E L E M E N T E DE METAFIZICĂ

S t u i i i Fii0J0Jl:e, VII. 1
 INTRODUCERE
1. Definiţia Metafizicei. Ştiinţele speciale şi Metafizica. — 2. Impor­
t a n ţ a şi utilitatea Metafizicei. — 3. Diferenţa- diatr.e Metafizică, Artă şi Re-
ligiune. — 4. Metafizica şi cultura. S

1. Definiţia, c a r e se dă în mod obişnuit Metafizicei,

este a c e a s t a : Metafizica este ştiinţa care are de scop de o,
ne da cunoştinţa cea mai complectă si cea mai puţin relativă
despre lume.
A c e s t scop al Metafizicei pare, dela p r i m a v e d e r e ,
a ş a de exagerat, î n c â t m u l ţ i nici n u ezită ca să-şi în­
cheie s t u d i u l Metafizicei, î n d a t ă d u p ă cetirea definiţiu-
n i i . Ce a r putea cineva să a ş t e p t e dela o ştiinţă, c a r e îşi
e x a g e r e a z ă scopul, p â n ă î n t r ' a t â t a , î n c â t îşi ia sarcina
d e a da o c u n o ş t i n ţ ă m a i c o m p l e c t ă şi m a i p u ţ i n rela­
t i v ă despre lume, de cum o dau t o a t e celelalte ş t i i n ţ e
e x a c t e ! Mai p r e s u s decât Mecanica, Fizica, Chimia, Bio­
logia e t c , ce p o a t e să m a i aducă Metafizica? C u n o ş t i n ­
ţele Mecanicei, Fizicei, Chimiei, Biologiei, sunt cum ştim,
eşite din m u n c a meticuloasă a o m u l u i de l a b o r a t o r , sunt
sprijinite pe o e x p e r i e n ţ ă reală, pe când Metafizica pe
ce se sprijină e a ? U n d e s u n t l a b o r a t o a r e l e şi a p a r a t e l e
ei de c o n t r o l ?
L a t o a t e aceste î n t r e b ă r i , Metafizica r ă s p u n d e în
chip foarte modest. E a n a r e l a b o r a t o a r e şi n'are apa­
r a t e proprii, ci se serveşte de l a b o r a t o a r e l e şi a p a r a t e l e
a l t o r a ; aceea ce ea a d u c e cu sine este n u m a i reflectarea
a s u p r a t u t u r o r cunoştinţelor stabilite de celelalte ş t i i n ţ e .
D a r reflectarea n u lipseşte nici acelor cari se ocupă de-
alte ş t i i n ţ e ! Ce opreşte pe aceştia, ca să se ridice dea­
s u p r a c u n o ş t i n ţ e l o r lor speciale, şi să dea ei acea cunoş­
t i n ţ ă c o m p l e c t ă pe care o p r e t i n d e Metafizica ?
In principiu, n i m i c n u opreşte pe oamenii de ş t i i n ţ ă
specială să se ocupe şi să p r o d u c ă pe t e r e n u l Metafizicei.
I n fapt chiar, cei m a i c u t e z ă t o r i metafizicieni ai zilelor
n o a s t r e sunt r e c r u t a ţ i d i n t r e ' o a m e n i i de ş t i i n ţ ă . D i n t r e
aceştia a u eşit W i l h e l m W u n d t , E r n e s t H a e c k e l , Wil­
h e l m Ostwald, H e n r i Bergson, H e n r i P o i n c a r é şi m u l ţ i
alţii. O c u p a r e a cu ş t i i n ţ e l e speciale nu este u n obstacol
p e n t r u a ajunge la Metafizică ; din p o t r i v ă d r u m u l cel
m a i sigur p e n t r u a ajunge la a c e a s t a din u r m ă este, d u p ă
c u m ni-1 a r a t ă faptele, p r i n ş t i i n ţ a specială.
P r i n u r m a r e aci este u n a r g u m e n t t o c m a i p e n t r u
Metafizică. D a c ă o a m e n i i de ş t i i n ţ ă specială părăsesc, ei
înşişi, de bună voie t e r e n u l , ştiinţei lor, p e n t r u a t r e c e
pe t e r e n u l Metafizicei, aceasta este o p r o b ă că ştiinţele
speciale n u satisfac î n t r u t o a t e p r e t e n ţ i u n i l e g â n d i r i i
omeneşti;- şi că este loc p e n t r u o ştiinţă m a i r i d i c a t ă
decât ştiinţele speciale.
O probă, însă insuficientă ni se va zice. I n tot cazul,
aceasta nu este o probă care să vină în sprijinul exclusiv
al Metafizicei. A d e v ă r a t u l om de ş t i i n ţ ă este t o t d e a u n a
n e m u l ţ u m i t cu aceea ce ştie ; el a r vrea să ştie t o t d e a u n a
m a i m u l t . N u m a i falşul om de ş t i i n ţ ă se l a u d ă că a ajuns
să ştie tot. A c e a s t ă n e m u l ţ u m i r e a a d e v ă r a t u l u i om de
ş t i i n ţ ă nu t r e b u e i n t e r p r e t a t ă însă ca o p r o b ă în s p r i ­
jinul necesităţii Metafizicei. Cel n e m u l ţ u m i t poate stu­
dia m a i d e p a r t e în c â m p u l ştiinţei sale speciale, fără a
t r e c e dincolo în Metafizică.
L a a c e a s t a r ă s p u n d e m . A ş a a r fi, în adevăr, clacă
ar fi n u m a i n e m u l ţ u m i r e a . D a r este ceva m a i m u l t . E s t e
şi î n t r e z ă r i r e a u n u i a l t orizont, î n ă u n t r u l căruia c u n o ş ­
t i n ţ e l e a d u n a t e de ştiinţele speciale p a r m a i complecte
şi m a i p u ţ i n relative. E s t e orizontul unei ştiinţe n o u h
care se î n t r e z ă r e ş t e , şi cine a ajuns cu g â n d u l p â n ă la.
el nu se m a i î n t o a r c e înapoi. O m u l de ştiinţă, d e v e n i t
metafizician, n u cere reflectării c u n o ş t i n ţ e noui, de felul
celor pe cari le a v e a în ştiinţa sa specială, ci el cere cu­
n o ş t i n ţ e de a l t ă n a t u r ă . Aci este diferenţa. Metafizica
r i d i c ă d e a s u p r a cunoştinţelor speciale o c u n o ş t i n ţ ă u n i ­
t a r ă superioară, în l ă u n t r u l căreia a d e v ă r u r i l e v e c h i
a p a r într'o altă ordine şi î n t r ' o a l t ă l u m i n ă . Cine a î n ­
t r e z ă r i t a c e a s t ă u n i t a t e , a d e v e n i t metafizician, şi pen­
tru totdeauna.
D a r aci este s u p r e m a r ă t ă c i r e a Metafizicei! ni se
v a zice iarăşi. O c u n o ş t i n ţ ă d e a s u p r a celorlalte c u n o ş ­
t i n ţ e speciale este o simplă iluzie p r o d u s ă de v a n i t a t e a
omenească. P r o b a cea m a i evidentă, că aşa este, o găsim
în faptul că sistemele de Metafizică s'au s u r p a t , u n u l
d u p ă altul, în decursul secolilor; că fiecare sistem, care
se ridică, a v e a p r e t e n ţ i u n e a de a aduce c u n o ş t i n ţ a a-
c e a s t a desăvârşită, şi totuşi el sfârşia prâbuşindu-se c u m
a u sfârşit t o a t e cele d i n a i n t e a lui. D a c ă Metafizica este
o ştiinţă; t r e b u e să r e c u n o a ş t e m că este o ş t i i n ţ ă foarte
c a p r i c i o a s ă ; ea se schimbă d u p ă t i m p şi l o c !
A c e a s t ă obiecţiune se p a r e c o v â r ş i t o a r e ; cu t o a t e
a c e s t e a şi ea n u este, decât o obiecţiune superficială,,
d u p ă c u m v o m vedea î n d a t ă .

2 . T r a n s f o r m ă r i l e prin care trece o ştiinţă n u con-

stituesc niciodată o obiecţiune serioasă în c o n t r a exis­
t e n ţ e i ştiinţei însăşi. Mecanica de astăzi, b u n i o a r ă , n'a
fost de când este l u m e a o ştiinţă aşa de e x a c t ă p r e c u m
este a c u m . î n a i n t e ca legea g r a v i t a ţ i u n e i să-i dea u -
n i t a t e a p e care o a d m i r ă m în ea astăzi, e r a u în a c e a s t ă
ş t i i n ţ ă fel de fel de păreri cari m a i de cari m a i e r o n a t e .
Nu p r e a m u l t î n a i n t e de secolul X V l I - l e a o a m e n i i c r e ­
deau, ca î n t r ' o dogmă, că soarele se î n v â r t e ş t e in j u r u l
p ă m â n t u l u i . E r a u chiar m u l ţ i c a r i c r e d e a u că p ă m â n t u l
se susţine pe s p i n a r e a u n u i elefant. Ş t i i n ţ a Chimiei,
apoi, are u n t r e c u t şi m a i p u ţ i n glorios. E a d'abia s'a
e m a n c i p a t de alchimie şi a l c h i m i ş t i i sunt şi astăzi r e ­
p r e z e n t a ţ i prin l a b o r a t o a r e l e cele m a i bine î n z e s t r a t e
cu a p a r a t e m o d e r n e de control. Cu t o a t e acestea n i m ă n u i
nu-i vine în m i n t e să scoată Chimia din r â n d u l ş t i i n ţ e ­
lor. I n ş t i i n ţ a Biologiei starea de l u c r u r i este şi m a i a -
s e m ă n ă t o a r e cu s t a r e a de l u c r u r i c o n s t a t a t ă în Metafi­
zică. Aci, în Biologie,, a ş t e p t ă m şi astăzi ca p e o faptă
izbăvitoare şi a d u c ă t o a r e de progres, p r ă b u ş i r e a m u l t o r
teorii cari a u curs astăzi.
P r i n u r m a r e , erorile t r e c u t u l u i nu pjgt.. fi ..aduse
d r e p t dovezi, cJLo atiintă n u e x i s t ă ; cel m u l t ele p o t fi
aduse drept dovezi că o ş t i i n ţ ă este î n t â r z i a t ă . A s u p r a
i m p o r t a n ţ e i şi u t i l i t ă ţ i i , în special, ale unei ştiinţi, ero­
rile din t r e c u t n u a d u c nici o l u m i n ă defavorabilă. D i n
potrivă, p e r s i s t e n ţ a lor,—faptul că erorile deşi r â n d pe
r â n d sunt prăbuşite, totuşi se împrospătează, secol d u p ă
secol, este o dovadă că sub elo se a s c u n d e a o ş t i i n ţ ă im­
p o r t a n t ă şi utilă care îşi c ă u t ă d r u m să iasă la l u m i n a
zilei.
A c e s t e a sunt a r g u m e n t e de ordin n e g a t i v . E x i s t ă
însă şi a r g u m e n t e pozitive în favoarea Metafizicei.
Ştiinţele e x p e r i m e n t a l e , cu t o a t ă e x a c t i t a t e a c a r e
se p ă s t r e a z ă în metodele lor, ajung la conclusiuni deo­
sebite şi adeseori c o n t r a z i c ă t o a r e u n e l e cu altele. Cazul
cel m a i t i p i c în această p r i v i n ţ ă îl aflăm ÎQ desacordul
care e x i s t ă î n t r e u l t i m e l e conclusiuni ale ş t i i n ţ e l o r n a ­
t u r a l e şi e x p l i c a r e a fenomenelor sufleteşti. D u p ă conclu-
ziunile ştiinţelor n a t u r a l e , fenomenele sufleteşti s u n t
simple epifenomene, cari n u a d a o g ă şi n u scad n i m i c
la u n i t a t e a energiei universale. D i n e x p e r i e n ţ a sa, fie­
care om se convinge însă, că fenomenele sufleteşti se
împletesc cu cele ale m a t e r i e i şi că n u poate fi o expli­
care a celui m a i e l e m e n t a r fapt de conştiinţă, fără ca,
disposiţiunile i n c o n ş t i e n t u l u i să nu i n t e r v i n ă . C u m se
î m p a c ă această convingere, care i s v o r ă ş t e din experi­
e n ţ a fiecărui om, cu concluzia ştiinţelor n a t u r a l e că în­
t r e e n e r g i a m a t e r i a l ă şi faptul sufletesc n u există nici o
l e g ă t u r ă d i r e c t ă ? S i n g u r ă n u m a i c u n o ş t i n ţ a superioară
a Metafizicei, care stă d e a s u p r a şi a ş t i i n ţ e l o r n a t u r a l e
şi a ştiinţelor sufleteşti, p o a t e a d u c e o î m p ă c a r e . Ase-
m e n i d c s a c o r d u r i s u n t foarte n u m e r o a s e î n t r e diferitele
ştiinţe.
D a r rolul Metafizicei n u se m ă r g i n e ş t e aci. î n ă u n ­
t r u l şi a fiecărei ş t i i n ţ e , n o ţ i u n i l e f u n d a m e n t a l e a u ne­
voie de o c o m p l e c t a r e superioară. F i e c a r e ş t i i n ţ ă se ba­
zează pe a x i o m e şi pe principii, cari nu so p o t dovedi
decât d i n t r ' u n p u n c t de vedere superior ştiinţei speciale.
Axiomele Mecanicei şi ale G e o m e t r i e i b u n i o a r ă , t r e b u e s c
s u s ţ i n u t e p r i n o reflectare a j u t a t ă de c u n o ş t i n ţ e l e F i -
siologiei şi Psihologiei ; i a r principiile Biologiei n u p o t
fi înţelese fără p o s t u l a t u l u n i t ă ţ i i energiei, al cărei ra­
p o r t de e q u i v a l e n ţ ă îl stabilesc e x p e r i e n ţ e l e făcute de
Fizică. Nu este ş t i i n ţ ă care să nu aibă nevoie p e n t r u în­
ţelegerea n o ţ i u n i l o r ei f u n d a m e n t a l e de contribiiţiunea
u n e i a l t e ştiinţe, aşa că în t o t d e a u n a I n t e r v i n e o corec-
Tare reciprocă î n t r e deosebitele d a t e ştiinţifice. A c e a s t ă
c o r e c t a r e n u p o a t e fi însă l ă s a t ă la voia î n t â m p l ă r i i . O-
m u l de ş t i i n ţ ă specială t r e b u e ş t e să găsească î n a i n t e a
sa o ş t i i n ţ ă a n u m e o r g a n i z a t ă , c a r e să-i înlesnească a-
p r o f u n d a r e a n o ţ i u n i l o r fundamentale pe care el adeseori
le-a a d o p t a t n u m a i prin p u t e r e a t r a d i ţ i u n e i . A c e a s t ă
ş t i i n ţ ă este Metafizica. In ea se găsesc discutate p r i n c i ­
piile f u n d a m e n t a l e ale fiecărei ştiinţi speciale.
U t i l i t a t e a Metafizicei se m a i susţine încă pe u r m ă ­
t o r u l m o t i v , care ni se p a r e n o u ă şi cel m a i i m p o r t a n t .
P e l â n g ă că ea înlesneşte acordul d i n t r e concluziile . d i ­
feritelor ştiinţe speciale şi pe l â n g ă că înlesneşte a p r o ­
f u n d a r e a principiilor f u n d a m e n t a l e pe cari se bazează
fiecare ştiinţă în p a r t e , Metafizica_maijare să cerceteze
şi să dea solutiunile sale proprii î n t r ' u n a n u m i t d o m e -
n i u de probleme, în care nu i n t r ă nici o a l t ă ştiinţă. Se
ridică în adevăr, în m i n t e a omenească, p r o b l e m e cari
p u n în discuţie n u n u m a i a n u m i t e concluziuni ale ştiin­
ţelor speciale, sau a n u m i t e principii ale u n e i ş t i i n ţ e în
p a r t e , ci cari p u n în discuţie însăşi ştiinţa î n t r e a g ă ca
fapt omenesc. C e r c e t ă t o r u l de ştiinţă specială, studiază
l u m e a şi pe om din cele m a i diferite p u n c t e de v e ­
dere, d a r în t o t d e a u n a din a n u m i t e p u n c t e de v e d e r e .
 P e n t r u fizician, o m u l este u n corp supus legilor m e c a ­
nice şi fizice; p e n t r u un chimist el este o m a t e r i e coloi-
clală, în c a r e se petrec procese d u p ă legile chimice ; pen­
t r u biolog, el este o colonie de celule, în care v i a ţ a se
c o n s e r v ă şi r e p r o d u c e d u p ă legile biologice ; p e n t r u psi­
holog, el este u n l a n ţ de fenomene sufleteşti cari se des­
făşură d u p ă legi psihice e t c ; p e n t r u fiecare specialist al
ştiinţei, o m u l p r e z i n t ă o faţă bine precizată, în l u m i n a
c ă r e i a faptele se p e t r e c într'o o r d i n e p r e v ă z u t ă . D a r o-
m u l este. ceva m a i m u l t decât o m u l t i p l i c i t a t e de feţe
bine ordonate. E l este o fiinţă u n i t a r ă în m a n i f e s t ă r i l e
c ă r u i a i n t r ă şi m u l t e n e p r e v ă z u t e de ordinea ş t i i n ţ e i
speciale. L e g i l e dezvoltării lui s u n t m a i adânci" decât l e ­
g i l e d e z v o l t ă r i i ştiinţei. A c e e a ce specialistul de ş t i i n ţ ă
s t u d i a z ă din om, este n u m a i faţa acestuia, c o m u n ă cu a
t u t u r o r l u c r u r i l o r din u n i v e r s ; este faţa p r i m i t o a r e de
logică. N u este însă acesta o m u l î n t r e g . D i n fiinţa aces­
t u i a r ă m â n m u l t e a d â n c u r i î n u m b r ă . D a r v a veni vre­
m e a , când şi pe acestea le v a l u m i n ă ş t i i n ţ a ! Se poate.
D a r p â n ă a veni acea v r e m e , dacă v a veni, o m u l t o ­
t u ş i t r ă e ş t e , î n î n t r e g i m e a sa, şi n u în feţe. I n v i a ţ a
lui r e a l ă logica se a m e s t e c ă cu a b s u r d u l ; m o r a l a c u
p ă c a t u l ; c u l t u r a cu barbaria. Ş t i i n ţ a specială ne dă e x ­
plicări, de sigur foarte preţioase, p e n t r u faptele o m u ­
lui p r i v i t e din a n u m i t e p u n c t e de vedere, însă p e noi
n e izbesc la acesta adeseori şi fapte cari s u n t i r e d u c ­
t i b i l e la u n a n u m i t p u n c t de v e d e r e ! Şjdin£aj_în m u l t i ­
plele ei ramiftoatium, a r e unjăjuigur _s_eop; „găsirea a d e ­
v ă r u l u i ; i a r a d e v ă r u l are, ca scop cunoaşterea r e a l i t ă ţ i i .
<3u t o a t e acestea o m u l este o liiiiţă, care în deosebire de
t o a t e celelalte a n i m a l e , iubejj^.^jBuJltiYă.fioJiianea! Ş t i ­
i n ţ a , în d e s v o l t a r e a ei, este î n d r e p t a t ă spre c u n o a ş t e r e a
d i n ce în ce m a i precisă a r a p o r t u r i l o r d i n t r e lucruri, şi
cu t o a t e acestea o m u l cu c â t progresează î n a c e a s t ă c u ­
n o ş t i n ţ ă , c u ^ ţ â j ţ . ^ i m t e m a i m u l t n e v o i a jocului de fan-
_tezie! Şi c â t e alte c o r e l a ţ i u n i de a c e s t e a n u se găsesc în
1
fiinţa o m e n e a s c ă ! E x p e r i e n ţ a b u n i o a r ă n u indică o m u l u i
p r e z e n ţ a s u p r a n a t u r a l u l u i în n a t u r ă , şi totuşi el î n c e p e
p r i n a crede în s u p r a n a t u r a l , şi n u m a i cu g r e u ajunge l a
p ă r e r e a c o n t r a r ă . Nici o e x p e r i e n ţ ă n u a dovedit p â n ă
a c u m că sufletul omenesc este n e m u r i t o r , şi cu t o a t e a c e s ­
t e a n u este c r e d i n ţ ă m a i r ă s p â n d i t ă decât această n e ­
m u r i r e a sufletului! O logică p a r e să aibă, apoi, omul în
r â n d u i r e a g â n d u r i l o r abstracte, şi o a l t ă logică în r â n d u i ­
rea imaginilor şi a s e n t i m e n t e l o r sale. I n societăţile oa­
m e n i l o r barbari ş t i i n ţ a m e r g e a l ă t u r i cu superstiţia şi
cu religia, pe când în societăţile oamenilor culţi ea ur­
mează o direcţie deosebită. Care este u n i t a t e a superioară
care să explice t o a t e aceste d i v e r g e n ţ e ?
I n t o a t e t i m p u r i l e găsirea acestei u n i t ă ţ i superioare
a fost lăsată pe seama Metafizicei. OdUififiâJifâfâ^rnintea
o m u l u i şi-a„ptixtp.u&.să Aea^a,iiDiiatfi..prin.cdpiilDr c o n t r a ­
dictorii, e a ^ J ^ c u ^ M e t a f i z i c ă . A ş a a început, m a i ales,
m T P u n c h i p strălucit, m i n t e a vechiului popor elen. A
fi a d e v e n i ; etern şi t r e c ă t o r ; v i a ţ ă ş i m o a r t e ; per|ecţ_
şi i m p e r f e c t ; b u n j i j r ă u ; finit şi .in,fijiit; spmt_gmnate,rie :
mrij:jiti;L^.--iU-ul tipii ci t a ţ e ; s u b s t a n ţ ă şi accident, e t c ,
t o a t e aceste corelaţiuni de principii opuse î n t r ' o u n i t a t e
s u p e r i o a r ă , au constituit din cele m a i vechi t i m p u r i e-
t e r n a problemă a Metafizicei. A ş a v a r ă m â n e p r o b a b i l şi
pe viitor.
D a c ă m i n t e a omenească este a t â t de a t r a s ă spre p r o -
h l e m a u n i t ă ţ i i superioare, cauza este că ea însăşi, m i n ­
tea, se s i m t e ca o u n i t a t e . I n t r e undele de reacţiuni,. cu
c a r e o m u l r ă s p u n d e i m p r e s i u n i l o r l u m i i e x t e r n e , jşi cari
constituesc perspectivele ştiinţelor speciale, există şi o
u n d ă de r e a c t i u n e fundamentală care este d e t e r m i n a t ă
de t o t a l i t a t e a fiinţei omeneşti, şi c a r e constitue p u n c t u l
de vedere al Metafizicei. I n această r e a c t i u n e t o t a l ă p ă ­
t r u n d e ceva m a i m u l t din e t e r n u l omenesc din cât în
t o a t e celelalte r e a c ţ i u n i . E a d e t e r m i n ă a m p l i t u d i n e a t u ­
t u r o r celorlalte r e a c ţ i u n i . E a este gestul s u p r e m u l u i in­
t e r e s o m e n e s c ; ea dă valoare l u c r u r i l o r cu care o m u l
v i n e în contact. I n r e a c ţ i u n e a aceasta t o t a l ă îşi găseşte
u n loc şi adevărul, dar ea, r e a c ţ i u n e a aceasta, este la l i -
m i t a a d e v ă r u l u i ; este peste a d e v ă r u l relativ al t u t u r o r
c e l o r l a l t e ş t i i n ţ e speciale.

3. I n scopul pe care îl a r e de îndeplinit, Metafizica

s a ^ ţ i n g e cu A r t a , şi m a i alej„cJiJieljg^uriea. Aceste două,
consideră pe om din acelaş p u n c t de vedere ca şi M e t a ­
fizica. Scopul a r t e i şi al r e l i g i u n e i este definit chiar d e
u n i i î n t o c m a i ca şi acel al Metafizicei; a n u m e : să dea
o c u n o ş t i n ţ ă m a i complectă şi m a i p u ţ i n r e l a t i v ă d e s p r e
l u m e . I n c r e a ţ i u n i l e artistice, zic aceştia, n a t u r a şi o m u l
ne a p a r î n t r ' o r e a l i t a t e m a i a d â n c ă decât ne a p a r în şti­
inţele speciale. A r t a ne ajută să p ă t r u n d e m în e t e r n u l
omenesc pe o cale m a i directă, de c u m p ă t r u n d e m p r i n
mijlocirea ştiinţei. L u m e a eternelor r e a l i t ă ţ i este l u m e a
formelor artistice. Şi despre R e l i g i u n e , acelaş l u c r u .
Nicăieri, ca în R e l i g i u n e , nu se e x p r i m ă m a i deplin
r e a c ţ i u n e a f u n d a m e n t a l ă a fiinţei omeneşti. I n c r e d i n ţ a
religioasă găsim pe om în î n t r e g i m e a sa. G e s t u l de în­
c h i n a r e î n a i n t e a unei F i i n ţ e s u p e r i o a r e şi eterne, e s t e
gestul s u p r e m u l u i i n t e r e s ; este gestul care dă v a l o a r e
l u c r u r i l o r cu cari o m u l v i n e în contact. I n a d â n c u l sen­
t i m e n t u l u i religios stă isvorul nesecat al m o t i v e l o r do
a c t i v i t a t e omenească. I n R e l i g i u n e , fiinţa n o a s t r ă , fă­
cută d u p ă a s e m ă n a r e a lui Dumnezeu, îşi regăseşte su­
p r e m a ei u n i t a t e ; acea u n i t a t e care explică toate c o n -
tradicţiunile experienţii.
Care este a t u n c i s i t u a ţ i u n e a Metafizicei, faţă de
A r t ă şi de R e l i g i u n e ?
F ă r ă îndoială, că î n t r e câteşi t r e i există o m a r e a -
semănare, în aceeace p r i v e ş t e scopul. Câteşi trei de o
potrivă se încearcă să e x p r i m e absolutul din r e a c ţ i u n e a
fiinţei întregi omeneşti. D a r cu această m a r e a s e m ă n a r e
există şi o m a r e deosebire. A b s o l u t u l pe care ni-1 dă cu­
n o ş t i n ţ a Metafizicei, e s t e c u totu4~al4«l-de c u m este a b ­
solutul pe care ni-1 înfăţişează formele artei, şi d© c u m
este absolutul pe care ni-1 dă c r e d i n ţ a R e l i g i u n e i : abso­
l u t u l ^ ^ etafizk^jcqnj^^ care deşi d e a s u ­
p r a ' ştiinţelor speciale, se sprijină t o t u ^ î ~ ^ ^ m e î o d e l o
ştiinţilice experjmentale, j e când absolutul A r t e i şi aî
Religiunei se p r e z i n t ă ca^dejLpjiaa^e^ml şi.£&.j^Latfidă
ştiinţifică e x p e r i m e n t a l ă . F r u m o s u l a r t e i se cjOjatEtaplă,
riu se dovedeşte ; şi t o t astfel convingerea religiunei se.
i m p u n e prin alte mijloace decât prin acelea a l e r a ţ i o n a ­
m e n t u l u i . Bine înţeles, n u lipsesc şi încercări de a se
dovedi absolutul a r t e i şi a l religiunii, d a r aceste î n c e r ­
cări s u n t isvorîte d i n p r e t e n ţ i a Metafizicei de a se ames­
tecă şi în aceste două domenii. A c e s t e încercări încep-
prin a t r a n s f o r m ă frumosul artistic şi c r e d i n ţ a religi­
oasă în g â n d i r e , ca pe u r m ă să se stabilească a c o r d u l
acestor g â n d i r i cu faptele experienţii. A d e v ă r a t u l a r t i s t
însă n u condiţionează frumosul d i n opera sa de d a t e l e
unei e x p e r i e n ţ e viitoare. T o t astfel şi î n t e m e i e t o r u l de
religiuni. F r u m o s u l şi^_credinţa religioasă se d e s p r i n d
clrntojţ^nj^jTex^ ; ele n u s u n t gândiri, ci^ymţ_
stări sufleteşti cari n e d a u iluzia u n o r e t e r n e a c t u a l i t ă ţ i .
Când a r t î s î u l şi o m u l religios i n t r ă în discuţie, p e n t r u
a dovedi că i d e a l u l lor este singurul ideal a d e v ă r a t , d i n
m o m e n t u l acela ei fac Metafizică. D e aceea, în r e g u l a
g e n e r a l ă , a r t i s t u l şi omul religios nici n u i n t r ă vreodată,
în asemenea discuţii. Aceia cari i n t r ă în a s e m e n e a dis­
cuţii s u n t explicatorii A r t e i şi ai Religiunei, s u n t filo­
sofii cari fac Metafizică.
D i n această deosebire înţelegem rostul Metafizicei,
faţă de A r t ă şi de Religiune. I n fond ele, câteşi t r e i ,
e x p r i m ă reacţiunile fundamentale a l e fiinţei omeneşti.
Metafizica, î n t o c m a i ca şi A r t a , şi î n t o c m a i ca şi R e l i -
giunea, v r e a să n e descopere e t e r n u l omenesc de sub î n ­
velişul p r e a încărcat a l experienţei zilnice. D a r ea se
serveşte în opera sa d e g â n d i r e , p e când A r t a şi Religi-
u n e a se servesc de emoţiune. Metafizicajie susţine jigHo-
g2ca__gâridirei, şi p r i n aceasta p e metodica ştiinţifică, p e
când A r t a şi RelHgiunea__şe_ susţin p e logica s e n t i m e n ­
t u l ui. Idealul MohTiTzicei este suggerat de experienţă, şi
el "aşteaptă ca să existe confirmarea experienţei, pe când
idealul A r t e i şi idealul Religiunei, p o t fi s u g g e r a t e d e
e x p e r i e n ţ ă , d a r ele n u aşteaptă confirmarea experienţei-
 G â n d i r e a logică, pe care se susţine Metafizica, cere
xm c o n t a c t c o n t i n u u cu e x p e r i e n ţ a . E m o ţ i u n e a c o n t e m ­
p l a t i v ă şi e m o ţ i u n e a î n ă l ţ ă t o a r e spre o F i i n ţ ă eternă, pe
c a r e se susţin A r t a şi Religiunea n u cer acest c o n t a c t
c o n t i n u u cu e x p e r i e n ţ a . D e aci d r u m u l deosebit pe
-care îl ia Metafizica. î n t r e b ă r i l e acesteia a u t o t d e a u n a
t e n d i n ţ a să p u n ă o l e g ă t u r ă cauzală î n t r e t r e c u t şi v i i ­
t o r ; să explice v a r i a ţ i u n i l e ipotezelor ştiinţifice p r i n u n i ­
t a t e a istorică a ştiinţei, i a r u n i t a t e a istorică a ştiinţei,
p r i n u n i t a t e a u n e i conştiinţe care se desvoltă în e x p e r i ­
e n ţ ă ; t o t d e a u n a , deşi p r i n c i p a l a t e n d i n ţ ă a Metafizicei
a fost ca să î n v i n g ă r e l a t i v i s m u l ştiinţei, ea t o t u ş i n'a
u i t a t să dea o explicare acestui relativism. Metafizica
v r e a să liniştească m i n t e a omului în faţa N e c u n o s c u t u ­
l u i şi a N e p r e v ă z u t u l u i , făcând să i n t r e Necunoscutul şi
N e p r e v ă z u t u l în legile fireşti ale conştiinţei omeneşti,
pe când A r t a şi R e l i g i u n e a vor acelaş scop, d a r prin su­
p r i m a r e a p u r şi s i m p l u a Necunoscutului şi Neprevăzu­
t u l u i . Metafizicianul c a u t ă să înţeleagă, e x p e r i e n ţ a în-
tregiodTQ, arj^ţuL^^ înţeleagă
aceeaş i experienţe^ sjmpl i fi când -o. Şi aici este o m a r e
diferenţă. P e n t r u metafizician, contradicţiunile, pe cari
le p r e s i n t ă experienţa, constituesc u n obiectiv p r i n c i p a l
•de cercetare, pe când A r t a şi R e l i g i u n e a t r e c adeseori
peste ele cu un s u v e r a n dispreţ. P e n t r u ce s'ar interesă
a r t i s t u l de u r â t e l e şi disgraţioasele obiecte ale n a t u r e i ,
când el poate p r i n d e în opera lui n u m a i frumosul? P e n ­
t r u ce s a r interesă î n t e m e i e t o r u l ' d e religiune de r ă u l şi
n e d r e p t a t e a din l u m e , c â n d lui îi stă deschisă calea ce­
rului, u n d e n u există decât binele şi d r e p t a t e a ? P e n t r u
metafizician însă nu este acelaş lucru. E l n u p o a t e trece
c u acelaş s u v e r a n dispreţ peste faptele- e x p e r i e n ţ e i . Ge
este c o n t r a d i c t o r i u în a c e a s t ă e x p e r i e n ţ ă t r e b u i e ex­
plicat ; şi făcut a fi înţeles ca u n ce necesar. Metafizica
n ' a r e majestatea A r t e i şi a R e l i g i u n i i faţă de l u c r ă r i l e
l u m e i ; ea n u p o a t e e l i m i n ă d u p ă voie aceeace n u - i con­
v i n e ; în locul majestăţii, ei îi este d a t să aibă m a i m u l t ă
•curiozitate. E a nu fuge de N e c u n o s c u t şi de N e p r e v ă z u t ;
ci clin p o t r i v ă c a u t ă p r i n p r o b l e m e l e pe cari ea le ridică-
să î n a i n t e z e cât m a i m u l t pe t e r e n u l acestora.
D a c ă p e n t r u liniştea m i n ţ i i omeneşti, p r o c e d a r e a
Metafizicei este cea m a i î n d r e p t ă ţ i t ă , a c e a s t a este o a l t ă
cestiune. D e sigur, că în această p r i v i n ţ ă , se poate dis­
cută. P r i n a r g u m e n t e se poate chiar ajunge la o conclu-
siune defavorabilă Metafizicei. L i n i ş t e a minţii!... Ce sim­
plu se p o a t e ea realiză p r i n c r e a ţ i u n e a a r t i s t u l u i ! O în­
făţişare frumoasă, în care r e a c ţ i u n e a f u n d a m e n t a l ă a
e t e r n u l u i omenesc, este pe veci fixată! Ce p o a t e fi m a i
sublim? T o t aşa şi cu R e l i g i u n e a . I n locul veşnicei fră­
m â n t ă r i d u p ă p r i n d e r e a Neînţelesului, câţi n u s'ar m u l ­
ţ u m i cu pacea a d u s ă de o credinţă, în care Neînţelesul
este p u r şi simplu e l i m i n a t ? C â ţ i n u s'ar m u l ţ u m i , d a c ă
"ar fi pe ales ?
D e sigur însă, că nu este pe ales, căci altfel Meta­
fizica n u s'ar fi p u t u t susţine a l ă t u r i de A r t ă şi m a i ales
de R e l i g i u n e ! Dacă omului i-a,r fi fost pu p u t i n ţ ă , să go­
nească din p r e o c u p ă r i l e sale grija de N e c u n o s c u t şi de
N e p r e v ă z u t , şi să se m u l ţ u m e a s c ă cu liniştea pe care i-o
da c o n t e m p l a r e a unei forme frumoase, sau a d o r a r e a ri­
nei F i i n ţ e Divine, desigur că a t u n c i de m u l t ar fi dispă­
r u t din istoria omenirii f r ă m â n t a r e a d u p ă u l t i m u l A d e ­
v ă r al Metafizicei! F r ă m â n t a r e a a r ă m a s , fiindcă ea se
leagă, probabil, de ceva e t e r n omenesc, de ceva foarte
p u t e r n i c : de e t e r n a curiositate a _gmului._de a şti ce este
L

dincolo, de cjinoscuţ!
A c e a s t a este deosebirea d i n t r e Metafizică, A r t ă şi
R e l i g i u n e . Câte şi trele au ca ţ i n t ă aflarea A b s o l u t u l u i ,
d a r A r t a şi R e l i g i u n e a găsesc A b s o l u t u l lor p r i n î n f r u ­
m u s e ţ a r e a şi prin îndumnezeirea, în a m b e l e cazuri, p r i n
simplificarea a c t u a l i t ă ţ i i , pe când Metafizica găseşte A b ­
solutul său, p r i n a d â n c i r e a şi e x t i n d e r e a a c t u a l i t ă ţ i i .
A c e a s t ă deosebire explică încă şi veşnica l u p t ă de î n t â i e ­
t a t e pe care ele-au dus-o î n t r e ele, în decursul t i m p u l u i .
A u fost secole în care a învins A r t a . I n aceste secole gă­
sim Metafizica si R e l i g i a r e d u s e la rolul "de decor în ar­
monioasele forme create de artist. A u fost şi secole îrt
•care a învins Religia. I n acestea, Metafizica şi A r t a slu­
jeau p e n t r u susţinerea d o g m e l o r şi p e n t r u î n ă l ţ a r e a fap­
telor divine. I a r dela î n c e p u t u l erei m o d e r n e , curiosi-
t a t e a metafizică este din ce în ce m a i vie în l u m e a euro­
peană. O m u l m o d e r n face din logica g â n d i r i i cheia pen­
t r u î n ţ e l e g e r e a u n i v e r s u l u i întreg. E s t e probabil că în­
t â i e t a t e a Metafizicei să dureze şi pe viitor, cu t o a t e de-
c e p ţ i u n i l e pe cari le produce ş t i i n ţ a îh sufletul u n o r a .

4. O u n i t a t e superioară, c a r e să c u p r i n d ă şi să e x ­
p l i c e Metafizica, A r t a şi Religia, teoreticeşte n u există.
E x i s t ă însă faptul coexistenţei lor, şi a c e a s t a este cul­
t u r a fiecărui popor. R i t m u l c u l t u r e i u n u i popor este c a ­
r a c t e r i z a t p r i n c o r e l a ţ i u n e a c a r e există de fapt î n t r e Me­
tafizică, A r t ă şi Religie. D a c ă a r p u t e a fi o ş t i i n ţ ă t e o r e ­
t i c ă a culturei, adică o ş t i i n ţ ă deosebită, care să explice
l e g ă t u r a c a r e de fapt e x i s t ă î n t r e Metafizică, A r t ă şi
R e l i g i e , a t u n c i am avea în ea cea m a i î n a l t ă ş t i i n ţ ă
o m e n e a s c ă . D a r ce a r fi ea această nouă ştiinţă d e c â t t o t
o Metafizică? Ş t i i n ţ a t e o r e t i c ă a culturei v a t r e b u i să
-ajungă t o t l a c u n o ş t i n ţ a absolută p e care o ţ i n t e ş t e ş r
Metafizica; i a r dacă v a evită direcţia Metafizicei, ea v a
t r e b u i să ajungă la o formulă a A r t e i , sau la o c r e d i n ţ ă
religioasă.
Ş t i i n ţ a despre c u l t u r a u u u i popor nu p o a t e fi decât
o ştiinţă istorică, adică o ş t i i n ţ ă c o n s t a t a t o a r e de aceea
c e există, şi n u o ş t i i n ţ ă e x p l i c a t o a r e . C u l t u r a u n u i popor
-l-X5.ÎEtsI l §^î n * : o y e f i U n a . c ^ datele istorice, în c a r e ea
n

s'a produs, şi n u d l n t r ' o lege u n i v e r s a l ă , p e care r i t m u l

•culturii omeneşti în genere a r fi constrâns să-1 u r m e z e .
C â n d o a s e m e n e a lege u n i v e r s a l ă s'ar p u t e a v r e o d a t ă
p r e c i z a , atunci în a d e v ă r n ' a r m a i fi nevoie de Metafizică,
Hindcă n o u a ştiinţă a r însemnă, că scopul or şi cărei Me­
tafizice este atins. C o n s t i t u i r e a u n e i asemenea ştiinţe a r
î n s e m n ă : că s'a e l i m i n a t p e n t r u t o t d e a u n a Necunoscutul
-şi N e p r e v ă z u t u l din m i n t e a o m e n e a s c ă : că s'a secat is-
vorul o r i g i n a l i t ă ţ i i c a r e creează formele A r t e i ; Cel S ci
g ă s i t u l t i m a a t i t u d i n e religioasă..., în sfârşit, aşa ceva a r
însemnă, că î n c o n ş t i i n ţ a o m u l u i n'a m a i r ă m a s decât
conştiinţa faptului p r e v ă z u t m a t e m a t i c e ş t e . O asemenea
ş t i i n ţ ă a culturii, c a r e să ne dispenseze de a m a i c ă u t ă
un ideal, fiindcă ştiinţa c u l t u r i i ne-ar dă acest ideal în
formule m a t e m a t i c e pe de-agata, a fost o a r e c â n d d o r i n ţ a
u n o r filosofi din şcoala p o z i t i v i s t ă ; n u însă şi d o r i n ţ a lui
A u g u s t Comte, î n t e m e i e t o r u l pozitivismului. A. C o m t e
dorea î n t r ' a d e v ă r , o ştiinţă a Sociologiei, care să înlo­
cuiască pe veci Metafizica, d a r dorea a c e a s t a în scopul
de a sprijini pe ea o R e l i g i u n e a U m a n i t ă ţ i i . î n t e m e i e ­
t o r u l pozitivismului eră în r e a l i t a t e u n suflet religios,
c a r e s i m ţ e a nevoia liniştii pe care o dă Religiunea, şi
c a r e linişte se acordă în m i n t e a lui foarte bine cu r a p o r ­
turile fixe d i n t r e u n i t ă ţ i l e m a t e m a t i c e . E x a g e r a ţ i u n i l e
acestea ale p o z i t i v i s m u l u i n u m a i găsesc astăzi ecou în
lumea oamenilor gânditori.
I n c u l t u r a u n u i popor se r e v a r s ă t o a t e a c t i v i t ă ţ i l e
r e a l i z a t e de m e m b r i i poporului. A c t i v i t a t e a economică,
ştiinţifică, artistică, religioasă, socială, etc. ori şi ce fel
de a c t i v i t a t e , cu ori şi ce c u v â n t s'ar d e n u m i ea, i n t r ă
în u n i t a t e a c u l t u r e i . P o p o r u l , c a r e a r e o v i e a ţ ă istorică,
a r e p r i n aceasta şi o c u l t u r ă ; căci n u p o a t e fi o v i e a ţ ă
istorică fără să fie în acelaş t i m p şi o c o r e l a ţ i u n e î n t r e
diferitele feluri de a c t i v i t a t e . D a r nu ori şi ce popor cu
v i e a ţ ă istorică, a r e şi o c u l t u r ă originală a lui. S u n t po- ~\
poare cari trăiesc i m i t â n d , fără să aibă a s p i r a ţ i u n i şi <
fără să aibă ideal p r o p r i u l A s e m e n e a p o p o a r e nu s i m t
în sufletul lor c h i n u l problemei omeneşti ; n u a u curiosi-
t a t e a ca să privească în a d â n c u l lor sufletesc şi de aceea
nici n u înţeleg s u p r e m a m u l ţ u m i r e a liniştei dobândite
p r i n mijlocirea Metafizicei, A r t e i şi Religiunii. A c e s t e
popoare sunt î n t r ' o p r i v i n ţ ă fericite ; căci ele trăiesc
într'o veşnică copilărie. D a r aceste popoare, oricât de
fei'icite î n t r ' o p r i v i n ţ ă a r fi ele, a u o d u r a t ă s c u r t ă ; n u
rezistă. E l e s u n t şterse diăpâ suprafaţa p ă m â n t u l u i la
cea d i n t â i u ciocnire de v a l u r i omeneşti. Singure, popoa­
rele cu a s p i r a ţ i u n i şi cu ideal p r o p r i u rezistă. S'ar părea,
d u p ă e x p e r i e n ţ a istorică de p â n ă acum, că n u este o
p â r g h i e m a i solidă, care să m e n ţ i n ă u n popor în v i e a ţ a
c e l o r l a l t e p o p o a r e de sine s t ă t ă t o a r e , de c u m este l i n i ş ­
tea r e c u c e r i t ă în u r m a u n u i chin a d â n c sufletesc. P o ­
poarele r e s i z t e n t e s u n t p o p o a r e r e n ă s c u t e sufleteşte ;
s u n t popoarele cari şi-au fundat c u l t u r a pe c r e a ţ i u n i l e
lor originale în Metafizică, în A r t ă şi în R e l i g i u n e . Ce
v i n e din a d â n c i m e a sufletului p r o p r i u resistă, ce v i n e
din i m i t a ţ i u n e a a l t o r a piere uşor, p r e c u m a şi v e n i t uşor.
A d e v ă r u l acestor afirmări este p r i m i t astăzi peste
t o t în l u m e a c u l t ă e u r o p e a n ă . De aceea n u este p e n t r u
a m o r u l p r o p r i u a u n u i popor conştient de p u t e r e a sa, o
l o v i t u r ă m a i m a r e , decât aceea de a i se t ă g ă d u i p r i m u l
pas pe t e r e n u l c u l t u r e i originale. Cu vre-o cincizeci de
a n i î n a i n t e , eră î n c ă la m o d ă r i d i c u l i z a r e a Metafizicei.
Cu deosebire, eră la m o d ă ridiculizarea Metafizicei ger­
m a n e care se fundă pe a p r i o r i s m u l lui K a n t . I n t e l i g e n ­
ţele superficiale v e d e a u în aceste p r e o c u p ă r i metafizice
ale g e r m a n i l o r , dovada cea m a i sigură că aceştia s u n t
nedestoinici p e n t r u v i e a ţ a p r a c t i c ă , şi că v i i t o r u l a r e
să-i î n d r e p t e spre c u c e r i r e a l u m e i viselor...
U l t i m i i ani a u dovedit însă, că l u m e a viselor şi v i ­
e a ţ a p r a c t i c ă nu s u n t t o c m a i p r e a d e p ă r t a t e u n a de a l t a
şi că î n t r e o r i g i n a l i t a t e a g e r m a n i l o r pe t e r e n u l Metafi­
zicei şi p u t e r e a lor pe t e r e n u l vieţii practico n u este de
loc o s i m p l ă coincidenţă.
 PARTEA I.
CONŞTIINŢA OGLINDĂ

CRITICA REALISMULUI NAIV

C A P I T O L U L I.

IN F A Ţ A UNIVERSULUI
1. 0 veohiă iluzie. — 2. Contrastul dintre cer şi pământ îu vechia m i ­
tologie.— 3. Existenţa.—-Nimicirea prin separarea elementelor. — 4. Platou
şi creştinismul. — 5. Ştiinţa modernă. —• Mecanismul univers ii. — 6. Fenomene
cari nu se pot explica prin mecanică.—-7. Fenomenele sufleteşti. — 8. Omul
vierme.

1. P e o iluzie vechia, tot aşa de vechia ca şi mintea

omenească, s'a altoit c r e d i n ţ a în însuşirile deosebite ale
lucrurilor cereşti. Acolo u n d e n i m e n i n ' a p ă t r u n s d e c â t
cu g â n d u l , acolo i m a g i n a ţ i u n e a omenească a stabilit c ă
se petrec lucrurile cele m a i frumoase. I n cer se î m p l i ­
nesc t o a t e câte le doreşte omul. pe p ă m â n t . I n cer este
perfecţiunea, este n e m ă r g i n i r e a , şi este e t e r n i t a t e a .
Cei vechi erau, în faţa cerului, cu desăvârşire u m i ­
liţi. Cei noi, dacă n u judecă î n t o c m a i ca cei vechi, totuşi
au p ă s t r a t m u l t e diu s e n t i m e n t e l e acestora. I n graiurile-
m a i t u t u r o r p o p o a r e l o r m o d e r n e , înţelesul c u v â n t u l u i
«ceresc» se află î m p r e u n a t cu u n v a g s e n t i m e n t de a d m i -
r a ţ i u n e şi respect. Şi dacă c e r u l s'a golit de zei şi d e
r a i u r i l e închipuite, el a r ă m a s , cu t o a t e acestea, locaşul
e t e r n i t ă ţ i i , în c o n t r a s t cu p ă m â n t u l , care n u este d e c â t
locaşul. vietăţilor t r e c ă t o a r e .
 2. I s t o r i a acestei iluziuni se i m b i n ă cu î n t r e a g a i s -
torie a c u l t u r e i omeneşti.
D i n cele m a i vechi t i m p u r i găsim pe om p r e o c u p a t
de r ă s ă r i t u l şi apusul soarelui, de fazele lunei, de s t r ă ­
lucirea stelelor, de î m p e r e c h e r e a acestora în c o n s t e l a -
ţiuni, şi cu deosebire îl găsim pe om p r e o c u p a t de r i t m u l
r e g u l a t al a r ă t ă r i l o r cereşti. P e când pe suprafaţa pă­
m â n t u l u i , a r ă t ă r i l e n a t u r e i şi m a i ales acelea în cari s u n t
a m e s t e c a t e şi faptele omeneşti, p a r aşa de s c h i m b ă t o a r e
că este cu n e p u t i n ţ ă ca ele să- fie p r e v ă z a t e , a r ă t ă r i l e
d u p ă bolta cerească, a p a r , şi au a p ă r u t m a i ales celor
vechi, ca unele care se u r m e a z ă cu o r e g a l ă perfectă, la
i n t e r v a l e egale şi cu aceeaşi înfăţişare constantă. M u l t e
din a r ă t ă r i l e d u p ă suprafaţa p ă m â n t u l u i s u n t apoi într'o
v ă d i t ă a t â r n a r e de a r ă t ă r i l e cereşti. C ă l d u r a şi frigul,
l u m i n a şi întunerecul, v â n t u l şi ploaia să schimbă în
cele m a i dese cazuri d u p ă p o z i ţ i u n e a c o r p u r i l o r d u p ă
cer. M ă s u r a r e a t i m p u l u i , de asemeni, m ă s u r a r e d u p ă
care se p o t r i v e ş t e m u n c a societăţii, se u ş u r e a z ă g â n -
direi omeneşti p r i n s c h i m b ă r i l e de p o s i ţ i u n e ale a c e ­
loraşi corpuri, şi cu deosebire p r i n fazele lunei. D e s t u l e
m o t i v e c a r i să ridice în iluziune prestigiul cerului.
Şi o poezie frumoasă s'a înfiripat p e t e m e i u l aces­
tei iluzii.
I n t r e cer şi p ă m â n t m i n t e a omenească se obişnui
să vază, din cele m a i vechi t i m p u r i , u n viu contrast. Cu
c â t cerul se împodobia cu însuşiri frumoase, cu a t â t pă­
m â n t u l să cobora şi se u m i l i a . D e sus din cer, o m u l a ş ­
t e p t ă să-i v i n ă p o r u n c i l e zeilor înfricoşaţi, pe v r e m e a
c â n d el credea în zei, şi b i n e c u v â n t a r e a T a t ă l u i ceresc,
d u p ă ce a devenit creştin. P e r f e c ţ i u n e a d e s ă v â r ş i t ă eră
p e n t r u el n u m a i în cer. A c i se găseau în n e m ă r g i n i r e a
s p a ţ i u l u i l u c r u r i l e eterne, pe când pe p ă m â n t t o t u l eră
m ă r g i n i t şi t r e c ă t o r . P ă m â n t u l era o v a l e a p l â n g e r i i ,
pe când în cer t o t u l p l u t e a în cea m a i d e s ă v â r ş i t ă fe­
ricire.
Mii şi mii de a n i s'a p ă s t r a t această c r e d i n ţ ă . Mi­
tologia t u t u r o r p o p o a r e l o r vechi c u p r i n d e în ea zeifi-
•carea soarelui, lunei şi a t u t u r o r stelelor. N u este p o p o r
vechiu, care sa n u fi a d o r a t cerul d i m p r e u n ă cu c o r p u ­
rile lui şi care să nu fi c r e z u t că t o t ce este m a r e şi fru­
mos pe p ă m â n t stă î n t r ' o d i r e c t ă a t â r n a r e de l u c r u r i l e
cereşti. Cele m a i m u l t e popoare a u şi c r e d i n ţ a că dinas­
tiile s t ă p â n i l o r lor se t r a g din soare sau lună. T o ţ i oa­
menii m a r i îşi au s t e a u a lor.
L a început, n u p u ţ i n a c o n t r i b u i t la î n t e m e i e r e a
iluziunei şi ş t i i n ţ a . P r i m u l om de ş t i i n ţ ă fu cititor de
stele. I n c r e d i n ţ a populară, şi astăzi, filosoful este u n
cititor de stele.
Şi este explicabil să fie astfel. F u n c ţ i u n e a de a b ­
s t r a c ţ i u n e a m i n ţ i i omeneşti, şi cu ea c u l t i v a r e a ştiinţei
p r i n n i m i c a l t a n ' a u p u t u t fi m a i p u t e r n i c t r e z i t e , ca
p r i n observarea r i t m u l u i r e g u l a t a l c o r p u r i l o r cereşti !
I n acest r i t m r e g u l a t să găseau î m p r e u n a t e e l e m e n t e l e
u n u i î n c e p u t de explicare ştiinţifică; u n î n c e p u t în care
metodele obiective de m a i t â r z i u e r a u î n l o c u i t e cu sen­
t i m e n t u l ele perfecţiune. S u b învelişul acestui s e n t i m e n t
ele perfecţiune şi-a făcut în a d e v ă r L o g i c a a b s t r a c t ă a-
p a r i ţ i a sa în c u l t u r a omenească. Mjmţea omenoa scă îna-
i n t e J ^ j L p u t e â ^ r i n d e _ j a b j £ c j m i a l m legilcuz...^tiirr|ifice
a a v u t sentijnentul_£erfecţiunii formelor. A p a r i ţ i u n e a
1-egTîîaEa a c o r p u r i l o r cereşti m u l ţ u m e a acest s e n t i m e n t ,
în g r a d u l cel m a i înalt.
P r i n u r m a r e t o t u l contribuia adâncească r ă ­
dăcinile acestei iluziuni în m i n t e a omenească. î n f ă ţ i ş a ­
r e a bolţii cereşti eră i m p u n ă t o a r e ; mişcările c o r p u r i l o r
ei a v e a u o r e g u l a r i t a t e care era şi spre folosul vieţii şi
spre t r e z i r e a m i n ţ i i ; t o a t e câte e r a u în cer e r a u p e r ­
fecte în c o m p a r a ţ i e cu cele d u p ă p ă m â n t ! Omul, ani­
m a l i d e a l i z a t o r p r i n excelenţă, n ' a v e a t r e b u i n ţ ă de m a i
m u l t ca să c r e a d ă în i l u z i u n e a c e r u l u i !

3. D i n t r e t o a t e m o t i v e l e c a r i au c o n t r i b u i t la susţi­
n e r e a i l u z i u n i i acesteia, cel m a i p u t e r n i c , p e n t r u t o a t e
t i m p u r i l e , este însă acela care r e z u l t ă din înfăţişarea de
•eternitate a corpurilor cereşti. P r i n el iluziunea se p r i n d e
 de o credinţă, vechia şi a d â n c ă a m i n ţ i i , se leagă de t o t
ce este m a i profund, ca evidenţă, în sufletul omenesc.
I n a d e v ă r : n u este ceva m a i a d â n c i n t r a t în s u n e t u l
omenesc, de c u m este credinţa, că nimicirea unei e x i s ­
t e n ţ e , v i e t a t e sau lucru, stă în s e p a r a r e a p ă r ţ i l o r sale.
U n l u c r u d u r e a z ă câtă v r e m e el este î n t r e g î n a i n t e a
o c h i l o r ; şi piere, când elementele lui s'au separat. De
a s e m e n e a şi v i e t a t e a : m o a r t e a constă în s e p a r a r e a ele­
m e n t e l o r din t r u p u l ei. Un lucru sau o fiinţă există, c â t ă
v r e m e e l e m e n t e l e lor se î m b i n ă î n t r ' u n t o t ; ele mor, de
î n d a t ă ce elementele lor s'au separat, şi fiecare clintre-
a c e s t e a a « b u r a t în spre alte î m p r e u n ă r i .
î n t r e a g a e x p e r i e n ţ ă omenească, la p r i m a vedere,,
confirmă a c e a s t ă credinţă. V a s u l de p ă m â n t care se sparge:
l e m n u l care a r d e ; o m u l care moare... de ce dispar ele
din lume, dacă n u din pricină că s'au d e s p ă r ţ i t e l e m e n ­
tele* l o r ? Şi nu n u m a i m o a r t e a , ci şi orice s t r i c ă c i u n e
constă în s e p a r a r e a părţilor. Cât de i g n o r a n t să fie omul,
t o t u ş i de logica acestei e x p e r i e n ţ e el nu scapă. Ce este
separabil, este schimbător şi supus m o r ţ i i ; ce e s ' e clintr'o
b u c a t ă este d u r a b i l şi în afară din zona m o r ţ i i !
Şi dintr'o bucată, negreşit, p ă r e a u să (ie corpurile
cerului. P e p ă m â n t ochiul omenesc n u î n t â l n e a decât
schimbări, pe când p e bolta cerului r e v e n e a u t o t d e a u n a ,
n e s c h i m b a t e , aceleaşi stele l u c i t o a r e , aceleaşi boabe de
d i a m a n t , la i n t e r v a l e c o n s t a n t e ! U n d e eră m o a r t e a , şi
u n d e eră e t e r n i t a t e a ? Cine ar m a i fi s t a t la îndoială ca
să dea u n r ă s p u n s !
Şi i a t ă p e n t r u c e idealul fii î n d r e p t a t spre cer, în ne­
m ă r g i n i t u l i m p e r i u al corpurilor t o t d e a u n a aceleaşi.

4. M u l t e d i n t r e sistemele filosofiei vechi s u n t influen­

ţ a t e de iluziunea s u b l i m i t ă ţ i i cerului; d a r di ntre ele toate,
nici u n u l n ' a înflorit aşa de frumos a c e a s t ă i l u z i u n e ca
sistemul l u i . Plafon.
A c e s t filosof, care a t r ă i t în Grecia vechia, î n t r e anii
429 — 847 î n a i n t e de Christ a reuşit să lege m i t u r i l e ima-
g i n a ţ i u n i i p o p u l a r e cu cele m a i a b s t r a c t e p r o b l e m e ale-
 iîlosofiei, şi a clădit astfel u n sistem de metafizică, c a r e
a r ă m a s ca u n m o n u m e n t al g â n d i r i i omeneşti p e n t r u
t o a t e t i m p u r i l e . D i n sistemul lui P l a t o n s'au i n s p i r a t
primii filosofi creştini, şi se vor m a i inspiră încă, t i m p de
m u l t e secole, c u g e t ă t o r i i idealişti din î n t r e a g a o m e n i r e .
P l a t o n , ca şi toţi c u g e t ă t o r i i t i m p u l u i său, eră p r e ­
ocupat, în p r i m u l rând, de deo^eJiijrjîaJîjQtr^^ este
s c h i m b ă t o r şi p r j n j y r n ^ ^
n e s c h i m b ă t o r , e t e r n . D a r această deosebire ca filosof şi
elev ă l ^ r R o c f a F e , el o t r a n s p u s e din l u m e a e x p e r i e n ţ i i
s i m ţ u r i l o r în l u m e a c o m b i n ă r i i ideilor, adică în l u m e a
gândirei logice. De o d a t ă cu î n t r e b a r e a ce este d u r a b i l
şi ce este t r e c ă t o r în l u m e a simţurilor, el îşi m a i puse
şi î n t r e b a r e a ce este jabsolut a d e v ă r a t şi ce este eroare
îfl.kimea g â n d i r e i . Pi'ohlci-na, fuosofiiei sale,erâ acea de
a găsi o i H ţ i S l ^
Şi a c e a s t ă u n i t a t e P l a t o n o găsi în idei. IajrnjejtC^a^âde-
v ă r a t ă , cea reală, cea perfectă eră p e n t r u d â n s u l l u m e a
ideilor. De a s u p r a e x p e r i e n ţ i i î n ş e l ă t o a r e a s i m ţ u r i l o r
şi d e a s u p r a p ă r e r i l o r de t o t felul ale g â n d u l u i , se ridică
l u m e a cea r a ţ i o n a l ă , cea e t e r n ă şi cea perfectă a ideilor.
T o a t e câte ne izbesc s i m ţ u r i l e , t o a t e câte ne t r e c p r i n
gând, n u s u n t decât u m b r e l e confuse ale acelor e n t i t ă ţ i
ideale, cari singurele t r ă i e s c în r e a l i t a t e şi în e t e r n i t a t e .
Şi undj^estej^cii]^acestei l u m i i d e a l e ? V e c h i a t r a ­
d i ţ i e r ă s p u n d e a : c e r u l ; şi oii acest r ă s p u n s se î m p a c ă
şi P l a t o n . ———
I n s p a ţ i u r i l e boitei cereşti t r ă i e s c ideile e t e r n e , de
c a r i apoi depind t o a t e formele, pe c a r i le v e d e m noi în
lumea experienţii. Lucrurile,-vietăţile, raporturile, do­
rinţele, t o a t e câte se î m p r e u n ă şi se desfac pe p ă m â n t ,
t o a t e câte ne f r ă m â n t ă m i n t e a şi i n i m a , t o a t e s u n t n u ­
m a i copieri, şi copieri m a i m u l t sau m a i p u ţ i n perfecte,
d u p ă l u m e a cerească a i d e i l o r ! L u m e a s i m ţ u r i l o r este
c â m p u l posibilităţii de î n t r u p a r e a ideilor, u n d o m e n i u
în care a p a r şi dispar u m b r e l e , m a i m u l t sau m a i p u ţ i n
•asemănătoare cu ideile e t e r n e . Intrj^ej^si^jpămânţ_o co-
a n u n i c a ţ i u n e n u există,, decât p i i n n r i j l p c i r e a j a ţ i u n e i .
R a ţ i u n e a î n t r e z ă r i n d a d e v ă r u l , şi prinzându-1 pe acesta,
în definiţiuni precise şi invariabile, stabileşte t r e p t e de
cucerire în calea e t e r n i t ă ţ i i . A c e l e a cari se p o t r i v e s c
perfect adevărului, cum s u n t definiţiunile m a t e m a t i c e
şi etice, acelea, formează p u n t e a de t r e c e r e î n t r e p ă -
p â n t u l m a t e r i a l şi l u m e a ideilor; ele sunt o a r e c u m tipa-
r u r i l e în cari se t o a r n ă formele l u c r u r i l o r actuale. D i n
l u m e a lor e t e r n ă , ideile se r e s t r â n g în m a t e r i a l u m e i
sensibile, d â n d acesteia r e a l i t a t e s u b s t a n ţ i a l ă şi r a ţ i u n e .
I n fiecare l u c r u p ă m â n t e s c este a t â t a r e a l i t a t e şi e s t e
a t â t a r a ţ i u n e , c â t ă este şi p a r t i c i p a r e a ideilor la forma­
rea lui. Când ideia p ă r ă s e ş t e l u c r u l p ă m â n t e s c , sau se
combină în l ă u n t r u l lui cu a l t e idei, a t u n c i şi l u c r u l p ă ­
m â n t e s c îşi schimbă forma. T r a n s f o r m ă r i l e din l u m e a
simţurilor sunt aşa d a r produsele p a r t i c i p ă r i i ideilor,,
cari, ele singure, r ă m â n eterne în n e m ă r g i n i r e a c e r u l u i .
P l a t o n , cu u n c u v â n t , î m b r a c ă vechiul m i t al i m a -
g i n a ţ i u n i i p o p u l a r e î n t r ' o frumoasă poesie metafizică.
I g n o r a n ţ a c i t i t o r u l u i de stele a d i s p ă r u t din filosofia sa,,
şi în locul ei a v e m i m a g i n a ţ i a ştiinţifică a o m u l u i c u l t ,
dar, în schimb, s e n t i m e n t u l a r ă m a s şi la el acelaş. A d o ­
r a r e a cerului continuă, sub p r e t e x t u l că cerul a d ă p o s ­
teşte l u m e a ideilor.
U n pas m a i d e p a r t e , peste filosofia lui P l a t c n , îl
face c r e ş t i n i s m u l . A c u m , în loc de idei, c u m credea
P l a t o n , cerul adăposteşte suflete... I l u z i u n e a c o n t i n u ă
sub o formă şi m a i ispititoare.

5. C â n d ş t i i n ţ a m o d e r n ă îşi făcu i n t r a r e a sa în cul­

t u r a europenească, cerul în n e m ă r g i n i r e a lui, pe l â n g ă
că c u p r i n d e a corpurile cereşti, cari să mişcau. în linii
regulate, aşa cum n u se m i ş c ă nici u n corp pe p ă m â n t ,
d a r m a i eră p o p u l a t şi de o l u m e a. sufletelor;; d i n t r e
cari suflete, u n e l e fuseseră odată pe p ă m â n t î m p r e u n a t e
cu m a t e r i a şl: se clespăvţiseră de a c e a s t a p e n t r u a-şi r e ­
g ă s i ' e t e r n i t a t e a , iar altele a ş t e p t a u la r â n d să fie t r i ­
mese p e acelaş p ă m â n t , p e n t r u a încerca aceeaşi î m -
preunai'e şi aceeaşi d e s p ă r ţ i r e de m a t e r i e ca şi cele
dintâi!
Ş t i i n ţ a m o d e r n ă avea să aducă o s c h i m b a r e .
Mai î n t â i ea veni d i m p r e u n ă cu i n v e n ţ i u n e a ochea­
nelor, p r i n mijlocirea cărora ochiul omenesc p u t u să
observe cu m a i m u l t ă l i m p e z i m e mersul stelelor. Ob­
servatorii de stele se î n m u l ţ i r ă şi ei î n c e p u r ă să se deo­
sebească d e vechii cititori de stele. P e când a c e ş t i a d i n
u r m ă so m u l ţ u m e a u să î n a i n t e z e prorociri i n c o n t r o l a -
bile, observatorii de ş^le_adunară_.date„..njjjDaeroase şi
stabiliră regularitatea mişcării stelelor d u p ă raporturi
m a t e m a t i c e , i a r n u d u p ă presupusele g r a d e de per fee-
ţ i u n e arc~Taeilor- Ocheanul grăbi, cu u n c u v â n t , cobo­
r â r e a corpurilor cerului în r â n d u l c o r p u r i l o r ce se p o t
o b s e r v ă în m o d ştiinţific.
Şi l a această i n v e n ţ i u n e să m a i a d a o g ă încă ceva.
U n o m de geniu, Galileo Galilei, p e l a a n u l 1630,
făcu u i m i t o a r e a descoperire, că în mişcările c o r p u r i l o r
p ă m â n t e ş t i se află aceeaşi r e g u l a r i t a t e ca şi în m i ş c a r e a
corpurilor cereşti. Observând mişcările p e n d u l u l u i G a ­
lilei p u t u să stabilească că acestea s u n t t o t a t â t de p e ­
riodice ca şi mişcările stelelor, şi că şi ele se p o t pre­
vedea d u p ă r a p o r t u r i m a t e m a t i c e . A p o i acelaş Galilei,
pe b a z a u n o r e x p e r i e n ţ e simple, dovedi că m i ş c a r e a de
cădere, p r e c u m şi a r u n c a r e a l a d i s t a n ţ ă a corpurilor p ă ­
m â n t e ş t i , u r m e a z ă t o t d u p ă r a p o r t u r i m a t e m a t i c e con­
s t a n t e . Cu aceste descoperiri el puaa_bazele ştiinţei m i ş ­
cării, Mjîcjanica, ş t i i n ţ a c a r e a v e a să dărâmeTfoate. p ă r e ­
r i l e g r e ş i t e p e ' c a r i şi le făcuseră o a m e n i i vechi despre
arătările pământeşti.
P r i n i n v e n ţ i u n e a ocheanelor şi descoperirile lui Ga­
lilei, se s d r u n c i n ă astfel p e n t r u t o t d e a u n a credinţa, aşa
de r ă s p â n d i t ă p â n ă aci, că î n t r e a r ă t ă r i l e c e r e ş t i şi cele
p ă m â n t e ş t i , a r fi o profundă deosebire. Ş t i i n ţ a cea n o u ă
a mecanicei dovedea a c u m că acelea^i_raj)orturi j n a t e -
m a t i c e se regăsesc în m i ş c a r e a c o r p u r i l o r j ^ m a n t e ş t i c a
şi în m i ş c a r e a steh3lgiidupa"cer.
*"*0'ăinenii de ştiinţă, cari v e n i r ă d u p ă Galileo G a l i -
 lei, c o m p l e c t a r ă opera acestuia. P r i n secolul al X V I I şi
m a i ales al X V I I I , în u r m a scrierilor lui Descartes, H u y -
g h e n s şi Newton, n i m e n i nu se m a i îndoia de a d e v ă r u l ,
c ă aceleaşi legi m e c a n i c e g u v e r n e a z ă u n i v e r s u l , dela cea
m a i n e î n s e m n a t ă cădere de p i a t r ă pe s u p r a f a ţ a p ă m â n ­
t u l u i , p â n ă la cea m a i g i g a n t i c ă orbită a u n u i corp ce­
resc. Nici o deosebire î n t r e cer şi p ă m â n t din p u n c t de
v e d e r e mecanic. R i t m u l r e g u l a t a l stelelor, p r e c u m şi
m i ş c a r e a corpurilor p ă m â n t e ş t i , e r a u g u v e r n a t e de u n a
şi aceiaşi lege : legea g r a v i t a ţ i u n i i universale, formulată
de N e w t o n .
Şi ş t i i n ţ a n u se opri aci. Odată m i ş c a r e a stelelor
p u s ă în r â n d u l mişcării corpurilor de pe p ă m â n t , de aci
î n a i n t e fu în deajuns o b s e r v a r e a mişcării acestora din
u r m ă , p e n t r u a s e t r a g e concluzii a s u p r a mişcării din
u n i v e r s u l întreg. I n loc de a citi în stele p e n t r u a proo­
roci cele ce se vor î n t â m p l ă pe p ă m â n t , o a m e n i i de şti­
i n ţ ă citeau în e x p e r i e n ţ e l e lor de pe p ă m â n t , legile d u p ă
"care se mişcă planetele şi stelele de pe cer. U n L a p l a c e
şi u n K a n t ajunseră să explice formarea cerului, chiar
dela origina lui, prin ajutorul o b s e r v a ţ i u n i i şi calculelor
m a t e m a t i c e făcute a s u p r a a r ă t ă r i l o r p ă m â n t e ş t i .
Mai eră o s i n g u r ă dovadă de adus p e n t r u ca p u n e ­
r e a în acelaş r â n d a c o r p u r i l o r cereşti cu a c o r p u r i l o r
p ă m â n t e ş t i să fie pe deplin p r i m i t ă , a n u m e d o v a d a că şi
c o r p u r i l e cereşti se c o m p u n din aceleaşi elemente din
c a r e se c o m p u n cele p ă m â t e ş t i . A c e a s t ă dovadă n u î n ­
t â r z i a însă p r e a m u l t . In secolul al X I X ş t i i n ţ a d e m o n ­
stra, în u r m a analizei razelor de l u m i n ă cari ne vin dela
corpurile cereşti, că şi acestea s u n t compuse din aceleaşi
e l e m e n t e chimice din cari sunt compuse şi corpurile de
pe p ă m â n t . N i v e l a r e a ajunse d a r complectă. I n cer ca şi
pe p ă m â n t , aceleaşi legi, aceeaşi m a t e r i e .
Odată ajunşi aci, oameni de ştiinţă, o b s e r v a t o r i ai
fenomenelor p ă m â n t e ş t i , n u m a i puseră nici un h o t a r
g e n e r a l i z ă r i l o r lor. P r i n c i p i i l e mecanicei p ă m â n t e ş t i
fură întinse fără nici o r e z e r v ă peste t o t cuprinsul ce­
r u l u i . L e g i l e p ă m â n t u l u i fură de aci î n a i n t e şi legile
c e r u l u i . P o s t u l a t u l eonservaţiunii e n e r g i e i ; legile t r a n s ­
formării energiei d u p ă r a p o r t u r i l e de equivalenţă, p r e ­
c u m şi legea degradării energiei u t i l i s a b i l e ; t o a t e t e o ­
riile generale p r i n cari se explică fenomenele p ă m â n ­
teşti, fură aplicate d e a d r e p t u l şi a s u p r a fenomenelor
cereşti. I d e a l u l omului de ştiinţă, de aci î n a i n t e , fii ca
să deâ o s i n g u r ă explicare t u t u r o r schimbărilor din î n ­
t r e g u l univers. Nici o p r e f e r i n ţ ă p e n t r u o p a r t e a aces­
t u i a m a i m u l t ca p e n t r u a l t a ; t o a t e e r a u g ă s i t e identice
în aceeace priveşte v a l o a r e a lor p e n t r u ştiinţă.
I a t ă - n e d a r ajunşi la sfârşitul vechei i l u z i u n i ! Cor­
purile p ă m â n t e ş t i puse în r â n d u l corpurilor cereşti, fiind
unele şi a l t e l e g u v e r n a t e de aceleaşi legi mecanice, u n i ­
versale şi eterne. G r ă u n t e l e de nisip din h u m a p ă m â n ­
t u l u i mişcânclu-se după aceeaşi lege a g r a v i t a ţ i u n e i ca
şi cea m a i s t r ă l u c i t o a r e stea a cerului. E r ă î n m o r m â n ­
t a t ă ilusiunea ? •

6. î n c ă nu. A r fi fost î n m o r m â n t a t ă iluziunea, dacă

fenomenele p ă m â n t e ş t i a r fi p u t u t să i n t r e cu t o a t e în
clasa fenomenelor mecanice, căci p e n t r u r e g u l a r i t a t e a ,
e x a c t i t a t e a , perfecţiunea şi e t e r n i t a t e a acestora din
u r m ă , nu m a i eră a c u m nici o î n d o i a l ă ! Dar p u t e a u ele
oar^Jmie_J[ei]omenele rmj^MzalB.~dB,,j^&^^ăMâ^^3^^
ccuaşiderate ca fenomene mecanico ?
Cât n u s'ău t r u d i t ei, v a i ! oamenii de ştiinţă ca să
a c r e d i t e z e a c e a s t ă p ă r e r e ! Câte s p e c u l a ţ i u n i filosofice,
în c a r i t o a t e c â t e se p e t r e c pe p ă m â n t erau explicate
ca simple m i ş c ă r i m e c a n i c e ale e l e m e n t e l o r m a t e r i a l e !
I n secolul a l X V I I I - l e a , şi în cea m a i m a r e p a r t e a se­
colului al X l X - l e a , nu î n t â l n i m d e c â t a s e m e n e a specu­
l a ţ i u n i . Mecanica corpurilor, m e c a n i c a atomilor, m e c a ­
n i c a forţelor, m e c a n i c a sufletelor, m e c a n i c a ideilor
m e c a n i c a peste tot. E r ă aşa de vie dorinţa, ca să fie tre­
c u t e t o a t e fenomenele p ă m â n t e ş t i în r â n d u l celor m e ­
canice, că m i n t e a oamenilor de ş t i i n ţ ă devenise oarbă
î n a i n t e a celor mai luminoase dovezi contrarii. P e s t e t o t
e r ă m e c a n i c a ; t r e b u i a să fie m e c a n i c a ; fiindcă în meca-
n i e ă se c u p r i n d e a u legile c a r i g u v e r n a u deopotrivă şi
cerul şi p ă m â n t u l ; m e c a n i c a eră ş t i i n ţ a a d e v ă r u l u i şi a
realităţii ultime !
D a r t r u d a o a m e n i l o r de ş t i i n ţ ă a fost în deşert.
T o a t e fenomenele n ' a u p u t u t să i n t r e în clasa celor m e ­
canice. C â t e s'au p u t u t i n t r o d u c e în această mecanică,,
s'au i n t r o d u s . S'au i n t r o d u s m u l t e din cele fizice, din
cele chimice, din cele fiziologice... A u m a i r ă m a s însă
altele m u l t e pe din afar. In special au r ă m a s acele la
cari p a r t i c i p ă conştiinţa o m e n e a s c ă ; au r ă m a s fenome­
nele sufleteşti. Şi cu acestea o încercare s'a făcut, d a r
n'a isbutit. Un filosof g e r m a n , H e r b a r t , a d e s p ă r ţ i t su­
fletul în elemente, pe cari le-a identificat cu r e p r e s e n -
tările, şi apoi a scris o m e c a n i c ă a r e p r e s e n t ă r i l o r . D a r
el n'a m a i a v u t c o n t i n u a t o r i , cari să-i desăvârşească o -
pera, şi astăzi de m e c a n i c a r e p r e s e n t ă r i l o r , sau de meca­
nica sufletului, n u se m a i vorbeşte decât cu n e î n c r e d e r e .
Au r ă m a s p r i n u r m a r e , m u l t e fenomene n e c u p r i n s e
în sfera mecanicei. Ce a u d e v e n i t a c e s t e a ? I n special,
ce loc_ocupă în u n i v e r s fenomenele sufleteşti ?
A c i începe o t r a g i c ă poveste.

7. Unj.yjerşjil cât se vede, şi cât se poate cuprinde în

g â n d u l nostru, zice o m u l de ştiinţă, este a r ă t a r e a con­
cretă a u n e i jujiie_de„.eiijejgii, care r ă m â n e t o t d e a u n a
aceeaşi. O r i c â t e schimbări s a r p r o d u c e în acest univers,
ele n u isbutesc să scadă sau să sporească cu ceva s u m a
t o t a l ă de energie, ci ele se m ă r g i n e s c n u m a i ca să scadă
sau să sporească o p a r t e de energie în folosul sau spre
p a g u b a altei părţi; t o t a l u l însă r ă m â n e acelaş. T o t ce se
m i ş c ă este strâns legat de e x i s t e n ţ a totului. U n strop de
apă, a r u n c a t de v â n t în g e a m u l ferestrei tale, n u a că­
z u t ici sau colo la î n t â m p l a r e , ci a c ă z u t n u m a i acolo,
u n d e l'a c o n s t r â n s să cadă legile fără greş ale mecanicei
universale. El a fost p u r t a t de u n v â n t a c ă r u i p u t e r e ş i
direcţie se p o a t e calculă e x a c t ; a a v u t g r e u t a t e a sa pro­
prie care iarăşi se poate c a l c u l ă ; a t r e c u t p r i n t r ' o a t ­
mosferă a cărei d e n s i t a t e şi r e z i s t e n ţ ă se poate iarăşi
calculă; a u r m a t , cu u n c u v â n t , u n d r u m pe care ştiinţa,
îl poate calculă şi prevedea. D a c ă o m â n ă misterioasă şi
s u p r a n a t u r a l ă , a r fi venit să a b a t ă stropul de apă n u m a i
cu u n m i l i m e t r u din direcţia în care el a căzut, atunci,
cu această a b a t e r e s'ar fi produs o t u r b u r a r e în m a ş i n ă ­
ria universului î n t r e g . A b a t e r e a , fie ea cât de mică, a r
fi sporit sau scăzut cu ceva t o t a l i t a t e a energiei, c e e a c e
ar fi fost o a b s u r d i t a t e r a ţ i o n a l ă şi o imposibilitate r e ­
ală. U n i v e r s u l trebmnjd j g ^ ă n i â ^
misterioasa nu se p o a t e a m e s t e c a î n , i n e x s u l f e n o m e n e -
lor lui. T o t ce se p e t r e c e în j u r u l nostru, t o t ce vedem
că fraeşte şi m o a r e , t o a t e acestea n u s u n t decât trasfor-
m ă r i ale energiei, c o n d i ţ i o n a t e u n e l e p r i n altele. N i m i o
nu se pierde şi n i m i c n u se câştigă în m o d absolut, c i
ceeace se schimbă este n u m a i d i s t r i b u ţ i a p ă r ţ i l o r în ho­
t a r u l i n v a r i a b i l al sumei t o t a l e .
D a r fenomenele sufleteşti ?
F e n o m e n e l e sufleteşti, c a r i ? Acelea cari se petre e-
î n t r ' u n corp omenesc? A c e s t e a s u n t şi ele strict determi­
nate, fii ndcă acestea s u n t l e g a t e de schimbări m a t e r i a l e .
T o t ce se p e t r e c e în sistemul nervos al o m u l u i este condi­
ţ i o n a t de legile t r a n s f o r m ă r i i energiei. U n gând, c a r e j i e
trece p r i n mintp, este în acelaş t i m p _o _ modij5mre ÎJPL m

starea n o a s t r ă m a t e r i a l ă , şi a n u m e o modificare a u n o r
neuTOnT^~şî^^TuÎKt, se p o a t e şi preciza şi calculă. I n
m a t e r i a nervoasă, ca şi în orice a l t ă m a t e r i e a univer­
sului, nimic nu se pierde şi n i m i c n a se pierde decât în
m a r g i n e l e c o n d i ţ i o n ă r i i totului....
D a r fenomenele sufleteşti, deşi le g ă s i m împreunate-
cu fenomenele din m a t e r i a nervoasă, s u n t însă deosebite
de a c e s t e a !
Deosebite ; c u m deosebite? Ele nu pot eşi din l a n ţ u l
transformării energiei, căci dacă ies n u m a i a p a r ţ i n
universului meu.
Cu t o a t e acestea ele n u pot fi identificate cu feno­
menele m a t e r i a l e ! I n deşert aş p r i v i cum se modifică,
n e u r o n i i creierului cuiva, din această modificare a n e u ­
ronilor nu voiu află niciodată c a r e a fost g â n d u l care a.
 t r e c u t prin c o n ş t i i n ţ a l u i ! F e n o m e n e l e ele conştiinţă a u
c e v a special lor, care le p u n e î n t r ' o g r u p ă a p a r t e .
N u văd u n d e ar stă această g r u p ă a p a r t e , căci loc
în u n i v e r s u l meu, zice o m u l de ştiinţă, nu este nicăieri.
D a r a t u n c i u n i v e r s u l o m u l u i de ştiinţă ar p u t e a să
existe, şi clacă ar lipsi cu desăvârşire fenomenele conş­
tiinţei ?
. Se înţelege. De_fenomenele conştiinţei n u este nici
I d nevoie. P ă m â n t u l se roteşte î m p r e j u r u l s o a r e l u i ; v â n -
/ t u l şi ploaia modifică s u p r a f a ţ a ţ ă r i l o r ; forţele fizice şi
/ c h i m i c e se u r m e a z ă în l a n ţ u l lor nesfârşit; p l a n t a creşte
' şi m o a r e ; m a t e r i a organică a a n i m a l u l u i este o u z i n ă
ele t r a n s f o r m a r e a energiei e t c e t c , t o a t e se p e t r e c în
l u m e , şi t o a t e se vor m a i petrece, fără cea mai mică a-
b a t e r e , şi ele aci î n a i n t e , fie că pe l u m e ar fi, s a u n ' a r ii
c o n ş t i i n ţ a . I n universul meu, al omului ele ştiinţă, n i m i c
n u se i n t r o d u c e în mod misterios ele clin a f a r ă ; tot ce
este, a fost dela î n c e p u t ; şi t o t ce a fost clela î n c e p u t
i n t r ă în l a n ţ u l t r a n s f o r m ă r i l o r energici. L a ce aş avea
nevoie de conştiinţă şi de fenomenele ei ? Acolo u n d e o
întâlnesc, î n t â l n e s c şi t r a n s f o r m ă r i m a t e r i a l e , şi c u m pe
aoestea le pot calculă, le aleg n u m a i pe a c e s t e a ! F e n o ­
m e n e l e conştiinţei s u n t u n fel de l u x al n a t u r e i , cari
n u lasă după ele nici o u r m ă . S u n t ca chipul care se re­
flectă în luciul a p e i ; te-ai d e p ă r t a t de apă, a p e r i t şi
c h i p u l ; nici figura ta, nici luciul apei nu m a i p ă s t r e a z ă
o u r m ă dela d â n s u l !
Şi cu t o a t e acestea, ele nesimt^noiţă oamenilor aşa
-de n e c e s a r e !
Peju^i^univers_|nşă nu. Omul şi-a a l c ă t u i t din r e ­
flexul conştiinţei sale o l i m b ă specială lui, la întrebuin­
ţ a r e a căreia el ţine. El n u m e ş t e astfel, în această l i m b ă
subiectivă, c â t e v a din moclifioările ce se petrec în creierul
său, cu n u m e l e de plăcere şi d u r e r e ; pe alte c â t e v a cu
n u m e l e de idei şi s e n t i m e n t e ; pe alte c â t e v a ' c u n u m e l e
<ie voinţă..., în r e a l i t a t e însă, acelea cari există în a d e ­
v ă r s u n t n u m a i modificările m a t e r i a l e ale creierului său
p e când t o a t e celelalte s u n t n u m a i umbrele acestor m o -
 dificări, s u n t c h i p u r i subiective în g e n u l acelora cari se>
resfrâng pe luciul apei. Noi, oamenii de ştiinţă, cerce-
-tăin fenomenele cari se desfăşură. d u p ă legile i n v a r i a ­
bile şi eterne ale firei. Noi ne ridicăm d e a s u p r a î n t â m ­
plărilor subiective şi individuale, şi p r i v i m pe acelea
cari se pot legă în l a n ţ u l fenomenelor universale. Miş-
•ârile materiei şi tiansfojmiăxil.e_jmc.i:gi&i^..Jicoştea da,
e
jimt fenomene u n i v e r s ^ ^ 7 l P caii le p u t e m calculă şi
' [o ']>utem prevede în mod e x a c t ; f e n o niene 1 o _ sutle_teşti
însă nu se ridică la acest n i v e l ; e l e s u n t trecătoare. .cS
pi clipa vieţii indi yidj.ialc. In sfera c u n o ş t i n ţ e l o r e t e r n e
ele n au ce căută. F e n o m e n e l e sufleteşti, fiind în a t â r -
nare de cele m a t e r i a l e , se pot chiar deduce din c u n o ş ­
tinţa acestora. Acela care ajunge să cunoască mecanis­
mul n a t u r e i în care trăieşte omul, ajunge în acelaş t i m p
să cunoască şi sufletul acestuia.
Cititorii de stele, de a l t ă d a t ă , n u a v e a u despre su­
flet o p ă r e r e m a i bună.

8. A ş a î n c e p u r ă povestea, pe c a r e o deteră d r e p t u l ­
t i m u l c u v â n t al ştiinţei, toţi aceia cari e r a u eşiţi din
şcoala m e c a n i s m u l u i universal.
Conştiinţa o m u l u i ? O u m b r ă ; u n epifenomen.
S b u c i u m ă r i l e şi străduinţele o m e n e ş t i ? V â r t e j u r i
fără î n s e m n ă t a t e în pulberea m a t e r i e i p ă m â n t e ş t i .
Tnj-^lf^pl 7 i o + ; i n m n i n i p o păjriârit, ? Ca să ajute la
ţ

t r a n s f o r m a r e a energiei universale, care de altfel s'ar

transformă şi fără concursul conştiinţei o m e n e ş t i !
I n t r e o m şi vierme, nici o deosebire! U n u l şi a l t u l
ajută la t r a n s f o r m a r e a energiei universale.
E s t e tristă de t o t povestea omului v i e r m e .
O i n t e l i g e n ţ ă , l u m i n a t ă cu t o a t e cunoştinţele ştiin­
ţifice, aşa c u m şi-o închipuia un L a p l a c e , dacă ar fi să
se ridice în î n ă l ţ i m e a v ă z d u h u l u i , şi de acolo să p r i ­
vească peste u n i v e r s u l acesta mecanic, pe care ni-1 d a u
drept o r e a l i t a t e eternă oamenii de ştiinţă din şcoala
m e c a n i s m u l u i universal, ce a r p u t e a ea această inteli­
g e n ţ ă să ne spună, d e s p r e soarta n o a s t r ă omenească,
•alta m a i b u n ă decât aceea ce ne-a spus î n ţ e l e p c i u n e a
Eclesiastului din Biblie, cu mai bine de două mii de a n i
înainte !
„Deşertăciunea deşertăciunilor ! zice E c l e s i a s t u l ;
„deşertăciunea deşertăciunilor ! t o a t e s u n t deşertăciune !
„Ce folos a r e o m u l din t o a t ă t r u d a sa cu care se t r u d e ş t e
.„sub s o a r e ! O g e n e r a ţ i u n e trece, şi a l t ă g e n e r a ţ i u n e vine;
.„dar p ă m â n t u l r ă m â n e în etern. Soarele răsare, şi soa­
i e l e a p u n e ; şi g r ă b i n d u - s e la locul său, r ă s a r e iară...
„ T o a t e ce au fost, acele i a r ă ş i se vor face; -da, n i m i c n u
„este nou sub soare".
Este tristă, în adevăr, povestea o m u l u i v i e r m e !
Să ştii, că tot ce a m i ş c a t sufletul t ă u n u a fost d e ­
c â t o m i n c i u n ă a s i m ţ i r i l o r ; că în r e a l i t a t e n u există
nici bucurie, nici d u r e r e ; nici aspiraţie, nici p ă r e r e de
r ă u ; nici propăşire, nici m e r s înapoi, ci există n u m a i
t r a n s f o r m ă r i m a t e r i a l e d u p ă legea u n i v e r s a l ă a conser­
v ă r i i e n e r g i e i ! F i e c a r e clipă a t i m p u l u i aduce cu dânsa
î n m o d fatal b u c u r i a şi durerea, g â n d u l cel bun, ca şi
g â n d u l cel r ă u ; t u te vezi liber să lucrezi şi să gândeşti,
pe când în r e a l i t a t e t i m p u l este de m a i n a i n t e h o t ă r î t
p e n t r u toate.
„Toate a u t i m p u l lor, zice Eclesiastul, şi p e n t r u t o t
„lucrul sub ceriu este t i m p . D a r ce folos a r e acel ce lu-
7 ,crează, de l u c r u l cu care se o s t e n e ş t e ? " .
O bucurie c h i a m ă pe a l t a ; o d o r i n ţ ă a l t ă d o r i n ţ ă ;
u n vis a l t v i s ; d a r l e g ă t u r a între ele t o a t e este o deşer­
t ă c i u n e , căci pe t o a t e în cele din u r m ă le sfârşeşte m o a r ­
t e a ; şi m o a r t e a le a d u c e pe t o s t e să nu se m a i deose­
bească u n a de alta.
„Şi apoi, c u m zice i a r ă ş i Eclesiastul, p r i v i t - a m la
„ t o a t e lucrurile, pe cari le-au l u c r a t m â i n i l e mele, şi la
„ t r u d a mea, cu care m ' a m t r u d i t , ca să le fac, şi iată,
„ t o a t e e r a u deşertăciune şi v â n a r e de v â n t ; şi în ele
„n'am găsit nici u n folos sub soare".
Folosul o m u l u i , ce r o s t a r e el în m a ş i n ă r i a u n i v e r ­
s u l u i î n t r e g ! Omul p o a t e fi s t r i v i t oricând, ca u n vierme!
Ş i d u p ă u r m a lui nici o a m i n t i r e în n e m ă r g i n i t u l u n i -
vers, decât transformările de m a t e r i e p e care le-au căşu­
n a t t r u p u l lui. I n legile e t e r n e ale u n i v e r s u l u i n u se
face nici cea m a i m i c ă abatere, fie că există conştiinţa
omenească, fie că aceasta n u e x i s t ă ; fapta omului, n ' a r e
putere să înscrie în istoria universului pici fl,,io.tă^jn.ai
m u l t peste aceeace.este h o j ă r î ţ s ă fie înscris p r i n desfă-
ş u r a r e O u î n e î c o n s t a n t e de energie. I n t o t a l i t a t e a , m a i
d i n a i n t e h o t ă r î t ă a realităţii, conştiinţa vieţii n u adaogă,
nici n u scade ceva.
Aceasta este povestea omului vierme, sau c o n c l u -
ziunile t r a s e din filosofia m e c a n i s t ă .
I - a m v ă z u t obârşia.
E a p o r n e ş t e din credinţa, că t o t ce p a r e n e s c h i m ­
b ă t o r este perfect şi nesupus m o r ţ i i .
L a î n c e p u t n e s c h i m b ă t o a r e e r a u n u m a i corpurile
cereşti în r e g u l a t a lor m i ş c a r e .
I n u r m ă , în clasa corpurilor n e s c h i m b ă t o a r e a u i n ­
t r a t şi corpurile p ă m â n t e ş t i , î n t r u c â t ele s u n t obiecte
a l e Mecanicei. A r i p a e t e r n i t ă ţ i i se întinse şi a s u p r a p ă ­
m â n t u l u i , d a r n u m a i î n t r u c â t acest p ă m â n t prezintă
l u s t r u l cel frumos a l mişcării r e g u l a t e .
A t â t cât cuprinse mecanica, a t â t cuprinse şi eter­
n i t a t e a din l u c r u r i l e p ă m â n t e ş t i .
R ă m a s e r ă însă pe din afară m u l t e alte fenomene
ale n a t u r e i şi în special faptele de conştiinţă, cari n u se
pot reduce la m i ş c ă r i mecanice ; aceste din u r m ă fapte
fură socotite ca a r ă t ă r i de l u x , ca fapte cari n u t u r b u r ă
î n t r u n i m i c legile u n i v e r s u l u i , fie c i ele există, fie că
ele n u există.
Se ajunse, cu u n c u v â n t , la t ă g ă d u i r e a faptelor cari
nu se p o t explică prin ş t i i n ţ a mecanicei. '
Şi cu aceasta se ajunse la înjosirea o m u l u i . Omul
se prefăcu în v i e r m e , p e n t r u a n u t u r b u r ă p r i n faptele
sale sufleteşti, m e r s u l majestos a l n a t u r e i .
Filosofii mecanicişti de astăzi, sunt u r m a ş i i direcţi
ai vechilor cititori ele stele.
 C A P I T O L U L II.

OGLINDA CONŞTIINŢEI

1. Asemănarea înşelătoare dintre oglindă şi conştiinţă. — 2. Oglinda

:
vrăjită care vede peste tot. — 3. Rătăcirile simţurilor. Sofişti. —4. Raţiunea
în opoziţie cu simţurile. Materialiştii şi idealiştii. — 5 . Iem. Kant. Aprioris­
mul din conştiinţă. — 6. Romanticii. — 7. Hegel. Schimbarea punctului de
vedere kantian. — 8. Influenţa hegelistnului asupra scriitorilor contimporani,
înapoi la K a n t ! •

1. Ochiul, p r i n c i p a l u l organ al conştiinţei, a r e o

m a r e a s e m ă n a r e cu oglinda. Din această pricină, a fost
uşor să se nască c r e d i n ţ a , că î n t r e c o n ş t i i n ţ ă şi oglindă
este aceeaşi m a r e a s e m ă n a r e . P e n t r u cei m a i m u l ţ i con­
ş t i i n ţ a este cu deabinele un fel de oglindă. I n a c e a s t ă
p r i v i n ţ ă t i n e r i şi b ă t r â n i , culţi şi inculţi, au c a m aceiaşi
părere.
U n flăcău dela ţ a r ă n ' a r î n d r ă z n i niciodată să p u n ă
la şezătoarea s a t u l u i său o g h i c i t o a r e ca a c e a s t a : a m o
oglindă cu două feţe, o. î n t o r c pe o faţă şi văz în ea lu­
crurile de astăzi, o î n t o r c pe. cealaltă faţă şi văz în ea
l u c r u r i l e de ieri, — căci t o ţ i l'ar înţelege şi s'ar face d e -
r â s ; fiecare ar şti că este v o r b a de m i n t e a omenească,
adică de conştiinţă. De asemenea, oamenii cei m a i culţi
n u se feresc să p u n ă la u n loc însuşirile conştiinţei cu.
acelea ale oglinzei. Aşa în a n i i din u r m ă , un_a_dm.pro­
blemele cele m a i a r z ă t o a r e ale fU&safîei socialismului a
fost întrebarea, dacă c o n ş ţ m r ţ a m o r a l ă şi ideile unei
societăţi sunt sau~lru oglinda s t r u c t u r i i economice a
acesteia. In, sfârşit mai t o a t ă l u m e a crede că deosebirea
d i n t r e a d e v ă r şi m i n c i u n ă este o deosebire de o g l i n d i r e :
a d e v ă r u l oglindeşte e x a c t . r e a l i t a t e a , pe când m i n c i u n a
n u . P e s t e tot este vorba aşa clar de oglinda conştiinţii,
de conştiinţa oglindă. L u m e a există o d a t ă în forma sa
materială, apoi există şi a doua oară în oglinda conşti­
inţei n o a s t r e . A c e a s t ă e x i s t e n ţ ă „de a d o u a o a r ă " î n o-
glinda conştiinţei noastre, este o e x i s t e n ţ ă f a n t o m ă .
L u m e a există în a d e v ă r a t a ei r e a l i t a t e o s i n g u r ă dată,
în forma sa m a t e r i a l ă , iar e x i s t e n ţ a „de a d o u a " este
o existenţă subiectivă a noastră. L u m e a nu se î n m u l ­
ţeşte p r i n faptul că-şi resfrânge chipul său în conştiinţă,
p r e c u m nici banii n u se î n m u l ţ e s c prin faptul, că n u m ă -
r â n d u - i în faţa u n e i oglinzi, ei se văd îndoiţi.
C o n ş t i i n ţ a este d a r o oglindă. A c e a s t a p a r e a fi l i m ­
pede.
Şi totuşi, aceasta este u i i a j l i n i c e ^ e i e ^ a 4 i a a r i erori
ale gândirii omeneşti. P e această eroare s a u î n t e m e i a t
a t â t e a şi a t â t e a sisteme filosofice greşite, d i n t r e cari unele
au trecere şi în zilele n o a s t r e . F ă r ă eroarea conştiinţei-
oglindă nu s'ar fi l ă ţ i t aşa de uşor nici povestea omului
vierme.

2. I n adevăr, c o n ş t i i n ţ a este o oglindă, dar o oglindă

m a i preţioasă ca oglinda de m e t a l sau de sticlă, ea este
o oglindă vrăjită.
D e s p r e oglinda vrăjită, i a t ă ce zice o poveste, î n t r e
multe altele:
E r ă o d a t ă ca niciodată...
„Eră odată o fată de î m p ă r a t , care n u voia să se
m ă r i t e decât d u p ă cel ce s'ar p u t e a ascunde aşa, ca să
nu-1 p o a t ă găsi n i m e n i . E a a v e a o oglindă vrăjita, p r i n
care p u t e a vedea l u c r u r i l e cele m a i d e p ă r t a t e , dar pe sine
însăşi ea nu se putea vedea. Nenorocitul, c a r e erâ găsit de
fata de î m p ă r a t , îşi p e r d e a capul».
Şi povestea spune, c u m t o ţ i p e ţ i t o r i i îşi p e r d e a u
capul, fiindcă n u se p u t e a u ascunde de oglinda vrăjită,
p â n ă ce F ă t frumos prefăcut într'o floare de trandafir se
ascunse în p ă r u l de a u r al miresei, şi aşa scăpă să n u fie
văzut de oglinda vrăjită. F ă t frumos se c u n u n ă cu fata
de î m p ă r a t şi sparse oglinda în mii de b u c ă ţ i .
Oglinda vrăjită din această p o v e s t e este oglinda con-
S t u d i i Filosofice, V I I . 3
ş t i i n ţ e i omeneşti. Oglinda obişnuită r e s t r â n g e n u m a i a-
ceea ce se află î n a i n t e a sa, pe c â n d o g l i n d a conştiinţei
resfrânge şi ceeace n u se află î n a i n t e a s a ; ea p ă t r u n d e
dincolo de m a r g i n i l e p r e z e n t u l u i . L u c r u l ce a fost şi n u
m a i este, conştiinţa a r e d a r u l să-1 r e v a d ă i a r ă ş i î n a m i n ­
t i r e ; l u c r u l d e p ă r t a t şi a s c u n s în spaţiu, cunştiinţa a r e
d a r u l să-1 găsească u n d e este. O oglindă vrăjită este d a r
c o n ş t i i n ţ a . N u m a i u n s i n g u r cusur, u n mare c u s u r a r e
r

a c e a s t ă ogdmdă,, şi a n u m e : p e sine însăşj e.a ,n_u,şe p o a t e

j J

vedea. De aceea, această oglindă a conştiinţei, c â n d este

v o r b a de l u c r u r i l e din afară de 6 c t ; Gel le cunoaşte p e
t o a t e ; n i m i c n u p o a t e să reziste p u t e r i i sale de p ă t r u n ­
d e r e . D a r c â n d este v o r b a de sine însăşi, ea este fără p u ­
tere. E a pe sine însăşi n u se p o a t e cunoaşte.
Apoi, ca şi în poveste, oglinda conştiinţei sfârşeşte
p r i n a fi învinsă.
F i e c a r e om p o a r t ă cu sine o oglindă vrăjită. I a r ome­
n i r e a î n t r e a g ă p o a r t ă oglinda cea m a i v r ă j i t ă ; căci ome­
n i r e a a r e ştiinţa a d e v ă r u l u i , care este o o g l i n d ă făurită
d i n l u m i n a a t â t o r conştiinţe individuale.
D a r v e d e ţ i s o a r t a acestei omeniri, care p o a r t ă cu
sine oglinda cea m a i v r ă j i t ă ! S t ă p â n ă , p r i n p ă t r u n d e r e ,
p e s t e t o a t e l u c r u r i l e ce sunt în afar de ea, din p r i c i n a
c u s u r u l u i că ea pe ea însăşi n u se p o a t e oglindi, o m e ­
n i r e a ajunge la u r m ă să se c r e a d ă m a i pe jos d e c â t t o a t e
aceste l u c r u r i . R e a l i t a t e a şi e t e r n i t a t e a s u n t d a t e ca în­
suşiri l u c r u r i l o r din afară, adică l u c r u r i l o r resfrânte în
oglindă, pe când p u r t ă t o a r e a însăşi de oglindă, omeni­
rea, se socoteşte p e sine ca o s i m p l ă deşertăciune...
P o v e s t e a conştiinţei-oglindă este o v a r i a n t ă a p o -
vestei o m u l u i v i e r m e .

3. C u m a ajuns să se r ă s p â n d e a s c ă p ă r e r e a că în
c o n ş t i i n ţ a sa o m u l a r e o oglindă a ]urnei, n u este nevoie
de a r ă t a t . E s t e aşa de m a r e a s e m ă n a r e a d i n t r e ele, la
p r i m a vedere, că este m a i de g r a b ă nevoie să a r ă t ă m
c u m a ajuns să se recunoască, în sfârşit, că a c e a s t ă p ă ­
r e r e este o eroare. Şi când z i c e m : să se recunoască, în-
-ţelegem n u m a i p e o a m e n i i de ş t i i n ţ ă ; căci i m e n s a m a ­
joritate a o a m e n i l o r crede încă, şi v a m a i crede m u l t ă
v r e m e , în povestee oglinzii din conştiinţă.
î n d o i a l a a p o r n i t dela obişnuitele r ă t ă c i r i ale sim­
ţ u r i l o r . Aceeace p a r e u n u i a dulce, a l t u i a îi se p a r e l i p ­
sit de ori şi ce dulceaţă, dacă este bolnav, sau î n r e l e
disposiţii. T o a t e însuşirile c o r p u r i l o r cu c a r i s u n t e m în
l e g ă t u r ă , n u r ă m â n aceleaşi, decât î n t r u c â t s u n t e m şi
noi a c e a ş i ; cu s c h i m b a r e a n o a s t r ă o r g a n i c ă să s c h i m b ă
•şi ele. C h i a r şi cele m a i n e d e s l i p t e însuşiri ale obiectelor
•din afar, c u m s u n t culorile, şi ele să schimbă după sta­
rea corpului n o s t r u . U n o m atins de boala gălbinării
Tede l u c r u r i l e într'altfel d e c â t omul sănătos şi bine dis­
pus. A p o i copilul, fară e x p e r i e n ţ ă , vede î n t r ' u n fel, i a r
o m u l b ă t r â n cu e x p e r i e n ţ ă , vede altfel. R ă t ă c i r i l e să în­
t â l n e s c la t o a t e s i m ţ u r i l e . S u n e t e l e a u z i t e de u n u l s u n t
•deosebite de cele a u z i t e de a l t u l . D e g u s t şi miros, n u
mai vorbim. F i e c a r e cu g u s t u l său, c u m zice şi o m u l din
popor. Nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-mi place
mie, — c u m ştie fiecare.
R ă t ă p i r i l e simţurilor, cu u n c u v â n t , trezesc p r i m a
îndoială. I n c o n ş t i i n ţ ă vine adeseori de se resfrânge lu­
m e a din afară î n t r u n chip falş, de nerecunoscut. Doi oa­
meni s t a u în faţa aceluiaş lucru, şi fiecare v e d e câte u n
lucru deosebit; ce fel de oglindire este aceea c a r e se p e ­
t r e c e în conştiinţa lor ? C u m să m a i a v e m î n c r e d e r e în
o g l i n d a conştiinţei, când ea resfrânge l u c r u r i l e , n u d u p ă
c u m s u n t acestea, ci d u p ă c u m este p u r t ă t o r u l c o n ş t i ­
inţei ! ? ' '
D e l a o a s e m e n e a îndoială p â n ă la n e î n c r e d e r e a a b ­
solută, este n u m a i u n pas. C â ţ i v a filosofi, — cei d i n t â i u
in E u r o p a , s'au n u m i t sofişti, şi a u t r ă i t în Grecia v e c h e
pe la a n u l 400 înainte"3e Christ, — a u şi făcut acest pas.
I a t ă a r g u m e n t a r e a lor. Dela l u c r u r i l e din n a t u r ă , noi n u
a v e m în m i n t e a n o a s t r ă o copie a c u r a t ă , ci fiecare vede,
a u d e şi simte deosebit, d u p ă felul i n d i v i d u a l i t ă ţ i i sale.
N e a v â n d dela l u c r u r i o copie acurată< n u a v e m despre
•aceste l u c r u r i nici a m i n t i r e a a s e m ă n ă t o a r e ; aşâ că d e s -
 p r e l u c r u r i n u p u t e m să afirmăm n i m i c cu s i g u r a n ţ ă . F i e ­
care afirmă ceeace crede, i a r n u ceeace e s t e î n r e a l i ­
t a t e . ftiTpţnrjle dau ...o imagine falsificată ; a m i n t i r e a d ă
o i m a g i n e falsificată. F i e c a r e o m este m ă s u r a înţelegerii
sale, d a r n u şi a înţelegerii a l t u i a . F i e c a r e îşi a r e oglinda
conştiinţei sale colorată d e o s e b i t ; c u m d a r să v a d ă cu
t o ţ i l u m e a în acelaş fel ? A ş a că, în definitiv, de a d e v ă r
n u p o a t e fi v o r b a ; a d e v ă r u l , u n u l şi acelaş p e n t r u toţi,
n u există. D a r n e e x i s t â n d u n adevăr, u n u l şi acelaş p e n ­
t r u t o ţ i , n u există nici r e a l i t a t e a care corespunde acestui
a d e v ă r ; căci un l u c r u d e s p r e care n i m e n i n u poate co­
m u n i c ă ceva î n m o d sigur, este ca şi c u m n ' a r exista.
A t u n c i ce există, după sofişti? E x i s t ă p ă r e r i l e i n d i v i ­
d u a l e ; s i m ţ i r i l e i n d i v i d u a l e ; plăcerile i n d i v i d u a l e !
Sofiştii a r fi p u t u t m e r g e şi m a i departe. E i a r fi
p u t u t p u n e l a îndoială şi e x i s t e n ţ a p ă r e r i l o r individu­
ale... Căci e x i s t e n ţ a p ă r e r i l o r i n d i v i d u a l e p r e s u p u n e o
u n i t a t e şi o c o n t i n u i t a t e î n l ă u n t r u l u n e i fiinţe i n d i v i d u ­
ale ; şi cu ce d r e p t p u t e m noi afirma aşa ceva ? N u se
schimbă oare şi i n d i v i d u l dela u n m o m e n t la a l t u l ? Cu
desăvârşire u n i t a r ă şi c o n t i n u ă n u r ă m â n e v i e a ţ a indi­
vidului d e c â t î n i n t e r v a l e l e foarte m i c i ; i a r în i n t e r v a l e
m a i l u n g i i n d i v i d u a l i t a t e a v a r i a z ă ! P r i n u r m a r e sofiştii
a r fi p u t u t m e r g e m a i d e p a r t e , şi a r fi p u t u t zice : n u
n u m a i că n u e x i s t ă a d e v ă r u r i c o m u n e p e n t r u t o ţ i oa­
menii, d a r nici m ă c a r p e n t r u u n singur om n u e x i s t ă
a d e v ă r u r i valabile p e n t r u t o a t ă v i e a ţ a ! I n l ă u n t r u l u n e i
societăţi, fiecare om îşi a r e p ă r e r i l e sale i n d i v i d u a l e ;
d a r şi î n l ă u n t r u l fiecărui om p ă r e r i l e se pot schimba
dela u n m i n u t la altul...
Şi aşa, ce a r m a i fi r ă m a s din oglinda conştiinţei ?
Nimic, de sigur. D a r n u r ă m â n e din ea m a i n i m i c şi aşa
c u m n e - o înfăţişează sofiştii.
I a t ă - n e d a r ajunşi dela o e x t r e m i t a t e l a a l t a . P e c â t ă
v r e m e n u se luaseră î n s e a m ă r ă t ă c i r i l e s i m ţ u r i l o r , p ă ­
rerea î m p ă r t ă ş i t ă de toţi, eră că în c o n ş t i i n ţ a sa o m u l a r e
o oglinda, î n care se resfrânge l u m e a aşa c u m ea este ;
încă ceva m a i m u l t , că oglinda c o n ş t i i n ţ e i sale este o-
 o g l i n d ă m a i preţioasă decât cea obişnuită, fiindcă în
oglinda c o n ş t i i n ţ e i se resfrâng şi a m i n t i r i l e despre lu­
c r u r i , i a r n u n u m a i l u c r u r i l e c a r i s u n t de faţă, c u m se
î n t â m p l ă în oglinzile obişnuite. I n u r m a î n v ă ţ ă t u r i i so­
fiştilor însă oglinda c o n ş t i i n ţ e i pierde ori şi ce c a l i t a t e .
E a r ă m â n e u n fel de oglindă înşelătoare, în care fiecare
citeşte ce-i place şi c u m îi place, şi de nici u n ajutor î n ­
caltea p e n t r u c u n o a ş t e r e a a d e v ă r u l u i . A p o i în v r e m e ce,
cât n u s'a ţ i n u t seamă de r ă t ă c i r i l e s i m ţ u r i l o r , l u m e a
a p ă r e a ca îndoită, o d a t ă aşa c u m ea este în r e a l i t a t e , şi
a doua oară aşa c u m ea se oglindeşte în c o n ş t i i n ţ ă ; de
î n d a t ă ce se ţ i n e s e a m ă de r ă t ă c i r i l e s i m ţ u r i l o r , l u m e a
în loc de a m a i fi îndoită este s u p r i m a t ă şi în locul ei
puse părerile i n d i v i d u a l e . I n c a z u l d'intâiu, se credea cel
p u ţ i n î n t r ' o ş t i i n ţ ă a l u c r u r i l o r din afară, adică a lucru­
rilor oglindite în conştiinţă, pe când în cazul de al doilea,
ori şi ce ş t i i n ţ ă este î n l ă t u r a t ă , căci pe p ă r e r i i n d i v i d u a l e
nu se poate clădi n i m i c durabil ştiinţificeşte.
Sofiştii nimiciră, astfel, p ă r e r e a că în conştiinţă o-
menească se oglindeşte î n t o c m a i l u m e a din afară, d a r
d i m p r e u n ă cu această părere, ei n i m i c i r ă şi f u n d a m e n t e l e
ştiinţei. P r i n filosofia lor sceptică, ei l i b e r a r ă g â n d i r e a
omenească de o veche e r o a r e ; d a r cu ce p r e ţ ? Cu p r e ţ u l
de a p u n e la u n loc cu această e r o a r e şi t o a t e a d e v ă r u ­
rile ş t i i n ţ e i ; şi ştiinţei, n u n u m a i a acelei t r e c u t e , ci şi
a oricărei ştiinţe în v i i t o r !
Negreşit, t r e b u i a să fie o e x a g e r a r e în î n v ă ţ ă t u r a
sofiştilor.
Filosofii de d u p ă ei a u învederat'o cu prisos.

4. D i n î n v ă ţ ă t u r a sofiştilor, o afirmare însă nu

poate fi t ă g ă d u i t ă şi a n u m e , că oglinda conştiinţei r e s -
frânge l u m e a din afară, î n t r ' u n c h i p subiectiv şi n u în-
t r ' u n c h i p credincios. Aceeace v e d e m noi în oglinda
conştiinţei este d e p a r t e de a fi. o copie fidelă a l u m e i din
afară.
A c e a s t ă afirmare r ă m â n e , căci ea se adevereşte prin
-experienţa fiecăruia d i n t r e noi. Noi cu t o ţ i ştim, că d a -
t e l e s i m ţ u r i l o r n e duc adeseori în r ă t ă c i r e . Şi a c e a s t a o-
v e d e a u şi c o n t i m p o r a n i i sofiştilor.
Cu această afirmare însă, c u m se v a î m p ă c a d o r i n ţ a
de a cunoaşte adevărul despre l u m e ; d o r i n ţ a de a avea,,
cu u n c u v â n t ş t i i n ţ a ? D i n m o m e n t u l în care, c r e d i n ţ a
în fidelitatea oglinzii pe care o a v e m în suflet, este ştir­
bită, n u este ştirbită şi c r e d i n ţ a că p u t e m c u n o a ş t e a d e ­
v ă r u l ? Oare fi-va cu p u t i n ţ ă să î n ţ e l e g e m l u m e a şi fără
a m a i p r e s u p u n e că sufletul n o s t r u îi serveşte a c e s t e i a
drept oglindă?
A d â n c ă î n t r e b a r e . Mai bine de două urii a n i ea a fră­
m â n t a t g â n d i r e a filosofilor europeni. Şi r ă s p u n s u l , care-
s'a găsit la a c e a s t ă î n t r e b a r e , c â ţ i îl cunosc în zilele
n o a s t r e ? P u ţ i n i , p r e a p u ţ i n i . P e n t r u cei m a i m u l ţ i c h i a r
î n t r e b a r e a este cu desăvârşire nouă.
Cu ştirbirea c r e d i n ţ e i în fidelitatea oglinzii din su­
flet, sofiştii, c u m v ă z u r ă m , ş t i r b i r ă şi c r e d i n ţ a în posibi­
l i t a t e a ştiinţei. N u p u t e m şti a d e v ă r u l , ziceau ei, fiindcă
i m a g i n a r e a l ă a l u m e i ne este t u r b u r a t ă de s u b i e c t i v i ­
t a t e a s i m ţ u r i l o r noastre, în aşâ mod, că fiecăruia n u - i
este d a t să cunoască bine decât p ă r e r i l e sale individuale.
Să l ă s ă m l a o p a r t e p r e t e n ţ i u n e a de a şti a d e v ă r u l ab­
solut, şi să ne m u l ţ u m i m cu cunoştinţele relative. P e
acestea din u r m ă să le p r o p a g e fiecare d u p ă c u m îi cere
i n t e r e s u l . Să c r e a d ă fiecare în a d e v ă r u l care îi a d u c e lui
u n m a i m a r e profit.. I n m ă s u r a u t i l i t ă ţ i i stă şi m ă s u r a
adevărului.
A ş â fu î n v ă ţ ă t u r a scepticilor sofişti. S u n t şi a s t ă z i
filosofi cari o găsesc m u l ţ u m i t o a r e .
D a r c u r â n d d u p ă sofişti, a d â n c a î n t r e b a r e p r i m i un
alt răspuns. %

S i m ţ u r i l e este a d e v ă r a t că ne d u c în r ă t ă c i r e , ziseră,
filosofii din şcoala lui Socjcaie, şi pe oglindirea lor n u p u ­
t e m p u n e m a r e t e m e i ; d a r d e a s u p r a s i m ţ u r i l o r există ju­
d e c a t a r a ţ i o n a l ă . L u m e a reală se oglindeşte imperfect în
oglinda simţurilorT d a r a c e a s t ă oglindire se corectează.
ăpoTşi se restabileşte c u m t r e b u e de c ă t r e r a ţ i u n e . S i m -
ţ u r i l e n u d a u decât o c u n o ş t i n ţ ă imperfectă, pe c â n d ra­
ţ i u n e a dă o c u n o ş t i n ţ ă perfectă şi clară.
Cu deosebirea făcută î n t r e s i m ţ u r i şi r a ţ i u n e , de că­
t r e şcoala lui Socrate, se deschidea o n o u ă p e r s p e c t i v ă
p e n t r u filoşofie, p o a t e cea m a i b o g a t ă p e r s p e c t i v ă în
teorii şi sisteme.
Secole d e a r â n d u l a u clădit filosofii p e această deo­
sebire. Mai î n t â i u , ei a u găsit în această deosebire m i j ­
locul de a r ă s p u n d e sofiştilor. Cu d u b l a r e a oglinzei din
suflet, î n ţ e l e g e r e a l u m e i p ă r e a a c u m iarăşi l i m p e d e . D e
o p a r t e s i m ţ u r i l e , cu oglinda lor cea t u r b u r e , care dă o
i m a g i n e imperfectă despre l u m e ; de a l t ă p a r t e r a ţ i u n e a ,
cu oglinda ei divină, care resfrânge t o t u l perfect. Q m u L
ignoj^yatj3e_j^ c a r e este
m a i i s p i t i t o a r e p r i n v a r i e t a t e a sa, d a r omul de ştiinţă,
filojaoful,. «o încrede n u m a i în i m a g i n e a celei de a d o u a
oglinzi, a c^Lai^adiojiaie. T o t ce iese t u r b u r a t de s i m ­
ţ u r i , se corectează şi se purifică de r a ţ i u n e .
A c e a s t a este p r i m a consecinţă a deosebirii făcute.
A c u m a doua consecinţă t o t aşa de i m p o r t a n t ă este
următoarea.
L u m e a se re.sfrânge şi p r i n s i m ţ u r i şi p r i n r a ţ i u n e .
S i m ţ u r i l e s u n t deosebite de r a ţ i u n e . Să n u fie oare şi lu­
m e a resfrântâ p r i n r a ţ i u n e a l t a decât l u m e a rosfrântă
p r i n s i m ţ u r i ? C u m r a ţ i u n e a este de o e s e n ţ ă m a i supe­
rioară, d i v i n ă chiar, să n u fie şi l u m e a care ajunge p â n ă
la ea de o esenţă m a i s u p e r i o a r ă ? Cu alte c u v i n t e , l u c r u ­
rile l u m i i cari stau d i n a i n t e a s i m ţ u r i l e noastre, în d r u ­
m u l lor spre r a ţ i u n e să n u se purifice şi ele de t o t ce
este neesenţial, de tot ce este trecător, şi să a p a r ă astfel
î n a i n t e a r a ţ i u n e i m a i perfecte şi m a i r a ţ i o n a l e ?
Negreşit, r ă s p u n s e r ă filosofii, î n c e p â n d cu P l a t o n .
L u m e a c a r e ajunge p â n ă la r a ţ i u n e t r e b u e să fie m a i s u ­
p e r i o a r ă l u m i i aceleia, care se o p r e ş t e la s i m ţ u r i .
A doua consecinţă i m p o r t a n t ă e r â astfel f o r m u l a t ă ,
în p r i n c i p i u . L a c â t e teorii şi la câte sisteme n'a dus ea
mai departe !
E x i s t ă o l u m e p e n t r u r a ţ i u n e , şi o l u m e p e n t r u s i m -
 ţ u r i . L u m e a p e n t r u s i m ţ u r i o c u n o a ş t e m cu toţi. C u m
este l u m e a p e n t r u r a ţ i u n e ?
R ă s p u n s u l filosofilor, iată-1.
Drum cei m a t e r i a l i ş t i : l u m e a c a r e r ă m â n e p e n t r u
r a ţ i u n e a no^'străŢ cTupă" ce î n d e p ă r t ă m din ea însuşirile
subiective cu care o î m b r a c ă simţurile, este l u m e a m a t e ­
r i a l ă c o m p u s ă d i n a t o m i . Aceşti a t o m i se deosebesc în­
t r e dânşii p r i n m ă r i m e , g r e u t a t e şi f o r m ă ; ei sunt u n i ­
t ă ţ i , cari n u se m a i pot desface în p ă r ţ i ; s u n t t a r i , că n u
pot fi p ă t r u n ş i ; şi s u n t d e s p ă r ţ i ţ i î n t r e ei prin s p a ţ i u r i
goale. A c e a s t ă l u m e a a t o m i l o r este l u m e a r e a l ă ; este
l u m e a care ne e x p l i c ă şi pe c e a l a l t ă l u m e a s i m ţ u r i l o r .
D u p ă i d e a l i ş t i din p o t r i v ă ; în l u m e a ce stă î n a i n t e a
n o a s t r ă sunt două p ă r ţ i : o p a r t e este a substanţei, sau
a ideei, şi altă p a r t e a posibilităţii m a t e r i a l e . S u b s t a n ţ a
se defineşte prin formă sau idee. î n t r u c â t m a t e r i a ia o
formă, sau realizează o ideie, î n t r u a t â t ea se r i d i c ă la
r e a l i t a t e a ei s u b s t a n ţ i a l ă . L u m e a formelor sau a ideilor,
este l u m e a etern existentă, şi care explică pe cea m a t e ­
rială.
Acestea sunt r ă s p u n s u r i l e d a t e de m a t e r i a l i ş t i şi
idealişti. L e - a m r e d a t în m o d u l cel m a i sumar, fără însă
să scoatem din ele afirmaţiunile cele m a i caracteristice.
D u p ă înfăţişare ele p a r opuse.
P e n t r u materialişti, l u m e a cea reală este l u m e a a t o ­
milor, pe când p e n t r u idealişti, l u m e a cea reală este a-
ceea a formelor (direcţia lui Aristoteles), sau aceea a
ideilor (direcţia lui P l a t o n ) . I n fond însă ele au î n t r e
ele o m a r e a s e m ă n a r e . A t â t r ă s p u n s u l materialiştilor,
cât şi r ă s p u n s u l idealiştilor, s u n t făcute în v e d e r e a deo-
sebirei d i n t r e r a ţ i u n e şi s i m ţ u r i ; sunt formularea u n e i
deosebiri în l u m e a din afară, cu scopul de a corespunde
deosebirii din l u m e a d i n ă u n t r u . Oglinda r a ţ i u n i i a v e a ne­
voie de o l u m e m a i inteligibilă, de c u m eră l u m e a s i m ţ u ­
rilor. I a t ă p e n t r u ce se dete pe s e a m a r a ţ i u n i i oglindirea
l u m e i atomilor, a formelor şi a ideilor, şi n u l u m e a cea
prea v a r i a t ă şi p r e a î n c ă r c a t ă cu fel de fel de însuşiri
secundare, cum este aceea a simţurilor.
 Filosofii m a t e r i a l i ş t i şi filosofii idealişti r ă m a s e r ă în
c e a r t ă a s u p r a cestiunii de a şti din ce e l e m e n t e este com­
pusă l u m e a cea r e a l ă şi r a ţ i o n a l ă ; r ă m a s e r ă în ceartă,
î n t r u c â t v a şi a s u p r a cestiunii de a şti, ce a p a r ţ i n e ra­
ţiunii, şi ce a p a r ţ i n e s i m ţ u r i l o r ; d a r a s u p r a u n ni lu­
cru e r a u ei însă cu t o ţ i i de aceiaşi părere, a n u m e că o-
g i i n d i r e a în c o n ş t i i n ţ ă a lumei, aşâ c u m se face ea în
a p a r e n ţ ă , n u duce la nici o ştiinţă, şi că trebuiesc deose­
bite elementele r a ţ i o n a l e ale l u m e i de cele n e r a ţ i o n a l e ,
e l e m e n t e l e r e a l e de cele nereale.
A c i stă p u n c t u l c o m u n î n t r e filosofii m a t e r i a l i ş t i şi
idealişti, şi care, cu t o a t e celelalte deosebiri d i n t r e ei,
îi face să fie puşi la u n loc unii cu alţii, în istoria de
desrobire a m i n ţ i i omeneşti de sub eroarea cea m u l t în­
r ă d ă c i n a t ă a conştiinţei o g l i n d ă !
Cu t o a t e deosebirile d i n t r e ei, nici u n u l d i n t r e filo­
sofii m a t e r i a l i ş t i şi idealişti, din t o ţ i c â ţ i a u t r ă i t dela
î n c e p u t u r i l e c u l t u r i i eline şi p â n ă a c u m de c u r â n d în
t i m p u r i l e m o d e r n e , nici u n u l n ' a p u s serios la îndoială
credinţa, că s i m ţ u r i l e şi r a ţ i u n e a omenească stau ca nişte
oglinzi p r e g ă t i t e să p r i m e a s c ă i m p r e s i u n i l e din afară,
p e n t r u a-şi reconstitui apoi din acestea i m a g i n e a l u m e i
reale. Idealiştii ca şi m a t e r i a l i ş t i i n ' a u b ă n u i t niciodată
că o a s e m e n e a oglindire în suflet se bazează n u m a i pe o
a s e m ă n a r e înşelătoare.
Se înţelege însă de sine, că deşi ei au a v u t a c e a s t ă
c r e d i n ţ ă greşită, n u t o t ce a u scris ei a fost fără folos
p e n t r u p r o p ă ş i r e a ştiinţei. Cu t o a t ă c r e d i n ţ a lor greşită,
o m e n i r e a a t r a s folos din teoriile şi sistemele lor, fiindcă
fără ele n u s'ar fi p u t u t t r e c e m a i d e p a r t e . Sistemele m a ­
terialiste şi idealiste, cari au u m p l u t i n t e r v a l u l de m a i
bine de două m i i de ani, cât a t r e c u t dela î n v ă ţ ă t u r a
sofiştilor, p â n ă la t i m p u r i l e m o d e r n e din u r m ă , au fost
absolut necesare p e n t r u c a să t ă l m ă c e a s c ă şi să r e s t â l m ă -
ceascâ pe t o a t e feţele v e c h e a e r o a r e ; să t r a g ă din ea
t o a t e consecinţele posibile. N u m a i d u p ă ce aceste sis­
t e m e au d ă p ă n a t t o a t e a r g u m e n t e l e pro şi contra ; n u m a i
d u p ă ce ele şi ~o.li ctrâ/tciu reciproc t o a t e slăbiciunile, n u m a i
d u p ă săvârşirea operii lor a fost cu p u t i n ţ ă r e l u a r e a din
n o u a vechei î n t r e b ă r i adânci, şi s'a p u t u t face r e z o l v a r e a
ei în altfel.
Oare, fi-va cu p u t i n ţ ă să c u n o a ş t e m l u m e a şi fără să
p r e s u p u n e m că s u n e t u l n o s t r u îi serveşte acesteia d r e p t
oglindă ?
F i - v a sufletul omenesc n u m a i u n ochiu pasiv a l
lumei ?
A c e l a care v a r ă s p u n d e n e g a t i v , v a r ă s t u r n ă d i n t r ' o -
d a t ă t o a t ă baza pe care se sprijineau p â n ă la d â n s u l idea­
liştii şi m a t e r i a l i ş t i i . Şi acela, cu d r e p t c u v â n t , v a p u t e a
să se l a u d e că a săvârşit, în d o m e n i u l filosofiei, o t o t a ş a
de m a r e r e v o l u ţ i u n e , ca şi aceea pe care a săvârşit-o în
d o m e n i u l a s t r o n o m i e i Copernic, c a r e a dovedit că nu
soarele se î n v â r t e ş t e în jurul p ă m â n t u l u i , ci p ă m â n t u l
în j u r u l soarelui.
A ş t e p t a t u l Copernic al filosofiei m o d e r n e va d e s -
robi g â n d i r e a filosofică de sub s t ă p â n i r e a unei erori, t o t
aşa de vechi şi de a m ă g i t o a r e , c u m eră aceea care ţ i n e a
în loc de m i i de a n i ş t i i n ţ a a s t r o n o m i e i .

5. A c e s t a ş t e p t a t Copernic al filosofiei, fu filosoful

I e m m a n u e l K a n t , c a r e a t r ă i t î n t r e anii 1724—1804, în
o r a ş u l K ö n i g s b e r g din G e r m a n i a de Nord.
E s t e curios, că a r g u m e n t u l principal, p r i n care a
d o v e d i t K a n t că vechea c r e d i n ţ ă este o eroare, este l u a t
t o c m a i din e x p e r i e n ţ a v ă z u l u i , adică din datele o r g a ­
n u l u i care p ă r e a cel m a i a s e m ă n a t oglinzii.
I a t ă şi m o d u l c u m el p r e z i n t ă acest a r g u m e n t .
Cu ochii noi v e d e m t o a t e l u c r u r i l e în s p a ţ i u ; este
el însă, spaţiul, o însuşire a l u c r u r i l o r din afară, sau este
o i n t u i ţ i u n e p r o p r i e conştiinţei noastre, şi care se a d a o g ă
din p a r t e a acestei conştiinţe l a e x p e r i e n ţ a l u c r u r i l o r d i n '
a f a r ă ? D a c ă conştiinţa este socotită ca o oglindă pasivă,
î n t r e b a r e a nici că a r e rost, căci negreşit, a t u n c i s p a ţ i u l
este pus pe s e a m a însuşirilor e x t e r n e ale l u c r u r i l o r . D a r
să vedem, zice K a n t , p u t e m noi să înţelegem f o r m a r e a
spaţiului, făcând p r e s u p u n e r e a că el ne vine din a f a r ă ?
I n cazul acesta, dacă s p a ţ i u l n e - a r v e n i din afară, ca o-
însuşire a l u c r u r i l o r , a t u n c i el a r t r e b u i să se formeze
t r e p t a t d u p ă c u n o a ş t e r e a l u c r u r i l o r , p e când noi ş t i m că
n o u ă n e este imposibil să a v e m i m a g i n e a celui d i n t â i u
l u c r u în c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă , fără ca să a v e m m a i d i n a i n t e
c u n o ş t i n ţ a s p a ţ i u l u i în care se va localiza acel l u c r u . Cu
a l t e c u v i n t e , noi n u n e p u t e m î n c h i p u i i m a g i n i despre
l u c r u r i în conştiinţa n o a s t r ă , fără a a v e a m a i d i n a i n t e
s p a ţ i u l , în care fiecare d i n t r e aceste i m a g i n i îşi a r e l o ­
cul şi d i r e c ţ i u n e a a n u m i t ă . S p a ţ i u l n u vine d a r din e x ­
p e r i e n ţ ă , ci el face posibilă dela î n c e p u t e x p e r i e n ţ a .
A p o i , m a i d e p a r t e u r m d a z ă K a n t , noi n e p u t e m î n ­
c h i p u i conştiinţa golită de orice i m a g i n e a l u c r u r i l o r ,
d a r n u şi de s p a ţ i u ; s p a ţ i u l r ă m â n e în conştiinţă, c h i a r
dacă n u n e g â n d i m la ceva. P r i n u r m a r e , e x i s t e n ţ a s p a ­
ţ i u l u i n u a t â r n ă de e x i s t e n ţ a l u c r u r i l o r .
D a r să fie s p a ţ i u l o ideie a b s t r a c t ă ieşită din a l t e
idei, î n t o c m a i c u m este ideia de a n i m a l , b u n i o a r ă , o ideiă-
a b s t r a c t ă , d e a s u p r a celorlalte idei de felurite a n i m a l e ?
Nici a c e a s t a n u se p o a t e susţine, zice K a n t , p e n t r u ur­
m ă t o r u l m o t i v . Ideile m a i p u ţ i n a b s t r a c t e , c u m s u n t i d e i l e
d e s p r e diferitele a n i m a l e , pot s t ă de sine şi fără exis­
t e n ţ a ideii celei m a i a b s t r a c t e *â a n i m a l u l u i , pe c â n d
ideile diferitelor feluri de s p a ţ i u r i , n u p o t e x i s t a fără i d e i a
s p a ţ i u l u i i n t u i t i v , căci felurimile de spaţiu s u n t n u m a i
p ă r ţ i l e sau d e t e r m i n ă r i l e acestuia. I n r e a l i t a t e aceea c e
noi a v e m în c o n ş t i i n ţ ă este i n t u i ţ i u n e a u n u i s i n g u r spa­
ţiu, pe c a r e o p u t e m î m b u c ă t ă ţ i d u p ă voie, iar n u m a i
m u l t e idei de s p a ţ i u r i , pe c a r e a p o i să le a d u n ă m î n t r ' o
s i n g u r ă ideie. P r i n u r m a r e s p a ţ i u l nu este o ideie a b ­
stractă.
I n cele din u r m ă s p a ţ i u l i n t u i t i v , a c e l a pe c a r e îl
a v e m în c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă , noi îl g â n d i m ca infinit, în­
suşire pe c a r e n ' a m a v e a d r e p t u l să i-o d ă m , d a c ă ' e l a r
fi e x t r a s din e x p e r i e n ţ a l u c r u r i l o r din afară. E l a r t r e ­
b u i să r ă m â n ă m ă r g i n i t la s u m a e x p e r i e n ţ e l o r .
D i n t o a t e acestea, aşa d a r rezultă, zice K a n t , că spa­
ţ i u l nu3lijQiLdiu. eLfarăj ci este p „ m £ m ţ i u n e a c o n ş t i i n ţ e i
 no_a£ir,e; o i n t u i ţ i u n e care, nti n u m a i că nu ne vine din
a f a r ă , d a r din p o t r i v ă ea face t o c m a i posibilă vederea
l u c r u r i l o r din afară. S p a ţ i u l este o i n t u i ţ i u n e a priori,
a d i c ă o i n t u i ţ i u n e pe c a r e o a r e c o n ş t i i n ţ a î n a i n t e de
experienţă.
Cu scoaterea s p a ţ i u l u i din r â n d u l însuşirilor pe care
l e a r e l u m e a din afară, se dete o l o v i t u r ă de m o a r t e c r e ­
d i n ţ e i de p â n ă aci, că în c o n ş t i i n ţ a o m e n e a s c ă l u c r u r i l e
d i n afai'ă se resfrâng ca î n t r ' o oglindă pasivă. Şi K a n t
nu se m ă r g i n i n u m a i la spaţiu. E l d e m o n s t r a că ş i t i m p u l
e s t e t o t o i n t u i ţ i u n e a priori, întocmai ca şi s p a ţ i u l ; apoi
că şi l e g ă t u r i l e pe care le face m i n t e a în judecăţile sale
de ş t i i n ţ ă exactă, — t o a t e funcţiunile sufleteşti puse a l t ă
d a t ă pe s e a m a r a ţ i u n e i , — t o a t e d e p a r t e de a fi nişte co­
pieri ale l e g ă t u r i l o r d i n t r e l u c r u r i l e e x t e r n e , s u n t c r e a -
ţ i u n i l e p r o p r i i ale conştiinţei omeneşti. A c e a s t ă conşti­
i n ţ ă , d u p ă n o u a filosofie a lui K a n t , se ridică dela r o l u l
de p a s i v i t a t e , pe care îi avea p â n ă aci, la rolul de o r g a ­
n i z a t o a r e a l u m e i . I c o a n a u n i v e r s u l u i î n t r e g se p l ă m ă ­
deşte în c o n ş t i i n ţ a omenească, d u p ă formele şi f u n c ţ i u ­
n i l e a priori ale a c e s t e i a ; umverşjil_rm există decât c u m
î l v r e a conştiinţa. Deosebirile făcute de filosofiile m a t e -
TlăTîşîilor şi idealiştilor de a l t ă dată, c ă z u r ă cu t o a t e în
u r m a lui K a n t . Nu există o l u m e a atomilor, ori o lume'^
a formelor sau a ideilor, în deosebire de l u m e a simţu- j
rilor, ci există o s i n g u r ă l u m e , aceea care se formează \
d i n î m p r e u n a r e a formelor şi d e t e r m i n ă r i l o r a priori ale
c o n ş t i i n ţ e i a c t i v e cu m a t e r i a l u l a d u s de s i m ţ u r i .
I n locul p a s i v i t ă ţ i i de oglindă, veni a c u m r â n d u l să
se vorbească de a c t i v i t a t e a , de s p o n t a n e i t a t e a , de pute­
r e a c r e a t o a r e a conştiinţei o m e n e ş t i !
Acel c a r e s'a n u m i t pe sine un n o u Copernic, des­
chise în a d e v ă r o n o u ă cale filosofiei.

6. D a r p a r e să fie o lege a c u l t u r e i omeneşti, ca tot­

d e a u n a o eroare veche şi î n r ă d ă c i n a t ă să n u părăsească
g â n d i r e a omenească, fără ca ea să se r ă s b u n e . P e u r m a
 ei r ă m â n e ceva care diformează noul a d e v ă r p â n ă ce î l
a d u c e să se a s e m e n e cu vechea eroare.
A ş â s'a î n t â m p l a t şi cu filosofia lui K a n t . R e f o r m a
lui servi m a i î n t â i să r e a d u c ă din nou r ă t ă c i r i l e vechilor
sofişti. P o v e s t e a oglinzii vrăjite r e v e n i apoi sub o altă
formă.
Aceeace constituia p a r t e a c e n t r a l ă şi fujadjmen^Jăc.'
a filosofiei lui K a n t eră t e o r i a despre apriorismul .func­
ţ i u n i l o r o o n ^ î S e i » adică înfăţişarea c o j i s i i i a ţ e i ^ a a i n
ce. acjiv c a r e organizează şi face posibilă ori şi ce expe­
r i e n ţ ă . L u c r u r i l e pe cari le v e d e m noi î n a i n t e a noastră,
d u p ă filosofia lui K a n t , n u s u n t e l e m e n t e l e unei l u m i
m a t e r i a l e n e a t â r n a t e de noi, şi n u s u n t nici i m a g i n i r e s -
frânte de c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă în m o d pasiv, ci sunt p r o ­
dusele la cari a u c o n t r i b u i t funcţiunile vii ale conştiin­
ţei, sunt r e z u l t a t e l e î m p r e u n ă r i i acestor funcţiuni cu im-
p r e s i u n i l e v e n i t e din afară. Aceeace face ca l u c r u r i l e
din afară să i n t r e în sfera înţelegerii noastre, şi să fie
obiecte de ş t i i n ţ ă î n l ă n ţ u i t e în d e t e r m i n i s m u l u n i v e r ­
sului, sunt t o c m a i funcţiunile a priori. P r i n u r m a r e , t e n ­
dinţa f u n d a m e n t a l ă a filosofiei K a n t i e n e este de a r u p e
cu e r o a r e a t r e c u t u l u i , d u p ă c a r e conştiinţa este u n fel
de oglindă pasivă, şi de a i n s t a l a în locul acestei erori,,
conştiinţa în rolul ei de părtaşă a c t i v ă la c o n s t i t u i r e a
realităţii.
C o n ş t i i n ţ a este activă, este spontană, este c r e a t o a r e r

zice K a n t . D a r este ea t o t d e o d a t ă şi a r b i t r a r ă ? Adică,

o conştiinţă activă, s p o n t a n ă şi c r e a t o a r e , t r e b u e să o-
înţelegem n u m a i decât ca pe o conştiinţă, c a r e se d e ­
t e r m i n ă d u p ă liberul său a r b i t r u , sau m a i bine zis, d u p ă
capriciul s ă u ? F o r m e l e şi funcţiunile acele apriori, des­
p r e cari v o r b e a K a n t , t r e b u e să le î n ţ e l e g e m ca pe u n
c o n t i g e n t v a r i a b i l pe care îl a d u c e c o n ş t i i n ţ a o m e n e a s c ă
d u p ă t i m p , loc, şi i n d i v i d ?
P ă r e r e a lui K a n t , în această p r i v i n ţ ă , n u lasă nici
o îndoială. C o n ş t i i n ţ a este activă, s p o n t a n ă şi creatoare,
d a r n u este a r b l S a r a . F o r m e l e şi funcţiunile p r i n c a r e
ea se m a n i f e s t ă s u n t i n v a r i a b i l e p e n t r u t o a t e t i m p u r i l e ,
p e n t r u t o a t e locurile, şi p e n t r u toţi indivizii. A c e s t e
f o r m e şi funcţiuni s u n t ca şi ale unei conştiinţe u n i v e r ­
sale (Bewusstsein ü b e r h a u p t ) , cu t o a t e că ele se m a n i ­
festă de fapt în fiecare c o n ş t i i n ţ ă i n d i v i d u a l ă . A r b i t r a -
T U I este exclus cu desăvârşire. Şi este aşa de exclus, că
filosoful K a n t nici n u s'a g â n d i t să descopere funcţiunile
-şi formele apriori p r i n o b s e r v a r e a c o n ş t i i n ţ e i e m p i r i c e ,
c i a dedus aceste forme şi funcţiuni din analisa ş t i u t e l o r
•exacte, din m a t e m a t i c ă şi m e c a n i c a . F i i n d c ă aceste
ş t i i n ţ e d a u a d e v ă r u r i u n i v e r s a l e şi necesare, şi fiindcă
-aceste a d e v ă r u r i n u s'ar p u t e a explică fără a n u m i t e
forme şi funcţiuni aprioristice ale m i n ţ e i , de aceea zice
K a n t , aceste forme şi funcţiuni t r e b u e să existe în con­
ş t i i n ţ ă . N u din o b s e r v a r e a conştiinţei empirice, ci d i n
logica ştiinţelor e x a c t e a dedus K a n t a c t i v i t a t e a conşti­
i n ţ e i . P r i n u r m a r e această a c t i v i t a t e este strict deter­
m i n a t ă de existenţa ş t i i n ţ e i ; şi când ea se manifestă,
n u se p o a t e manifestă decât în c o n c o r d a n ţ ă cu ştiinţa.
Este, aşa dar, în conştiinţa o m u l u i o a c t i v i t a t e a p r i o r i -
stică, în felul c u m concepea D e s c a r t e s că este o a c t i v i ­
t a t e şi în v o i n ţ a lui D u m n e z e u . D u m n e z e u a creat l u m e a ,
zicea D e s c a r t e s , d a r a creat-o d u p ă legile mecanicei. A ş a
şi con^uinţa-din- filosofia lui K a n t E a crcază r e a l i t a t e a ,
•dar_ocrează d u p ă legile stabilite de ştiinţele e x a c t e .
D e această p ă r e r e a lui K a n t însă u r m a ş i i săi ime­
d i a ţ i se d e p ă r t e a z ă cu t o t u l . A c e ş t i a u i t a r ă că a c t i v i t a t e a
conştiinţei este b i n e fixată de logica ştiinţelor e x a c t e şi,
în consecinţă, îi l ă s a r ă u n c â m p liber de a r b i t r a r i e t a t e .
•Conştiinţa devine u n fel de suveran, fără frâu. A ş a voiesc,
a ş a f a c ! A ş a î m i place să fie lumea, aşa să şi fie!
I n locul autonomiei conştiinţei, adică a d e t e r m i n ă r i i
•după legi proprii, se întronă, d u p ă K a n t , autocraţia c o n ­
ş t i i n ţ e i , adică p u t e r e a c o n ş t i i n ţ ă de a se d e t e r m i n ă c u m
vrea.
R e z u l t a t u l p r a c t i c fü acesta. C o n ş t i i n ţ a n u m a i fü
socotită ca o oglindă pasivă, care resfrângeâ l u m e a din
a f a r ă , d a r în schimb, ea fu socotită ca o oglindă miracu­
loasă, în care, fiecare vede ce-i place. V r e i să schimbi
r e a l i t a t e a ? L u c r u l cel m a i uşor. P u n e - ţ i în m i n t e să fie
altfel şi r e a l i t a t e a se v a schimbă d u p ă c u m v r e i ! D i s p o ­
z i ţ i a conştiinţei este b a g h e t a m a g i c ă , cu care schimbi
lumea în t o a t e chipurile.
Kant considerase filoşofia luj.oa un idealism obiectiv
fiindcă ea adusese d o v a d a că r e a l i t a t e a e x t e r n ă este con­
d i ţ i o n a t ă de legile subiectivităţii o m e n e ş t i ; u r m a ş i i săi
însă s c h i m b a r ă acest idealism î n t r ' u n fel de idealism
magic.
U r m a ş i i aceştia ai lui K a n t c o n s t i t u i r ă a r i p a e x ­
tremă a romantismului.
Ei r e a d u s e r ă din nou la cinste v e c h e a sofistică, din
n a i n t e de P l a t o n .
Se înţelege, că în ce p r i v e ş t e c u v i n t e l e şi înfăţişarea,
aceşti r o m a n t i c i s u n t foarte deosebiţi de vechi sofişti.
Vechii sofişti e r a u oameni practici, cari d o r e a u să stă­
p â n e a s c ă p o p o r u l p r i n a r t a vorbirii, şi de aceea a r g u ­
m e n t e l e lor e r a u l u a t e m a i m u l t din r e t o r i c ă , pe c â n d
r o m a n t i c i i s u n t poeţi, cari voesc r e f o r m a r e a l u m i i p r i n
poezie. Sofiştii vechi se î n c h i n a u î n a i n t e a o m u l u i p u ­
ternic, t i r a n u l u i , c a r e a v e a d r e p t u l să-şi realizeze d o r i n ­
ţele individuale, fiindcă a l t a d e v ă r n u este pe l u m e decât
acela care se i m p u n e de cel p u t e r n i c ; pe când r o m a n t i c i i
după K a n t , se î n c h i n a u î n a i n t e a o m u l u i de geniu, care
a r e d r e p t u l să i m p u n ă omenirii formele i n t u i ţ i u n i i sale
artistice... I n fond, icoana l u m i i este falsificată de u n i i
şi de alţii, c a m t o t a t â t de m u l t . P e n t r u poeţii cei noui,
ca şi p e n t r u r i t o r i i vechi, l u m e a se crea'ză d u p ă voie,
p r i v i n d n u m a i în oglinda cea m a g i c ă a conştiinţei.

7. P o e z i a r o m a n t i c i l o r n u ţ i n u m u l t . E u r o p a m o ­
d e r n ă eră şi deprinsă să g â n d e a s c ă m a i m a t u r ca vechea
Eladă.
Cu t o a t e acestea, u r m e l e r o m a n t i c i l o r n u s'au şters
cu d e s ă v â r ş i r e nici astăzi. C â n d şi când, în l i t e r a t u r a
c o n t i m p o r a n ă se m a i aude, ici şi colo, câte u n ecou al
acestor v i s ă t o r i ; c â t e u n filosof sau poet, care a ş t e a p t ă
reforma l u m i i dela b a g h e t a idealismului m a g i c .
 C o n t i n u a t o r i i serioşi ai lui K a n t nu î n t â r z i a r ă să se
arate.
Cei d'intâi d i n t r e aceştia crezură, că m e t o d a lui K a n t
de a deduce formele aprioristice ale c o n ş t i i n ţ e i din l o ­
gica ş t i i n ţ e l o r e x a c t e n u este destul de m u l ţ u m i t o a r e .
A c e a s t ă m e t o d ă dă r e z u l t a t e p r e a a r i d e , şi ţ i n e p r e a
p u ţ i n s e a m ă de a s p i r a ţ i u n i l e inimii. C o n t i n u a t o r i i lui
K a n t voiau p r i n t r e formele şi funcţiunile conştiinţei să
se găsească şi e l e m e n t e l e idealului, d u p ă care noi p r e ­
ţ u i m v i e a ţ a ; să se găsească, cu a l t e c u v i n t e , forţa c a r e
imprine r e a l i t ă ţ i i realizarea idealurilor omeneşti. Căci,
dacă însăşi conştiinţa omenească creează r e a l i t a t e a , c u m
zicea K a n t , c u m de n'ar ţ i n e seamă, ea conştiinţa, t o c m a i
de aceea ce o preocupăjpe ea m a i m u l t ? Cum de n'ar o r ­
ganiză ea r e a l i t a t e a l f i n e i d u p ă aceea ce este p e n t r u
dânsa cu m a i m u l t ă v a l o a r e ?
A c e a s t ă p r e o c u p a r e o aveau de a l t m i n t r e l i şi r o ­
m a n t i c i i . A c i eră şi m e r i t u l lor. D a r r o m a n t i c i i făceau
greşala să se p r e o c u p e n u m a i de a c e e a ~ c ^ â T ^ t ) - v a l f l a j ^
p e n t r u c o n ş t i i n ţ a individuală, şi nu de c o n ş t i i n ţ a în g e ­
n e r e , c u m făcuse K a n t . R o m a n t i c i i , din p r i c i n a a c e a s t a
ji s'au oprit unii la p r e s u p u s e l e funcţiuni ale geniului, i a r
.' alţii, în mod m a i logic, s'au o p r i t la funcţiunile senti­
m e n t u l u i . R e a l i t a t e a , d u p ă ei, t r e b u i a să corespundă la
t o t ce este m a i original şi m a i i n t i m în conştiinţa indi­
v i d u l u i . Ceilalţi c o n t i n u a t o r i ai lui K a n t , însă r e v e n i r ă
la conştiinţa în g e n e r e a lui K a n t , dar din a l t p u n c t de
vedere.
Cel mai ilustru d i n t r e aceşti c o n t i n u a t o r i a fost
Hegel.
I n filosofia lui H e g e l a p r o a p e că n u m a i găsim u r m ă
din m e c a n i s m u l pe c a r e se întemeiase K a n t . La_-Hegel
t o t u l c u r g e pe valurile istoriei. C o n ş t i i n ţ a în genere a
lui Kant,"se*transformă la d â n s u l în c o n ş t i i n ţ a i s t o r i c ă
a popoarelor. A p r i o r i s m u l k a n t i a n se t r a n s f o r m ă în o-
biectivismul culturei. K a n t identificase formele şi func­
ţ i u n i l e aprioristice cu i n t u i ţ i u n i l e şi axiomele ştiinţei
lui N e w t o n ; iar H e g e l identifică aceleaşi forme şi func-
ţ i u n i cu diferitele t r e p t e de d e s v o l t a r e ale conştiinţei de
sine a popoarelor. I n locul i n t u i ţ i u n i l o r de spaţiu şi de
t i m p , b u n e p e n t r u t e o r e m e l e m a t e m a t i c e , şi în locul ju­
decăţilor a priori, indispensabile mecanicei, Heggljpjine
idealurile, spre cari s'a î n d r e p t a t dela î n c e p u t u l ei so­
c i e t a t e a omenească. E l vorbeşte de p r o g r e s u l l i b e r t ă ţ i i ;
de progresul conştiinţei de sine a p o p o a r e l o r ; de i d e n t i ­
ficare p r o g r e s i v ă a r e a l u l u i cu idealul. L a Hegel, cu u n
c u v â n t , a c t i v i t a t e a conştiinţei ia o d i r e c ţ i u n e teleolo­
gică, adică u r m ă r e ş t e u n scop. H e g e l vede l u m e a p r i n
ochiul u n u i istoric, p e n t r u c a r e t o t u l este în transfor­
m a r e spre r e a l i z a r e a i d e a l u l u i ; pe când K a n t vede l u ­
m e a p r i n ochiul u n u i mecanic, p e n t r u care t o t u l este u n
echilibru de forţe p u r u r e a aceleaşi.

8. C a r e d i n t r e ei doi a r e d r e p t a t e ?
Grea întrebare pentru timpul nostru.
Cei m a i m u l ţ i , deşi n u o recunosc, sunt de p a r t e a
lui H e g e l . Eilosofia a c e s t u i a a i n t r a t aşa de a d â n c în
m e n t a l i t a t e a o m u l u i de astăzi, î n c â t acesta este adesea
hegelian, fără ca m ă c a r să ştie.
E s t e şi aşâ de a d e m e n i t o a r e filosofia lui H e g e l ! E a
r e u n e ş t e la u n loc seriozitatea filosofi ei lui K a n t cu v a ­
N
n i t a t e a i n d i v i d u a l i s t ă din poezia r o m a n t i c i l o r . P u n c t u l
i m p o r t a n t din filosofia lui K a n t , adică recunoaşterea par­
t i c i p ă r i i c o n ş t i i n ţ e i la formarea realităţii, r ă m â n e şi la
H e g e l , dar, pe l â n g ă aceasta, se mai adaogă la H e g e l şi
d r e p t u l conştiinţei de a-şi formă r e a l i t a t e a după u n ideal^,
al său. C o n ş t i i n ţ a făureşte i m a g i n a l u m e i , în a r m o n i e
cu a s p i r a ţ i u n i l e sufletului omenesc, şi după un p l a n pe
c a r e îl vedem r e a l i z a t în istoria popoarelor.... P o a t e fi
ceva m a i a d e m e n i t o r , ca o a s e m e n e a filosofie? E a este
filosofia o m u l u i î n c r e z u t în s i n e ; este sfârşitul povestei .
o m u l u i v i e r m e ! M u l ţ i î m p ă r t ă ş e s c filosofia lui Hegel,
fără ca m ă c a r să ştie că s u n t hegeliani.
I n m u l t e p r i v i n ţ e , se p o a t e chiar afirmă că E u r o p a
de astăzi t r ă e ş t e în plin h e g e l i a n i s m .
L i t e r a t u r a politică, m a i cu seamă, n u este decât u n
Studii Filosofice, V I I . 4
ecou al h e g e l i a n i s m u l u i . Negreşit, n u u n ecou al chiar
c u v i n t e l o r î n t r e b u i n ţ a t e de Hegel, ci u n ecou al direc­
ţiei şi a l principiilor f u n d a m e n t a l e din filosofia acestuia.
I n t r ' a d e v ă r , ce î n t â l n i m noi astăzi m a i des în fra­
zeologia scriitorilor politici, dacă n u t e m a hegeliană, că
procesul de_ desyoltare al lumii reale_eşte t r e p t a t a ^ r e a ­
l i z a r e a i r n u p ^ a T ? C r e d i n ţ a aceasta, că l u m e a se con­
duce d u p ă idealul n o s t r u este m a r e a descoperire a lui
Hegel. E l a crezut cel dintâi, că legile de desvoltare ale
l u m i i reale s u n t aceleaşi cu legile dialectice ale spiri­
t u l u i omenesc. E l , cel d i n t â i , a c ă u t a t să d e m o n s t r e z e ,
că aceeace este la locul său î n logica s p i r i t u l u i omenesc,
este p r i n aceasta, l a locul său şi în d o m e n i u l r e a l i t ă ţ i i !
Şi ce fac ei altceva, cei m a i m u l ţ i d i n t r e scriitorii poli­
tici de astăzi, decât să r e p e t e pe t o a t e t o n u r i l e această
c r e d i n ţ ă a lui H e g e l ?
Să l u ă m ca i l u s t r a r e p e v r e o c â ţ i v a d i n t r e ei.
U n i i s u n t ajDojştplii socialismului. A c e ş t i a p r o p a g ă
c r e d i n ţ a că o r g a n i z a r e a societăţii v i i t o a r e v a fi cu nece­
sitate cea socialistă, fiindcă aşâ este procesul de î n l ă n ­
ţ u i r e al factorilor economici, î n l ă n ţ u i r e care se p o t r i ­
veşte t o c m a i cu logica istoriei omeneşti... Ce este oare,
p r o o r o c i t ă această î n l ă n ţ u i r e a factorilor economici, care
aduce cu n e c e s i t a t e socialismul, dacă n u h e g e l i a n i s m ?
Alţii fac p r o p a g a n d ă p e n t r u Mbezalişrn, şi aceştia
îşi î m p r u m u t ă chiar direct idealul lor dela Hegel. Ome­
n i r e a n u se mişcă fără să facă u n pas spre o c â t m a i m a r e
l i b e r t a t e ! D e ce ? F i i n d c ă aşâ este logic. Altfel n u p u t e m
să n e e x p l i c ă m în m o d logic m e r s u l istoric. Şi este fru­
mos i d e a l u l l i b e r t ă ţ i i , de ce n ' a r fi şi r e a l ? H e g e l i a n i s m !
A l ţ i i p r o p a g ă din potrivă, c^sexyat.oj;isniul. P e n t r u
aceştia logica s p i r i t u l u i cere ca l u m e a să nu se schimbe
p r e a r e p e d e ; să evite r e v o l u ţ i u n i l e , şi să n u p r i m e a s c ă
d e c â t reformele p e n t r u cari s u n e t u l cetăţenilor este de
ajuns de p r e g ă t i t . Ce estexa^ionjil3c^ea-esta,şij"e.al. U t o •
piile r e v o l u ţ i o n a r i l o r n u sunt raţionale. Deci să evitănj
utopiile.... H e g e l i a n i s m !
A l ţ i i sunt p e n t r u dfimocraţism. P e n t r u aceştia is-
t o r i a popoarelor n u u r m ă r e ş t e altceva decât î n t i n d e r e a
suveranităţii s t a t u l u i la toţi cetăţenii. Oligarhiile şi aris­
tocraţiile trebuesc să dispară, fiindcă, ele au î n t r ' î n s e l e
un ce c o n d a m n a b i l din p u n c t de v e d e r e r a ţ i o n a l . C u m
oare să n u ajungă ei, toţi cetăţenii, să p a r t i c i p e la e x e r ­
citarea s u v e r a n i t ă ţ i i , dacă r a ţ i u n e a cere a c e a s t a ? H e g e ­
lianism !
A l ţ i i sunt p e n t r u u m a n i t a r i s m . P e n t r u aceştia, idea­
lul spre r e a l i z a r e a căruia se î n d r e a p t ă v i e a ţ a lumii, este
idealul a c o r d u l u i sincer î n t r e t o a t e popoarele. T o a t e po­
poarele conştiente de m e n i r e a lor istorică, se î n d r e a p t ă
spre c u c e r i r e a deplină a u n i t ă ţ i i g e n u l u i omenesc ! Câtă
v r e m e a c e a s t ă u n i t a t e nu este cucerită, v i e a ţ a politică
este v i c i a t ă ; l u m e a este i m p e r f e c t ă ; t o a t e sunt fără t e -
m e i u ! U m a n i t a r i s m u l dă culturei u n u i popor : vieaţă
viitor, şi m e n i r e a ci pe l u m e ! H e g e l i a n i s m !
H e g e l i a n i s u n t şi poporaniştii, u n v l ă s t a r fără vlagă
al socialiştilor. P e n t r u aceştia o m o g e n i t a t e a elementelor
ţărăneşti c o n s t i t u e s i n g u r a bază solidă a u n u i stat. E x i s ­
t e n ţ a claselor sociale este o a p a r i ţ i e t r e c ă t o a r e în istoria
lumei. S i n g u r a ţ i n t ă a desvoltării o m e n i r i i este o r g a n i ­
z a r e a de b u n e gospodării ţ ă r ă n e ş t i .
Şi t o t hegeliani s u n t o m u l ţ i m e de a l ţ i scriitori
cari n ' a u t e n d i n ţ e aşa de l ă m u r i t e , sau cari au chiar t e n ­
dinţe negative, cum sunt anarhiştii.
T o ţ i cei î n ş i r a ţ i aci, — şi la ei s'ar m a i p u t e a a-
dăogâ încă m u l ţ i alţi d i n t r e cei ce p r o p a g ă curentele în
ism : a r i a n i s m , panslavism, p a n g e r m a n i s m , p a n l a t i n i s m ,
etc. — t o ţ i s u n t elevii dialecticei h e g e l i e n e ; t o ţ i î m p r u ­
m u t ă dela H e g e l credinţa, că idealul pe care m i n t e a o m e ­
nească îLconcepe ca un_ce necesar, treb'nîe" sa ne ,6 nece­
sitate şi p e n t r u r e a l i t a t e a lumii. T o ţ i sunt hegeliani,
fiindcă t o ţ i identifică a s p i r a ţ i u n i l e lor sufleteşti, şi i n t e ­
resele lor cu legile existenţei însăşi.
A d e m e n i t o a r e filosofie este filosofia lui H e g e l . Cine
îi poate r e z i s t ă ? C a r e a l t ă filosofie corespunde ca dânsa
a s p i r a ţ i u n i l o r omului m o d e r n ?
Omul modern, cu deosebire de acel din vechime, n u
se m u l ţ u m e ş t e să c o n t e m p l e z e în mod pasiv realitatea-
l a m i i , ci el v r e a să ia o p a r t e a c t i v ă la formarea acestei
realităţi. O m u l m o d e r n este o m u l industrial, este cuce­
ritorul naturei!
Acestei t e n d i n ţ e îi corespunde în fond şi filosofia
lui K a n t ; dar îi c o r e s p u n d e în mod rece şi fără entusi-
asm. K a n t face chiar pasul principal. El desrobeşte g â n ­
direa o m u l u i m o d e r n de sub e r o a r e a care stabilea că în
c o n ş t i i n ţ ă stă o oglindă p a s i v ă a lumei, şi el p u n e în lo­
cul acestei erori, a d e v ă r u l , că în conştiinţa sa omul are-
o p u t e r e de c r e a ţ i u n e care ia p a r t e la formarea r e a l i t ă ţ i i .
D a r aci se opreşte K a n t . î n a i n t e a d o r i n ţ e l o r şi i d e a l u ­
r i l o r m o d e r n e el n u vine.
Acest pas îl face Hegel. D e aceea H e g e l a d e ş t e p t a t
în c o n t i m p o r a n i i săi u n viu entusiasm, pe când K a n t a-
deşteptat numai admiraţiune.
Şi când H e g e l a eşit din m o d a de a m a i fi citit, i a r
scrierile sale a u fost a p r o a p e u i t a t e , d i r e c ţ i a sa totuşi a
m e r s î n a i n t e . D o v a d ă publiciştii politici cari l'au c o n ­
t i n u a t p â n ă astăzi. Nici odată chiar n u s'a făcut m a i
m u l t hegelianism, decât atunci, când s'a g â n d i t l u m e a
m a i p u ţ i n la Hegel.
Şi cu t o a t e acestea, cu tot succesul lui Hegel, î n
g â n d i r e a c o n t i m p o r a n i l o r noştri îşi face clin ce în ce m a i
m u l t loc o lozincă d i s t r u g ă t o a r e p e n t r u H e g e l . Ni se-
zice î n t r u n a : «înapoi la K a n t » ! î n a p o i la filosofia cea
rece şi fără e n t u s i a s m a lui K a n t !
R o m a n t i c i i şi H e g e l î n d r e p t a s e r ă filosofia lui K a n t
pe o cale greşită.
D u p ă m u l t e s p e c u l a ţ i u n i şi rătăciri, K a n t t r e b u i a
regăsit din nou, şi într'o a l t ă direcţie c ă u t a t ă c o n t i ­
n u a r e a filosofiei lui.
 CAPITOLUL III

VALOAREA ŞTIINŢEI

1
1. Exageraţiunile materialismului. — 2. fîal' — 3 . Ideia
'de materie~şî de cauzalitate. — 4. Vechea ştiinţă nu se putea apără de cri­
tica scepticismului. — înţelegerea mai complectă a conştiinţei duce la con­
cluzia că ştiinţa. ara-UiL yalQare relativă. — 6. P â n ă unde merge relativitatea
•-ştiinţei. " "" " ™~*~" ~

1. A fost o vreme, şi n u t o c m a i o v r e m e p r e a î n ­
d e p ă r t a t ă , când ş t i i n ţ a e r ă socotită ca b u n ă de leac pen­
t r u t o a t e relele de care suferă omenirea. Ş t i i n ţ a e r ă lea­
cul care l u ă o m u l u i cu m â n a : şi i g n o r a n ţ a , şi superstiţia,
şi boala, şi sărăcia. P e d e a s u p r a îl m a i d ă r u i a pe om : cu
s ă n ă t a t e , cu bogăţie şi cu l u m i n ă !
P e această v r e m e n a se vorbea de v a l o a r e a ştiinţei.
U n u i l u c r u n u i se dă o valoare, decât dacă se compară
cu alte l u c r u r i ; şi pe a t u n c i ş t i i n ţ a e r ă m a i presus de
ori şi ce c o m p a r a ţ i e .
A c e a s t ă a t â t de m a r e încredere în ştiinţă, a început
în E u r o p a de odată cu marile descoperiri din secolul
X V I şi X V I I şi a d u r a t p â n ă pe la mijlocul secolului al
X I X . De a t u n c i încoâ v r e m e a s'a schimbat. N u că ştiinţa
este de aci î n a i n t e desconsidei'ată, din p o t r i v ă conside­
r a ţ i a ei este generală, d a r de pe la mijlocul secolului
t r e c u t se p u n e şi ea în r â n d u l valorilor. Ceva m a i m u l t
î n c ă : se p u n e şi ea în r â n d u l valorilor r e l a t i v e .
De u n d e să fi v e n i t această s c h i m b a r e ? A scăzut
suma p r o d u c ţ i u n i l o r ştiinţifice ? Ş t i i n ţ a cea nouă s'a a r ă ­
t a t inferioară ştiinţei celei vechi ?
Câtuşi de p u ţ i n . Nivelul p r o d u c ţ i u n i i ştiinţifice n'a
scăzut de loc, nici c a n t i t a t i v , nici c a l i t a t i v . L a mijlocul se-
colului al X l X - l e a , ş t i i n ţ a era chiar în apogeul ei. I n a c e s t
timp, R o b e r t Mayer şi H v . H e l m h o l t z formulară p r i n ­
cipiul c o n s e r v a ţ i u n i i energiei, care eră m e n i t să î n c u - '
n u n e majestoasa operă, la c a r e lucraseră, î n a i n t e , u n Ga-
lilei şi u n N e w t o n . I a r dela mijlocul secolului al X l X - l e a
ş t i i n ţ a n u n u m a i că n u este în scădere, dar ea îşi î n t i n d e
c u c e r i r e a sa peste noi domenii. Şi astăzi p o a t e m a i m u l t
ca oricând î n a i n t e , a t e n ţ i u n e a lumei civilizate este câş­
tigată ştiinţei. D e u n d e să fi v e n i t d a r s c h i m b a r e a ?
D i n însuşi progresul ştiinţei. Ş t i i n ţ a cea nouă, d e ­
v e n i n d m a i a d â n c ă şi m a i c u p r i n z ă t o a r e , deveni p r i n
aceasta şi m a i modestă. î n c r e d e r e a cea e x a g e r a t ă de p â n ă
aci dispăru de-odată cu l ă r g i r e a orizontului ştiinţific.
P â n ă la j u m ă t a t e a secolului al X I X , o m u l de ştiinţă
v e d e a cu predilecţie n a t u r a d i n t r ' u n s i n g u r p u n c t de v e ­
dere, şi a n u m e din p u n c t u l de vedere m e c a n i c . A c e a s t ă
u n i l a t e r a l i t a t e eră t o c m a i cauza e x a g e r a ţ i u n i i .
Mecanistul vedea n a t u r a ca o u r i a ş ă m a ş i n ă r i e m a ­
terială, în c a r e t o a t e s c h i m b ă r i l e se pot explică p r i n le­
gile m e c a n i c e . Cine cunoaşte m e c a n i s m u l n a t u r i i , p o a t e
prevedea v i i t o r u l / I a r cine prevede v i i t o r u l a r e p u t e r e
şi a s u p r a realităţii. A ş a că omul de ş t i i n ţ ă din acea epocă
e r ă adus să creadă, că p r i n ştiinţă, adică prin c u n o a ş ­
terea legilor mecanice, el eră în s t ă p â n i r e a l u m i n i i d e ­
săvârşite şi a p u t e r i i desăvârşite. Ca u n vrăjitor din po­
vestea a l t o r v r e m u r i , el se socotea în stare, dacă n u să
schimbe ceva din m e r s u l n a t u r i i , d a r cel p u ţ i n să e v i t e
relele acestui m e r s . Se înţelege că, de fapt, n u p u t e a el
încă nici să e v i t e ceva, d a r nădejdea eră m a r e p e n t r u
viitorul în care ş t i i n ţ a era, să ajungă desăvârşită, adică
când erau să fie cunoscute legile m e c a n i c e ale t u t u r o r
fenomenelor n a t u r i i . A t u n c i , când legile mecanice ale
t u t u r o r fenomenelor n a t u r i i erau să fie c u n o s c u t e ; c â n d
t o t u l se p u t e a p r e v e d e ; ce a l t ă o c u p a ţ i e sufletească m a i
p u t e a fi pusă a l ă t u r i de ş t i i n ţ ă ! N u eră ea leacul t u t u r o r
r e l e l o r ? Religia, m o r a l a , a r t a ? . . . T o a t e t r e b u i a u să d i s ­
pară, sau să se contopească în ştiinţă. Bine înţeles, în
ş t i i n ţ a mecanicei. I g n o r a n ţ a , boala, sărăcia ? Mişcări d e -
f ectuoase în m a ş i n ă r i a a r m o n i c ă a u n i v e r s u l u i , şi pe cari
omul de ştiinţă, ca u n b u n i n g i n e r m e c a n i c , avea să le
suprime pe viitor...
D i n această exageraţie, ş t i i n ţ a eşi aprofundându-se.
L a c â ţ i v a ani, d u p ă ce p r i n c i p i u l conservaţiunii e-
nergiei fu stabilit, adică d u p ă ce concepţia m e c a n i c ă fu
î n c u n u n a t ă şi se înfăţişă m a i glorioasă ca niciodată, t o c ­
m a i a t u n c i p r e s t i g i u l de p â n ă aci al ş t i i n ţ e i m e c a n i c e
începu să scadă. Şi scăderea merse repede. î n a i n t e de
sfârşitul secolului al X l X - l e a spiritele m a i n e r ă b d ă t o a r e
începuseră chiar să vorbească de f a l i m e n t u l ştiinţei.
Spiritele n e r ă b d ă t o a r e v e d e a u însă l u c r u r i l e la su­
prafaţă. I n fond ş t i i n ţ a e r ă în creştere, i a r f a l i m e n t u l
privea n u m a i o e x a g e r a ţ i u n e a oamenilor de ş t i i n ţ ă ele
p â n ă aci.
S p r e sfârşitul secolului al X I X ş t i i n ţ a scăpă de t i ­
r a n i a m e c a n i c e i . R â n d pe r â n d p r i n c i p i i l e f u n d a m e n t a l e
pe care se î n ă l ţ a s e mecanica, se dovediră ca u n i l a t e r a l e
şi i n c a p a b i l e să s u p o r t e edificiul ştiinţei î n t r e g i . O lăr­
gire se produse, p e n t r u a p u n e aceste p r i n c i p i i în confor­
m i t a t e cu noile ştiinţe, cari explicau a c u m vieaţa şi su­
fletul omenesc din a l t p u n c t de vedere, decât din cel
exclusiv m e c a n i c .

i n ţ a a r e de obiect n u m a i m i a c ă r i l e m a t e r i e i .
D a r r e v o l u ţ i u n e a cea m a r e se produse n u a t a t p r m
lărgirea, cât m a i ales p r i n a p r o f u n d a r e a p r i n c i p i i l o r de
p â n ă aci.
Ş t i i n ţ a cea n o u ă se p r i m e n i n u n u m a i cu o n o u ă fa­
ţadă, ci şi cu u n nou fundament.
I n această p r i m e n i r e influenţa lui K a n t fu h o t ă r î -
toare. E a veni d u p ă 50 ani, însă dela scrierea n e m u r i ­
t o a r e a lui K a n t : Critica raţiunti pure. flirit/k cler reinen
Vernunft).

2 . P â n ă la î n c e p u t u l secolului al X l X - l e a , ş t i i n ţ a
se m u l ţ u m i s e să clădească pe baza v e c h i l o r a x i o m e ma­
t e m a t i c e şi mecanice, a x i o m e m o ş t e n i t e în p a r t e dela cei
 vechi, în p a r t e găsite de c ă t r e Galilei şi N e w t o n . I n aceste
a x i o m e d o m i n ă p u n c t u l de v e d e r e m a t e r i a l i s t . Conşti­
i n ţ a omenească n u a v e a în ele v r e u n rol. E a eră oglinda
care resfrângeâ p r o p r i e t ă ţ i l e şi s c h i m b ă r i l e m a t e r i e i din
afară. T o a t e a x i o m e l e îşi găseau t e m e i n i c i a lor logică în
c r e d i n ţ a că ele r e d a u în mod credincinos însuşirile u n e i
l u m i obiective, şi care l u m e stă n e a t â r n a t ă de c o n ş t i i n ţ a
omenească. A s t f e l : o r d i n e a t i m p u l u i şi i n t u i ţ i a s p a ţ i u ­
lui e r a u concepute ca fiind în e l e m e n t e l e unei materii
e x t e r n e . Ideile de u n i t a t e , de m u l t i p l i c i t a t e , de l e g ă t u r ă
î n t r e cauză şi efect, de necesitate, de funcţiune, de iden­
t i t a t e : t o a t e ideile m a i principale, care i n t r a u în formu­
l a r e a c u n o ş t i n ţ e l o r ştiinţifice, e r a u socotite ca fiind co­
piile u n o r s t ă r i de l u c r u r i e x i s t e n t e în afară. Conştiinţa
n u a v e a a l t rol, decât pe acela de a resfrânge p r i n p r i s m a
ei aceea ce se găsea în afară. Se î n ţ e l e g e că p e n t r u î n ­
lesnirea explicării, încă de m u l t se făcuse deosebire î n t r e
funcţiunile sensitive şi r a ţ i o n a l e ale conştiinţei. U n e l e
e r a u î n s ă r c i n a t e cu p r i n d e r e a i m p r e s i u n i l o r sensibile, al­
tele cu l e g ă t u r a acestora în judecăţi ştiinţifice. F u n c ţ i u ­
n i l e din u r m ă se credeau şi funcţiuni superioare. D a r .
cu t o a t ă această deosebire, c o n c e p ţ i u n e a cea veche, a
conştiinţei oglindă, r ă m â n e a n e ş t i r b i t ă . P r i n c i p i i l e şti­
i n ţ e i nu-şi d o b â n d e a u t ă r i a lor logică, adică u n i v e r s a l i ­
t a t e a şi n e c e s i t a t e a lor, decât prin p o s t u l a r e a unei r e a ­
l i t ă ţ i m a t e r i a l e care le corespundea lor a i d o m a în afară
de conştiinţă. Cel m u l t dacă u n N e w t o n se ridică p â n ă
la c o n c e p ţ i u n e a u n e i conştiinţe divine, care făcea expli­
cabilă logica axiomelor, d a r de conştiinţa omenească nu
fusese nici când vorbă î n a i n t e de K a n t . T o a t ă ştiinţa se
fundă pe e x i s t e n ţ a u n e i m a t e r i i e x t e r n e , c a r e îşi i m p u ­
nea t i p a r u l logicei ei pe c e a r a cea moale a sufletului
x
nostru ).

1) î n a i n t e de Kant, filosoful englez Berkeley tăgăduise existenţa ma­

teriei, dar în aeelaş timp susţinuse că ideile, cari ţineau locul materiei, erau
manifestările Spiritului Divin. P r i n ipoteza Spiritului Divin, Berkeley readu­
cea conştiinţa din nou la pasivitate. Dar pasivitatea acum eră faţă de Spiritul
Divin, şi nu faţă de materie. (Asupra lui Berkeley mai jos : P a r t e a III, Cap. 2).
 In aceste c o n d i ţ i u n i ştiinţa a p ă r e a ca n e a t â r n a t ă de
logica i n t e r n ă a sunetului omenesc. E a erâ o icoană în
mic a l u c r u r i l o r existente în afară de conştiinţă. Sau cu
o i m a g i n e veche dela S o c r a t e : ş t i i n ţ a în aceste c o n d i ţ i u n i
plană p r i n nori, fără să ţ i n ă s e a m ă de e x i s t e n ţ a o m u l u i .
Negreşit că o ş t i i n ţ ă c a r e p l a n ă aşa de sus, a v e a şi
p r e t e n ţ i u n i m a r i . E a avea nădejdea să ajungă o d a t ă să
p r e v a d ă m e r s u l t u t u r o r s c h i m b ă r i l o r din n a t u r ă , î n t r e
cari şi schimbările din sufletul omenesc. Căci sufletul
omenesc e r â şi el t â r î t în v â r t e j u l m a t e r i e i , ca orice t r e ­
c ă t o a r e i n p r e u n a r e de a t o m i .
K a n t , ca şi Socrate a l t ă d a t ă , a v u m e n i r e a să r e a ­
ducă ş t i i n ţ a din cer pe p ă m â n t . E l avii să r e a m i n t e a s c ă
omului de ştiinţă, că în s t a b i l i r e a a d e v ă r u r i l o r , sufletul
omenesc n u este aşa de indiferent, şi că pidncj.palele
a x i o m e , pe cari se bazează ştiinţa, devin necesare şi uni­
versale n u m a i p r i n logica i n t e r n ă a conştiinţei. K a n t ,
cu u n c u v â n t , avea să t r a n s p u n ă conştiinţa dela periferia
ştiinţei, în c e n t r u l ş t i i n ţ e i ; î n t o c m a i c u m făcuse şi Co-
pernic cu soarele în ş t i i n ţ a a s t r o n o m i e i .
D a c ă p u n c t u l cel nou de v e d e r e al lui K a n t se va
susţine, a t u n c i t o t f u n d a m e n t u l ştiinţei este schimbat.
A t u n c i a d e v ă r u l ştiinţific nu m a i planează d e a s u p r a o-
mului, ca u n b u n absolut, ci se scoboară în r â n d u l celor­
lalte m a n i f e s t ă r i ale sufletului şi c a p ă t ă o v a l o a r e r e l a ­
tivă, d u p ă g r a d e l e de desvoltare ale acestui suflet. A t u n c i ,
p e n t r u o m a i b u n ă î n ţ e l e g e r e a ştiinţei, t r e b u e plecat
dela o m a i b u n ă înţelegere a o m u l u i ! T r e b u e d a r să r e ­
v e n i m la v e c h i u l p r e c e p t al lui S o c r a t e : Cunoaşte-te pe
tine însuţi!
D a r se poate susţine oare p u n c t u l cel n o u de v e d e r e
a l lui K a n t ?
P e n t r u m a j o r i t a t e a a t â t a oamenilor de ştiinţă, cât
şi a filosofilor c o n t i m p o r a n i , n u m a i face îndoială
F a n a t i c i i de odinioară ai unei ş t i i n ţ e absolute astăzi a-
p r o a p e că au d i s p ă r u t . „Se judecă foarte fals ştiinţa, scrie
u n i l u s t r u r e p r e z e n t a n t al ei din zilele n o a s t r e , când se
uită că ea este p r i n esenţă s c h i m b ă t o a r e şi că ea nu este
f o r m a t a decât din a p r o x i m a ţ i i succesive, a c ă r o r c o n v e r ­
g e n ţ ă , ar zice u n m a t e m a t i c i a n , r ă m â n e ca u n postulat,
î n t o c m a i c u m se deosebeşte în economia politică m a i
m u l t e valori, aşa cred că se poate vorbi de m a i m u l t e
valori ale ştiinţei. P e n t r u u n m a r e n u m ă r de cercetători,
v a l o a r e a ştiinţei stă m a i ales îu i n c e r t i t u d i n e a şi i n s t a ­
b i l i t a t e a ei ; aceea ce-i e x c i t ă pe ei, este d o r i n ţ a de a în-
p i n g e m a i d e p a r t e a p r o x i m a ţ i a , p u n â n d în v ă z a r e clin ce
în ce m a i m u l t c o m p l e x i t ă ţ i l e i g n o r a t e p â n ă aci. O ş t i i n ţ ă
care ar fi t e r m i n a t ă n ' a r fi de nici u n interes p e n t r u a-
ceşti s a v a n ţ i . E i î n a i n t e a z ă , î n a i n t e a z ă continuu, fără
să-şi facă iluzii a s u p r a r e l a t i v i t ă ţ i i c u n o ş t i n ţ e l o r n o a s t r e ,
t o t d e a u n a predispuşi a repeta, d i m p r e u n ă cu m a t e m a t i ­
cianul g e r m a n J a c o b i , că scopul u n i c al ştiinţei este o-
1 1
n o a r e a s p i r i t u l u i omenesc ' ) . A s e m e n i p ă r e r i n u s t a u
izolate, ci formează r e g u l a generală. O a m e n i de ştiinţă,
cari să m a i creadă, că a d e v ă r u r i l e ştiinţelor speciale au
o v a l o a r e absolută; adică cari să creadă, că a d e v ă r u r i l e
ştiinţifice e x p r i m ă r a p o r t u r i l e absolute ale u n e i l u m i din
afară, şi n u sunt c r e a ţ i u n i ale logicei noastre i n t e r n e su­
fleteşti, a u r ă m a s foarte r a r i . Ei constituesc g r u p a i r e ­
ductibililor dogmatici, ale c ă r o r a suflete a u t o t d e a u n a
nevoie de u n idol, la care să se închine.
P u n c t u l de vedere al lui K a n t nu n u m a i că se sus­
ţ i n e astăzi, d a r el este cu m u l t depăşit. K a n t n u vorbea
de v a l o a r e a r e l a t i v ă a ştiinţei, în felul c u m vorbesc filo­
sofii de astăzi, şi c u m a m v ă z u t că vorbeşte şi E. P i c a r d ,
u n i l u s t r u r e p r é s e n t a n t al ştiinţei m o d e r n e în c i t a t u l ele
m a i sus. K a n t e r a cu m u l t m a i r é s e r v â t . R é s e r v a lui se
explică p r i n aceea, că el trăise î n t r ' u n secol, când n u
e r a u p r e a î n a i n t a t e biologia şi psihologia, a d i c ă ştiinţele
t o c m a i cari p u t e a u să deâ acea «cunoaştere de sine» pe
care filosofia sa o postulă. K a n t a fost silit, ca în această
«cunoaştere de sine* să se oprească la nişte p r i v i r i su­
m a r e a s u p r a funcţiunilor conştiinţei, şi să a l e a g ă din
acestea pe acelea cari erau c u n o s c u t e Logicei din t i m p u l

1) Emile Picard. La science moderne, pag. o.

său. Astfel că de fapt el n u rezolvă p r o b l e m a ş t i i n ţ e i ,
ci indică n u m a i direcţia în care a c e a s t ă r e z o l v a r e p o a t e
ti găsită.
D a r i n d i c a ţ i u n i l e lui, negreşit, au fost cauza p r i m ă
în r e n o v a r e a de astăzi a ştiinţei. E l e au pus într'o n o u ă
l u m i n ă t o a t e ideile pe cari se fundau c u g e t ă t o r i i t i m p u ­
lui t r e c u t .

î n a i n t e de toate, la o n o u ă a n a l i z ă a fost s u p u s ă
ideiă" m a t e r i e i , e x t e r n e şi i n d e p e n d e n t e de c o n ş t i i n ţ a o-
menească !
A c e a s t ă ideiă fusese p r i n c i p a l a bază a t u t u r o r filo-
sofiilor m a t e r i a l i s t e de p â n ă la K a n t . E a c o n s t i t u i a p o ­
s t u l a t u l ori şi cărei explicări ştiinţifice. P e n t r u u n i i
această m a t e r i e e r ă compusă din a t o m i , c a r i e r a u sepa­
r a ţ i î n t r e ei p r i n s p a ţ i u r i goale şi a v e a u diferite forme
şi diferite g r e u t ă ţ i . P e n t r u t o ţ i , m a t e r i a eră, în t o t ca­
zul, acel care u m p l e a spaţiul d i n a i n t e a ochilor. L u c r u ­
rile cari î m p ă r ţ i a a s p a ţ i u l e r a u î m p ă r ţ i r i ale m a t e r i e i .
S c h i m b ă r i l e cari se p e t r e c e a u în spaţiu, se petreceau în
m a t e r i e . T o t u l d a r p r e s u p u n e a e x i s t e n ţ a unei m a t e r i i .
D a c ă a n a l i z a o m u l u i de ştiinţă ajungea p â n ă a f o r m u l ă
î n t r e b a r e a , c u m de este posibil, ca în a c e a s t ă idee a m a ­
teriei să i n t r e afirmări c o n t r a d i c t o r i i , afirmări cari se r e ­
fereau la însuşirile c o n t r a d i c t o r i i ale l u c r u r i l o r , cum bu-
n i o a r ă se î n t r e b a s e de m u l t filosoful P a r m e n i d e , c a r e
t r ă i s e în Grecia cu 500 de a n i î n a i n t e de Christ, a t u n c i
r ă s p u n s u l la o a s e m e n e a î n t r e b a r e se găsea u ş o r p r i n r e ­
ducerea m a t e r i e i la c â t e v a însuşiri s u b s t a n ţ i a l e . D i n t r e
aceste însuşiri n u lipsea spaţiul. M a t e r i a există, fiindcă
există ceva în spaţiu. O m a t e r i e fără e x t i n d e r e ar fi fost
u n l u c r u fără î n ţ e l e s ; sau m a i bine zis, a r fi fost î n t o c ­
m a i ca şi c u m n ' a r fi existat. T o c m a i aceasta r e z u l t ă însă
din filosofia lui K a n t . Materia, p o s t u l a t ă de ştiinţă m a ­
terialistă, n u se p o a t e concepe fără a p u n e s p a ţ i u l î n t r e
p r o p r i e t ă ţ i l e e i ; d a r s p a ţ i u l n u este o p r o p r i e t a t e a l u ­
crurilor din afară, ci este, c u m dovedeşte K a n t , o i n t u i -
ţ i u n e a conştiinţei n o a s t r e !
 A t u n c i dacă s p a ţ i u l n u este în afară de noi, ci este
î n noi, a t u n c i şi lucrurile în c a r i se manifestă m a t e r i a s u n t
c r e a ţ i u n i l e c o n ş t i i n ţ e i n o a s t r e ? Negreşit, r ă s p u n d e K a n t .
T o a t e lucrurile m a t e r i a l e , care n e a p a r nouă, ca în afar
de noi, sunt c r e a ţ i u n i ale m i n ţ i i n o a s t r e , care are s p a ­
ţ i u l î n t r e formele sale a p r i o r i ! L u c r u r i l e m a t e r i a l e îşi
-căştigă forma, sub care noi le vedem, p r i n mijlocirea in-
t u i ţ i u n i i de spaţiu, care este o i n t u i ţ i u n e a priori.
Iat-o d a r e v a p o r a t ă idea m a t e r i e i , c a r e c o n s t i t u i s e
p â n ă aci f u n d a m e n t u l or şi cărei e x p l i c a ţ i u n i ştiinţifice.
Aceaşi soartă o a r e şi o a l t ă idee t o t aşa de i m p o r ­
t a n t ă , a n u m e : că ar există î n t r e l u c r u r i l e sau s c h i m b ă ­
rile n a t u r e i o l e g ă t u r ă dela cauză la efect; o l e g ă t u r ă
c a r e a r stă în însăşi l u c r u r i l e m a t e r i e i şi n u în m i n t e a
n o a s t r ă ! C a u z a şi efectul c u m dovedeşte K a n t , consti-
t u e s c de aceea o l e g ă t u r ă de n e c e s i t a t e logică, fiindcă
•ele s u n t idei făurite a priori de m i n t e a n o a s t r ă , i a r n u
idei f o r m a t e d u p ă e x p e r i e n ţ a l u m e i e x t e r n e .
A c e s t e d o u ă idei n u m a i , aceea a m a t e r i e i şi aceea
a cauzalităţii, puse î n t r ' o a l t ă l u m i n ă , schimbă cu t o t u l
p u n c t u l de vedere al filosofiei ştiinţei.
Şi dacă filosoful K a n t nu a r fi făcut decât a t â t , me­
r i t u l lui a r fi fost totuşi î n d e s t u l ă t o r ca să-i asigure nu­
m e l e de r e n o v a t o r .

4. S'ar părea, la p r i m a vedere, că nimicindu-se idea

d e m a t e r i e şi ridicându-se ori şi ce valoare m a t e r i a l ă le­
g ă t u r i i d i n t r e cauză ş i ' efect, p r i n a c e a s t a se slăbeşte
foarte m u l t , dacă n u c h i a r de t o t î n c r e d e r e a în a d e v ă r u ­
r i l e ştiinţei. Ce r ă m â n e a t u n c i p e n t r u a a s i g u r ă necesi­
t a t e a şi u n i v e r s a l i t a t e a a d e v ă r u r i l o r ştiinţifice ? F o r m e l e
şi funcţiunile conştiinţei. N u este însă această conştiinţă
u n t e r e n p r e a mişcător p e n t r u edificiul a d e v ă r u l u i ? Nu
e r ă m a i sigur t e r e n u l pe care îl oferea idea m a t e r i e i de
altă dată?
Nu, p e n t r u u r m ă t o r u l m o t i v . I d e a m a t e r i e i şi a
p r o p r i e t ă ţ i l o r sale obiective, i n d e p e n d e n t e de conştiinţă,
n u p u t e a să resiste analizei critice. E a eră plină de con-
t r a d i o ţ i u n i , p r e c u m dovedise cu prisosinţă filosoful B e r ­
keley,' d i n a i n t e a lui K a n t . I d e i a m a t e r i e i n u se p u t e a
susţine d e c â t pe datele s i m ţ u r i l o r ; d a t e obiectivate fără
nici o critică. D i n m o m e n t u l ce o m u l de ş t i i n ţ ă ar fi
c ă u t a t în mod critic să-şi dea s e a m a de asemenea d a t e ,
din acel m o m e n t acestea p i e r d e a u orice u m b r ă de soli­
ditate. Materia, în u r m a celei m a i e l e m e n t a r e a n a l i z e
critice, se dovedea a fi o s i m p l ă asociare de însuşiri ale
sensibilităţii. I a r l e g ă t u r a d i n t r e cauză şi efect o simplă-
obişnuinţă pe care şi-o formează m i n t e a , obişnuinţă fără
nici u n c a r a c t e r de necesitate. S o l i d i t a t e a ideilor vechi,
de m a t e r i e şi cauzalitate, eră astfel o soliditate iluzorie.
Ea se risipea î n a i n t e a a n a l i z e i critice. Aş cl Cel, de fapt,
f u n d a m e n t u l ştiinţei se r e z i m â pe c r e d i n ţ a p r e ş t i i n ţ i -
fică a o m u l u i în datele s i m ţ u r i l o r sale, şi nicidecum pe
un f u n d a m e n t p r e g ă t i t de Logică. Din această cauză v e ­
chia ş t i i n ţ ă e r ă şi fără nici o p u t e r e în p o t r i v a scepticis­
m u l u i . E a avea u n f u n d a m e n t sigur n u m a i p e n t r u acei
cari e r a u dispuşi să creadă, chiar şi ceeace logiceşte eră
contradictoriu. A ş â c u m eră constituită, ş t i i n ţ a veche
eră d o g m a t i c ă .
I n t e n ţ i a lui K a n t a fost t o c m a i să scape de d o g m a ­
tism, şi în acelaş t i m p să asigure ş t i i n ţ e i u n f u n d a m e n t
care să reziste la critica scepticismului. Vorbind de scep­
ticism, K a n t înţelegea m a i ales pe filosoful englez D a v i d
H u m e , care cu p u ţ i n a n i î n a i n t e a lui supusese p r i n c i p a ­
lele idei ale ştiinţei unei c r i t i c e severe, şi a r ă t a s e că nici
u n a d i n t r e ele, în f o r m u l a r e a ce aveau, n u se p u t e a u sus­
ţine. D a r H u m e , în special, dovedise p â n ă la evidenţă,
că este o a b s u r d i t a t e logică explicarea l e g ă t u r e i d i n t r e
cauză şi efect, ca o l e g ă t u r ă reală î n t r e lucrurile ce sunt
în afară de sufletul omenesc, şi dela el v e n e a tocmai teo­
ria că această l e g ă t u r ă este o simplă obişnuinţă a m i n ţ i i .
Scepticismul lui D a v i d H u m e îl deşteptase pe K a n t , c u m
însuşi o spune, din d o g m a t i s m u l în care clormeâ el îm­
p r e u n ă cu t o ţ i o a m e n i i de ştiinţă p â n ă aci.
P e n t r u a scăpă de scepticism, t r e b u i a s c h i m b a t î n ­
suşi p u n c t u l de v e d e r e al ştiinţei. T r e b u i a a r ă t a t că a d e -
v ă r u r i l e f u n d a m e n t a l e ale ştiinţei n u se bazează pe sim­
p l e asocieri de d a t e ale simţurilor, sau pe obişnuinţe
m i n t a l e , ci se bazează pe funcţiunile a priori ale conşti­
i n ţ e i . T r e b u i a a r ă t a t , că a d e v ă r u r i l e f u n d a m e n t a l e ale
ş t i i n ţ e i n u pot fii contrazise, fără a se contrazice în a c e -
laş t i m p c o n s t i t u ţ i a m i n ţ i i omeneşti, ale cărei produse
•directe e r a u t o c m a i aceste a d e v ă r u r i .
Şi aceasta a făcut-o K a n t . A făcut-o în special, pen­
t r u a d e v ă r u r i l e ştiinţelor m a t e m a t i c e şi mecanice, şti­
i n ţ e c a r e a v e a u pe a t u n c i u n c a r a c t e r de e x a c t i t a t e .
P r i n u r m a r e , d e p a r t e de a a d u c e o slăbire în î n c r e ­
d e r e a p e n t r u ştiinţă, filosofia lui K a n t ţ i n t e a t o c m a i să
d e a acesteia noi m o t i v e de încredere.
K a n t punea, d r e p t g a r a n ţ i e p e n t r u adevărurile şti­
inţei, faptul că aceste a d e v ă r u r i s u n t aşa de s t r â n s le­
g a t e de c o n ş t i i n ţ a omenească, că ele pe viitor n u vor m a i
p u t e à fi contrazise, fără ca, în acelaş t i m p , să fie contra­
zisă însăşi c o n s t i t u ţ i a conştiinţei în g e n e r e .
D a r negreşit, noua încredere, pe c a r e o aduceà K a n t
ş t i i n ţ e i , n u eră de aceiaşi n a t u r ă cu vechea încredere.
V e c h e a î n c r e d e r e eră de n a t u r ă d o g m a t i c ă , adică eră în­
r u d i t ă cu c r e d i n ţ a pe c a r e o a u unele suflete în idoli sau
.zei, pe când n o u a î n c r e d e r e e r ă de n a t u r ă critică. V e c h e a
încredere era, la p r i m a vedere, m a i i n t e n s ă de sigur ; d a r
r e z i s t e n t ă la dintele t i m p u l u i e r ă n u m a i î n c r e d e r e a a-
dusă de K a n t .
A c u m î n ţ e l e g e m p e n t r u ce filosofìa lui K a n t , puse
ş t i i n ţ a în r â n d u l valorilor sufleteşti.

5. K a n t n u vorbeşte însă de relativitatea ştiinţei. Şti­

i n ţ a p e n t r u el eră o c r e a ţ i u n e a conştiinţei, deci o va­
loare a conştiinţei, d a r n u e r ă o valoare relativă. F i l o ­
sofia c o n t i m p o r a n ă vorbeşte î n t â i a oară de ştiinţă ca
de o valoare relativă. I n t r e K a n t şi c o n t i m p o r a n i i noştri
e x i s t ă clar o deosebire.
O m a r e deosebire chiar. R e l a t i v i t a t e a ştiinţei n'ar
fi admis-o K a n t .
Contemporanii o admit.
 Ce s'a p e t r e c u t clela K a n t încoace, p e n t r u ca a c e a s t ă
deosebire să se p r o d u c ă ?
Cu r ă s p u n s u l la această î n t r e b a r e i n t r ă m , c u m s'ar
zice, în m i e z u l filosofiei c o n t i m p o r a n e . A c i ne găsim
înaintea a t o t ce oferă această filosofie ca m a i original.
D u p ă c u m filosofii c o n t i m p o r a n i i a u poziţiune faţă de
problema r e l a t i v i t ă ţ i i ştiinţei, aşâ se c a r a c t e r i z e a z ă şi
direcţiunea lor filosofică. R e l a t i v i t a t e a ş t i i n ţ e i este cu
un c u v â n t p r o b l e m a c e n t r a l ă a filosofiei de astăzi.
A ş a dar, ce s'a p e t r e c u t dela K a n t încoace, p e n t r u
ca p r o b l e m a ştiinţei să sufere a c e a s t ă n o u ă transfor­
mare ?
U n nou adaos la î n ţ e l e g e r e a conştiinţei, p e s t e î n ţ e ­
legerea d a t ă de K a n t .
K a n t gonise v e c h i a e r o a r e a pasivităţii conştiinţei,
şi în locul ei afirmase a c t i v i t a t e a acestei conştiinţe, dar
fără a se p r e o c u p ă m a i d e p a r t e de l e g ă t u r a în care se
află c o n ş t i i n ţ a cu restul sufletului omenesc. P e n t r u K a n t ,
c o n ş t i i n ţ a c a r e ia p a r t e la c r e a r e a ştiinţei este conşti­
inţa reflectată: c o n ş t i i n ţ a f o r m a l ă a căreia funcţiuni se
confundă cu n o r m e l e Logicei. Nici odată în cercetările
sale, nu se opreşte K a n t la î n t r e b a r e a : din_ce este con­
s t i t u i t ă c o n ş t i i n ţ a o m e n e a s c ă ? P e n t r u el idea de con­
ştiinţă eră despoiată de t o t ce ar fi a m i n t i t v i a ţ a r e a l ă
a sufletului, în c a r e c o n ş t i i n ţ a t r â e ş t e ; p e n t r u el con­
ş t i i n ţ a c r e a t o a r e de ştiinţă, este «conştiinţa în genere»,
c a r e p l a n e a z ă peste ori şi ce c a r a c t e r i z a r e individuală.
Negreşit, o a s e m e n e a c o n ş t i i n ţ ă este, în u n e l e p r i ­
vinţe, a d m i s i b i l ă ; dar cu condiţia ca să n u o deslipim
cu d e s ă v â r ş i r e de ori şi ce v i a ţ ă reală. O conştiinţă, fie
ori şi cât de «în genere» t r e b u e t o t u ş i să fie c o n ş t i i n ţ a
u n u i organism, fie a n i m a l , fie social. O conştiinţă, fără
nici u n c o n ţ i n u t în e a ; fără ceva c a r e să ne r e a m i n ­
tească seva de u n d e ea s'a desvoltat, este cel m u l t o abs­
t r a c ţ i u n e bine t i c l u i t ă , dar în nici u n caz n u poate fi o
a b s t r a c ţ i u n e c r e a t o a r e de valori r e a l e . Şi «conştiinţa în
genere» a lui K a n t crea o v a l o a r e reală, cel p u ţ i n ea
c r e a ştiinţa.
 Aceeaoe lipsea, prin u r m a r e , clin filosofia lui K a n t ,
eră o precisă definiţiune a ideii de conştiinţă. K a n t d e ­
finise c o n ş t i i n ţ a n u m a i din puct de v e d e r e f o r m a l ; sau
m a i bine zis, a r ă t a s e ce n u este conştiinţă, fără să o a-
r a t e însă precis ce este. C o n ş t i i n ţ a n u este o oglindă p a ­
sivă, — i a t ă m a r e l e lui a d e v ă r n o u ; d a r ce este ea în
r e a l i t a t e , a c e a s t a n ' a spus'o.
Şi n'o p u t e a spune, fiindcă în epoca în care a t r ă i t
el, ş t i i n ţ a vieţii sufleteşti eră p r e a înapoiată.
D i n t r e u r m a ş i i lui K a n t , a u înţeles m u l ţ i , că aci, în
c u n o a ş t e r e a conştiinţei, este p r o b l e m a de care d e p i n d e
v i i t o r u l filosofiei k a n t i e n e . Şi câţiva, î n t r e cari t r e b u e
c i t a t filosoful g e r m a n F r i e s , a u şi v ă z u t foarte clar dru­
m u l pe c a r e e r ă de c o n t i n u a t . D a r şi p e n t r u aceştia,,
înapoierea în c a r e se găsea ş t i i n ţ a vieţii sufleteşti a fost
fatală. T o ţ i u r m a ş i i s a u p e r d u t în v a g u l u n o r ipoteze
fără valoare. C o m p l e c t a r e a filosofiei k a n t i e n e n u p u t e a ,
să vină, decât d u p ă ce ş t i i n ţ a vieţii sufleteşti, adică P s i ­
hologia, eră bine constituită, şi a c e a s t a nu se p r o d u s e
decât în a doua j u m ă t a t e a secolului al X l X - l e a .
Cu c o n s t i t u i r e a unei ştiinţe a Psihologiei, definiţia
conştiinţei c ă p ă t ă c e m p l e c t a r e a care lipsea din definiţia
lui K a n t .
I n p r i m u l r â n d , şi acesta este adaosul cel m a i în­
s e m n a t şi cel m a i h o t ă r â t o r p e n t r u noi, d u p ă n o u a P s i ­
hologie conştiinţa nu m a i fu considerată ca o s p e c t a ­
t o a r e a actelor sufleteşti, c u m se l u ă în g e n e r e m a i î n a ­
inte, ci fu c o n s i d e r a t ă ca s u m a însăşi a a c t e l o r sufleteşti.
0 conştiinţă in afară de actele de conştiinţă nu există, z i c e
n o u a psihologie. C o n ţ i n u t u l conştiinţei şi conştiinţa nu
fac două l u c r u r i deosebite, ci u n u l singur.
D i n această nouă definiţiune, chiar redusă la a t â t
pe puţin, d e c u r g foarte m u l t e consecinţe şi foarte i m -
d o r t a n t e . D e c u r g e , î n a i n t e de toate, consecinţa, că este
greşită t e o r i a de a p u n e faţă în faţă conştiinţa, ca u n ce
neschimbător, şi actele de conştiinţă, ca u n ce supus
schimbării. C o n t o p i n d u - s e la u n loc c o n ş t i i n ţ a cu conţi­
n u t u l său, se l u ă m o t i v u l de a se ridică conştiinţei acea
 scenă a p a r t e , d u p ă care p r i v e a ea cu ochiul e t e r n i t ă ţ i i
la actele care se succedau î n a i n t e a sa. Se surpă, cum s'ar
zice cu o i m a g i n e poetică, t u r n u l de ivoriu, d u p ă î n ă l ­
ţ i m e a căruia „ c o n ş t i i n ţ a " p r i v e a la înfăţişarea lumei ca
la u n spectacol, care n'o a t i n g e a .
D a r cu s u r p a r e a acestui t u r n de ivoriu, cine n u în­
ţelege că se dă şi filosofîei l u i K a n t o m a r e l o v i t u r ă ? Cu
acest t u r n se prăbuşea şi posibilitatea unei „conştiinţi în
genere", aşa c u m o înfăţişă K a n t p e c r e a t o a r e a ştiinţei.
Conştiinţa, c o n t o p i t ă la u n loc cu actele sale, d e ­
venea a c u m o problemă, care î m p i n g e a p e filosofii con­
t i m p o r a n i să c a u t e o s o l u ţ i u n e dincolo de filosofia l u i
K a n t . F o r m e l e şi funcţiunile a priori ale conştiinţei, acelea
care constituiau, după K a n t , fundamentul ştiinţei, n e m a i
p u t â n d u - s e deduce din ideea unei „conştiinţe în g e n e r e " ,
t r e b u i a u a c u m să fie c ă u t a t e şi găsite în m u l t i p l i c i t a t e a
actelor r e a l e de conştiinţă. T r e b u i a u s t u d i a t e acestea din
u r m ă , şi din ele apoi e x t r a s e p r i n i n d u c ţ i u n e aceeace
condiţionează elaborarea a d e v ă r u r i l o r ştiinţifice! I a t ă
d a r ş t i i n ţ a c o n d i ţ i o n a t ă , n u de o c o n ş t i i n ţ ă care p r i v e a
prin ochiul e t e r n i t ă ţ i i , ci c o n d i ţ i o n a t ă de actele sufle­
t u l u i o m e n e s c ; acte, care se desfăşură d u p ă vârstă, d u p ă
rasă, d u p ă c u l t u r ă !
A c e a s t a era concluzia logică, c a r e u r m a din defini-
ţ i n n e a cea n o u ă d a t ă conştiinţei.
Căruia, d i n t r e filosofii c o n t i m p o r a n i i se cuvine m e ­
r i t u l de a fi d a t n o u a definiţiune a conştiinţei, şi prin
aceasta de a fi d e t e r m i n a t n o u a d i r e c ţ i u n e în găsirea u n e i
soluţiuni la problema ştiinţii, este a p r o a p e cu n e p u t i n ţ ă
de spus. Definiţiunea cea nouă s'a format încetul cu î n ­
cetul prin colaborarea a o m u l ţ i m e de psihologi. I n p r i m a
linie ea se datorează, poate, lui H e r b a r t , l u i W. J a m e s
şi lui,5Zi.Wundt. D a r , pe l â n g ă aceştia s u n t m u l ţ i alţii,
cari a u a f i r m a t ' o . N o u a definiţiune eră în atmosfera n o u e i
psihologii. E a c o n c e n t r a în sine p r o g r a m u l celor ce v o i a u
să facă din psihologie o ştiinţă e x a c t ă . E a se regăseşte
chiar şi la c â ţ i v a filosofi d i n a i n t e de K a n t , c u m spre
pildă, la Leibniz. D a r la aceşti filosofi definiţia conştiinţei,
ca o t o t a l i t a t e a actelor conştiente, n u era de m a r e folos,-
fiindcă lipsea din î n ţ e l e g e r e a ei t o c m a i acea a c t i v i t a t e
în crearea ştiinţei, pe care a descoperit'o K a n t . N u m a i
d u p ă ce a t r e c u t înţelegerea conştiinţei prin l u m i n a filo-
sofiei acestuia, n u m a i de a t u n c i noua ei definiţiune p u t e a
produce consecinţele pe care le-a p r o d u s în t i m p u l n o s t r u .
V a l o a r e a ştiinţei ajunse astfel să fie socotită rela­
tivă, t o c m a i din cauza î n t i n d e r i i cuceririi ştiinţifice şi
peste d o m e n i u l faptelor sufleteşti. Cu cât ş t i i n ţ a deveni
m a i c u p r i n z ă t o a r e , cu a t â t ea deveni şi m a i modestă. Cu
cât eră m a i unilaterală, cu a t â t eră m a i p r e t e n ţ i o a s ă .

6. Ş t i i n ţ a a r e o v a l o a r e relativă. E a depinde de con-

diţiunile c o n ş t i i n ţ e i omeneşti, i a r con ştiinţa omenească
depinde şi ea de condiţiunile vieţii sale organice. V i a ţ a
o r g a n i c ă în g e n e r e este supusă transformării, prin ur­
m a r e şi ştiinţa este într'o t r a n s f o r m a r e c o n t i n u ă . Aceea
ce este astăzi socotit ca adevăr, m â i n e p o a t e fi socotit
ca eroare... A t u n c i ? A m revenit la filosofia vechilor so­
fişti ? O m u l este dar m ă s u r a c u n o a ş t e r i i a d e v ă r u l u i ? Fie­
care îşi a r e a d e v ă r u l c a r e se p o t r i v e t ş e pe m ă s u r a ca­
p u l u i său ?!
A c e a s t a să fie soluţia la c a r e se opreşte filosofia con­
t i m p o r a n ă î n t r u ce p r i v e ş t e p r o b l e m a ştiinţei ? A t u n c i
să r e c u n o a ş t e m , că n u s u n t e m în progres faţă de vechii
sofişti.
A ş a ar t r e b u i să r e c u n o a ş t e m negreşit, dacă P s i ­
hologia care a adus n o u a definiţiune a conştiinţei, din
c a r e rezultă, c u m a m văzut, rolul r e l a t i v i t ă ţ i i ştiinţei,
n ' a r fi a d u s t o t d e o d a t ă şi p ă t r u n d e r e a m a i a d â n c ă în v i a ţ a
conştiinţei, în u r m a căreia să se vadă, că r e l a t i v i t a t e a
ştiinţei nu este u n u l şi acelaş l u c r u cu lipsa o r i c ă r u i cri­
t e r i u în stabilirea a d e v ă r u l u i .
Sofiştii p r e t i n d e a u , că omul este m ă s u r a conştiinţei,
d a r pe om îl înţelegeau, ca a v â n d o c o n ş t i i n ţ ă schimbă­
t o a r e d u p ă i m p r e s i a m o m e n t u l u i . Psihologia cea nouă.
a c r e d i t â n d ideia că o m u l este m ă s u r a conştiinţei, î n ţ e ­
lege pe om ca a v â n d o conştiinţă care se desvoltă şi se
transformă d u p ă legi c o n s t a n t e . A c i este m a r e a deose­
bire d i n t r e sofişti şi filosofii t i m p u l u i n o s t r u . M ă s u r a
a d e v ă r u l u i c a r e stă în om, d u p ă sofişti, eră o m ă s u r ă
schimbătoare, adică a r b i t r a r ă , pe când n o u a m ă s u r ă a
a d e v ă r u l u i , pe care şi filosofii c o n t i m p o r a n i o p u n t o t
în om, este o m ă s u r ă care se c o n s t i t u e n u în m o d arbi­
trar, ci d u p ă a n u m i t e legi. P s i h o l o g i a cea nouă, dimpre­
u n ă cu o m a i e x a c t ă deffniţiune a conştiinţei, a d e m o n ­
s t r a t că t o a t e c â t e se p e t r e c în conştiinţă, n u vin la î n ­
t â m p l a r e , ci d u p ă legi c o n s t a n t e , î n t o c m a i ca şi feno­
menele cari se p e t r e c în n a t u r ă . Astfel că definiţia con­
ştiinţei t r e b u i e î n t r e g i t ă a s t f e l : c o n ş t i i n ţ a este s u m a fap­
telor conştiente, d a r faptele conştiente s u n t fapte cari
se p o t s t u d i a prin m e t o d e l e ştiinţelor e x a c t e , şi se pot
p u n e în aceeaşi ordine de r e g u l a r i t a t e cu celelalte fe­
n o m e n e ale n a t u r e i . P s i h o l o g i a cea nouă se bazează pe
p o s t u l a t u l d e t e r m i n i s m u l u i faptelor pe c a r e ea le stu­
diază î n t o c m a i ca şi celelalte ş t i i n ţ e n a t u r a l e e x a c t e .
P r i n u r m a r e , a fi ceva în d e p e n d e n ţ ă de condiţiu-
nile conştiinţei omeneşti, n u î n s e m n e a z ă a fi lăsat pe
s e a m a î n t â m p l ă r i i , ci î n s e m n e a z ă a fi în d e p e n d e n ţ ă de
n i ş t e c o n d i ţ i u n i cari se p o t studia şi cunoaşte în m o d
e x a c t . Transformările p r i n c a r e trece conştiinţa, î n t r u
cât ele sunt r e g u l a t e şi p r e v ă z u t e , n u î m p e d i c ă î n t r u n i ­
m i c cunoaşterea faptelor cari s u n t c o n d i ţ i o n a t e de con­
ştiinţă, î n t o c m a i c u m nici î n v â r t i r e a p ă m â n t u l u i î n p r e -
jurul soarelui n u împedică să se cunoască r e g u l a r i t a t e a
î n v â r t i r i i lunei în j u r u l p ă m â n t u l u i .
Cu p r i v i r e la r e l a t i v i t a t e a ştiinţei, v o m conchide
a ş a d a r astfel.
Filosofia c o n t i m p o r a n ă socotind ştiinţa, ca fiind
c o n d i ţ i o n a t ă de c o n ş t i i n ţ a omenească, n u socoteşte p r i n
a c e a s t a că ş t i i n ţ a este expusă la v a r i a ţ i u n i î n t â m p l ă ­
t o a r e , ci socoteşte n u m a i că ş t i i n ţ a a t â r n ă de transfor­
m ă r i l e conştiinţei omeneşti. C u m aceste t r a n s f o r m ă r i n u
se p r o d u c în chip a r b i t r a r , ci ele u r m e a z ă legea cons­
t a n t ă a desvoltării conştiinţei, aşa şi ş t i i n ţ a n u se
s c h i m b ă î n chip a r b i t r a r de azi pe m â i n e , ci u r m e a z ă
r e g u l a t legea de d e s v o l t a r e a conştiinţei, — î n t o c m a i
c u m l u n a cu diferitele ei faze u r m e a z ă legea r o t a ţ i u n i i
pământului.
R e l a t i v i t a t e a ştiinţei din filosofia c o n t i m p o r a n ă n u
este a r b i t r a r i e t a t e a ş t i i n ţ e i din filosofia sofistă. N i m e n i
n u este s t ă p â n pe c r i t e r i u l a d e v ă r u l u i , c u m n i m e n i n u
este s t ă p â n pe legea d u p ă c a r e se d e s v o l t ă c o n ş t i i n ţ a
omenească.
A c e a s t ă deosebire odată stabilită, ideia r e l a t i v i t ă ţ i i
ş t i i n ţ e i p i e r d e din ea t o a t e elementele, cari o făceau n e ­
s i m p a t i c ă omului i u b i t o r de adevăr.
Relativitatea ştiinţei nu mai însemnează nimicirea
î n c r e d e r e ! în ştiinţă, ci î n s e m n e a z ă o î n ţ e l e g e r e m a i
a d â n c ă a ştiinţei şi, m a i ales, î n s e m n e a z ă u m a n i z a r e a
p e n t r u t o t d e a u n a a ştiinţii.
î n a i n t e v r e m e , pe când n u se vorbea de r e l a t i v i t a t e a
ştiinţei, încrederea în ş t i i n ţ ă eră, la p r i m a vedere, foarte
solidă, d a r n u m a i la p r i m a vedere. I n r e a l i t a t e , î n c r e d e ­
r e a părea solidă a t u n c i , fiindcă ea se bază pe o c r e d i n ţ ă
neştiinţifică, de felul credinţii pe care se fundează Ia săl­
batici î n c h i n a r e a la idoli.
A s t ă z i ştiinţa, r e c u n o s c â n d u - s e cu o valoare rela­
tivă, r e n u n ţ ă la baza antiştiinţifică de p â n ă aci şi stă pe
p r o p r i i l e sale f u n d a m e n t e . Edificiul său este logic de
sus p â n ă jos, şi prin aceasta şi î n ţ e l e g e r e a sa este m a i
profundă.
î n a i n t e v r e m e apoi, ş t i i n ţ a a v e a c a r a c t e r u l u n e i
c o n s t r â n g e r i pe care n a t u r a e x t e r n ă o i m p u n e a m i n ţ e i
omului. A d e v ă r u r i l e ştiinţei erau socotite ca nişte raze
de l u m i n ă , cari v e n e a u dela o l u m e s t r ă i n ă omului, şi p e
care acesta t r e b u i a să le p r i m e a s c ă în mod jpasiv. Aşa
este lumea, aşa t r e b u e să fie şi r e s t r â n g e r e a pe care o dă
ş t i i n ţ a p r i n oglinda m i n ţ i i !
A s t ă z i ş t i i n ţ a a r e c a r a c t e r u l unei constrângeri pe
care omul şi-o i m p u n e lui însuşi. Ş t i i n ţ a se p r o d u c e şi se
t r a n s f o r m ă după legile conştiinţei omeneşti.
P r i n s t r â n s a l e g ă t u r ă care se p u n e î n t r e c o n ş t i i n ţ ă
şi ştiinţă, s e p a r a ţ i u n e a î n t r e a c e a s t a din u r m ă şi om d i s -
pare cu desăvârşire. Ş t i i n ţ a este o- manifestare a sufle­
t u l u i omenesc. E s t e ea, a c e a s t ă manifestare, de o aşa
m a r e valoare ? î m b r ă ţ i ş e a z ă ea, a c e a s t ă manifestare, u n
c â m p v a s t : dela m i c i m e a a t o m u l u i p â n ă la i m e n s i t a t e a
boitei cereşti ? O r i c â t de m a r e şi oricât v a s t ă este ea,
ea totuşi este o manifestare c a r e u r m e a z ă legea conşti­
inţei o m e n e ş t i !
Ş t i i n ţ a fiind relativă, şi t o c m a i fiindcă este relativă,
c o n s i t u e t i t l u l cel m a i î n a l t de glorie p e n t r u sufletul o-
menesc.
 C A P I T O L U L IV.

C O N V I N G E R E A

1. R e a l i t a t e a lucrurilor şi înţelegerea lucrurilor. Metafizica şi L o g i c a . —

2, Extensiunea care se impune Logicei. — 3. Convingerea. Funcţiunea primi­
tivă a conştiinţei prin care se unifică şi se pun relaţiuni între lucrurile na­
turii.—-4. Baza psihologică a convingerii. Ce este comun în toate actele de
convingere ? — 5. Legătura dintre conştiinţă şi organismul biologic. — 6. Con­
vingerea este totdeauna personală. — 7. Convingerea după suflet şi după obiect.
Convingerea obiectivă şi convingerea subiectivă.

1. C u m v o r fi fiind l u c r u r i l e în r e a l i t a t e a lor, inde­

p e n d e n t de felul în care ele se înfăţişează s i m ţ u r i l o r
n o a s t r e , şi c u m ne a l c ă t u i m noi î n ţ e l e g e r e a acestor l u ­
c r u r i , în scopul de a n e m u l ţ u m i m i n t e a şi de a ne p o ­
t r i v i p r a c t i c a vieţii, a c e s t e a s u n t două cestiuni deosebite.
P r i m a formează obiectul s p e c u l a ţ i u n i l o r metafizice; i a r
cea de a doua, obiectul Logicei, o ş t i i n ţ ă de m u l t c u l t i ­
v a t ă . D e obiceiu, g â n d i t o r u l fără p r e t e n ţ i u n i de m e t a ­
fizică se m u l ţ u m e ş t e cu s t u d i a r e a celei de a doua c e s t i u n i
şi deslegarea g ă s i t ă acesteia o d ă fără r e z e r v ă şi p r i m e i
cestiuni. F a p t u l de a fi convins de a d e v ă r este p e n t r u
cei m a i m u l ţ i î n d e s t u l ă g a r a n ţ i e că a d e v ă r u l se confundă
cu realul. A fi convins, este a fi a d u s să n u p o ţ i să-ţi în­
c h i p u i l u c r u l altfel de c u m îl crezi a d e v ă r a t ; c u m a r
p u t e a fi d a r r e a l i t a t e a altfel, decât c u m o a r a t ă a d e v ă r u l ?
C o n v i n g e r e a vine din a d â n c u l sufletului n o s t r u , c u m
a r p u t e a ea să ne î n ş e l e ?
C o n v i n g e r e a n u n e înşală de loc, d a r ea ne dă n u m a i
s t a r e a n o a s t r ă sufletească şi n i m i c mai m u l t . C o n v i n ­
g e r e a este d u p ă om, i a r nu după r e a l i t a t e .
D a r s t a r e a n o a s t r ă sufletească, n u este şi ea o r e a ­
l i t a t e ? De sigur. E s t e s i n g u r a r e a l i t a t e , pe c a r e ne e s t e
d a t să o c u n o a ş t e m în m o d direct.
f

2. î n ţ e l e g e r e a o m e n e a s c ă n u r ă m â n e aceeaşi în faţa
lucrurilor, ci se schimbă după v â r s t a , d u p ă r a s a şi d u p ă
c u l t u r a indivizilor. I n m i n t e a fiecărui om nu se coboară
î n ţ e l e g e r e a , u n a şi aceeaş p e n t r u t o ţ i , din vre-o î n ţ e l e ­
gere superioară, ca o t o r ţ ă c a r e se a p r i n d e din a l t ă t o r ţ ă
aprinsă, aşa c u m credeau în o p t i m i s m u l lor filosofii creş­
t i n i s m u l u i , ci î n ţ e l e g e r e a este u n r e z u l t a t al o r g a n i z ă r i i
c o n ş t i i n ţ e i ; este u l t i m a c u c e r i r e a vieţii i n d i v i d u l u i .
Dacă î n ţ e l e g e r e a a r veni de sus, ca u n dar î m p ă r ţ i t la
toţi deopotrivă, a t u n c i n i m i c n ' a r î m p i e d e c ă i d e n t i t a t e a
ei la t o ţ i o a m e n i i ; d a r ea vine de jos, din m u n c a fiecă­
ruia, şi de a c e e a ea se diferenţiază d u p ă gradul de des-
v o l t a r e , Ia c a r e este fiecare ajuns. U n u l p r i v e ş t e l u m e a
%
după culmea a b s t r a c ţ i u n i i , pe când a l t u l se sbate în m u l ­
t i p l i c i t a t e a r e p r e z e n t ă r i l o r pe care le găseşte în m e m o r i e ;
u n u l deosebeşte î n t r e i m a g i n e a c u r a t ă a l u c r u r i l o r şi
î n t r e t r e s ă r i r i l e s e n t i m e n t a l e ale sufletului său, pe când
a l t u l le a m e s t e c ă pe t o a t e a c e s t e a la u n loc şi n u ştie
niciodată u n d e începe şi u n d e se sfârşeşte p e r s o n a l i t a t e a
sa s u b i e c t i v ă ; u n u l îşi s t ă p â n e ş t e p a t i m i l e şi îşi dă o linie
de c o n d u i t ă p e n t r u î n t r e a g a lui vieaţă, pe când a l t u l este
s t ă p â n i t de p a t i m i l e m o m e n t u l u i şi este t â r î t dela o ho-
t ă r î r e la a l t a ; fiecare are j u d e c a t a şi fapta pe care i le
i m p u n e o r g a n i s m u l său sufletesc să le aibă. I a r o r g a n i s ­
m u l sufletesc îşi a r e a p a r a t u l său p r o p r i u de a p r o d u c e
convingerea, îşi a r e L o g i c a sa, d u p ă c u m şi fiecare or­
g a n i s m a n i m a l îşi a r e a p a r a t u l său p r o p r i u de a se n u t r i .
D a c ă în g r u p ă r i l e omeneşti î n t â l n i m o î n ţ e l e g e r e
c o m u n ă la m a i mulţi, a c e a s t a se datorează faptului că
desvoltarea a c e s t o r m a i m u l ţ i este d a t o r i t ă u n o r î m p r e ­
j u r ă r i şi d i s p o z i ţ i u n i c o m u n e , i a r n i c i d e c u m faptului că
Sfântul D u h s'a pogorît de sus şi a l u m i n a t pe toţi la
u n fel.
Aceste c o n s t a t ă r i n u se fac a c u m p e n t r u p r i m a oară.
E l e sunt făcute de m u l t , fiindcă isvorăsc a p r o a p e din b u ­
n u l simţ al fiecăruia. O m u l cult, m a i din t o a t e t i m p u r i l e ,
a ştiut că altfel se convinge copilul, şi altfel o m u l m a ­
t u r , altfel sălbaticul, altfel i g n o r a n t u l ; şi a ştiut de si-
 g u r că n e b u n u l n u se c o n v i n g e de loc. I n viaţa p r a c t i c ă
se şi ţ i n e a seamă de aceste deosebiri. I n p r i m u l r â n d , se
ţ i n e a de sigur seamă de deosebirea care e x i s t ă în felul
de a se c o n v i n g e omul după v â r s t ă , fiindcă t o t d e a u n a în
o m e n i r e a u fost copii de crescut. Ş t i i n ţ a Logicei, cu t o a t e
acestea, n u i n t r ă m a i de a p r o a p e în c e r c e t a r e a acestor
c o n s t a t ă r i . E a n u le făgăduia, d a r le lăsă la o p a r t e . î n ­
t o c m a i c u m şi ş t i i n ţ a sufletului, care n u se ocupă decât
de sufletul o m u l u i m a t u r şi cult, tot a s e m e n e a ştiinţa ar­
g u m e n t ă r i i , Logica, n u se ocupă decât de metodele p r i n
c a r e se p r o d u c e a c o n v i n g e r e a a d e v ă r u l u i în m i n t e a o-
m u l u i m a t u r şi cult.
A c e s t exclusivism al L o g i c e i de p â n ă acum, se e x ­
plică p r i n faptul că logicianii p r e s u p u n e a u , că diferitele
feluri de c o n v i n g e r i ce se î n t â l n e s c la n e v â r s t n i c i , la săl­
batici, la i g n o r a n ţ i , e t c , s u n t c o n v i n g e r i şubrede, adică
de acelea cari se schimbă d u p ă cazul i n d i v i d u a l al fie­
c ă r u i a . O m u l de ş t i i n ţ ă , îşi ziceau ei, n u a r e să se p r e o ­
cupe de ceeace este individual, ci n u m a i de aceeace este
în g e n e r a l . S i n g u r ă n u m a i c o n v i n g e r e a omului cult şi
m a t u r se poate c o n t r o l a şi a d u c e la u n t i p uniform, prin
u r m a r e n u m a i a c e a s t ă c o n v i n g e r e p o a t e formă obiectul
L o g i c e i . Celelalte c o n v i n g e r i t r e b u e s c lăsate pe seama
vieţii p r a c t i c e . Cu u n copil, cu u n sălbatic, sau cu u n
i g n o r a n t , t r e b u e să t e p o r ţ i aşa c u m te î n v a ţ ă b u n u l s i m ţ
şi î m p r e j u r ă r i l e ; o ş t i i n ţ ă a p u r t ă r i i faţă de ei, în ceeace
p r i v e ş t e felul de a-i convinge, n u există.
L o g i c a cea veche însă se înşelă în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă .
E a socotea convingerile cari se p r o d u c în celelalte ca­
pete, în afară de acela al o m u l u i cult şi m a t u r , d r e p t
c o n v i n g e r i şubrede şi s c h i m b ă t o a r e , fiindcă socotea şi
sufletele, în care se p e t r e c aceste c o n v i n g e r i , d r e p t şu­
brede şi s c h i m b ă t o a r e , faţă de acel al o m u l u i m a t u r şi
cult. Ş t i i n ţ a sufletului, fiind î n a i n t e v r e m e p r e a p u ţ i n
î n a i n t a t ă , obişnuise pe t o a t ă l u m e a să creadă că n o r m a l ,
adică cu o v i e a ţ ă r e g u l a t ă , nu este decât sufletul o m u l u i
m a t u r ; celelalte suflete sunt n u m a i nişte stadii t r e c ă ­
t o a r e ale a c e s t u i a din u r m ă . L o g i c a n'aveâ să studieze
 d e c â t aceeace n a t u r a p r o d u c e a ca definitiv, adică n e ­
schimbător, şi aceasta e r ă c o n v i n g e r e a la a d e v ă r a o m u l u i
m a t u r ; celelalte convingeri nefiind d e c â t t r e p t e ale con­
v i n g e r i i o m u l u i m a t u r şi cult, n u a v e a u p e n t r u ce să fie
s t u d i a t e de Logică.
A c e s t exclusivism al vechei Logice, t r e b u e să înce­
teze astăzi de odată cu î n c e t a r e a exclusivismului vechei
Psihologii. D u p ă c u m sufletul copilului, sufletul sălba­
t i c u l u i şi sufletul i g n o r a n t u l u i n u m a i s u n t considerate
astăzi ca v a r i e t ă ţ i î n t â m p l ă t o a r e ale sufletului de om
m a t u r şi cult, ci ca suflete n o r m a l e ca şi al a c e s t u i a din
u r m ă , t o t aşa şi c o n v i n g e r e a pe care şi-o formează co­
pilul, ori sălbaticul, ori i g n o r a n t u l , nu m a i t r e b u e con­
siderată ca u n ce şubred şi trecător, ci ca u n p r o d u s
n o r m a l , care îşi are legile sale proprii, ce p o t fi s t u d i a t e
a p a r t e . E s t e drept, că d u p ă t r e c e r e a v â r s t e i , copilul îşi
s c h i m b ă felul de a se convinge şi ajunge la c o n v i n g e r e a
o m u l u i m a t u r , d a r a t â t cât r ă m â n e copil, c o n v i n g e r e a
lui de copil este reală şi t o t aşa de i n t e r e s a n t ă de c u ­
noscut, ca şi c o n v i n g e r e a la c a r e ajunge el m a i t â r z i u .
A p o i c o n v i n g e r e a sălbaticului şi c o n v i n g e r e a i g n o r a n ­
t u l u i trebuesc m a i ales cunoscute, fiindcă ele r ă m â n a-
desea s t a ţ i o n a r e . Sălbăticia şi i g n o r a n ţ a , oricât a m dori
noi să fie nişte stadii t r e c ă t o a r e ale omenirii, ele t o t u ş i
de fapt există şi astăzi a l ă t u r i de c u l t u r ă , şi vor există
încă multă vreme.
P e l â n g ă că P s i h o l o g i a n o u ă n e a r a t ă , că sufletele
c o p i l u l u i , al s ă l b a t i c u l u i şi al i g n o r a n t u l u i s u n t suflete
n o r m a l e , cu legi p r o p r i i , şi că, în consecinţă, şi covin-
g e r i l e de c u m este a d e v ă r u l , cari se formează î n aceste
suflete, s u n t t o t aşa de n o r m a l e ca şi c o n v i n g e r e a o m u l u i
m a t u r şi cult, — m a i vin şi interese de a l t ă n a t u r ă , cari
n e obligă să c u n o a ş t e m cu d e a m ă r u n t u l aceste diferite
feluri de convingeri. C u l t u r a m o d e r n ă i m p u n e î n d a t o ­
riri n e c u n o s c u t e lxrmii vechi. L u m e a cea veche, în m a ­
r e a m a j o r i t a t e a cazurilor, lăsă c r e ş t e r e a copiilor la voia
î n t â m p l ă r i i , pe c â n d l u m e a cea n o u ă este obligată la o
c r e ş t e r e s i s t e m a t i c ă şi r a ţ i o n a l ă . In mijlocul c u l t u r i i m o -
d e r n e , copilul a r e o m a i m a r e valoare, decât o a v e a î n a ­
inte. C u l t u r a m o d e r n ă i m p u n e apoi o m a i strânsă l e g ă ­
t u r ă î n t r e diferitele clase ale u n u i popor, p r e c u m şi o
m a i s t r â n s ă l e g ă t u r ă î n t r e diferitele p o p o a r e . A s e m e n i
l e g ă t u r i sunt c o n d i ţ i o n a t e de c u n o a ş t e r e a firii a c e l o r a
cari i n t r ă în l e g ă t u r ă , şi m a i ales sunt c o n d i ţ i o n a t e de
felul a c e s t o r a de a se înţelege. Cei obligaţi să t r ă i a s c ă
laolaltă, s u n t obligaţi să se şi c o n v i n g ă u n i i p e alţii. In­
t r e cei ce s u n t obligaţi a t r ă i l a o l a l t ă sunt, pe l â n g ă o
m i n o r i t a t e de o a m e n i m a t u r i şi culţi, o m a r e majoritate
de copii, de sălbateci şi de i g n o r a n ţ i . Cu forţa b r u t a l ă
p o ţ i a d u c e la a s c u l t a r e pe copii, d a r n u şi pe ceilalţi.
R ă m â n e d a r să se găsească mijlocul de a se stabili a c o r ­
dul î n t r e c o n v i n g e r i deosebite. N e p u t â n d stabili acest
acord t o t d e a u n a cu forţa, t r e b u i e să încerci a-1 stabili p r i n
a r g u m e n t a r e . C u l t u r a m o d e r n ă î m p i n g e d a r la e x t e n ­
siunea Logicei.

3. S u n t m a i m u l t e feluri de c o n v i n g e r i ; ce găsim
însă c o m u n t u t u r o r c o n v i n g e r i l o r ? I n ce constă meca­
nismul elementar al convingerii?
C o n v i n g e r e a este de fapt o c o n s t r â n g e r e i n t e r n a ,
sufleteasca. E ş t i convins de e x i s t e n ţ a u n u i l u c r u ; eşti
'convins de a d e v ă r u l unei a f i r m a ţ i u n i ; eşti convins că
aşâ este frumos ; eşti convins că aşa t r e b u i e să făptueşti,
etc., în t o a t e aceste cazuri, când zici „eşti c o n v i n s " în­
seamnă, că eşti c o n s t r â n s sufleteşte să p r i m e ş t i c o n ţ i ­
n u t u l convingerii. Negreşit, c o n v i n g e r e a n u este în fapt
o c o n s t r â n g e r e absolută. Deşi convins î n t r ' u n fel, poţi
t o t u ş i să afirmi, sau să făptueşti altfel de c u m este con­
v i n g e r e a ; în cazul acesta însă ai c o n ş t i i n ţ a că t e - a i a-
b ă t u t dela a c e e a ce t e c o n s t r â n g e a sufletul t ă u să faci.
AceLce.şi-a făcut o convingere, a r e t o t d e a u n a con­
ş t i i n ţ a că a p r o c e d a t liber. C o n s t r â n g e r e a e x t e r n ă , b r u ­
t a l ă şi i m p u s ă , n u dă convingeri. F i e c i n e v a cât de n e -
vâstnic, sau fie c â t de i g n o r a n t , p r i n c o n s t r â n g e r e bru­
t a l ă nu-1 p o ţ i face să fie convins de ceva. Chiar dacă con­
v i n g e r e a pe care i-o i m p u i este cea a d e v ă r a t ă , el n u crede
în ea cât t i m p a r e conştiinţă că n u este liber s'o r e s p i n g ă .
Se î n ţ e l e g e că în r e a l i t a t e n i m e n i n u procedează în m o d
absolut liber, când îşi formează o c o n v i n g e r e . T o t d e a ­
u n a influenţele e x t e r n e h o t ă r ă s c . D a r omul cu t o a t e a-
cestea se crede liber. S'ar p u t e a zice p o a t e m a i bine, c ă
nu a t â t conştiinţa l i b e r t ă ţ i i este l e g a t ă de a d o p t a r e a u n e i
convingeri, cât c o n ş t i i n ţ a că în a d o p t a r e a acestei con­
v i n g e r i n'au influenţat interese străine. In forul său i n ­
tim, omul crede că în m o m e n t e l e sale h o t ă r î t o a r e , el îşi
este sie-şi cel m a i bun judecător.
C.on^n^erea_eşte d a r i n t e r n ă şi libera.
Aceste două c a r a c t e r e o fac ca ea să fie l e g a t ă d e
funcţiunile cele m a i p r i m i t i v e ale conştiinţei omuIuŢ7 şi
cuHeosebTre de acelea ale formării p e r s o n a l i t ă ţ i i . Cn c â t
conştiinţa personalităţii este m a i adâncă, cu a t â t m a i a-
dânci s u n t şi rădăcinile convingerilor.
I n t r e fun^unila...Q.ele_mai p r i m i t i v e ale c o n ş t i i n ­
ţ e i g ă s i m funcţiunea de unificare a i m p r e s i u n i l o r senso-
riale, d u p ă a n u m i t e apropieri, sau r e l a ţ i u n i i n t r o d u s e
de conştiinţă. A c e a s t ă funcţiune pregăteşte aperceperea,
adică i n t r a r e a l u c r u r i l o r în c o n ş t i i n ţ ă ; ea este o a r e c u m
funcţiunea care dă o p r i m ă t r a n s f o r m a r e i m p r e s i u n i l o i \
cari sunt să fie a s i m i l a t e de conştiinţă. F ă r ă această uni­
ficare, cursul conştiinţei noastre a r ii ca u n t o r e n t n e ­
sfârşit de i m p r e s i u n i sensoriale, desperechiate. I m a g i n i
d u p ă i m a g i n i , a r a p a r e şi dispare î n a i n t e a n o a s t r ă fără
ca ele să fie prinse într'o înţelegere a m i n ţ i i . F u n c ţ i u n e a
de unificare fixează acestui t o r e n t o albie c o n s t a n t ă , şi
astfel p r e g ă t e ş t e s t ă p â n i r e a lui p r i n înţelegere.
Conştiinţa, unificând i m p r e s i u n i l e simţurilor n e m a i
dă şi p u t i n ţ a ca să stabilim, î n t r e aceste i m p r e s i u n i , aso-
ciări şi dependenţe. I m p r e s i u n i l e s i m ţ u r i l o r ne apar,
g r a ţ i e acestei funcţiuni, ca nişte g r u p ă r i u n i t a r e , a l e
căror p ă r ţ i stau î n t r e ele î n t r ' o ordine c o n s t a n t ă . A ş a do­
b â n d i m i m a g i n e a obiectelor solide, bunioară, în care se
î m p r e u n ă : a n u m i t e însuşiri de culoare, de sunet, de p i ­
păit, e t c , cu o a n u m i t ă forma, şi cu o a n u m i t ă m i ş c a r e .
G r a ţ i e acestei funcţiuni, m a i m u l t e i m a g i n i de obiecte
 se asociază a p o i l a u n loc şi formează un tot, ale c ă r u i
p ă r ţ i s t a u î n t r e ele în l e g ă t u r ă : u n g r u p de oameni, de
a n i m a l e , de arbori, etc. Şi unificarea n u se opreşte la o-
biectele solide şi la g r u p a r e a obiectelor solide, sau la
g r u p a r e a obiectelor cari se p o t pipăi, ea se î n t i n d e şi a-
s u p r a obiectelor ce nu se văd şi n u se pot pipăi. C â n d o
s c h i m b a r e se p r o d u c e în l u m e a e x t e r n ă şi ochiul o m u l u i
n u p o a t e v e d e a obiectul care a p r i c i n u i t acea m i ş c a r e ,
a t u n c i m i n t e a lui complectează, d u p ă cazurile analoage,
l u m e a e x t e r n ă , c a r e se vede, cu l u m e a c a r e n u se vede,
şi ajunge astfel la o u n i t a t e s u p e r i o a r ă celei a p a r e n t e :
la u n i t a t e a d i n t r e cauza invizibilă şi efectul vizibil. P e s t e
t o t în m a t e r i a l u l adus de simţuri, c o n ş t i i n ţ a produce.uni-
Ucări. U n sgomot m o n o t o n , c o m p u s din s u n e t e c a r e se
r e p e t ă la i n t e r v a l e absolut egale, ea îl î m p a r t e în g r u p e
de sunete şi-1 a u d e ca pe u n r i t m de u n i t ă ţ i m a i m a r i .
S u n e t e l e pe c a r e n u le poate p r i n d e în u n i t ă ţ i n u le aude.
Culorile risipite în atmosferă, ea le d i s t r i b u e şi le p u n e
în c o n t r a s t p e n t r u a le v e d e a m a i lesne. P e acelea, pe
cari nu ajunge să le distribue, n u le vede. C o n ş t i i n ţ a vede
c o n t u r e precise de obiecte, când în r e a l i t a t e c o n t u r e l e
s u n t î n v ă l u i t e şi şterse de l u m i n a î n c o n j u r ă t o a r e . P e n t r u
conştiinţă, chiar l u m e a î n t r e a g ă este o u n i t a t e m a i m a r e
peste u n i t ă ţ i l e cele mici, pe cari î n ţ e l e g e r e a le c u p r i n d e
dela p r i m a vedere. L u m e a , cu u n c u v â n t , este d u p ă chi­
p u l şi a s e m ă n a r e a conştiinţei, fiindcă aşa o p r e g ă t e ş t e să
fie funcţiunea ei p r i m i t i v ă de unificare.
D a r funcţiunea p r i m i t i v ă a c o n ş t i i n ţ e i nu n u m a i că
t r a n s f o r m ă l u m e a în u n i t ă ţ i , ea m a i i n t r o d u c e î n t r e p ă r ­
ţ i l e a c e s t o r u n i t ă ţ i r e l a ţ i u n i şi d e p e n d e n ţ e . î n s u ş i r i l e de
culoare, de sunet, de pipăit, e t c , cari se g ă s e s c b u n i o a r ă ,
în u n i t a t e a u n u i obiect solid, d i m p r e u n ă cu forma acestui
obiect şi d i m p r e u n ă cu modificările lui, e t c , n u s t a u la
o l a l t ă f ă r ă l e g ă t u r ă î n t r e ele : c o n ş t i i n ţ a p u n e î n t r e t o a t e
a c e s t e a o l e g ă t u r ă , care este l u a t ă i a r ă ş i d u p ă chipul şi
a s e m ă n a r e a ei. Astfel, obiectul solid a p a r e ca o s u b s t a n ţ ă
p u r t ă t o a r e a t u t u r o r însuşirilor sale, i a r n u ca o simplă
î n s u m a r e a acestora. Obiectul d u p ă chipul şi a s e m ă n a r e a
conştiinţei, devine astfel n u n u m a i o u n i t a t e , d a r o u n i ­
t a t e o r d o n a t ă , o r g a n i z a t ă , adică o u n i t a t e c o n s t i t u i t ă din
p ă r ţ i cari se sprijină u n a pe a l t a . Cunoscând pe u n a , cu
necesitate t r e b u e să b ă n u e ş t i şi pe cealaltă, fiindcă aşa.
cere să fie la o l a l t â s u b s t a n ţ a c a r e le s u s ţ i n e p e t o a t e .
Şi dacă la obiectele solide, pe cari le vedem, este aşa, la
u n i t ă ţ i l e celelalte superioare, în cari s t a u î m p r e u n ă l u ­
cruri ce se văd cu l u c r u r i ce n u se văd, c o n ş t i i n ţ a a r e
u n rol de o r g a n i z a r e încă şi m a i m a r e . Adeseori, aceste
u n i t ă ţ i s u n t î n c h i p u i t e p r i n analogie, ca n i ş t e p e r s o a n e
vii. C a u z a invizibilă şi efectul vizibil s u n t î n t o c m a i ca
h o t ă r î r e a şi fapta u n u i om. I n a s e m e n e a u n i t ă ţ i , func­
ţ i u n e a de o r g a n i z a r e a conştiinţei este cu a t â t m a i fe­
cundă, cu cât lipseşte i n t u i ţ i u n e a s i m ţ u r i l o r care să spri­
jine diferitele p ă r ţ i ale u n i t ă ţ i i .
I n filosofia lui K a n t funcţiunea de o r g a n i z a r e a con-;
ştiiţei eră c o n s t i t u i t ă , d u p ă c u m a m .văzut, din f o r m e l e '
a priori de t i m p şi de spaţiu, p r e c u m şi din diferitele ca- \
tegorii ale a p e r c e p ţ i u n i i .
In filosofia c o n t i m p o r a n ă , funcţiunea de o r g a n i z a r e
a conştiinţei a r ă m a s , dela K a n t , c u n o s c u t ă sub n u m e l e
de funcţiunea a p e r c e p ţ i u n i i .

4. N u ne t r e b u e m a i m u l t p e n t r u a înţelege b a z a
psihologică a c o n v i n g e r i i . A c e a s t ă bază n u este alta,
decât funcţiunea de o r g a n i z a r e a conştiinţei.
Conştiinţa, p r o d u c â n d u n i t ă ţ i în n o i a n u l ele i m p r e -
siuni, cari vin să bată la p o a r t a l u m i n i i sufleteşti, şi p u ­
n â n d r e l a ţ i u n i î n t r e elementele acestor u n i t ă ţ i , p r o d u c e
d i m p r e u n ă cu e x e r c i t a r e a funcţiunii sale şi baza psiho­
logică a convingerii.
I n acelaş t i m p , când privesc pomul din g r ă d i n ă care
î m i stă î n a i n t e a ochilor, văd şi culorile obiectelor din
p r e j u r ; aud şi c i r i p i t u l p a s ă r i l o r ; a u d sgomotul o a m e ­
nilor din s t r a d ă ; simţ căldura a e r u l u i ; miros p a r f u m u l
florilor; pipăi b a n c a pe care şed ; observ u n fluture c a r e
s b o a r ă ; gândesc dacă nu a r e să plouă c h i a r a s t ă z i ; şi
câte şi c â t e nu sunt şi nu g â n d e s c în m o m e n t u l când.
p r i v e s c p o m u l din faţa m e a ! Şi cu t o a t e acestea, în vâr­
tejul a c e s t a de i m p r e s i u n i şi g â n d u r i , p o m u l stă u n i t a r
în faţă-mi, cu culoarea, forma, mirosul, d u r i t a t e a pe care
i le ştiu l e g a t e de firea sa. C/ine .pune ordine în acest
n o i a n de impresii, care vine să ne isbească simţurile. îp
a c e l a ş m o m e n t ? Cine alege, aceeace a p a r ţ i n e pomului, de
a c e e a c e a p a r ţ i n e cerului, de a c e e a c e a p a r ţ i n e pasărilor,
d e aceea ce a p a r ţ i n e băncii, etc. ? C o n ş t i i n ţ a însăşi.
I m p r e s i u n i l e cari vin p r i n s i m ţ u r i s u n t d i s t r i b u i t e
în t i m p şi spaţiu, şi s u n t o r g a n i z a t e d u p ă a n u m i t e r e l a -
ţ i u n i p r i n însăşi f u n c ţ i u n e a conştiinţei. E a preface n o ­
i a n u l de i m p r e s i u n i în i m a g i n a u n e i l u m i c o m p u s ă din
obiecte, şi din g r u p e de obiecte. C o n ş t i i n ţ a creiază obiec­
t e l e pe cari le vedem, d u p ă chipul şi a s e m ă n a r e a ei. Ace­
ste obiecte fiind c r e a ţ i u n i l e necesare ale conştiinţei, de aci
u r m e a z ă şi c r e d i n ţ a n o a s t r ă în ele. Noi c r e d e m în u n i ­
t a t e a şi l e g ă t u r a d i n t r e însuşirile obiectelor, fiindcă a-
ceastă u n i t a t e şi această l e g ă t u r ă , s u n t d a t o r i t e c o n s t r â n ­
gerii pe c a r e o i n t r o d u c e ea însăşi, conştiinţa, în i m p r e ­
s i u n i l e sensoriale.
Noi aşezăm obiectele e x t e r n e î n t r ' u n spaţiu o m o g e n ;
le r a p o r t ă m la o direcţie a t i m p u l u i ; le p u n e m î n t r e ele
în r a p o r t u r i de u n i t a t e şi m u l t i p l i c i t a t e ; le î m p ă r ţ i m în
cauze şi efecte ; le s u b o r d o n ă m pe unele altora, e t c . ; în
t o a t e aceste unificări şi r a p o r t ă r i , este funcţiunea con­
ş t i i n ţ e i n o a s t r e care se manifestă.
î n a i n t e de a a v e a o c o n v i n g e r e despre u n obiect,
t r e b u i e să a v e m obiectul acesta î n conştiinţă. C o n v i n ­
g e r e a despre u n obiect u r m e a z ă organizării d a t e acestuia
de conştiinţă.
Avem înaintea noastră câteva obiecte: un pom, o
b u c a t ă de fier, u n câine, etc. C â t ă v r e m e aceste obiecte
« u n t a c t u a l e , adică v ă z u t e , n u a v e m nevoie de convin­
gere reflectată p e n t r u ca să ş t i m că ele există, şi că ele
a u însuşirile cu c a r i le v e d e m . I n t u i ţ i u n e a s i m ţ u r i l o r ne
g a r a n t e a z ă şi e x i s t e n ţ a şi însuşirile lor. F u n c ţ i u n e a con­
ş t i i n ţ e i şi c o n ţ i n u t u l conştiinţei s u n t date î m p r e u n ă , câtă
v r e m e obiectele ne stau î n a i n t e a s i m ţ u r i l o r . D a r dacă
n i s'ar afirma că obiectele a c t u a l e a u însuşiri pe cari noi
n u le vedem, a t u n c i u n a c t de c o n v i n g e r e t r e b u i e să i n ­
t e r v i n ă . Acela c a r e v r e a să n e dovedească că o însuşire
i n e x i s t e n t ă p e n t r u noi, există totuşi, t r e b u i e să n e refacă
m a i i n t â i u u n i t a t e a în care obiectul se găseşte p e n t r u con­
ş t i i n ţ a n o a s t r ă , şi în a c e a s t ă u n i t a t e să ne a r a t e că î n s u ­
şirea n e v ă z u t ă de noi este o însuşire necesară. P â n ă ce
dovada, că însuşirea n e v ă z u t ă de noi este n e c e s a r ă p e n t r u
obiect n u este făcută, n u este făcută nici c o n v i n g e r e a
n o a s t r ă . N u s u n t e m siguri că de aci î n a i n t e v ă z â n d obiec­
t u l , v o m găsi şi însuşirea lui cea nouă. N u ş t i a m spre
pildă că p o m u l a r e r e s p i r a ţ i e ca şi câinele. Ni s'a făcut
însă d o v a d a şi a m v ă z u t că n u p o a t e există p o m u l fără
să r e s p i r e ; de a c u m î n a i n t e de c â t e ori vom vedea p o ­
m u l şi ne v o m g â n d i la însuşirile lui, v o m şti că este şi
r e s p i r a t o r . I a t ă d a r o convingere formată. E a n u stă în
s i m p l a a r ă t a r e a u n e i însuşiri noi a p o m u l u i , ci în con­
s t r â n g e r e a care de azi î n a i n t e există p e n t r u m i n t e a noa­
stră, de a n u concepe obiectul pom, fără ca în u n i t a t e a
lui să i n t r o d u c e m r e s p i r a ţ i a .
B u c a t a de fier pe care o a v e m î n a i n t e a n o a s t r ă , o
c r e d e a m a fi de fier c u r a t . U n o m de ş t i i n ţ ă însă v i n e şi
ne dovedeşte g r e u t a t e a specifică a fierului c u r a t . A c e a s t ă
g r e u t a t e specifică n i se a r a t ă ca fiind în strânsă l e g ă t u r ă
cu v o l u m u l fierului. C â n t ă r i m b u c a t a n o a s t r ă de fier şi
c o n s t a t ă m o disproporţie î n t r e m ă r i m e a şi g r e u t a t e a ei.
N u este nevoie să o a n a l i z ă m în e l e m e n t e : s u n t e m con­
vinşi că ea c u p r i n d e şi corpuri străine, căci m ă r i m e a şi
g r e u t a t e a ei nu se î m p a c ă .
E x e m p l u l cu convingerile m a t e m a t i c e este încă şi
mai tipic.
D o u ă j u m ă t ă ţ i fac u n î n t r e g : de a c e a s t a cine oare
n u e convins ? D e s p ă r ţ i r e a u n i t ă ţ i i în două şi refacerea
ei la loc p r i n a d u n a r e , este a p r o a p e o o p e r a ţ i e i n t u i t i v ă .
D a r când afirmă c i n e v a : o t r e i m e d i n t r ' u n î n t r e g
C/3), plus o p ă t r i m e (V4); plus o şesime (Va)» plus i a r o
p ă t r i m e C/ ), fac u n î n t r e g ; aceasta n u este o afirmare
4

c a r e să c o n v i n g ă dintr'o d a t ă pe ori şi cine. E a t r e b u i e

 d o v e d i t ă . Şi dovada se face a d u c â n d t o a t e fracţiunile l a
acelaş n u m i t o r , a r ă t â n d astfel că a d u n a r e a propusă este,
4 3 2
sub a l t ă formă, a d u n a r e a lui / -)- / i 2 + / i 2 + In- A c u m
1 2

este clar. Cele p a t r u d e s p ă r ţ i r i ale u n i t ă ţ i i d a u în a d e ­

I 2
văr / 1 2 r adică cele p a t r u facţiuni î m p a r t fără rest u n i ­
t a t e a î n t r e a g ă . A c u m orcine este convins că a d u n a r e a
de m a i sus este bine făcută p e n t r u vecie. Cele p a t r u frac­
1
ţ i u n i (Y , 3 / , % ) stau î n ă u n t r u î n t r e g u l u i din c a r e
6

s u n t d e s p ă r ţ i t e într'o d e p e n d i n ţ ă e x a c t ă .
Alt exemplu:
S u n t e m pe u n d r u m de ţ a r ă . î n a i n t e a n o a s t r ă u n
c â m p deschis, cât se vede cu ochii. I n zare, d e p a r t e pe
şosea înainte, u n p u n c t n e g r u . Ce să fie'? U n s t â l p de t e ­
legraf, zice u n u l . N u se p o a t e ; telegraf n u este p r i n p a r ­
t e a locului, şi apoi vedeţi că se mişcă, zice u n a l t u l . A -
d e v ă r a t că se mişcă. Deci stâlp de telegraf n u este, a-
c e a s t a este c o n v i n g e r e a t u t u r o r . Se m i ş c ă ; este u n om.
N u ; s u n t doi, cari m e r g a l ă t u r i . D a r aşa de î n a l ţ i ? E s t e
u n om c ă l a r e ; n u m a i cineva călare p o a t e fi aşa de î n a l t
la d i s t a n ţ ă . P a r e că a r e ceva pe u m e r e . Nu, zice în sfâr­
şit a l t u l , este c u m p ă n a unei c i u t u r i de c â m p ! D e o d a t ă
iluzia dispare p e n t r u t o ţ i . A d e v ă r a t este o c i u t u r ă de
c â m p ! Şi a c u m de odată fiecare vede l i m p e d e stâlpul,
c u m p ă n a , g r e u t a t e a a t â r n a t ă de o p a r t e şi g ă l e a t a a t â r ­
n a t ă de cealaltă. Cu i u ţ e a l a fulgerului, u n i t a t e a obiec-
tiilui r e c h e m a t ă din m e m o r i e p r i n p r o n u n ţ a r e a n u m e l u i ,
trezeşte în conştiinţă t o a t e p ă r ţ i l e din care această u n i ­
t a t e se c o m p u n e . T o ţ i văd e x a c t aceea ce cu toţii m a i
î n a i n t e i n t e r p r e t a u greşit. Convingerea este făcută.
Ne o p r i m la aceste e x e m p l e de c a r a c t e r general,
fiindcă v o m avea ocazia să r e v e n i m a s u p r a c o n v i n g e r i i în
P a r t e a I l I - a , când va fi să stabilim r e a l i t a t e a fenomenelor
psihice.
Ce este comun în t o a t e aceste a c t e de convingere ?
I m p r e s i u n i l e sensoriale ? Nu. I m p r e s i u n i l e s i m ţ u r i l o r nu
n e - a u c o n s t r â n s să asociem la m ă r i m e a b u c ă ţ i i de fier,
nici culoarea, nici sunetul, nici g r e u t a t e a c u t a r e . A s o -
c i a r e a acestor diferite însuşiri, ne este g a r a n t a t ă p r i n
 i n t u i ţ i u n e a simţurilor, a t u n c i când ea este î n a i n t e a sim­
ţ u r i l o r ; d a r când ele n u s u n t d a t e în i n t u i ţ i u n e , n i m i c n u
ne c o n s t r â n g e să le a d m i t e m ca inseparabile. T o t aşa l a
însuşirile p l a n t e i , n u g ă s e a m de loc necesitatea să m a i
a d ă o g ă m r e s p i r a ţ i a . I a r în iluzia, care ne-o făcea c u m ­
p ă n a ciuturei, a m fi p u t u t adaogă câte a l t e însuşiri s e n -
soriale inexistente, fără nici o g r e u t a t e . P u ţ i n să fi fost
d r u m u l m a i periculos, şi ni s'ar fi p ă r u t de-abinele c ă
a v e m î n a i n t e a n o a s t r ă u n bandit, care t r a g e cu puşca. P r i n
u r m a r e , n u în n u m ă r u l şi n a t u r a i m p r e s i u n i l o r sensoriale
stă c o n s t r â n g e r e a c o n v i n g e r i i formate. A t u n c i stă în n a ­
t u r a asocierii sau a d e p e n d e n ţ i i pe care o p u n e m î n t r e i m -
p r e s i u n i l e s i m ţ u r i l o r ? Nici în aceasta, fiindcă a m v ă z u t
că asocierile acestea s u n t de diferite n a t u r i . I n cazul cu
planfca, r e s p i r a ţ i a a d ă o g a t ă stă în a l t ă l e g ă t u r ă cu cele­
l a l t e p r o p r i e t ă ţ i ale plantei, de c u m stă g r e u t a t e a cu
m ă r i m e a la b u c a t a de fier, şi de c u m stă o fracţiune cu
r e s t u l fracţiunilor din a d u n a r e a de m a i sus, şi de c u m
s t a u î n t r e ele e l e m e n t e l e i m a g i n e i u n e i c i u t u r i de c â m p
v ă z u t ă de d e p a r t e . I n e x e m p l u l cu p l a n t a , l e g ă t u r a d i n t r e
elementele p l a n t e i este mai p u ţ i n s t r â n s ă decât l e g ă t u r a
dintre elementele bucăţii de fier, şi în schimb este m a i
m u l t strânsă decât este acea d i n t r e elementele c i u t u r e i
d e p ă r t a t e , d a r t o a t e l e g ă t u r i l e din aceste e x e m p l e n u se
a s e a m ă n ă cu ceeace a m găsit în e x e m p l u l fracţiunilor
a d u n a t e . Aci este o d e p e n d e n ţ ă strânsă de t o t , pe când
în celelalte cazuri, d e p e n d e n ţ a este m a i largă. Şi cu t o a t e
acestea, în t o a t e e x e m p l e l e a m văzut că s'a p r o d u s con­
s t r â n g e r e a convingerii. P r i n u r m a r e , n u n a t u r a asocierii
d i n t r e e l e m e n t e dă convingerea. A t u n c i c o n v i n g e r e a r e ­
z u l t ă din n a t u r a u n i t ă ţ i i pe c a r e o i n t r o d u c e c o n ş t i i n ţ a
în l ă u n t r u l experienţei ? Nici aceasta. U n i t a t e a , în e x e m ­
plele de m a i sus, este şi ea de diferite f e l u r i ; când m a i
h o t ă r î t ă , când m a i vagă. In e x e m p l u l m a t e m a t i c , u n i ­
t a t e a este foarte h o t ă r î t ă , pe când în celelalte, ea e s t e
mai vagă.
Ce este dar c o m u n în t o a t e aceste a c t e de c o n v i n ­
g e r e ? A m v ă z u t că a m p u t u t dobândi c o n v i n g e r i : cu
orice fel de m a t e r i a l sensorial; cu orice fel de a s o c i ă r i
sau d e p e n d e n ţ e , şi cu orice fel de u n i t ă ţ i . Ce este dar_co-
m u n în t o a t e actele de c o n v i n g e r e ?
.__» T) .n c e r c e t ă m m a i de a p r o a p e e x e m p l e l e de m a i
;U

sus, n u ne este greu să r ă s p u n d e m .

I n a c t u l de c o n v i n g e r e pot fi orice fel de i m p r e s i u u i
sensoriale, orice fel de asocieri şi ori ce fel de u n i t ă ţ i :
n a t u r a a,cestora nu î m p e d i c ă din p r i n c i p i u ca să se pro­
ducă c o n v i n g e r e a . A ş a p e n t r u a dobândi convingerea,
că a d u n a r e a fracţiunilor este exactă, n e - a m sprijinit pe
r a p o r t a r e a fracţiunilor la u n i t a t e , o r a p o r t a r e absolut
p r e c i s ă : pe c â n d la d o b â n d i r e a convingerii, că b u c a t a de
fier c u p r i n d e c o r p u r i streine, n e - a m sprijinit pe r a p o r ­
t a r e a g r e u t ă ţ i i la volum, o r a p o r t a r e scoasă din expe­
r i e n ţ ă , m a i p u ţ i n sigură decât cea m a t e m a t i c ă . Apoi în
e x e m p l u l cu p l a n t a , n e - a m sprijinit iarăşi p e u n alt fel
de r a p o r t a r e . Negreşit şi u n i t ă ţ i l e în l ă u n t r u l cărora fă­
c e a m r a p o r t ă r i l e acestea e r a u şi ele diferite, c u m a m mai
spus. Să î n c e r c ă m însă să m u t ă m r a p o r t ă r i l e dela u n
e x e m p l u la a l t u l . Să d o b â n d i m c o n v i n g e r e a m a t e m a t i c ă
prin r a p o r t ă r i scoase din e x p e r i e n ţ ă , iar convingerea re­
l a t i v ă la compoziţia b u c ă ţ i i de fier p r i n m a t e m a t i c ă !
Mai rezultă oare convingerile de m a i ' n a i n t e ! De sigur
că n u . A d u n a r e a fracţiunilor s'ar p u t e a e x p e r i m e n t ă n e ­
greşit, l u â n d un obiect şi î m p ă r ţ i n d u - 1 în bucăţi exacte,
a ş a cum cer fracţiunile, şi a p o i a d u n â n d bucăţile iarăşi
în î n t r e g ; dar dintr'o a s e m e n e a e x p e r i e n ţ ă nu va r e z u l t ă
n i c i o d a t ă o convingere, care să ne c o n s t r â n g ă p e n t r u
t o t d e a u n a . D e asemenea şi în e x e m p l u l cu p o m u l şi cu
b u c a t a de fier. O teorie m a t e m a t i c ă a s u p r a v e g e t a l u l u i
d i n c a r e să se deducă m a t e m a t i c e ş t e r e s p i r a ţ i a lui, p o a t e
fi i n t e r e s a n t ă , d a r de convins n u va c o n v i n g e pe n i m e n i .
T r e b u e v ă z u t p o m u l i n t u i t i v , p e n t r u ca să fie cineva con­
s t r â n s să a d m i t ă r e s p i r a ţ i a p r i n t r e funcţiunile lui. Tot
a ş a şi cu compoziţia bucăţii de fier. C a l c u l u l m a t e m a t i c
n u va ajunge n i c i o d a t ă să n e înlocuiască s i m p l a convin­
g e r e , c a r e r e z u l t ă din e x p e r i e n ţ a simţurilor.
P r i n u r m a r e , în a c t u l c o n v i n g e r i i pot fi ori şi ce fel
-ele i m p r e s i i sensoriale, ori şi ce fel de a s o c i ă n şi ori şi ce
fel de u n i t ă ţ i de conştiinţă, dar cu c o n d i ţ i e : ca acestea
t o a t e să se c e a r ă unele pe altele, să fie c o n v e r g e n t e î n t r e
ele. Co„nyingerea. r e z u l t ă n u m a i atunci,, când impresiile
sensoriale şi asociările lor clin l ă u n t r u l unei u n i t ă ţ i de
conştiinţă sunt î n t r ' o perfectă c o r e l a ţ i u n e .
/ Când un om r e u n e ş t e diferitele sale o b s e r v a ţ i u n i \
/făcute a s u p r a u n u i obiect, sau a s u p r a u n u i fapt al n a ­
t u r i i , în asocieri cari confirmă perfect u n i t a t e a fixată
de m i n t e a sa acestui obiect sau fapt. a t u n c i el şi-a făcut
^o convingere. Este în n e p u t i n ţ ă să v a d ă lucrul altfel. F i e - ^
c a r e observaţie n o u ă a s u p r a acestui lucru, îl duce la u n i ­
t a t e a stabilită m a i d i n a i n t e . U n i t a t e a se sprijină pe na­
t u r a asocierilor, asocierile pe n a t u r a i m p r e s i u n i l o r sim­
ţurilor observate, t o a t e sunt î n t r ' u n acord. L u c r u l nu se
poate concepe altfel.
A c o r d u l odată întrezărit, grăbeşte el singur realiza­
rea convingerii. Mintea n u are linişte p â n ă ce nu-] r e a ­
lizează Şi odată realizat, el c o n s t r â n g e să fie p ă s t r a t ă
convingerea.
Qonyingerea se r e a z i m ă d a r pe funcţiunea de unifi­
c a r e a conştiinţei.
C â n d funcţiunea de unificare a conştiinţei î n v i n g e
dificultăţile ce se o p u n realizării ei, a t u n c i convingerea
însoţeşte t o t d e a u n a gândirea,. A c e a s t a se î n t â m p l ă m a i
t o t d e a u n a în cazul i n t u i ţ i u n i i simţurilor. S u n t convins
că aceea ce văd î n a i n t e a ochilor este a d e v ă r a t , şi aceea
ce aud de asemenea este a d e v ă r a t , căci i m p r e s i u n i l e sim­
ţurilor se r a p o r t e a z ă şi se unifică fără dificultate în obiec­
t u l ce-1 a m înaintea ochilor. D a r dacă acest obiect a r
lipsi? D a c ă impresiunile văzului şi a u z u l u i meu, n ' a r găsi
o c o n v e r g e n ţ ă aşa de u ş o a r ă în u n i t a t e a obiectului ce a m
î n a i n t e a ochilor; ar m a i fi c o n v i n g e r e a m e a aşa de sub-
î n ţ e l e a s ă ? De sigur că nu. A r t r e b u i a t u n c i să c a u t p r i n
t r u d a minţii unificarea lor. Şi când voiu ajunge să le d a u
a c e a s t ă unificare, n u m a i a t u n c i voiu a v e a şi o convin-
gere.
U ş u r i n ţ a cu care funcţiunea de unificare a c o n s t i -
i n ţ e i se e x e r c i t ă în i n t u i ţ i u n e a simţurilor, fiind aşa de-
m a r e , a c e a s t a a şi făcut ca la d a t e l e simţurilor să n u se
m a i vorbească de convingere. D a t e l e s i m ţ u r i l o r sunt e v i ­
d e n t e p r i n ele însăşi. Ele n u pot fi, s'ar p u t e a zice, obiect
de convingere, a d i c ă de e v i d e n ţ ă mijlocită.
Negreşit, d a c ă este ca p r i n o n o u ă d e n u m i r e să se
a r a t e deosebirea aceasta, a t u n c i n u este nici o critică de
adus d e n u m i r i i de e v i d e n ţ ă i m e d i a t ă . T r e b u i e însă com­
p l e c t a t c u v â n t u l de «imediat» prin înţelesul de «imediat
în a p a r e n ţ ă » . I n fond n u este o diferenţă de n a t u r ă î n t r e
c o n v i n g e r e a i m e d i a t ă pe care o c ă p ă t ă m prin s i m ţ u r i , şi
c o n v i n g e r e a pe c a r e o d o b â n d i m prin i n t e l i g e n ţ ă . U n a .
şi a l t a sunt r e z u l t a t e l e funcţiunii de unificare a conşti­
inţei, cu s i n g u r a deosebire n u m a i că la i n t u i ţ i u n e a sim­
ţ u r i l o r această unificare se face repede, i n s t a n t a n e u , pe-
când la asociarea gândurilor, mijlocirea se face încet, şi
m a i t o t d e a u n a cu c o n ş t i i n ţ a reflectată. In a f i r m a ţ i u n e a
s p r e p i l d ă : p o j r m l r e s p i r ă , exprim o c o n v i n g e r e mediată,
şi reflectată; pe când în afirmaţiunea, pe care o fac des­
pre p o m u l ce stă înaintea m e a : p o m u l este verde, e x p r i m
o c o n v i n g e r e i m e d i a t ă şi nereflectată, fiindcă o găsesc în
i n t u i ţ i u n e . D a r de î n d a t ă ce i n t u i ţ i u n e a n u - m i "vino în
ajutor, a t u n c i silit s u n t să ajung la c o n v i n g e r e a de a d o u a :
p o m u l este verde, pe aceeaşi cale pe care ajung la c o n ­
v i n g e r e a d i n t â i u : p o m u l respiră. I n adevăr, dacă simţuL
ochiului îmi este defectuos şi nu-mi r e d ă e x a c t culorile,
în cazul acesta, î n a i n t e de a p r o n u n ţ ă c o n v i n g e r e a p o ­
m u l este verde, v a t r e b u i să d e p u n aceeaşi m u n c ă pe care-
a m depus-o la d o b â n d i r e a convingerii că p o m u l respiră..
P r i n u r m a r e , între evidenţa s i m ţ u r i l o r şi convigerea prin-
g â n d i r e , n u este d e c â t o diferenţă de g r a d . I n t u i ţ i u n e a ,
simţurilor este o a r e c u m o î n m a g a z i n a r e de convingeri
c â ş t i g a t e pe de-a g a t a , — p o a t e din e x p e r i e n ţ a s t r ă m o ­
şilor. Deschizi ochii şi vezi l u c r u r i l e d i m p r e j u r în u n i ­
t ă ţ i bine organizate. L e descrii, şi fără a l t ă reflectare e x ­
p r i m i convingeri. Se înţelege î n t r ' o oarecare m ă s u r a t
fiindcă şi s i m ţ u r i l e a u nevoe c â t e o d a t ă de e d u c a ţ i u n e p e n ­
t r u a fi s t ă p â n e pe i m a g i n i l e lucrurilor.
 I n t r e c o n v i n g e r e a d a t ă p r i n s i m ţ u r i , şi c o n v i n g e r e a
d o b â n d i t ă prin reflectare, n u este d a r nici o diferinţă de
n a t u r ă . A t â t u n a cât şi c e a l a l t ă s u n t isvorîte din funcţiu­
n e a p r i m i t i v ă a conştiinţei.

5. F u n c ţ i u n i l e conştiinţei se susţin pe funcţiunile

î n t r e g u l u i n o s t r u suflet, şi cu acesta pe funcţiunile î n -
t r e g e i n o a s t r e vieţi organice. I n t r e funcţiunile vieţii în
g e n e r e şi funcţiunile conştiinţei n u este î n t r e r u p e r e , ci
î m b i n a r e şi corelaţiune.
C o n ş t i i n ţ a unifică şi p u n e în r e l a ţ i u n e c o n ţ i n u t u l
său, î n t o c m a i c u m şi v i e a ţ a unifică şi p u n e în r e l a ţ i u n e
e l e m e n t e l e sale. O r g a n i s m u l în t o t a l i t a t e a lui asimilează
p e n t r u a se m e n ţ i n e în v i e a ţ ă ; c o n ş t i i n ţ a apercepe p e n t r u
a se m e n ţ i n e în vieaţă. A t â t o r g a n i s m u l fiziologic, cât şi
c o ş t i i n ţ a pregătesc m a t e r i a l u l din c a r e ele îşi m e n ţ i n
v i e a ţ a . O h o t ă r n i c i e definitivă î n t r e ele este cu n e p u t i n ţ ă
de făcut. Cu cât funcţiunile conştiinţei se u r m ă r e s c mai
î n a d â n c i m e , cu a t â t ele se confundă cu cele biologice.
D i n această cauză convingerea, c a r e rezultă din
funcţiunea de unificare a conştiinţei, n u stă la suprafaţa
sufletului n o s t r u , ci ea a r e rădăcini adânci în organismul
•acestui suflet. A ş a se explică c o n s t r â n g e r e a pe care o în
t â l n i m în ea.
R ă d ă c i n i l e convingerii se î n t i n d m u l t sub p ă t u r a
g â n d i r i i reflectate. I n fiecare convingere, este o poziţiune
l u a t ă de om, faţă cu t o t ce-1 înconjură.
A. fi convins, înseamnă a a v e a o a t i t u d i n e sufletească
h o t ă r î t ă . Convingerea e x p r i m ă a d e v ă r u l sufletesc. C u m
va fi celalt adevăr, adevărul în sine, adică acela care
t r e c e peste r e l a t i v i t a t e a conştiinţei noastre, pe acesta
1
- ñ u - I p u t e m şti p r i n c o n v i n g e r e ) .
F i e c a r e om n u p o a t e să fie convins d e c â t de aceeace
c o r e s p u n d e organizării conştiinţei sale. A fi convins de
u n lucru, î n s e a m n ă a r e c u n o a ş t e că acel l u c r u a fost a-
p e r c e p u t de conştiinţă.

1) Asupra fondului metafizic al convingerii vom avea ocaziune să vorbim

spre sfârşitul scrierii.
 • /
/
6. A c e a s t a ne explică p e n t r u ce convingerea este
aşa a d â n c ă în sufletul o m u l u i . In fiecare convingere se
m a n i f e s t ă sufletul î n t r e g .
De aceea convingerile se şi a p ă r ă cu a t â t îndârjire.
D e aceea convingerile s u n t şi aşa g r e u de schimbat.
I n v i e a ţ a p r a c t i c ă aceste a d e v ă r u r i n u ies a t â t la lu­
mină. E x p e r i e n ţ a pare din p o t r i v ă să ai\ate, că o c o n v i n ­
gere oricât de a d â n c ă ar fi, se poate schimba fără nici o
îndârjire din p a r t e a celui ce a a v u t - o .
A c e a s t ă experienţă este n u m a i a p a r e n t ă .
O m u l este u n a n i m a l capabil de despersonalizare,
adică de s c h i m b a r e de personalitate, şi astfel el p o a t e să
făptuiască şi ce n u este în acord cu convingerile sale in­
t e r n e . A c e a s t ă singură î m p r e j u r a r e face să p a r ă şi con­
vingerile uşor de schimbat. De fapt însă convingerile r ă ­
m â n , cu t o a t e că ele n u se manifestă prin fapte. Multă
l u m e îşi ascunde gândul.
D i n l e g ă t u r a î n t r e convingere şi funcţiunea funda­
m e n t a l ă a conştiinţei decurge apoi şi consecinţa, c ă , p r i
şi ce c o n v i n g e r e n u poate fi decât personală.
Omul poate î m p r u m u t ă b a n i ; p o a t e îm p r u m u t â vest­
m i n t e ; poate î m p r u m u t ă vorbe şi obiceiuri; poate î m p r u ­
m u t ă chiar ideile altora, d a r c o n v i n g e r e a a l t u i a , n i c i ­
odată.
F i e c a r e îşi are c o n v i n g e r e a care rezultă din f u n c ­
ţ i u n e a de o r g a n i z a r e a conştiinţei sale. In stabilirea u n i ­
ficării lucrurilor, şi a r a p o r t ă r i i acestora, fiecare îşi a r e
u n g h i u l său p r o p r i u de perspectivă. U n u l vede m a i sus,
a l t u l m a i jos. I n t r e p e r s p e c t i v a în care vede l u m e a un
om de ştiinţă, b u n i o a r ă , şi perspectiva în care vede a-
ceeaşi l u m e un i g n o r a n t , este o p r ă p a s t i e . Cel dintâiu nu
se m u l ţ u m e ş t e cu u n i t a t e a p e care a stabilit-o n o ţ i u n e a
energiei, şi c a u t ă p e n t r u u n i v e r s o u n i t a t e m a i s u p e r i ­
oară, în care s u n t introduse p â n ă şi relaţiuni de t i m p şi
spaţiu, altele decât cele obişnuite din i n t u i ţ i u n e a sim­
ţ u r i l o r ; cel de al doilea se m u l ţ u m e ş t e cu u n i t a t e a p e
care i-o dau c â t e v a s u p e r s t i ţ i i mitologice. Omul de şti-
i n ţ ă vede d e p e n d i n ţ e c a n t i t a t i v e , acolo u n d e i g n o r a n t u l
vede n u m a i a s e m ă n ă r i antropomorfice.
F i e c a r e t r e a p t ă în clesvoltarea conştiinţei, a d u c e
d u p ă sine noi e l e m e n t e în m e c a n i s m u l convingerii. Me­
c a n i s m u l de altfel r ă m â n e acelaş. E s t e t o t d e a u n a acor­
dul conştiinţei de sine cu funcţiunea de unificare care
dă convingerea. D a r elementele acestui m e c a n i s m se
schimbă. A c i c a d r u l u n i t ă ţ i i îl dă a b s t r a c ţ i u n e a , aci sen­
t i m e n t u l sau i n t u i ţ i u n e a vagă. Aci r e l a ţ i u n i l e i n t r o d u s e
de conştiinţă sunt d e p e n d e n ţ e c a n t i t a t i v e , m ă s u r a b i l e ;
aci sunt l e g ă t u r i analoage ca acele de înrudire, cari se
găsesc î n t r e m e m b r i i familiei omeneşti. Chiar şi elemen­
tele sensoriale p r e z i n t ă v a r i a ţ i u n i . O m u l de ştiinţă are
grijă ca datele sensoriale să fie pe cât se poate de exacte,
pe când i g n o r a n t u l nu. Ş u r u b ă r i a m e c a n i s m u l u i , c u m
s'ar zice, r ă m â n e aceeaş, d a r c a l i t a t e a m a t e r i a l u l u i se
schimbă. D e o p a r t e este u n m e c a n i s m sigur şi de m a r e
r e n t a b i l i t a t e , de altă p a r t e o înjghebare vremelnică pen­
tru trebuinţa momentului.
Şi nu n u m a i că este personală convingerea, d a r este
şi aşâ de strâns legată de funcţiunea conştiinţei, că ea nu
se d e s p a r t e de aceasta decât în m o d artificial. De r e g u l ă
în c u r s u l gândirii sale, omul nu se î n t r e a b ă : sunt, sau
nu, convins de ceeace g â n d e s c ; ci el este în t o t d e a u n a
convins de t o t ce gândeşte. N u m a i prin v i e a ţ a socială,
a d i c ă p r i n c o r e c t a r e a celorlalţi oameni, se produce sepa-
r a ţ i u n e a g â n d i r i i de convingere. D a c ă v i e a ţ a socială n'ar
influenţă, c o n v i n g e r e a ar însoţi actele de g â n d i r e t o t aşâ
de r e g u l a t , c u m însoţeşte şi c r e d i n ţ a veşnic i n t u i ţ i u n e a
simţurilor. V i e a ţ a socială i n t r o d u c e neîncrederea, şi de
aci vine afirmarea convingerii ca u n ce s e p a r a t de g â n d i r e .

7. C o n v i n g e r e a u r m e a z ă n a t u r i i sufletului. U n om
cu u n suflet c u l t i v a t este capabil de a a v e a o c o n v i n g e r e
ştiinţifică. P r i n c u l t u r ă , sufletul se des voltă şi ajunge să
se ridice p â n ă la a luă în s t ă p â n i r e funcţiunile de a b s ­
t r a c ţ i u n e , cari sunt cele m a i i m p o r t a n t e p e n t r u ştiinţă.
 U n suflet care n u se ştie folosi de a b s t r a c ţ i u n e este i n c a ­
pabil de a a v e a o c o n v i n g e r e ştiinţifică.
D a r convingerea u r i n e a z ă şi n a t u r i i obiectului, asu­
p r a c ă r u i a se cere o convingere. Dacă obiectul este sim­
plu şi uniform, a t u n c i î n ţ e l e g e r e a lui cere u n g r a d mai co-
b o r î t de a b s t r a c ţ i u n e , pe când dacă obiectul este complicat,
a t u n c i şi gradul de a b s t r a c ţ i u n e t r e b u e să fie m a i înalt.
Aşa bunioară, fiecare î n ţ e l e g e că există o î n l ă n ţ u i r e i n t r e
p o z i ţ i u n c a soarelui pe cer şi m ă r i m e a u m b r e i pe care o
a r u n c ă obiectele pe p ă m â n t ; şi c u m d u p ă poziţiunea soa­
r e l u i pe cer se î m p a r t e ziua, este lesne să convingi pe
o r i şi cine ca să se iâ după m ă r i m e a u m b r e i dacă v r e a
să ştie ora zilei. Obiectul a s u p r a căruia se cere o con-
c o n v i n g e r e este simplu, în c a z u l acesta. D e o p a r t e î n ă l ­
ţ a r e a şi scoborîrea r e g u l a t ă a soarelui pe cer, de altă
p a r t e scăderea şi creşterea u m b r e i . Omul cel m a i p u ţ i n
cultivat, va p r i c e p e a d e v ă r u l care r e z u l t ă din a r ă t ă r i l e
ceasornicului de soare D a r ce g r e u este a p r o d u c e o con­
vingere, când obiectul este c o m p l i c a t ! O boală se i v e ş t e
î n t r ' u n sat. C a r e este p r i c i n a ? P e n t r u o m u l i n c u l t p r i ­
cina este cu t o t u l alta, decât p e n t r u o m u l cult, fiindcă
aci î n l ă n ţ u i r e a nu e s t e a ş â de a p a r e n t ă ca în cazul d i n t â i .
C o n v i n g e r e a ştiinţificăse n u m e ş t e şi obiectivă. S t r i c t
vorbind, nici o convingere n'ar t r e b u i să se n u m e a s c ă o-
bîectivă, fiindcă t o t d e a u n a în ori şi ce c o n v i n g e r e i n t r ă
o p a r t e care este d a t o r i t ă s u b i e c t i v i t ă ţ i i n o a s t r e . D a r
t e r m e n u l este t o t u ş i î n d r e p t ă ţ i t p e n t r u u r m ă t o a r e l e m o ­
tive. I n c o n v i n g e r e a ştiinţifică n u se strecoară elemen­
tele subiectivităţii fără ş t i r e a noastră, sau se strecoară
în chip redus, pe când în convingerea neştiinţifică aceste
e l e m e n t e se strecoară t o t d e a u n a . Omul de ş t i i n ţ ă ştie, cu
u n c u v â n t , să facă a b s t r a c ţ i u n e de înclinările, iluziile şi
i n t e r e s e l e sale, pe când copilul, sălbaticul şi i g n o r a n t u l ,
nu. A c e i a cari n'au o c u l t u r ă î n d e s t u l ă t o a r e , a m e s t e c ă
t o t d e a u n a s u b i e c t i v i t a t e a lor cu p r o p r i e t ă ţ i l e lucrurilor
la u n loc.
O convingere ştiinţifică este obiectivă chiar şi a t u n c i
când obiectul convingerii este însăşi s u b i e c t i v i t a t e a ome-
 nească. I n cazul acesta, o m u l de ş t i i n ţ ă stă faţă de s u ­
b i e c t i v i t a t e a omenească, p r i n u r m a r e , faţă de subiecti­
va t a t e a sa p r o p r i e , ca î n a i n t e a u n u i obiect străin lui.
E l cercetează ce este în firea p e r m a n e n t ă a acestei su­
b i e c t i v i t ă ţ i şi cari sunt legile ei de desvoltare, fără a se
p r e o c u p ă de aceeace ar dori d â n s u l să i n t r e în această
s u b i e c t i v i t a t e . Se înţelege însă, că o a s e m e n e a c e r c e t a r e
e s t e cu m u l t m a i g r e u 'de făcut. De aceea, faptele sufle­
t e ş t i şi faptele omeneşti în genere, au ajuns cele din u r m ă
să formeze obiectul convingerilor ştiinţifice, adică să se
obiectiveze în m i n t e a celui care le studiază.
I n deosebire de convingerea ştiinţifică, pe care a m
n u m i t ' o obiectivă, celelalte convingeri, (ale copilului, ale
s ă l b a t i c u l u i şi ale i g n o r a n t u l u i ) s u n t subiective, p e n t r u
m o t i v u l că în acestea se găseşte t o t d e a u n a amestecul su­
biectivităţii omeneşti, fără ş t i r e a celui ce are c o n v i n ­
gerea. D a r dacă aceste c o n v i n g e r i s u n t subiective, să n u
c r e d e m că ele s u n t n u m a i nişte convingeri ştiinţifice s t r i ­
cate, sau n e f o r m a t e încă. A c e a s t a este iarăşi o c r e d i n ţ ă
e r o n a t ă , foarte r ă s p â n d i t ă odinioară. Convingerile su­
biective, (ale copilului, ale sălbaticului şi ale i g n o r a n ­
t u l u i ) nu s u n t nişte c o n v i n g e r i ştiinţifice stricate, n u s u n t
nici stadii t r e c ă t o a r e p e n t r u convingerea ştiinţifică, ci
s u n t convingeri de sine s t ă t ă t o a r e , a d i c ă convingeri cari
se leagă fiecare î n t r ' u n t o t n o r m a l , ca şi c o n v i n g e r e a ştiin­
ţifică. Oamenii de ş t i i n ţ ă de a l t ă d a t ă credeau greşit, că
mitologia şi credinţele religioase, bunioară, pe cari le
î n t â l n i m la î n c e p u t u l civilizaţiunii omeneşti sunt î n c e ­
p u t u r i l e ş t i i n ţ e i de a s t ă z i ; ele erau, şi s u n t încă şi astăzi,
produse sufleteşti de sine s t ă t ă t o a r e , cu d e s v o l t a r e a lor
proprie, în afară de d e s v o l t a r e a ştiinţei. L a baza lor este
n n suflet complect şi de sine s t ă t ă t o r , iar nu u n î n c e p u t
d e suflet, c u m a r fi să se bănuiască, dacă ele a r fi n u m a i
î n c e p u t u r i l e ştiinţei. F i e c a r e mitologie şi r e l i g i u n e p r i ­
m i t i v ă îşi a r e a r m o n i a sa p r o p r i e , t r ă e ş t e cu u n c u v â n t
de sine, fie că ar există, fie că n ' a r există convingerea
ştiinţifică. E l e pot veni în l u p t ă cu convingerea ş t i i n ţ i ­
fică şi p o t peri, dar încă odată, ele n u s u n t stadiile t r e -
cătoare p r i n cari se ajunge la aceasta clin u r m ă . E l e sunt
convingeri stabile, ca şi convingerea ştiinţifică.
Convingeri stabile sunt t o a t e mitologiile şi t o a t e r e -
ligiunile, cari au s t ă p â n i t g â n d i r e a o m u l u i t i m p de m a i
m u l t e zecimi de v e a c u r i .
C u m de a ajuns convingerea ştiinţifică totuşi să se
ridice peste ele?
Mai m u l t î n c ă : C u m de a ajuns o m u l să creadă în-
t r ' u n adevăr etern, când baza psihologică a convingerii
sale este aşa de legată de subiectivitatea cea schimbă­
toare ?
 CAPITOLUL V

L O G I C A N O U Ă

1 . — Aceea ce este mediul biologic pentru o plantă, este mediul cultu­

ral pentru ştiinţă. — 2. Abstracţiunea şi convingerea ştiinţifică. — 3. Abstrac­
ţiunile, ca şi intuiţiunile, urmează planul de organizare al conştiinţei. —
4. întregirea intuiţi unii prin abstracţiune. — 5. Ştiinţă şi basmu. — 6. Logica
din punct de vedere genetic şi din punct de vedere formal. — 7. Cestiuni noi
pentru Logică.

1. O p ă d u r e b ă t r â n ă de stejari este compusă din ar­

bori foarte a s e m ă n a ţ i î n t r e ei. P e p ă m â n t u l pe care este
crescută pădurea, apoape că în afară de stejar n u se m a i
vede o a l t ă plantă, decât doar m u ş c h i u l care p o a t e s'o
ducă la u m b r ă şi fără razele soarelui.
D a r p ă d u r e a n'a fost t o t d e a u n a aşa. Stejarii n ' a u
a v u t p ă m â n t u l de sub ei într'o aşa de d e s ă v â r ş i t ă s t ă ­
pânire.
P e n t r u a se convinge, privească cineva la o p ă d u r e
t ă i a t ă şi care a fost lăsată să crească la l o c !
P ă m â n t u l expus liber la soare este acoperit de î n d a t ă
cu seminţele pe cari le a d u c e la î n t â m p l a r e v â n t u l . A c e ­
ste seminţe, de t o t felul, î n t â l n i n d u n p ă m â n t b o g a t în
m a t e r i i n u t r i t i v e , încolţesc şi cresc cu repeziciune, fiindcă
î m p r e j u r ă r i l e le sunt prielnice. D i n primii a n i r ă s a r fe­
l u r i t e i e r b u r i şi mici arboraşi. I n locul t r u n c h i u r i l o r de
stejari de altă dată, se resfaţă rugii sălbatici, t u l p i n e l e
de lemnuşel, sălcişoarele, nufărul alb, a l u n u l , mesteacă­
nul, etc. P r i n t r e aceste t o a t e d'abia că se m a i zăresc lă­
stari de stejar. D u p ă c â ţ i v a a n i înfăţişarea se schimbă.
Mesteacănul, a l u n u l , sălciile, d i m p r e u n ă cu stejarii, a u
d e v e n i t arbuşti, si strivesc sub ei pe celelalte v e g e t a ţ i i ,
 •care r ă m a s e mici, pierd l u m i n a soarelui. C â ţ i v a a n i încă
şi stejarii r ă m â n singuri. F r u n z i ş u l lor se leagă, şi în c u ­
r â n d n u m a i vârfurile lor privesc în faţa soarelui. P ă d u ­
r e a se susţine de aci î n a i n t e s i n g u r ă prin m e d i u l ei bio­
1
l o g i c ) , adică prin d e p e n d e n ţ a care se stabileşte î n t r e
stejari. A c e ş t i a fiind î n a l ţ i , răpesc l u m i n a şi c ă l d u r a ce­
lorlalte plante, şi trăiesc de aci î n a i n t e ca s t ă p â n i desă­
v â r ş i ţ i pe t o a t ă s u p r a f a ţ a t e r e n u l u i pe care se î n t i n d e
pădurea.
Aş cl S ci format şi ştiinţa, sau c u n o ş t i n ţ e l e sistemati­
z a t e , î n t o c m a i ca şi p ă d u r e a de stejari, ea a strivit sub
ea convingerile subiective, şi a c u m se susţine s i n g u r ă
p r i n m e d i u l ei cultural, adică prin d e p e n d e n ţ a care s'a
s t a b i l i t î n t r e cei ce cultivă m a i d e p a r t e a d e v ă r u l .
O m u l de astăzi vorbeşte de ş t i i n ţ ă ca de u n ceva
u n i t a r , şi ca de o p r o d u c ţ i u n e care se a s e a m ă n ă în t o a t e
r a m u r i l e sale. Şi are d r e p t a t e . A s t ă z i ş t i i n ţ a este una, fie
că ea s'ar î n t i n d e în orice domenii de fapte sau lucruri,
fie Cel 6 c t s £ir c u l t i v ă în E u r o p a sau în J a p o n i a . Ş t i i n ţ a
de astăzi este ca p ă d u r e a b ă t r â n ă de stejari, e s t ă p â n ă pe
t e r e n u l de sub ea.
D a r a c e a s t a n ' a fost aşa în t o t d e a u n a . Ş t i i n ţ a , la
origină, este foarte i n p e s t r i ţ a t ă , î n t o c m a i ca şi v e g e t a ţ i a
care r ă s a r e pe locul unei p ă d u r i în creştere. A l ă t u r i de
cunoştinţele ştiinţifice, isvorîte din convingerile c â t o r v a
^ileşi, s u n t şi afirmările subiective d a t o r i t e celor m u l ţ i .
F i e c a r e îşi are funcţiunea sa de apercepere, cu c a r e este
legată o o r g a n i z a r e deosebită a convingerii, fiecare îşi
a r e ş t i i n ţ a e x p e r i e n ţ e i sale. N e g r e ş i t n u fiecare îşi şi e x ­
p r i m ă c o n v i n g e r e a ce are. A c e a s t a o fac n u m a i cei cu
p r e s t i g i u ; cei m a i p u t e r n i c i . A r b u ş t i i strivesc i e r b u r i l e
peste tot. D i n t r e cei cu p r e s t i g i u se î n t â m p l ă câţiva, cari
a u c o n v i n g e r i ce se pot s i s t e m a t i z a şi verifică p r i n ex­
p e r i e n ţ ă . A c e s t e convingeri, sunt primele c u n o ş t i i n ţ e
obiective, pe c a r e se fundează ş t i i n ţ a de m a i t â r z i u . C u -

1) Recueil de l'Institut botanique. Léo Errera. VII bis. Bruxelles, 1910

•{citât dupa Revue du Mois, 10 Août).
 noştinţele obiective să leagă u n e l e de altele, fie că s u n t
e x p r i m a t e în acelaş t i m p şi loc, fie că s u n t e x p r i m a t e în
locuri şi t i m p u r i deosebite. Cunoştinţele obiective, adică
r a r i l e c o n v i n g e r i găsite in acord cu e x p e r i e n ţ a , se a p r o ­
pie u n a de a l t a , se sistematisează. Stejarii se apropie.
U n i t a t e a ştiinţei să desemnează, şi o c u n o ş t i n ţ ă o d a t ă
i n t r a t ă în această u n i t a t e , se m e n ţ i n e în v i a ţ ă p r i n d e ­
p e n d e n ţ a ei de t o t a l i t a t e . Oamenii v ă d u t i l i t a t e a a d e ­
v ă r u l u i ştiinţific şi încep c u l t i v a r e a ştiinţei în chip m e ­
todic. Oamenii aceştia n u m a i a p a r ţ i n nici aceluiaş p o ­
por, nici aceluiaş t i m p . D e p e n d e n ţ a î n t r e ei, devine t o t
m a i strânsă. A c u m s i s t e m a t i z a r e a creşte prin c o l a b o r a -
ţ i u n e a m u l t o r a , cari sunt strânşi la olaltă p r i n aceaşi
m e t o d ă de cercetare. Stejarii şi-au l e g a t frunzişul. C o n ­
v i n g e r i l e celelalte subiective n u m a i pot răsbate, şi n u
se m a i p o t m e n ţ i n e în viaţă, ori şi cât p r e s t i g i u ar a -
veâ acei cari le e x p r i m a u , fiindcă m e d i u l f o r m a ţ i e stri­
veşte. Mediul c u l t u r a l susţine ş t i i n ţ a şi îi dă o a n u m i t ă ,
direcţie. T o ţ i o a m e n i i de ş t i i n ţ ă s u n t solidari în t e n ­
d i n ţ a de a elimină ce este neştiinţific. P ă d u r e a s'a for­
m a t . Ş t i i n ţ a este u n i t a r ă şi s t ă p â n ă pe t e r e n u l ei, fiindcă
ea se sprijină pe solidaritatea convingerilor celor cari o
cultivă. E a a plecat, la origină, dela convingerile celor
p u ţ i n i , şi s'a r i d i c a t p â n ă la p u t e r e a la care o vedem a s ­
tăzi, fiindcă în ea au fost d a t e c o n d i ţ i u n i l e u n u i m e d i u
c u l t u r a l c a r e să o susţină m a i t â r z i u . Ş t i i n ţ a trăeşte şi
v a trăi, fiindcă în ea s u n t d a t e c o n d i ţ i u n i l e s o l i d a r i t ă ţ i i
m u n c i i omeneşti.
F ă r ă aceste c o n d i ţ i u n i ea a r fi d i s p ă r u t de m u l t .
D a r în ce consistă ele oare aceste c o n d i ţ i u n i ?
P ă d u r e a de stejar n u ar fi ajuns să-şi constitue m e ­
diul biologic, care îi g a r a n t e a z ă existenţa, dacă în s ă ­
m â n ţ a stejarului nu ar fi fost d a t ă p o s i b i l i t a t e a înălţării
acestuia. T o t aşa şi cu ştiinţa. Mediul c u l t u r a l , sau soli­
d a r i t a t e a oamenilor de ş t i i n ţ ă de astăzi, nu s'ar fi for­
m a t , dacă în n a t u r a convingerii ştiinţifice n u a r fi fost
d a t ă dela î n c e p u t posibilitatea, ca aceasta eă se î m p ă r ­
tăşească la mai m u l ţ i şi să se c o n t i n u e de m a i m u l ţ i .
 Ce caracterisează dar c o n v i n g e r e a ştiinţifică în deo-
bire de celelalte convingeri ?

2. D e l a î n t r e b u i n ţ a r e a m e t o d i c ă a a b s t r a c ţ i u n i i a
a t â r n a t î n t r e a g a desvoltare a ştiinţei.
M o m e n t u l când în m i n t e a omenească a t r e s ă r i t pen­
t r u p r i m a oară o a b s t r a c ţ i u n e nu se p o a t e n i c i o d a t ă ho­
tărî. E l coincide cu m o m e n t u l , când omul a creat lim-
bagiul, când a i n v e n t a t p r i m u l i n s t r u m e n t de lucru, şi
când a b ă n u i t că sub u n i t ă ţ i l e şi r e l a ţ i u n i l e i n t u i t i v e ale
l u c r u r i l o r clin n a t u r ă se ascund a l t e u n i t ă ţ i şi a l t e rela-
ţ i u n i m a i profunde, decât acelea cari se văd. A b s t r a c ­
ţ i u n e a coincide cu limbagiu, cu t e h n i c a şi cu refigiunea.
D i m p r e u n ă cu acestea ea este eşită din reflectarea omu­
lui a s u p r a d a t e l o r conştiinţei sale. Nici d a t a reflectării
nu se v a şti v r e o d a t ă . Cât t i m p o m u l n u a reflectat, a t â t
t i m p el a t r ă i t sub stăpânirea i m p r e s i u n i l o r e x t e r n e ca
u n a n i m a l . P r i n reflectare, adică p r i n t r ' u n fel de r e s ­
t r â n g e r e a s u p r a sa însuşi începe şi p r i m a o r i e n t a r e voită
a omului în viaţă. Când şi c u m s'au produs istoriceşte
t o a t e acestea, nici odată n u le vom p u t e a şti. Este a-
p r o a p e cu n e p u t i n ţ ă să ne î n c h i p u i m pe om lipsit de
cele m a i e l e m e n t a r e a b s t r a c ţ i u n i , implicit şi de reflec­
t a r e , fiindcă este cu n e p u t i n ţ ă să ne î n c h i p u i m pe om
t r ă i n d î n t o c m a i ca a n i m a l u l .
Cu p r i m e l e a b s t r a c ţ i u n i n u este d a t ă încă ştiinţa.
O m u l d o t a t cu reflexiune şi cu a b s t r a c ţ i u n e , p o a t e avea
convingeri ele a l t ă n a t u r ă decât cele i n t u i t i v e , clar nu
este încă o m u l care, n u m a i decât, să aibă convingeri
ştiinţifice. Omul capabil de a b s t r a c ţ i u n i p o a t e fi t o t aşa
de bine cu convingeri mitologice, ca şi cu convingeri
ştiinţifice.
A b s t r a c ţ i u n e a nu este în deajuns. T r e b u e ş t e o anu­
m i t ă m e t o d ă în î n t r e b u i n ţ a r e a a b s t r a c ţ i u n i i . Aci, în m e ­
todă, este s ă m â n ţ a din care va răsări s i s t e m a t i z a r e a ştiin­
ţifică de m a i t â r z i u .
Cu_reflectarea, a m zis, este d a t ă şi a b s t r a c ţ i u n e a :
căci reflectarea sileşte pe om să deosibească în conţinu-
 tul conştiinţei sale e l e m e n t e l e cari se i m p u n a t e n ţ i u n i i ,
şi cu aceste e l e m e n t e sunt d a t e şi p r i m e l e a b s t r a c ţ i u n i .
Se i m p u n a t e n ţ i u n i i elementele c o m u n e m a i m u l t o r lu-
t-'i'urillcodată, a s e m ă n ă r i l e şi r e j ^ t i ţ u m j k . I n t r e frunzele
pomilor există şi m u l t e deosebiri, clar aceeaş funcţiune, de
m u l t e ori şi aceeaş poziţiune, şi aceeaş culoare le au
frunzele m a i m u l t o r p o m i : de aci a b s t r a c ţ i u n e a frunză.
Corpuri solide s u n t o m u l ţ i m e ; c â t e v a se a s e a m ă n ă p r i n
a n u m i t e p r o p r i e t ă ţ i , şi se n u m e s c m e t a l e . R e p e t a r e a fap­
t u l u i de r e p r o d u c ţ i e a u n o r a n i m a l e din ouă, crează a b ­
s t r a c ţ i u n e a de ovipar. R e p r o d u c ţ i a prin a n i m a l viu, pe
aceea de mamifer. Dispariţia formelor o r g a n i c e duce la
a b s t r a c ţ i u n e a de m u r i t o r . C o n s t a n ţ a , din p o t r i v ă , a u n o r
l u c r u r i din n a t u r ă , la aceea de n e m u r i t o r , . etc. F a p t u l
a m i n t i r i l o r , m a i ales, înlesneşte î n d r e p t a r e a a t e n ţ i u n i i
a s u p r a acestor a s e m ă n ă r i şi r e p e t i ţ i u n i .
A c e s t e a s e m ă n ă r i şi r e p e t i ţ i u n i desprinzându-se din
u n i t ă ţ i l e i n t u i t i v e ale l u c r u r i l o r , ajung sa servească ele
d r e p t e l e m e n t e la u n i t ă ţ i m a i superioare, şi să formeze
o l u m e a a b s t r a c ţ i u n i l o r . Aşâ.absţracţ_iun.ea de a t o m dă
o u n i t a t e JtuiRCOr.Jbicrurilor din, univers, considerându-le
pe t o a t e acestea ca forme ale m a t e r i e i . A b s t r a c ţ i u n e a ele
energie dă t u t u r o r fenomenelor n a t u r e i o u n i t a t e t i p : pe
aceea a u n i t ă ţ i i d i n t r e e n e r g i a ki-netică şi cea p o t e n ţ i a l ă .
A b s t r a c ţ i u n i l e scoase din observarea a n i m a l e l o r şi p l a n ­
telor, dau u n i t ă ţ i l e diferitelor specii. A b s t r a c ţ i u n i l e scoase
din observarea faptelor istorice, d a u u n i t ă ţ i l e epocelor şi
civilizaţiunilor. P e s t e t o t locul, a b s t r a c ţ i u n i l e schimbă
c a d r u l l u c r u r i l o r ; le diferenţiază şi contopeşte pe acestea
d u p ă noi p u n c t e de vedere. L e g ă t u r a lor cu c u v i n t e l e le
a s i g u r ă o v i e a ţ ă d u r a b i l ă şi o formă comunicabilă.
A b s t r a c ţ i u n i l e , o d a t ă formate, n u î n t â r z i a z ă să c a ­
p e t e un rol î n s e m n a t în e x p l i c a r e a l u m i i .
Aceea ce se a s e a m ă n ă şi se r e p e t ă în mai m u l t e lu­
c r u r i , este e v i d e n t m a i i m p o r t a n t decât aceea ce n u se
a s e a m ă n ă şi n u se r e p e t ă . O însuşire c o m u n ă m a i m u l t o r
l u c r u r i , sau o c o n d i ţ i u n e care se r e p e t ă în p r o d u c e r e a
m a i m u l t o r fapte, s u n t evident m a i i m p o r t a n t e decât în-
suşirile şi c o n d i ţ i u n i l e ce se întâlnesc rar, ele p o t con­
s t i t u i baza unei explicări a l u c r u r i l o r sau faptelor în cari
se găsesc. A b s t r a c ţ i u n i l e devin astfel u n fel de esenţe^su­
p e r i o a r e l u c r u r i l o r din cari ele a u fost extrase.
T)eîa p r i m e l e explicări încercate de m i n t e a omenea­
scă, începu şi rolul abstracţiunilor, căci a b s t r a c ţ i u n i l e
prin faptul că a p a r ţ i n mai m u l t o r l u c r u r i deodată, s u n t
ele înşile un î n c e p u t de e x p l i c a r e . I n a b s t r a c ţ i u n i se de­
săvârşesc u n i t ă ţ i l e superioare ale lucrurilor, dacă n u c h i a r
cauzele acestora. P e a b s t r a c ţ i u n e a a t o m u l u i , bunioară,
se î n t e m e i a z ă o î n t r e a g ă ş t i i n ţ ă a lucrurilor.
D a r n u t o a t e explicările, cari au la baza lor o a b ­
s t r a c ţ i u n e , s u n t şi ştiinţifice. S u n t şi explicări bazate p e
a b s t r a c ţ i u n e , c a r i n u s u n t ştiinţifice.
U n copil, bunioară, care vede l u n a ca u n felinar
m a r e , creiază o abstracţiune,-căci diferenţiază în înfăţi­
şarea lunei aceea ce este c o m u n î n t r e l u n ă şi î n t r e feli­
n a r . D a r pe baza acestei a b s t r a c ţ i u n i , j u d e c a t a copilului
n u ajunge să fie ştiinţifică. Copilul p o a t e fi convins, p e
baza a b s t r a c ţ i u n i i sale, că în fiecare seară se suie cineva
sus în aer ca să a p r i n d ă felinarul l u n e i !
D e asemenea, o a b s t r a c ţ i u n e face şi sălbatecul, c a r e
d e n u m e ş t e pe vecinii săi d u p ă n u m e l e u n u i a n i m a l ; căci
această d e n u m i r e c o m u n ă a eşit dintr'o reflectare a lui,
şi s'a stabilit pe oarecari a s e m ă n ă r i . D a r deşi a r e a c e a s t ă
a b s t r a c ţ i u n e , sălbaticul când este convins că o m o r î n d p e
a n i m a l u l care p o a r t ă d e n u m i r e a vecinilor, o m o a r ă şi pe
vecini, el este d e p a r t e de a a v e a o c o n v i n g e r e ştiinţifică !
T o t aşa, cu t o a t e a b s t r a c ţ i u n i l e de cari este capabil
u n i g n o r a n t ; ele n u d a u o e x p l i c a r e ştiinţifică faptelor
din e x p e r i e n ţ ă . C â n d i g n o r a n t u l este convins că o c o ­
m e t ă , a d u c e răsboaie pe p ă m â n t şi raţionează sprijinin-
du-se pe analogii, în cazul acesta i g n o r a n t u l poate face
m u l t e a b s t r a c ţ i u n i , d a r convingerea lui nu devine totuşi
ştiinţifică.
P r i n u r m a r e , încă odată, a b s t r a c ţ i u n e a nu este de
ajuns.
Şi de ce n u este'de a j u n s ?
 F i i n d c ă eiibstira.cija,imea.„e,gte. u n produs a l m i n ţ i i o -
m u l u i , în acord cu funcţiunile acestei m i n ţ i , d a r î n t r u
m^csXLjpxQdxLs. garantarea este în acord şi cu r e a l i t a t e a .
E x p l i c ă r i l e b a z a t e pe a b s t r a c ţ i u n e î n genere, şi c u
acestea convingerile omeneşti m a i toate, s u n t a d e v ă r a t e
sufleteşte, adică s u n t conforme cu m i n t e a omului, d a r
n u s u n t t o a t e p r i n aceasta conforme şi cu r e a l i t a t e a .
U n e l e s u n t a d e v ă r a t e n u m a i subiectiv, n u şi obiectiv.
A b s t r a c ţ i u n e a s i n g u r ă n u este destul. P e n t r u ca e a
să p o a t ă formă b a z a u n e i explicări ştiinţifice, se maij3ere
încă o . c o n d i ţ i u n e ; se cere ca ea să n u fie l ă s a t ă să se
formeze d u p ă înclinările . subiective a l e omului, ci d u p ă
o r e g u l ă c o n t r o l a t ă şi consecvent a p l i c a t ă .
A ş a s u n t f o r m a t e , dacă le e x a m i n ă m , t o a t e a b s t r a c ­
ţ i u n i l e cari a u curs î n ştiinţă. T o a t e s u n t definite d u p ă
a n u m i t ă r e g u l ă . I n a b s t r a c ţ i u n e a de «ovipar», b u n i o a r ă ,
se a r e în vedere c a r a c t e r i z a r e a a n i m a l e l o r din p u n c t d e
vedere g e n e t i c . I n a b s t r a c ţ i u n e a «metal», se i n t r o d u c e o
r e g u l ă de clasificare după a n u m i t e p r o p r i e t ă ţ i . I n a b s t r a c ­
ţ i u n e a «energie» a i n t e r v e n i t d e p e n d e n ţ a d i n t r e cauză
şi efect, e t c . I n ori şi ce a b s t r a c ţ i u n e ştiinţifică, d i m ­
p r e u n ă cu d e n u m i r e a obiectelor la c a r i e a se aplică, s e
s u b î n ţ e l e g e şi p u n c t u l de vedere d i n c a r e este f o r m a t ă .
A b s t r a c ţ i u n e a ştiinţifică r ă s p u n d e t o t d e a u n a u n u i p l a n
de c e r c e t a r e ; ea este l e g a t ă de o m e t o d ă u r m ă r i t ă în m o d
conştient. N u m a i Tfşa î n ţ e l e s u l ei t r ă i e ş t e , adică este î n
p r i m u l r â n d acelaş în m i n t e a t u t u r o r oamenilor, şi în a l
doilea rând, este cu p u t i n ţ ă ca ea să fie o r i c â n d verifi­
c a t a prin i n t u i ţ i u n e a s i m ţ u r i l o r .
F ă r ă î m p l i n i r e a acestor î n d a t o r i r i , a b s t r a c ţ i u n e a n u
p o a t e servi ş t i i n ţ e i .
T r e b u e dar, ca la f o r m a r e a u n e i convingeri ş t i i n ţ i ­
fice, o m u l să a i b ă c o n ş t i i n ţ ă şi de regula, d u p ă c a r e a b ­
s t r a c ţ i u n e a se formează. C o n ş t i i n ţ a acestei reguli, d ă
v i e a ţ ă a b s t r a c ţ i u n i i . Copilul n'are conştiinţă de r e g u l a ,
d u p ă c a r e el ajunge la a s e m ă n a r e a d i n t r e l u n ă şi felinar,
nici sălbaticul de r e g u l a , d u p ă c a r e el ajunge l a a s e m ă -
n a r e a d i n t r e vecin şi a n i m a l ; de aceea, a b s t r a c ţ i u n i l e lor
s u n t fără v a l o a r e p e n t r u r e a l i t a t e a l u c r u r i l o r .
A b s t r a c ţ i u n e a ştiinţifică este f o r m a t ă d u p ă o r e g u l ă
c o n t r o l a t ă şi c o n s e c v e n t a p l i c a t ă . D i n a c e a s t ă pricină,
ori şi cine c a r e ştie regula, p o a t e r e p r o d u c e şi a b s t r a c ­
ţ i u n e a în m i n t e (în orice caz o p o a t e p ă s t r ă în aceiaş în­
ţeles), şi în aceiaş t i m p , poate şi verifică a b s t r a c ţ i u n e a
p r i n e x p e r i e n ţ ă . R e g u l a fiind p e n t r u t o a t e cazurile, t r e b u e
să se şi aplice consecvent la t o a t e cazurile pe care le pre­
zintă experienţa.
I n găsirea r e g u l e i c a r e condiţionează a b s t r a c ţ i u n e a ,
m i n t e a o m u l u i n u este constrânsă să copieze i n t u i ţ i u n e a .
Negreşit, m o d u l de a p a r i ţ i u n e a l u c r u r i l o r din n a t u r ă şi
r e l a ţ i u n i l e acestora, s u n t t o t d e a u n a e x e m p l e l e pe cari le
a r e în vedere şi m i n t e a omenească în formarea a b s t r a c ­
ţ i u n i l o r sale, d a r dela aceste e x e m p l e , m i n t e a omenească
se p o a t e şi a b a t e . E a poate i m a g i n ă r e g u l i de o perfec­
ţ i u n e şi de o consecvenţă c u m n u le oferă n a t u r a în î n ­
făţişarea simţurilor. E a poate i n t r o d u c e i n t e n ţ i u n i , p e r ­
spective şi r e l a ţ i u n i , cari n'au nici u n model în l u m e a
s i m ţ u r i l o r , cu s i n g u r a c o n d i ţ i u n e însă, ca aceste i n t e n ­
ţ i u n i , perspective, r e l a ţ i u n i , o d a t ă a d o p t a t e , să c o n s t i t u e
o r e g u l ă consecventă.
Controlul şi consecvenţa n u t r e b u e să lipsească nici­
o d a t ă , fiindcă" ele a s i g u r ă v i e a ţ a a b s t r a c ţ i u n i i .
D a r l i b e r t a t e a , pe care o are m i n t e a de a p u n e o
r e g u l ă , d u p ă care îşi formează a b s t r a c ţ i u n i l e sale t o t
felul de i n t e n ţ i u n i , perspective şi r e l a ţ i u n i , n u este a-
c e a s t a o cauză care să î n d e p ă r t e z e a b s t r a c ţ i u n e a de ori
şi ce c o n f o r m i t a t e cu n a t u r a r e a l ă ?
• Negreşit, l i b e r t a t e a pe care o a r e m i n t e a în alegerea
r e g u l e i sale, poate du ce la o î n d e p ă r t a r e de r e a l i t a t e , dar
•consecvenţa cu c a r e se aplică r e g u l a este ea însăşi u n re­
m e d i u c o n t r a acestui neajuns. Consecvenţa duce la o
c o n t i n u ă verificare p r i n i n t u i ţ i u n e a s i m ţ u r i l o r şi cu a-
ceasta, eventual, la dovedirea i n e x a c t i t ă ţ i i regulei d u p ă
c a r e ea a fost formată. M i n t e a este c o n s t r â n s ă astfel să
 schimbe c o n t i n u u r e g u l a aleasă până ce ea se p o t r i v e ş t e
experienţei.
A b s t r a c ţ i u n i l e , cari se formează d u p ă o r e g u l ă aleasă
de m i n t e , c o n t r o l a t ă şi consecvent aplicată, sunt c a p a ­
bile de perfecţionare. Verificarea lor cu e x p e r i e n ţ a a d u c e
o. corectare şi cu a c e a s t a o c o n f o r m i t a t e a lor m a i e x a c t ă
cu l u m e a r e a l ă . A b s t r a c ţ i u n i l e , cari s u n t formate d u p ă
înclinaţiuniîe" subiective, n'au p u t i n ţ a acestei perfecţio­
n ă r i decât î n t r ' o foarte mică m ă s u r ă . Ele resistă, cât t i m p
există î n c l i n ă r i l e s u b i e c t i v e ; dispar acestea, sau se t r a n ­
sformă acestea, şi adeseaori t r a n s f o r m a r e a înclinărilor
subiective se face p r i n s a l t u r i m a r i , a t u n c i dispar sau se
t r a n s f o r m ă şi a b s t r a c ţ i u n i l e . U n copil nu-şi m a i aduce
a m i n t e m a i t â r z i u de a s e m ă n a r e a ce făcuse î n t r e l u n ă şi
felinar, fiindcă sufletul lui s a t r a n s f o r m a t ; pe când o m u l
de ş t i i n ţ ă n u pierde niciodată din vedere a b s t r a c ţ i u n i l e
sale e r o n a t e din trecut, 'fiii re a b s t r a c ţ i u n i l e cari servesc
ştiinţei, e x j s t ă o l e g ă t u r ă istorică, c a r e adeseaori serveşte
d r e p t i n d i c a ţ i u n e p e n t r u d e s v o l t a r e a a l t o r a în viitor.
I n t r e convingerile subiective e x i s t ă de asemenea c â t e ­
o d a t ă o l e g ă t u r ă , d a r aceasta n u serveşte decât la c u ­
n o a ş t e r e a sufletului aceluia care le-a p r o d u s .

3. Aşâ d a r : p e n t r u convingerile t u t u r o r a c e s t o r a ,
a b s t r a c ţ i u n i l e s u n t necesare. A b s t r a c ţ i u n i l e sunt ca nişte
i n s t r u m e n t e pe cari şi le-a făurit conştiinţa n o a s t r ă p e n ­
t r u a-şi u ş u r a î n ţ e l e g e r e a 1 urnei.
D a r a b s t r a c ţ i u n e a , d u p ă cum a m văzut, poate fi for­
m a t ă în două chipuri. E a poate fi întâiu, p r o d u s u l n a t u ­
r a l al funcţiunilor m i n ţ i i , adică p o a t e fi formată fără a-
m e s t e c u l a t e n ţ i u n i i v o l u n t a r e ; şi poate fi, a l doilea, cu
a m e s t e c u l voinţei, produsul u n e i o p e r a ţ i u n i sistemati­
z a t e şi metodice. N u m a i această de a doua a b s t r a c ţ i u n e ,
a m zis că se î n t r e b u i n ţ e a z ă în ştiinţă.
A c e a s t ă deosebire n u t r e b u i e p i e r d u t ă din vedere.
A b s t r a c ţ i u n i l e , cu toate, fie ele ştiinţifice, fie n e ş t i i n ­
ţifice, sunt însă constituite d u p ă p l a n u l de o r g a n i z a r e al
conştiinţei. I n ele r e g ă s i m funcţiunea de unificare a con-
ştiinţei, pe care a m găsit-o şi în i n t u i ţ i u n e a simţurilor.
Ori şi ce a b s t r a c ţ i u n e este o u n i t a t e î n l ă u n t r u l căreia se-
c u p r i n d e o o r g a n i z a r e de e l e m e n t e . Deosebirile d i n t r e ab­
s t r a c ţ i u n e şi obiectul i n t u i t i v , pot fi ele m u l t e , d a r în c e
priveşte p l a n u l g e n e r a l de organizare, a c e s t e a din u r m ă se
a s e a m ă n ă . C u m este obiectul extern, o r e u n i r e de î n s u ş i r i
şi de p r o p r i e t ă ţ i î n t r ' o u n i t a t e , t o t asemenea şi a b s t r a c ţ i u ­
n e a este o r e u n i r e de e l e m e n t e î n t r ' o u n i t a t e . A b s t r a c ­
ţ i u n e a u l t i m ă , b u n i o a r ă a s u p r a universului, p r e s u p u n e
acest u n i v e r s ca o u n i t a t e . D i n m o m e n t u l în c a r e u n i ­
versul a b s t r a c t n'ar m a i fi o u n i t a t e , el n'ar m a i p u t e a fi
u t i l i z a t de ştiinţă. Ce legi, în a d e v ă r , s'ar p u t e a să fie
găsite î n t r ' u n u n i v e r s , c a r e n ' a r p r e z i n t ă u n sistem de
c o o r d i n a t e constante, adică, în fond, fără u n i t a t e ? D a c ă
legile u n i v e r s u l u i a u p e n t r u noi o e x a c t i t a t e , aceasta este
d a t o r i t ă faptului că noi le r a p o r t ă m la u n c e n t r u fix c a r e
le dă u n i t a t e a .
Această o r g a n i z a r e u n i t a r ă este i m p u s ă a b s t r a c ­
ţiunii de funcţiunile conştiinţei.

4. Cu u n c u v â n t , m i n t e a îşi făureşte în a b s t r a c ţ i u n i
o a doua l u m e de obiecte, — m a i eterice şi m a i în c o n ­
f o r m i t a t e cu legile sale, — cari mijlocesc e x p l i c a r e a şi
î n t r e g i r e a l u m i i simţurilor. A c e e a c e in l u m e a s i m ţ u ­
r i l o r a p a r e ca n e a r m o n i o s şi nelogic, în l u m e a a b s t r a c ­
ţiunilor se a r m o n i s e a z ă şi devine logic. Aceeace în l u ­
m e a s i m ţ u r i l o r se p r e s i n t ă ca necomplect, să c o m p l e c -
t e a z ă în l u m e a a b s t r a c ţ i u n i l o r . Cauzele, sau efectele,
cari n u se văd în l u m e a s i m ţ u r i l o r , se regăsesc în l u m e a
a b s t r a c ţ i u n i l o r . U n i t ă ţ i l e imperfecte din l u m e a s i m ţ u ­
rilor să desăvârşesc în l u m e a a b s t r a c ţ i u n i l o r . . .
D i n datele s i m ţ u r i l o r bunioară, n'aş p u t e a nici o d a t ă
să-mi formez convingerea că m â i n e a r e să r ă s a r ă soarele
la c u t a r e oră fix. Aceeace n u pot dobândi p r i n d a t e l e
s i m ţ u r i l o r dobândesc însă p r i n mijlocirea a b s t r a c ţ i u ­
nilor. O m u l de ştiinţă î m i înlocueşte i m a g i n a i n t u i t i v ă
a soarelui şi a p ă m â n t u l u i cu două p u n c t e geometrice ;.
î m i identifică r o t a ţ i u n e a p ă m â n t u l u i cu o elipsă g e o m e -
 t r i c ă ; îmi d e m o n s t r e a z ă m a t e m a t i c e ş t e că t o a t e fenome­
nele de r ă s ă r i t şi de a p u s de soare stau î n t r ' o u n i t a t e g e o ­
m e t r i c ă , î n ă u n t r u l căreia t o a t e poziţiunile de spaţiu s u n t
s t r i c t d e t e r m i n a t e , etc... şi când t o a t e i m a g i n i l e m e l e in­
t u i t i v e despre p ă m â n t şi soare sunt î n l o c u i t e astfel cu
a b s t r a c ţ i u n i precis definitive, c o n v i n g e r e a m e a stă p e o
bază solidă.
S a u : voiesc să a m o e x p l i c a r e a i u ţ e l e i cu care cade
o p i a t r ă pe p ă m â n t . Ori câte o b s e r v a ţ i u n i i n t u i t i v e aş
face, n i c i o d a t ă n u voi p u t e a fără a b s t r a c ţ i u n i să a j u n g
la o c o n v i n g e r e d e s ă v â r ş i t ă . I n a b s t r a c ţ i u n e găsesc însă :
p u t e r e a g r a v i t a ţ i u n i i , d e p e n d e n ţ a d i n t r e m ă r i m e a spa­
ţ i u l u i p e r c u r s şi u n i t a t e a de t i m p e t c , şi o d a t ă ce le a m
pe acestea, este uşor ca să a m o explicare a căderii pie­
trei, c o m p l e c t â n d u - m i o b s e r v a ţ i u n i l e i n t u i t i v e cu a b ­
stracţiunile minţei.
S a u : voiesc să a m e x p l i c a r e a u n e i boale contagioase.
Efectele boalei le văd, d a r n u v ă d cauza. S i m ţ u r i l e î m i
d a u i m a g i n a i n c o m p l e c t ă a c i r c u i t u l u i î n t r e c a u z a şi
-efectele m a l a d i e i . Ş t i i n ţ a p r i n mijlocul definiţiunii m i ­
c r o b u l u i î m i e x p l i c ă t o t . O b s e r v a ţ i u n i l e m e l e au fost
c o m p l e c t a t e p r i n mijlocul a b s t r a c ţ i u n i i .
I n t o a t e aceste cazuri, nici n u este nevoe ca eu p e r ­
sonal s ă a d u n o b s e r v a ţ i u n i a s u p r a r o t a ţ i u n i i p ă m â n t u l u i ,
sau a s u p r a căderii pietrei, sau a s u p r a efectelor boalei
contagioase, p e n t r u c a să ajung la o c o n v i n g e r e ştiinţi­
fică ; este destul ca să i a u o b u n ă c a r t e de ştiinţă, în care
aceste cestiuni s u n t t r a t a t e , şi de acolo, adică n u m a i
p r i n mijlocirea a b s t r a c ţ i u n i l o r , s ă - m i fac o c o n v i n g e r e
deplină.
L u m e a cea de a doua, l u m e a a b s t r a c ţ i u n i l o r din
j ^ r t e , este m a i c o m o d ă p e n t r u a-mi sprijini convingerile
decât l u m e a ce se p r e z i n t ă î n a i n t e a simţurilor. Cu o sin­
g u r ă C£ndj^rune_însă şi a n u m e : ca a b s t r a c ţ i u n i l e din
c a r t e să fie conforme r e a l i t ă ţ i i .
D a r aci se iveşte o obiecţiune.
C ă r ţ i , c a r i să c u p r i n d ă a b s t r a c ţ i u n i , p r e t i n s e ştiin­
ţifice, s u n t de m u l t pe l u m e : n u t o a t e cărţile însă c u -
p r i n d a b s t r a c ţ i u n i conforme r e a l i t ă ţ i i . Aşa, dacă p e n t r u
convingerile pe c a r e le c ă u t a m m a i sus, a m l u ă cărţile
scrise cu câteva v e a c u r i în u r m a n o a s t r ă , a m dă cu t o t u l
peste alte a b s t r a c ţ i u n i . I n aceste cărţi, în locul n o ţ i u n i l o r
de corp g e o m e t r i c şi funcţiune m a t e m a t i c ă , de g r a v i t a t e
şi de microb, a m găsi n o ţ i u n i l e de substanţă, de perfec­
ţ i u n e , de h u m o r i . Şi acestea s u n t a b s t r a c ţ i u n i , şi încă în
v r e m e a lor au t r e c u t d r e p t ştiinţifice! Cu t o a t e acestea,
din ideia de substanţă, a u n u i filosof eleat, bunioară, cu
g r e u poţi scoate e x a c t i t a t e a r ă s ă r i t u l u i de s o a r e ; m a i
c u r â n d ajungi cu această a b s t r a c ţ i u n e la convingerea, că
în u n i v e r s n u există mişcare reală, cum a şi ajuns de fapt
P a r m e n i d e . De a s e m e n e a din n o ţ i u n e a de perfecţiune a
mişcării, nu poţi scoate nici o lege a căderii c o r p u r i l o r !
Nici din equilibrul h u m o r i l o r o cauză a boalelor c o n t a ­
gioase !
C u m e x p l i c ă m această n e p o t r i v i r e ?
I n mod foarte simplu, după cele v ă z u t e m a i sus.
A b s t r a c ţ i u n i l e celor vechi, î n t r u c â t au fost p r o d u s e
d u p ă o regulă c o n t r o l a t ă şi consecventă, a u fost şi ele
ştiinţifice, câtă v r e m e verificarea lor prin e x p e r i e n ţ ă n u
le-a a r ă t a t ca greşite. I a r verificarea lor a fost c e r u t ă
t o c m a i ele consecvenţa, cu care r e g u l a producerii lor a
fost aplicată. I n t r e n o ţ i u n e a de s u b s t a n ţ ă a lui P a r m e n i d e
şi n o ţ i u n e a de funcţiune m a t e m a t i c ă a lui Gralilei este
o m a r e deosebire, negreşit, cea d i n t â i u este foarte depăr­
t a t ă de n a t u r a lucrurilor, pe când cea de a doua este a-
p r o p i a t ă , totuşi, u n a şi a l t a a u c a r a c t e r u l de a b s t r a c ţ i u n i
ştiinţifice, fiindcă u n a şi a l t a s u n t produse d u p ă o r e g u l ă
c o n t r o l a t ă şi consecventă. P a r m e n i d e , ca şi Galilei, n u
c u p r i n d e a în a b s t r a c ţ i u n e a substanţei înclinările sale su­
biective, ci e x p r i m ă o r e g u l ă pe care el o credea în firea
l u c r u r i l o r reale, şi pe c a r e o aplică la î n t r e a g a e x p e ­
r i e n ţ ă . El c o n c e n t r a în a b s t r a c ţ i u n e a sa aceea ce credea
el că este m a i r e a l în l u m e a simţurilor. Ş t i i n ţ a a t r e b u i t
să t r e a c ă prin a b s t r a c ţ i u n e a s u b s t a n ţ e i lui P a r m e n i d e ,
p e n t r u ca să ajungă la a b s t r a c ţ i u n e a funcţiunei m a t e m a ­
tice ele astăzi. A b s t r a c ţ i u n i l e din t r e c u t se i m p u n e a u .
ştiiirţejJJLrL-acfîa vrema, i a r a b s t r a c ţ i u n i l e ştiinţei de as­
t ă z i s u n t i s v o r î t e din verificarea t r e p t a t ă a acelor vechi
a b s t r a c ţ i u n i . Ş t i i n ţ a este o c o n t i n u ă înlocuire a proba­
bilităţilor m a i î n d e p ă r t a t e cu p r o b a b i l i t ă ţ i m a i a p r o p i a t e .

5. P r i n u r m a r e , procesul p r i n care se formează con­

v i n g e r e a omenească, indiferent dacă c o n v i n g e r e a este
ştiinţifică sau n u , este u r m ă t o r u l :
L a î n c e p u t a v e m faptul reflectării. F ă r ă o reflec­
t a r e n u există o convingere. A n i m a l u l c a r e n u reflectează
n'are convingere.
D i n reflectare isvorăşte a b s t r a c ţ i u n e a , şi cu a b s t r a c ­
ţ i u n e a a v e m c o n v i n g e r e a în înţelesul obişnuit.
O a f i r m a ţ i u n e făcută cu i n t e n ţ i u n e a de a stabili u n
r a p o r t real î n t r e l u c r u r i , sau î n t r e însuşirile l u c r u r i l o r ,
sau î n t r e lucruri şi însuşirile lor, sau în sfârşit, î n t r e
orice fel de e l e m e n t e ale r e a l i t ă ţ i i , — afirmaţiune c a r e
în t e r m i n o l o g i a filosofică se n u m e ş t e , de r e g u l ă , o jude­
cată, — o a t a r e afirmaţiune c u p r i n d e de fapt o c o n v i n ­
gere, şi această c o n v i n g e r e nu este d a t ă decât p r i n mij­
locirea a b s t r a c ţ i u n i i .
Când lipseşte a b s t r a c ţ i u n e a , c o n v i n g e r e a se m ă r g i ­
neşte la simpla c o n s t a t a r e a s i m ţ u r i l o r . S u n t convins,
b u n i o a r ă că p o m u l din faţa m e a este verde, fiindcă îl v ă d
v e r d e . U n i t a t e a i n t u i ţ i u n i i î m i ţ i n e loc de ori şi ce abs­
tracţiune.
In afară de această convingere, care se bazează pe
i n t u i ţ i u n e a simţurilor, ori şi ce a l t ă c o n v i n g e r e p r e s u ­
p u n e o a b s t r a c ţ i u n e , şi bineînţeles o reflectare. Reflec­
t a r e a este indispensabilă chiar şi în s i m p l a c o n s t a t a r e a
simţurilor.
D a r a b s t r a c ţ i u n e a singură, n u dă convingerea. A b ­
s t r a c ţ i u n e a este n u m a i i n s t r u m e n t u l c a r e înlesneşte a c t u l
convingerii. Origina şi baza convingerii s t a u în funcţiu­
nea de o r g a n i z a r e ale conştiinţei, în adâncul sufletului.
D u p ă g r a d u l de d e s v o l t a r e al sufletului u r m e a z ă şi
felul convingerii.
P e n t r u a a v e a o convingere ştiinţifică, nu este des-
 t u l a a v e a la dispoziţie a b s t r a c ţ i u n i l e necesare, acestea se
p o t î m p r u m u t a astăzi din c ă r ţ i , ci m a i t r e b u e să aibă
c i n e v a şi sufletul p r e g ă t i t să susţină o asemenea convin­
g e r e . Se cere m a i î n t â i u , ca reflectarea să fie adâncă, adieă
făcută cu a t e n ţ i u n e î n c o r d a t ă . P e o reflectare a d â n c ă se
altoieşte o înfrânare a înclinărilor personale, şi p r i n a-
ceasta se dă p u t i n ţ ă m i n ţ i i , ca aceasta să u r m e z e o r e ­
g u l ă c o n t r o l a t ă şi consecventă în formarea a b s t r a c ţ i u ­
nilor. Când reflectarea n u este a d â n c ă şi, p r i n u r m a r e ,
nici a t e n ţ i u n e a nu este încordată, a t u n c i înclinările per­
sonale p r e d o m i n ă şi m i n t e a este silită să formeze a b s t r a c ­
ţ i u n i subiective. A c e s t e a b s t r a c ţ i u n i în cea m a i m a r e
p a r t e , au un c a r a c t e r antropomorf, adică în ele se r e ­
găsesc u r m e l e dispoziţiunilor afective ale o m u l u i . F ă r ă
î n f r â n a r e a s u b i e c t i v i t ă ţ i i nu se poate ajunge la a b s t r a c ­
ţ i u n e a ştiinţifică. A c e a s t a din u r m ă depinde de m ă s u r a
de înfrânare pe care şi-o p o a t e i m p u n e o m u l singur.
D e aceea se p o a t e zice fără a e x a g e r a p r e a m u l t , că
c e r c e t a r e a a d e v ă r u l u i este u n act de voinţă. A b s t r a c ­
ţ i u n e a ştiinţifică, în care se găseşte cel m a i p u t e r n i c in­
s t r u m e n t p e n t r u găsirea a d e v ă r u l u i , n u se p o a t e formă,
decât î n t r ' u n suflet care are p u t e r e a de a-şi prescrie el
însuşi r e g u l i , p e cari să le u r m e z e apoi consecvent. U n
o m de ştiinţă, aplică strict o m e t o d ă ; el a r e p u t e r e a de
a n u cedă î n c l i n ă r i l o r p e r s o n a l e ; pe când u n om c a r e nu
este de ştiinţă este c o n t i n u u t â r î t de i n s p i r a ţ i a m o m e n ­
t u l u i . D i n cauza acestei î n f r â n ă r i c o n t i n u e a sufletului
celui ce c u l t i v ă ştiinţa, se ajunge t o c m a i la u n i v e r s a l i ­
t a t e a acesteia. Ş t i i n ţ a a r e v a l o a r e p e n t r u oricine, fiindcă
din ea a u dispărut, prin înfrânare, g u s t u r i l e p e r s o n a l e .
P r i n u r m a r e , încă odată, nu faptul că ş t i i n ţ a se ser­
veşte de a b s t r a c ţ i u n i , face ca a d e v ă r u l acesteia să fie
crezut, ci faptul că a b s t r a c ţ i u n i l e ştiinţei s u n t altfel mun­
cite şi altfel f o r m a t e decât p ă r e r i l e subiective, face ca
ş t i i n ţ a să t r e a c ă d r e p t facla a d e v ă r u l u i .
D a c ă a r fi n u m a i pe a b s t r a c ţ i u n i , ce a b s t r a c ţ i u n i
a l t e l e m a i f r u m o a s e ca în b a s m e ! A c i a b s t r a c ţ i u n i l e
sboară d e a s u p r a t i m p u l u i şi s p a ţ i u l u i , n e ţ i n â n d s e a m ă
 •de nici o î n g r ă d i r e a s i m ţ u r i l o r ; de nici o verificare p r i n
e x p e r i e n ţ ă ! M i n t e a celui ce creiază u n b a s m u , tinde pe
l â n g ă efectul frumosului să p r o d u c ă şi o c o n v i n g e r e ; şi
p e n t r u a ajunge la a c e a s t ă c o n v i n g e r e recurge şi ea la
a b s t r a c ţ i u n i ; d a r ce diferenţă, în m e t o d a d u p ă care se
conduce c r e a t o r u l de b a s m e şi c r e a t o r u l de ş t i i n ţ ă ! Cel
d i n t â i u se lasă a fi dus de cursul asocierilor subiective,
pe cari le găseşte în m e m o r i a sa, cel de al doilea se r i ­
dică d e a s u p r a asocierilor subiective p e n t r u a u r m ă r e ­
gula pe care şi-a impus-o singur. I a t ă , spre pildă, c u m
procedează de deosebit unul şi a l t u l în e x p l i c a r e a u n u i
o a r e c a r e fapt din n a t u r ă ; u n fapt care p o a t e fi socotit ca
tipic p e n t r u m u l t e altele. L u ă m u n e x e m p l u î n t r e m u l ­
tele c â t e se p o t aduce. F i e c a r e specie de pasări p r e z i n t ă
a n u m i t e forme caracteristice, a n u m i t e curiosităţi. A c e ­
stea, d e ş t e p t â n d a t e n ţ i u n e a , devin u n obiect de c e r c e t a r e .
M i n t e a c a u t ă să se c o n v i n g ă p e n t r u ce p a s ă r e a este aşa
şi n u a l t m i n t r e l i . Să v e d e m însă c u m se convinge m i n ­
t e a p r e g ă t i t ă p e n t r u ştiinţă şi c u m se convinge m i n t e a
pregătită pentru basme.
O p a s ă r e cu a n u m i t e curiozităţi, este spre pildă,
pupăza. P o p o r u l o a m i n t e ş t e foarte des în z i c ă t o a r e l e
sale. E a p a r e o p a s ă r e fudulă, în penele ei p e s t r i ţ e ; fără
m i n t e , fiindcă sboară d e a s u p r a locuinţelor p ă r ă s i t e ; pe
cap p o a r t ă o c r e a s t ă ; cuibul şi-1 face din m u r d ă r i i l e pe
c a r e le a d u n ă cu ciocul, fără să aleagă. A t â t este de ajuns
ca ea să fie c a r a c t e r i z a t ă . De ce este însă p u p ă z a aşa şi
n u altfel ? O m u l de ş t i i n ţ ă p e n t r u a dâ u n r ă s p u n s , v a
u t i l i z a m e t o d e l e biologiei de astăzi. E l va a d u n ă m u l t e
o b s e r v a ţ i u n i a s u p r a o r g a n i s m u l u i şi a s u p r a g e n u l u i de
v i e a ţ ă a pupăzii, pe cari apoi le va î n t r e g i cu a b s t r a c ţ i u n i
de acelea c a : selecţiune n a t u r a l ă , d e p e n d e n ţ ă de mediu,
l u p t a p e n t r u existenţă, etc-, adică le v a î n t r e g i cu a b ­
s t r a c ţ i u n i l e biologiei de astăzi. Aceste a b s t r a c ţ i u n i s u n t
s t r i c t fixate, şi o m u l n o s t r u de ş t i i n ţ ă v a t r e b u i să şi le
î m p r o s p ă t e z e în m i n t e , u r m â n d î n t o c m a i r e g u l a după care
ele a u fost formate. Sub c u v i n t e l e a b s t r a c t e de selecţi-
ame, de d e p e n d i n ţ ă de mediu, de l u p t ă p e n t r u e x i s t e n ţ ă ,
e t c , el v a t r e b u i să regândească legile t r a n s f o r m ă r i i spe­
ciilor a n i m a l e , aşa c u m le g â n d e s c biologii. A f e c ţ i u n e a
sau r e p u l z i u n e a , ce ar simţi el personal la vederea u n e i
pupăze, n'are ce c ă u t ă în această r e g â n d i r e . P e n t r u o-
m u l n o s t r u de ştiinţă, p u p ă z a însăşi devine o a b s t r a c ţ i ­
une, sub care se înţelege o a n u m i t ă corelaţiune de func­
ţ i u n i organice. P r o b l e m a , pe care o m u l de ştiinţă o v e d e
aci de rezolvat, se r e z u m ă în a şti c u m se leagă înfăţişa­
r e a şi g e n u l de v i e s ţ ă al p u p ă z e i c u m e d i u l în care ea
trăeşte, şi cu formele celorlalte p a s ă r i cu care ea se în­
rudeşte. C o n v i n g e r e a este făcută, dacă s'a ajuns a se sta­
bili în m o d cert, că t o a t e c u r i o z i t ă ţ i l e pasării s u n t c o n ­
secinţa legilor biologice. L a o m u l n o s t r u de ştiinţă, t o t u l
este d a r m a i d i n a i n t e fixat, ca m e t o d ă . P o e z i a sufletului
n ' a r e ce c ă u t ă în înţelegerea curiozităţilor pupăzei. E x ­
p l i c a r e a ce s'a cerut, fiind p r e a individuală, ea va fi şi
g r e u de d a t în m o d complect. I n t o t cazul însă, omul de
ştiinţă, p r i n mijlocirea a b s t r a c ţ i u n i l o r biologiei de astăzi,
ne v a demonstra, în linii generale, că t o a t e p a r t i c u l a r i ­
t ă ţ i l e de v i e a ţ ă şi de înfăţişare ale p u p ă z e i n u sunt nişte
c u r i o z i t ă ţ i ale n a t u r i i , ci s u n t nişte efecte n a t u r a l e a l e
vieţii speciei acestei pasări în mijlocul m e d i u l u i în care
ea se găseşte. D e l a el r ă m â n e m cu s i g u r a n ţ a că aceea ce
biologia de a s t ă z i n u ne p o a t e explică, ne v a e x p l i c ă cu
s i g u r a n ţ ă biologia de m â i n e .
A c u m să v e d e m c u m procedează c r e a t o r u l de b a s m e !
D e ce este p u p ă z a fudulă în penele sale pestriţe, şi aşâ
fără m i n t e , că sboară d e a s u p r a p ă r ă g e n i t u r i l o r ? De ce
p o a r t ă ea o creastă pe cap şi îşi face cuibul din m u r d ă r i i ?
L a aceste î n t r e b ă r i scoase din experienţă, nu poate r ă s ­
p u n d e b a s m u l cu observaţiuni l u a t e t o t din e x p e r i e n ţ ă ,
ci şi aci i n t e r v i n e a b s t r a c ţ i u n e a . Şi i n t e r v i n e a b s t r a c ţ i ­
u n e a în ce c h i p ? D u p ă î n c l i n ă r i şi asocieri subiective.
O a s e m e n e a p a s ă r e n u poate să aibă înfăţişarea şi v i e a ţ a
pe care le a r e , îşi zice c r e a t o r u l de basme, decât în u r m a
unei pedepse v e n i t e dela D u m n e z e u ! Şi c u m a fost d a t ă
p e d e a p s a lui D u m n e z e u ? I n t r ' o m i e si u n a de p o s i b i l i -
t a ţ i , d i n t r e cari i a t ă pe aceea care se p o t r i v e ş t e cu s u ­
b i e c t i v i t a t e a u n u i a d i n t r e creatorii de basme.
Copiez v e r s i u n e a d a t ă de p o e t u l A . V l a h u ţ ă :
„ A fost odată, de m u l t , de m u l t o b a b ă şi u n m o ş ­
n e a g . E r a u săraci lipiţi p ă m â n t u l u i şi t r ă i a u , singuri
„singurei, î n t r ' o cocioabă de casă p ă r ă s i t ă , aşteptându-şi
„ceasul, — că nici o p u t e r e n u mai aveau, şi nici o n ă -
„dejde a l t a dela cel de sus. D a r î n t r ' o d i m i n e a ţ ă , ce să
„vadă ei ? I a t ă că u n firicel de i a r b ă răsărise din p ă m â n t ,
„ d r e p t lângă piciorul p a t u l u i ; p â n ă pe la p r â n z u l cel
„mare, firicelul se face gros cât t r e s t i a , şi creşte î n a l t
„ p â n ă 'n blidar, i a r a doua zi îşi îndoaie vârfu 'n t a v a n ,
„par'că şi-ar cătâ loc să iasă.
— „Mă, ce să fie a s t a ? zice m o ş n e a g u l crucindu-se.
„Şi, n u m a i aşa de-a m i n u n e , iâ el u n sfredel, face o
„ g a u r ă 'n t a v a n , apoi a l t a 'n coperiş, ş'aşteaptă ce a r e să-
„se ' n t â m p l e . A t r e i a zi, firicelul de i a r b ă eră copac în
„lege, cu r ă d ă c i n a 'n casa o m u l u i , cu vârful în p o r ţ i l e ce-
„rului, şi-i foşniau frunzele de p a r ' c ă m i i de glasuri vor-
„beau în foşnetul lor.
„ S t ă moşneagul şi t r ă g e a de zor din l u l e a u a veşnic
„stinsă; şi se u i t ă la copac, şi-şi făcea cruce.
„Da baba de colo zice î n t r ' o d o a r ă : Ştii ce m ' a m g â n -
„dit eu, omule?... Noi o v i e a ţ ă î n t r e a g ă a m t r ă i t n e c ă ­
j i ţ i , ca v a i de capul nostru, şi n u n e - a m v â n d u t n e c u r a ­
t u l u i , — a m r ă m a s cinstiţi şi cu c r e d i n ţ ă 'n D u m n e z e u .
„ Dacă te-ai sui t u 'n cer — că eu socot că de a s t a a şi
„crescut copacul în casa n o a s t r ă — şi-ai s p u n e lui D u m ­
n e z e u să se milostivească şi cu noi, să ne scoată la n i ş t e
„zile m a i bune, să ne facă şi pe noi boeri, că d e s t u l a m
„stat în dricul nevoilor, şi d â n d u - n e bogăţii, să ne facă
„şi t i n e r i c u m a m fost, ca să ne p u t e m b u c u r ă de ele.,..
„ H a i ? Ce zici?
„— P o i , ce să zic ?.., G â n d m a i b u n nici că se poate-
)>Moşneagulseurcăla cer, se înfăţişează î n a i n t e a l u i
„ D u m n e z e u , şi-i spune în ce chip a v e n i t şi ce 1-a adus..
„ D u m n e z e u z i c e : Bine, facă-se voia t a !
 „Moşneagul se coboară pe p ă m â n t şi se u i m e ş t e de
.„câtă b o g ă ţ i e v e d e în j u r u l său.
„Dar după câţiva ani,iată baba tot n e m u l ţ u m i t ă :
„ I n t r ' o zi, d u p ă ce cască de c â t e v a ori, c u m stă aşa
.„plictisită şi bosumflată, se î n t o a r c e c ă t r e b ă r b a t u l său
„ ş i p r i n d e a-i spune, că ea s'a s ă t u r a t de v i e a ţ a asta, că
-„mai bine eră î n a i n t e când erau săraci, şi că dacă v r e a
„şi v r e a s'o v a d ă cu a d e v ă r a t fericită, să se u r c e iar la
„cer şi să roage pe D u m n e z e u să-ifacă î m p ă r a ţ i . A t u n c i
„ a r zice şi ea c'a t r ă i t .
— „Să d o r m i m şi noi în p a t de a u r , cu a ş t e r n u t
„de puf....
— „ P o i m ' o i u duce, zice el. D e ce să n u m ă d u c ?
„Şi pleacă. Ajunge la D u m n e z e u şi-i s p u n e iar ce
-„păs 1-a adus.
— „Bine, zice D u m n e z e u , facă-se şi de d a t a a s t a
.„voia v o a s t r ă .
„Şi-1 blagosloveşte. Se întoarce o m u l î n t r ' u n suflet
„ ş i — c e să v a d ă ? C u r ţ i î m p ă r ă t e ş t i , ostaşi, steaguri, m u -
„zici — i a r în c a p u l scării de m a r m u r ă cu stâlpi de a u r ,
„cine-1 î n t â m p i n ă ? Chiar î m p ă r ă t e a s a , n e v a s t a lui, p u r -
„ t â n d coroană pe cap, ş i ' m b r ă c a t ă de sus p â n ă jos n u m a ' n
„ a u r şi'n p i e t r e s c u m p e .
„ A u î m p ă r ă ţ i t ei cât a u î m p ă r ă ţ i t . D a r se vede că
„ ş i î m p ă r ă ţ i a , dacă nu-i ştii s e a m a şi n u ştii ce să faci
„ c u ea, t e s a t u r ă dela o v r e m e , şi t o t a l t e m ă r i r i t e ispi-
.„tesc".
Aşa, zice ea într'o z i : „Vezi tu, b ă r b a t e , destul de
„ m o a l e - i puful şi dulce o d i h n a în p a t u l n o s t r u de aur,
„ ş i slugi a v e m supuse, şi oaste m u l t ă , şi câte de t o a t e ,
„da iaca şi ' m p ă r ă ţ i a a s t a n u - i , c u m c r e d e a m noi, cine
„ştie ce pricopseală, că s u n t şi de ea l e g a t e destule n e ­
c a z u r i — fără să m a i v o r b i m de a t â t e a î m p ă r a ţ i , cari
„ n e privesc de s u s ! — D a r dacă v r e a să facă D u m n e z e u
„ u n bine c a noi, încai să-1 facă ' n t r e g . Să n u m a i a v e m
„ p e n i m e n i de-asupra noastră. D u - t e t u şi-1 r o a g ă să n e
„facă şi pe noi D u m n e z e i . Ş'atuncea zic şi eu că s'a m i ­
l o s t i v i t cu noi şi ne-a d a t t o t ce-am c e r u t " .
 Moşneagul, a c u m î m p ă r a t , se duce i a r la D u m n e z e u -
De d a t a a c e a s t a D u m n e z e u îşi p e r d u r ă b d a r e a .
— „Ei, ce-i p r i c i n a ?
— „Apoi ce să fie, D o a m n e ? I a c a a m m a i a v e a o r u ­
g ă m i n t e . . . . să ne faci şi pe noi D u m n e z e i — pe mine-
„ D u m n e z e u şi pe nevastă-inea D u m n e z e o a i c ă , să g u s t ă m
„şi noi din p u t e r e a a s t a m a r e ..
— „Ai v e n i t t u din c a p u t ă u , îl î n t r e a b ă D u m n e z e u ^
„ori n e v a s t a te-a t r i m e s ?
„Ba d r e p t să spun, Doamne, m a i m u l t de g u r a ei
„am venit.
— „ P o i t u c u m t e p o t r i v e ş t i , o m în t o a t ă firea, d e ­
ş e r t ă c i u n i l o r ei?... P e n t r u că n u v ' a ţ i m u l ţ u m i t cu ce
„vi s'a dat, şi n ' a ţ i găsit voi odihnă nici în puful u n u i
„ p a t î m p ă r ă t e s c — de-acum... p u p e z e să fiţi, şi cuib din
„ t o a t e spurcăciunile să v ă fie p a t u l .
„A blagoslovit Dumnezeu, şi când s'a u i t a t î n jos a
„ v ă z u t sburând, pe de-asupra vechei cocioabe p ă r ă g i n i t e ,
„două păsări cu pene ' m p e s t r i ţ a t e , şi pe c a p cu mândre-
„creste'n c h i p de c o r o a n ă — e r a u cele două suflete, în veci
„nemulţumite.
1
„Şi iaca de-atunci s u n t p u p e z e pe l u m e ) " .
I a t ă d a r p e n t r u ce p u p ă z a este o p a s ă r e , cu pene 'n-
p e s t r i ţ a t e , care sboară peste vechi cocioabe p ă r ă g i n i t e ,
p u r t â n d o c r e a s t ă pe cap, şi făcându-şi cuibul din m u r ­
dării ! D u m n e z e u a p e d e p s i t în ea sufletele u n o r v e ş n i c
n e m u l ţ u m i ţ i cu s o a r t a lor!
A b s t r a c ţ i u n e a c a r e mijloceşte aci e x p l i c a r e a , e s t e
aleasă d u p ă o î n c l i n a r e învechită a sufletului omenesc,
căci pedepsirea celor n e m u l ţ u m i ţ i este foarte veche în
m i n t e a omenească, este d a t ă d e o d a t ă cu ideia de D u m ­
nezeu. O d a t ă a c e a s t ă p r i m ă a b s t r a c ţ i u n e făcută, celelalte
cari m a i trebuiesc, v i n dela sine, d u p ă felul a m i n t i r i l o r
c a r i stau în m e m o r i a cuiva. Moşneagul şi baba, b o g a t şi
sărac, î m p ă r a t şi culcuş de a u r cu a ş t e r n u t de puf... s t a u

1) Basmul este luat după versiunea dată de A. Vlahuţă, în Universul

din 2 August 1911.
l a dispoziţia ori şi cui. A r fi p u t u t fi şi a l t e l e . Chiar şi
s u n t în m u l ţ i m e a de v a r i a n t e ale b a s m u l u i , d u p ă c u m a
J
fost şi m e m o r i a celui ce le-a c r e a t ) .
O m u l de ş t i i n ţ ă n ' a r e de loc l i b e r t a t e a c r e a t o r u l u i
d e b a s m e . I n a b s t r a c ţ i u n i l e p r i n care el îşi mijloceşte ex­
p l i c a r e a cerută, n u e s t e n i c i o u r m ă , — s a u m a i bine zis, n ' a r
t r e b u i să fie nici o u r m ă , fiindcă din n e n o r o c i r e s u n t şi
c â t e v a a b a t e r i , — nici o u r m ă de subiectivitate omenea­
scă. I n c u r i o z i t ă ţ i l e p u p ă z e i n ' a r e ce c ă u t a pedepsirea
u n u i defect o m e n e s c !
A m z i s : l i b e r t a t e a c r e a t o r u l u i de b a s m e ! I n fapt a-
c e a s t ă l i b e r t a t e este n u m a i a p a r e n t ă . C r e a t o r u l de b a s m e
se pleacă în m o d servil î n c l i n ă r i l o r sale sufleteşti. E l o-
coleşte e x p l i c a r e a cea a d e v ă r a t ă , fiindcă este p r e a m u l t
a t r a s de g â n d u l de a găsi peste t o t locul pedepsirea c e ­
lor nesăţioşi.
I n înţelesul cel s t r i c t al c u v â n t u l u i , l i b e r t a t e a este
de p a r t e a o m u l u i de ştiinţă, fiindcă a c e s t a n u u r m e a z ă
înclinărilor şi asociărilor pe cari le găseşte sufletul său
p e de-a g a t a , ci u r m e a z ă unei m e t o d e s u s ţ i n u t e p r i n v o ­
i n ţ a sa.
A m ales ca pildă u n b a s m u , fiindcă din el se poate
v e d e a bine n a t u r a r a ţ i o n a m e n t u l u i b a z a t pe a b s t r a c ţ i ­
u n e a neştiinţifică. A m fi p u t u t alege în locul lui ori şi ce
s u p e r s t i ţ i e sau c r e d i n ţ ă p o p u l a r ă , şi p o a t e că făceam m a i
bine, de oarece î n b a s m u n u este de l u a t în seamă n u m a i
felul c o n v i n g e r i i ce el v r e a să producă, ci la el t r e b u i e
l u a t ă în seamă şi v a l o a r e a estetică, a d i c ă v a l o a r e a lui ca
o p e r ă de i m a g i n a ţ i e , care n u este de c o m p a r a t ş t i i n ţ e i .
D a c ă ţ i n e m însă s e a m ă de a c e a s t ă rezervă, a t u n c i pilda
l u i n e serveşte de m i n u n e , p e n t r u a înţelege a b s t r a c ţ i ­
u n e a ştiinţifică în deosebire de a b s t r a c ţ i u n e a neştiinţifică.
T o a t e superstiţiile şi credinţele p o p u l a r e , a u la baza
lor a b s t r a c ţ i u n i f o r m a t e d u p ă voia înclinărilor subiec­
t i v e . D a c ă stelele s u n t pe cer, şi dacă peştii s u n t în fun­
d u l m ă r e i ; dacă m u n ţ i i a u vârfurile şi coamele p e cari

1) Comp. Lazăr Şăineanu, Basmele române, Buc. 1895, pag. 846 şi urm.
 Ill

l e au, şi r â u r i l e a u albiile pe cari le a u ; clacă p ă m â n t u l

-este aşâ c u m este, cauza este t o t d e a u n a ceva c a r e se l e a g ă
de s u n e t u l omenesc, şi m a i ales ceva care so leagă de fap­
tele o m e n e ş t i . M i n t e a p o p u l a r ă îşi î n c h i p u e ş t e , în dosul
l u c r u r i l o r şi faptelor n a t u r e i , o p u t e r e a s e m ă n a t ă p u t e r e i
omeneşti, o p u t e r e care se a b ţ i n e sau se d e s l ă n ţ u e ş t e după
interese p u r o m e n e ş t i . D u m n e z e u sau zeii, cari s u n t în
ceruri, încă şi ei n u au în p l a n u l lor de v i e a ţ ă o grije
m a i m a r e decât pe acea a o m u l u i .
A b s t r a c ţ i u n e a subiectivă, adică a b s t r a c ţ i u n e a for­
m a t ă fără m e t o d ă riguroasă, este la b a z a t u t u r o r convin­
gerilor pe c a r i le găsim în s u p e r s t i ţ i i l e şi c r e d i n ţ e l e popu­
lare. Când m i n t e a se lasă să fie dusă de r i t m u l asociări-
lor din m e m o r i e , fără o. înfrânare v o i t ă din p a r t e a sa,
ea creiază basme. Când m i n t e a îşi i m p u n e o m e t o d ă con­
s t a n t ă , ea î n c e p e să facă ştiinţă. U n b a s m u îl p o a t e u r ­
m ă r i oricine, d a r o cercetare ştiinţifică n u o p o a t e u r m ă r i
d e c â t acela c a r e are sufletul p r e g ă t i t să-şi dea o încor­
d a t ă şi l u n g ă a t e n ţ i u n e .

6. L a b a z a ştiinţei, — în s ă m â n ţ a din c a r e r ă s a r e
falnicul m e d i u c u l t u r a l , pe care se sprijină a d e v ă r u l , —
se găsesc, aşa dar, funcţiuni le-sufleteşti: reflexiunea a-
d â n c ă , a t e n ţ i u n e a v o l u n t a r ă şi î n f r â n a r e a de s i n e ; iar
a b s t r a c ţ i u n i l e vin n u m a i în u r m ă . A b s t r a c ţ i u n i l e s u n t
i n s t r u m e n t e l e prin cari se e x p r i m ă p u t e r i l e sufleteşti.
D a r , negreşit, aceste i n s t r u m e n t e sunt de cea m a i
m a r e i m p o r t a n ţ ă . Î n t o c m a i c u m fără i n v e n t a r e a i n s t r u ­
m e n t e l o r t e h n i c e n u s'ar fi p u t u t desvoltâ c i v i l i z a ţ i u n e a
omenească, t o t astfel fără a b s t r a c ţ i u n i n u s'ar fi p u t u t
desvoltâ L o g i c a a'devărului.
F u n c ţ i u n i l e sufleteşti s u n t ca v â n t u l şi c u r e n t u l m ă ­
rii, cari î m p i n g corabia m a i d e p a r t e , d a r c a p a c i t a t e a de
t r a n s p o r t a corăbiei stă în c o n s t r u c ţ i a acesteia însăşi.
F u n c ţ i u n i l e sufleteşti creiază a b s t r a c ţ i u n e a , clar n a t u r a
a b s t r a c ţ i u n i i duce a d e v ă r u l în l u m e .
Logica, ş t i i n ţ a care ne dă regulile d u p ă care a r g u ­
m e n t ă m , când v r e m să c o n v i n g e m pe cineva de u n ade-
 v ă r , s'a o c u p a t p â n ă a c u m exclusiv de n a t u r a şi î n l ă n ­
ţ u i r e a a b s t r a c ţ i u n i l o r , fără să ţ i n ă s e a m ă de fondul s u ­
fletesc, din c a r e r ă s ă r e a u aceste a b s t r a c ţ i u n i . L o g i c a d e
p â n ă a c u m , a n a l i z a produsul sufletesc şi n u o r i g i n a din
c a r e acest p r o d u s e r ă e ş i t ; ea a n a l i z ă t e h n i c a a b s t r a c ­
ţ i u n i i , adică formalismul a b s t r a c ţ i u n i i , şi n u funcţiunile
p r i m i t i v e din c a r e a b s t r a c ţ i u n e a însăşi eră isvorîtă. A c e s t
e x c l u s i v i s m eră, d e a l t m i n t r e l i a d o p t a t şi de alte ş t i i n ţ e .
I s t o r i a c u l t u r i i şi a c i v i l i z a ţ i u n i i se ocupa, p â n ă a c u m ,
de perfecţionarea i n s t r u m e n t e l o r de p r o d u c ţ i u n e econo­
m i c ă ; de c o m p l i c a r e a coajei e x t e r n e a c u l t u r i i şi a civi­
l i z a ţ i u n i i şi n u de sufletul care t r ă i a în a c e a s t ă coajă.
A c u m , acest e x c l u s i v i s m este biruit. L o g i c a de astăzi
este o logică m a i complectă, şi p r i n a c e a s t a m a i reală.
E a se ocupă n u n u m a i de forma a r g u m e n t ă r i i , care se
p o a t e vedea din n a t u r a şi î n l ă n ţ u i r e a a b s t r a c ţ i u n i l o r , ci
şi de fondul sufletesc, pe care se ridică în genere ori şi
ce a b s t r a c ţ i u n e . L o g i c a de astăzi este m a i m u l t g e n e t i c ă ,
pe când L o g i c a veche eră m a i m u l t formală.
S c h i m b a r e a a c e a s t a de d i r e c ţ i u n e a a d u s d u p ă sine
şi c â t e v a e x a g e r a ţ i u n i . U n i i din logicianii c o n t i m p o r a n i
e x a g e r â n d p u n c t u l de v e d e r e genetic, a u făcut din L o ­
gică un capitol al Psihologiei, î n t o c m a i d u p ă c u m logi­
cianii cei vechi, e x a g e r â n d formalismul, făcuseră din L o ­
gică u n capitol a l M a t e m a t i c e i . A d e v ă r a t u l loc al Logicei
însă, n u este nici în Psihologie şi nici în M a t e m a t i c ă , ci
este în p u n c t u l său de vedere p r o p r i u , şi a n u m e în acela
de a cercetă condiţiunile de p r o d u c e r e ale a d e v ă r u l u i , în
ori şi ce d o m e n i u al ştiinţei s'ar afirmă acest a d e v ă r ;
p r i n u r m a r e , d i n t r ' u n p u n c t de v e d e r e m a i presus şi de
acel al Psihologiei şi de acel al M a t e m a t i c e i .
A d e v ă r u l ştiinţific, — căci d e o c a m d a t ă pe acesta îl
a v e m în vedere, — este l e g a t de f u n c ţ i u n i l e sufletului,,
d a r n u observând funcţiunilor sufleteşti îl p u t e m noi cu­
noaşte. O vieaţă î n t r e a g ă d a c ă a r reflectă cineva a s u p r a
conştiinţei sale, t o t u ş i n ' a r ajunge să descopere cele m a i
e l e m e n t a r e r e g u l i ale a d e v ă r u l u i . R e g u l i l e d u p ă c a r i
c o n ş t i i n ţ a p r o d u c e a d e v ă r u l se cunosc din însăşi p r o d u c -
 ţ i u n i l e conştiinţei. N u m a i reflectând a s u p r a a d e v ă r u l u i
care este în ş t i i n ţ ă , p u t e m r ă s p u n d e l a î n t r e b a r e a c u m
s'a p r o d u s a d e v ă r u l . D i n s t u d i a r e a metodologiei a d e v ă ­
r u l u i e x i s t e n t , adică produs, a j u n g e m să c u n o a ş t e m şi
funcţiunile f u n d a m e n t a l e ale conştiinţei cari s t a u l a o -
rigină.
De aceea, L o g i c a n u va p u t e a n i c i o d a t ă să se con­
funde cu Psihologia. E a v a fi genetică, fără însă să se
r e s t r â n g ă la procesul g e n e t i c p e care îl dă P s i h o l o g i a .
P r o c e s u l genetic, care stă l a baza a d e v ă r u l u i se p o a t e
cunoaşte n u m a i din c e r c e t a r e a produselor conştiinţei o-
menirii întregi, adică d i n c e r c e t a r e a întregei ştiinţe p r o ­
duse, i a r n u d i n d a t e l e p e care le oferă observarea con­
vingerilor individuale, cari vor c o n s t i t u i obiectul p r o p r i u
al Psihologiei.
P r i n u r m a r e L o g i c a de astăzi n u t r e b u i e să înlocu­
iască u n e x c l u s i v i s m prin a l t u l , ci să le î n l ă t u r e pe a m â n ­
două, şi să devie astfel o ş t i i n ţ ă c o m p l e c t ă . Ea t r e b u i e
să î n l ă t u r e formalismul vechiu, a r ă t â n d origina a d e v ă ­
r u l u i în c o n d i ţ i u n i l e conştiinţei omeneşti d a r în a c e l a ş
t i m p să n u p u n ă î n t r e condiţiunile conştiinţei d e c â t p e
acelea cari se deduc din desvoltarea însăşi a ş t i i n ţ e i din
o m e n i r e . C o n d i ţ i u n i l e conştiinţei se a p a r ă astfel ca u n
coeficient ireductibil pe c a r e îl d e m o n s t r a c h i a r evolu
ţ i u n e a ştiinţei.
A c e a s t a este şi direcţiunea spre care ni se p a r e c ă
se î n d r e a p t ă L o g i c a din zilele noastre. I n această p r i v i n ţ ă
este c a r a c t e r i s t i c faptul, că î n t r e u l t i m e l e cărţi de L o ­
gică, u n a care a fost d i s c u t a t ă m a i m u l t , în t i m p u l din
u r m ă , c a r t e a lui H e r m a n n C o h e n , Logik der reinen Erkennt-
1
niss' ), consideră ca pe cea m a i i m p o r t a n t ă p r o b l e m ă p e n ­
t r u Logică, t o c m a i p r o b l e m a o r i g i n e i : die Logik des Ur-
sprungs.

1) Berlin, 1902.
S t u d i i Filosofice, V I I .
 7. L o g i c a cea n o u ă astfel î n d r e p t a t ă , p u n e într'o
n o u ă l u m i n ă c â t e v a cestiuni, cari e r a u şi m a i î n a i n t e
p e n t r u v i e a ţ a p r a c t i c ă de o m a r e î n s e m n ă t a t e , d a r cari
însă în ştiinţă n u găseau p â n ă a c u m a t e n ţ i u n e a cuvenită.
D i n aceste cestiuni, u r m ă t o a r e l e s u n t cele m a i a p r o ­
piate.
D a c ă a d e v ă r u l ştiinţific, — căci încă o d a t ă n u m a i
de acesta este a c u m a vorba, — depinde, cum a m văzut,
de condiţiuni sufleteşti; dacă n u p o a t e fi a b s t r a c ţ i u n e
ştiinţifică decât aceea care se formează d u p ă o r e g u l ă
c o n t r o l a t ă şi consecventă, şi o r e g u l ă c o n t r o l a t ă şi con­
secventă n u p o a t e fi în ori şi ce m i n t e de om, ci n u m a i
în aceea care este p r e g ă t i t ă , a t u n c i c o m u n i c a r e a a d e v ă ­
r u l u i , a d i c ă t r e c e r e a a d e v ă r u l u i dintr'o m i n t e de om în-
t r ' a l t a n u este u n fapt care se petrece aşa uşor, şi c a r e
să fie fără i m p o r t a n ţ ă . C o m u n i c a r e a a d e v ă r u l u i presu­
p u n e , că m i n t e a celui ce spune, n e c u m creiază a d e v ă r u l ,
şi m i n t e a celui ce p r i m e ş t e a d e v ă r u l , s u n t în acelaş g r a d
de p r e g ă t i t e . D a c ă m i n t e a celui ce spune a d e v ă r u l este
altfel p r e g ă t i t ă decât m i n t e a celui ce p r i m e ş t e a d e v ă r u l ,
a t u n c i î n ţ e l e g e r e a î n t r e ei n u se p o a t e face pe deplin.
A c e l m a i p u ţ i n p r e g ă t i t , n u p o a t e î n ţ e l e g e pe cel m a i
bine p r e g ă t i t .
I a t ă d a r o c e s t i u n e : C u m să facem să t r e a c ă a d e v ă ­
rul ştiinţific d i n t r ' o m i n t e p r e g ă t i t ă , a d i c ă r i d i c a t ă su­
fleteşte, î n t r ' o m i n t e n e p r e g ă t i t ă .
D a r m a i este şi o a doua cestiune, t o t aşa de impor­
tantă.
A b s t r a c ţ i u n i l e ştiinţifice, p r e c u m a m v ă z u t , s u n t
i n s t r u m e n t u l p r i n c a r e se p r o d u c e c o n v i n g e r e a ştiinţifică.
I n a b s t r a c ţ i u n i este o a r e c u m c o n d e n s a t ă g â n d i r e a ome­
nească, î n t r u c â t a c e a s t ă g â n d i r e a fost c o n t r o l a t ă şi m e ­
t o d i c dirijată. F i e c a r e om de ş t i i n ţ ă găseşte la dispoziţia
sa aceste a b s t r a c ţ i u n i m a i d i n a i n t e f o r m a t e ; şi el n u are
să adaoge la ele decât o m a i m a r e precisiune, p r i n co­
r e c t ă r i noui. A c e s t a este c a z u l obişnuit. Se poate însă
î n t â m p l ă şi u n caz e x c e p ţ i o n a l . O m u l de ş t i i n ţ ă poate
să aibă o g â n d i r e cu d e s ă v â r ş i r e nouă, care să n u p o a t ă
i n t r ă în c a d r u l a b s t r a c ţ i u n i l o r de m a i n a i n t e f o r m a t e !
E l p o a t e să i n t r o d u c ă n o u i r e g u l i , d u p ă care să se for­
m e z e a b s t r a c ţ i u n i l e ! A t u n c i n u este oare aci o g r e u t a t e ?
Cu alte cuvinte, a b s t r a c ţ i u n i l e ştiinţifice, ca i n s t r u m e n t e
ale c o n v i n g e r i i ştiinţifice, pot p r e z i n t ă două n e p o t r i v i r i
faţă de sufletul o m e n e s c : ele pot fi câte odată p r e a su­
p e r i o a r e p e n t r u a mijloci c o n v i n g e r e a în m i n t e a ori şi
cui, şi ele pot fi, în chip opus, n u î n d e s t u l de s u p e r i o a r e
p e n t r u a p r i m i în ele convingerea ori şi cui. A b s t r a c ţ i u ­
nile s u n t p o t r i v i t e p e n t r u cazurile mijlocii şi n e p o t r i v i t e
p e n t r u celelalte. Sufletele cari m e r g în u r m a ştiinţei n u
le p r e a înţeleg, iar sufletele cari m e r g î n a i n t e a ştiinţei
le î n ţ e l e g p r e a bine, d a r t o c m a i p e n t r u aceea* le găsesc
n e p o t r i v i t e cu g â n d i r e a lor !
Aceste două cestiuni n u p u t e a u găsi în L o g i c a v e ­
che nici o rezolvare, fiindcă a c e a s t ă Logică n u se ocupă
de condiţiunile sufleteşti cari d e t e r m i n ă şi susţin ade­
v ă r u l ştiinţei. I n Logica cea nouă, r e z o l v a r e a acestor
c e s t i u n i ocupă din p o t r i v ă u n loc de f r u n t e ; ea c o n s t i t u e
p o a t e c h i a r p a r t e a ei m a i originală.
 CAPITOLUL VI

A D E V Ă R ŞI MINCIUNĂ

1. Oamenii pe cari nu-i înţelegem, fiindcă ne sunt superiori. — 2, Oa­

menii pe cari nu-i înţelegem, fiindcă ne sunt inferiori. —• 3. Propaganda adevă­
rului şi meşteşugul minciunei. —• 4. Cum sunt minţiţi sălbatecii. — 5. Politica şi
minciuna. — 6. Reclama necinstită. — Reclama in publicul de jos şi reclama în
publicul de sus. — 7. Biruinţa adevărului.

1. S u n t o a m e n i pe cari n u - i î n ţ e l e g e m . S u n t o a m e n i
pe cari n u - i p u t e m a d u c e să ne înţeleagă.
O a m e n i i pe cari n u - i înţelegem, ne pot fi, ca m e n ­
t a l i t a t e , prea superiori, sau p r e a inferiori. Oamenii pe
cari nu-i p u t e m aduce să ne înţeleagă, ne sunt t o t d e a u n a
inferiori.
Bine înţeles, calificativul de superiori şi inferiori îl
l u ă m î n t r ' u n înţeles r e l a t i v . E s t e vorba de acei ce întrec,
sau n u se ridică încă p â n ă la m e n t a l i t a t e a c e r u t ă de şti­
i n ţ a obişnuită. Din a l t e p u n c t e de vedere, decât acela al
ştiinţei, calificativul nici că a r e v r e u n rost.
Şi de ce n u ne î n ţ e l e g e m u n i i pe alţii ?
F i i n d c ă abstracţiunile, pe cari ni le c o m u n i c ă m p r i n
c u v i n t e u n i i altora, n u s u n t p r i n ele înşile a d e v ă r u l , ci
ele s u n t i n s t r u m e n t e l e p r i n care se e x p r i m ă a d e v ă r u l .
A d e v ă r u l stă în a d â n c u l sufletului, i a r a b s t r a c ţ i u n i l e nu
fac decât să-1 r e p r e z i n t e , adică să-1 simbolizeze.
Un suflet d'abia ieşit din s â n u l n a t u r e i , necioplit şi
n e p l ă m ă d i t de c u l t u r ă , îşi e x p r i m ă stările sale sufleteşti
p r i n c u v i n t e , ca şi o m u l c u l t ; o m u l i n c u l t înţelege însă
prin cuvintele sale altceva decât omul cult. Cuvintele
t r e b u i e s c înţelese d u p ă om. Trebuiesc c o m p l e c t a t e cu
aceea ce se p e t r e c e în sufletul celui ce v o r b e ş t e ; şi c u m
aceea ce se p e t r e c e în suflet n u se vede, înţelesul pe c a r e
îl d ă m noi cuvintelor, p o a t e fi greşit. U n e o r i chiar cu
t o t u l greşit. A s e m ă n ă r i l e de s u n e t e nu s u n t de ajuns p e n ­
t r u ca să zicem că v o r b i m î n t r e noi aceeaşi l i m b ă ; la a-
s e m ă n ă r i l e de sunet trebuiesc să se m a i adaoge şi asemă­
n ă r i l e de suflet.
Să vedem pe o a m e n i i pe cari noi n u - i p u t e m î n ­
ţelege. Mai î n t â i u pe cei superiori.
I n t r e aceştia vin de drept, în p r i m a linie, aceia cari
au i n t u i ţ i u n e a simţurilor m a i b o g a t ă decât i n t u i ţ i u n e a
obişnuită a fiecărui d i n t r e noi. E x e m p l a r e l e acestor oa­
m e n i însă s u n t g r e u să fie stabilite, fiindcă deosebirea
î n t r e ei şi noi este p r e a radicală. A s e m e n e a o a m e n i sunt
faţă de noi aceia ce s u n t e m noi faţă de orbi şi surzi. Ori
şi ce descriere ne-ar face ei despre i n t u i ţ i u n i l e lor, noi
n u le p u t e m avea, c u m nici orbul n u p o a t e să aibă cea
m a i e l e m e n t a r ă culoare, sau surdul cel m a i e l e m e n t a r
ton, din descrierile pe cari l e - a m face noi. I n t r e ei şi n o i
este o p r ă p a s t i e . Aceşti o a m e n i p o t să ne descrie cât de
n m l t aceea ce ei simt, noi t o t nu-i v o m p u t e a înţelege,
sau îi vom î n ţ e l e g e greşit. B u n i o a r ă , dacă cineva a r p r e ­
t i n d e că a u d e m i ş c a r e a stelelor d u p ă cer, ca o muzică
sublimă, n e a s e m ă n a t ă muzicei c u n o s c u t e nouă, sau că
vede la distanţă, p r i n z i d u r i şi p r i n m u n ţ i , l u c r u r i aşezate
î n t r ' u n s p a ţ i u cu a l t e dimensiuni, d e c â t cele cunoscute
noă, noi, orice sforţare vom face ca să-1 înţelegem, totuşi,
n u v o m isbuti. De aceea, a s e m e n e a o a m e n i îi conside­
r ă m m a i b i n e că n u e x i s t ă ; sau, fiindcă ne este m a i co­
m o d că s u n t n e b u n i . I n t u i ţ i u n e a s i m ţ u r i l o r o p r e s u p u n e m
la t o ţ i o a m e n i i ca fiind egală, adică de aceeaşi n a t u r ă . Ne­
g r e ş i t a d m i t e m v a r i a ţ i u n i dela individ la individ, d a r
aceste v a r i a ţ i u n i le p r e s u p u n e m că a r fi n u m a i de grad,
nu şi d e n a t u r a . U n u l vede m a i p a r t e , a l t u l m a i a p r o a p e ;
u n u l d i s t i n g e sunetele m a i bine decât u n a l t u l ; u n u l are
g u s t u l şi m i r o s u l m a i fin decât u n a l t u l ; u n u l apreciază
g r e u t a t e a m a i e x a c t decât u n a l t u l , etc. T o a t e aceste di­
ferenţe există, d a r ele nu p u n î n t r e o a m e n i b a r i e r e de
n e t r e c u t , din p u n c t u l de vedere a l înţelegerii adevărului.
Cei cu s i m ţ u r i m a i grosolane ajung prin sforţări, şi m a i
 ales p r i n ajutorul e d u o a t i u n i i pe c a r e o p u n e civilizaţia,
la dispoziţia lor, să î n ţ e l e a g ă pe acei cu s i m ţ u r i m a i d e ­
licate. I n t u i ţ i u n e a , fiindcă n u p u t e m altfel, o p r e s u p u n e m
că este aceeaşi. D i s t a n ţ a d i n t r e sufletele o a m e n i l o r înce­
pe să o p r o d u c ă reflectarea şi efectele e i : a b s t r a c ţ i u n i l e .
D e a s u p r a l u m e i simţurilor, c o n ş t i i n ţ a omenească,
p r i n reflectare, ridică o a doua lume, l u m e a a b s t r a c ţ i u ­
nilor. I n aceasta de a doua l u m e i m a g i n i l e i n t u i t i v e şi in­
dividuale ale l u c r u r i l o r s u n t şterse şi înlocuite cu aceace
a t e n ţ i u n e a găseşte în ele ca e l e m e n t e m a i c a r a c t e r i s t i c e .
D i n aceste elemente m a i c a r a c t e r i s t i c e se formează î n ­
ţelesul a b s t r a c ţ i u n i l o r , cari se e x p r i m ă şi se comunică
dela om la om, m u l ţ u m i t ă cuvintelor.
E l e m e n t e l e c a r a c t e r i s t i c e n u sunt găsite de toţi oa­
m e n i i în acelaş chip, şi m a i ales n u s u n t o r g a n i z a t e î n -
l ă u n t r u l a b s t r a c ţ i u n i i în acelaş c h i p ; — căci aceste e l e ­
m e n t e c a r a c t e r i s t i c e se o r g a n i z e a z ă şi ele în a b s t r a c ţ i u n e ,
î n t o c m a i d u p ă c u m însuşirile s i m ţ u r i l o r se o r g a n i z e a z ă
în i m a g i n e a i n t u i t i v ă a l u c r u l u i . Şi aci stă î n c e p u t u l di­
ferenţierii d i n t r e oameni. U n u l găseşte ca e l e m e n t c a ­
r a c t e r i s t i c o a n u m i t ă însuşire sau r a p o r t , şi a l t u l găseşte
a l t ă însuşire şi a l t r a p o r t ; apoi u n u l organizează ele­
m e n t e l e găsite după o r e g u l ă şi a l t u l d u p ă alta. I n c u ­
n o a ş t e r e a prin s i m ţ u r i a l u c r u r i l o r t o ţ i o a m e n i i se găsesc
în acelaş plan, a u aceeaşi p e r s p e c t i v ă ; pe c â n d în c u ­
n o a ş t e r e a p r i n a b s t r a c ţ i u n e a lucrurilor, o a m e n i i se gă­
sesc în p l a n u r i deosebite; u n g h i u r i l e lor de p e r s p e c t i v ă
p o t fi cu t o t u l deosebite. M i n t e a e x c e p ţ i o n a l ă a u n u i a se
ridică peste p e r s p e c t i v a obişnuită a ştiinţei dintr'o epocă ;
ea alege ca elemente m a i c a r a c t e r i s t i c e ale l u c r u r i l o r in­
t u i t i v e altele decât p e acele pe c a r i le alege ş t i i n ţ a de
obiceiu; şi dacă p r e s u p u n e m m a i ales, că p l a n u l de or
g a n i z a r e al acestor e l e m e n t e în m i n t e a o m u l u i n o s t r u
este u n plan cu t o t u l a l t u l , decât p l a n u l î n t r e b u i n ţ a t în
ş t i i n ţ a obişnuită, a t u n c i se ridică î n t r e m i n t e a a c e s t u i
om şi m i n t e a obişnuită a epocei, o b a r i e r ă care o p r e ş t e
înţelegerea. Şi cel d i n t â i u c a r e simte a c e a s t ă b a r i e r ă este
t o c m a i o m u l c a r e a r e m i n t e a e x c e p ţ i o n a l ă . El c a u t ă m i j -
loc ele a se face înţeles şi nu g ă s e ş t e ; r e c u r g e la abstrac­
ţ i u n i l e obişnuite ale ştiinţei, şi constată că aceste a b ­
s t r a c ţ i u n i nu-i r e d a u exact g â n d u l . Cel care suferă este
omul e x c e p ţ i o n a l . O m u l obişnuit, î n c r e z u t în v a l o a r e a
a b s t r a c ţ i u n i l o r sale, adică în ş t i i n ţ a sa c u r e n t ă , nici n u
o b s e r v ă î n a l t a t r a g e d i e c a r e se p e t r e c e în sufletul celui
e x c e p ţ i o n a l . D a r cel care p ă g u b e ş t e este o m u l obişnuit,
adică o m e n i r e a î n t r e a g ă .
A c e a s t a este e x p l i c a r e a m i s t e r u l u i p e n t r u ce o a m e n i
cu a d e v ă r a t superiori n'au fost înţeleşi d e c â t t â r z i u d u p ă
m o a r t e a lor. Ei n ' a v e a u mijlocul să se facă înţeleşi. A b ­
s t r a c ţ i u n i l e lor erau făurite p e n t r u u n alt plan de î n ţ e ­
legere, d e c â t cel obişnuit al ştiinţei din t i m p u l l o r ; ab­
s t r a c ţ i u n i l e lor înfăţişau l u m e a d i n t r ' u n u n g h i u de p e r ­
s p e c t i v ă cu t o t u l diferit.
C a z u r i de acestea, în cari o a m e n i i s u p e r i o r i să t r e a c ă
n e î n ţ e l e ş i de c o n t i m p o r a n i i lor s u n t foarte m u l t e în is­
t o r i a omenirii. T o a t e m a r i l e progrese s ă v â r ş i t e în istoria
ştiinţei, s u n t p r e c e d a t e de epoce de criză, în c a r e ideile
originale d u c o l u p t ă a p r i g ă p e n t r u a fi înţelese. I a t ă în­
t r e altele, u n caz t i p i c : L a î n c e p u t u l erei m o d e r n e ş t i i n ţ a
m a t e m a t i c i l o r t r e c e a p r i n t r ' o m a r e criză. Vechile m e t o d e ,
m o ş t e n i t e d e l a m a t e m a t i c i i elini, nu erau în m ă s u r ă ca să
organizeze g â n d i r e a celor noi. A b s t r a c ţ i u n i l e de n u m ă r ,
de m ă r i m e şi m ă s u r ă t o a r e , plesneau, c u m s'ar zice, sub
p r e s i u n e a g â n d u r i l o r noi. M a t e m a t i c i a n u l s i m ţ i â că ab­
s t r a c ţ i u n i l e ştiinţei lui t r e b u i e s c l ă r g i t e . E r a u o p e r a ­
ţ i u n i c a r i t r e b u i a u i n t r o d u s e în m a t e m a t i c ă , deşi ele n u
se î m p ă c a u cu r a ţ i o n a l i t a t e a de p â n ă aci a acestei ştiinţe.
I n p r i m u l r â n d , t r e b u i a u i n t r o d u s e o p e r a ţ i u n i l e pe baza
funcţiunii, şi M a t e m a t i c a î n t r e a g ă t r e b u i a r e v i z u i t ă şi pu­
să în acord cu a c e a s t ă n o u ă a b s t r a c ţ i u n e . A s t ă z i funcţi­
unea m a t e m a t i c ă este tot ce p o a t e fi m a i b a n a l în ştiinţă.
G r a ţ i e ei, a p l i c a ţ i u n e a m a t e m a t i c i l o r l a c u n o a ş t e r e a n a -
t u r e i a l u a t o î n t i n d e r e aşa de m a r e . D a r la î n c e p u t u l
erei m o d e r n e funcţiunea n u era deloc banală, ci eră t o t
ce p u t e a fi m a i neînţeles. Mai bine de u n secol spiritele
superioare se încercară, în t o t felul, cum să o i n t r o d u c ă
 în ştiinţă, şi să o facă m o n e d ă c u r e n t ă p e n t r u t o ţ i ! T o ţ i
m a r i i m a t e m a t i c i e n i din acea v r e m e o a v e a u în m i n t e a
lor ; pe baza ei îşi f o r m a u şi c o n v i n g e r i l e ; d a r p e n t r u
ş t i i n ţ a obişnuită n o u a a b s t r a c ţ i u n e n u e x i s t ă decât în
t r a d u c e r e . N i m e n i nu vorbea de funcţiune, ci de propor-
ţiunea divină. Proporţiunea fiind o a b s t r a c ţ i u n e cunoscută,
s e r v e a d r e p t t e r m e n de t r a d u c e r e . Şi câţi d i n t r e acei ce
v o r b i a u de proporţia divină p u t e a u fi î n ţ e l e ş i ! E p i t e t u l de
divină a l ă t u r a t la u n t e r m e n ştiinţific, c u m este p r o p o r ­
ţia, eră de n a t u r ă să producă bănuieli la ori şi cine. Mai
ales la habotnicii ştiinţei. Ş t i i n ţ a celor m u l ţ i îşi u r m ă
d r u m u l său cel vechiu, cu t o a t e că în capetele celor aleşi
o m a r e s c h i m b a r e se produsese.
N u m a i târziu, d u p ă Descartes, a b s t r a c ţ i u n e a cea
n o u ă deveni clară p e n t r u t o a t ă l u m e a ştiinţifică şi i n t r ă
în domeniul ş t i i n ţ e i curente. In u r m ă , d u p ă ce a b s t r a c ­
ţ i u n e a fu înţeleasă de t o ţ i , ea nu m a i a v u nevoie de t r a ­
ducere, ci se n u m i funcţiune p e n t r u t o a t ă l u m e a şi p r i n
mijlocirea ei apoi m a t e m a t i c a p u t u fi a p l i c a t ă d i r e c t la
ş t i i n ţ a mecanicei, care t o c m a i a t u n c i se constituise p r i n
Galilei. D a c ă m a r e a a u t o r i t a t e a lui D e s c a r t e s n u a r fi is-
b u t i t să generalizeze î n t r e b u i n ţ a r e a funcţiunei în m a t e ­
m a t i c ă , m u l t ă vreme încă ş t i i n ţ a mecanicei a r fi s t a t pe
loc. A r fi fost cu n e p u t i n ţ ă u n u i N e w t o n m a i t â r z i u să
formuleze teoria g r a v i t a ţ i u n i i u n i v e r s a l e .
Astăzi, a p r o a p e că n u p u t e m concepe o ştiinţă a Ma­
t e m a t i c e i lipsită de teoria funcţiunilor. Ne este g r e u de
î n c h i p u i t chiar u n cât de n e î n s e m n a t inginer, care să
nu cunoască şi să n u aplice calculul funcţiunilor!
Cu p a t r u secole î n a i n t e a n o a s t r ă însă, cei m a i dc
f r u n t e m a t e m a t i c i a n i se g â n d e a u c u m să strecoare ideia
cea nouă sub d e n u m i r e a u n e i idei v e c h i ! P e n t r u idea
cea n o u ă n i m e n i nu a v e a încă m i n t e a p r e g ă t i t ă ca să o
înţeleagă.
Acelaş caz, — p e n t r u a a m i n t i n u m a i de cele m a i
tipice, — cu i n t r o d u c e r e a ideilor lui L a m a r k şi D a r w i n
în Biologie.
A p o i m u l t e alte c a z u r i s u n t la fel.
 In zilele n o a s t r e , câte idei noi t r e c neobservate, fiind­
că noi n u a v e m m i n t e a p r e g ă t i t ă ca să le înţelegem ! D i n
cele câte se scriu, m a i ales, în m a t e r i e de ştiinţă socială,
c â t e idei noi n u s u n t a r u n c a t e la o p a r t e sub c u v â n t că
sunt u t o p i i şi n e b u n i i ; idei cari m a i t â r z i u a u să fie a-
d o p t a t e de c ă t r e cei m a i ortodocşi o a m e n i ai ş t i i n ţ e i !
A c e a s t a a fost şi v a fi şi de aci înainte, în t o t d e a u n a .
P r i n a b s t r a c ţ i u n i l e , pe cari le creiază m i n t e a o m u ­
lui, se deschid o r i z o n t u r i noi p e n t r u ştiinţă, şi o r i z o n t u r i
din ce în ce m a i l a r g i . D a r nu ori şi cui este d a t să v a d ă
la ori şi ce distanţă. Ochiul m i n ţ i i fiecăruia este a c o m o ­
d a t pe c â t e o a n u m i t ă d i s t a n ţ ă .
A b s t r a c ţ i u n i l e vechi, c a r i stăpânesc g â n d i r e a u n e i
epoce, n u s t a u î n t r e ele izolate, ci ele se susţin unele pe
altele, fiindcă t o a t e s u n t formate d u p ă aceeaşi m e t o d ă .
O idee nouă, ca să p ă t r u n d ă în m i n t e a o m u l u i de şti­
inţă, t r e b u i e să d ă r â m e n u n u m a i ideia pe care ea o î n -
locueşte, ci t r e b u i e să d ă r â m e î n t r e g u l l a n ţ de idei în
care se găsea î n v e r i g a t ă ideia cea veche. T r e b u i e d ă r â ­
m a t î n t r e g u l p l a n de o r g a n i z a r e al ideilor de p â n ă aci.
Şi a c e a s t a n u este aşa de uşor. P l a n u l de o r g a n i z a r e al
vechilor idei, prin aceea că eră i n t r a t în o b i ş n u i n ţ a m i n ­
ţii, devenise ca o a doua i n t u i ţ i u n e . De aci p u t e r e a de
rezistenţă a ideilor vechi ; p u t e r e a o b s c u r a n t i s m u l u i . D a r
tot de aci şi t e n a c i t a t e a cu care l u p t ă ideile n o i ! M i n ­
tea care a n t i c i p e a z ă , n u este o m i n t e de idei vechi î m ­
p e s t r i ţ a t ă c a idei noi, ci este o m i n t e t r a n s f o r m a t ă . Ideile
cele noi a u r e g u l a lor de f o r m a ţ i u n e , şi a c e a s t a se i m ­
p u n e în t o t cuprinsul lumei a b s t r a c ţ i u n i l o r . T o a t e ideile
ce se găsesc la olaltă, î n c e a r c ă o n o u ă corelaţiune, adică
o nouă o r g a n i z a r e . Izbutesc ideile cele noi să organizeze
după p l a n u l lor g e n e t i c ideile cele vechi, a t u n c i î n t r e
t o a t e se formează din nou o l e g ă t u r ă t o t aşa d e s t r â n s ă
ca şi î n t r e elementele i n t u i ţ i u n i i s i m ţ u r i l o r . O m u l cu
m i n t e a t r a n s f o r m a t ă , par'câ vede l u m e a într'altfel. I -
deile cele noi n u sunt p e n t r u el u n spor în g r ă m a d a cu­
n o ş t i n ţ e l o r de p â n ă aci, ci s u n t o p e r s p e c t i v ă nouă. L u ­
mea î n t r e a g ă ia p e n t r u el o a l t ă înfăţişare.
 U n u i a s e m e n e a om, cu m i n t e a t r a n s f o r m a t ă , v a fi
g r e u să-i m a i z d r u n c i n e cineva o c o n v i n g e r e făcută. G a -
lilei, spre pildă, cu t o a t e că n u c u n o ş t e a legea g r a v i t a -
ţiunii, şi cu t o a t e că n u d i s p u n e a de o b s e r v a ţ i u n i l e a s ­
t r o n o m i c e de c a r i au dispus succesorii lui, m a i t â r z i u ,
cu t o a t e că n u s t ă p â n e a decât u n c r â m p e i din c u n o ş t i n ­
ţele Mecanicei de a s t ă z i ; d a r a t â t a c â t s t ă p â n e a din a-
ceste c u n o ş t i n ţ e , e r ă aşâ de a d â n c şi a t â t de t r a n s f o r m a t ă ,
e r ă p e r s p e c t i v a m i n ţ i i sale, în u r m a acestor c u n o ş t i n ţ e ,
că în p o t r i v a t u t u r o r a r g u m e n t e l o r şi cu riscul vieţii
sale chiar, n u se p u t e a î m p i e d i c ă să afirme mişcarea p ă ­
m â n t u l u i în jurul s o a r e l u i ! E l p ă r e a că vede a c e a s t ă
m i ş c a r e . E pur si muove! Orice mi-aţi s p u n e , p ă m â n t u l
t o t se m i ş c ă ! zicea d â n s u l .
A c e a s t ă t e n a c i t a t e pe care o dobândeşte n o u a ideie,
de î n d a t ă ce ea i z b u t e ş t e să-şi i m p u n ă r e g u l a sa de for­
m a ţ i u n e în m i n t e a cuiva, a şi făcut pe m u l ţ i să c r e a d ă
că o a m e n i i de g e n i u descoperă a d e v ă r u r i l e cele noi p r i n -
t r ' u n fel de i n t u i ţ i u n e suprasensibilă. A c e a s t ă i n t u i ţ i u n e
suprasensibiiă n u este a l t a decât p u n c t u l de vedere n o u
care se i n t r o d u c e în formarea a b s t r a c ţ i u n i l o r .
O m i c ă î n c l i n a r e d a t ă p o z i ţ i u n i i c o r p u l u i şi ochiul
vede l u m e a sub o n o u ă f a ţ ă ! O m i c ă î n c l i n a r e în u n g h i u l
sub c a r e se formează a b s t r a c ţ i u n e a şi l u m e a ia cu t o t u l
o a l t ă e x p l i c a r e p e n t r u omul de ştiinţă. De aci n e î n ţ e ­
legerea î n t r e acel c a r e a n t i c i p ă ş t i i n ţ a v i i t o r u l u i şi acel
c a r e este p r i n s în ş t i i n ţ a p r e z e n t u l u i .
D a r n e g r e ş i t p r e z e n t u l vine pe u r m a viitorului. N e ­
înţelegerea de ieri se l ă m u r e ş t e astăzi, p e n t r u ca o n o u ă
n e î n ţ e l e g e r e să-i ia locul m â i n e . T o a t e ideile o r i g i n a l e
m e n i t e să r e v o l u ţ i o n e z e ştiinţa, d u p ă ce p u n c t u l lor d e
vedere se generalizează, p a r simple, n e s p u s de simple.
P r i m a î n t r e b a r e , c a r e vine în m i n t e , d u p ă ce ele s u n t
înţelese, este : c u m de n u s'a g â n d i t n i m e n i la ele m a i
de m u l t ? T o a t e descoperirile m a r i s u n t în felul a n e c d o ­
tei cu oul lui Columb. F a c i m p r e s i a că n u t r e b u i a p r e a
m u l t ă m u n c ă , p e n t r u ca ori şi cine să le facă.
Se înţelege că aşâ şi este într'o p r i v i n ţ ă . T o a t e i d e i l e
 originale, cari r e v o l u ţ i o n e a z ă ş t i i n ţ a , mijlocesc ele fapt
găsirea u n u i p u n c t de vedere m a i n o r m a l p e n t r u m i n t e a
omenească. Ideile cele noi lărgesc o r i z o n t u l înţelegerii.
C â n d m i n t e a se d e p r i n d e cu o r i z o n t u l cel nou, ideile
cele noi p a r n a t u r a l e , şi cât se p o a t e de simple. G r e u t a ­
t e a este n u m a i p â n ă ce se a d a p t e a z ă m i n t e a la o r i z o n t u l
cel nou.
O a m e n i i superiori s u n t î n d r u m ă t o r i i ştiinţei. P r i ­
mele lor a r ă t ă r i s u n t s u s p e c t a t e şi neînţelese. D r u m u l b ă ­
t ă t o r i t p a r e t o t d e a u n a m a i sigur. D a r în c u r â n d d r u m u l
cel nou, a r ă t a t de o m u l superior, se c o n s t a t ă a fi cu m u l t
m a i sigur şi m a i scurt. A t u n c i fiecare îşi z i c e : d a r p e
acest d r u m t r e b u i a să m e a r g ă ş t i i n ţ a de m u l t !
E x e m p l u l cu n e î n ţ e l e g e r i l e cari se p r o d u c în c e r c u l
o a m e n i l o r de ş t i i n ţ ă este u n e x e m p l u clasic, — d a r n u
este u n i c u l . N e - a m o p r i t la el, fiindcă t r a t ă m î n a c e s t e
p a g i n i cu preferinţă c o n v i n g e r e a ştiinţifică. D a r e x e m ­
p l u l se r e p e t ă şi în afară de cercul o a m e n i l o r de ştiinţă,
în cercul a r t i ş t i l o r ca şi în cercul o a m e n i l o r politici, etc.
— dacă n u î n t r ' u n mod aşa de clasic, în s c h i m b însă în
m o d m a i frecuent. A n i m a l e l e obişnuite să trăiască la î n -
t u n e r e c , când sunt scoase la l u m i n a soarelui, nu m a i v ă d
n i m i c î n a i n t e a ochilor. T o t aşa şi o a m e n i i . S c o a t e pe u n
om din m e d i u l ştiinţific obişnuit m i n ţ i i lui, — şi el n u
m a i înţelege n i m i c .
I n o r g a n u l vederii, n e m a i s p u n e încă psihologia^
s u n t strict vorbind două o r g a n e : u n u l a d a p t a t c u l o r i l o r
din care se c o m p u n e s p e c t r u l solar, şi a l t u l , a d a p t a t lu-
m i n e i de n o a p t e : alb şi î n t u n e r i c . S u n t a n i m a l e cari n'au
decât u n u l singur d i n t r e aceste organe, c u m s u n t b u n i o a r ă
bufniţele. C â n d se î n t â m p l ă ca l u m i n a p o t r i v i t ă p e n t r u
acest s i n g u r organ să se schimbe, a t u n c i şi bufniţele or­
besc. O r g a n u l înţelegerii a d e v ă r u l u i p a r e să fie şi el la fel.
1
I n el s u n t două organe. U n u l p r i m i t o r de ş t i i n ţ a care vine.
şi a l t u l p r i m i t o r de ştiinţa care a fost. O a m e n i i cari n ' a u
decât pe cel din u r m ă orbesc, când sunt aduşi î n a i n t e a
ştiinţei de m â i n e . Ei s u n t ca pasările de n o a p t e : obscu­
rantist!.
 2. S u n t şi oameni pe cari n u - i înţelegem, fiindcă
î n t r e ei şi noi deavoltarea c u l t u r i i a pus o p r e a m a r e dis­
t a n ţ ă . A c e ş t i a s u n t s t r ă b u n i i n o ş t r i sufleteşti, pe cari
nu-i m a i p r i c e p e m din cauză că le-am p i e r d u t rostul cu­
vintelor.
L o g i c a sunetelor p r i m i t i v e se diferenţiază de logica
sufletelor culte prin lipsa reflectării. P r i n reflectare o m u l
cult se ridică d e a s u p r a înfăţişării c o n c r e t e a l u c r u r i l o r ,
i a r l e g ă t u r a d i n t r e g â n d u r i l e lui se face d i n t r ' u n p u n c t
de vedere superior i n t e r e s e l o r de m o m e n t .
L a omul incult, lipsind reflectarea, logica g â n d i r i i
se confundă cu psihologia g â n d i r i i . T r e b u e să cunoşti
p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e vieţii o m u l u i i n c u l t ; t r e b u e să ştii ce-1
interesează şi ce nu-1 i n t e r e s e a z ă pe el, p e n t r u ca să fii
pe u r m e l e logicei lui.
L o g i c a o m u l u i cult are u n c a r a c t e r u n i v e r s a l , adică
este aceeaşi p e n t r u t o ţ i o a m e n i i c u l ţ i ; pe c â n d logica
o m u l u i i n c u l t este i n d i v i d u a l ă , sau cel m u l t regională,
d u p ă c u m este p l ă m ă d i t şi sufletul celui ce o are. A p o i
L o g i c a o m u l u i cult, n u n u m a i că are u n c a r a c t e r de u n i ­
v e r s a l i t a t e , d a r este şi m a i u n i t a r ă în principiile ei. T o a t e
a c e s t e principii decurg din a n u m i t e p o s t u l a t e . L a o m u l
incult, din p o t r i v ă , î n t â l n i m o logică m a i i n d i v i d u a l ă ,
şi în acelaş t i m p m a i p u ţ i n l e g a t ă în p r i n c i p i i . I n această
logică d u p ă loc şi t i m p , cele m a i c o n t r a d i c t o r i i p r i n c i ­
pii m e r g î m p r e u n ă . D o u ă afirmaţiuni, cari se b a t cap
î n cap, în m i n t e a omului cult nu pot logiceşte să exis­
t e î m p r e u n ă ; în m i n t e a o m u l u i i n c u l t ele există foarte
bine.
D i n această cauză, î n t r e o m u l c u l t şi o m u l incult
se p r o d u c o m u l ţ i m e de neînţelegeri. F i e c a r e judecă d u p ă
logica sa, şi astfel fiecare ajunge să n u v a d ă în logica
celuilalt decât o î n g r ă m ă d i r e de curiosităţi.
Cel m a i cult sfârşeşte însă p r i n a înţelege pe cel
i n c u l t . P r i n î n d a t o r i r i l e i m p u s e de v i e a ţ a m o d e r n ă , o m u l
cult este chiar d a t o r să î n ţ e l e a g ă pe o m u l i n c u l t ; fiindcă
o m u l u i cult îi r e v i n e d r e p t u l de conducere.
I n logica n o u ă t r e b u e să se i n t r o d u c ă d o u ă capitole
m a i m u l t . U n c a p i t o l : despre L o g i c a m e n t a l i t ă ţ i l o r n e ­
ştiinţifice; şi al doilea c a p i t o l : despre a r t a de a c o n v i n g e
pe o m u l i n c u l t .
Aceste două capitole sunt şi pe cale de a s e întocmi.
P e d a g o g i i şi-au î n d r e p t a t de m u l t ă v r e m e a t e n ţ i u n e a
a s u p r a diferenţelor pe cari le p r e z i n t ă logica m i n ţ i i co­
pilului c â n d c o m p a r ă m această logică cu logica ş t i i n ­
ţifică.
Sociologii şi psihologii, de asemenea, au c e r c e t a t în
anii din u r m ă cu m u l t interes logica popoarelor p r i m i ­
tive, şi logica m u l ţ i m e i . C e r c e t ă r i l e lor s'au î n t i n s c h i a r
a s u p r a diferenţelor pe care le p r e z i n t ă logica femeiei
faţă de logica b ă r b a t u l u i , p r e c u m şi a s u p r a diferenţelor
pe cari le p r e z i n t ă L o g i c a celorlalte r a s e o m e n e ş t i faţă
de logica rasei albe, europene.
D a c ă aceste c e r c e t ă r i n ' a u ajuns încă la r e z u l t a t e
definitive, ele sunt totuşi astăzi destul de i m p o r t a n t e
p e n t r u a n u m a i fi t r e c u t e cu vederea. E x c l u s i v i s m u l ve­
cii ei Logice, care nu cunoştea d e c â t a r g u m e n t a r e a t i p ,
croită p e n t r u m e n t a l i t a t e a ştiinţifică, n u se m â i p o a t e
susţine. L o g i c a t r e b u e să explice t o a t e actele de convin­
gere omenească, sub ori şi ce f o r m ă s'ar î n t â l n i ele.
F o r m a r a ţ i o n a m e n t u l u i a b s t r a c t , este foarte i m p o r ­
t a n t ă negreşit, d a r ea nu este u n i c a formă pe care o î m ­
b r a c ă convingerea omenească. L o g i c a t r e b u e să s t u d i e z e
t o a t e formele de a r g u m e n t a r e , în i n t e r e s u l însuşi al a r ­
g u m e n t ă r i i ştiinţifice; căci din c u n o a ş t e r e a formelor de
convingere, aşa zise inferioare, se p o a t e ajunge la o c u ­
noaştere mai a p r o f u n d a t ă a chiar Logicei a b s t r a c t e , sin­
g u r a considerată p â n ă a c u m ca î n d r e p t ă ţ i t ă .
I n t r e fruntaşii oamenilor de ştiinţă, c ă r o r a d a t o r i m
r e z u l t a t e m a i pozitive în a c e a s t ă d i r e c ţ i u n e de cercetare,,
trebuesc n u m i ţ i : W . W u n d t , Grustave L e Bon, E. D u r k -
heim. A c e ş t i trei filosofi c o n t i m p o r a n i a u c o n t r i b u i t î n t r ' o
l a r g ă m ă s u r ă la e x t e n s i u n e a Logicei v i i t o a r e ; şi a n u m e ,
p r i m u l p r i n m o n u m e n t a l a sa scriere: Psihologia popoarelor*
0 cercetare asupra legilor după cari se desvoltă limba, mitu-

m
 l
rile şi obiceiurile, 4 v o l u m e ) ; cel de a l doilea prin l u m i ­
2
n o a s a b r o ş u r ă a s u p r a Psihologiei mulţimei ); i a r cel de al
t r e i l e a p r i n diferitele monografii p u b l i c a t e de c ă t r e dân­
3
sul şi de c ă t r e elevii săi în Anul Sociologic ), la c a r i se
a d a o g ă cea m a i r e z u m a t i v ă p u b l i c a t ă de L. L e v y - B r u h l ,
4
sub t i t l u l : Funcţiunile mintale la popoarele inferioare ).
I n u r m a acestor c e r c e t ă r i se p o a t e zice că p u n t e a de
t r e c e r e dela L o g i c a o m u l u i cult s p r e L o g i c a inferioară
a o m u l u i i n c u l t este a c u m a stabilită. Oamenii de ş t i i n ţ ă
d i n E u r o p a au î n c e t a t de a se m i r ă p e u t r u ce sălbaticii
•din celelalte c o n t i n e n t e n u primesc aşa de uşor c u l t u r a
europeană.
I u aceea ce p r i v e ş t e pe copii, pedagogii ajunseseră de
m u l t la aceste c o n s t a t ă r i . E i ştiau din experienţă, că cele
m a i solide a r g u m e n t ă r i , dacă s u n t făcute pe baza a b s t r a c ­
ţ i u n i l o r , n u prind în m i n t e a copiilor, şi că ori şi ce obiect
de î n v ă ţ ă m â n t , dacă este ca el să profite copilului, t r e b u e
ca L o g i c a lui să fie t ă l m ă c i t ă m a i î n t â i în L o g i c a spe­
c i a l ă copilului. D i n e x p e r i e n ţ ă , de a l t m i n t r e l i , a c e a s t a
se ştia de m u l t şi despre p o p o a r e l e p r i m i t i v e . Mulţi colo­
n i ş t i şi misionari, b ă n u i s e r ă că î n d ă r ă t n i c i a popoarelor
sălbatice în a n u p r i m i c u l t u r a şi ş t i i n ţ a europenilor p r o ­
v e n e a din s t r u c t u r a m e n t a l i t ă ţ i i lor, i a r n u din r e a u a
lor v o i n ţ ă . Astăzi bănuelile de m a i ' n a i n t e sunt a c r e d i ­
t a t e pe deplin de ştiinţă. P e d a g o g i a a d m i t e fără r e z e r v ă
p r i n c i p i i l e unei Logici e x t e n s i v e . T o t ce se dă spre î n v ă ­
ţ ă t u r ă copilului trebueşte, m a i întâi, t ă l m ă c i t în L o g i c a
m i n ţ i i acestuia. A d e v ă r u l cel m a i evident, dacă este d a t
3n formă a b s t r a c t ă , n u convinge p e copil. Convingerea
a c e s t u i a n u se formează decât p r i n i n t u i ţ i u n e a c o n c r e t ă

1) Wilhelm W u n d t , Völkerpsychologie. Eine Untersuchung der Ent-

wiklungsgesetze von Sprache, Mythus und Sitte. Leipzig. W . Engelmann. Mai
multe editiuni.
2) Gustave Le Bon, Psychologie des foules. Paris. Felix Alcan. Nume­
roase editiuni. Apoi de acelas, acum de curând (1911): Les opinions et les
croyances. Genèse. Evolution. Paris, B. Flammarion.
3) L'année Sociologique publiée sous la direction de Emil Durkheim.
Paris. Félix Alcan. Pe fiecare an câte un volurn, eu începere dela 1896.
4) L. Lévy-Bruhl, Les fonctions mentales dans les sociétés inférieures.
P a r i s . Félix Alcan.
a s i m ţ u r i l o r şi prin d e ş t e p t a r e a interesului său copilă­
resc. Orişicare pedagogie, care este la î n ă l ţ i m e a ştiinţei,
nu m a i procedează astăzi decât astfel. î n v ă ţ a r e a pe dina­
fară a r e g u l i l o r abstracte şi încărcarea m e m o r i e i cu t o t
felul de r a ţ i o n a m e n t e ştiinţifice superioare, e t c , sunt con­
d a m n a t e astăzi peste tot. I n u r m a r e c u n o a ş t e r i i Logicei
lor speciale, copiii, p u t e m zice a u î n c e p u t să răsufle m a i
liber. M u l t o r a şcoala a î n c e p u t c h i a r să le fie dragă. Co­
pilul m e r g e de b u n ă voie la şcoală, ca să asculte aceea
ce m i n t e a sa poate prinde, şi aceea ce m i n t e a sa cere. Căci
m i n t e a , ca şi celelalte organe, s i m t e n e v o i a de a func­
ţ i o n a ; şi când i se dă aceea ce t r e b u e funcţiunii sale, ea
e s t e u n isvor de plăcere p e n t r u î n t r e g o r g a n i s m u l .
P o p o a r e l e p r i m i t i v e n u vor î n t â r z i a nici ele să c u ­
leagă foloase d u p ă u r m a r e c u n o a ş t e r i i L o g i c e i lor spe­
ciale. A r t a colonizărilor v a deveni în c u r â n d o a r t ă ştiinţi -
fi că. P o p o a r e l e inculte de pe continentele supuse influenţii
europenilor vor a v e a să binecuvinteze de aci î n a i n t e
ş t i i n ţ a m o d e r n ă , fiindcă această ş t i i n ţ ă va indică p e n t r u
ei de aci î n a i n t e mijloacele de p r o p ă ş i r e . Se va şti ce
p r i n d e şi ce n u p r i n d e în m i n t e a o m u l u i p r i m i t i v , şi apoi
t r e p t a t se v a ajunge la r i d i c a r e a p o p o a r e l o r p r i m i t i v e
p r i n î n t r e b u i n ţ a r e a u n e i m e t o d e r a ţ i o n a l e . Colonizarea
v a fi de aci înainte, ca şi e d u c a ţ i u n e a copiilor, u n a d i n t r e
cele m a i i m p o r t a n t e ţ i n t e ale c u l t u r i i omeneşti.
U n r e z u l t a t a n a l o g se p o a t e a ş t e p t ă şi dela r e c u ­
n o a ş t e r e a celorlalte L o g i c e speciale. D a c ă femeia are o
L o g i c ă specială a sexului ei, cunoaşterea acestei L o g i c e
n u poate a d u c e omenirii decât servicii. P r o b a b i l că n u ­
meroasele neînţelegeri cari e x i s t ă astăzi î n t r e cele două
sexe, să n u fie decât consecinţa faptului, că fiecare sex
aplică în m o d g r e ş i t L o g i c a sa specială la j u d e c a r e a ce­
luilalt sex. Când d e l i m i t a r e a Logicei fiecărui sex se va
face, a t u n c i se vor s u p r i m a m u l t e d i n t r e înţelegerile de
•astăzi.
T o t aşa va fi, probabil, şi cu n e î n ţ e l e g e r i l e d i n t r e
rase. O c u n o ş t i n ţ ă sigură a m e n t a l i t ă ţ i i fiecărei rase va
constitui baza cea m a i solidă a încrederii, şi prin aceasta,,
a păcii d i n t r e popoare.
U r a c a r e există astăzi î n t r e rase, este d a t o r i t ă în cea
m a i m a r e p a r t e deosebirilor de m e n t a l i t a t e . Când aceste-
deosebiri se vor cunoaşte ştiinţificeşte, a t u n c i ele vor în­
cetă să mai t u r b u r e spiritele politice, căci se v a şti că
ele sunt dela n a t u r ă , adică peste p u t e r i l e politicii.
T o t aşa v a fi şi cu n e î n ţ e l e g e r i l e d i n t r e clasele so­
ciale şi cu r ă t ă c i r i l e opiniunii publice. C â n d se v a şti
L o g i c a m u l ţ i m e i , a t u n c i p a t r i o ţ i i şi o a m e n i i politici se­
rioşi vor şti evită t o t d e a u n a conflictele p ă g u b i t o a r e p e n ­
t r u b u n a r â n d u i a l ă a S t a t u l u i . Se vor s u p r i m ă a g i t a ţ i i l e
a n a r h i c e şi s u r p r i n d e r i l e produse de e n e r v a r e a opiniunii,
publice. O m u l de g u v e r n v a a v e a m â n a m a i sigură, fiindcă
va avea ochiul m a i limpede.
E x t e n s i u n e a Logicei nu poate să a d u c ă , î n t r ' u n cu­
v â n t , decât o lărgire de orizont p e n t r u î n t r e a g a c u l t u r ă
omenească.

3. D e o c a m d a t ă , trebuie să recunoaştem, s u n t e m încă

d e p a r t e de a avea t o a t e r e z u l t a t e l e bune, cari pot decurge
din e x t e n s i u n e a Logicei.
U n u l singur pare real p â n ă a c u m : r e f o r m a P e d a ­
gogiei. N e t ă g ă d u i t , u n r e z u l t a t n e p r e ţ u i t de bun. N u
m a i există educator, c o n ş t i e n t de m i s i u n e a sa, oare să
n u se s t r ă d u i a s c ă a p ă t r u n d e în L o g i c a specială a co­
pilului, p e n t r u a dă acestuia aceea ce el înţelege. Co­
piii a u profitat. Ei sunt, p â n ă azi, singurii cari a u p r o ­
fitat. Celelalte r e z u l t a t e bune ale extensiunii logice sunt
a ş t e p t a t e . P r a c t i c a nu le-a c o n s a c r a t încă. S a u m a i d r e p t
vorbind, p r a c t i c a cinstită n u le-a consacrat încă. Le-a
c o n s a c r a t n u m a i p r a c t i c a n e c i n s t i t ă . Aci ele s u n t chiar
în floare. C u n o a ş t e r e a logicei speciale a m u l ţ i m e i , a ra­
selor, a popoarelor p r i m i t i v e , — adică a t â t cât se cunoa­
şte astăzi din acest nou c a p i t o l al Logicei, — serveşte
astăzi egoismului, iar n u c u l t u r e i o m e n e ş t i : î n t ă r e ş t e
m a i c u r â n d m e ş t e ş u g u l m i n c i u n e i şi al r e c l a m e i n e c i n ­
stite decât p r o p a g a n d a a d e v ă r u l u i !
 D a r a c e a s t a să n u ne m i r e . A c e l a ş l u c r u s'a î n t â m ­
p l a t şi se î n t â m p l ă cu m u l t e din progresele ştiinţei.
P r i m e l e progrese ale ş t i i n ţ e i n a v i g a ţ i u n i i le-au a-
p l i c a t p i r a ţ i i . Cele mai noi i n v e n ţ i u n i m e c a n i c e le a p l i c ă
briganzii de m e s e r i e . P r o p r i e t ă ţ i l e chimice ale o x i g e n u ­
lui liquid le-a u t i l i z a t p e n t r u p r i m a oară la N e w - Y o r k ,
u n s p ă r g ă t o r de case de fier. Falsificatorii de h â r t i e m o ­
n e d ă s u n t cei d i n t â i u cari se p u n în c u r e n t cu i n o v a ţ i u -
nile t e h n i c e în i n d u s t r i a h â r t i e i . . .
Aşa şi cu progresele Logicei. P r i m i i cari a u profitat
de ele au fost cei m â i dibaci egoişti. î n a i n t e de a se î n ­
t o c m i c a p i t o l u l Logicei, pe c a r e îl i n t i t u l a m : A r t a de a
c o n v i n g e la a d e v ă r pe o m u l incult, s'a î n t o c m i t în prac­
t i c a vieţii u n a l t capitol, şi a n u m e : A r t a de a m i n ţ i pe
alţii p e n t r u a-ţi face interesele.
A c e a s t ă a r t ă de a m i n ţ i a ajuns d e p a r t e . E a u t i l i ­
zează t o a t e c u n o ş t i n ţ e l e .cele noui ale Logicei. E a este
şcoala a r i v i s m u l u i şi a r e c l a m e i m o d e r n e . V r e i să ştii
care este m e n t a l i t a t e a popoarelor p r i m i t i v e ? P r i v e ş t e
n u m a i la aceea ce fac şi la a c e e a ce vorbesc dibacii di­
p l o m a ţ i europeni şi dibacii n e g u s t o r i p r i n t r e p o p u l a ţ i u -
nile din colonii! V r e i să ştii, care este m e n t a l i t a t e a m u l -
ţ i m e i şi a claselor sociale i n c u l t e ? P r i v e ş t e n u m a i la a-
ceea ce fac şi vorbesc politicianii şi v â n ă t o r i i de popu­
l a r i t a t e ! V r e i să ştii c a r e este m e n t a l i t a t e a i g n o r a n ţ i l o r ?
P r i v e ş t e n u m a i la r e c l a m e l e de bâlciu, pe care şi le fac
oamenii lor «cei mari» ! D e l a toţi aceştia vei avea m u l t e
de î n v ă ţ a t .

4. A n u m e , înveţi pe r â n d :
C u m s u n t m i n ţ i ţ i sălbaticii, p e n t r u ca aceştia să se
despoaie de b u n ă voie în folosul celor c u m i n ţ i .
M e n t a l i t a t e a sălbaticului n u a r e u n cunoscător m a i
b u n ca în n e g u s t o r u l e u r o p e a n . T o a t e g u s t u r i l e şi t o a t e
înclinările sălbaticilor îşi au rubrícele lor speciale în p r o -
d u c ţ i u n e a fabricilor din E u r o p a . Se ştie că sălbatecul d ă
u n p r e ţ m a i m a r e pe u n l u c r u de lux, decât pe u n l u c r u
de folos; în consecinţă, p e n t r u el se fabrică m u l t e obiecte
i n u t i l e . Se ştie că sălbaticul este a t r a s de t o t ce este scli­
p i t o r . I n consecinţă, m u l t e b u c ă ţ e l e de sticlă sunt t r e c u t e
lui d r e p t p i e t r e preţioase. A p o i se ştie p a s i u n e a s ă l b a t i ­
cului p e n t r u b ă u t u r a alcoolului. I n consecinţă, m u l t e fa­
brici în E u r o p a se î n t r e c , c u m să m u l ţ u m e a s c ă m a i r e ­
pede această pasiune.
D a r aceea ce este m a i o r i g i n a l în p r a c t i c a negusto­
r u l u i din colonii, este a r t a lui d e a vinde. D e s p r e această
a r t ă , noi, c a r i t r ă i m în E u r o p a , n u ne p u t e m face decât
o ideie foarte î n d e p ă r t a t ă . C h i a r scenele cele m a i groteşti
de p r i n b â l c i u r i l e n o a s t r e dela ţ a r ă , nu s u n t decât o co­
pie palidă d u p ă cele ce se p e t r e c p r i n ţ ă r i l e sălbaticilor.
N e g u s t o r u l aci n u m a i este n e g u s t o r , ci este u n fel de
vrăjitor. Marfa lui este p l i n ă de cele m a i misterioase pu­
t e r i . S ă l b a t i c u l care o c u m p ă r ă d e v i n e d e a d r e p t u l u n
n ă s d r ă v a n . Cu inelul pe care i-1 v i n d e negustorul, — şi al
c ă r u i cost de fabricaţiune p o a t e să se ridice cel m u l t la
50 centime, — el v a dobândi ori şi ce voieşte. D a c ă este
o p a n t e r ă s c u l p t a t ă pe inel, apoi la v â n ă t o a r e a de p a n t e r e ,
sălbaticul v a fi veşnic norocos. D a c ă este u n peşte sculp­
t a t pe inel, apoi v a fi. pescar fără seamăn. D a c ă i n e l u l
c u m p ă r a t se a s e a m ă n ă cu al altor t o v a r ă ş i , a t u n c i vraja
se schimbă şi este t o t aşa de m a r e . T o ţ i c a r i p o a r t ă u n
i n e l la fel, s u n t legaţi p r i n destin. Se î m b o l n ă v e ş t e u n u l ,
se v o r î m b o l n ă v i şi c e i l a l ţ i ; m o a r e u n u l , vor m u r i şi cei­
l a l ţ i . Se î m b o g ă ţ e ş t e u n u l , se vor î m b o g ă ţ i şi ceilalţi. Şi
a ş a cu t o a t e obiectele de v â n z a r e . Nu este u n u l , care să
n u deâ sălbaticului câte în l u n ă şi în s o a r e ! Cioburile de
•oglindă, în special, au o m a r e c ă u t a r e . E l e s u n t î m p r e u ­
n a t e cu cele m a i diabolice şi t o t d e o d a t ă şi cu cele m a i
•dumnezeieşti însuşiri. V â n z ă t o r u l le citeşte pe t o a t e d u p ă
figura credulă a sălbaticului c u m p ă r ă t o r ; n ' a r e n e v o i e
să-şi b a t ă c a p u l cu i n v e n t a r e a lor.
I n a c e a s t ă a r t ă de vrăjitorie, n e g u s t o r u l e u r o p e a n
n u este î n t r e c u t decât p o a t e de d i p l o m a t u l e u r o p e a n .
S ă l b a t i c u l este s u g g e s t i o n a t de acesta, adică convins,
«după t o a t e principiile ş t i n ţ e i i p n o t i s m u l u l . Şarpele cu o-
c h e l a r i n u procedează altfel, când îşi ipnotizează pasă-
r i l e p e cari le î n g h i t e . D a r sălbaticul n u p r i n d e şi el de
veste, în cele din u r m ă ? N u v i n e e x p e r i e n ţ a lui să c o n ­
t r a z i c ă vrăjitoria dibacilor n e g u s t o r i şi d i p l o m a ţ i , şi cu
t i m p u l n u d e v i n e el m a i p r e v ă z ă t o r ? Niciodată. A c e a s t a
e s t e u n a din c a r a c t e r i s t i c e l e m e n t a l i t ă ţ i i s ă l b a t e c u l u i : el
n u î n v a ţ ă n i m i c din e x p e r i e n ţ ă . P o a t e e x p e r i e n ţ a să c o n ­
t r a z i c ă de o m i e de ori s u p e r s t i ţ i a lui, el t o t în a c e a s t a
din u r m ă crede. E x p e r i e n ţ a n u lasă u r m e în m i n t e a lui.
A c e a s t ă î n s t r ă i n a r e veşnică a s ă l b a t e c u l u i de u r m e l e p r o ­
priei sale experienţe, a s i g u r ă t o c m a i şi i m p u n i t a t e a spe­
c u l a t o r i l o r lui c u m i n ţ i . Curajul s p e c u l a t o r i l o r se înte­
meiază pe cunoştinţa exactă a victimei.
I n G e r m a n i a este de m u l t f o r m u l a t ă cererea, ca la
fiecare şcoală comercială să se înfiinţeze o c a t e d r ă de
psihologie a popoarelor, p e n t r u a se d â astfel ocaziune
elevilor ca să cunoască sufletul şi m e n t a l i t a t e a clientelei
din t o a t e c o n t i n e n t e l e . Negustorii dibaci n ' a u a ş t e p t a t
însă înfiinţarea acestor c a t e d r e .

5. D a r n u n u m a i sălbatecii s u n t m i n ţ i ţ i ; s u n t m i n ­
ţ i ţ i şi E u r o p e n i i
I n s ă a c e ş t i a s u n t m i n ţ i ţ i cu o a r t ă m a i superioară.
Cu p r e f e r i n ţ ă în politică.
A c e i ce m i n t , se c o n d u c în E u r o p a , de logica pe c a r e
o u r m e a z ă m e n t a l i t a t e a m u l ţ i m e i ; o logică ceva m a i
o o m p l e x ă decât logica s ă l b a t e c u l u i . A p o i se m a i conduc
a c e i ce m i n t , în E u r o p a , şi de logica m e n t a l i t ă ţ i i o m u l u i
i n c u l t şi a o m u l u i i g n o r a n t , două m e n t a l i t ă ţ i destul de
n u m e r o s r e p r e z i n t a t e pe c o n t i n e n t u l , care a r e p r e t e n -
ţ i u n e a de a stă în fruntea c i v i l i z a ţ i u n i i .
I n politică, m i n c i u n a este c a l a d â n s a In limba
o b i ş n u i t ă ea se m a i n u m e ş t e şi t a c t i c ă .
O m u l de s t a t şi p o l i t i c i a n u l de m e s e r i e n u î n v i n g
d e c â t prin.... t a c t i c ă .
U n om de stat, bunioară, este t r a s la r ă s p u n d e r e p e n ­
t r u v r e u n u l din actele sale. A p r e l u n g i d e s b a t e r e a a s u ­
p r a acestui act, p e n t r u o m a i b u n ă l ă m u r i r e a lui, a r fi
o p r o c e d a r e a b s o l u t cinstită.... D a r fiecare înţelege că
a c e a s t a a r fi o p r o c e d a r e lipsită de t a c t i c ă . O m u l de s t a t
r e c u r g e la t a c t i c ă . Şi t a c t i c a este d i v e r s i u n e a : a t e n ţ i u ­
n e a m u l ţ i m e i î n d r e p t a t ă spre a l t c e v a . E r ă i n v i n u i t , b u n i -
oară, o m u l de stat, că a risipit b a n u l public, sau că a
d a t o soluţie g r e ş i t ă u n e i cestiuni o a r e c a r e : repede, a
douazi, p r e s a p ă r t i n i t o a r e omului de s t a t dă a m ă n u n t e
s e n z a ţ i o n a l e despre o c r i m ă înfiorătoare, s ă v â r ş i t ă în
c o n d i ţ i u n i l e cele m a i m i s t e r i o a s e . D a c ă se p o a t e p u n e
c r i m a în sarcina a d v e r s a r u l u i a t â t m a i b i n e ; d a r a c e a s t a
n u - i de nevoie. Se p o a t e vorbi despre ori şi ce crimă,
b i n e înţeles şi de u n a care n'a a v u t loc niciodată. Diver­
s i u n e a p r i n d e ; diversiunea p r i n d e t o t d e a u n a .
Şi de ce d i v e r s i u n e a p r i n d e în t o t d e a u n a ? F i i n d c ă
ea este în s p i r i t u l logicei m u l ţ i m e i . M u l ţ i m e a u r ă ş t e m o ­
n o t o n i a ; nu-i place fixarea prea î n d e l u n g a t ă a a t e n ţ i u ­
nii sale a s u p r a aceluiaş l u c r u ; ea este c a p t i v a t ă de ex­
t r a o r d i n a r . D e l i b e r a r e a pe c a r e i-o p r e t i n z i n u t r e b u i e
să ţină prea m u l t . Omul de s t a t ştie aceasta, şi de aceea
a r e şi t a c t i c a de a o î n t r e r u p e la t i m p .
. D i v e r s i u n e a este de u n uz c u r e n t . P â n ă şi omuşorii
de stat, n u n u m a i oamenii de stat, o ştiu î n t r e b u i n ţ a . D e l a
o p e r a ţ i i l e de s t a t ea a t r e c u t c h i a r p â n ă şi în o p e r a ţ i u ­
nile politice m a i inferioare. Nu este g a z e t a r c a r e să nu
o încerce la ocazie.
D a r o a m e n i i de stat, şi politicianii abili n u se m u l ­
ţ u m e s c cu s i m p l a d i v e r s i u n e ; ei voesc să aibă de p a r t e a
lor c o n v i n g e r e a m u l ţ i m i i . P e n t r u aceasta se cere o t a c ­
t i c ă s u p e r i o a r a . Mulţimea, p r i n a r g u m e n t ă r i de logică-
a b s t r a c t ă , este anevoie de convins. Adesea este chiar im­
posibil. Apoi, şi dacă s'ar p u t e a ea convinge, p e n t r u a-
ceasta a r t r e b u i t i m p , şi politicianul abil ştie că t i m p u l
p i e r d u t p e n t r u dânsul este câştigat p e n t r u a d v e r s a r . Mul­
ţ i m e a t r e b u i e convinsă fără a r g u m e n t e de logică a b ­
s t r a c t ă ; fără pierdere de t i m p ; cu a n t i c i p a ţ i e c h i a r dacă
se poate.
A c e a s t a se şi î n t â m p l ă . I n politică, m u l ţ i m e a este
c o n v i n s ă î n a i n t e ca ea să cunoască a r g u m e n t e l e c o n v i n ­
g e r i i . M u l ţ i m e a ştie cu a n t i c i p a ţ i e că omul de s t a t are»
 s ă ia o h o t ă r î r e b u n ă . C u m se p u n e la cale a c e a s t ă a n t i ­
c i p a r e ? D u p ă logica m u l ţ i m i i .
Omul de stat, sau politicianul abil, înlocueşte a r g u ­
m e n t e l e a b s t r a c t e p r i n a t i t u d i n i . E l sugerează m u l ţ i m i i
a t i t u d i n e a prielnică p r o p u n e r i i sale, şi în acelaş t i m p
d u ş m ă n o a s ă p r o p u n e r i i a d v e r s a r u l u i său. D i n a t i t u d i n e a
s u g e r a t ă decurge c o n v i n g e r e a m u l ţ i m e i , î n t o c m a i c u m
din a t i t u d i n e a s u g e r a t ă u n u i i p n o t i z a t d e c u r g actele a-
cestuia. Aşezi pe i p n o t i z a t în o a t i t u d i n e de general, i m e ­
diat el începe să c o m a n d e . Aşezi pe acelaş i p n o t i z a t în
a t i t u d i n e de cerşetor, el î n t i n d e m â n a . A t i t u d i n e a este o
o r g a n i z a r e de mişcări corporale, c a r e este m a i a d â n c ă î n
suflet decât o r g a n i z a r e a a r g u m e n t e l o r a b s t r a c t e : din a-
ceastă cauză a t i t u d i n e a d e t e r m i n ă t o t d e a u n a a r g u m e n t u l
a b s t r a c t . P o l i t i c i a n u l ştie aceasta, şi de aceea el se g r ă ­
beşte să dea m u l ţ i m i i a t i t u d i n e a care convine p r o g r a ­
m u l u i său, şi care n u convine p r o g r a m u l u i advers. O d a t ă
a t i t u d i n e a sugerată, c o n v i n g e r e a vine dela sine. U n Bis-
m a r k , bunioară, n u u i t ă n i c i o d a t ă de a p r e g ă t i opinia
p u b l i c ă g e r m a n ă , cu vestea u n u i război î n t r e G e r m a n i a
şi F r a n ţ a , decâteori el a v e a nevoie să-şi t r e a c ă p r i n p a r ­
l a m e n t noi credite p e n t r u a r m a t ă . I a r u r m a ş i i lui Bis-
m a r k , în G e r m a n i a , u r m e a z ă vechia tactică.
I n celelalte ţ ă r i , p o l i t i c a se face la fel. M u l ţ i m e a
este p r e t u t i n d e n i ca o păpuşe, pe c a r e o p o ţ i p u n e în
-orice a t i t u d i n e voeşti. E a se pleacă i n s t i n c t e l o r de ură,
de frică, de cruzime, de v a n i t a t e şi c â t e o d a t ă de genero­
z i t a t e . D u p ă c u m c i n e v a ştie să d e ş t e p t e aceste instincte,
dobândeşte şi a t i t u d i n e a de c a r e a r e nevoie. D u p ă a t i t u ­
dine v i n e şi convingerea. T o a t ă dibăcia stă în a deter­
m i n ă a t i t u d i n e a de c a r e este nevoie. O d a t ă a t i t u d i n e a ei
fixată, m u l ţ i m e a , ca şi i p n o t i z a t u l , este logică c u m n u se
m a i p o a t e ! T o a t ă l u m e a vorbeşte şi l u c r e a z ă la fel!
A ş â s'ar fi petrecând, d u p ă c â t e s p u n cunoscătorii,
şi în societăţile a n i m a l e . A c t e l e de solidaritate care se
observă în societăţile de albine, de viespi, de furnici, e t c ,
n u s u n t decât generalizarea, p r i n i m i t a ţ i u n e , a u n o r a c t e
p u r mecanice. A t i t u d i n e a este p r e t u t i n d e n i contagioasă.
 E a t r e c e din suflet în suflet, m a i r e p e d e decât cea m a i
clară ideie a b s t r a c t ă , şi ea formează astfel o b a z ă s i g u r ă
p e n t r u c o n v i n g e r e a nrulţimei.
Cu cunoştinţele acestea, din isvor b u n negreşit, p o -
liticianii ţ i n sub s t ă p â n i r e a lor opinia publică din E u ­
r o p a . Marile c u r e n t e ale o p i n i u n i i publice, din m a i t o a t e
ţările, n u s u n t d e c â t a t i t u d i n i foarte abil d e t e r m i n a t e de
interesele politici anilor. A c i b a t e v â n t u l păcii u n i v e r s a l e ;
aci fiecare n a ţ i u n e se închide în z i d u r i chinezeşti, d u p ă
, c u m cere interesul i m e d i a t al celor ce c o n d u c politica.
/ I n d e t e r m i n a r e a acestor c u r e n t e , adeseori u n m a r e fabri-
\ c a n t de t u n u r i , a r e m a i m u l t ă influenţă d e c â t s u v e r a n i i
\ cei m a i p u t e r n i c i . M u l ţ i m e a , în politică, este e x p l o a t a t ă
d u p ă p r o p r i a sa logică.

6. Şi în afară de politică m e ş t e ş u g u l m i n c i u n i i n u
stă în suferinţă.
0 deasă î n t r e b u i n ţ a r e găseşte el pe t e r e n u l r e c l a m e i ,
î n ţ e l e g e m r e c l a m a n e c i n s t i t ă şi n u p u b l i c i t a t e a corectă
care este spre folosul t u t u r o r a .
P r a c t i c a r e a r e c l a m e i este de fapt r e c u n o a ş t e r e a a
cel p u ţ i n două feluri de Logice. U n a este L o g i c a rezer­
v a t ă persoanei c a r e face r e c l a m a şi a l t a este L o g i c a r e ­
z e r v a t ă persoanei p e n t r u c a r e se face reclama. A c e a s t ă
d e d u b l a r e a Logicei vine, de a l t m i n t r e l i , în u r m a dedu­
blării pe care a suferit-o de m u l t şi M o r a l a din zilele
n o a s t r e . E s t e o L o g i c ă p e n t r u n a i v i şi inculţi, c u m este
şi o Morală p e n t r u popor.
A r t a r e c l a m e i este astăzi aşa de desvoltată, şi m a i
ales aşa de rentabilă, că a p r o a p e n i m e n i n u o m a i b ă -
n u e ş t e din ce origină m o d e s t ă este eşită. D a c ă ar fi să cre­
d e m a m e r i c a n i l o r , ar t r e b u i să zicem c h i a r Că ea este p â r ­
g h i a c i v i l i z a ţ i u n i i şi a p r o g r e s u l u i ; că n u se mişcă n i m i c
în l u m e , fără r e c l a m ă . Sufletul c o m e r ţ u l u i s t ă în r e c l a m ă ;
şi din sufletul c o m e r ţ u l u i derivă, p r e c u m se ştie, t o a t e
celelalte a c t i v i t ă ţ i sociale. R e c l a m a , zice u n a m e r i c a n ,
este m u z i c a sublimă a t i m p u r i l o r m o d e r n e . D a c ă a r fi să-i
credem iarăşi p e a m e r i c a n i , a r t r e b u i să ne şi a ş t e p t ă m
 la o v r e m e , când a r t a de a c o n v i n g e prin r e c l a m ă să în­
t r e a c ă în i m p o r t a n ţ ă a r t a de a c o n v i n g e p r i n a r g u m e n ­
t a r e logică. î n t r ' o aşâ v r e m e , negreşit, v e c h e a şi clasica
L o g i c ă va a p a r e , ca u n simplu a c c i d e n t de s ă n ă t a t e min­
tală, în l u n g a s v â r c o l i r e de n e b u n i e a u n e i o m e n i r i bol­
nave !
D a r cu a s e m e n e a afirmaţiuni, a m e r i c a n i i fac, p r o ­
babil, n u m a i r e c l a m a r e c l a m e i .
Origina şi m e n i r e a reclamei necinstite, s u n t m o d e s t e .
A c e a s t ă m u z i c ă sublimă, a fost la î n c e p u t m u z i c a pe c a r e
E u r o p e n i i a u cântat-o sălbaticilor, şi care apoi din c a u z a
succesului p e care 1-a a v u t la aceştia s'a r ă s p â n d i t , d u p ă
m i c i perfecţionări, şi la popoarele civilizate. P r i m e l e ei a-
c o r d u r i a u fost a u z i t e pe c o n t i n e n t u l a m e r i c a n , u n d e e u r o ­
penii a u a v u t dese î n t â l n i r i cu sălbaticii, şi u n d e p r i n ur­
m a r e t e n t a ţ i u n e a de a m i n ţ i pe n a i v i eră m a i m a r e ca ni-
căeri a i u r e a . D i n A m e r i c a , ea s'a generalizat şi în E u r o p a ,
şi se v a generaliza peste t o t globul. N e m u r i t o a r e însă n u
p a r e să fie r e c l a m a necinstită, t o c m a i din cauză că a v â n ­
t u l ei este p r e a m a r e astăzi. T o t ce creşte p r e a repede,
n a r e l u n g ă d u r a t ă . D a r n o u ă în t o t cazul n e v a s u p r a ­
vieţui. N a i v i t a t e a omenească v a fi încă m u l t ă v r e m e o
m i n ă b o g a t ă de exploatare.
R e c l a m a este cu a t â t m a i reuşită, cu cât acela c a r e
o face, cunoaşte m e n t a l i t a t e a p u b l i c u l u i c ă r u i a se a d r e ­
sează. U n p u b l i c cu o m e n t a l i t a t e p r e a inferioară cere şi
o r e c l a m ă inferioară, pe când u n p u b l i c cu o m e n t a l i t a t e
s u p e r i o a r ă forţează şi perfecţionarea r e c l a m e i . D u p ă g e ­
n u l de r e c l a m ă c a r e p r i n d e î n t r ' o ţ a r ă cunoşti şi m e n t a ­
l i t a t e a p o p u l a ţ i u n i i acestei ţ ă r i . G e n u l r e c l a m e i r e u ş i t e
este u n i n d i c i u sigur, m a i sigur chiar decât ori şi ce s t a ­
tistică. D a ţ i - m i u n os d i n t r ' u n a n i m a l , zicea n a t u r a l i s t u l
Cu vier, şi voiu fi în s t a r e să reconstituesc a n i m a l u l î n t r e g !
D a ţ i - m i o r e c l a m ă care a a v u t succes î n t r ' o ţ a r ă , p o a t e
zice astăzi u n nou C u v i e r al Logicei, şi voiu p u t e a r e ­
c o n s t i t u i m e n t a l i t a t e a p o p u l a ţ i u n i i acestei ţ ă r i !
D e o c a m d a t ă , aceşti Cuviers ai Logicei trebuesc cău­
t a ţ i t o t în r â n d u l reclamagiilor de profesie. E i ştiu a s u p r a
m e n t a l i t ă ţ i i celor n a i v i şi i n c u l ţ i m a i m u l t decât cei m a i
i l u ş t r i profesori de l o g i c ă ! L a ei să p r i v i m şi noi dacă
voim să î n v ă ţ ă m ceva în această m a t e r i e .
:
R e c l a m a g i u l , care lucrează, c u m s ar zice, p e n t r u
s t r a t u r i l e p o p u l a ţ i u n i i de jos, imitează în m u l t e p r i v i n ţ e
pe n e g u s t o r u l c a r e vinde m a r f ă fermecată sălbaticilor;
căci cu t o a t ă biserica şi cu t o a t ă şcoala, cari s u n t în fie­
care sat, r ă m â n e destul fond de superstiţie care să fie
e x p l o a t a t de acest om iscusit.
I a t ă descrierea u n u i asemenea r e c l a m a g i u , după Gus-
t a v e L e B o n . „ E r a m d'abiâ ieşit din v â r s t a copilăriei, când
„pe p i a ţ a cea m a r e a u n u i oraş de p r o v i n c i e , p r i m i i o
„lecţie de psihologie, care m ' a i m p r e s i o n a t foarte m u l t .
„De a l t m i n t r e l i , n u m a i d u p ă vreo treizeci de ani, a m î n -
„ţeles î n s e m n ă t a t e a acestei lecţiuni.
„Bine înţeles, aceeace m'a i m p r e s i o n a t a t u n c i n u fu
„lecţiunea, ci acela care mi-a dat-o, u n personaj ne m a i
„văzut, acoperit cu o t u n i c ă de a u r î m p e s t r i ţ a t ă cu p i e t r e
„scumpe.
„ E r ă el oare u n rege m a g , u n s a t r a p asirian, sau u n
„paşă fabulos? G r e u de ştiut.
„ T r o n u l , pe care strălucea el, eră aşezat î n t r ' u n car
„ t r a s de p a t r u cai, a c o p e r i ţ i cu p u r p u r ă . L a spatele lui,
„doi soldaţi î m b r ă c a ţ i în zale sclipitoare, suflau din nişte
„ t r â m b i ţ e lungi de a r g i n t n i ş t e c h e m ă r i sonore şi m i s t e ­
rioase.
„O m u l ţ i m e p l i n ă de a d m i r a ţ i e , c a r e se m ă r e a din
„ce în ce îl înconjură n u m a i decât. D e o d a t ă el făcu u n
„gest. T r â m b i ţ e l e î n c e t a r ă şi se î n t i n s e peste t o ţ i o t ă c e r e
„de m o a r t e .
„ A t u n c i , r i d i c â n d u - s e m o l a t e c ca u n rege, m a g u l cel
„strălucit vorbi m u l ţ i m e i . A c e a s t a a s c u l t ă cu a t e n ţ i u n e ,
„respectuoasă şi î n c â n t a t ă .
„Ce-i s p u n e a el? E r a m prea d e p a r t e ca să pot auzi
„ b i n e ; înţelesei însă că acest p u t e r n i c personaj v e n e a din
„ ţ ă r i d e p ă r t a t e , u n d e domnise odată r e g i n a de Saba, p e n -
„tru a aduce oamenilor. în schimbul u n u i p r e ţ de nimic,
„cutii m a g i c e î n cari se află o p u l b e r e fermecată, p r i n
 „ c a r e se pot t ă m ă d u i t o a t e boalele şi p r i n care se p o a t e
„dobândi fericirea.
„Când el tăcu, t r â m b i ţ e l e s u n a r ă din n o u c h e m ă r i l e
„lor, i a r m u l ţ i m e a orbită se p r e c i p i t ă să c u m p e r e c u t i i l e
„magice...
„ F ă r ă îndoială, f a r m a c i s t u l din localitate, u n o m
„uscat şi sever, p r e t i n d e a că în acele cutii n u se găsea
„decât praf de zahăr. D a r ce p u t e a să valoreze, m ă rog,
„spusele u n u i farmacist gelos, a l ă t u r i de afirmaţiunile
„ u n u i m a g acoperit de aur, la spatele c ă r u i a doi soldaţi
„ i m p o z a n ţ i s u n a u din t r â m b i ţ e " ?
G u s t a v e L e Bon însoţeşte a c e a s t ă descriere cu u r ­
m ă t o a r e l e reflecţii.
M u l ţ i a n i t r e c u r ă dela a c e a s t ă î n t â m p l a r e . „ N ' a m
„ u i t a t cu t o a t e a c e s t e a pe o m u l vrăjitor. L o g i c a sa, foarte
„diferită de aceea din cărţi, îi reuşise pe deplin. P r i n ur-
„ m a r e ea n u eră d e ş a r t ă . D a c ă praful, pe c a r e el îl vin­
d e a , n u conţinea decât e l e m e n t e i m a g i n a r e , în schimb,
„ L o g i c a l u i e r ă reală...
„ D u p ă ce a m reflectat m a i m u l t , a m ajuns să descoper
„că acest s u b t i l personaj ştia să profite, p r i n instinct, de
„factorii f u n d a m e n t a l i de c a r i depinde v i e a ţ a p o p o a r e l o r .
„Aceea ce el vindea, în adevăr, eră a c e s t e l e m e n t
„ n e m a t e r i a l , care conduce l u m e a şi care n u m o a r e nici­
o d a t ă ; eră nădejdea. P r e o ţ i i t u t u r o r zeităţilor şi p o -
„ l i t i c i a n i i de t o a t ă m â n a , au v â n d u t ei oare a l t c e v a ?
„Şi dacă dibaciul personaj isbutise să facă a fi cre­
z u t e vorbele sale, a c e a s t a v e n e a de acolo, fiindcă el, ca
„ t o ţ i î n t e m e i e t o r i i de credinţe, se sprijinise p e u r m ă t o r i i
„patru factori p r i n c i p a l i ai convingerilor p o p u l a r e : 1) pe
„ p r e s t i g i u l c a r e sugestionează şi i m p u n e ; 2) pe afirma-
„ ţ i u n e a fără dovadă, care dispensează de orice d i s c u ţ i u n e ;
„3) pe r e p e t a r e a celor zise, r e p e t a r e care p r e s c h i m b ă a-
„ f i r m a ţ i u n e a în c e r t i t u d i n e şi 4) pe c o n t a g i u n e a m i n t a l ă
„ c a r e î n t ă r e ş t e r e p e d e şi convingerile i n d i v i d u a l e Cele
1
„ m a i slabe" ) .

1) Gustave Le Bon, La psi/choloyie politique et la defense sociale, Paris,

E. Flammarion 1910, pag. 134—136.
 R e c l a m a g i u l care l u c r e a z ă în s t r a t u r i l e de sus a l e
p o p u l a ţ i u n i i , a r e o a r t ă deosebită, fiindcă şi publicul p e
care el îl înşeală, a r e o m e n t a l i t a t e deosebită. E l se con­
duce de logica acestei din u r m ă m e n t a l i t ă ţ i ; şi se con­
d u c e în adevăr, î n t r ' u n chip a d m i r a b i l .
P u b l i c u l de sus este p r e z u m ţ i o s , adică cu m u l t ă î n ­
credere în sine. D i n a c e a s t ă cauză la el n u p r i n d e r e ­
c l a m a directă. U n r e c l a m a g i u care a r v e n i î n a i n t e a l u i
ca să se l a u d e pe sine, sau ca să-şi l a u d e marfa sa, n ' a r
prea găsi a s c u l t ă t o r i . Cel m a i p u ţ i n deştept din p u b l i c u l
de sus l - a r ocoli, clipind din ochi p l i n de înţeles. P u b l i c u l
de sus n u v r e a să fie t r a t a t d r e p t n a i v . E l este prins însă
în cursa reclamei, t o c m a i p r i n î n c ă p ă ţ â n a r e a ce a r e de a
nu t r e c e d r e p t n a i v . Această î n c ă p ă ţ â n a r e este p u n c t u l
p r i n c i p a l de sprijin al r e c l a m e i ; este l a ţ u l pe care con­
t e a z ă să-1 î n t r e b u i n ţ e z e r e c l a m a g i u l . Şi-1 î n t r e b u i n ţ e a z ă
de m i n u n e . Omul, pre3umţiosnu crede î n laudele p e c a r e
le a u d e despre cineva, d a r î n schimb a r e u r e c h i a deschisă
la o r i şi ce critică, şi la ori şi ce calomnie. I n publicul
de sus p r i n d e orice calomnie, c u m în publicul de jos
p r i n d e ori şi ce s u g e s t i u n e d i r e c t ă . Celui de jos îi t r e c i
praful de z a h ă r d r e p t o doctorie miraculoasă, i a r celui
de sus îi d ă r â m i încrederea î n ori şi ce doctorie din l u m e ,
cu cea m a i m a r e u ş u r i n ţ ă . S u n t două m e n t a l i t ă ţ i î n d r e p ­
t a t e î n direcţii opuse, d a r d e o p o t r i v ă de expuse î n ş e l ă ­
ciunii. R e c l a m a g i u l de profesiune cunoscându-le, profită
de a m â n d o u ă . B a încă eroii r e c l a m e i m e r g cu r e c l a m a
pe ambele f r o n t u r i ; în publicul de jos ei se l a u d ă direct,
i a r în publicul de sus gonesc c o n c u r e n ţ a p r i n o critică,
n i m i c i t o a r e î n d r e p t a t ă în c o n t r a adversarilor.
A c e a s t ă m e n t a l i t a t e a publicului de sus explică şi
t o n u l î n care s u n t scrise cele m a i m u l t e d i n p u b l i c a ţ i u -
nile c i t i t e de acest public. Acei cari î n t r e b u i n ţ e a z ă presa
periodică p e n t r u r e c l a m a lor, n u se l a u d ă direct, ci cri­
tică p e c o n c u r e n ţ i . Şi critica a c e a s t a este absolut n i m i ­
citoare. C o n c u r e n t u l n u a r e nici cinstea u n u i b a n d i t , nici
m i n t e a u n u i copil, nici t a l e n t u l u n u i ciobotar. E s t e u n
zero desăvârşit. Bine înţeles că şi c o n c u r e n t u l care este
aşa de nimicit, afirmă p r i n ziarele lui, aceleaşi l u c r u r i d e s ­
pre criticul s ă u : acesta este u n o m fără cinste, fără m i n t e
şi fără t a l e n t . Astfel, m a i t o a t e p u b l i c a ţ i u n i l e p e r i o d i c e
n u fac decât să c o m u n i c e cititorilor lor opinia cea rea,,
pe care o au, u n i i despre alţii, o a m e n i i politici, l i t e r a ţ i i
şi o a m e n i i de e l i t ă în g e n e r e . I n t r e toţi, câţi îşi fac re*
clamă, c o m e r c i a n ţ i i s i n g u r i p a r a fi r ă m a s astăzi cinstiţi,,
căci ei se m ă r g i n e s c a p u n e în v e d e r e obiectele lor d e
comerţ, fără a p o l e m i z a cu c o n c u r e n ţ i i . A fost şi la c o ­
m e r c i a n ţ i , se zice, o epocă de polemică, d a r a c e a s t a a
î n c e t a t . C u m setea de r e c l a m ă a crescut, pe m ă s u r ă ce
publicul m a i d o r i t o r de polemică, a m ajuns în
cele din u r m ă astăzi să a v e m , în m a j o r i t a t e a o r g a n e l o r
periodice, c r i t i c ă şi c a l o m n i e exclusiv. S u n t z i a r e c h i a r
în cari singurele p a g i n i t i p ă r i t e cu i n t e n ţ i i cinstite, s u n t
paginile r e z e r v a t e a n u n ţ u r i l o r comerciale.
P u b l i c u l de sus, c a r e se pasionează d u p ă aceste cri­
tici şi calomnii, persistă t o t u ş i a c r e d e că n i m e n i n u c u ­
t e a z ă să-1 ia d r e p t n a i v ! E s t e şi a c e a s t a o î n c ă p ă ţ â n a r e
ca şi o r i c a r e alta.

7. A r m a i fi încă m u l t e de a d ă o g a t cu p r i v i r e la v i ­
cleşugul m i n c i u n i i . D a r din cele e x p u s e p â n ă aci c r e d e m
că l - a m i l u s t r a t în destul, p e n t r u a-1 a r ă t ă că se g ă s e ş t e
l a î n ă l ţ i m e a pirateriei, a falşului, şi a hoţiei de t o a t e so­
iurile.
-
A c u m n e r ă m â n e o î n t r e b r e de l ă m u r i t şi a n u m e ,
dacă m a r e a î n t i n d e r e pe care a luat-o m e ş t e ş u g u l min-
ciunei periclitează convingerii după
logica a d e v ă r u l u i .
R ă s p u n d e m : n u . Meşteşugul m i n c i u n e i care se p r a c ­
t i c ă astăzi, este u n o m a g i u adus a d e v ă r u l u i , î n t o c m a i
c u m ipocrizia este u n o m a g i u a d u s v i r t u ţ i i . A c e l a care
m i n t e d u p ă a r t a de a m i n ţ i , este m a i p u ţ i n periculos,
decât acel ce m i n t e din i n s t i n c t u l său n a t u r a l .
Afirmaţia a c e a s t a p a r e p a r a d o x a l ă , cu t o a t e acestea
este lesne de dovedit.
Minciuna, produsă d u p ă o Logică a m i n c i u n e i , e s t e
 u n m o n s t r u r ă u t ă c i o s , d a r fără v i a ţ ă l u n g ă , căci logica
d u p ă c a r e ea a fost produsă, este t o c m a i complicele c a r e
o d e n u n ţ ă . P e u r m e l e unei m i n c i u n i produse la î n t â m ­
p l a r e , d i n t r ' u n m o t i v egoist n e p r e v ă z u t , este g r e u să te
î n d r e p t e z i ; eşti ca pe o p o t e c ă plină de cotituri. P e ur­
mele unei m i n c i u n i produse însă d u p ă u n plan sistematic,
este t o t ce p o a t e fi m a i u ş o r să te î n d r e p t e z i . D e s t u l câ­
t e v a p u n c t e de o r i e n t a r e şi d r u m u l ei este i n d i c a t cu fir
alb. P e m i n c i n o s u l cu Logică îl înţelegi de sus p â n ă jos.
P e mincinosul fără Logică m a i greu.
I a t ă , spre pildă, d o u ă m i n c i u n i î n d r e p t a t e în c o n t r a
t a din p a r t e a a doi oameni, cari îţi vor deopotrivă r ă u l !
D i n t r e aceşti doi c a m e n i însă, tinul este r e c l a m a g i u şi
celălalt mincinos p u r şi simplu. M i n c i u n a r e c l a m a g i u ­
lui este în a p a r e n ţ ă n i m i c i t o a r e . D u p ă el eşti u n prost,
eşti u n viclean, eşti u n v â n d u t pe b a n i , eşti capabil de
t o a t e c r i m e l e din l u m e ! D u p ă m i n c i n o s u l p u r şi simplu,
d i n p o t r i v ă , n'ai nici un păcat, afară de u n u l s i n g u r : i-ai
furat p u n g a cu bani. C a r e este m a i periculos d i n t r e ei
doi ? E v i d e n t , acesta din u r m ă . De m i n c i u n a acestuia n u
p o ţ i scăpă fără să aduci deplină dovadă şi încă şi a t u n c i
t o t a r e să m a i r ă m â n ă ceva ce n u se poate ş t e r g e d u p ă
u r m a m i n c i u n i i ; pe când de m i n c i u n a r e c l a m a g i u l u i h a ­
b a r n'ai. Cel m u l t , dacă eşti u n t e m p e r a m e n t nervos, vei
r ă s p u n d e cu aceleaşi m i n c i u n i , p e n t r u ca să-ţi uşurezi
sufletul; d a r de dovezi n'ai n e v o i e !
M i n c i u n a p r o d u s ă cu Logică se d i s t r u g e ea singură.
E a este o c o r c i t u r ă eşită din m i n c i u n ă şi din a d e v ă r şi
d e aceea n u are v i e a ţ ă . P r o g r e s u l c u l t u r i i îi r e s t r â n g e
hotarele, r ă s p â n d i n d c u n o ş t i n ţ a legilor d u p ă care se face
c o n v i n g e r e a omenească. M i n c i u n a c a r e se î m b r a c ă în
h a i n a a d e v ă r u l u i este uşor de descoperit, şi de aceea, este
şi t o t d e a u n a b i r u i t ă . Minciuna nemeşteşugită, ea singură,
se o p u n e cu succes a d e v ă r u l u i . D a r de ce există m i n c i u n ă
p e l u m e ? E s t e ea o c o n d i ţ i u n e a a d e v ă r u l u i ?
 P A R T E A II
CONŞTIINŢA TRANSCENDENTALĂ
CRITICA F I L O S O F I E ] KANTIANE

CAPITOLUL I

KANT ŞI CONTINUATORII SĂI

1. Exageratiuni încurajate de filosofia lui Kant. — 2. Insuficienţa filo­

sofici lui Kant. — 3. Afirmaţiuni nelămurite şi discordante în teoria funda­
mentală a apereepţiunii.— 4. Conştiinţa în genere şi conştiinţa individuală. —
5. Pragmatismul şi raţionalismul intransigent. — 6. Biologismul. Iohannes MÙÌ-
ler. Richard Avenarius, Ernest Mach. — 7. Biologismul metafizic. Arthur Scho-
penhauer, Friedrich Nietzsche. Henri Bergson. — 8. Romantismul. Hegel. —
9. Teoria sociologică. Emile Durkheim.

1. Omul capabil de a t e n ţ i u n e şi de reflexiune, p o a t e

u t i l i z a a b s t r a c ţ i u n e a , şi cu a c e a s t a p o a t e a v e a ş t i i n ţ a .
L a obârşia ştiinţei stă fapta sufletului.
A c e s t a este m a r e l e a d e v ă r dela care începe filosofia,
contimporană.
D a r acest m a r e a d e v ă r t r e b u i e bine ţ ă r m u r i t , căci
două e x a g e r a t i u n i p o t fi l e g a t e de dânsul. P r i m a e x a g e -
r a ţ i u n e este aceea de c a r e s'au făcut vinovaţi u r m a ş i i
r o m a n t i c i ai lui K a n t , şi c a r e astăzi se c o n t i n u ă in filo­
sofìa de «mind-cure» a p r a g m a t i ş t i l o r a m e r i c a n i . Aceştia
îşi z i c : dacă ş t i i n ţ a este isvorită din fapta sufletului, a-
t u n c i ori şi ce afirmaţi u n e i n d i v i d u a l ă p o a t e fi, p r i n v o ­
i n ţ ă , prefăcută în ştiinţă. A d e v ă r u l ştiinţific n u a r fi alt­
ceva, d e c â t o fabulă convenţională. A doua exageraţiune,.
t o t aşa de periculoasă, şi care este î m p ă r t ă ş i t ă de fana-
 t i c i i a d o r a t o r i ai ştiinţei, duce la p ă r e r e a c o n t r a r ă . D u p ă
aceştia, c a r i în m a r e p a r t e îşi zic r a ţ i o n a l i ş t i , î n t r e a g a
b o g ă ţ i e a sufletului omenesc stă în ştiinţă. T o t ce este în
•adâncul sufletului se desvălueşte î n logica ştiinţifică.
A d e v ă r u l a r fi, d u p ă aceştia, a c t i v i t a t e a t i p , în care se
e x p r i m ă t o a t ă p l ă m ă d i r e a omenească.
A m â n d o u ă aceste e x a g e r a ţ i u n i s u n t deopotrivă de
stricăcioase, fiindcă ele falsifică a d e v ă r u l f u n d a m e n t a l
<lela care p l e a c ă filosofia c o n t i m p o r a n ă . A m â n d o u ă sunt,
în special, falsificări aduse direct filosofiiei lui K a n t .
Cu t o a t e acestea, t r e b u e r e c u n o s c u t că aceste e x a ­
g e r ă r i sunt, în b u n ă p a r t e , d a t o r i t e t o c m a i filosofiei lui
K a n t , în care se găsesc încurajări p e n t r u fiecare d i n t r e
•ele două.
I n filcsofia lui K a n t se r e v a r s ă două c u r e n t e filoso­
fice deosebite. U n u l este c u r e n t u l filosofiei asociaţioniste
engleze, r e p r e z e n t a t ă p r i n L o c k e , Berkeley şi H u m e ; şi
a l t u l , c u r e n t u l filosofiei r a ţ i o n a l i s t e , r e p r e z i n t a t p r i n Des-
« a r t e s , Spinoza şi Leibniz. K a n t î n c e a r c ă o sinteză a a-
cestor d o u ă c u r e n t e , şi r e u ş e ş t e să dea această sinteză pe
b a z a ş t i i n ţ e l o r e x a c t e din t i m p u l său, şi a n u m e pe b a z a
M a t e m a t i c e i şi a Mecanicei. D a r o r i c â t de r e u ş i t ă este
a c e a s t ă sinteză, cele două c u r e n t e totuşi se p o t distinge
şi separă. E x a g e r a ţ i u n i l e , de c a r e v o r b e a m m a i sus, sunt
p r o d u s e p r i n s e p a r a r e a din n o u a acestor două curente.
I n adevăr, care este fondul filosofic al p r i m e i e x a ­
g e r a ţ i u n i ? Nu a l t u l decât că a d e v ă r u l ştiinţific r e z u l t ă din
a s o c i ă r i l e stărilor noastre sufleteşti. A d e v ă r u l este o con-
v e n ţ i u n e , adică o obişnuinţă sufletească supusă modifi­
c ă r i l o r . Teoriile acestea le g ă s i m subînţelese în filosofia
asociaţionistă engleză din secolul X V I I şi X V I I I . D u p ă
L o c k e şi Berkeley, r e a l i t a t e a l u m i i consistă în reprezen­
t ă r i l e conştiinţei. I a r H u m e , explică legea cauzalităţii,
-adică l e g ă t u r a d i n t r e cauză şi efect, p r i n d e p r i n d e r e a pe
c a r e o c a p ă t ă m i n t e a omenească de a-şi asocia a n u m i t e
r e p r e z e n t ă r i î n t r ' o a n u m i t ă ordine de succesiuni. E x a g e -
r a ţ i u n e a , de c a r e v o r b e a m m a i sus, n u a d a o g ă aşa d a r la
a c e s t e afirmaţiuni n i m i c i m p o r t a n t , ci ea se m ă r g i n e ş t e
n u m a i să le î n t ă r e a s c ă p r i n p e r s p e c t i v a k a n t i a n ă . A c i
şi începe o r i g i n a l i t a t e a ei. P e n t r u filosofia asociaţioniş-
t i l o r englezi, r e p r e z e n t ă r i l e s u n t subiective, d a r ele se
g r u p e a z ă în o r d i n e a pe c a r e o cere oglindirea e x p e r i e n ţ e i
reale, sau p u t e r e a D u m n e z e i r i i , d u p ă c u m credea epis­
copul B e r k e l e y ; pe când p e n t r u r o m a n t i c i i , c a r i vin d u p ă
K a n t , şi p e n t r u p r a g m a t i ş t i i a m e r i c a n i , r e p r e z e n t ă r i l e ,
pe l â n g ă că s u n t subiective, d a r ele nici ţ i n u t e n u sunt
să oglindască r e a l i t a t e a , căci p o t r i v i t filosofiei lui K a n t ,
ele sunt g r u p a t e d u p ă formele a priori ale c o n ş t i i n ţ e i ! A -
d e v ă r u l a p a r e astfel ca fiind cu desăvârşire i n d e p e n d e n t
d e r e a l i t a t e a u n e i l u m i e x t e r n e . P r i n u r m a r e , t o c m a i cu
a j u t o r u l perspectivei k a n t i a n e se ajunge la această p r i m ă
exageraţiune.
A c e l a ş caz şi cu e x a g e r a ţ i u n e a de a doua. V e c h i u l
c u r e n t r a ţ i o n a l i s t dădea o i m p o r t a n ţ ă destul de m a r e
logicei ştiinţifice, adică a r g u m e n t ă r i raţionale, d a r a-
c e a s t ă i m p o r t a n ţ ă se e x a g e r e a z ă încă şi m a i m u l t din
m o m e n t u l ce logica m i n ţ i i n u m a i este o î n d r u m a r e p e n ­
t r u o o g l i n d i r e a r e a l i t ă ţ i i , ci este c r e a t o a r e a r e a l i t ă ţ i i
însăşi. Şi la a c e a s t a se ajunge iarăşi p r i n p e r s p e c t i v a
k a n t i a n ă . F o r m e l e a priori ale lui K a n t s u n t deduse din
s i s t e m a t i z a r e a ştiinţelor e x a c t e , în special din M a t e m a ­
t i c ă şi M e c a n i c ă ; c u m aceste forme a priori sunt nece­
s a r e p e n t r u c o n s t i t u i r e a obiectelor conştiinţei, p r i n ele
i n d i r e c t şi s i s t e m a t i z a r e a ştiinţifică ajunge să se i d e n t i ­
fice cu legile cele m a i e l e m e n t a r e ale i n t u i ţ i u n i i simţu­
rilor. L e g i c a ştiinţifică p ă t r u n d e , aşa dar, p â n ă în a d â n ­
c u l funcţiunilor sufleteşti. N u este a c e a s t a cea m a i p u ­
t e r n i c ă î n c u r a j a r e ce se p u t e a da e x a g e r a ţ i u n i i s u s ţ i n u t e
d e fanaticii ş t i i n ţ e i ?
S i n t e z a pe care a d a t - o K a n t celor două c u r e n t e fi­
losofice d i n a i n t e a sa, avea, în g â n d u l lui, scopul de a
î m p e d i c â aceste c u r e n t e să m a i r ă m â n ă de sine s t ă t ă ­
t o a r e şi să m a i p r o d u c ă e x a g e r a ţ i u n i în felul celor a r ă ­
t a t e m a i sus. E x a g e r a ţ i u n i l e însă s'au produs cu t o a t ă
s i n t e z a d a t ă de K a n t . Şi s'au produs chiar la u n scurt
i n t e r v a l d u p ă a p a r i ţ i u n e a filosofiei acestuia. Criticismul,
c u m îşi n u m e a K a n t filosofia sa, n'a î m p e d i c a t nici p a n -
psihologismul nici p a n - l o g i s m u l ; adică nici e x a g e r a ţ i u -
n e a r o m a n t i c i l o r şi a p r s g m a t i ş t i l o r , nici e x a g e r a ţ i u n e a
r a ţ i o n a l i ş t i l o r . Ceva m a i m u l t : a s e m e n e a e x a g e r a ţ i u n i
n u s u n t m a n i f e s t a ţ i u n i t r e c ă t o a r e în filosofia t i m p u l u i
nostru, ci s u n t m a n i f e s t a ţ i u n i cari a p r o a p e dau t o n u l şi
îşi î m p a r t î n t r e ele pe cugetătorii cari se ocupă cu cer­
cetările filosofice. *

2. Sinteza d a t ă de K a n t n u şi-a a t i n s p r i n u r m a r e
scopul. A s o c i a ţ i o n i s m u l u n u i D a v i d H a m e şi r a ţ i o n a l i s ­
m u l u n u i Leibniz c o n t i n u ă şi astăzi, cu deosebire n u m a i
că u n u l şi a l t u l au astăzi o t e n d i n ţ ă m a i e x a g e r a t ă de
c u m o a v e a u î n a i n t e de K a n t .
Care este cauza acestei n e i z b â n d e ? S u n t m a i m u l t e
r ă s p u n s u r i la această î n t r e b a r e , care p u n e în discuţie î n ­
s e m n ă t a t e a istorică a filosofiei k a n t i e n e .
Un r ă s p u n s este al n e o - k a n t i e n i l o r . Aceştia p r e ­
s u p u n că a d e v ă r a t a cauză a n e i z b â n d e i c o n s t a t a t e stă în
n e î n ţ e l e g e r e a lui K a n t . Filosofia a c e s t u i a n u este î n c ă
bine studiată, şi în consecinţă nu este bine înţeleasă. I n
c o n t r a t u t u r o r e x a g e r a ţ i u n i l o r , de felul celor a r ă t a t e
m a i sus, n e o - k a n t i e n i i au u n s i n g u r c u v â n t : să r e v e n i m
la K a n t ! Să-1 studiem şi să-1 înţelegem m a i bine pe K a n t !
Negreşit, în acest r ă s p u n s se c u p r i n d e o b u n ă p a r t e
de adevăr. Multe din e x a g e r a ţ i u n i l e filosofiei de astăzi
isvorăsc din o greşită înţelegere a filosofiei lui K a n t . D a r
r ă s p u n s u l acesta, cu cât se stăruie m a i î n d e l u n g a s u p r a
lui, cu a t â t el devine m a i slab. Lozinca, «să r e v e n i m la
K a n t » , d u r e a z ă de o j u m ă t a t e de secol. A c e s t e i lozince
s'au supus c u g e t ă t o r i de m â n a î n t â i , c u m a u fost Otto
L i e b m a n n , F r . A. L a n g e , H e r m a n n Cohen, A l o i s R i e h l
şi alţii, cari au î n t r e p r i n s o cercetare a p r o f u n d a t ă a filo­
sofiei lui K a n t , şi cari a u şi p u b l i c a t a s u p r a acestei filo­
l
sofii scrieri de m a r e valoare ) . Când, în sfârşit, a r e să fie

1) 0. Liebmann, Kant u. d. Epigonen (1865); Zur Analysis der Wirk-

Uchkeit (2. Aufl. 1880); Geist der Transcendentalphilosophie (Gedanken und
Thatsachen, 1901) Fr. A. Lange, Geschiclite des Materialismas (1866). H..
 K a n t în deajuns de c u n o s c u t ? L o z i n c a începe să obo­
sească. Cincizeci de a n i de studiere a lui K a n t , este o
p e r i o a d ă a p r e c i a b i l ă . D a c ă şi d u p ă această perioadă c o n ­
s t a t ă m că vechile c u r e n t e t o t mai subsistă, şi încă în de-
v i a ţ i u n i l e lor e x a g e r a t e , a t u n c i t r e b u e să ne zicem, c ă
a d e v ă r a t a cauză n u p o a t e stă în n e c u n o a ş t e r e a filosofiei
lui K a n t , ci t r e b u e să stea în ceva m a i a d â n c ; t r e b u e să
stea în insuficienţa acestei filosofii însăşi.
Aşa şi este a d e v ă r u l .
S i n t e z a d a t ă de K a n t n u î n l ă t u r ă în mod definitiv
d i v e r g e n ţ e l e d i n t r e filosofia asociaţionistă engleză şifilo-
sofia r a ţ i o n a l i s t ă , ci n u m a i le î n t u n e c ă p r i n i n t r o d u c e r e a
unei noui p e r s p e c t i v e în filosofie. P e r s p e c t i v a a c e a s t a
n o u ă — r e v o l u ţ i u n e a cea copernicană, c u m îi zicea K a n t ,
— este aşa de originală, şi este aşa de g e n i a l ă în a c e l a ş
t i m p , că ea face să se u i t e m u l t e din problemele r i d i c a t e
de v e c h e a filosofie; b a încă, face să se creadă că a c e s t e
p r o b l e m e a u dispărut d i n t r ' o d a t ă , d a r r e z o l v a r e a lor d e ­
plină ea încă n u o aduce. P e r s p e c t i v a cea nouă, — a u n e i
conştiinţe c r e a t o a r e de r e a l i t a t e în locul u n e i c o n ş t i i n ţ e
oglindă a r e a l i t ă ţ i i — este n e t ă g ă d u i t , m a r e a operă care
va r ă m â n e pe veci l e g a t ă de n u m e l e lui K a n t , şi c a r e v a
constitui încă m u l t ă v r e m e f e r m e n t u l de a c t i v a r e al c e r ­
cetărilor filosofice. D a r , pe l â n g ă a c e a s t ă n o u ă p e r s p e c ­
tivă, s i s t e m u l filosofic al lui K a n t c o p r i n d e şi a l t e ele­
m e n t e . Ca u n nou Copernic, K a n t schimbă cu d e s ă v â r ­
şire c e n t r u l din care se p r i v e ş t e l u m e a şi se î n ţ e l e g e c u ­
n o ş t i n ţ a , d a r el p ă s t r e a z ă în n o u a sa p e r s p e c t i v ă d a t e l e
pe care se fundează o a m e n i i de ş t i i n ţ ă ai t i m p u l u i său,,
î s a c N e w t o n , in p r i m u l r â n d . P e r s p e c t i v a cea n o u ă p u n e
aceste d a t e î n t r ' o a l t ă l u m i n ă , negreşit, d a r fără ca s ă
altereze fondul acestora. Aci t r e b u i e c ă u t a t ă insuficienţa
filosofiei k a n t i e n e . In noua perspectivă 3unt a l ă t u r a t e afîr-
m a ţ i u n i ştiinţifice cari se c o n t r a z i c şi c a r i vin din o r i g i n i

Cohen, Die systematischen Begriffe in Kaufs vorkritischen Schriften n..

ihren Verhättniss z. Kritische Idealismus (1873); Kant's Theorie der- Er­
fahrung (1871). A. Riehl, Der philosophische Kriticismus u. s. Bedeutung;
für d. positiv e Wissenschaft (1876—88).
diferite. L u m i n a cea n o u ă a c r e a t în m o d artificial r a p o r ­
t u r i din cari a p o i s'a legat u n s i s t e m ; şi sistemul a fost
spre p a g u b a a d e v ă r u l u i . K a n t fascinat de u ş u r i n ţ a cu
c a r e a p r i o r i s m u l ridică u n sistem filosofic, a fost p u ţ i n
p r e t e n ţ i o s în c e r c e t a r e a m a t e r i a l u l u i din care se clădea
acest s i s t e m ; el a neglijat în special să se întrebe, dacă
e l e m e n t e l e acestui m a t e r i a l vin din aceaşi origină şi pot
să stea t o t d e a u n a î m p r e u n ă . Cu u n c u v â n t , în clădirea
edificiului său filosofic, K a n t a d a t p r e a m u l t ă a t e n ţ i u n e
c i m e n t u l u i , adică r a p o r t u r i l o r c r e a t e de n o u a perspec­
t i v ă a a p r i o r i s m u l u i , şi p r e a p u ţ i n ă a t e n ţ i u n e elemen­
telor m a t e r i a l u l u i , adică datelor ştiinţifice, cari a v e a u
să fie consolidate în edificiu.

3. C o n t r a d i c ţ i u n e a d i n t r e e l e m e n t e l e consolidate în
s i s t e m u l k a n t i a n o găsim chiar la baza sistemului, şi a-
n u m e în teoria c e n t r a l ă a u n i t ă ţ i i ştiinţifice d e a p e r c e p -
ţ i u n e . I n p r e j u r u l acestei teorii se g r u p e a z ă t o a t e elemen­
t e l e filosofiei lui K a n t , şi t o c m a i aci se găsesc afirmaţiuni
n e l ă m u r i t e şi discordante.
I a t ă m a i î n t â i ce înţelege K a n t p r i n u n i t a t e a sinte­
t i c ă de a p e r c e p ţ i u n e .
F i e c a r e din g â n d u r i l e noastre, zice el, este însoţit
de c o n ş t i i n ţ a eului nostru. A g â n d i la ceva î n s e a m n ă a
g â n d i eu la c e v a ; căci g â n d u l p e care nu-1 leg de con­
ş t i i n ţ a eului meu, n u este un g â n d al meu, prin u r m a r e
este peirtru m i n e ca inexistent. Acest eu de u n d e v i n e ?
D i n i m p r e s i u n i l e simţurilor, nu ; el t r e b u e să vină de a l t
u n d e v a . E l v i n e d i n t r ' u n act de s p o n t a n e i t a t e sufletească,
din conştiinţa de sine a fiecăruia; el este a p e r c e p ţ i u n e a
p u r ă . Conştiinţa eului î n s o ţ i n d însă g â n d u r i l e mele, p u n e
î n t r e aceste g â n d u r i o u n i t a t e . A c e a s t ă u n i t a t e n u vine
din impresiunile date de s i m ţ u r i , ci din a c t u l a p e r c e p -
ţ i u n i i ; ea este o u n i t a t e a priorică. I n a c e l a ş t i m p , această
u n i t a t e , nefiind c u p r i n s ă în datele s i m ţ u r i l o r , nu se p o a t e
găsi prin a n a l i z a acestora, ci ea este u n ceva a d ă o g a t de
c o n ş t i i n ţ ă : p r i n u r m a r e această u n i t a t e este sintetică.
Deci în faptul că eu gândesc la ceva, b u n i o a r ă la i m a -
.ginea unei case v ă z u t ă ieri, m i n t e a m e a nu oglindeşte
p u r şi s i m p l u i m p r e s i u n i l e v e n i t e prin s i m ţ u r i , ci ea a-
d a o g â şi ceva dela dânsa, şi a n u m e : c o n ş t i i n ţ a că g â n ­
dul la casă, este g â n d u l m e u ia casă, adică adaogă con­
ş t i i n ţ a că i m a g i n e a casei este l e g a t ă de eul m e u . P r i n a-
c e a s t a m i n t e a m e a dă i m a g i n e i în cestiune o u n i t a t e sin­
t e t i c ă care îi a s i g u r ă e x i s t e n ţ a ei p e n t r u m i n e . D a c ă
i m a g i n e a v ă z u t ă ieri n ' a r fi în l e g ă t u r ă cu c o n ş t i i n ţ a eul ui
m e u a t u n c i ea s'ar pierde din conştiinţă. G r a ţ i e însă
eului, care r ă m â n e identic cu sine însuşi, i m p r e s i u n i l e
d a t e de s i m ţ u r i se leagă î n t r e ele şi formează o i m a g i n e
u n i t a r ă , un obiect, care apoi r ă m â n e în conştiinţă. F ă r ă
a c e a s t ă u n i t a t e d a t ă de eu, u n i t a t e care isvorăşte din
s p o n t a n e i t a t e a m i n ţ i i , i m p r e s i u n i l e d o b â n d i t e p r i n sim­
ţ u r i n u s'ar a d u n ă nicăieri în conştiinţă, ele s'ar risipi
fără a lăsă vre-o u r m ă . I a t ă d a r că n o i n ' a m p u t e a a v e a
nici o c u n o ş t i n ţ ă despre obiecte, dacă n ' a m a v e a u n i t a ­
t e a s i n t e t i c ă d a t ă de a p e r c e p ţ i u n e .
Cu a l t e c u v i n t e , r a ţ i o n a m e n t u l lui K a n t este a c e s t a :
S i m ţ u r i l e p o t să deâ o m u l u i i m p r e s i u n i dela obiectele
d i n afară sau dela stările sale l ă u n t r i c e , d a r aceste i m ­
p r e s i u n i n u pot să formeze obiecte p e n t r u c o n ş t i i n ţ ă pe
c â t t i m p nu se p u n e o l e g ă t u r ă î n t r e aceste i m p r e s i u n i
şi u n i t a t e a s i n t e t i c ă a eului. C o n ş t i i n ţ a eului mijloceşte
vmificarea impresiunilor venite prin s i m ţ u r i . C o n ş t i i n ţ a
e u l u i însă n u v i n e din afară, ci iese d i n t r ' u n act i n t e r n
şi s p o n t a n : din u n i t a t e a s i n t e t i c ă de a p e r c e p ţ i u n e . Deci
în i m a g i n e a fiecărui obiect al conştiinţei omeneşti t r e ­
buesc deosebite două p ă r ţ i : o p a r t e d a t o r i t ă s i m ţ u r i l o r ,
a d i c ă m a t e r i a l u l sensibilităţii, şi o p a r t e d a t o r i t ă u n i t ă ţ i i
sintetice a a p e r c e p ţ i u n i i , adică o r g a n i z a r e a formală a
acestui m a t e r i a l . A m â n d o u ă aceste p ă r ţ i t r e b u e s c puse
î m p r e u n ă p e n t r u a a v e a u n obiect al conştiinţei, căci
u n a fără a l t a n u duce la n i m i c . I m p r e s i u n i sensoriale,
fără u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i s u n t i n e x i s t e n t e p e n t r u con­
ştiinţă ; şi t o t aşa sunt şi l e g ă t u r i l e a p r i o r i c e eşite din
u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i , dacă s u n t lipsite de m a t e r i a l u l
a s u p r a căruia ele trebuesc să se aplice.
 A c e a s t a este teoria centrală, r e d a t ă în m o d pe c â t
l
se poate, cu însăşi c u v i n t e l e lui K a n t ) .
Să v e d e m a c u m v a l i d i t a t e a ei.
L e g ă t u r a d i n t r e i m p r e s i u n i l e simţurilor, aşa dar, n u
vine p r i n s i m ţ u r i , ci vine din o r g a n i z a r e a m i n ţ e i , care
are funcţiunea de a s u b s u m a p r o d u s u l s i m ţ u r i l o r la o
u n i t a t e sintetică de a p e r c e p ţ i u n e . Aceea ce vine p r i n sim­
ţ u r i este c o n s t i t u i t din e l e m e n t e c a r i n u a d e r e a z ă u n u l
la altul, — este ca o p u l b e r e de nisip, care a r p u t e a ori­
c â n d să se î m p r ă ş t i e la b ă t a i a v â n t u l u i ; — pe c â t ă v r e m e ,
aceea ce aduce p u t e r e a de a d e r a r e î n t r e aceste elemente,
— c i m e n t u l care leagă p u l b e r e a de nisip, — a c e s t a vine
din u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i , adică din c o n ş t i i n ţ a de sine
a omului. D a c ă n'ar fi această c o n ş t i i n ţ ă de sine (Selbst-
bewusstsein), n ' a r fi conştiinţa obiectelor, căci i m p r e s i u ­
nile v e n i t e p r i n s i m ţ u r i s'ar risipi aşa p r e c u m au venit,
fără a i n t r ă în l e g ă t u r ă unele cu altele, prin u r m a r e , fără
a formă obiecte u n i t a r e şi p e r s i s t e n t e în m e m o r i e . N a ­
t u r a conştiinţei omeneşti aduce, din p a r t e a sa, forma în
care se organizează impresiunile simţurilor, i a r acestea
din u r m ă a d u c n u m a i m a t e r i a , c a r e t r e b u e p r e l u c r a t ă
o a r e c u m , p e n t r u a a v e a obiectele din conştiinţă.
Ca frumuseţe a r h i t e c t o n i c ă nu este nimic d e z i s ;
sistemul este bine legat. Să vedem însă v a l o a r e a m a t e ­
rialului şi m a i ales origina acestuia.
D e o p a r t e s u n t impresiunile v e n i t e p r i n s i m ţ u r i : de
c e a l a l t ă p a r t e stă u n i t a t e a sintetică a a p e r c e p ţ i u n i i . Cele
d'intâiu n'au p u t e r e a de a se legă la olaltă î n t r e dânsele ;
cea de a doua este p u t e r e a însăşi de a legă, d a r fără re­
z u l t a t practic, cât t i m p nu este un m a t e r i a l a s u p r a că­
r u i a să se aplice.
P r i m a î n t r e b a r e care se p u n e a c u m , d u p ă ce ştim
acestea, e s t e : c u m să î n ţ e l e g e m cooperarea î n t r e i m p r e ­
siunile s i m ţ u r i l o r şi u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i ? Cum vin for­
mele a p e r c e p ţ i u n i i ca să prelucreze m a t e r i a l u l s i m ţ u r i -

1) Kritik der reinen Vernunft Der Deduktion der reinen Verstandes—

begriffe zweiter Abschnitt, § 15 si urm.
 l o r ? De o simplă s u p r a p u n e r e a lor n u p o a t e fi vorba.
F o r m e l e a p e r c e p ţ i u n i i p ă t r u n d şi p l ă m ă d e s c d u p ă r e ­
g u l a lor impresiunile simţurilor. C u m se p e t r e c e însă o
asemenea operaţiune?
K a n t a bămrit această î n t r e b a r e şi iată ce r ă s p u n d e ,
î n a i n t e de a i n t r ă în u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i p u r e , i m p r e ­
siunile s i m ţ u r i l o r suferă diferite alte o r g a n i z ă r i în con­
ştiinţa empirică. Ele s u n t a d u n a t e la olaltă p r i n func­
ţ i u n e a de a p r e h e n s i u n e a memoriei, şi m a i ales prin func­
ţ i u n e a i m a g i n a ţ i u n i i . A ş a că î n t r e d a t e l e s i m ţ u r i l o r e-
xistă, prin u r m a r e a n t e r i o r , o afinitate care le face să se
î m p r e u n e . Deosebirea î n t r e această afinitate şi l e g ă t u r a
care se p r o d u c e prin u n i t a t e a de a p e r c e p ţ i u n e este însă
a c e a s t a : afinitatea a n t e r i o a r ă dă n u m a i sinteze empirice,
adică t r e c ă t o a r e , p e când u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i dă sin­
teze apriorice: cele d'intâiu sinteze le aflăm în conştiinţa
empirică (şi de ele se ocupă ş t i i n ţ a psihologiei), pe când
sintezele apriorice formează e l e m e n t e l e judecăţilor ştiin­
ţifice şi constituesc a d e v ă r u r i l e u n i v e r s a l e şi necesare.
R ă s p u n s u l lui K a n t nu rezolvă însă î n t r e b a r e a de
m a i sus, ci n u m a i îi schimbă a c e s t e i a t e r m e n i i . D u p ă
r ă s p u n s u l lui K a n t , r ă m â n e din nou î n t r e b a r e a : cum s ă
î n ţ e l e g e m cooperarea d i n t r e sintezele apriorice ale aper­
c e p ţ i u n i i p u r e şi sintezele t r e c ă t o a r e ale conştiinţei psi-,
hologice? P r i n ce se mijloceşte t r e c e r e a dela u n e l e la
altele ?
A c e a s t ă î n t r e b a r e , care r ă m â n e deschisă în filosofia
lui K a n t , ne î n d r e a p t ă a t e n ţ i u n e a spre o problemă încă
şi m a i g r a v ă şi a n u m e : spre p r o b l e m a u n i t ă ţ i i de aper­
c e p ţ i u n e însăşi. C a r i s u n t c a r a c t e r e l e acestei u n i t ă ţ i de
a p e r c e p ţ i u n e şi pe ce se b a z e a z ă - K a n t ca să le afirme?
Cu această p r o b l e m ă a t i n g e m miezul filosofiei k a n t i e n e
şi, d u p ă p ă r e r e a n o a s t r ă , aci găsim şi origina insuficien­
ţei acestei filosofii.
P e n t r u a deosebi î n t r e u n i t a t e a sintetică de aperc'ep-
ţ i u n e şi î n t r e asocierile t r e c ă t o a r e , care se stabilesc la
i m p r e s i u n i l e v e n i t e p r i n s i m ţ u r i , K a n t n u are decât u n
singur a r g u m e n t r e z i m a t p e fapte, şi a c e s t a e s t e : identi-
tatea conştiinţei eului, adică i d e n t i t a t e a conştiinţei de sine..
A c e s t fapt, afirmă K a n t , n u se p o a t e expli Cel Cel p r o d u s
al s i m ţ u r i l o r ; din p o t r i v ă , el v i n e ca u n ce opus variabi-
l i t ă ţ i i s i m ţ u r i l o r , p r i n u r m a r e el este d a t o r i t a c t u l u i de
s p o n t a n e i t a t e al conştiinţei n o a s t r e proprii. Aci este afir-
m a ţ i u n e a f u n d a m e n t a l ă a î n t r e g u l u i sistem. Cine acordă-
afirmarea că din s p o n t a n e i t a t e a conştiinţei iese i d e n t i ­
t a t e a eului, este î n c l i n a t să acorde şi r e s t u l teoriilor
k a n t i e n e . D e l a i d e n t i t a t e a eului se t r e c e pe n e s i m ţ i t e la
i d e n t i t a t e a n u m e r i c ă a m o m e n t e l o r din succesiunea fap­
telor de c o n ş t i i n ţ ă ; dela i d e n t i t a t e a n u m e r i c ă din s u c ­
cesiunea faptelor de conştiinţă la n o ţ i u n e a de c o n d i ţ i u n e
necesară a oricărei e x p e r i e n ţ e ; dela n o ţ i u n e a de condi­
ţ i u n e necesară a oricărei e x p e r i e n ţ e la n o ţ i u n e a de regu­
lă a b s o l u t ă ; dela n o ţ i u n e a de r e g u l ă absolută la n o ţ i u n e a
de lege \ CIŞBJ C3> dela i d e n t i t a t e a eului se ajunge t r e p t a t
la afirmarea legii, d u p ă care se o r g a n i z e a z ă în sinteze
necesare şi u n i v e r s a l e c o n ţ i n u t u l conştiinţei. I d e n t i t a t e a
eului a t r a g e d u p ă sine p o s t u l a r e a d e t e r m i n i s m u l u i ştiin­
ţific, ca o c o n d i ţ i u n e necesară p e n t r u î n t r e a g a e x p e r i e n ţ ă .
Cu a c e a s t a este a c o r d a t însă şi î n t r e a g a teorie a a p r i o ­
r i s m u l u i k a n t i a n . Din i d e n t i t a t e a eului, sau a conştiin­
ţei de sine, d e c u r g funcţiunile conştiinţei în genere. O con­
ş t i i n ţ ă c a r e n u a r a v e a i n t u i ţ i u n i şi idei apriorice, nu a r
p u t e a să a i b ă nici i d e n t i t a t e a ei cu sine însăşi : deci, î n t r e
funcţiunile conştiinţei trebuesc să fie şi funcţiuni de na­
t u r ă apriori, cari legându-se cu c o n ş t i i n ţ a i n d e n t i t ă ţ i i de
sine, leagă, în acelaş t i m p , şi d a t e l e experienţei în sin­
teze universale şi necesare.
T o a t e se înşiră astfel, în chip logic, clacă se a c o r d ă
i d e n t i t a t e a eului, sau a conştiinţei de sine, ca u n fapt
care n u rezultă şi nu p o a t e să rezulte din simpla î m p r e u ­
n a r e empirică a i m p r e s i u n i l o r v e n i t e p r i n s i m ţ u r i . Dacă
în c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă există o asemenea i d e n t i t a t e a e u ­
lui, şi dacă această i d e n t i t a t e condiţionează e x p e r i e n ţ a
n o a s t r ă întreagă, a t u n c i concluziunea lui K a n t este le­
g i t i m ă : n e p u t â n d să ne explicăm i d e n t i t a t e a aceasta ca
v e n i t ă p r i n s i m ţ u r i , t r e b u i e să ne-o e x p l i c ă m p r i n func­
ţ i u n i l e a p r i o r i ale conştiinţei.
D a r există oare o i d e n t i t a t e t o c m a i aşâ c u m o con­
cepe K a n t ? Căci să ne î n ţ e l e g e m : I d e n t i t a t e a p o s t u l a t ă
de K a n t n u este a s e m ă n a r e a empirică, ci este i d e n t i t a t e a
m a t e m a t i c ă , sau i d e n t i t a t e a n u m e r i c ă , c u m îi zice el. A s e ­
m ă n a r e a e m p i r i c ă nu p o a t e fi înlocuită prin reguli şi legi,
şi K a n t t o c m a i a c e a s t a o cere. I d e n t i t a t e a p o s t u l a t ă d e
el este un r a p o r t m a t e m a t i c , care p o a t e fi înlocuit p r i n -
t r ' o l e g e ; este, cu u n c u v â n t , o perfectă funcţiune m a t e ­
m a t i c ă . Astfel fiind, î n t r e b a r e a de m a i sus se p u n e m a i
explicit în t e r m e n i i u r m ă t o r i : Ce î n d r e p t ă ţ e ş t e pe K a n t
să afirme că i d e n t i t a t e a pe c a r e o c o n s t a t ă m noi oame -
nii, în c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă subiectivă, este u n a şi aceeaşi
cu i d e n t i t a t e a n u m e r i c ă sau a b s t r a c t ă , pe care o p o s t u ­
lează ş t i i n ţ a M a t e m a t i c e i ? P e n t r u c a r e c u v â n t , i d e n t i ­
t a t e a care isvorăşte din s p o n t a n e i t a t e a conştiinţei noa­
stre, p i e r d e cu desăvârşire c a r a c t e r e l e ei de fapt p s i h o ­
logic, şi se t r a n s f o r m ă î n t r ' u n fapt cu c a r a c t e r e t r a n s c e n ­
dentale, de logică p u r ă ?
P e n t r u K a n t este dela sine înţeles, că i d e n t i t a t e a
eului, i d e n t i t a t e c a r e p o a t e fi c o n s t a t a t ă p r i n introspec-
ţ i u n e a subiectivă, este u n a şi aceeaşi cu i d e n t i t a t e a n u ­
m e r i c ă p e care o postulează M a t e m a t i c a . A c e s t salt, dela
i d e n t i t a t e a psihologică la i d e n t i t a t e a m a t e m a t i c ă , n u este
însă p r i n n i m i c î n d r e p t ă ţ i t . U n filosof c o n t i m p o r a n a r
p u t e a să-i aducă m u l t e obîecţiuni. In p r i m u l r â n d , con­
t r a acestui salt s u n t a d e v ă r u r i l e psihologiei e x p e r i m e n ­
t a l e , cari contrazic în m o d u l cel m a i c a t e g o r i c e x i s t e n ţ a
u n e i a t a r i i d e n t i t ă ţ i în c o n ş t i i n ţ a omenească. I d e n t i t a t e a
din succesiunea stărilor de conştiinţă pe care o consta­
t ă m noi o a m e n i i p r i n i n t r o s p e c ţ i u n e , este d u p ă psiholo­
gia de astăzi, de aceeaşi n a t u r ă cu i d e n t i t a t e a actelor
noastre fisiologice. C o n ş t i i n ţ a u n u i om p a r e a r ă m â n e
identică cu ea însăşi în decursul t i m p u l u i , întocmai c u m
şi c o r p u l omenesc p a r e a r ă m â n e i d e n t i c cu el însuşi în
decursul t i m p u l u i ; în r e a l i t a t e însă c o n ş t i i n ţ a şi c o r p u l
n u r ă m â n identice cu ele însăşi, ci se modifică c o n t i n u u
 şi adeseaori se modifică în mod r a d i c a l . K a n t a l u a t o
i d e n t i t a t e r e l a t i v ă drept o i d e n t i t a t e absolută, şi prin a-
ceasta şi-a s a l v a t sistemul său filosofic.
D a c ă i d e n t i t a t e a conştiinţei c o n s t a t a t ă p r i n i n t r o -
s p e c ţ i u n e n u este u n a şi aceeaşi cu i d e n t i t a t e a p o s t u l a t ă
de M a t e m a t i c ă , şi aceasta este p ă r e r e a m a i a t u t u r o r oa­
m e n i l o r de ş t i i n ţ ă de astăzi, a t u n c i insuficienţa filoso-
fiei k a n t i e n e devine clară p e n t r u oricine. A t u n c i deose-
. b i r e a d i n t r e funcţiunile a p e r c e p ţ i u n i i p u r e şi funcţiunile
simţurilor, deosebire pe care K a n t p u n e a u n aşa de m a r e
t e m e i , nu se m a i p o a t e susţine T e o r i a a p e r c e p ţ i u n i i p u r e ,
şi teoria u n i t ă ţ i l o r sintetice apriorice, p i e r d p r i n c i p a l u l
lor sprijin, care consistă t o c m a i în faptul i d e n t i t ă ţ i i eu-
lui. Este această din u r m ă i d e n t i t a t e o i d e n t i t a t e rela­
tivă, adică empirică, î n t o c m a i ca şi a p a r e n t a i d e n t i t a t e
a corpului, a t u n c i nu m a i este nici o r a ţ i u n e ca să se dea
a p e r c e p ţ i u n i i u n r o l a p a r t e în o r g a n i z a r e a s t ă r i l o r de
c o n ş t i i n ţ ă . A t u n c i o r g a n i z a r e a i m p r e s i u n i lor v e n i t e p r i n
s i m ţ u r i nu se realizează p r i n mijlocirea u n e i speciale
funcţiuni de u n i t a t e sintetică apriori, ci se realizează
prin mijlocirea obişnuitelor funcţiuni sufleteşti, cari îşi
a u r ă d ă c i n i l e lor întinse p â n ă în v i e a ţ a organică a cor­
pului, cu a c ă r u i u n i t a t e se a s e a m ă n ă şi u n i t a t e a con­
ştiinţei. Cu alte c u v i n t e , deodată cu t ă g ă d u i r e a i d e n t i t ă ţ i i
n u m e r i c e a eului, se s d r u n c i n ă şi teoria u n i t ă ţ i i sintetice
a p r i o r i , t e o r i a c e n t r a l ă a î n t r e g u l u i sistem k a n t i a n .
Este o altă întrebare de a şti, d a c ă i d e n t i t a t e a
eului, şi aşa c u m r ă m â n e , adică l i p s i t ă de c a r a c t e r e l e pe
c a r e i le p r e s u p u n e K a n t , este încă o bază suficientă p e n ­
t r u a susţine o filosofie i d e a l i s t ă ! A c e a s t ă î n t r e b a r e n u
este r e z o l v a t ă prin critica adusă filosofiei lui K a n t . L a
ea se poate r ă s p u n d e afirmativ, p r e c u m v o m vedea m a i
l
pe l a r g în paginile u r m ă t o a r e ) . D a r filosofia idealistă,
care s'ar p u t e a susţine pe b a z a i d e n t i t ă ţ i i psihologice a
eului, nu este filosofia lui K a n t . O r i g i n a l i t a t e a acestuia
stă t o c m a i în î n d e p ă r t a r e a sa de ori şi ce c o n t i n g e n ţ ă

1) A se vedea P a r t e a III-a.
 psihologică, p e n t r u a se m e n ţ i n e exclusiv pe culmile a-
p r i o r i s m u l u i t r a n s c e n d e n t a l . I d e a l i s m u l lui K a n t este u n
idealism t r a n s c e n d e n t a l , şi n u psihologic.
A c u m a m ajuns să vedem în ce s t ă d i s c o r d a n ţ a p r i n ­
c i p a l ă dela b a z a filosofiei lui K a n t , discordanţă despre
c a r e v o r b e a m m a i sus. I n t e o r i a a p e r c e p ţ i u n i i , t e o r i a
«centrală a î n t r e g u l u i sistem k a n t i a n , s u n t î m p r e u n a t e
două e l e m e n t e de origină cu t o t u l deosebită. K a n t a t r i ­
buie a p e r c e p ţ i u n i i , d e o p a r t e s p o n t a n e i t a t e a , adică face
d i n a p e r c e p ţ i u n e o funcţiune organică, şi de a l t ă p a r t e ,
a t r i b u i e aceleaşi a p e r c e p ţ i u n i i d e n t i t a t e a n u m e r i c ă , care
este u n p o s t u l a t al M a t e m a t i c e i . U n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i
se defineşte astfel prin două m o m e n t e cari se c o n t r a z i c ­
ea este în acelaş t i m p o u n i t a t e organică reală, şi este şi
o u n i t a t e abstractă, m a t e m a t i c ă ; este u n i t a t e a conşti­
i n ţ e i individuale, şi în acelaş t i m p este şi u n i t a t e a ideală
a u n e i c o n ş t i i n ţ e în genere, aşa p r e c u m îşi p o s t u l ă b u n i -
o a r ă N e w t o n c o n ş t i i n ţ a divină, care a v e a să fundeze
s i s t e m u l Mecanicei sale universale. Când este să explice
c o o p e r a r e a a p r i o r i s m u l u i la o r g a n i z a r e a i m p r e s i u n i l o r
v e n i t e p r i n s i m ţ u r i , a t u n c i filosofia k a n t i a n ă r e c u r g e la
î n r u d i r e a c a r e există î n t r e u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i ?i cele­
lalte feluri de u n i t ă ţ i , pe cari le pregătesc funcţiunile p u r
psihologice, funcţiunea i m a g i n a ţ i u n i i în p r i m u l r â n d —
iji în cazul acesta a p e r c e p ţ i u n e a este î n l ă u n t r u l c o n ş t i ­
inţei reale, i n d i v i d u a l e , •— i a r c â n d este să explice n a ­
t u r a obiectivă a a p r i o r i s m u l u i , adică faptul că regulele
deduse din u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i , s u n t singurele r e g u l i
posibile ale e x p e r i e n ţ e i omeneşti, a t u n c i filosofia l u i K a n t
r e c u r g e la i n d e n t i t a t e a n u m e r i c ă a b s t r a c t ă , -— şi în ca­
zul a c e s t a a p e r c e p ţ i u n e a se ridică d e a s u p r a r e a l i t ă ţ i i in­
dividuale, p e n t r u a se confundă cu postulatele m a t e m a ­
ticii însăşi. P r i n u r m a r e , în u n i t a t e a a p e r c e p ţ i u n i i s u n t
de fapt două u n i t ă ţ i : şi o u n i t a t e a conştiinţei individuale,
care se bazează pe i d e n t i t a t e a p r e s u p u s ă a eului psiho­
logic, şi o u n i t a t e a postulatelor Logicei a b s t r a c t e , care
se bazează p e i d e n t i t a t e a n u m e r i c ă a u n e i conştiinţe su-
praindivicluale, adică a unei conştiinţe în g e n e r e (Bewust-
sein u e b e r h a u p t ) . A m â n d o u ă aceste u n i t ă ţ i , v e n i t e fie­
care din origini deosebite, şi a v â n d sprijinul u n o r siste­
m a t i z ă r i ştiinţifice deosebite, s u n t c i m e n t a t e la u n loc
de c ă t r e K a n t , prin ajutorul p e r s p e c t i v e i celei noi, pe
care o produce g e n i a l a descoperire a conştiinţei c r e a ­
t o a r e de realitate. Noua p e r s p e c t i v ă i m p u n e a p r o p i e r e a
celor două u n i t ă ţ i ; d a r n u m a i a p r o p i e r e a . C o n t o p i r e a n u .
D e aceea şi K a n t nu se decide să deâ o î n t â i e t a t e nici
u n e i a d i n t r e ele, ci le lasă pe a m â n d o u ă să coexiste p a ­
ralel. F u n c ţ i u n e a a p e r c e p ţ i u n i i la d â n s u l este aci o func­
ţ i u n e psihologică, aci o funcţiune c u r a t logică; este şi în
c o n ţ i n u t u l c o n ş t i i n ţ e i individuale, şi este şi în forma c a r e
se r i d i c ă peste c o n ţ i n u t u l conştiinţei i n d i v i d u a l e ; este
subiectivă şi este şi obiectivă în acelaş t i m p . A c e s t a este
chiar m o t i v u l p e n t r u care K a n t botează filosofia sa cu
n u m e l e de criticism. E l a voit să indice p r i n acest n u m e ,
că i d e a l i s m u l său este i m a n e n t conştiinţei i n d i v i d u a l e o-
m e n e ş t i , şi totuşi este şi dincolo de conştiinţa i n d i v i d u ­
ală o m e n e a s c ă ; că este u n idealism l i m i t ă î n t r e două fe­
l u r i de conştiinţe.
D u p ă ce n e - a m l ă m u r i t d i s c o r d a n ţ a f u n d a m e n t a l ă
din filosofia lui K a n t , ne este a c u m uşor să î n ţ e l e g e m
p e n t r u ce această filosofie a d a t n a ş t e r e la c u r e n t e filo­
sofice opuse, şi chiar la c u r e n t e e x a g e r a t de opuse. In fe­
lul c o n s t i t u i r i i ei, a acestei filosofii, stă cauza. D e î n d a t ă
ce a d e p t u l acestei filosofii n u m a i ţ i n e c u m p ă n a d r e a p t ă
î n t r e u n i t a t e a psihologică a c o n ş t i i n ţ e i i n d i v i d u a l e , şi
u n i t a t e a logică a conştiinţei în genere, din m o m e n t u l a-
cesta se p r o d u c e o înclinare, fie spre a s o c i a ţ i o n i s m u l psi­
hologic al filosofiei lui Locke, Bei'keley şi H u m e , fie spre
r a ţ i o n a l i s m u l u n u i Descartes, Spinoza şi Leibniz. Se p u n e
m a i m u l t p r e ţ pe u n i t a t e a psihologică a conştiinţei, a t u n c i
se dă d r e p t a t e asociaţioniştilor. Se p u n e , din p o t r i v ă , m a i
m u l t p r e ţ pe u n i t a t e a logică a conştiinţei în g e n e r e a t u n c i
se dă d r e p t a t e r a ţ i o n a l i ş t i l o r . Şi, a d ă o g â n d u - s e perspec­
t i v a k a n t i a n i s m u l u i , n u n u m a i că se dă d r e p t a t e u n o r a
sau altora, d a r se m a i şi exagerează t e n d i n ţ e l e pe cari le
au aceştia în p a r t e . I d e i a u n e i a p e r c e p ţ i u n i s p o n t a n e şi
•unificatoare de e x p e r i e n ţ ă , este t o c m a i aceea ce lipseşte
asociaţionismului p e n t r u a se t r a n s f o r m ă în r o m a n t i s m
şi p r a g m a t i s m . î m b o g ă ţ i ţ i cu această ideie, a c e ş t i a din
u r m ă îşi p o t z i c e : judecăţile ştiinţei sunt sinteze c r e a t e
din c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă , d u p ă i n t e r e s e l e i n t e r n e a l e
acestei conştiinţe. L a b a z a sintezelor a p e r c e p ţ i u n i i , după-
c u m a d m i t e a î n t r ' o p r i v i n ţ ă şi K a n t , stau sintezele i m a -
g i n a ţ i u n i i ; p r i n u r m a r e ştiinţa este c o n v e n ţ i o n a l ă . D e altă.
p a r t e , idei a unei a p e r c e p ţ i u n i care se identifică cu for­
m e l e sau legile obiective ale e x p e r i e n ţ i i , şi care se gă­
seşte t o t în filosofia l u i K a n t , este t o c m a i aceea ce lipsea
vechiului r a ţ i o n a l i s m p e n t r u a se t r a n s f o r m ă î n t r ' u n
pan-logism. P o t r i v i t acestei idei, t o a t e asociaţiunile din­
t r e stările n o a s t r e de conştiinţă, s u n t d e t e r m i n a t e de sche­
m a t i s m u l aprioric, şi acesta la r â n d u l său este r e g u l a t ca.
o o p e r a ţ i u n e m a t e m a t i c ă , fiindcă el este b a z a t pe însăşi
identitatea numerică a Matematicei!
Filosofia k a n t i a n ă a încurajat, aşa dar, c u r e n t e l e
filosofice cele m a i c o n t r a d i c t o r i i , fiindcă în sânul său se
găseau, p r e c u m a m spus, e l e m e n t e c o n t r a d i c t o r i i . Cele
două e x a g e r a ţ i u n i , a r ă t a t e m a i sus, s u n t tipice.

4. Neo-kantienii, adică filosofii cari stau şi astăzi pe

baza sistemului lui K a n t , t o c m a i în u r m a c o n s t a t ă r i i a -
cestei încurajări, an u n a r g u m e n t m a i p u t e r n i c ca să în­
d e m n e la studiul filosofiei lui K a n t . Vedeţi, zic ei, la ce
e x a g e r a ţ i u n i poate duce a c e a s t ă filosofie dacă n u este
bine s t u d i a t ă ! N u m a i acela care î n ţ e l e g e bine pe K a n t ,
n u m a i acela poate fi ferit de a cădea în pan-psihologism
sau pan-logism. K a n t , m a i bine decât oricine, a a v u t cu­
n o ş t i n ţ ă de primejdia c a r e există p e n t r u filosofie, a d o p ­
t â n d u n u l sau altul din aceste două c u r e n t e , şi de aceea
el n u pierde ocaziunea de a a t r a g e a t e n ţ i u n e a a s u p r a ori­
g i n a l i t ă ţ i i p u n c t u l u i său de v e d e r e . K a n t vrea să r ă m â n ă
a t â t d e a s u p r a psihologismului, cât şi d e a s u p r a r a ţ i o n a l i s ­
m u l u i ; soluţiunea sa consistă t o c m a i în a d o p t a r e a p u n c ­
t u l u i de vedere t r a n s c e n d e n t a l .
D e sigur, aşa este în oarecare m ă s u r ă . K a n t nu p i e r d e
 n i c i o d a t ă din vedere deosebirea c a r e există î n t r e n a t u r a
psihologică a g â n d i r i i şi n a t u r a logică a acesteia. I n Kri-
tik cler reinen Vernunft (Critica r a ţ i u n e i pure) scriere pe
care noi o a v e m în special în vedere, s u n t m u l t e pagini în
care ni se vorbeşte de a c e a s t ă deosebire. T o t d e a u n a sun­
t e m p r e v e n i ţ i să nu confundăm condiţiunile obiective
a l e e x p e r i e n ţ e i cu condiţiunile ei s u b i e c t i v e ; să n u î n ţ e ­
legem n e c e s i t a t e a unei forme apriorice ca o necesitate
subiectivă. Căci, b u n i o a r ă , zice el î n t r ' u n loc, „noţiunea
„cauzei, care e x p r i m ă n e c e s i t a t e a u n u i efect, sub o a n u -
„ m i t ă c o n d i ţ i u n e , ar fi falşă, dacă ea a r consistă n u m a i
„într'o oarecare necesitate subiectivă, care sădită în su-
„fletul n o s t r u , a r face să se lege î n t r e ele a n u m i t e repre­
z e n t ă r i empirice, d u p ă r e g u l a acestei d e p e n d e n ţ e . E u
„n'aş p u t e a a t u n c i zice că efectul şi cauza s u n t u n i t e în
„obiect (adică obiectiv), ci n u m a i că eu s u n t aşa consti­
t u i t , încât n u le pot g â n d i pe aceste două altfel decât
„ca r e u n i t e . A c e a s t a ar fi însă t o c m a i aceea ce doreşte
„şi scepticul, căci a t u n c i t o a t e cunoştinţele, cu t o a t ă va-
„loarea lor obiectivă, nu s'ar referi decât la a p a r e n ţ e su-
„biective, şi în cazul acesta n u a r lipsi chiar d i n t r e s c e p ­
t i c i unii, cari să m ă r t u r i s e a s c ă că simt şi ei în ei a s e m e -
„nea c o n s t r â n g e r i subiective. C u m t e poţi c e r t ă cu cineva
„ a s u p r a existenţei u n u i lucru, c a r e d e p i n d e de felul or­
g a n i z ă r i i sale subiective" ?
D i n acest c i t a t se vede l ă m u r i t , că deosebirea d i n t r e
faptul psihologic al evidenţei şi d e p e n d e n ţ a logică obiec­
t i v ă este bine c u n o s c u t ă lui K a n t , M u l t e a l t e c i t a t e s u n t
în acelaş sens. P r e t u t i n d e n i , K a n t insistă a s u p r a deose­
birii d i n t r e eul subiectiv, c o n ţ i n u t al conştiinţei, şi eul
formal, condiţiune a e x p e r i e n ţ e i o b i e c t i v e ; d i n t r e sinte­
zele empirice ale r e p r e z e n t ă r i l o r şi sintezele a p r i o r i ale
i n t e l i g e n ţ i i p u r e ; d i n t r e psihologie şi teoria c u n o ş t i n -
ţii pure, etc. Deosebirea pe care o face p r e t u t i n d e n i K a n t ,
n u p u n e cu t o a t e acestea s i s t e m u l său la a d ă p o s t u l cri­
ticei, căci K a n t n u se m u l ţ u m e ş t e cu c o n s t a t a r e a deo­
sebirii, ci el v r e a să unifice cele două l a t u r i deosebite
ale p r o b l e m e i ; să a r a t e c u m psihologia şi t e o r i a c u n o ş -
t i n ţ e i p u r e îşi găsesc o u n i t a t e în i d e a l i s m u l t r a n s c e n ­
d e n t a l . A c e e a ce el ţ i n t e ş t e , este t o c m a i găsirea unei sin­
teze superioare, care să î m p a c e d a t e l e psihologiei cu pos­
t u l a t e l e ştiinţei e x a c t e . I n găsirea acestei sinteze însă,
el n'a isbutit. I d e a l i s m u l t r a n s c e n d e n t a l lasă c o n t r a d i c ­
ţia d i n t r e p u n c t u l de vedere psihologic şi p u n c t u l de v e ­
dere formal logic să subziste m a i departe, şi n u p r o d u c e
decât unificai'ea artificială a acestora. I n fond, t r a n s c e n -
d e n t a l i s m u l satisface n u m a i d o r i n ţ a de a t r e c e uşor dela
u n p u n c t de v e d e r e la altul, dar n u c o n s t i t u e o sinteză
definitivă, căci deosebirile fundamentele, pe cari şi K a n t
le cunoaşte, r ă m â n , şi d u p ă el, deşi a c o p e r i t e în chip m e ş ­
teşugit. A d e v ă r a t a sinteză definitivă, u r m ă r i t ă de K a n t ,
a r fi t r e b u i t să îmbrăţişeze p r o b l e m a cunoştinţei în î n ­
t r e g i m e , şi a n u m e ea t r e b u i a să ne e x p l i c e : c u m s u n t cu
p u t i n ţ ă a d e v ă r u r i l e necesare şi universale î n t r ' o c o n ­
ş t i i n ţ ă omenească i n d i v i d u a l ă ? S a u în alte c u v i n t e : cum
ajunge o conştiinţă individuală, c a r e este c o n s t i t u i t ă din ele­
m e n t e empirice, deci schimbătoare, să aibă sinteze cu ca­
racterul adevărului universal şi necesar?
K a n t nu-şi pune n i c i o d a t ă această î n t r e b a r e în î n ­
t r e g i m e , ci t o t d e a u n a în mod t r u n c h i a t . El se î n t r e a b ă
n u m a i : cum s u n t cu p u t i n ţ ă a d e v ă r u r i l e necesare şi u -
niversale într'o c o n ş t i i n ţ ă in genere, lăsând a se înţelege
că t r e c e r e a dela o conştiinţă în genere la o c o n ş t i i n ţ ă in­
dividuală, rezultă dela sine. D a r această t r e c e r e nu r e ­
z u l t ă de loc dela s i n e ! C o n ş t i i n ţ a in genere p o a t e fi defi­
n i t ă în felurite m o d u r i . E a poate fi identificată cu con­
ş t i i n ţ a divină, şi a t u n c i c u p r i n d e în definiţiunea sa ele­
m e n t e ideale şi p u ţ i n controlabile. E a poate fi identificată
apoi cu conştiinţa absolut n o r m a l ă omenească, sau cu
c o n ş t i i n ţ a g e n i u l u i , dacă g e n i u l este c o n c e p u t ca exem­
plarul cel m a i desăvârşit al omenirii, şi în cazul acesta,
în definiţiunea sa i n t r ă aceleaşi elemente, cari i n t r ă şi
în definiţiunea conştiinţei g e n i u l u i ! E a m a i poate fi i d e n ­
tificată cu conştiinţa popoarelor, sau cu aşa zisa c o n ­
ştiinţă socială, şi a t u n c i în definiţiunea sa i n t r ă aceleaşi
elemente, cari i n t r ă în definiţiunea conştiinţei sociale!
 I n sfârşit, ea m a i poate fi identificată cu vieaţa în genere
şi a t u n c i în defmiţiunea sa i n t r ă aceleaşi e l e m e n t e ca şi
în defmiţiunea v i e ţ i i ! Care este, şi în ce consistă d a r
c o n ş t i i n ţ a in genere? K a n t n u se r o s t e ş t e niciodată l ă ­
m u r i t a s u p r a acestei cestiuni. E s t e probabil însă, j u d e ­
c â n d d u p ă definiţia d a t ă a p e r c e p ţ i u n i i , că el a a v u t m a i
m u l t în vedere c o n ş t i i n ţ a geniului, î n t r u c â t geniul a r fi
-definit ca t i p u l perfect al conştiinţei n o r m a l e omeneşti.
A ş a se explică p e n t r u ce K a n t a p u s î n t r e m o m e n t e l e
c a r e c a r a c t e r i z e a z ă funcţiunea c e n t r a l ă a conştiinţei în
genere, f u n c ţ i u n i l e . a p e r c e p ţ i u n i i : spontaneitatea şi uni­
tatea; iar ca o funcţiune p r e g ă t i t o a r e a a p e r c e p ţ i u n i i a
socotit că este funcţiunea imaginaţiunii. A r m a i fi aclăo-
g a t K a n t la aceste t r e i şi armonia, a t u n c i a m fi a v u t a-
p r o a p e complect definiţiunea care se dă, pe t i m p u l său,
g e n i u l u i . D a r în mod hotărît, identificarea conştiinţei în
g e n e r e cu c o n ş t i i n ţ a geniului, n'a făcut-o K a n t n i c i o d a t ă ;
ci el t o t d e a u n a s'a ţ i n u t pe culmile t r a n s c e n d e n t a l i s m u -
l u i . P r i n a c e a s t ă r e z e r v ă , el s'a pus la a d ă p o s t u l criti­
c i l o r aduse acelora, d u p ă el, cari a u identificat conştiinţa
în genere cu u n a d i n t r e conştiinţele e n u m ă r a t e m a i sus,
-dar în schimb el a r ă m a s d a t o r u n r ă s p u n s la î n t r e b a ­
r e a : în ce consistă Conştiinţa în g e n e r e ? C u m se face
t r e c e r e a dela c o n ş t i i n ţ a în genere, — c o n ş t i i n ţ a t r a n s ­
c e n d e n t a l ă , — la c o n ş t i i n ţ a o m e n e a s c ă ; fiindcă, în defi­
nitiv, interesul n o s t r u este să ş t i m c u m în această din
u r m ă conştiinţă, şi n u în c o n ş t i i n ţ a în genere, se elabo­
rează a d e v ă r u l u n i v e r s a l şi n e c e s a r ? ! Dacă t r e c e r e a d e l a
c o n ş t i i n ţ a în g e n e r e la c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă , este soco­
t i t ă ca nea v â n d nevoie de explicare, a t u n c i , negreşit,
r ă s p u n s u l este d a t ; d a r în cazul acesta, c a r e m a i este su­
p e r i o r i t a t e a filosofiei K a n t i e n e a s u p r a dogmatismului re­
ligios, când şi K a n t n u face decât să apeleze la vechia
c r e d i n ţ ă într'o c o n ş t i i n ţ ă s u p r a o m e n e a s c ă ? P r o b l e m a
c e a mare, p r o b l e m a care d a t e a z ă în filosofia e u r o p e a n ă
încă dela J o h n Locke, este să se ştie c u m conştiinţa
i n d i v i d u a l ă omenească ajunge să stabilească a d e v ă r u r i
-eterne, şi n u c u m conştiinţa s u p r a - o m e n e a s c ă ajunge la
a s e m e n e a a d e v ă r u r i ; căci p o s i b i l i t a t e a din u r m ă eră ad­
misă de m u l t . Ţ i n t a , pe care o u r m ă r e a u filosofii moderni,
e r ă t o c m a i s u p r i m a r e a abisului d i n t r e c o n ş t i i n ţ a ome­
nească şi conştiinţa supraomenească, — abis, c a r e se t r e ­
cea î n a i n t e prin p u t e r e a r e v e l a ţ i u n i i , — e r ă a d i c ă : î n t r o ­
n a r e a conştiinţei o m e n e ş t i ca s u v e r a n ă în domeniul cu­
n o ş t i n ţ e i . K a n t , p r i n fîlosofia sa, a c o n t r i b u i t desigur
m u l t la a t i n g e r e a acestei ţ i n t e ; ne-a a p r o p i a t chiar m u l t
d e izbândă, d a r s o l u ţ i u n e a lui este totuşi d e p a r t e de a fi
u l t i m u l c u v â n t al filosofiei în această direcţie. Meritul
lui cel m a r e este că a a p r o p i a t cele două feluri de con­
ş t i i n ţ e aşa de m u l t la o laltă, că t r e c e r e a dela u n a la a l t a
p a r e n a t u r a l ă . E l a găsit în u n i t a t e a s i n t e t i c ă a apercep-
ţ i u n i i , — care pe d e o p a r t e este l e g a t ă de conştiinţa indi­
v i d u a l ă omenească, i a r pe de a l t ă p a r t e este ferită de
e m p i r i s m u l acesteia, — u n p u n c t solid, pe baza căruia,
c a u n n o u C o p e r n i c se p o a t e afirma, că n u c o n ş t i i n ţ a se
î n v â r t e ş t e d u p ă e x p e r i e n ţ a s i m ţ u r i l o r externe, ci e x p e ­
r i e n ţ a s i m ţ u r i l o r d u p ă u n i t a t e a şi s p o n t a n e i t a t e a con­
ş t i i n ţ e i omeneşti. El, a h o t ă r î t astfel o n o u ă perspectivă,
d i n î n ă l ţ i m e a căreia se poate î n t r e z ă r i noi o r i z o n t u r i .
F ă r ă să deâ s o l u ţ i u n e a definitivă, K a n t a înlesnit d r u ­
m u l p e n t r u găsirea acesteia.
N a t u r a l , p â n ă să se găsească cea definitivă, s'au gă­
sit m u l t e altele de î n c e r c a r e . Noi ne g ă s i m astăzi tot în
p e r i o a d a acestora; noi î n c e r c ă m încă u n r ă s p u n s definitiv
l a m u l t e l e şi grelele î n t r e b ă r i , cari isvorăsc din n o u a
p e r s p e c t i v ă , i n t r o d u s ă de K a n t !
L a obârşia ştiinţei, ziceam la î n c e p u t u l capitolului,
s t a fapta sufletului. A c e a s t a este a d e v ă r u l dela care pleacă
filosofia c o n t i m p o r a n ă . C u m se l e a g ă însă fapta sufletului
individual şi t r e c ă t o r cu e t e r n i t a t e a ş t i i n ţ e i ?
A m v ă z u t r ă s p u n s u l insuficient al lui K a n t .
Să a s c u l t ă m a c u m pe filosofii de d u p ă K a n t , a d i c ă
p e acei cari, a v â n d c u n o ş t i n ţ ă de insuficienţa r ă s p u n s u l u i
lui K a n t , au încercat un r ă s p u n s m a i satisfăcător.
 5. O b u n ă p a r t e d i n t r e aceşti filosofi, r e î n v i a z ă c u ­
r e n t u l vechei filosofii asociaţioniste engleze, şi r ă s p u n d ,
după c u m a m văzut, cu e x a g e r a ţ i u n e a p r a g m a t i ş t i l o r . J u ­
decăţile ştiinţifice, zic aceştia, nu sedeosibesc p r i n n i m i c
a l t c e v a de celelalte asociaţiuni, cari se produc în m i n t e a
omenească, în afară de t ă r i a p e care le-o dă lor confir­
m a r e a r e p e t a t ă a e x p e r i e n ţ e i . J u d e c ă ţ i l e ştiinţifice sunt
asociaţiuni verificate şi consfinţite p r i n p r a c t i c a vieţii,
pe când celelalte a s o c i a ţ i u n i psihologice sau e m p i r i c e ,
sunt asociaţiuni contrazise de p r a c t i c ă . Deosebirea d i n t r e
a d e v ă r şi eroare o dă succesul p r a c t i c . (De aci şi d e n u ­
m i r e a de „ p r a g m a t i s m " , care vine dela c u v â n t u l grecesc
„ p r a g m a " , a c ţ i u n e practică). Ş t i i n ţ a î n s u m e a z ă asocia-
ţiunile î n t ă r i t e de practică. D i n a c e a s t ă cauză, asociaţiu-
nile p r i m i t e ca a d e v ă r u r i ştiinţifice, ajută la a d a p t a r e a
omului în v i e a ţ ă ; sunt asociaţiuni comode p e n t r u v i e a ţ ă .
A d e v ă r u l este d a r e x p r i m a r e a unei formule comode pen­
t r u p r a c t i c a v i e ţ i i ; este o c o n v e n ţ i u n e utilă... U n scep­
tic din şcoala lui H u m e n ' a r fi conchis altfel.
P e n t r u aceşti filosofi o r i g i n a ştiinţei stă, p r i n u r ­
m a r e , în c o n ş t i i n ţ a individuală, şi a n u m e în c o n ş t i i n ţ a
individuală, aşa c u m aceasta a p a r e în e x p e r i e n ţ a c u r a t
psihologică, adică în m a r g i n i l e subiectivităţii.
O altă g r u p ă de filosofi explică origina ştiinţei toc­
m a i în m o d c o n t r a r . Aceştia r e î n v i i n d c u r e n t u l r a ţ i o n a ­
list d i n a i n t e de K a n t , tăgăduesc cu desăvârşire r o l u l con­
ştiinţei psihologice i n d i v i d u a l e la formarea ştiinţei, şi
găsesc origina ştiinţei n u m a i şi n u m a i în o p e r a ţ i u n i l e
Logicei a b s t r a c t e . C u m se leagă o p e r a ţ i u n i l e Logicei a b ­
s t r a c t e cu funcţiunile psihologice ale g â n d i r i i ? de o ase­
m e n e a î n t r e b a r e aceşti filosofi n u vor să ştie, şi cred chiar
că nu este necesar ca să se ştie. Ş t i i n ţ a Psihologiei, şi p r i n
u r m a r e ş t i i n ţ a conştiinţei i n d i v i d u a l e , zic ei, este o ş t i ­
inţă care se fundează pe Logică, este p o s t e r i o a r ă Logicei,
deci este i n u t i l ă la explicarea originei ş t i i n ţ e i . L o g i c a
singură'este suficientă. P e n t r u a cunoaşte legile Logicei,
n u este indispensabil ca să cunoşti m a i î n t â i P s i h o l o ­
gia. De fapt aşa s'a şi p e t r e c u t ; Logica a e x i s t a t î n a i n t e a
 Psihologiei. P r i n u r m a r e origina ştiinţei trebuie c ă u t a t ă
dincolo de c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă omenească, şi a n u m e
într'o r a ţ i u n e absolută şi universală, care p l a n e a z ă dea­
s u p r a conştiinţei omeneşti a c t u a l e .
T e o r i a acestor filosofi î n c ă n u este m u l ţ u m i t o a r e ;
poate m a i p u ţ i n c h i a r decât a p r a g m a t i ş t i l o r . P r a g m a -
tiştii n u pot e x p l i c ă de u n d e vine o b i e c t i v i t a t e a ş t i i n ţ e i ;
adică faptul, că ştiinţa, deşi este c o n s t i t u i t ă din s t ă r i su­
biective, c u m afirmă t e o r i a lor, stăpâneşte t o t u ş i rapor­
t u r i l e d i n t r e l u c r u r i l e n a t u r e i e x t e r n e , şi dă prevederea.
P r a g m a t i ş t i i în special n u p o t explică n a t u r a a d e v ă r u ­
rilor m a t e m a t i c e ; d a r r a ţ i o n a l i ş t i i i n t r a n s i g e n ţ i n u p o t
e x p l i c ă ceva şi m a i e l e m e n t a r ; ei n u pot e x p l i c ă : evolu-
ţ i u n e a ş t i i n ţ e i şi existenţa eroarei a l ă t u r i de a d e v ă r ; î n a ­
i n t e de t o a t e , ei nu p o t e x p l i c ă p e n t r u ce ş t i i n ţ a nu este
d i n t r u î n c e p u t absolut p e r f e c t ă ! Căci, dacă ş t i i n ţ a n u
a t â r n ă de loc de psihologia omenirii, ci este p r o d u s u l
unei r a ţ i u n i u n i v e r s a l e , identică t o t d e a u n a cu sine însăşi,
p e n t r u ce c o n s t a t ă m noi istoriceşte a t â t a v a r i e t a t e în
p u n c t e l e de vedere ale m e t o a d e l o r ştiinţifice, şi în însăşi
p o s t u l a t e l e ş t i i n ţ e i ? Ş t i i n ţ a ar t r e b u i să fie d i n t r u î n c e ­
p u t perfectă, aşâ p r e c u m dogmatiştii religiunilor p r e t i n d
că este ori şi ce religiune. D a c ă ş t i i n ţ a este supusă schim­
bărilor, ba încă este supusă rătăcirilor, aceasta este o
dovadă că obârşia ei n u stă într'o r a ţ i u n e perfectă, ci în­
tr'o conştiinţă care se a s e a m ă n ă celei o m e n e ş t i ! R a ţ i o ­
naliştii, p e n t r u a r ă m â n e consecvenţi cu ei înşişi, t r e b u -
esc : sau să r e n u n ţ e la t e o r i a r a ţ i u n e i absolute, sau să tă­
g ă d u i a s c ă faptul că ş t i i n ţ a se poate perfecţiona cu t i m ­
pul. Aşâ fac dogmatiştii religioşi p e n t r u a fi consecvenţi
cu ei înşişi. Aceştia t ă g ă d u e s c că dogmele unei r e l i g i u n i
s u n t perfectibile, căci din m o m e n t u l ce ele n u s u n t a b ­
solut perfecte dela început, a t u n c i şi c r e d i n ţ a în raţiu­
n e a celui care le-a r e l e v a t este s d r u n c i n a t ă . T o t ce este
perfectibil este supus şi eroarei, îşi a r e deci obârşia în
ceva imperfect. Ş t i i n ţ a , î n t r u c â t ea este i s v o r î t ă din r a ­
ţ i u n e a p u r ă , a r trebui să r ă m â n ă i n v a r i a b i l aceeaşi!
P r i n u r m a r e , a t â t filosofia p r a g m a t i ş t i l o r , cât şifilo-
 sofia raţionaliştilor i n t r a n s i g e n ţ i , n u au u n r ă s p u n s m u l ­
ţ u m i t o r la p r o b l e m a ştiinţei. U n a şi a l t a sunt d e o p o t r i v ă
de u n i l a t e r a l e . A c e a s t a o văzuse de a l t m i n t r e l i K a n t cel
dintâiu.
U n r ă s p u n s m u l ţ u m i t o r la p r o b l e m a ştiinţei n u poate
veni decât dela filosofia care v a şti î m p r e u n ă caracterele
subiective ale conştiinţei i n d i v i d u a l e cu caracterele unei
r e a l i t ă ţ i persistente în t o a t e t i m p u r i l e , adică dela filo­
sofia care v a explică, p e n t r u ce ş t i i n ţ a este în acelaşi
t i m p şi u n produs istoric, şi u n produs cu valoare eternă.
C u m u n a s e m e n e a r ă s p u n s şi K a n t îşi propusese să-1 deâ,
şi l'a d a t p r e c u m a m v ă z u t în m o d insuficient, să m a i
poate zice, că filosofia c a r e v a a d u c e u n r ă s p u n s mulţu­
m i t o r la p r o b l e m a de m a i sus, va însemna t o t d e o d a t ă şi
o perfecţionare a filosofiei k a n t i a n e .
M u l ţ i a u încercat să dea la l u m i n ă o asemenea filo-
sofie a ş t e p t a t ă . De m a i bine de u n secol, cugetătorii E u ­
ropei, (şi a c u m în u r m ă şi ai Americei) n u fac d e c â t să
r ă s t o a r n e şi să p r i m e n e a s c ă în t o a t e c h i p u r i l e t e r m e n i i
p r o b l e m e i , se t r u d e s c c u m să p u n ă la c o n t r i b u ţ i e t o a t e
c u n o ş t i n ţ e l e noi, în scopul de a găsi u n sistem c a r e să
fie m a i durabil de^ât idealismul t r a n s c e n d e n t a l al lui
K a n t . N u m a i acei cari pierd cu desăvârşire nădejdea de
a găsi u n r ă s p u n s m u l ţ u m i t o r , n u m a i aceia sunt a d e p ţ i i
filosofiei p r a g m a t i s t e şi filosofiei r a ţ i o n a l i s t e , cari în fond
r e p r e z i n t ă în m i ş c a r e a filosofică de astăzi c u r e n t e l e unei
filosofii de d i n a i n t e de K a n t . Filosofia viitorului t r e b u i e
c ă u t a t ă p r i n t r e încercările acelor filosofi, cari ţ i n seamă
de î n t r e a g a p r o b l e m ă a ştiinţei, p r i n u r m a r e p r i n t r e con­
t i n u a t o r i i lui K a n t .
D i n t r e aceste încercări sunt de o deosebită i m p o r ­
tanţă următoarele.

6. a) î n c e r c a r e a de a găsi s u b s t r a t u l obiectiv al con­

ş t i i n ţ e i i n d i v i d u a l e în s u b s t r a t u l biologic al creierului,
sau al sistemului n e r v o s . S u b i e c t i v i t a t e a conştiinţei o-
m e n e ş t i este schimbătoare, d a r statica şi d i n a m i c a siste-
 inului nervos s u n t n e s c h i m b ă t o a r e . A p r i o r i s m u l lui K a n t
este d a t o r i t morfologiei şi fisiologiei m a t e r i e i nervoase.
A c e a s t ă modificare în filosofia k a n t i a n ă este p r o ­
pusă m a i ales de către fisiologi şi biologi. J o h a n n e s Miil-
ler (1826) a fost p o a t e cel d'intâiu care a bănuit-o. Fried-
rich A l b e r t L a n g e (1866) a considerat-o ca o b i r u i n ţ ă a
filosofiei k a n t i e n e a s u p r a filosofiei m a t e r i a l i s t e , şi în con­
1
secinţă, a propagat-o ) . D u p ă aceşti doi, n u m ă r u l adep­
ţ i l o r ei este destul de m a r e astăzi.
bj O c o n t i n u a r e a acestei încercări, d a r m a i solid fă­
cută, p o a t e fi c o n s i d e r a t ă filosofia lui R i c h a r d A v e n a -
r i u s . A c e s t a înlocueşte u n i t a t e a sintetică a a p e r c e p ţ i u n i i ,
— funcţiune care condiţionează la K a n t obiectivitatea
cunoştinţie, — c u sistemul nervos c e n t r a l , pe care dânsul
îl n u m e ş t e System C, şi explică apoi diferitele c u n o ş t i n ţ e
ştiinţifice, p r i n v a r i a ţ i u n i l e şi c o n s t a n t e l e cari se p r o d u c
în seriile vitale ale a c e s t u i System C. I n filosofia lui A v e -
n a r i u s c o n d i ţ i u n e a f u n d a m e n t a l ă a c u n o ş t i n ţ e i obiective
stă, n u în i d e n t i t a t e a formală a eului g â n d i t o r , c u m a m
v ă z u t că stă la K a n t , ci în c o n s e r v a r e a v i t a l ă a organis­
m u l u i prin mijlocirea lui System C. A d e v ă r u l ştiinţific,
n u a r e o bază aprioristică, d a r n u este nici o simplă con-
v e n ţ i u n e , c u m cred p r a g m a t i ş t i i , p e n t r u m o t i v u l că şi
c o n s e r v a r e a vieţii n u se p o a t e dobândi p r i n o simplă c o n -
v e n ţ i u n e . D e s v o l t a r e a vieţii stă la baza desvoltării ştiin­
ţei. O b i e c t i v i t a t e a u n e i a a t r a g e d u p ă sine şi obiectivita­
2
t e a celei de a d o u a ) .
I n d i r e c ţ i u n e a lui A v e n a r i u s se găseşte şi E r n e s t
Mach. Filosofia acestuia este încă şi m a i r ă s p â n d i t ă , din
c a u z ă că ea este scrisă î n t r ' u n stil clar, şi este b o g a t ă în
3
d a t e ştiinţifice ).
7. cj P e când A v e n a r i u s şi Mach se m e n ţ i n însă în
h o t a r e l e Biologiei ştiinţifice, c â ţ i v a a l ţ i filosofi depăşesc

1) Fr. A. Lange, Geschichte des Materialismus und Kritik, seiner Be­

deutung in der Gegenwart. Zweites Buch.
2) Richard Avenarius, Kritik der reinen Erfahrung. Leipzig, 1888.
3) Ernest Mach, Beiträge zur Analyse der Empfindungen. Jena. 1886;
JErkenntniss und Irrthum (1909).
aceste m a r g i n i şi încearcă să găsească o b i e c t i v i t a t e a n e ­
cesară a d e v ă r u l u i în metafizica vieţii, sau în s p e c u l a ţ i u n i
cari depăşesc h o t a r e l e ş t i i n ţ e i biologice. I n t r e aceşti fi­
losofi, ca m a i î n s e m n a ţ i pot fi c o n s i d e r a ţ i : filosoful ger­
m a n P r i e d r i c h Nietzsche şi filosoful francez H e n r i B e r g -
son. I n a c e a s t ă d i r e c ţ i u n e , calea le-a fost lor deschisă,
însă de A r t h u r S c h o p e n h a u e r .
A r t h u r S c h o p e n h a u e r a fost cel d'intâiu care a făcut
să a t â r n e o r g a n i z a r e a cunoştinţei de o r g a n i z a r e a v i e ţ i i ;
cel d ' i n t â i u care a d a t astfel filosofiei lui K a n t o i n t e r ­
p r e t a r e l a r g ă biologică.
K a n t se oprise la u n i t a t e a sintetică şi a p r i o r i c ă a
a p e r c e p ţ i u n i i , din care d e c u r g e a u apoi t o a t e formele şi
ideile apriorice ale inteligenţei omeneşti, fără ca el să se
întrebe m a i d e p a r t e pe ce s u p o r t stă această a p e r c e p -
ţ i u n e . S c h o p e n h a u e r profitând însă de o i n d i c a ţ i u n e pe
c a r e o dă însuşi K a n t , şi a n u m e de i n d i c a ţ i u n e a că, i n t u i -
ţ i u n e a t i m p u l u i condiţionează t o a t e faptele i n t e r n e su­
fleteşti, găseşte că dedesubtul funcţiunilor i n t e l e c t u a l e
stă ca u n s u p o r t v i t a l funcţiunea voinţei. V o i n ţ a n'are
nevoie p e n t r u manifestarea ei, decât de i n t u i ţ i u n e a t i m ­
pului ; p r i n u r m a r e , ea este faptul cel m a i i n t i m a l sufle­
t u l u i ; este firul din care se ţese c o n t i n u i t a t e a eului. O d a t ă
ce a fost găsit r o l u l v o i n ţ e i în c o m p l e x u l sufletesc, a t u n c i
şi l e g ă t u r a d i n t r e funcţiunile psihologice ale conştiinţei
şi funcţiunile ei logice, l e g ă t u r ă pe c a r e K a n t n i c i o d a t ă
n'a p u t u t - o explică, se e x p l i c ă a c u m de A r t h u r S c h o p e n ­
h a u e r î n t r ' u n chip m u l ţ ă m i t o r . L a b a z a conştiinţei stă,
ca o p u t e r e organizatoare, voinţa. Nu m a i este nevoie,
a v â n d v o i n ţ a , nici de funcţiunea a p r e h e n s i u n i i , nici de
aceea a i m a g i n a ţ i u n i i ; v o i n ţ a dă conştiinţei p r i m a ei u -
n i t a t e , pe care se va a l t o i u n i t a t e a logică, a t â t de nece­
sară ştiinţei. P r i n u r m a r e , o p r i m ă complectare adusă fi­
losofiei lui K a n t este lui S c h o p e n h a u e r . D a r voinţa,
ea însăşi, ce e s t e ? O simplă funcţiune a sufletului i n d i ­
v i d u a l ? Nu, zice S c h o p e n h a u e r . E a este v i e a ţ a însăşi.
Aceea ce mişcă n a t u r a , făcând-o să se despartă în n a t u r ă
m o a r t ă şi n a t u r ă vie, este i m p u l s u l s p r e v i e a ţ ă , este v o i n ţ a .
 V o i n ţ a este forţa l ă u n t r i c ă , c a r e creiază forma şi d i n a ­
m i c a v i e ţ u i t o a r e l o r ; ea este i n s t i n c t u l care d o m i n ă şi di­
rijează conştiinţa. A c e a s t a este a doua c o m p l e c t a r e a d u s ă
filosofiei lui K a n t .
Cu a c e a s t ă c o m p l e c t a r e , metafizica a p r i o r i s m u l u i
k a n t i a n t r e c e în sfera metafizicei biologice, şi se a p r o p i e
m u l t de metafizica vitalismului.
A c e a s t ă din u r m ă metafizică a fost, în u l t i m u l t i m p .
t o t d e a u n a destul de bine r e p r e z i n t a t ă p r i n t r e c u g e t ă t o r i i
e u r o p e n i . E a avea şi r ă d ă c i n i profunde în t r a d i ţ i a ştiinţei.
T e n d i n ţ a ei f u n d a m e n t a l ă a fost t o t d e a u n a de a o p u n e
m e c a n i s m u l u i n a t u r e i o forţă vitală, o forţă care n u se
explică din s i m p l a î m p r e u n a r e a elementelor m a t e r i a l e ;
a fost t e n d i n ţ a de a o p u n e m a t e r i e i , v i e a ţ a . S c h o p e n h a u e r
î m p r u m u t ă acestei metafizici m u l t , deşi la dânsul t e r e ­
n u l discuţiunii r ă m â n e tot filosofia k a n t i a n ă . Marele lui
m e r i t a fost, în special, de a înlocui forţa vitală, din vi­
talism, cu voinţa, c a r e este o funcţiune m a i a p r o p i a t ă
de a n a l i z a metodelor ştiinţifice.
dj F r i e d r i c h Nietzsche dă o c a r a c t e r i z a r e şi m a i con­
c r e t ă v o i n ţ e i lui Schopenhauer. P e n t r u Nietzsche supor­
t u l c u n o ş t i n ţ e i stă în v o i n ţ a de a fi t a r e : Wille zur Macht.
A c e a s t ă v o i n ţ ă de a fi t a r e se diferenţiază d u p ă rase, aşa
că la baza desvoltării ştiinţei stă biologia raselor. O r a s ă
nobilă şi sănătoasă dă ştiinţei o direcţie deosebită de c u m
p o a t e să o deâ o r a s ă inferioară şi d e g e n e r a t ă . Obiectivi­
t a t e a ştiinţei stă, aşa dar, în c a l i t a t e a sângelui. P r o g r e ­
sul ştiinţei m o d e r n e contrazice, în m u l t e p r i v i n ţ e , d u p ă
Nietzsche, a v â n t u l voinţei spre p u t e r e . U l t i m u l scop a l
v i e ţ i i , şi cu a c e s t a u l t i m u l scop al ori şi cărei culturi,
este c r e a r e a u n u i t i p omenesc, superior t i p u l u i existent,
1
este c r e a r e a S u p r a - o m u l u i ! ) .
cj H e n r i Bergson r e v i n e din n o u la K a n t , p e n t r u a-1
c o m p l e c t ă pe acesta cu o a l t ă i n t e r p r e t a r e biologică. Ul­
t i m u l s u p o r t al cunoştinţei nu stă, d u p ă el, nici în v o -

1) Fr. W. Nietzsche's Werke (în mai multe ediţiuni). Naumann Verlag

•Leipzig.
î n ţ a u n i v e r s a l ă a lui S c h o p e n h a u e r , nici în v o i n ţ a spre
putere, sau în biologia raselor a lui Nietzsche, ci în elanul
vital. Şi în ce consistă elanul vital? I n t r ' o c o n t i n u ă e v o -
a i ţ i u n e creatoare, într'o c o n t i n u ă e x i g e n ţ ă d e a crea ceva
QOU.... « V i e a ţ a î n t r e a g ă , a t â t cea a n i m a l ă cât şi cea v e -
<getală, în aceea ce a r e ea în ea m a i esenţial, ne a p a r e
«ca o sforţare de a a c u m u l a e n e r g i e p e n t r u a liberă a-
«cceastă energie apoi în canale flexibile şi s c h i m b ă t o a r e ,
«la e x t r e m i t a t e a cărora ea desăvârşeşte l u c r u r i infinit de
1
<< v a r i a t e » ) .
C o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă , zice apoi Bergson, n u se r e s t r â n g e
ta fondul ei i m e d i a t , c a r e n u este a l t u l decât c o n t i n u a
desfăşurare de stări subiective, ci ea organizează şi u n i ­
fică aceste stări d u p ă interesele sale practice. «Materie,
«sau spirit, r e a l i t a t e a în sfârşit, este ca o curgere p e r -
«petuă. E a se face şi se desface, d a r n u este n i c i o d a t ă u n
xlucru făcut. A ş a ne şi a p a r e în i n t u i ţ i u n e spiritul n o s -
«tru, când i s b u t i m a d e p ă r t a v ă l u l care se i n t e r p u n e î n -
<tre conştiinţă şi noi. A ş â a r fi v ă z u t ă şi m a t e r i a , dacă
«prin s i m ţ u r i şi prin i n t e l i g e n ţ ă , a m p u t e a să o b ţ i n e m
«dela ea o r e p r e z e n t a r e i m e d i a t ă şi desinteresată. D a r
« p r e o c u p a t e î n a i n t e de t o a t e de necesităţile a c t i v i t ă ţ i i
«practice, i n t e l i g e n ţ a p r e c u m şi simţurile, se m u l ţ u m e s c
«a l u ă ici şi colo vederi i n s t a n t a n e e , adică imobile, d u p ă
«curgerea m a t e r i e i . C o n ş t i i n ţ a de asemenea, p r i n a n a l o -
«gie d u p ă i n t e l i g e n ţ ă , p r i n d e din v i e a ţ a i n t e r i o a r ă a su-
«fletului n u m a i aceea ce este făcut, şi n u aceea ce este în
2
«curs să se facă» ) . Noi nu v e d e m din t o r e n t u l r e a l i t ă ţ i i
decât feţe izolate, pe care apoi ca la cinematograf, le î m ­
p r e u n ă m în u n i t ă ţ i stabile. î m p r e u n a r e a se face d u p ă in­
teresele a c t i v i t ă ţ i i practice.
D a c ă e x a m i n ă m de a p r o a p e c o n c e p ţ i u n e a elanului
uitai din filosofîa lui Bergson, g ă s i m că această c o n c e p -
ţ i u n e a r e m u l t e p u n c t e de c o n t a c t cu c o n c e p ţ i u n e a vo­
inţei din filosofia lui S c h o p e n h a u e r , şi că î m p r e u n ă cu

-
1) H. Bergson, L'évolution créatrice, Paris, Felix Alean, 1907, pag. 27o
2) H. Bergson, op. cit., pag. 295.
 aceasta, ea îşi a r e o r i g i n a în însuşi m i e z u l filosofiiei lui
K a n t . A m â n d o u ă c o n c e p ţ i u n i l e pleacă dela t e o r i a lui
K a n t , că în intuitiunea ţjrnpuIi±i_SG desvălueşte a c t u l de
sinteză cel m a i e l e m e n t a r pe c a r e îl pjoducg^QnşSLÎnţa
omenească. Noi n u p u t e m , zice K a n t , să ne î n c h i p u i m
cea m a i e l e m e n t a r ă linie în spaţiu, fără ca în m i n t e să
t r a g e m l i n i a p e care o v e d e m ; şi n u p u t e m p r o d u c e o
sinteză sufletească, fără ca în ea să n u i n t r e şi a c t i v i t a -
t e a î n t i m p a e u l u i n o s t r u . T i m p u l în care se desfăşură
a c t i v i t a t e a eului i n t e l e c t u a l este, de sigur, deosebit de
t i m p u l în care se desfăşoară e u l psihologic ; d a r î n t r e
u n u l şi a l t u l r ă m â n e t o t u ş i ceva c o m u n care constitue,
c u m zice K a n t . un fel de schemă transcendentală. Fărăa-
ceastă s c h e m ă n ' a r fi posibilă t r e c e r e a dela formele p u r e
a l e i n t e l e c t u l u i la c o n ţ i n u t u l psihologic al conştiinţei,
şi p r i n u r m a r e n'ar fi cu p u t i n ţ ă o r g a n i z a r e a şi obiecti­
varea experienţei prin unitatea sintetică a apercepţiunii
A c e a s t ă t e o r i e a lui K a n t , c a r e se găseşte e x p u s ă
în sistemul a c e s t u i a sub t i t l u l : Von dem Schematismus der
reinen Verstandesbegriffe, a fost in t o a t e t i m p u r i l e p u n c t u l
de a t r a c ţ i e p e n t r u s p i r i t e l e metafizice. K a n t însuşi o
înconjură cu o atmosferă de m i s t e r . A c e s t s c h e m a t i s m ,
zice d â n s u l , este o artă ascunsă in sufletul omenesc (ist eine
v e r b o r g e n e K u n s t in den Tiefen der m e n s c h l i c h e n Seele),
1
pe c a r e cu greu o v o m putea noi v r e o d a t ă explică ). A r t a
a c e a s t a ascunsă î n d e p l i n e ş t e însă u n rol foarte î n s e m n a t .
F ă r ă ea n u s'ar p u t e a legă e x p e r i e n ţ a s i m ţ u r i l o r cu for­
m e l e apriori, şi p r i n u r m a r e , n u s'ar p u t e a edifică a d e v ă ­
r u l n e c e s a r şi u n i v e r s a l . S c h e m a t i s m u l k a n t i a n este de
fapt o î n t r e a g ă metafizică făcută a s u p r a i n t u i ţ i u n i i tim­
pului. E l c u p r i n d e î n t r ' î n s u l în p r i m u l r â n d o a f i r m a ţ i u n e
p l i n ă de consecinţe, şi pe care K a n t nici n u se î n c e a r c ă
să o m a i dovedească, a t â t a îi se p a r e lui de s i g u r ă , a n u m e :
că pe iirtuiţiunfea t i m p u l u i se fundează u l t i m u l criteriu
al e v i d e n ţ e i ştiinţifice. T o a t e ideile apriorice ale i n t e l e c -
triToTse d e d u c de K a n t din a n a l i z a i n t u i ţ i u n i i t i m p u l u i ;

1) Kritik der reinen Vernunft, (Ed. Kehrbach), pag. 145.

ele s u n t la u r m a u r m e l o r d e t e r m i n ă r i aduse t i m p u l u i .
Astfel r â n d pe r â n d : ideia de m ă r i m e c a n t i t a t i v ă , n u m ă ­
r u l în genere, se bazează pe s c h e m a a d u n ă r i i succesive
a u n i t ă ţ i l o r uniforme, c a r e schemă este posibilă n u m a i
p r i n i n t u i ţ i u n e a t i m p u l u i ; r e a l i t a t e a şi n e g a ţ i u n e a sunt
legate de schema u n e i creşteri şi descreşteri de i n t e n s i -
tate^în t i m p ; s c h e m a substanţei este persistenţa u n u i ce
r e a l care u m p l e u n t i m p ; s c h e m a cauzalităţii, adică le­
g ă t u r a apriori d i n t r e cauză şi efect, este r e g u l a succesi­
unii în t i m p ; s c h e m a reciprocităţii şi a posibilităţii sunt
d e t e r m i n ă r i de ale t i m p u l u i , î n t r u c â t sunt d a t e obiectele
de odată, sau sunt d a t e condiţional î n t r ' u n t i m p oare­
care; schema r e a l i t ă ţ i i este e x i s t e n ţ a î n t r ' u n a n u m i t t i m p ;
iar s c h e m a necesităţii este e x i s t e n ţ a în oricare t i m p !
S c h e m e l e t o a t e n u sunt, aşa dar altceva, d e c â t d e t e r m i ­
n ă r i de ale t i m p u l u i , şi a n u m e din p u n c t u l de vedere :
al seriei (cantităţii), al c o n ţ i n u t u l u i (calităţii), al ordinei
1 1
(relaţiuniij şi al sferii {modalităţii)' ' . T i m p u l este cea m a i
p r i m i t i v ă a c t i v i t a t e sintetică a spiritului omenesc, şi p r i n
u r m a r e pe b a z a d e t e r m i n ă r i l o r lui stă î n t r e a g a ştiinţă
omenească.
A c e a s t ă s i t u a ţ i u n e e x c e p ţ i o n a l ă a t i m p u l u i a atras,
d u p ă c u m spuneam m a i sus, pe metafiziciani, şi în spe­
cial pe A r t h u r S c h o p e n h a u e r şi H e n r i Bergson. A m â n ­
doi aceştia p ă s t r e a z ă i n t u i ţ i u n e i t i m p u l u i r o l u l de crite­
riu f u n d a m e n t a l al cunoaşterii realităţii, rol pe care i n ­
t u i ţ i u n e a t i m p u l u i îl avea d e a l t m i n t r e l i în filosofia lui
K a n t , şi pe baza a c e s t u i criteriu constituesc ei apoi m e ­
tafizica lor p r o p r i e .
S c h o p e n h a u e r găseşte că voinţa este f e n o m e n u l fun­
d a m e n t a l al conştiinţei, fiindcă voinţa n u a r e nevoie, pen­
t r u a fi cunoscută, decât de timp, adică de forma funda­
m e n t a l ă a conştiinţei, pe când t o a t e celelalte fenomene
a u nevoie de t i m p , de spaţiu şi de c a u z a l i t a t e . Voinţa lui

1) „Die Schemate sind daher nichts als Zeitbestimmungen apriori nach

Regeln, und diese gehen nach der Ordnung der Kategorien auf die Zeitreihe,
den Zeitinhalt, die Zeitordnung, endlich den Zeitinbegriff in Ansehung aller
möglichen Gegenstände".
 S c h o p e n h a u e r n u este chiar «lucrul în sine», adică «acel
ce» ascuns în dosul a p a r i ţ i u n i lucrurilor, dar este exte­
riorizarea cea m a i p r i m i t i v ă «a l u c r u l u i în sine», este
p r i m a a t i n g e r e a n o a s t r ă cu N e c u n o s c u t u l !
H e n r i Bergson este şi m a i a p r o a p e de metafizica
lui K a n t . P e n t r u dânsul, ca şi p e n t r u K a n t . ş t i i n ţ a o m e ­
nească n u face decât să e x p r i m e diferitele d e t e r m i n ă r i
ale timpului. Ş t i i n ţ a antică e x p r i m ă însă aceste d e t e r m i ­
n ă r i n u m a i în mod neprecis, global, pe când ş t i i n ţ a m o ­
d e r n ă c a u t ă să e x p r i m e aceste d e t e r m i n ă r i în m o d u l cel
m a i precis. I n t r e ş t i i n ţ a vechia şi ş t i i n ţ a m o d e r n ă există
r a p o r t u l pe care îl g ă s i m î n t r e p r i n d e r e a diferitelor faze
ale unei mişcări p r i n ajutorul n u m a i al ochiului, şi p r i n ­
d e r e a acestor diferite faze p r i n ajutorul fotografiei i n s t a n ­
t a n e e . E s t e acelaş m e c a n i s m cinematografic în a m â n ­
două cazurile, d a r cel dealdoilea este cu m u l t m a i p r e ­
cis ca cel d i n t â i . Ochiul n o s t r u n u p o a t e p r i n d e din ga­
l o p u l u n u i cal, m a i m u l t decât a p r i n s a r t i s t u l care a
s c u l p t a t frizele P a r t h e n o n u l u i , adică o a t i t u d i n e c a r a c ­
t e r i s t i c ă : o formă care r a d i a z ă a s u p r a unei î n t r e g i pe­
rioade de t i m p ; pe când fotografia i n s t a n t a n e e , despăr-
ţ i n d galopul î n t r ' o m u l ţ i m e de m o m e n t e , p r i n d e o m u l ­
ţ i m e de a t i t u d i n i succesive, cari în u r m ă r e u n i n d u - s e
r e c o n s t i t u e s c o i m a g i n ă precisă a m i ş c ă r i i calului. Ş t i i n ţ a
m o d e r n ă , zice în definitiv Bergson, se p o a t e defini p r i n
a s p i r a ţ i u n e a sa ele a face din timp o variabilă indepen­
d e n ţ ă la care să se r a p o r t e z e t o a t e celelalte fenomene ale
1
naturei ).
Ce a l t a zicea însă şi K a n t ?
E d r e p t că Bergson adaogă i m e d i a t la acestea şi în­
t r e b a r e a : de ce fel de t i m p este vorba ? i a r în r ă s p u n s u l
pe care il dă" acestei î n t r e b ă r i el diferă de K a n t . N u este
m a i p u ţ i n a d e v ă r a t însă, că fără teoria s c h e m a t i s m u l u i ,
— acea a r t ă ascunsă în a d â n c u l sufletului omenesc, c u m
o n u m e a K a n t , — Bergson n'ar fi ajuns la definiţia d a t ă
ştiinţei.

1) L'evolution creatrice, pag. 333—363.

 I n t u i ţ i u n e a t i m p u l u i la Bergson diferă fundamen­
t a l de i n t u i ţ i u n e a t i m p u l u i la K a n t . P e n t r u K a n t t i m ­
pul, în forma sa elementară.,, este.. 9„suoce8iiiăe.rife"T3io-
_mente uniforme ; o succesiune n u m e r i c ă ; pe când p e n t i u
Bejcgson-timpui, este. o i n t u i ţ i u n e fără a n a l o g i e în l u m e a
m_ecanică; e s t e u n fel de creştere vitală în nesfârşit. T i m -
p u l î n j i l o s o n a lui K a n t este h i a t în înţeles de coordonată
maţe^naLţica, aşa c u m îl luase Newton, pe când în filo-
sofia lui Bergson t i m p u l este l u a t în înţeles biologic ca
iii) fel de direcţie a e l a n u l u i v i t a l . D a r şi la Bergson, ca şi
la K a n t , şi — p r e c u m a m v ă z u t — ca şi la S c h o p e n h a u e r ,
t i m p u l este i n t u i ţ i u n e a cea m a i i m e d i a t ă a conştiinţei de
sine, şi este în acelaşi t i m p s u p r e m u l criteriu al evidenţei
ştiinţifice. In i n t u i ţ i u n e a t i m p u l u i se desvălue, p e n t r u
t o ţ i aceşti cugetători, sinteza d i n t r e l u m e a subiectivă şi
Jhumea o b i e c t i v ă ^ c u deosebire n u m a i , că p e n t r u K a n t lu­
m e a obiectivă consistă în formele apriori ale i n t e l e c t u ­
lui ; p e n t r u S c h o p e n h a u e r în v o i n ţ ă , iar p e n t r u Bergson
în e l a n u l v i t a l . Câte şi t r e i s u n t î n v o i ţ i însă în ceeace
priveşte l u m e a subiectivă, şi m a i ales în ceeace p r i v e ş t e
p ă r e r e a că l u m e a subiectivă este o l u m e de a p a r e n ţ e ,
c a r e t r e b u i e să stea pe un suport obiectiv ( u n i t a t e a a p e r -
cepţiunii, voinţa, vieaţa) p e n t r u a p u t e a ajunge să se or­
ganizeze în a d e v ă r u r i u n i v e r s a l e şi necesare.

8. e) Cu t o t u l în altă direcţie î n c e r c a s e r ă filosofii r o ­

m a n t i c i să ducă m a i d e p a r t e filosofi a k a n t i a n ă .
K a n t , d u p ă c u m a m v ă z u t m a i sus, p r i n definiţiu-
n e a pe care el o dă funcţiunii de a p e r c e p ţ i u n e , şi m a i ales
p r i n rolul pe care el îl dă i m a g i n a ţ i u n i i în p r e g ă t i r e a
sintezelor sufleteşti, lasă să se î n t r e v a d ă că ar fi o ase­
m ă n a r e î n t r e c o n ş t i i n ţ a în genere, aceea c a r e se ridică
deasupra conştiinţei empirice individuale, şi conştiinţa
c o n t e m p l a t i v ă a geniului, care a r fi e x e m p l a r u l n o r m a l
p r i n excelenţă al conştiinţei omeneşti. A c e a s t ă a s e m ă ­
n a r e este încă şi m a i a c c e n t u a t ă în a l t e scrieri ale lui
K a n t , cu deosebire în Kritik cler Urtheilskraft, în c a r e se
ocupă de finalitatea în n a t u r ă şi de frumosul în a r t ă . I n
a c e a s t ă scriere, K a n t defineşte geniul, ca fiind o p u t e r e
c r e a t o a r e c a r e i m p u n e dela sine r e g u l i a r t e i . G e n i u l cre-
i a z ă în m o d i n c o n ş t i e n t , î n t o c m a i ca şi p u t e r i l e oarbe
ale n a t u r i i , forme originale şi definitiv artistice, c a r i
apoi r ă m â n ca e x e m p l a r e de i m i t a t p e n t r u t o ţ i ceilalţi
oameni. E s e n ţ a g e n i u l u i consistă în p u t e r e a de a-şi r e ­
p r e z i n t ă în mod i n t u i t i v , adică d i n t r ' o dată, aceea ce a l ţ i i
n u pot să-şi r e p r e z i n t e decât p r i n î n l ă n ţ u i r e a m a i m u l ­
t o r i m a g i n i sau a m a i m u l t o r idei. Cu u n c u v â n t g e n i u l
este u n isvor de sinteze sufleteşti durabile, u n i d e a l pen­
tru conştiinţele celorlalţi o a m e n i m u r i t o r i , c a r i n u a j u n g
decât la sinteze e m p i r i c e şi t r e c ă t o a r e .
D i n aceste i n d i c a ţ i u n i a s u p r a n a t u r i i geniului, r o ­
m a n t i c i i făcură baza s p e c u l a ţ i u n i l o r lor filosofice. R e z e r ­
vele lui K a n t , — K a n t l i m i t a s e a n u m e c r e a ţ i u n i l e geniu­
lui la d o m e n i u l a r t e i , — fură cu t o t u l u i t a t e ; r o m a n t i c i i
făcură din g e n i u u n p a n a c e u u n i v e r s a l . O b i e c t i v i t a t e a
c a r e lipsea c o n ş t i i n ţ e i psihologice i n d i v i d u a l e p e n t r u ca
a c e a s t a să creeze sinteze, cu c a r a c t e r de u n i v e r s a l i t a t e
şi n e c e s i t a t e , — adică lipsa pe care K a n t u m b l a s e să o
u m p l e cu funcţiunile u n e i c o n ş t i i n ţ e In genere, — r o m a n ­
ticii o găsiră a c u m pe de-a î n t r e g u l satisfăcută prin g e ­
n i u . G e n i u l este c o n ş t i i n ţ a în care se obiectivează s i m ­
ţ i r e a şi g â n d i r e a omenească.
D a r p e g e n i u îl g ă s i m i n d i v i d u a l i z a t în m a i m u l t e
e x e m p l a r e ; p r i n u r m a r e , s u n t oare m a i m u l t e c o n ş t i i n ţ e
cari obiectivează s i m ţ i r e a şi g â n d i r e a omenească ?
L a a c e a s t ă î n t r e b a r e r o m a n t i c i i n u r ă s p u n d la fel.
R o m a n t i c i i m a i a p r o p i a ţ i , ca d a t ă cronologică, de K a n t
r ă s p u n d a f i r m a t i v ; r o m a n t i c i i m a i d e p ă r t a ţ i de K a n t ,
răspund negativ.
R o m a n t i c i i m a i a p r o p i a ţ i , c a r i s u n t socotiţi ca r o ­
m a n t i c i p r o p r i u zişi, n u găsesc nici un i n c o n v e n i e n t să
î n m u l ţ e a s c ă isvoarele, din care iese obiectivitatea c o n ­
ş t i i n ţ e i omeneşti. T o a t e geniile i n d i v i d u a l e s u n t p e n t r u
ei c r e a t o a r e de sinteze obiective. C u m însă n u m ă r u l g e ­
niilor n u poate fi n i c i o d a t ă h o t ă r î t , r o m a n t i c i i a c e ş t i a
sfârşiră în cele m a i e x a g e r a t e speculaţiuni. E c o u l lor îl
m a i a u z i m şi astăzi p r i n l u m e a a r t i ş t i l o r şi a idealiştilor
i n d i v i d u a l i ş t i , p r e c u m şi la o p a r t e din aşa n u m i ţ i i p r a g -
m a t i ş t i . D a r acest ecou, filosoficeşte vorbind, este fără
i m p o r t a n ţ ă . Filosofia r o m a n t i s t ă , p r o p r i u zisă, este o fi-
losofie care s'a t r e c u t p e n t r u t o t d e a u n a .
R o m a n t i c i i d e p ă r t a ţ i de K a n t (şi cari n u m a i i m p r o ­
p r i u se n u m e s c r o m a n t i c i ) au u n r ă s p u n s m a i serios. P e n ­
t r u ei obiectivarea conştiinţei i n d i v i d u a l e omeneşti n u
se desăvârşeşte p r i n creaţiunile geniilor, cari s u n t şi ei
indivizi, ci p r i n g e n i u l popoarelor, sau al u m a n i t ă ţ i i . No­
ţ i u n e a de g e n i u t i n d e chiar la aceştia să se confunde cu
n o ţ i u n e a s p i r i t u l u i universal, sau chiar cu D u m n e z e i r e a .
f! I n sfârşit, c u r e n t u l r o m a n t i s m u l u i filosofic îl î n ­
c h e i e H e g e l care, sintetizându-1, îl şi depăşeşte.
K a n t , sub influenţa ştiinţelor m a t e m a t i c e şi m e c a ­
nice, c ă u t a s e o b i e c t i v i t a t e a conştiinţei i n d i v i d u a l e în for­
m e l e şi ideile apriori, cari e r a u î m p r u m u t a t e postulatelor
L o g i c e i a b s t r a c t e . R o m a n t i c i i , sub influenţa unei renaş­
t e r i artistice, căutaseră obiectivitatea conştiinţei indivi­
d u a l e , în p r o d u c t i v i t a t e a geniului a r t i s t i c . Hegel, sub i n ­
fluenţa ş t i i n ţ e i istorice, c a r e e r ă bine r e p r e z i n t a t ă în
t i m p u l său, c a u t ă o b i e c t i v i t a t e a conştiinţei i n d i v i d u a l e ,
î n formele c u l t u r i i şi în e v o l u ţ i u n e a conştiinţei istorice.
C o n ş t i i n ţ a o m u l u i i n d i v i d u a l înfăţişează, d u p ă el, spiri­
t u l subiectiv, iar c o n ş t i i n ţ a omenirii l u a t ă î n desvoltarea
sa istorică, înfăţişează s p i r i t u l obiectiv. Ş t i i n ţ a îşi are
f u n d a m e n t u l ei în c o n ş t i i n ţ a istorică a omenirii.
Cu H e g e l se deschiseră noui o r i z o n t u r i p e n t r u găsi­
r e a unei soluţiuni la m a r e a p r o b l e m ă p u s ă de K a n t . H e g e l
a fost p r i m u l care a î n t r e v ă z u t soluţiunea sociologică, so­
l u ţ i u n e de care se vorbeşte a t â t de m u l t în zilele noastre.
A c e a s t ă din u r m ă soluţiune îşi a r e astăzi ca p r i n ­
cipal s u s ţ i n ă t o r al ei pe sociologul francez E m i l e D u r k -
heim.

9. E m i l e D u r k h e i m nu-şi ascunde de loc i n t e n ţ i u n e a ,

că dânsul voieşte să dea o soluţiune m a i b u n ă la vechea
p r o b l e m ă a ştiinţei, pusă de K a n t . I n t r ' u n studiu al său
p u b l i c a t în Revue de Métaphysique et de Morale (1909, p a g .
742), sub t i t l u l sugestiv de : teoria sociologică a cunoştinţei ;
origina socială a categoriilor si problema cunoştinţei, g ă s i m
r e z u m a t e , în m o d u l cel m a i clar, p u n c t e l e m a i i m p o r ­
t a n t e din n o u a soluţiune sociologică. I a t ă c u m s u n t ele
1
expuse de D u r k h e i m î n s u ş i ) .
L a b a z a judecăţilor există u n a n u m i t n u m ă r de no­
ţ i u n i fundamentale, cari domină î n t r e a g a v i e a ţ ă i n t e l e c ­
t u a l ă şi p e cari filosofii din t o a t e t i m p u r i l e , î n c e p â n d cu
A r i s t o t e l , le-au n u m i t categoriile i n t e l i g e n ţ e i . I n t r e aces­
tea se află n o ţ i u n i l e : de t i m p , de spaţiu, de gen, de n u m ă r ,
de cauză, de substanţă, de personalitate, etc. Ele cores­
p u n d p r o p r i e t ă ţ i l o r g e n e r a l e ale l u c r u r i l o r ; s u n t ca nişte
cadre solide cari s t r â n g g â n d i r e a ; şi sunt inseparabile de
funcţionarea n o r m a l ă a spiritului. D i n a c e a s t ă cauză, noi
le d ă m acestor n o ţ i u n i u n loc a p a r t e î n c o n ş t i i n ţ a noas­
t r ă : ni le r e p r e z i n t ă m ca fiind d e a s u p r a fluxului de sen-
saţiuni, i m a g i n i şi idei cari năpădesc c o n ş t i i n ţ a ; ni le
î n c h i p u i m ca u n fel de schelet al inteligenţei.
P â n ă în p r é s e n t zice D u r k h e i m , e r a u două d o c t r i n e
cari î n c e r c a u e x p l i c a r e a originei acestor categorii. D u p ă
u n a din aceste doctrine, c a t e g o r i i l e erau nişte date sim­
ple, i n r e d u c t i b i l e ş i i m a n e n t e s p i r i t u l u i o m e n e s c ; ele nu
d e r i v a u din e x p e r i e n ţ ă , ci precedau e x p e r i e n ţ a ; e r a u
a priori. D u p ă c e a l a l t ă doctrină, categoriile v e n e a u din
e x p e r i e n ţ ă , adică e r a u elaborate din m a t e r i a l u l adu3 d e
s i m ţ u r i . D a r şi o d o c t r i n ă şi cealaltă ridică cele m a i m a r i
dificultăţi. A d o p t ă m d o c t r i n a din u r m ă , cea empiristă, a-
t u n c i t r e b u e să despoiăm categoriile de p r o p r i e t ă ţ i l e lor
cele m a i c a r a c t e r i s t i c e , p r i n care ele se d i s t i n g de t o a t e
celelalte n o ţ i u n i . I n cazul acesta, lipsim însă logica de
o r i şi ce valoare obiectivă ; căci r e d u c â n d r a ţ i u n e a sau
categoriile la experienţă, d i s t r u g e m în acelaş t i m p uni­
v e r s a l i t a t e a , i m p e r s o n a l i t a t e a şi necesitatea, fără de cari
n u p u t e m a v e a u n f u n d a m e n t p e n t r u ştiinţă. D o c t r i n a
e m p i r i s t ă duce la i r a ţ i o n a l i s m , care este şi a d e v ă r a t u l

1) Revue de Métaphysique ut de Morale, 1909, p a s . 742 şi urm.

 s ă u n u m e . D o c t r i n a dintâi, cea aprioristă, a r e m a i m u l t
respect p e n t r u f a p t e ; ea lasă categoriilor p r o p r i e t ă ţ i l e
lor specifice, fără de care n u p u t e m înţelege c o n s t i t u i r e a
ş t i i n ţ e i . I n schimb ea are defectul de a se baza pe o a-
firmare nejustificată şi a n u m e pe a f i r m a r e a că spiritul
o m e n e s c a r e în sine p u t e r e a de a se ridică d e a s u p r a ex­
p e r i e n ţ e i sale p r o p r i i . D e unde vine această p u t e r e ? D i n
r a ţ i u n e a , care este i m a n e n t ă conştiinţei i n d i v i d u a l e . A-
c e a s t a n u este o e x p l i c a r e m u l ţ u m i t o a r e , căci î n t r e b a r e a
r ă m â n e sub o a l t ă f o r m ă : de ce e x p e r i e n ţ a nu se p o a t e
r i d i c ă ea s i n g u r ă p â n ă la categoriile i n t e l i g e n ţ e i ? D e ce
este necesar a p r i o r i s m u l e x t r a - e x p e r i m e n t a l ? A l e r g ă m
la o r a ţ i u n e e x t r a - i n d i v i d u a l ă (la conştiinţa în g e n e r e ,
o u m făcea K a n t ) , sau la r a ţ i u n e a d i v i n ă ? I a r ă ş i nu ne
•este de v r e - u n folos, căci t o t d e a u n a r ă m â n e g r e u t a t e a
de a şti c u m se leagă e x p e r i e n ţ a i n d i v i d u a l ă cu această
raţiune extra-individuală.
Cu aceste două doctrine, zice D u r k h e i m , n u ajun­
g e m d a r la nici u n sfârşit. De aceea se i m p u n e o n o u ă
d o c t r i n ă . A c e a s t ă nouă d o c t r i n ă este aceea care p u n e ori­
g i n a categoriilor i n t e l i g e n ţ e i în y i e a ţ a societăţii, sau în
c o n ş t i i n ţ a socială, doctrina lui D u r k h e i m .
P r o p o z i ţ i a f u n d a m e n t a l ă a a p r i o r i s m u l u i eră, că în
o r i şi ce c u n o ş t i n ţ ă ştiinţifică există două elemente deo­
sebite, cari se s u p r a p u n e a u oarecum, fără a se p u t e a r e ­
duce u n u l la altul. Noua d o c t r i n ă sociologică m e n ţ i n e
această propoziţie. P e n t r u ea, ca şi p e n t r u a p r i o r i s m , da­
t e l e e x p e r i e n ţ e i individuale n u pot formă în î n t r e g i m e
a d e v ă r u r i l e ş t i i n ţ e i ; ci ele ca să ajungă la acestea, a u ne­
voie de a fi o r g a n i z a t e de c â t e v a categorii de o origină
superioară. Aceste categorii s u n t derivate din u n i t a t e a
c o n ş t i i n ţ e i in genere la K a n t ; pe când în d o c t r i n a socio­
logică, ele s u n t derivate din morfologia şi d i n a m i c a vieţei
sociale. V i e a ţ a socială ţ i n e în d o c t r i n a sociologică rolul
pe care la K a n t îl a r e conştiinţa in genere, sau conştiinţa
transcendentală. Omul este dublu, zice D u r k h e i m ; în el
s u n t două c o n ş t i i n ţ e : conştiinţa i n d i v i d u a l ă , care îşi a r e
baza în o r g a n i s m u l corpoi*al, şi care din această cauză
este l i m i t a t ă la d a t e de valoare personală, i n d i v i d u a l ă ,
şi conştiinţa socială, c a r e îşi a r e baza sa în o r g a n i s m u l
social, şi care din această cauză, în l u m e a i n t e l e c t u a l ă şi
morală, ajunge la d a t e de valoare s u p e r i o a r ă celor indi­
viduale. I n m ă s u r a în care i n d i v i d u l p a r t i c i p ă la v i e a ţ a
socială, el se î n t r e c e pe sine însuşi, i n t r ă într'o sferă de
g â n d i r e şi de a c t i v i t a t e m a i înaltă. Categoriile, cari fac
posibilă gândirea, şi o fac pe a c e a s t a necesară, i m p e r s o ­
n a l ă şi universală, s u n t ieşite din a u t o r i t a t e a pe care o
e x e r c i t ă condiţiunile vieţii sociale a s u p r a vieţii omului in­
d i v i d u a l ; sunt c o n s t r â n g e r i i m p u s e de c o n s e r v a r e a v i e ţ i i
în comun. P e n t r u c u n o a ş t e r e a acestor categorii, şi p e n ­
t r u e x p l i c a r e a lor, n u este deajuns să e x a m i n ă m con­
ş t i i n ţ a n o a s t r ă proprie, ci t r e b u i e să p r i v i m î n afară de
noi la v i e a ţ a istorică; să c o n s u l t ă m sociologia sau ştiinţa
care se ocupă de e v o l u ţ i u n e a vieţii societăţilor. I a t ă b u n i -
oară, categoria t i m p u l u i , categorie aşâ de m u l t d i s c u t a t ă
de filosofi. C u m se i m p u n e ea conştiinţei i n d i v i d u a l e ?
P r i n s i m p l a i n t r o s p e c ţ i u n e ? P r i n analogie, d u p ă p o s t u ­
l a t e l e m a t e m a t i c i i , sau d u p ă p o s t u l a t e l e v i t a l i s m u l u i ?
N u , zice D u r k h e i m , t i m p u l noi nu l-am p u t e a gândi, dacă
n u l-am r e p r e z i n t ă prin mijlocul semnelor obiective, î m ­
p ă r ţ i t în ani, luni, zile, ceasuri, m i n u t e , secunde ! T i m p u l
p e n t r u noi consistă în p u t i n ţ a de a diferenţia m o m e n ­
t e l e lui. D a r această diferenţiare pe ce s'a p u t u t stabili,
d a c ă n u pe v i e a ţ a socială? D a c ă societatea nu ar fi a v u t
i n t e r e s să fixeze d a t e fixe p e n t r u r i t u r i l e , sărbătorile şi
c e r e m o n i i l e publice, n i m e n i n u s'ar fi îngrijit de fixarea
diviziunilor t i m p u l u i ! C a l e n d a r u l e x p r i m ă r i t m u l a c t i ­
v i t ă ţ i i colective a societăţii şi t o t d e o d a t ă îi serveşte a-
cesteia drept albia p e n t r u desfăşurarea ei în m o d r e g u l a t .
Individul, p e n t r u satisfacerea intereselor sale personale,
n'ar a v e a nevoie de calendar, c u m n a r e nevoie nici ani­
m a l u l . D a r vieaţa socială n u p o a t e să existe fără o n o ­
ţ i u n e bine d e t e r m i n a t ă a t i m p u l u i , după c a r e se rosteşte
apoi a c t i v i t a t e a fiecărui individ în p a r t e . A c e a s t ă no­
ţ i u n e cerută de vieaţa socială este aceea, care c o n s t i t u e
•categoria t i m p u l u i , despre care vorbesc filosofii.
 Cu u n c u v â n t , D u r k h e i m înlocueşte u n i t a t e a c o n ­
ştiinţei în genere, adică funcţiunile a p e r c e p ţ i u n i i p u r e .
p r i n obligaţiunile i m p u s e de v i e a ţ a socială. U n i t a t e a su­
p r e m ă din care d e c u r g categoriile logice o formează so­
cietatea. O r i g i n a categoriilor stă în concliţiunile de exis­
t e n ţ ă ale societăţii.
S o l u ţ i u n e a sociologică este u l t i m a care a fost p r o ­
pusă p e n t r u resolvarea problemei a p r i o r i s m u l u i lui K a n t .
E a n u este fără valoare, dar, de sigur, nu este nici solu­
ţ i u n e a definitivă. Origina sociologică a categoriilor n u
explică de u n d e v i n e c a r a c t e r u l de n e c e s i t a t e şi u n i v e r ­
s a l i t a t e al acestora în m o d m a i satisfăcător de cum îl
explică origina biologică, sau origina vitalistă, sau ori­
g i n a genială, pe cari le-au p r o p u s ceilalţi filosofi, cari a u
v o i t să complectez pe K a n t . 0 critică r ă m â n e valabilă
în c o n t r a t u t u r o r . F i e că în societate, fie că în organis­
m u l biologic, fie că în voinţă, fie că în elanul vital, fie
că în biologia raselor, fie că în geniu, e t c , şi-ar a v e a ca­
tegoriile r a ţ i o n a l e ale ştiinţei origina lor, m a r e a p r o b l e m ă
pusă de K a n t , totuşi persistă. E a este u r m ă t o a r e a : C u m
s u n t posibile în c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă i n d i v i d u a l ă a d e v ă r u ­
rile ştiinţei necesare şi universale, pe câtă v r e m e con­
ş t i i n ţ a n o a s t r ă i n d i v i d u a l ă n u a r e c ă d e r e a să p r o d u c ă
decât asociaţiuni empirice şi prin u r m a r e v r e m e l n i c e ?
Voinţa, elanul vital, o r g a n i s m u l biologic, rasele, geniul,
societatea, e t c , n e sunt ele oare altfel cunoscute, decât
p r i n d a t e l e conştiinţei i n d i v i d u a l e ? A t u n c i , dacă aces­
t e a t o a t e sunt î n l ă u n t r u l conştiinţei individuale, c u m m a i
pot fi ele t r e c u t e dincolo de această conştiinţă i n d i v i d u ­
ală, p e n t r u a servi apoi de origină categoriilor r a ţ i o n a l e
ale ştiinţei ? Ce ne î n d r i t u e ş t e să d e s p ă r ţ i m din c o n ţ i n u t u l
conştiinţei n o a s t r e i n d i v i d u a l e o p a r t e , -— voinţa, elanul
v i t a l , o r g a n i s m u l biologic, rasa, geniul, societatea, — pe
care apoi să o d o t ă m cu puteri superioare întregii c o n ş t i ­
i n ţ e individuale, şi să facem să isvorască din ea cadrul,
sau categoriile cari condiţionează ori şi ce e x p e r i e n ţ ă ?
N u e r ă m a i satisfăcătoare soluţiunea lui K a n t , c a r e
dela î n c e p u t opunea conştiinţei i n d i v i d u a l e o c o n ş t i i n ţ ă
in genere, adică o conştiinţă transcendentala,?
 CAPITOLUL II

S P R E O MAI B U N Ă ÎNŢELEGERE
A FILOSOFIEI KANTIANE

1. înrudirea problemei k a n t i a n e cu t o a t e marile probleme filosofice.—•

2. Insuficienţa încercărilor făcute de a complecta pe Kant. — 3. Eroarea de
psihologie din filosofia lui Hume. — 4. 0 nouă formulare pentru scepticismul
lui Hume. — 5. Determinismul psihologic legat de determinismul cosmic. în­
l ă t u r a r e a opoziţiei dintre funcţiunile sensibilităţii şi funcţiunile inteligenţii. —
6. Condiţionarea tuturor fenomenelor universului se face prin înlănţuirea lor
şi nu prin o emanaţiune materială. —• 7. Cum trebue înţeleasă, importanţa pe
care o are pentru ştiinţă perspectiva k a n t i a n ă . — 8. Ce rezultă din o mai
bună înţelegere a apriorismului k a n t i a n ?

1. D a c ă e x a m i n ă m de a p r o a p e p r o b l e m a la care K a n t
a voit să deâ o solutiune definitivă, o b s e r v ă m că această
p r o b l e m ă se înrudeşte foarte m u l t cu t o a t e m a r i l e p r o ­
bleme, cari a u f r ă m â n t a t , cu m u l t î n a i n t e de el m i n ţ i l e
filosofilor. P r o b l e m a lui K a n t se p o a t e f o r m u l ă astfel:
c u m s u n t posibile a d e v ă r u r i l e ştiinţei u n i v e r s a l e şi ne­
cesare, când în c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă i n d i v i d u a l ă noi n u a-
v e m decât datele simţurilor, cari se asociază î n t r e ele
d u p ă interesele v r e m e l n i c e ale subiectivităţii n o a s t r e ?
C u m s u n t posibile asocierile supra-subiective, adică aso­
cierile cu caracter de judecăţi necesare şi universale, când
noi a v e m o conştiinţă subiectivă şi i n d i v i d u a l ă ?
L a a c e a s t ă î n t r e b a r e a m văzut că el n u p o a t e r ă s ­
p u n d e decât i n t r o d u c â n d u n i t a t e a sintetică a a p e r c e p ţ i -
unii, care r i d i c a t ă peste asocierile subiective, fac cu p u ­
t i n ţ ă asocierile sau judecăţile apriori.
D a r p r o b l e m a pusă de K a n t , n ' a m întâlnit-o noi oare
şi m a i n a i n t e ? Nu este ea subînţeleasă de mitologie şi
de p r i m i i o a m e n i de ştiinţă, în c o n t r a s t u l d i n t r e feno-
m e n e l e perfecte cereşti, şi l u c r u r i l e şi fenomenele i m ­
perfecte p ă m â n t e ş t i ? Bine înţeles, p r o b l e m a n u păstrează
aceeaşi f o r m u l a r e , clar în fond ea vine la aceeaşi m a r e
î n t r e b a r e pe care şi-a pus-o m i n t e a omenească din cele
m a i vechi t i m p u r i : de o p a r t e este perfecţiunea şi eter­
n i t a t e a , de c e a l a l t ă p a r t e i m p e r f e c ţ i u n e a şi vremelnicia ;
c u m se leagă aceste două l u m i deosebite î n t r e ele ? C u m
se ridică o m u l v i e r m e p â n ă la e t e r n i t a t e a c e r u l u i ?
A p o i ce o a r e voise să rezolve P l a t o n şi Aristotel,
dacă n u veşnica problemă a r a p o r t u l u i d i n t r e ideal şi
real, formă şi m a t e r i e , r a p o r t u l d i n t r e r e a l i t a t e a e t e r n ă
a ideilor şi formele t r e c ă t o a r e ale e x p e r i e n ţ i i omeneşti
de pe p ă m â n t ?
I n sfârşit, p r o b l e m a d i s t i n c ţ i u n i i î n t r e l u c r u r i l e ce­
reşti şi p ă m â n t e ş t i , cum şi p r o b l e m a lui P l a t o n şi A r i s ­
totel, c u m şi p r o b l e m a lui K a n t , nu sunt ele oare în fond
d e r i v a t e din aceeaşi credinţă adâncă, pe care o întâlnim
î n r ă d ă c i n a t ă în conştiinţa omenească, din cele mai vechi
t i m p u r i şi pe care o p u t e m formulă astfel: m o a r t e a vine
din s e p a r a ţ i u n e a elementelor unui c o r p ; t o t ce este se-
parabil, este schimbător, şi p r i n a c e a s t a supus m o r ţ i i ;
i a r tot ce este inseparabil, este e t e r n ? L u m e a cerească,
l u m e a ideilor platonice şi a formelor aristotelice, u n i t ă ­
ţile apriorice k a n t i a n e , fiindcă nu s u n t s c h i m b ă t o a r e prin
s e p a r a r e a elementelor lor, de aceea ele s u n t e t e r n e , per­
fecte, a d e v ă r a t e ; pe când l u m e a p ă m â n t e a s c ă , adică r e a ­
l i t a t e a e x p e r i m e n t a l ă şi asocierile subiective ale c o n ­
ştiinţei individuale, fiind s c h i m b ă t o a r e prin s e p a r a r e a
elementelor lor, ele s u n t imperfecte, t r e c ă t o a r e , neade­
v ă r a t e ! Nu se reduc, aşa dar, t o a t e problemele a m i n t i t e
la u n a şi aceaşi m a r e p r o b l e m ă : cum poate o m u l dobândi
veşnicia, perfecţiunea şi a d e v ă r u l , fiind el însuşi într'o
l u m e supusă schimbărilor şi m o r ţ i i ?
D a c ă ne-am fi întins orizontul c e r c e t ă r i l o r noastre
şi dincolo de h o t a r e l e filosofiei europene, î n r u d i r e a p r o ­
blemei k a n t i a n e cu celelalte m a r i probleme filosofice n u
s'ar ii oprit aci. Aceeaşi m a r e problemă a m fi găsit-o şi
în filosofia indiană şi cu deosebire în filosofia budhistă.
T o t ce este compus, zice a c e a s t ă filosofie, poate fi şi des­
c o m p u s . T o a t e f o r m a ţ i u n i l e compuse sunt fără r e a l i t a t e
s u b s t a n ţ i a l ă şi fără p e r m a n e n ţ ă ; t o a t e s u n t l e g a t e de d u ­
rere şi de m o a r t e . Aşa este corpul, aşa este şi personali­
t a t e a o m u l u i ! N i m i c n u este e t e r n în c o m b i n a r e a trecă­
t o a r e a elementelor, sentimentelor, t e n d i n ţ e l o r cari com­
p u n sufletul p e r s o n a l ! T o t u l este o a p a r e n ţ ă . A d e v ă r a t
e t e r n este n u m a i Acel Ce care n u a l u a t încă formă şi in­
d i v i d u a l i t a t e , este N i r v a n a . N e - c r e a t u l , ne-compusul din
e l e m e n t e şi deci ne-separabilul... acesta este eternul. I n
l u m e a corpurilor şi sufletelor compuse, t o t u l este trecă­
t o r şi supus durerii. P r i m a cauză a d u r e r i i din l u m e a
n o a s t r ă a oamenilor este t o c m a i r e u n i r e a e l e m e n t e l o r şi
c o m p u n e r e a persoanei n o a s t r e t r e c ă t o a r e . P r i n u r m a r e ,
în fond, aceeaşi p r o b l e m ă . Veşnicia, perfecţiunea şi a d e ­
v ă r u l n u s u n t însuşirile l u m i i n o a s t r e , în care t o a t e c â t e
există s u n t compuse şi separabile, ci ele trebuesc c ă u ­
t a t e dincolo de r e a l i t a t e a noastră, într'o r e a l i t a t e t r a n ­
scendentală. Deosebirea d i n t r e filosofi stă n u m a i în for­
m u l a r e a problemei. B u d d h a se îngrijeşte m a i m u l t de ex­
plicarea durerii în omenire şi de aceea, el a r e a t e n ţ i u n e a
î n d r e p t a t ă a s u p r a persoanei omeneşti, pe care găsind-o
că este isvorul durerii, o c o m p l e t e a z ă cu fericirea reală
a Ne-creatului, care este în N i r v a n a . Filosofii teologi din
E u r o p a se m u l ţ u m e s c cu d i s t i n c ţ i u n e a î n t r e cer şi pă­
m â n t , şi p u n în cer, p r i n c o n t r a s t , t o t ceeace ei n u gă­
sesc pe p ă m â n t . Aceeaşi d i s t i n c ţ i u n e î n t r e două l u m i o
p ă s t r e a z ă apoi şi filosofii p â n ă la K a n t . P e n t r u P l a t o n
şi A r i s t o t e l l u m e a a d e v ă r a t e i r e a l i t ă ţ i este o a l t ă l u m e
d e c â t aceea c u n o s c u t ă de s i m ţ u r i l e n o a s t r e . K a n t , cel
d'intâiu, schimbă p e r s p e c t i v a distincţiunii făcute p â n ă
aci, şi în loc de a m a i deosebi î n t r e două lumi, deose­
beşte î n t r e două feluri de c o n ş t i i n ţ e : conştiinţa indivi­
d u a l ă şi c o n ş t i i n ţ a în g e n e r e . R e a l i t a t e a a d e v ă r a t ă , în
loc de a m a i fi pusă într'o l u m e t r a n s c e n d e n t a l ă este p u s ă
în formele t r a n s c e n d e n t a l e ale conştiinţei în genere, în
apriori. P r i n această s c h i m b a r e de perspectivă, t o t u l p a r e
că se l u m i n e a z ă la p r i m a vedere, în ceeace p r i v e ş t e ori-
gina adevărului, adică a ştiinţei. Şi cu t o a t e acestea, a -
prof u n d â n d filosofia lui K a n t , c u m a m făcut m a i sus, i a t ă
că r e g ă s i m în miezul ei tot v e c h e a problemă, care a fră­
m â n t a t de v e a c u r i g â n d u l omenesc, şi care. a ş t e a p t ă încă
o soluţiune definitivă!
î n s e a m n ă d a r noua perspectivă a lui K a n t o i l u z i -
u n e m a i m u l t ? T e o r i a conştiinţei c r e a t o a r e de ş t i i n ţ ă n u
a d u c e ea nici un progres r e a l ? T o t e n t u s i a s m u l cu c a r e
c u g e t ă t o r i i c o n t i m p o r a n i i a u î m b r ă ţ i ş a t k a n t i a n i s m u l să
fie d a r nejustificat?

2. N u a r fi p e n t r u î n t â i a oară ca filosofia să se a v â n t e
într'o direcţie greşită. D a r cu filosofia lui K a n t n u p a r e
să fie c a z u l acesta. Noua p e r s p e c t i v ă i n t r o d u s ă în filo-
sofie de către K a n t , nu poate fi socotită d r e p t o i l u z i u n e r

c â t ă v r e m e ea n'a fost p r o b a t ă pe deplin. Se vorbeşte

mult, este drept, de r e v o l u ţ i u n e a „â la C o p e r n i c " pe care
K a n t a făcut-o în filosofie, şi în u r m a ei m u l ţ i filosofi se
d a u d r e p t u r m a ş i ai lui K a n t , d a r în fapt r e v o l u ţ i u n e a
n u a fost a t â t de t r i u m f ă t o a r e cât se spune. M u l t e din
principiile vechei filosofii persistă încă, cu tot k a n t i a ­
nismul. Noua p e r s p e c t i v ă n u este consecvent a p l i c a t ă
m a i de nici u n u l . K a n t însuşi este r e v o l u ţ i o n a r n u m a i
pe j u m ă t a t e . L a î n t r e b a r e a decisivă pe care o i m p u n e a
noua sa perspectivă, şi a n u m e : este conştiinţa i n d i v i ­
d u a l ă omenească, — aceea pe care o c u n o a ş t e m noi cu
toţii, — c r e a t o a r e de ş t i i n ţ ă ? el n u r ă s p u n d e h o t ă r î t , ci
ocoleşte r ă s p u n s u l făcând să i n t e r v i n ă o conştiinţă în ge­
nere. A c e a s t ă conştiinţă în genere, în ce r a p o r t s t ă faţă de
conştiinţa i n d i v i d u a l ă ? E s t e ea d e s p ă r ţ i t ă de conştiinţa
i n d i v i d u a l ă ? A t u n c i r e v e n i m din n o u la vechia teorie
d u p ă care a d e v ă r u l se r e s t r â n g e în conştiinţa omenească
i n d i v i d u a l ă ca într'o o g l i n d ă ! Căci a d e v ă r u l în ipoteza
aceasta, ar fi în conştiinţa în genere şi din conştiinţa în ge­
nere el s'ar r e s t r â n g e în conştiinţa individuală. P r i n ur­
m a r e vechiul dualism raţionalist. Este ea însă conştiinţa
in genere i m a n e n t ă conştiinţei individuaie, a t u n c i dua­
lismul dispare, şi cu el şi v e c h e a t e o r i e a conştiinţei o-
 g l i n d ă , d a r în ipoteza a c e a s t a trebuie să ni se s p u n ă în
ce consistă această i m a n e n ţ ă . L u c r u pe care K a n t nu-1
face. Filosofîa t i m p u l u i său îl obişnuise aşa de m u l t cu
t e o r i a că în c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă t o t u l este empiric, şi
deci t o t u l este schimbător, î n c â t el n ' a a v u t curajul să
a p r o p i e m ă c a r conştiinţa în genere de c o n ş t i i n ţ a individu­
ală. I n t o t d e a u n a p r e v i n e pe c i t i t o r u l său că această din
u r m ă c o n ş t i i n ţ ă este de domeniul n u m a i al psihologiei
şi nu al a p r i o r i s m u l u i !
Aci este p u n c t u l slabalfilosofiei lui K a n t . Aci, după
c u m a m v ă z u t , au şi încercat u r m a ş i i săi să-1 complec-
t e z e : u n i i p r e c i z â n d m a i bine n o ţ i u n e a conştiinţei i n d i ­
v i d u a l e , alţii p r e c i z â n d m a i bine n o ţ i u n e a conştiinţei î%
genere, toţi a v â n d însă scopul de a face m a i înţeles r a ­
p o r t u l acesta î n t r e cele două aspecte ale conştiinţei, de
•cum 1-a făcut K a n t p r i n ipoteza transcendentalismului.
Nu m a i r e v e n i m a s u p r a acestor încercări, pe cari
l e - a m e n u m ă r a t m a i sus, d u p ă principalii lor r e p r e z e n ­
t a n ţ i . Ele t o a t e ni se p a r d o m i n a t e de aceeaşi greşeală,
a n u m e : că grija lor este m a i m u l t să ne a r a t e în ce con­
sistă conştiinţa in genere a lui K a n t , — conştiinţa crea­
t o a r e de obiectivitate, — decât să ne a r a t e p r i n ce p r o ­
ces se leagă î n t r e ele cele două a s p e c t e ale conştiinţei,
a s p e c t u l psihologic şi aspectul logic. Negreşit este foarte
i m p o r t a n t să ş t i m că aceea ce n u m e a K a n t conştiinţa in
genere se poate înlocui cu conştiinţa geniului, sau cu or­
g a n i s m u l biologic, sau cu biologia raselor, sau cu orga­
n i s m u l social, sau cu elanul vital, e t c , dar totuşi m a i
i m p o r t a n t p a r e a fi să ş t i m : p r i n ce proces se ridică ea.
c o n ş t i i n ţ a individuală, p â n ă la a d e v ă r u l logic obiectiv,
p e care îl „ i m p u n " : conştiinţa geniului, o r g a n i s m u l bio­
logic, biologia raselor, o r g a n i s m u l social, e l a n u l vital,
•etc. Ori şi care d i n t r e n o ţ i u n i l e cari înlocuesc conştiinţa
in genere a lui K a n t , n u c u p r i n d e în sine decât în mod
v a g n e c e s i t a t e a p e n t r u c o n ş t i i n ţ a individuală de a ajunge
la a d e v ă r u l logic şi obiectiv. D e ce oare c o n ş t i i n ţ a g e ­
niului, sau o r g a n i s m u l biologic şi social, sau e l a n u l vital,
•etc, să fie ele cu m a i m u l t ă p e r s p i c a c i t a t e în găsirea
a d e v ă r u l u i de cum este c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă ? Conştiinţa
>n genere a lui K a n t e r ă cel p u ţ i n u n n u m e care acope­
rea a x i o m e l e m a t e m a t i c e i şi mecanicei, două ş t i i n ţ e r e ­
c u n o s c u t e ca a v â n d în ele a d e v ă r u r i universale şi n e c e ­
sare. D a r c o n ş t i i n ţ a g e n i u l u i ? D a r conştiinţa socială?
Dar e l a n u l vital, şi t o a t e celelalte? Ce c u p r i n d acestea
în n o ţ i u n i l e lor, p e n t r u ca să credem n u m a i d e c â t , că ele
condiţionează judecăţile ştiinţei ? Critica ce se p u t e a a-
duce, şi care s'a şi adus lui K a n t , este că el a subînţeles
în conştiinţa in genere „ a p r i o r i s m u l " , pe care ar.fi t r e b u i t
să-1 dovedească m a i întâiu că este posibil; d a r n u oare
aceeaşi c r i t i c ă se p o a t e a d u c e şi filosofilor cari a u înlo­
cuit conştiinţa în genere prin c o n ş t i i n ţ a geniului, c o n ş t i ­
i n ţ a socială, o r g a n i s m u l biologic, elanul vital etc. ? N ' a u
subînţeles şi aceştia ca fiind date, aceea ce ei t r e b u i a u
să dovedească m a i î n t â i u ca posibile ? Negreşit că da.
P r i n u r m a r e nu pe această cale se poate aduce c o m p l e c -
tarea pe c a r e o a ş t e a p t ă filosofia lui K a n t . Ori şi ce n o ­
ţ i u n e s'ar p u n e în locul „conştiinţei în g e n e r e " a lui
K a n t , din m o m e n t u l ce se păstrează d u a l i s m u l d i n t r e as­
pectul subiectiv şi a s p e c t u l obiectiv al c o n ş t i i n ţ e i o m e ­
neşti, t o t d e a u n a v a r ă m â n e problema, — e t e r n a pro­
blemă, — de r e z o l v i t : c u m î n t r e î m p r e u n ă r i l e t r e c ă t o a r e
d i n l ă u n t r u l unei conştiinţe i n d i v i d u a l e , pot r ă s ă r i u n e l e
î m p r e u n ă r i cu caracterul de obiectivitate ştiinţifică? C u m
s u n t cu p u t i n ţ ă judecăţile u n i v e r s a l e şi n e c e s a r e ?

3. Aceea ce a î m p e d i c a t pe K a n t de a găsi o solu-

ţ i u n e definitivă la problema ştiinţei este d u a l i s m u l pe
care el îl i n t r o d u c e în n a t u r a conştiinţei. P e n t r u K a n t
este dela sine înţeles, că u n aspect al conştiinţei ome­
neşti, şi a n u m e acela care este p r o p r i u i n d i v i d u a l i t ă ţ i i
psihologice, este u n aspect e m p i r i c şi în lumina, acestuia
nu se poate î n c h e g ă nici u n a d e v ă r u n i v e r s a l şi n e c e s a r ;
că. a d e v ă r u l u n i v e r s a l şi necesar se p o a t e dobândi n u m a i
într'o conştiinţă, c u r ă ţ i t ă de orice empirism, şi a n u m e
în c o n ş t i i n ţ a în genere. Acest dualism i n t r o d u s în n a ­
t u r a conştiinţei, î m p e d i c ă pe K a n t dela resolvirea p r o -
b l e m e i sale. C o n s t i t u i r e a ştiinţei se face la el n u m a i pe
baza conştiinţei în genere, care este o conştiinţă formală,
şi nu pe baza conştiinţei reale omeneşti, care este o con­
ştiinţă i n d i v i d u a l ă . M a r e a p r o b l e m ă p e n t r u noi este însă
să î n ţ e l e g e m ş t i i n ţ a pe baza conştiinţei din u r m ă , con­
ş t i i n ţ a individuală, i a r n u pe baza unei conştiinţe in ge­
n e r e . A c e s t dualism i n t r o d u s de K a n t , p r e c u m a m spus
şi m a i î n a i n t e , a fost d a t o r i t Psihologiei t i m p u l u i său.
E r ă o eroare, pe care el o iâ d e a d r e p t u l dela psihologii
d i n a i n t e a lui, fără a o controla de a p r o a p e . D i n a c e a s t ă
eroare decurge slăbiciunea s i s t e m u l u i său filosofic.
î n l ă t u r â n d d u a l i s m u l d i n t r e cele două conştiinţe,
î n l ă t u r ă m şi dificultăţile pe care K a n t şi le crease el sin­
g u r fără nici u n folos. P e r s p e c t i v a k a n t i a n ă se p o a t e
continuă, credem noi, m a i d e p a r t e , fără acest dualism.
D a r a t u n c i , r e v e n i m la D a v i d H u m e ?
I n t r ' o p r i v i n ţ ă da. R e v e n i m la D a v i d H u m e , î n t r u
c â t r e î n t r e g i m c o n ş t i i n ţ a omenească în n a t u r a sa reală,
adică n u m a i facem d i s t m c ţ i u n e a pe care o făcea K a n t
î n t r e o c o n ş t i i n ţ ă formală şi o conştiinţă psihologică ; d a r
n u r e v e n i m la însăşi soluţiunea lui H u m e . I n soluţiunea
lui H u m e , dacă nu se găseşte d u a l i s m u l lui K a n t , se gă­
seşte însă o eroare analoagă, care este t o t aşa de funestă
ca şi d u a l i s m u l lui K a n t , şi a n u m e se găseşte afirmarea:
că, deşi conştiinţa omenească în i n d i v i d u a l i z ă r i l e sale
este u n fapt obiectiv al n a t u r e i , şi nu este o simplă a p a ­
r e n ţ ă înşelătoare, totuşi în l ă u n t r u l acestei conştiinţe in­
dividuale n u se găseşte u n c r i t e r i u al a d e v ă r u l u i (în spe­
cial, al l e g ă t u r e i d i n t r e cauză şi efect), fiindcă împreună­
rile, sau asocierile, cari au loc în conştiinţa omenească indi­
viduală, nu au în ele o altă obiectivitate, decât pe aceea pe
care le-o dă forţa obişnuinţei,— o forţă de altfel, ea însăşi,
x
fără nici o bază obiectivă ). A c e a s t ă afirmare a condus p e
H u m e direct la o s o l u ţ i u n e sceptică a problemei ştiinţei.
A c e a s t ă afirmare o î m p ă r t ă ş e ş t e şi K a n t , şi tocmai p e n t r u

1) David Hume, Eine Untersuchung in Betreff des menschlichen Ver­

standes (trad. v. Kirchmann. 18S0), pag. 28 si urm.
a scăpa de o asemenea soluţiune sceptică, acesta a fcst
silit să-şi c a u t e refugiul la ipoteza unei c o n ş t i i n ţ e „în
g e n e r e " c r e a t o a r e de c o n d i ţ i u n i a priori.^ P r i n u r m a r e ,
dacă r e v e n i m la H u m e , d u p ă ce î n l ă t u r ă m eroarea dua­
lismului k a n t i a n , d ă m peste o a l t ă eroare m a i fundamen­
tală, căreia i se datorează, de sigur, t o a t e încercările
n e i s b u t i t e de p â n ă a c u m . E a consistă, încă odată, în afir­
m a r e a c ă : împreunările sau asocierile, cari au loc In con­
ştiinţa omenească individuală, nu au în ele nici o obiectivitate,
sau au numai pe aceea pe care le-o dă forţa obişnuinţei, —
o forţă, ea însăşi, fără nici o bază obiectivă. Se înţelege, că
o d a t ă ce această afirmare este l u a t ă d r e p t indiscutabilă,
t o a t e sforţările filosofilor, î n c e p â n d cu K a n t , t r e b u i a u
să se î n d r e p t e în spre a găsi o n o u ă conştiinţă, care să
fie capabilă de a a v e a în asocierile ei obiectivitatea, care
din principiu, fusese t ă g ă d u i t ă conştiinţei i n d i v i d u a l e .
Se i n t r o d u c e însă în l ă u n t r u l conştiinţei psihologice in­
d i v i d u a l e obiectivitatea de care asocierile au nevoie p e n ­
t r u ca ele să d e v i n ă judecăţi ştiinţifice, a t u n c i dispare
şi t r e b u i n ţ a unei a doua conştiinţe, iar conştiinţa indi­
viduală r ă m â n e ea a t u n c i suficientă p e n t r u a explică fun­
d a m e n t u l obiectiv al ştiinţei. A t u n c i , c ă u t a r e a u n u i r e ­
fugiu în c o n ş t i i n ţ a «în genere» devine u n l u c r u inutil.
D a r este afirmarea lui D a v i d H u m e , în adevăr, o
e r o a r e ? D a c ă ar fi să ne c o n d u c e m d u p ă scrierile p o p u ­
l a r e de psihologie, ar t r e b u i să r ă s p u n d e m n e g a t i v . N i ­
m i c n u este m a i r ă s p â n d i t astăzi în psihologia populară,
decât teoria e m p i r i s m u l u i şi a a r b i t r a r i e t ă ţ i i din l ă u n t r u l
conştiinţei individuale. S'ar p ă r e a că aci, în c o n ş t i i n ţ a
individuală, j u d e c â n d d u p ă teoriile psihologiei populare,
a v e m un isvor nesecat de manifestări î n t â m p l ă t o a r e . Con­
ştiinţele i n d i v i d u a l e nu p a r a fi v e n i t e pe lume, decât ca
să servească de scenă p e n t r u cele m a i capricioase feno­
m e n e ! D u p ă psihologia ştiinţifică însă, şi în acord cu
principiile d e t e r m i n i s m u l u i universal, a f i r m a ţ i u n e a lui
H u m e este o v ă d i t ă eroare. I n sufletul individului ome­
nesc, n u se petrece n i m i c la î n t â m p l a r e . F i e c a r e stare de
c o n ş t i i n ţ ă este strict d e t e r m i n a t ă de condiţiunile indivi-
 d u l u i în care ea se p r o d u c e , şi c o n d i ţ i u n i l e acestea, la
r â n d u l lor, s u n t legate de seria legilor n a t u r i i î n t r e g i .
I n t r e g â n d u r i l e n o a s t r e n u există nici o asociare la î n ­
t â m p l a r e , adică nici o asociare care a r putea fi a r b i t r a r ă
î n t r ' u n fel sau a l t u l , ci t o a t e asocierile d i n t r e g â n d u r i l e
n o a s t r e sunt strict d e t e r m i n a t e de c o n d i ţ i u n i l e conştiin­
ţ e i reale, pe care o a v e m . î n conştiinţa i n d i v i d u a l ă a fie­
c ă r e i a d i n t r e noi, cu a l t e c u v i n t e , n u se p e t r e c e n i m i c la
î n t â m p l a r e , ci t o a t e c â t e se petrec, s u n t strict d e t e r m i ­
n a t e de legile i n d i v i d u a l i t ă ţ i i n o a s t r e .
P r i n u r m a r e , i a t ă c o r e c t u r a ce este de a d u s afirmării
lui H u m e . î m p r e u n ă r i l e sau asocierile, cari au loc în con­
ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă omenească n u s u n t lipsite de ori şi ce
o b i e c t i v i t a t e , ci ele au o b i e c t i v i t a t e a pe c a r e o a r e fie­
care c o n ş t i i n ţ ă i n d i v i d u a l ă e x i s t e n t ă pe l u m e . Cine afirmă
că î m p r e u n ă r i l e , sau asocierile d i n ă u n t r u l u n e i conştiinţe
i n d i v i d u a l e s u n t î n t â m p l ă t o a r e , ca să fie consecvent, tre^
bue să afirme m a i d e p a r t e , că însăşi şi ea, c o n ş t i i n ţ a in­
d i v i d u a l ă l u a t ă în î n t r e g i m e , este î n t â m p l ă t o a r e ; şi aşa
el t r e b u e să ajungă la o s o l u ţ i u n e m a i sceptică decât a
dat-o H u m e . H u m e s'a m ă r g i n i t a t ă g ă d u i o b i e c t i v i t a t e a
î m p r e u n ă r i l o r sau asocierilor d i n ă u n t r u l conştiinţei, dar
o b i e c t i v i t a t e a conştiinţei l u a t ă în total, adică conştiinţa
lui X , Y şi Z, pe aceasta el n ' a t ă g ă d u i t - o . E l eră sigur
că X , Y şi Z au fiecare o conştiinţă reală, n u m a i de î m ­
p r e u n ă r i l e cari se fac în fiecare din aceste conştiinţe, de
acestea el n u e r ă sigur. P e n t r u a fi fost logic însă, H u m e
a r fi t r e b u i t să t ă g ă d u i a s c ă şi o b i e c t i v i t a t e a conştiinţei
i n d i v i d u a l e , l u a t ă în t o t a l , căci n u p o a t e r ă m â n e obiec­
t i v ă scena, ca t o t a l i t a t e , când fenomenele cari se p e t r e c
pe ea s u n t subiective şi î n t â m p l ă t o a r e . I n t r e conştiinţa
i n d i v i d u l u i l u a t ă în î n t r e g i m e şi fenomenele din conţi­
n u t u l acestei conştiinţe, nu este nici o deosebire de făcut :
c o n ţ i n u t u l conştiinţei este c o n ş t i i n ţ a însăşi, aşa că cine
tăgădueşte obiectivitatea conţinutului tăgădueşte prin
aceasta o b i e c t i v i t a t e a conştiinţei î n t r e g i !
P r i n u r m a r e c o r e c t u r a de făcut lui D a v i d H u m e este
a c e a s t a : scepticismul l u i n u t r e b u e r e s t r â n s la simplele
asocieri din l ă u n t r u l conştiinţei, ci t r e b u i e î n t i n s la c o n ­
ştiinţa întreagă, şi a t u n c i f o r m u l a r e a soluţiunii sale a r
fi t r e b u i t să fie astfel: î n l ă u n t r u l u n o r conştiinţe, despre
a căror existenţă n u p u t e m afirmă n i m i c cert, se p r o d u c
î m p r e u n ă r i sau asocieri, c a r i n'au nici ele vre-o v a l o a r e
obiectivă, în afară de v a l o a r e a pe care le-o dă forţa o-
bişnuinţei. Cu o asemenea formulare, p r o b l e m a ş t i i n ţ e i
s'ar fi pus şi m a i limpede în spiritul lui K a n t . Acesta a r
fi v ă z u t că refugiul lui la o c o n ş t i i n ţ ă „în g e n e r e " n u m a i
e r ă u n refugiu suficient. Categoriile a priori, s c ă p a r e a la
care r e c u r g e K a n t , n ' a r fi p u t u t găsi în u n i t a t e a c o n ş t i ­
i n ţ e i şi în i d e n t i t a t e a eul.ui o p u n t e de t r e c e r e p e n t r u a se
s t r e c u r ă din c o n ş t i i n ţ a t r a n s c e d e n t a l ă în conştiinţa r e a l ă
individuală, fiindcă atunci, încă dela H u m e , s'ar fi ş t i u t
că unitatea conştiinţei şi identitatea eului sunt fapte t o t
aşa de î n t â m p l ă t o a r e , c u m sunt şi celelalte asocieri din-
n ă u n t r u l c o n ş t i i n ţ e i ! P r i n t r ' u n scepticism m a i r a d i c a l
K a n t a r fi fost c o n s t r â n s să iese din c a d r u l psihologiei
şi să c a u t e ştiinţei u n f u n d a m e n t m a i a d â n c decât for­
mele a p r i o r i ale conştiinţei. I n acest caz, a m fi a v u t cu
t o t u l o a l t ă d i r e c ţ i u n e în a p l i c a r e a „concepţiunei co-
pernicane".

4. I n adevăr, din m o m e n t u l ce î n t r e î m p r e u n ă r i l e ,
s a u asocierile conştiinţelor i n d i v i d u a l e l u a t e ca t o t a l i ­
t ă ţ i , şi î m p r e u n ă r i l e sau asocierile elementelor d i n ă u n ­
t r u l unei singure conştiinţe, n u se m a i face nici o deo­
sebire, din acel m o m e n t scepticismul lui H u m e , din psi­
hologic devine sociologic. P r o b l e m a ş t i i n ţ e i n u se m a i
izbeşte a t u n c i de g r e u t a t e a de a înţelege, c u m î n t r e s t ă ­
rile conştiinţei i n d i v i d u a l e se p r o d u c asocieri cu c a r a c ­
t e r de obiectivitate, ci se izbeşte a c u m de g r e u t a t e a de
a înţelege c u m î n t r e diferiţii indivizi omeneşti se pot
stabili l e g ă t u r i cu c a r a c t e r de o b i e c t i v i t a t e ! Cum este
cu p u t i n ţ ă înţelegerea dela om la o m ? C u m este cu pu­
t i n ţ ă v i a ţ a l i m b a g i u l u i şi a t u t u r o r i n s t i t u ţ i u n i l o r cul­
t u r a l e ? D a c ă a d m i t e m că asocierile d i n ă u n t r u l u n e i sin­
g u r e conştiinţe i n d i v i d u a l e s u n t produse la î n t â m p l a r e ,
şi se păstrează p r i n obişnuinţă, a t u n c i p e n t r u a fi c o n ­
secvenţi ar t r e b u i să a d m i t e m că şi asocierile d i n t r e con­
ştiinţele m e m b r i l o r unei societăţi sunt şi ele t o t asocieri
de î n t â m p l a r e , şi conclusia ar t r e b u i să n e fie: n e g a r e a
ori şi cărei c e r t i t u d i n i în v i a ţ a c u l t u r e i omeneşti. I n faţa
u n u i asemenea scepticism, K a n t n ' a r m a i fi p u t u t găsi
u n refugiu la conştiinţa „în g e n e r e " , căci c o n ş t i i n ţ a „în
g e n e r e " p r e s u p u n e o conştiinţă c o m u n ă cel p u ţ i n î n t r e
d o u i oameni, ceeace însă el n ' a r fi fost i n d r i t u i t să ad­
m i t ă ! P r i n u r m a r e , p e n t r u a ne r e z u m ă , vedem, că o m a i
ştiinţifică înţelegere a conştiinţei i n d i v i d u a l e a r fi con­
s t r â n s pe H u m e să dea scepticismului său o f o r m u l a r e
l a r g ă socială şi n u n u m a i u n a p s i h o l o g i c ă ; el a r fi t r e ­
b u i t să proclame nihilismul t o t a l al c u l t u r i i omeneşti. I n
faţa u n u i asemenea scepticism, K a n t s'ar fi v ă z u t c o n ­
s t r â n s să r e n u n ţ e la ipoteza unei conştiinţe „în.genere",
c a r e n u are în sine o g a r a n ţ i e mai m a r e de obiectivitate,
de c u m are ori şi ce conştiinţă individuală, şi în cazul
acesta K a n t ar fi t r e b u i t să conchidă la u n apriorism ima­
nent în c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă şi nu la u n apriorism trans­
cendental, aşâ p r e c u m el face. A m fi a v u t a t u n c i o filo-
sofie k a n t i a n ă cu desăvârşire monistă. D a r despre acea­
sta, î n d a t ă m a i jos.

5. Critica de p â n ă aci ne p r e g ă t e ş t e destul p e n t r u a

înţelege n o u a sistematizare, pe care omul de ş t i i n ţ ă d e
astăzi, o p o a t e dă genialei perspective a lui K a n t .
I n această n o u ă sistematizare vor trebui să lipsească
m a i î n t â i u greşelile de psihologie, cari a v e a u curs în filo-
sofia asociaţionistă engleză, şi pe c a r e le-a î m p r u m u t a t
şi K a n t ; iar în al doilea rând, vor t r e b u i să fie adaose
concluziunile ştiinţelor noi, concluziuni c â ş t i g a t e d u p ă
K a n t , şi pe cari acesta n u le p u t u s e avea în considerare.
E r o r i l e de psihologie p r o v i n din i g n o r a r e a d e p e n ­
d e n ţ e i s t r â n s e care e x i s t ă î n t r e c o n ş t i i n ţ a individului
izolat şi m e d i u l în care acest individ se desvoltă. Vechii
psihologi se încercau să rezolve o p r o b l e m ă insolubilă,
şi a n u m e ei voiau să găsească o logică obiectivă în aso-
 cierile stărilor de conştiinţă ale u n u i individ care e so-
e o t i t izolat de r e s t u l l u m e i . Ei c o n s i d e r a u i m p r e s i u n i l e
v e n i t e prin s i m ţ u r i ca u n m a t e r i a l s t r ă i n de Logică, deşi
d e s t i n a t Logicei. Dincolo de s i m ţ u r i se găsea p e n t r u ei
l u m e a e x t e r n ă , cu fenomenele sale g u v e r n a t e de legi e-
t e r n e , deci obiective; dincoace de s i m ţ u r i , conştiinţa cea
p u r ă , care raţionează, deci are o logică; iar î n t r e a m â n ­
d o u ă u n d o m e n i u i n t e r m e d i a r , în care se p u t e a u p r o d u c e
sinteze empirice şi î n t â m p l ă t o a r e . Cu o a s e m e n e a con­
cepţie, soluţiunea scepticilor se i m p u n e a . A d e v ă r u l însă
este altul. I n t r e l u m e a e x t e r n ă şi logica r a ţ i o n a m e n t u l u i
clin c o n ş t i i n ţ a i n t e r n ă a omului nu există o î n t r e r u p e r e ,
ca aceea descrisă m a i sus. I m p r e s i u n i l e s i m ţ u r i l o r se pro­
d u c , se a d u n ă în stări de conştiinţă, se m e m o r e a z ă , etc.,
d u p ă n i ş t e legi tot aşâ de eterne, c u m se p r o d u c şi se îm­
p r e u n ă fenomenele de l u m i n ă , de căldură şi de m a g n e ­
t i s m din l u m e a din afară. N u există nici o diferenţă în­
t r e legea d u p ă care se p r o p a g ă l u m i n a în afară de ochiul
o m e n e s c şi î n t r e legea d u p ă care n e r v u l o p t i c conduce
i r i t a ţ i u n e a p r i m i t ă pe r e t i n ă p â n ă la c e n t r u l n e r v o s u n d e
se preface în i m a g i n ă sufletească. T o t ce se petrece în or­
g a n i s m u l n o s t r u biologic şi sufletesc, este perfect deter­
m i n a t şi logic, c u m s u n t şi fenomenele n a t u r e i e x t e r n e .
I n t r e logica g â n d u l u i şi logica l u m i i externe, nu se in­
t e r p u n e nici u n domeniu al h a z a r d u l u i , ci există o con­
t i n u i t a t e şi u n strict d e t e r m i n i s m . Cea m a i fantastică
i m a g i n ă a g â n d u l u i , p r e c u m şi cea m a i fantastică faptă
a voinţei omeneşti, iese d i n t r ' o î n l ă n ţ u i r e sufletească t o t
a ş â de strictă, c u m ies şi mişcările m e c a n i c e ale corpului
omenesc. F i i n d c ă noi n u p u t e m u r m ă r i această î n l ă n ţ u ­
x
ire, de aceea credem că i n t e r v i n e h a z a r d u l ) ; dacă a m
p u t e a - o însă u r m ă r i , a t u n c i a m r e n u n ţ ă să m a i v o r b i m
d e h a z a r d . M a t e r i a l u l care ne vine prin s i m ţ u r i n u este
e â t u ş de p u ţ i n u n m a t e r i a l inform, g a t a p e n t r u ori şi
ce î n t r e b u i n ţ a r e , ci el vine p r i n mijlocirea u n o r condi-

1) D Hume, în scrierea sa citată mai sus, face acest raţionament pen­

tru a dovedi că nu există libertatea de voinţă, dar nu şi pentru a dovedi că
•în asocierile dintre stările de conştiinţă nu există întâmplarea obişnuinţei.
ţ i u n i c o n s t a n t e şi produce la r â n d u l său, efecte c o n s t a n t e .
A p r e s u p u n e că pe d e a s u p r a a c e s t u i m a t e r i a l v e n i t prin
s i m ţ u r i , p l a n e a z ă u n fel de logică a g â n d u l u i a b s t r a c t ,
c a r e ar î n r â u r i m a t e r i a l u l simţurilor, sau Far organiză
şi dispune altfel de c u m este el p r i n n a t u r a lui d e t e r m i ­
n a t să fie, aceasta a r fi să se p r e s u p u n ă că m a t e r i a l u l
s i m ţ u r i l o r , care p â n ă ce ajunge la c o n ş t i i n ţ a omenească
u r m e a z ă legilor c o n s t a n t e ale n a t u r e i , de î n d a t ă ce a-
j u n g e la această conştiinţă, iese de sub d e t e r m i n i s m u l
acestor legi şi stă g a t a să p r i m e a s c ă ori şi ce modificări
şi d i r e c ţ i u n i i m p u s e de o forţă care se creiază din n i m i c
şi c a r e dispare d u p ă voie în nimic. A c e a s t a a r î n s e m n ă
însă t ă g ă d u i r e a d e t e r m i n i s m u l u i ştiinţei.
P r i n u r m a r e , eroarea vechei psihologii se eliminează
p r i n u r m ă t o r u l r a ţ i o n a m e n t . Dacă ar fi să existe o l o ­
gică a conştiinţei pure, în afară de m a t e r i a l u l simţurilor,
această logică n ' a r p u t e a t o t u ş i să influenţeze vre-o p ă r ­
ticică a sufletului n o s t r u real, fiindcă t o t ce este în su­
fletul n o s t r u real, este strict d e t e r m i n a t de legile n a t u r i i
şi n u poate l u ă o a l t ă organizare decât pe aceea care este
conformă cu aceste din u r m ă legi. Logica, d u p ă care se
constitue m a t e r i a l u l s i m ţ u r i l o r şi logica g â n d u l u i a b s t r a c t
trebuesc să fie într'o perfectă equivalenţă, p e n t r u ca î n ­
t r e ele să existe o l e g ă t u r ă . Nu poate fi, deoparte, em­
p i r i s m şi h a z a r d , iar de cealaltă p a r t e r i g i d i t a t e f o r m a l ă
şi c e r t i t u d i n e ; sau dacă aşa ceva poate fi, a t u n c i nu a-
v e m î n a i n t e a n o a s t r ă două p ă r ţ i ale u n u i acelaş suflet
omenesc, ci a v e m două suflete deosebite, cari n'au nici
u n mijloc de a se cunoaşte u n u l pe altul.
P r i n e l i m i n a r e a eroarei din psihologia lui H u m e şi
K a n t , dobândim, ca u l t i m r e z u l t a t , afirmarea neştirbită
a d e t e r m i n i s m u l u i sufletesc. P e baza acestui d e t e r m i n i s m ,
opoziţia d i n t r e funcţiunile s i m ţ u r i l o r şi funcţiunile in­
teligenţei, devine i n u t i l ă ; ambele aceste două feluri de
funcţiuni, î n t r u c â t s u n t în acelaş suflet, sunt equivalenţe,
adică sunt ca verigile u n u i acelaş fenomen f u n d a m e n t a l ,
care este c o n ş t i i n ţ a omenească.
Noile cuceriri ale ştiinţei pozitive, cuceriri câştigate
î n u r m a lui K a n t , vin să î n t ă r e a s c ă încă şi m a i m u l t
c o n c l u z i a de m a i sus. D u p ă u l t i m e l e progrese ale Chi­
miei, Fizicei şi Biologiei, o m u l de ş t i i n ţ ă astăzi a căpă­
t a t convingerea, că, a t â t în c o n s t i t u ţ i a sa chimică, cât
si în e v o l u ţ i u n e a sa mecanică, fizică şi biologică, u n i ­
versul în t o t a l i t a t e este u n i t a r . U n fapt cât de subiectiv,
î n a p a r e n ţ ă , care se petrece î n t r e elementele conştiinţei
o m e n e ş t i , îşi are r a ţ i u n e a sa de a fi în t o t a l i t a t e a fapte­
lor din restul u n i v e r s u l u i î n t r e g . D a c ă n'ar fi, bunioară,
e n e r g i a solară aşa şi a t â t a cât este, a t u n c i n ' a r fi nici
e v o l u ţ i u n e a p ă m â n t u l u i acolo u n d e e s t e ; şi a t u n c i n ' a r
ti nici formele de energie fizică acelea cari s u n t ; şi a t u n c i
n ' a r fi nici m e d i u l biologic în care trăieşte omul aşa c u m
e s t e ; şi a t u n c i n ' a r fi nici corpul, nici sufletul omului aşa
c u m este. e t c . ; dacă n ' a r fi p r i m a v e r i g ă a l a n ţ u l u i cau­
z a l , n ' a r fi nici veriga dela mijloc, şi nici aceea dela sfâr­
şit, căci t o a t e se condiţionează reciproc, şi u n a este ra­
ţ i u n e a de a fi a celeilalte. Cu un c u v â n t , noile c u c e r i r i
a l e ştiinţei, sfărâmă şi m a i m u l t barierele, pe cari psiho­
logia veche le pusese î n t r e om şi r e s t u l n a t u r i i . I n d i v i ­
d u a l i t a t e a o m u l u i n u există, şi nu se p o a t e înţelege decât
p r i n condiţiunile de e x i s t e n ţ ă ale fenomenelor care î n ­
conjură pe om. Cine cunoaşte legile acestor fenomene,
poate d e m o n s t r a cu c e r t i t u d i n e faptul ce a r e să se în­
t â m p l e şi în o r g a n i s m u l biologic şi în o r g a n i s m u l sufle­
t e s c al u n u i om. Cine c a u t ă u n f u n d a m e n t obiectiv la
afirmaţiunile m i n ţ i i sale, nu poate găsi alt u n d e v a m a i
bine u n aşa fundament, ca în î n l ă n ţ u i r e a faptelor din u n i ­
versul întreg.

6. Cu un c u v â n t , aşa dar, datele simţurilor cari p r o ­

d u c i m a g i n i şi asocierile i m a g i n i l o r sufleteşti, nu sunt
m a i p u ţ i n obiective de c u m sunt şi celelalte fenomene
a l e n a t u r i i ; fiindcă t o a t e fac p a r t e d i n a c e l a ş l a n ţ de con­
diţionare reciprocă a t u t u r o r p ă r ţ i l o r universului. I n t r e
i m a g i n e a din suflet şi energia solară, din p u n c t u l de ve­
dere al d e t e r m i n i s m u l u i ştiinţific, este acelaş r a p o r t n e ­
c e s a r ca şi î n t r e firul de iarbă şi energia solară, fiindcă
n i c i i m a g i n e a din suflet, nici firul de iarbă, n ' a r putea
să e x i s t e fără c ă l d u r a pe care o r a d i a z ă soarelui.
A c u m , î n a i n t e de a t r e c e la s i s t e m a t i z a r e a filosofică
a a c e s t o r concluziuni ale ştiinţei, şi u n d e v o m vedea care
este i m p o r t a n ţ a perspectivei k a n t i e n e , să ne o p r i m u n
m o m e n t şi să e x a m i n ă m c u m t r e b u e înţeles acest proces
de c o n d i ţ i o n a r e a t u t u r o r părţilor u n i v e r s u l u i . E s t e a-
cesta u n proces de e m a n a ţ i u n e , e m a n a r e a u n e i p ă r ţ i din
a l t ă p a r t e care serveşte d r e p t origină, sau este u n altfel
de proces? Când zicem, că energia solară condiţionează
e x i s t e n ţ a imaginei sufleteşti, t r e b u e să î n ţ e l e g e m oare
că e m a n ă din soare o s u b s t a n ţ ă de energie, care ajunsă
l a om, ia forma u n e i i m a g i n e sufleteşti, sau t r e b u e să în­
ţ e l e g e m în a l t chip această c o n d i ţ i o n a r e a i m a g i n e i su­
fleteşti p r i n s o a r e ?
A c e a s t ă cestiune a fost adeseori t r e c u t ă cu vederea,
deşi este de cea m a i m a r e u t i l i t a t e ca ea să fie bine elu­
cidată.
O m u l i g n o r a n t este î n c l i n a t să creadă că ori şi ce
c o n d i ţ i o n a r e sufletească t r e b u e să fie, la u r m a u r m e l o r ,
b a z a t ă pe procesul e m a n a ţ i u n i i . D e l a obiectul extern,
p l e a c ă ceva, c a r e v i n e p â n ă la simţul omenesc, şi p r i n a-
cest simţ, acelaş ceva t r e c e m a i d e p a r t e până la c o n ş t i i n ţ ă ,
u n d e se găseşte î n a i n t e a sufletului. Omul i g n o r a n t n u
p o a t e înţelege, c u m u n fenomen se p o a t e c o n d i ţ i o n a p r i n
a l t u l , dacă î n t r e aceste fenomene n u există o l e g ă t u r ă m a ­
t e r i a l ă . Influenţa, pe care o are u n fenomen A a s u p r a fe­
n o m e n u l u i B, t r e b u e să se sprijine pe ceva vizibil, pe ceva
c a r e să t r e a c ă din c o r p u l fenomenului A în c o r p u l feno­
m e n u l u i B, p e n t r u ca omul i g n o r a n t să aibă c r e d i n ţ a , că
î n t r ' a d e v ă r fenomenul B d e p i n d e dc fenomenul A. P e a-
ceastă c r e d i n ţ ă s a u întemeiat şi p r i m e l e c u n o ş t i n ţ e ştiin­
ţifice. L u m i n a , c ă l d u r a , electricitatea, m a g n e t i s m u l , e t c ,
a u fost explicate la î n c e p u t de o a m e n i de ştiinţă, cafiiind
nişte fluide emise de a n u m i t e corpuri, şi î m p r ă ş t i a t e apoi
a s u p r a altor corpuri. P â n ă a c u m de c u r â n d , se vorbea
î n c ă de fluidul electric şi m a i ales de fluidul m a g n e t i c .
A c u m a c e a s t ă c r e d i n ţ ă este r e c u n o s c u t ă ca e r o n a t ă .
E n e r g i a solară n u a r e nevoe de u n fluid m a t e r i a l , care să
o p o a r t e p â n ă la p ă m â n t şi aci să o facă să s t r ă b a t ă t o a t e
corpurile, ci ea în r e a l i t a t e consistă în o n d u l a ţ i u n i t r a n s ­
versale, cari se p r o p a g ă în n a t u r a î n t r e a g ă fără să se de­
plaseze m a t e r i a însăşi, p r i n mijlocul căreia ea s t r ă b a t e .
D e l a soare n u n e vine u n a t o m de m a t e r i e m a i m u l t peste
aceea ce a v e m , cu t o a t ă c ă l d u r a şi l u m i n a pe care el n i
le t r i m i t e ; aceea ce v i n e dela soare este d e t e r m i n a r e a
u n o r a n u m i t e fenomene în m a t e r i a p ă m â n t u l u i n o s t r u ,
cari la r â n d u l lor d e t e r m i n ă şi ele m a i d e p a r t e alte feno­
m e n e . F i r u l de iarbă care trăieşte, c u m se zice, din ener­
gia solară, în r e a l i t a t e n u «consumă», în înţelesul o b i ş ­
n u i t al c u v â n t u l u i , nici u n a t o m din m a t e r i a solară, ci
el t r ă i e ş t e din m a t e r i a globului n o s t r u p ă m â n t e s c , însă
d u p ă ce această m a t e r i e este pusă î n m i ş c a r e de e n e r g i a
solară. Când această energie va încetă, m a t e r i a care in­
t r ă în firul de iarbă, nu va pierde nici u n a t o m d m t r ' î n s a ,
ea va r ă m â n e şi m a i d e p a r t e pe globul nostru, d a r din
această m a t e r i e n u v a m a i eşi u n fir de iarbă, fiindcă
a t u n c i nu va m a i fi mişcarea, care pe u n e l e elemente m a ­
t e r i a l e să le î m p r e u n e şi p e altele să le d e s p a r t ă ; n u v a
m a i fi, cu u n c u v â n t , d e t e r m i n a r e a vieţii. T o t aşa şi cu
fenomenele sufleteşti. I n i m p r e s i u n e a de l u m i n ă , care n e
vine dela soare, n u trebuesc c ă u t a t e u r m e l e m a t e r i e i so­
lare, ci n u m a i d e t e r m i n ă r i l e mişcării î n c e p u t e dela soare.
I n r e z u m a t dar, p e n t r u explicarea c o n d i ţ i o n ă r i i r e c i p r o c e
d i n t r e diferitele p ă r ţ i ale universului, n u este de nici o
t r e b u i n ţ ă i p o t e z a e m a n a ţ i u n i i ; c o n d i ţ i o n a r e a u n u i feno­
m e n p r i n a l t fenomen, se poate înţelege şi fără o t r a n s ­
m i s i u n e de m a t e r i e , p r i n simpla î n l ă n ţ u i r e a formei fe­
nomenelor însăşi. A c e a s t ă explicare decurge, de a l t m i n -
treli, şi din p o s t u l a t u l u n i t ă ţ i i chimice a u n i v e r s u l u i .
Căci este evident, că din m o m e n t ce s u b s t r a t u l m a t e ­
r i a l al u n i v e r s u l u i este identic în t o a t e p ă r ţ i l e sale, i p o ­
teza e m a n a ţ i u n i i este de p r i s o s : d i v e r s i t a t e a fenomenelor
din n a t u r ă n u m a i poate fi înţeleasă a t u n c i , decât din
d i v e r s i t a t e a formei de energie în care se p r e z i n t ă m a t e ­
ria, iar n u din e m a n a ţ i u n i l e e l e m e n t e l o r acesteia.
 7. Acestea zise să r e v e n i m la s i s t e m a t i z a r e a despre
care vorbeam.
I a t ă dar u n u n i v e r s , în c a r e t o a t e p ă r ţ i l e lui se con­
diţionează în mod r e c i p r o c ; după legi fixe ; clupă u n de­
t e r m i n i s m r i g u r o s . N i m i c din aceea ce se î n t â m p l ă înlăun-
t r u l lui este p r o d u s u l î n t â m p l ă r i i . T o a t e fenomenele se
explică din î n l ă n ţ u i r e a lor riguroasă. F i r u l de iarbă creşte
pe câmpie, fiindcă u n d a de vieaţă, care p u n e în m i ş c a r e
m a t e r i a acestei câmpii, eră necesară să se producă, odată
ce u n d e l e energiei solare au fost pornite... I n mijlocul
acestui u n i v e r s , aşa de strâns legat în p ă r ţ i l e sale, m i n t e a
omenească îşi p u n e t o t u ş i î n t r e b a r e a : ce i n d r i t u e ş t e pe
om, ca el să fie sigur de afirmaţiunile ce face? Această
m i n t e , să p r e s u p u n e m , n u cunoaşte încă perspectiva lui
K a n t . F ă r ă p e r s p e c t i v a lui K a n t , r ă s p u n s u l v a fi a c e s t a :
m i n t e a omenească fiind o oglindă în care se r e s t r â n g e lu­
m e a din afară, s i g u r a n ţ a pe care o a t r i b u e o m u l afirmări­
lor sale d e c u r g e din l e g ă t u r a reală care este î n t r e l u c r u r i l e
clin afară ; afirmaţiunile omeneşti s u n t copiile r a p o r t u r i ­
lor obiective e x t e r n e ! A c e s t a a fost r ă s p u n s u l vechilor fi­
losofi. D a r teoria m i n ţ i i - o g l i n d ă explică c u m omul poate
face afirmaţiuni, nu însă şi de ce a f i r m a ţ i u n i l e acestea
a u c a r a c t e r u l de a fi logic n e c e s a r e ! P e n t r u a p u t e a ex­
plică şi pe acest din u r m ă caracter, a r t r e b u i presupus,
că oglinda m i n ţ i i a r e î n a i n t e a sa t o t a l i t a t e a universului,
p e n t r u ca ea să v a d ă c u m în această t o t a l i t a t e r a p o r t u l
resfrânt de dânsa este în a d e v ă r necesar. U n i v e r s u l î n ­
t r e g trebuie să stea î n a i n t e a oglinzei m i n ţ i i omeneşti ca
o sferă perfectă, aşâ c u m ceruse în chip foarte logic filo­
soful elin Parmenicle, p e n t r u ca să fie posibil o m u l u i să
c r e a d ă în necesitatea afirmaţiunii ce face! D a c ă univer­
sul n u stă ca o t o t a l i t a t e bine stabilită înaintea oglinzei
m i n ţ i i , a t u n c i pe ce se întemeiază o m u l ca să afirme, că
r a p o r t u l î n t r e v ă z u t de d â n s u l este în a d e v ă r n e c e s a r ? O
m i n t e c a r e oglindeşte n u m a i o p a r t e a u n i v e r s u l u i n u
este î n d r i t u i t ă să afirme a d e v ă r u r i necesare, fiindcă tot­
d e a u n a , cu oglindirea celeilalte p ă r ţ i care a r ă m a s , este
d a t ă şi posibilitatea să se p r o d u c ă a f i r m a ţ i u n i contra-
 d i c t o r i i ! M i n t e a - o g l i n d ă n u p o a t e c u n o a ş t e adevărul de­
cât din i m a g i n e a resfrântă a î n t r e g u l u i u n i v e r s , a t â t în
t i m p cât şi în spaţiu. P â n ă ce în oglinda m i n ţ i i nu i n t r ă
t o t a l i t a t e a universului, p â n ă a t u n c i n u p o a t e fi vorba
de a f i r m a ţ i u n i u n i v e r s a l e şi n e c e s a r e . Aceasta, încă o d a t ă
o prevăzuse destul de clar vechiul P a r m e n i d e . D a r este
oare aşa, ceva cu n e p u t i n ţ ă ? D e sigur că nu. Ori şi câtă
p u t e r e misterioasă a m a t r i b u i noi oglinzii din m i n t e , n i c i ­
o d a t ă n u v o m ajunge să concepem, c u m t o t a l i t a t e a u n i ­
v e r s u l u i poate fi resfrântă într'însa. Universul este i n -
7 finit în t i m p şi în spaţiu, deci n u se va p u t e a n i c i o d a t ă
p r i n d e u n i t a t e a lui totală. Apoi u n d e se sfârşeşte u n i ­
versul în s p a ţ i u ! ? U n d e se sfârşeşte m a i ales, u n i v e r s u l
în t i m p ! ? Mintea, care se consideră pe sine ca o oglindă
a lumei, trebuie să conchidă la i m p o s i b i l i t a t e a afirmă­
rilor cu c a r a c t e r de necesitate, şi t r e b u i e să r e c u n o a s c ă
afirmărilor omeneşti n u m a i o v a l o a r e de p r o b a b i l i t a t e .
Aşâ au şi conchis scepticii din t o a t e t i m p u r i l e . Să facem
să i n t e r v i n ă însă perspectiva k a n t i a n ă , şi să r ă s t u r n ă m
ordinea de î n l ă n ţ u i r e a fenomenelor ! T o t u l a t u n c i se lu­
m i n e a z ă , şi r ă s p u n s u l c ă u t a t m a i sus, vine dela sine.
U n i t a t e a , — c o n d i ţ i u n e a sine qua non a r a p o r t u l u i
de necesitate, — n u t r e b u i e pusă în l u m e a din afară, ci
în faptul conştiinţei noastre, căci u n i t a t e a lumei din a-
fară n u o p u t e m niciodată afirmă, pe când u n i t a t e a con­
ştiinţei n o a s t r e o p u t e m t o t d e a u n a afirma, ea fiind p r e ­
supusă în făptuirea ori şi cărui r a ţ i o n a m e n t al nostru.
U n i t a t e a lumei din afară p o a t e fi uşor contrazisă. P o a t e
fi un univers, d a r pot fi şi mai multe u n i v e r s u r i ; u n i v e r ­
sul, care ne este cunoscut, poate fi finit, d a r poate fi şi
infinit; simţurile noastre pot p r i n d e desfăşurarea tuturor
fenomenelor din univers, dar ele pot p r i n d e n u m a i o
parte, iar cealaltă p a r t e să r ă m â n ă ascunsă lor, e t c , cu
u n c u v â n t , despre u n i t a t e a fenomenelor din afară, noi
n u p u t e m n i c i o d a t ă dâ o afirmare cu c a r a c t e r de nece­
sitate. A c e a s t ă u n i t a t e însă t r e b u i e să existe, căci dacă
n ' a r există ea, n ' a r există nici ştiinţa noastră. U n i v e r s u l
ştiinţei n o a s t r e t r e b u i e să fie u n u l ; el a v â n d o reci p r o -
c i t a t e c o n s t a n t ă î n t r e diferitele lui p ă r ţ i . I n universul
ş t i i n ţ e i n o a s t r e t r e b u i e să existe o u n i f o r m i t a t e de legi,
fiindcă n u m a i aşâ poate fi u n strict d e t e r m i n i s m . D a r de
ce acest trebuie? De ce nu, s i m p l a p r o b a b i l i t a t e ? De ce
determinismul riguros ? Fiindcă mintea omenească nu
poate p r i m i v a g u l probabilism, ci ea cere o bază sigură
de obiectivitate. D a r a t u n c i , n u l u m e a e x t e r n ă , î m i i m ­
p u n e d e t e r m i n i s m u l universului, ci însăşi m i n t e a m e a !
I a t ă - n e astfel în plină perspectivă k a n t i a n ă .
A c e a s t ă perspectivă n u este i m p u s ă de c u n o ş t i n ţ a
psihologică a m i n ţ e i omeneşti, este i m p u s ă de p o s t u l a t u l
d e t e r m i n i s m u l u i u n i v e r s a l . Nu p o t susţine acest deter­
m i n i s m , decât dacă a m u n i t a t e a t o t a l ă a u n i v e r s u l u i . U n i ­
t a t e a universului din afară însă n u o p o t niciodată av eâ
în oglinda m i n ţ i i mele. R ă m â n e a t u n c i i n t e r v e r t i r e a o r -
dinei de î n l ă n ţ u i r e a fenomenelor din l a n ţ u l d e t e r m i n i s ­
m u l u i : înlocuirea u n i t ă ţ i i u n i v e r s u l u i e x t e r n p r i n u n i ­
t a t e a conştiinţei. P e r s p e c t i v a lui K a n t aduce determinisî
m u l u i u n i v e r s a l l u m i n a care îl face să fie înţeles. Ea
este u n p u n c t de vedere h e u r i s t i c şi n i m i c m a i m u l t .
I n l u m i n a acestei pespective, d e t e r m i n i s m u l ş t i i n ­
ţific îşi câştigă u n i t a t e a , fără de c a r e el n u se p u t e a sus­
ţine. A c u m în perspectiva l u i K a n t , m i n t e a este m u l ţ u ­
mită, este convinsă. î n l ă n ţ u i r e a fenomenală a u n i v e r s u ­
lui stă pe o bază s i g u r ă : pe baza u n i t ă ţ i i conştiinţei o-
m e n e ş t i . Ori şi ce filosofie, care primeşte p o s t u l a t u l d e ­
t e r m i n i s m u l u i ştiinţific, se va găsi î n a i n t e a aceleiaşi p r o ­
bleme, şi p r i n u r m a r e v a fi ţ i n u t ă să aleagă sau să r e s ­
pingă p e r s p e c t i v a lui K a n t . V a respinge această p e r s ­
pectivă,; a t u n c i filosofia în cestiune v a fi constrânsă să
dovedească u n i t a t e a u n i v e r s u l u i în a l t mod decât pe baza
conştiinţei, ceeace îi va fi cu n e p u t i n ţ ă . P r i n u r m a r e ori
şi ce filosofie care p r i m e ş t e p o s t u l a t u d e t e r m i n i s m u l u i
u n i v e r s a l va t r e b u i să primească p e r s p e c t i v a k a n t i a n ă .

8. D i n acestea r e z u l t ă :
P e r s p e c t i v a lui K a n t n u are nici u n sprijin în n a ­
t u r a psihologică a c o n ş t i i n ţ e i omeneşti. Indiferent de
c u m este constituită psihologiceşte conştiinţa omenească,
p e r s p e c t i v a a p r i o r i s m u l u i este c e r u t ă de u n i t a t e a ş t i i n ­
ţei şi se i m p u n e ca o perspectivă heuristică, p r i n care
înţelegem d e t e r m i n i s m u l . E s t e acesta din u r m ă însă t ă ­
găduit, a t u n c i dela sine cade şi u t i l i t a t e a perspectivei
lui K a n t .
D u a l i s m u l i n t r o d u s de c ă t r e K a n t î n t r e c o n ş t i i n ţ a
în g e n e r e şi c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă , este p r o d u s p r i n in­
fluenţa psihologiei t i m p u l u i , şi n u a r e nici o i m p o r t a n ţ ă
p e n t r u susţinerea perspectivei t o t a l e . D u a l i s m u l acesta
este chiar o eroare, fiindcă el face să se p r e s u p u n ă că în
l a n ţ u l d e t e r m i n i s m u l u i u n i v e r s a l există o lacună, şi a-
n u m e l a c u n a c a r e ar stă în c â m p u l de funcţionare a sen­
sibilităţii. D u a l i s m u l i n t r o d u s de K a n t , se explică, p r o ­
babil, p r i n eroarea de psihologie a lui D a v i d H u m e . D a c ă
n ' a r fi fost filosofia asociaţionistă a acestui filosof, K a n t
a r fi definit a p r i o r i s m u l său pe baza d e t e r m i n i s m u l u i
cosmic, şi a r fi fost m a i clar. El a u t o r u l o p e r e i : Istoria
generală şi teoria cerului, sau încercare de a explică rân-
duiala şi origina mecanică a universului pe baza principiilor
lui Newton'], a r fi d e m o n s t r a t că u n i t a t e a conştiinţei o-
m e n e ş t i este un postulat, din care d e c u r g e v a l i d i t a t e a
a x i o m e l o r m e c a n i c e ale lui N e w t o n , şi, în cazul acesta,
c u r e n t u l filosofiei positiviste m o d e r n e , care a v e n i t d u p ă
K a n t , şi-ar fi găsit m a i uşor c o m p l e c t a r e a sa metafizică,
în a p r i o r i s m u l a c e s t u i a din u r m ă . P r i n i n t r o d u c e r e a e-
roarei de psihologie a lui H u m e , K a n t a î n g r e u n a t el
însuşi înţelegerea filosofiei sale, şi a d a t m o t i v ca a c e a s t ă
filosof ie să a p a r ă ca o d u ş m a n ă a filosofiei positiviste,
când ea de fapt n u este d e c â t a n t i c i p a r e a acestei din
u r m ă filosofii.
Din acestea m a i r e z u l t ă apoi, că t o a t e î n c e r c ă r i l e
făcute de filosofii de d u p ă K a n t , şi pe c a r e le-am e n u -
m ă r a t m a i sus, se găsesc pe o cale greşită. O b i e c t i v i t a t e a
ştiinţifică, pe care aceşti filosofi o căută, n u poate să stea

1) Allgemeine Xaturgeschichte und Theorie des Himmels, oder Versuch

von der Verfassung und dem mechanischen Ursprünge des ganzen Weit­
gehendes nach Sea-'on sehen Grundsätzen abgehandelt. !7~>~>.
 î n t r ' u n a n u m i t fel ele conştiinţă, m a i s u p e r i o a r ă sau m a i
a d â n c ă de cum este c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u l u i real, ci ea stă
în f u n c ţ i u n e a logică pe care o a r e r a ţ i o n a m e n t u l o m e ­
nesc de a p u n e în d e p e n d e n ţ ă p ă r ţ i l e u n e i u n i t ă ţ i de con­
ş t i i n ţ ă . S p e c u l a ţ i u n i l e a s u p r a s u b s t r a t u l u i organic î n ­
suşi, în c a r e se desfăşură această funcţiune, s u n t absolut
d e prisos. F i e că s'ar desfăşură această funcţiune : în
c o n ş t i i n ţ a geniului, în o r g a n i s m u l biologic, sau în o r g a ­
n i s m u l social, e t c , este indiferent p e n t r u obiectivitatea
ş t i i n ţ e i ; căci nu n a t u r a elementelor, cari i n t r ă în depen­
d e n ţ ă u n e l e cu altele este de i m p o r t a n ţ ă , ci faptul în
sine că se poate stabili î n t r e e l e m e n t e l e u n e i u n i t ă ţ i o
d e p e n d e n ţ ă logică. Acest fapt îl c o n s t a t ă m în conştiinţa
n o a s t r ă i n d i v i d u a l ă şi ne este de a j u n s ; el justifică p e r s ­
p e c t i v a a p r i o r i s m u l u i . A c e s t fapt se p o a t e găsi şi în
a l t e organisme, decât în acela al conştiinţei individuale !
E l ar trebui să se găsească în tot ce a p a r e ca i n d i v i d u a ­
litate, şi m a i presus de t o a t e el t r e b u i e să se găsească şi
în u n i v e r s l u a t ca t o t a l i t a t e , fiindcă dacă n u s'ar găsi
aci, n u ar m a i fi fundat d e t e r m i n i s m u l c o s m i c ! T o ţ i filo­
sofii cari a u î n c e r c a t să înlocuiască c o n ş t i i n ţ a în genere
a lui K a n t p r i n t r ' u n a l t fel de conştiinţe, n'au făcut alt­
ceva decât să găsească i l u s t r a ţ i u n i p e n t r u faptul funda­
m e n t a l al funcţiuni r a ţ i o n a m e n t u l u i ; ei n'au făcut decât
să s t r ă m u t e a c e a s t ă funcţiune în m e d i u r i deosebite. Aceea
ce este însă p r i n c i p a l nu este m e d i u l unde găsim funcţiu­
nea, ci faptul că această funcţiune e x i s t ă şi se i m p u n e
c o n ş t i i n ţ e i omeneşti. K a n t însuşi a d a t o i l u s t r a ţ i u n e
i m a g i n â n d e x i s t e n ţ a acestei funcţiuni în m e d i u l unei
„conştiinţe în g e n e r e " , t r a n s c e n d e n t a l e .
D a c ă filosofii, c o n t i n u a t o r i ai lui K a n t , nu ar fi fost
înşelaţi de eroarea de psihologie a acestuia, ei a t u n c i a r
ii v ă z u t în a p r i o r i s m u l lui K a n t o simplă p e r s p e c t i v ă
p e n t r u o m a i uşoară î n ţ e l e g e r e a d e t e r m i n i s m u l u i pos­
t u l a t de u n N e w t o n şi L a p l a c e , şi n u a r m a i fi c ă u t a t
o r i g i n i l e m a t e r i a l e ale a p r i o r i s m u l u i în : geniu, societate,
voinţă, elan vital, etc. E i ar fi înţeles că a p r i o r i s m u l n u
a d a o g ă o verigă m a i m u l t peste cele ce există în l a n ţ u l
d e t e r m i n i s m u l u i universal, ci dă n u m a i o n o u ă p o z i ţ i -
une, din care, acest l a n ţ al d e t e r m i n i s m u l u i se poate v e ­
dea m a i bine. Mediul în care se alege locul nouei pozi-
ţiuni, este indiferent.
A t â t p o a t e să r e z u l t e din premisele dela care pleacă
filosofia lui K a n t , fiindcă aceste p r e m i s e sunt scoase din
ş t i i n ţ a Mecanicei şi a M a t e m a t i c e i cunoscută în t i m p u l
său. A l t e premise a r fi a d u s negreşit a l t e r e z u l t a t e . A l t e
premise ne sunt şi impuse de ş t i i n ţ a de astăzi.
 P A R T E A III
CONŞTIINŢA REALĂ.
RERSONALIS/AUL ENERGETIC.

CAPITOLUL I
P R O B L E M A ETERNĂ

1. Problema eternă. Soluţiunea contrară Metafizicei. — 2. Antropomor­

fismul naiv şi buddhismul. — 3. Metafizica raţionalistă. — 4. Identitatea între
u n i t a t e a din conştiinţa omenească şi u n i t a t e a din u n i v e r s ^ &r"S'oHlţnmea.
identităţii este superioară paralelismului psiho-fisic, fiind în conformitate cu
fâpjţele experienţei. — 6. Forma sub care apare la Kant soluţiunea identi-
tăţiinSTeajunsurile acestei forme. — 7. Direcţiunea în care trebue c ă u t a t ă com-
plectarea filosofiei lui Kant.

1. A d e v ă r a t u l f u n d a m e n t pe care se r e a z i m ă aprio­
r i s m u l k a n t i a n este, aşa dar, p o s t u l a t u l d e t e r m i n i s m u ­
lui u n i v e r s a l . Cu a d m i t e r e a d e t e r m i n i s m u l u i devine a-
ceptabilă şi ipoteza a p r i o r i s m u l u i . F e n o m e n e l e u n i v e r ­
sului se condiţionează unele pe altele, f o r m â n d o u n i t a t e .
D i n a c e a s t ă u n i t a t e d e c u r g r a p o r t u r i l e necesare stabilite
de ştiinţă. M i n t e a omenească îşi fundează afirmările sale
pe u n i t a t e a fenomenelor e x t e r n e . D a r această u n i t a t e
este p r e a v a s t ă p e n t r u a fi cuprinsă. U n i t a t e a fenomene­
lor e x t e r n e p r e s u p u n e u n i t a t e a în t i m p şi s p a ţ i u ; cine
p o a t e afirmă însă o aşa u n i t a t e ? T o t u ş i , a d e v ă r u l n e c e ­
sar există, căci ştiinţa există, A t u n c i de u n d e vine nece­
s i t a t e a pe care o aflăm în a d e v ă r u r i l e ştiinţei ?
D i n u n i t a t e a conştiinţei o m e n e ş t i !
T o t u l a c u m se l ă m u r e ş t e . U n i t a t e a u n i v e r s u l u i se
înlocuieşte cu u n i t a t e a conştiinţei. D i n această u n i t a t e
d e c u r g a d e v ă r u r i l e necesare ale ştiinţei.
D a r această i n t e r v e r t i r é de direcţie dă ea ceva m a i
m u l t decât o înlesnire de s i s t e m a t i z a r e ? A d i c ă u n i t a t e a
de c o n ş t i i n ţ ă înlocueşte ea u n i t a t e a universului, n u m a i
din p u n c t de v e d e r e formal, sau a r e şi o î n s e m n ă t a t e m a i
profundă ? P o a t e omul de ştiinţă, din analiza u n i t ă ţ i i de
conştiinţă, să t r a g ă vre-o concluzie a s u p r a u n i t ă ţ i i u n i ­
versului ?
I a t ă î n t r e b ă r i , cari ne i n t r o d u c în miezul d i s c u ţ i u -
nilor metafizice ale v r e m e i noastre.
Ajunşi aci, vedem c u m problemele ştiinţei se leagă
cu t o a t e problemele cele m a r i , pe cari şi le-a pus m i n t e a
omenească în decursul secolilor; şi cum ea n u poate fi
deslegată d e c â t d i m p r e u n ă cu t o a t e aceste probleme. A c i
ne găsim î n a i n t e a unei e t e r n e probleme.
S o l u ţ i u n i au fost propuse m u l t e . Cea m a i logică pare
a fi u r m ă t o a r e a : î n l o c u i r e a u n i t ă ţ i i u n i v e r s u l u i p r i n uni­
t a t e a conştiinţei, n u are decât i m p o r t a n ţ a u n e i perspec­
t i v e fericite spre l ă m u r i r e a p r o b l e m e i ştiinţei. I n sine,
î n l o c u i r e a n u t r e b u e l u a t ă ca u n fapt p o z i t i v ; ea n u a-
d a u g ă şi nici n u scade n i m i c la celelalte fapte ale n a t u ­
rii. Omul de ştiinţă poate să-şi sistematizeze c u n o ş t i n ţ e l e
sale, a d o p t â n d u n i t a t e a conştiinţei ca u n p u n c t de î n ă l ­
ţime, d a r niciodată el n u t r e b u e să considere u n i t a t e a
c o n ş t i i n ţ e i ca o r e a l i t a t e , c a r e poate înlocui r e a l i t a t e a
u n i v e r s u l u i . D i n datele r e a l e ale conştiinţei omeneşti n u
se deduce p e n t r u ş t i i n ţ a u n i v e r s u l u i m a i m u l t , decât s'ar
deduce din datele r e a l e ale ori şi cărui alt fapt n a t u r a l .
P e r s p e c t i v a k a n t i a n ă este o p e r s p e c t i v ă h e u r i s t i c ă şi n i ­
m i c m a i mult. A d e v ă r u r i l e ştiinţei vin din e x p e r i e n ţ ă ;
n u m a i o m a i b u n ă sistematizare a lor p o a t e v e n i din a-
p r i o r i s m . U n i t a t e a conştiinţei r e g u l e a z ă p â n ă la u n p u n c t
c u n o ş t i n ţ e l e ştiinţifice, dar ea nu le constitue.
A c e a s t a este s o l u ţ i u n e a c a r e r e z u l t ă consecvent din
filosofía lui K a n t ; d a r pe care K a n t , spirit metafizic, o
c o n t r a z i c e el însuşi. A c e a s t a este soluţiunea ori şi cărei
filosofii, care să bazează pe p o s t u l a t u l d e t e r m i n i s m u l u i ,
şi care n u vrea să iese din cadrul e x p e r i e n ţ i i : este s o l u ţ i u -
nea filosofiilor positiviste d u ş m a n e ale ori şi cărei Metafi­
zici. D a r această soluţiune n u este m u l ţ u m i t o a r e . K a n t
însuşi, care a expus'o cel dintâi, n u o susţine în mod
c o n s e c v e n t ; iar aceia, cari au î n c e r c a t să-1 completeze,
încă şi m a i puţin, p r e c u m a m văzut. Aceştia cu toţi s'au
î n d e p ă r t a t dela m e t o d a critică a lui K a n t , şi a u încercat
să găsească u n f u n d a m e n t real p e n t r u apriorism în a n u ­
m i t e u n i t ă ţ i organice, m a i m u l t sau m a i p u ţ i n a n a l o a g e
..conştiinţei în g e n e r e " . T o a t e aceste încercări însă n u
d a u a p r i o r i s m u l u i un f u n d a m e n t m a i solid, de c u m 1-a
d a t filosofia lui K a n t ; căci t o a t e aceste u n i t ă ţ i organice,
fie ele formate din c o n ş t i i n ţ a geniului, fie din conştiinţa
socială, fie din e l a n u l v i t a l etc., nu c u p r i n d u n p u n c t de
vedere m a i p r i e l n i c p e n t r u s i s t e m a t i z a r e a cunoştinţelor,
de c u m îl c u p r i n d e u n i t a t e a conştiinţei i n d i v i d u a l e , care
este, în definitiv, faptul f u n d a m e n t a l după care f o r m ă m
p r i n analogie şi pe celelalte u n i t ă ţ i o r g a n i c e . E r a de prisos
chiar ipoteza lui K a n t despre o conştiinţă în g e n e r e ; cu
a t â t m a i m u l t sunt de prisos celelalte o r g a n i s m e u n i ­
t a r e i m a g i n a t e d u p ă t i p a r u l „conştiinţei în g e n e r e " . D i n
p u n c t de vedere logic, u n i t a t e a conştiinţei i n d i v i d u a l e
este u n f u n d a m e n t t o t aşa de suficient p e n t r u a e x p l i c ă
c a r a c t e r u l de n e c e s i t a t e al a d e v ă r u l u i ştiinţific, c u m
s u n t şi celelalte u n i t ă ţ i organice, i a r din p u n c t de ve­
dere metafizic, r e a l i t a t e a conştiinţei i n d i v i d u a l e o m e ­
n e ş t i este de sigur cu m u l t m a i b o g a t ă în însuşiri decât
este r e a l i t a t e a t u t u r o r celorlalte u n i t ă ţ i i m a g i n a t e . G r e -
şala c o n t i n u a t o r i l o r lui K a n t consistă în aceea că ei a u
crezut, că rezolvarea problemei ştiinţei depinde de o m a i
b u n ă definire a „conştiinţei în g e n e r e " , care u r m e a z ă să
fie pusă ca f u n d a m e n t al ştiinţei, în loc de a se î n t r e b ă
dacă, î n a i n t e de definirea conştiinţei, s u n t e m î n d r e p t ă ­
ţ i ţ i în p r i n c i p i u a înlocui u n i t a t e a u n i v e r s u l u i cu ori
şi ce fel de a l t ă u n i t a t e . U n i t a t e a u n i v e r s u l u i nu o pu­
t e m prinde, şi în locul acestei u n i t ă ţ i aşezăm o u n i t a t e
o r g a n i c ă sau o u n i t a t e de conştiinţă o a r e c a r e ; d a r ce ne
î n d r e p t ă ţ e ş t e să l u ă m u n i t ă ţ i l e acestea din u r m ă , d r e p t
r e a l e ? D e ce n ' a r fi u n i t a t e a de conştiinţă, isvorul t u t u ­
ror celorlalte u n i t ă ţ i , o s i m p l ă i l u z i e ? Ce ne î n d r e p t ă ­
ţeşte să credem că a f i r m a ţ i u n i l e conştiinţei noastre, cari
se p r o d u c în c o n f o r m i t a t e cu logica omenească negreşit,
trebuesc să găsească n u m a i decât o a p l i c a ţ i u n e în r o s t u l
u n i v e r s u l u i î n t r e g ? Cu a l t e c u v i n t e , n u m a t e r i a l u l p r i s ­
mei, p r i n ajutorul c ă r u i a se i n t r o d u c e o p e r s p e c t i v ă u n i ­
t a r ă în fenomenele n a t u r e i , este l u c r u de care t r e b u e să
n e îngrijim în p r i m u l r â n d , ci t r e b u e să ne îngrijim m a i
î n t â i de r ă s p u n s u l ce s u n t e m d a t o r i să d ă m la î n t r e b a r e a :
p o a t e servi d r e p t f u n d a m e n t al ştiinţei u n i v e r s a l e şi ne­
cesare a l t ă perspectivă, d e c â t aceea a u n i v e r s u l u i însuşi ?
Dacă pe acesta din u r m ă n u o p u t e m avea, care este a-
t u n c i v a l o a r e a perspectivei i n t r o d u s ă de u n i t a t e a con­
ştiinţei o m e n e ş t i ?

2. Aceste î n t r e b ă r i ne d u c direct la p r o b l e m a cea

m a r e , pe care şi-a pus-o Metafizica t u t u r o r veacurilor şi
a n u m e : care este fondul r e a l al poziţiunei o m u l u i faţă
de r e s t u l u n i v e r s u l u i ? P e ce fond real se sprijină: u n i ­
t a t e a de conştiinţă, i n d i v i d u a l i t a t e a corporală şi sufle­
tească, p e r s o n a l i t a t e a , înţelesul e u l u i ; cu un c u v â n t : cre­
d i n ţ a că omul c o n s t i t u e o u n i t a t e a p a r t e şi r e a l ă în m i j ­
locul î n t i n s u l u i univers ? Ce r a ţ i u n e superioară stă la ori­
g i n a diferenţierii care se face î n t r e conştiinţa o m e n e a s ­
că şi restul u n i v e r s u l u i ?
Cu rezolvarea acestei m a r i probleme, este d a t ă şi
r e z o l v a r e a p r o b l e m e i ştiinţei. Bine înţeles, aci este v o r b a
de r e z o l v a r e a acesteia din u r m ă din p u n c t de vedere m e ­
tafizic. Filosoful c a r e r e n u n ţ ă la Metafizică, şi se m u l ţ u ­
m e ş t e cu p o s t u l a t u l d e t e r m i n i s m u l u i , acela n u se m a i
î n t r e a b ă de u l t i m u l fond real şi de u l t i m a r a ţ i u n e , cari
sprijinesc u n i t a t e a logică a d e t e r m i n i s m u l u i ; u n a s e m e ­
nea filosof se m u l ţ u m e ş t e cu u n i t a t e a formală a conşti­
i n ţ e i omeneşti. P e n t r u filosoful însă care nu se m u l ţ u ­
m e ş t e cu u n i t a t e a formală a conştiinţei, ci v r e a să p ă ­
t r u n d ă m a i a d â n c în c u n o ş t i n ţ a lucrurilor, p e n t r u acela
î n t r e b ă r i l e de m a i sus se i m p u n . Acest filosof v r â n d să
ştie, dacă u n i t a t e a formală a c o n ş t i i n ţ e i corespunde unei
u n i t ă ţ i reale, sau dacă ştiinţa omenească a r e o v a l o a r e
obiectivă, şi nu n u m a i u n a subiectivă, este c o n s t r â n s să-şi
lărgească p r o b l e m a ştiinţei şi astfel să i n t r e pe t e r e n u l
Metafizicei.
O foarte r ă s p â n d i t ă s o l u ţ i u n e metafizică la p r o b l e ­
mele cari ne p r e o c u p ă a d a t - o de m u l t a n t r o p o m o r f i s m u l
n a i v . D u p ă această r u d i m e n t a r ă Metafizică, omul for­
m e a z ă o u n i t a t e c o n c r e t ă c a r e este opusă universului.
Corpul şi sufletul sunt p ă r ţ i l e principale ale acestei u n i ­
t ă ţ i . E l e sunt separabile. I n t i m p u l vieţii, sufletul p o a t e ,
în a n u m i t e cazuri, să părăsească c o r p u l cu c o n d i ţ i u n e a
de a reveni iarăşi, pe când d u p ă m o a r t e a omului, sufle­
t u l este liber să t r ă i a s c ă de sine m a i d e p a r t e în u n i t a t e a
lui izolată. D o v a d a separaţi u n i i sufletului de corp, în
t i m p u l vieţii, o găseşte acest a n t r o p o m o r f i s m în c a z u r i l e
de a n u m i t e boli, în care se observă o c o m p l e c t ă t r a n s ­
f o r m a r e a i n d i v i d u l u i . I n t i m p u l frigurilor şi a boalelor
n e r v o a s e bunioară, o m u l bolnav p a r e a n u m a i fi a c e l a ş
ca m a i n a i n t e . D e aci dovada că sufletul n u este l e g a t
de corp. I a r dovada, că sufletul poate t r ă i şi fără c o r p ,
se p r o d u c e p r i n e x i s t e n ţ a viselor, în c a r i a p a r o a m e n i
cari sunt m o r ţ i de m u l t . C u m corpurile acestor m o r ţ i
au p u t r e z i t sub ochii celor vii, a p a r i ţ i u n e a din vise n u
p o a t e fi d e c â t o dovadă că m o r ţ i i trăiesc ca suflete, m a i de­
p a r t e . A n t r o p o m o r f i s m u l n a i v crede apoi, şi p r i n aceasta
se c a r a c t e r i z e a z ă el m a i ales, că î n t r e obiectele u n i v e r ­
sului e x t e r n sunt aceleaşi legături, ca şi î n t r e stările su­
fleteşti ale omului. P a s i u n i l e , s e n t i m e n t e l e şi m o t i v e l e
de a c t i v i t a t e ale o m u l u i ar fi, d u p ă el, aceea ce mişcă şi
m a t e r i a l u m i i din p r e j u r : î n l ă u n t r u l fiecărui obiect al n a ­
t u r i i , ca şi î n l ă u n t r u l fiecărui corp omenesc stă u n suflet
din care isvorăsc schimbările cari se văd. T o t ce se mişcă,
se mişcă prin a c t i v i t a t e a - u n u i suflet, şi ca a t a r e îşi g ă ­
seşte e x p l i c a r e a în v o i n ţ a individului. I a r v o i n ţ a este în
afară de ori şi ce p r e v e d e r e .
A n t r o p o m o r f i s m u l n a i v n u încearcă o d i s c u ţ i u n e ,
ci el se m ă r g i n e ş t e să afirme o t e n d i n ţ ă f u n d a m e n t a l ă a
c o n ş t i i n ţ e i omeneşti, d u p ă o logică foarte simplă. Con­
ş t i i n ţ a omenească se simte a t r a s ă de t o t ce se î n t â m p l ă
în m o d e x t r a o r d i n a r , şi ca a t a r e , ea n u vede în l u m e decât
fiinţe e x t r a o r d i n a r e . A n t r o p o m o r f i s m u l n a i v este m e t a ­
fizica o m u l u i p r i m i t i v , c a r e identifică r e a l i t a t e a 1 urnei
cu r e p r e z i n t ă r i l e subiective pe care şi le face m i n t e a des­
p r e l u m e . A n t r o p o m o r f i s m u l n a i v nu cunoaşte nici în­
doiala, nici critica, ci e x p r i m ă c r e d i n ţ e .
I n t r ' o desăvârşită opoziţie cu a n t r o p o m o r f i s m u l n a i v
stă Metafizica buddhistă, foarte r ă s p â n d i t ă în A s i a cu
m u l t e secole î n a i n t e de Isus Christos. P e n t r u B u d d h a ,
v i e a ţ a omului este î n t o c m a i ca şi flacăra unei candele
c a r e a r d e câtă v r e m e n u s'a sfârşit uleiul din fitilul de
b u m b a c . I n d i v i d u a l i t a t e a vieţii, o i l u z i e ! V i e a ţ a se con­
t i n u ă dela o v i e t a t e la alta, î n t o c m a i cum şi flacăra can­
delei se a p r i n d e dela o altă candelă. I n t r e diferitele v i e ţ i
organice n u este o i d e n t i t a t e c u m n u este nici î n t r e diferi­
t e l e flăcări. Se a p r i n d e u n a din alta, şi a t â t a tot. D u p ă c u m
flacăra nu s'ar î n t r e ţ i n e fără m a t e r i a oleioasă din fitil, tot
a s e m e n e a şi v i e a ţ a i n d i v i d u l u i n'ar d u r ă fără m a t e r i a l u l
a t r a s de s i m ţ u r i şi poftit de i n i m ă . C â n d s'a sfârşit uleiul
din c a n d e l ă se stinge flacăra ; când s'au desfăcut elemen­
t e l e cari c o m p u n e a u fiinţa omului, se s t i n g e şi v i e a ţ a
a c e s t u i a p e n t r u t o t d e a u n a . I n d i v i d u a l i t a t e a vieţii este ca
şi i n d i v i d u a l i t a t e a flăcării de c a n d e l ă : o a p a r e n ţ ă t r e c ă ­
toare p r o d u s ă de î m p r e u n a r e a c â t o r v a e l e m e n t e . D i s ­
p a r e această î m p r e u n a r e , dispare a t u n c i şi i n d i v i d u a l i ­
t a t e a ; i a r elementele cari constituesc finţa o m u l u i r e i n t r ă
în r e p a u s u l lor etern, în N i r v a n a . Aci d o m n e ş t e liniştea
e t e r n ă , fiindcă aci n u e x i s t ă i n d i v i d u a l i t a t e a cea aducă­
toare de d u r e r e ; în N i r v a n a aspectul n a t u r i i r ă m â n e pe
veşnicie acelaş.
I n d i v i d u a l i t a t e a organică şi sufletească 'a o m u l u i ;
u n i t a t e a conştiinţei şi p e r s o n a l i t a t e a eului... t o a t e s u n t
a m ă g i r i produse de n e m ă r g i n i t u l dor de v i a ţ ă . N ' a r fi
fost acest dor, care să a p r i n d ă p r i m a flacără a vieţii, li­
niştea a r fi s t ă p â n i t î n t r e g u n i v e r s u l . Cu p r i m a î m p r e u ­
n a r e a elementelor într'o i n d i v i d u a l i t a t e organică, vin
poftele şi p a t i m i l e ; vin idealurile în veci n e a t i n s e ; vine
cu t o a t e î m p r e u n ă , durerea. Obârşia t u t u r o r nenoroci­
rilor stă în acest p r i m pas spre v i a ţ ă , spre individuali­
zare. Cu p r i m a licărire de conştiinţă, în care o m u l u i i-a.
fost d a t să distingă ce este al său şi ce este s t r ă i n l u i ;
cu p r i m a licărire a eului, a venit şi c o n d a m n a r e a la o
veşnică suferinţă şi la o veşnică r ă t ă c i r e . Bucldha n u
vede altă eşire din calea cea greşită, pe care o s t r ă b a t e
o m u l în lumea' aceasta, decât isbăvirea de sub t i r a n i a i n ­
dividualizării. Să r e n u n ţ e omul de b u n ă voie la aceea ce
c o n s t i t u e eul său! Să se piardă din nou în sânul n a t u r i i ,
e t e r n e , fără a m a i avea dorul de a fi o fiinţă a p a r t e ! I a r
senzaţiunile. poftele, t e n d i n ţ e l e , afecţiunile, p a t i m i l e ,
e t c , din c a r i o m u l îşi c o n s t i t u i e p e r s o a n a lui, să se risi­
pească în cele p a t r u colţuri ale lumii, fără ca nimeni să
le m a i dorească şi fără ca n i m e n i să le m a i î m p r e u n e în-
t r ' o fiinţă i n d i v i d u a l ă ! Aşâ v a scăpă o m u l de d u r e r e şi
rătăcire...
1
Astfel B u d d h i s m u l ) este t o c m a i opusul a n t r o p o ­
morfismului n a i v ; el p a r e a fi produs din r e a c ţ i u n e a g â n ­
dirii omeneşti în contra t o r t u r i i pe care o aduce frica de
extraordinar.
P e n t r u a i l u s t r ă opoziţia d i n t r e antropomorfism şi
b u d d b i s m să ne î n c h i p u i m pusă î n a i n t e a ochiului ome­
nesc priveliştea mării. P r i v e l i ş t e a m ă r i i a fost de a l t m i n -
treli, aceea care a i m p r e s i o n a t m a i m u l t pe om în t o a t e
t i m p u r i l e . Ce ne impresionează în priveliştea m ă r i i ? I -
m e n s i t a t e a a g i t a t ă ; valurile cari se gonesc, p r o d u c â n d
înălţimi cu creştete albe şi cu văi î n t u n e c a t e ; u n luciu
întins a c o p e r i t cu forme în mişcare. A c u m , i n t e r p r e t a r e a
pe ca.re poate să o dea o m i n t e omenească. A c e a s t a p o a t e
să-şi z i c ă : Colo, în zare, aleargă zeul mării, N e p t n n , în-
t r ' u n car t r a s de a r m ă s a r i cu coamele de aur, şi p u r t â n d
în m â n ă o furcă cu t r e i dinţi... Dincolo s u n t Nereidele,

1) Am rezumat principalele conceptiuni ale Metafizicei indiene, fără a

: n t r â în a m ă n u n t e de ordine istorică. Metafizica indiană cuprinde în sine mat
multe c u r e n t e . Din toate aceste curente nu lipsesc concepţiunile expuse*
jiiai sus.
frumoasele nimfe, fice ale lui Nereu şi ale l u i D o r i s . . . I a r
dincolo, sirenele înşelătoare, de cari t r e b u e să te păzeşti...
I a t ă , la orizont, şi t u r m e l e de berbeci albi, cari a l e a r g ă
c a şi c u m ar fi gonite de î n g r o z i t o r u l P a n ! T o t luciul
a p e i este acoperit de fiinţe, cari s u n t s t ă p â n e l e m ă r i i .
A c e a s t a ar fi i n t e r p r e t a r e a antropomorfismului naiv. I a t ă
a c u m şi i n t e r p r e t a r e a b u d d h i s m u l u i . Aceea ce-mi a p a r e
î n a i n t e a o c h i l o r ; formele graţioase şi formele î n s p ă i m â n ­
t ă t o a r e ; v a l u r i l e cari se gonesc ca p u r t a t e de o p a t i m ă
n e ţ ă r m u r i t ă ; î n ă l ţ i m i l e cu creştete albe ca t u r m e l e de
berbeci şi văile î n t u n e c a t e în spre care se coboară zeul
Neptun.... t o a t e acestea n u s u n t decât î m p r e u n ă r i de o
c l i p ă , etei'n este singur e l e m e n t u l apei, care r e i n t r ă în
linişte, din m o m e n t u l ce v â n t u l î n c e t e a z ă ! F i i n ţ e , stă­
p â n e ale m ă r i i : iluziune. Mişcare, g o a n ă şi p a t i m ă : i l u -
z i u n e . Când m a r e a s e v a potoli, ochiul e t e r n i t ă ţ i i va v e ­
dea n u m a i luciul apei egal cu sine în t o a t ă întinderea.
F o r m e l e de mişcare, cari farmecă sau îngrozesc văzul,
t o a t e sunt a p a r i ţ i u n i trecătoare, c ă r o r a înţeleptul n u t r e ­
bue să le dea a t e n ţ i u n e :

Ce e val, ca valul trece!

De te 'ndeamnă, de te chiamă,
Tu rămâi la toate rece.
(Eminescu).

Nu se p o a t e un c o n t r a s t m a i isbitor ca î n t r e aceste
două i n t e r p r e t ă r i . A n t r o p o m o r f i s m u l n u vede decât fiinţe
a s e m ă n a t e omului, m i ş c â n d şi s t ă p â n i n d elementele mării,
i a r b u d d h i s m u l , din potrivă, n u vede decât pacea e t e r n ă
a a d â n c u l u i apei, care stă deschisă p e n t r u a înghiţi miş­
cările produse de clipita v r e m e i . A n t r o p o m o r f i s m u l este
î n d r e p t a t spre vieaţă şi e x t r a o r d i n a r ; el c a u t ă să p r i n d ă
t o t ce este nou în fenomenele n a t u r i i ; pe când buddhis­
m u l stă p i r o n i t a s u p r a g â n d u l u i , că t o a t e câte se mişcă
şi trăiesc, vor ajunge odată în liniştea m o r m â n t u l u i .
A m â n d o u ă aceste metafizici s u n t antiştiinţifice. Bud­
dhismul t ă g ă d u e ş t e ori şi ce r e a l i t a t e u n i t ă ţ i i de c o n ­
ş t i i n ţ ă , chiar şi u n i t ă ţ i i formale pe care o postulează lo-
gica, iar antropomorfismul dă acestei u n i t ă ţ i u n c a r a c ­
t e r aşa de subiectiv, că o face i m p r o p r i e de a m a i servi
ş t i i n ţ e i ; u n u l şi altul, p r i n u r m a r e , deşi în opoziţie p r i n
conclusiunile lor, sunt în a s e m ă n a r e p r i n a n t a g o n i s m u l
în care stau faţă de ştiinţă. A m b e l e aceste metafizici, pe
ori şi unde le î n t â l n i m se şi împacă, de fapt, foarte bine
cu c r e d i n ţ a în fatalism ; credinţă, c a r e ridică m i n ţ i i ome­
neşti ori şi ce d r e p t de a m a i afirmă a d e v ă r u l . A n t r o p o ­
morfismul este metafizica o m u l u i p r i m i t i v , care n u c u ­
n o a ş t e încă ş t i i n ţ a ; bucldhismul este metafizica asiati­
c u l u i î m b ă t r â n i t , r ă m a s refractar la ori şi ce ştiinţă.
I n t r e aceste două metafizici, cari r e p r e z i n t ă două
d i r e c ţ i u n i aşa de opuse, este însă destul loc p e n t r u m u l t e
a l t e sisteme de Metafizică.
A n t a g o n i s m u l faţă de ş t i i n ţ ă a î n c e p u t să d i s p a r ă
d i n primele sisteme de Metafizică c r e a t e de geniul popo­
r u l u i elin. C u l t u r a e u r o p e a n ă se găseşte şi astăzi sub in­
fluenţa acestor din u r m ă sisteme. G r a ţ i e acestei influenţe,
ş t i i n ţ a îşi realizează în E u r o p a progresele ei cele m a i
însemnate.

3. O m u l care n'a eşit încă din faza antromorfismu-

lui naiv, populează priveliştea m ă r i i cu felurite fiinţe a-
s e m ă n ă t o a r e lui. P e suprafaţa m ă r i i a l e a r g ă N e p t u n şi
joacă N a i a d e l e ; se isbesc şi se sfărâmă valurile, p u r t a t e
fiind de nişte p u t e r i , cari au c a r a c t e r u l p a t i m i l o r ome­
neşti.
Aceeaşi privelişte, b u d d h i s t u l o vede într'altfel. Bud-
dhistul închide ochii ca să nu fie silit şă p r i v e a s c ă la
t o a t e acele forme a m ă g i t o a r e produse de î n t â m p l a r e a
unei clipe de t i m p . C o n c e n t r a t în sine, el gândeşte c u m
a r fi de liniştit luciul apei, dacă ochiul c a r e l'ar privi
s'ar ridică la î n ă l ţ i m e a e t e r n i t ă ţ i i . L a u r m ă a m â n d o i con­
chid, că asâ este d e s t i n a t o m u l Cel S 3 i v a d ă . D a r i a t ă v i n e
un al treilea, care î n a i n t e a aceleiaşi privelişti, c u p r i n s
de c u r i o z i t a t e se î n t r e a b ă : F o r m e l e cari se a g i t ă pe su­
prafaţa apei, revin periodic aceleaşi; de ce acest r i t m al
revenirii lor? Părticelele de a p ă se s c h i m b ă ; apa curge
şi se î m p r ă ş t i e , cu t o a t e acestea c h i p u l resfrânt in luciul
l
apei, r ă m â n e acelaş ! ) . Ce face ca forma să perziste, deşi
m a t e r i a l u l acestei forme se găseşte într'o veşnică c u r ­
gere?... A c e s t a de al treilea, c a r e îşi p u n e a s e m e n e a î n t r e ­
b ă r i curioase, deschide m i n ţ i i omeneşti o n o u ă p e r s p e c ­
tivă, şi p r i n aceasta deschide şi ştiinţei u n d r u m l u m i n o s .
E l a fost p r i m u l filosof ştiinţific. U n d e a a p ă r u t el
m a i î n t â i u este indiferent. Şcoala lui a propăşit în G r e c i a
veche. Cu el începe o n o u ă direcţie a Metafizicei: este aceea
în c a r e ne găsim şi astăzi.
N o u a Metafizică înlocueşte fatalismul p r i n t r ' o m a r e
a s p i r a ţ i u n e ; ea sădeşte în om d o r i n ţ a de a înţelege u n i ­
v e r s u l ca pe u n tot a r m o n i c şi u n i t a r . E x t r a o r d i n a r u l
este, de a c u m înainte, î n l o c u i t cu faptul m ă s u r a b i l . D i s ­
p r o p o r ţ i a î n t r e v i e a ţ ă şi m o a r t e este redusă p r i n aceea
că a t e n ţ i a este î n d r e p t a t ă a s u p r a p r o p o r ţ i e i în care se
găsesc fiinţele cari revin t o t d e a u n a aceleaşi. G â n d u l p e ­
simist al b u d d h i s m u l u i este biruit, p r i n c o n t i n u a r e g ă ­
sirea în v i e a ţ ă a formelor cari a u d i s p ă r u t . Noua M e t a ­
fizică opreşte e x a g e r a ţ i u n i l e , a t â t ale b u d d h i s m u l u i c â t
şi ale a n t r o p o m o r f i s m u l u i ; desvoltând s i m ţ u l m ă s u r e i .
şi î n t ă r i n d încrederea o m u l u i în r a ţ i u n e a sa.
Metafizica cea n o u ă pleacă dela convingerea, că ş t i ­
i n ţ a realităţii este cu p u t i n ţ ă , fiindcă r e a l i t a t e a se des-
v ă l u e m i n ţ i i o m u l u i prin efecte uniforme şi s i m e t r i c e ,
p r i n t r ' o logică identică cu logica r a ţ i u n i i omeneşti. I n ­
t r e r e a l i t a t e şi r a ţ i u n e c o r e s p o n d e n ţ a este s i g u r ă : U n a
şi a l t a s u n t supuse m ă s u r i i .
I n l ă u n t r u l nouei direcţiuni, se produseră m u l t e sis­
t e m e . Diferenţele î n t r e aceste sisteme sunt destul de
m a r i , d a r t o a t e aceste sisteme r ă m â n pe aceeaşi b a z ă :
r e a l i t a t e a este u n a şi singură, şi a n u m e este aceea c a r e
se d e m o n s t r e a z ă prin r a ţ i u n e . R e a l i t a t e a este u n i t a r ă ,
c u m este şi a c ţ i u n e a omenească u n i t a r ă .
In Metafizica antropomorfismului, c o n ş t i i n ţ a ome-

1) Aproape co această formulare, a fost pusă problema Metafizicei mai

intâiu de filosoful Merahlit din Ephes.
 nească se a t i r m ă în faţa u n i v e r s u l u i , ca o i n d i v i d u a l i t a t e
capricioasă, a t r a s ă fiind de t o t ce este e x t r a o r d i n a r , iar
în Metafizica b u d d h i s m u l u i aceeaşi conştiinţă o vedem
negându-se pe sine, şi d â n d u - s e ca o iluziune r ă t ă c i t o a r e
a i n d i v i d u a l i z ă r i i ; prin u r m a r e , în a m â n d o u ă aceste Me­
tafizici, c o n ş t i i n ţ a omenească este a l ă t u r i de calea pe
care se va p u t e a formă ştiinţa. N u m a i cea de a treia Me­
tafizică, Metafizica r a ţ i o n a l i s t ă vine pe această cale. E a
afirmă r a ţ i o n a l i t a t e a a tot ce se p e t r e c e în j u r u l o m u l u i .
C o n ş t i i n ţ a omenească în aceasta de a t r e i a Metafizică,este
c o n c e p u t ă ca o u n i t a t e , care se a r m o n i z e a z ă cu î n t r e g
u n i v e r s u l . T o a t e sistemele cari s'au p r o d u s în direcţia
ei nu m a i p u n în dubiu, că ş t i i n ţ a este cu p u t i n ţ ă , ci
p r e o c u p a r e a lor este n u m a i c u m să explice m a i bine ra­
ţ i o n a l i t a t e a u n i v e r s u l u i , adică să prezinte mijloacele prin
c a r e m i n t e a omenească p ă t r u n d e în tainele r e a l i t ă ţ i i .
R a ţ i o n a l i t a t e a a t o t ce este real, este în afară de ori şi
ce discuţie. A d e v ă r u l c o n s t a t a t de r a ţ i u n e este î n t o c m i t
d u p ă realul existent. N a t u r a a o r g a n i z a t m i n t e a ome­
nească în aşâ fel ca ea să p o a t ă prin r a ţ i o n a m e n t e l e ei
înţelege realul. C u m se face, p r o p r i u vorbind, această în­
ţelegere, este lucru secundar, faţă de principiul dela care
î n ţ e l e g e r e a pleacă, şi care este a n u m e : în t o t a l i t a t e a sa
u n i v e r s u l este r a ţ i o n a l .
In direcţia acestei Metafizice, găsim t o a t e princi­
palele sisteme de filosofie europeană, î n c e p â n d dela filo­
sofii ionieni şi până la .Jem. K a n t , T o a t e aceste sisteme
nu fac decât să întărească c r e d i n ţ a în c o r e l a ţ i u n e a care
există î n t r e r e a l şi r a ţ i o n a l .
Cu filosofia lui K a n t i n t e r v i n e însă o m a r e schim­
bare. P â n ă la K a n t , filosofii explicau r a ţ i o n a l i t a t e a rea­
lului prin resfrângerea acestui real în conştiinţa ome­
nească, î n t o c m a i cum se resfrâng obiectele într'o oglindă,
pe când K a n t i n t e r v e r t e ş t e perpectiva, şi încearcă o ex­
plicare cu t o t u l opusă : din u n i t a t e a conştiinţei omeneşti
să se explice u n i t a t e a r e a l u l u i !

S'u.Jii Fiice.-ti.^e. Vii. 14

 4. K a n t n u t ă g ă d u e ş t e v a l o a r e a ş t i i n ţ e i d i n a i n t e a
s a . din p o t r i v ă el este cel d i n t â i u să r e c u n o a s c ă acestei
ş t i i n ţ e t o a t ă v a l o a r e pe care o are a d e v ă r u l necesar şi u-
niversal. Aceea ce K a n t doreşte, este n u m a i o d e m o n s t r a ­
ţi une m a i l ă m u r i t ă şi m a i c o n v i n g ă t o a r e despre funda­
m e n t u l pe c a r e se sprijină v a l o a r e a ştiinţei. E l v r e a să
a r a t e că p u n â n d u - s e f u n d a m e n t u l ştiinţei în u n i t a t e a o-
biectului e x t e r n (adică a u n i v e r s u l u i ) , d e m o n s t r a ţ i u n e a
valorei ştiinţei n u este aşă de sigură, c u m este când se
p u n e f u n d a m e n t u l ş t i i n ţ e i în u n i t a t e a conştiinţei. U n i ­
t a t e a o b i e c t u l u i e x t e r n este cu n e p u t i n ţ ă de afirmat în
mod sigur. E a poate fi şi s u s ţ i n u t ă , dar şi n e g a t ă . Este
u n i v e r s u l o u n i t a t e finită sau este u n i v e r s u l ceva infi­
nit'? Este u n i v e r s u l l i m i t a t în t i m p şi spaţiu, sau este
n e l i m i t a t ? E x i s t ă o p r i m ă cauză dela care pleacă d e t e r ­
m i n a r e a fenomenelor n a t u r i i , sau nu există o asemenea
c a u z ă ? de oarece d e t e r m i n a r e a începe din infinit? Cine
p o a t e r ă s p u n d e da sau nu la a s e m e n e a î n t r e b ă r i ? U n i ­
t a t e a u n i v e r s u l u i extern, ca obiect e x t e r n nu o poate
m i n t e a prinde, fiindcă ea n'are alt mijloc de a l u ă cu­
n o ş t i n ţ ă de acest u n i v e r s decât acela al experienţii, şi
e x p e r i e n ţ a n u este niciodată o t o t a l i t a t e finită, ci este
veşnic în curs. D a r dacă nu p u t e m a v e a u n i t a t e a u n i ­
versului, a v e m în s c h i m b u n i t a t e a c o n ş t i i n ţ e i ' Să î n l o ­
c u i m pe cea d i n t â i u cu cea de a d o u a !
D a r p e n t r u ce trebue să se bazeze ştiinţa n u m a i decât
pe u n i t a t e a obiectului sau u n i t a t e a conştiinţei ? F i i n d c ă
nu e x i s t ă convingere omenească fără această u n i t a t e .
R a ţ i o n a m e n t u l omenesc consistă în stabilirea de r a p o r ­
t u r i î n l ă u n t r u l unei u n i t ă ţ i . F i e că este vorba de un a d e ­
v ă r scos prin deducţiuni raţionale, fie că este vorba de un
a d e v ă r scos din experienţă, t o t d e a u n a acest a d e v ă r este
fundat pe o u n i t a t e bine definită. Când a d e v ă r u l este ra­
ţional, a t u n c i u n i t a t e a este d a t ă p r i n definiţiune, când
a d e v ă r u l este e x p e r i m e n t a l , a t u n c i u n i t a t e a este d a t ă
în sistemul de forţe sau de obiecte, pe care experienţa îl
are în v e d e r e . îs'ar fi cu p u t i n ţ ă nici o d e d u c ţ i u n e raţio­
nală, dacă definiţiunea dela care se pleacă ar fi când mai
 largă, când m a i s t r â n s ă ; şi tot aşa n ' a r fi nici o e x p e r i ­
m e n t a r e ştiinţifică cu p u t i n ţ ă , dacă î n l ă u n t r u l s i s t e m u ­
lui de fenomene care se a r e în vedere, s'ar spori sau s'ar
î m p u ţ i n a condiţiunile dela cari se pleacă. D e d u c ţ i u n e a
r a ţ i o n a l ă , ca şi i n d u c ţ i u n e a e x p e r i m e n t a l ă , sunt mijloace
de găsire ale a d e v ă r u l u i , î n t r u c â t subînţelegem că ele
se fundează pe u n i t a t e a n e s c h i m b a t ă a înţelesului, sau pe
u n i t a t e a neschimbatelor condiţiuni ale obiectului. K a n t
n u discută n e c e s i t a t e a unităţii, c a r e t r e b u e să fie d a t ă
dela început. î n t r e b a r e a p e n t r u el este n u m a i : u n d e să
se găsească a c e a s t ă u n i t a t e ? I n obiectul extern, adică în
u n i t a t e a u n i v e r s u l u i ? A c e a s t a este o u n i t a t e discutabilă,
deci nesigură. Nu r ă m â n e decât u n i t a t e a conştiinţei.
K a n t este constrâns să opereze astfel i n t e r v e r t i r e a
de care v o r b e a m .
A c u m , vine m a r e a problemă.
U n i t a t e a conştiinţei, aşezată de K a n t , ca f u n d a m e n t
al ştiinţei, este ea însă m a i sigură şi m a i l ă m u r i t ă decât
u n i t a t e a u n i v e r s u l u i ? Acel da şi nu, cu care se p u t e a r ă s ­
p u n d e la diferitele î n t r e b ă r i puse a s u p r a u n i t ă ţ i i u n i v e r ­
sului. — celebrele a n t i n o m i i ale r a ţ i u n i i ; — nu revin ele
din nou şi în răspunsurile care se dau la î n t r e b ă r i l e ce se
p o t face a s u p r a u n i t ă ţ i i conştiinţei? î n t r u c â t u n i t a t e a a-
ceasta din u r m ă este o a n c o r ă m a i sigură p e n t r u ş t i i n ţ ă ,
decât eră u n i t a t e a obiectului din a f a r ă ?
Aci este de răspuns, p e n t r u a a v e a m ă s u r a valoarei
pe care o are i n o v a ţ i u n e a k a n t i a n ă .
C o n t i n u a t o r i i lui K a n t au încercat să r ă s p u n d ă , în­
locuind u n i t a t e a conştiinţei cu altfel de u n i t ă ţ i organice.
D a r n u aci stă g r e u t a t e a r ă s p u n s u l u i . Ori şi ce u n i t a t e
o r g a n i c ă s'ar p u n e în locul u n i t ă ţ i i de conştiinţă, î n t r e ­
barea r ă m â n e a c e e a ş i : cine ne î n d r e p t ă ţ e ş t e să r ă s t u r n ă m
v e c h e a p e r s p e c t i v ă a Metafizicei raţionaliste, şi să a c o r ­
d ă m conştiinţei omeneşti, sau u n i t ă ţ i l o r organice, a l t e
d r e p t u r i , decât d r e p t u l de a servi ca o g l i n d ă r e a l i t ă ţ i i
e x t e r n e ? U n i t a t e a conştiinţei omeneşti şi t o a t e celelalte
u n i t ă ţ i organice, ce s u n t ele o a r e ? O p a r t e a u n i v e r s u l u i ?
D a r cum este cu p u t i n ţ ă , ca pe u n i t a t e a unei p ă r ţ i a uni-
versului să se fundeze ş t i i n ţ a u n i v e r s u l u i întreg'? Ce cu­
p r i n d în ele, aceste u n i t ă ţ i organice, sau u n i t ă ţ i de con­
ş t i i n ţ ă , ca ele să ne î n d r e p t ă ţ e a s c ă a l u ă afirmările de­
duse din n a t u r a lor, drept a d e v ă r u r i u n i v e r s a l e şi nece­
sare p e n t r u î n t r e g u n i v e r s u l ? P e n t r u ce formele apriurl,
deduse din u n i t a t e a unei părţi, sau u n o r p ă r ţ i ale u n i v e r ­
sului, să fie valabile p e n t r u universul î n t r e g ?
Metafizica raţional istă î n t e m e i a a d e v ă r u l ştiinţei pe
u n i t a t e a r e a l i t ă ţ i i din î n t r e g u n i v e r s u l ; ea nu p u t e a să
afirme decât un adevăr, fiindcă una e r ă şi r e a l i t a t e a u n i ­
versului. D a r n o u a metafizică i n o v a t ă de K a n t , înlocuind
u n i t a t e a universului, cu u n i t a t e a conştiinţei, sau cu uni­
tăţile organice, care t o a t e sunt n u m a i părţi ale u n i v e r ­
sului, m a i poate ea vorbi de un a d e v ă r ? U n i t ă ţ i l e de con­
ştiinţă, sau u n i t ă ţ i l e organice pot fi m u l t e , deci m u l t e pot
fi şi sistemele ş t i i n ţ e i ! R e v e n i m a t u n c i la parafrasarea
reflexiunii vechiului filosof elin, care z i c e a : «dacă boii ar
ii a v u t m â i n i şi ar fi p u t u t să picteze, a t u n c i şi-ar fi făcut
şi ei pe zeii lor în chipul de boii»! F i e c a r e u n i t a t e de con­
ş t i i n ţ ă îşi are a t u n c i ş t i i n ţ a sa p r o p r i e !
Aceste î n t r e b ă r i nu p o t fi e v i t a t e prin l i m i t a r e a u -
n i t ă ţ i i de conştiinţă la simpla ei funcţiune formală, căci
în cazul acesta i n t e r v e r t i r e a de perspectivă o p e r a t ă de
K a n t se limitează şi ea n u m a i la u n rol heuristic ; adică
despre această perspectivă nu se poate a t u n c i zice a l t ­
ceva, decât că înlesneşte o ochire mai repede asupra sis­
t e m a t i z ă r i i ştiinţei, fără să schimbe î n t r u n i m i c funda­
m e n t u l filosofic al acesteia. Cu această l i m i t a r e însă nu
este m u l ţ u m i t nici K a n t , nici continuatorii săi. Un spirit
metafizician cere, ca u n i t a t e a r e a l u l u i , pe care vechiul
r a ţ i o n a l i s m o punea in obiectele externe, să se regăsească
din nou în u n i t a t e a conştiinţei, dacă este ca această uni­
t a t e a conştiinţei să constitue fundamentul ştiinţei. Sim­
pla u n i t a t e formală a conştiinţei, ca fundament al ştiinţei,
nu poate m u l ţ u m i decât pe aceia cari tăgăduiesc din prin­
cipiu ştiinţei omeneşti p u t i n ţ a de a î m b r ă ţ i ş a realul, şi
cari se m ă r g i n e s c prin u r m a r e la c o n s t a t a r e a r a p o r t u -
 rilor d i n t r e fenomene, fără a se m a i preocupă de aceea
ce există sub fenomene.
U n i t a t e a de conştiinţă nu t r e b u e să o concepem, aşa
dar, nici ca o u n i t a t e p u r formală, nici ca o u n i t a t e ce
i n t r ă ca p a r t e în r e a l i t a t e a u n i v e r s u l u i , fiindcă în p r i ­
m u l caz ne t ă i e m ori şi ce c o m u n i c a ţ i e cu r e a l u l , iar în
al doilea caz, m i c ş o r ă m noi înşine v a l o a r e a ştiinţei, fă­
când-o pe a c e a s t a să înlocuiască u n i t a t e a u n i v e r s u l u i
î n t r e g , prin u n a din u n i t ă ţ i l e p a r ţ i a l e ale acestui u n i ­
vers, şi c a r e n u p o a t e a s i g u r a ştiinţei decât v a l o a r e a
p e care o poate a v e a p a r t e a faţă de tot. Este c o n c e p u t ă
a c e a s t ă u n i t a t e p a r ţ i a l ă ca identică cu sufletul i n d i v i ­
dual, a t u n c i în cazul acesta ajungem la antropomorfism :
fiecare conştiinţă omenească îşi creiază ştiinţa, care se
p o t r i v e ş t e cu n a t u r a sa. E s t e c o n c e p u t ă această u n i t a t e
parţială, ca i d e n t i c ă cu sufletul unei societăţi, şi n u al
u n u i individ, a t u n c i scăpăm, este drept, de a n t r o p o m o r ­
fism, d a r nu d ă m peste o bază m a i solidă. Societăţile,
dacă s u n t m a i p u ţ i n schimbătoare ca indivizii, sunt în
fond totuşi schimbătoare. I n definitiv, p r o b l e m a r ă m â n e
a c e e a ş i : c u m este cu p u t i n ţ ă ca pe u n i t a t e a unei fiinţe
(conştiinţe sau organism), care este numai o parte a uni­
versului, să se p o a t ă fonda ştiinţa, care să cuprindă ade­
v ă r u r i necesare şi u n i v e r s a l e p e n t r u î n t r e g u n i v e r s u l ?
E v i d e n t o singură soluţiune r ă m â n e şi a n u m e : t r e ­
bue dovedit, că u n i t a t e a conştiinţei omeneşti, c u p r i n d e
în sine aceeaşi r e a l i t a t e , pe care o a r e şi r e s t u l u n i v e r ­
s u l u i ; t r e b u e dovedit că î n t r e c o n ş t i i n ţ a omenească şi
î n t r e u n i v e r s nu există r a p o r t u l de p a r t e la tot, ci r a p o r ­
t u l de corelaţiune, c a r e există î n t r e aspectele u n e i a şi
aceeaşi r e a l i t ă ţ i . N u m a i identificând r e a l i t a t e a din con­
ş t i i n ţ ă cu r e a l i t a t e a din univers, se p o a t e găsi ştiinţei u n
f u n d a m e n t solid în u n i t a t e a c o n ş t i i n ţ e i ; altfel n u .
A c e a s t ă soluţiune au şi î n t r e v ă z u t - o p r i m i i metafi-
ziaiani, cari a u u r m a t lui K a n t . Din nenorocire, soluţiu-
nea eră p r e a g r e u de silsţinut în t i m p u l lor. Metafizicianii
c a r i a u î n t r e v ă z u t - o , imediat d u p ă K a n t , n u a v e a u cu­
noştinţe precise a s u p r a fenomenelor conştiinţei, aşa că
ei n u p u t e a u sprijini teoria i d e n t i t ă ţ i i acestei conştiinţe
cu universul, decât p r i n analogii şi s p e c u l a ţ i u n i foarte
vagi. In special, aşa a procedat metafizicianul Sclielling,
care a şi făcut ca soluţiunea indicată m a i sus să cadă în-
t r ' u n desăvârşit discredit.
A s t ă z i însă, s i t u a ţ i u n e a este cu totul schimbată. P r o ­
gresele Biologiei şi ale Psihologiei p u n soluţiunea iden­
t i t ă ţ i i pe un t e r e n cu m u l t m a i sigur decât o p u n e a u m e -
tatizicianii cari au u r m a t i m e d i a t lui I v a n t ; astăzi ea a-
p a r e ca singura soluţiune care se p o a t e susţine cu a r g u ­
m e n t e ştiinţifice.

5. S o l u ţ i u n e a identităţii este soluţiunea care se d e ­

duce logiceşte din u l t i m e l e concluziuni ale ştiinţei, şi
care dă, în acelaş t i m p , şi ipoteza cea m a i l u m i n o a s ă pen­
t r u e x p l i c a r e a faptelor experienţei.
E a este, în p r i m u l r â n d , dedusă din u l t i m e l e conclu­
ziuni ale ştiinţei. In adevăr, u l t i m e l e concluziuni ale ştiin­
ţei sfărâmă vechile bariere, pe cari g â n d i r e a le ridicase
p â n ă acum, î n t r e l u m e a conştiinţei şi l u m e a din afară a
m a t e r i e i . L u m e a conştiinţei şi l u m e a m a t e r i a l ă , cu c â t
sunt e x a m i n a t e m a i de aproape, şi cu cât sunt reduse la
r e a l i t a t e a lor, cu a t â t ele încetează de a m a i p r e z e n t ă
diferenţele cu cari le î m b r a c ă subiectivitatea simţurilor.
U l t i m e l e concluziuni ale ş.ţ îiJLltsL.il'iiiP--—- -Il£illităt' i u n i ­
v e r s u l u i , s p u n că această r e a l i t a t e consistă în r a p o r t u l
c o n s t a n t dintre diferitele forme de energie. Aceea ce per­
sistă identic cu sine însăşi sub înfăţişerile v a r i a t e , pe cari
le iâ n a t u r a , adică aceea ce face r e a l i t a t e a lucrurilor con­
sistă, după ştiinţă, n u într'o m a t e r i e î m b r ă c a t ă cu cali­
t ă ţ i sensoriale, ci într'un fapt, care r e v i n e c o n s t a n t : t r a n s ­
formările equivalente ale energiei. O m a t e r i e , în înţelesul
pe care îl dă omul naiv, şi în înţelesul pe care îl dedea
şi filosofia veche, nu m a i e x i s t ă astăzi p e n t r u ştiinţă. Ma­
teria, p e n t r u omul modern de ştiinţă se rezolvă în legile
c o n s t a n t e ale energiei, în legile acelui fapt, c a r e r ă m â n e
veşnic i d e n t i c cu sine însuşi.
L u m e a conştiinţei a trecut, de asemenea, prin aceeaş
analiză. R e a l i t a t e a u l t i m ă a faptelor, cari i n t r ă în con­
ştiinţă,, nu m a i consistă p e n t r u ş t i i n ţ a de astăzi î n t r ' u n
sunet, îmbi cu a n u m i t e p r o p r i e t ă ţ i i m a t e r i a l e , şi care
ar stă în faţa m a t e r i e i ca o e n t i t a t e neînţeleasă, ci r e a ­
l i t a t e a fenomenelor de conştiinţă se rezolvă şi ea ca şi
r e a l i t a t e a fenomenelor m a t e r i a l e , în legea c a r e le înlăn-
ţueşte. R e a l i t a t e a conştiinţei are ca s u b s t r a t faptul că
această conştiinţă se regăseşte aceeaşi în m o m e n t e l e ei
de a c t u a l i t a t e . Ori şi ce act din conştiinţă se află s t r i c t
d e t e r m i n a t de c o n d i ţ i u n i l e conştiinţei întregi, şi r e a l i t a ­
tea ori şi c ă r u i a c t consistă t o c m a i în legea d e t e r m i n ă r i i
lui. O conştiinţă, în care actele s'ar e m a n c i p a de sub a-
ceastă lege a d e t e r m i n ă r i i , ar fi o conştiinţă, discontinuă,
adică n'ar m a i 'fi o conştiinţă.
Să ducem aceste concluziuni m a i d e p a r t e .
P e n t r u ş t i i n ţ a specială, r e a l i t a t e a se constitue din
aceea ce persistă, sau din aceea ce r ă m â n e i d e n t i c cu sine
însăşi. R a p o r t u l d i n t r e diferitele forme ale energiei, ră­
m â n e sub diferitele înfăţişeri ale m a t e r i e i acelaş, prin
u r m a r e , el defineşte realitatea. De asemenea, r e a l i t a t e a
u l t i m ă a conştiinţei omeneşti, se fundează pe c o r e l a ţ i u n e a
c o n s t a n t ă d i n t r e actele acesteia. Conştiinţa există, fiindcă
se bazează pe faptul conştiinţei de sine. Această con­
ş t i i n ţ ă de sine a p a r e sufleteşte ca u n r a p o r t de i d e n t i t a t e .
N o ţ i u n e a r e a l i t ă ţ i i implică astfel n o ţ i u n e a i d e n t i ­
tăţii. A m â n d o u ă aceste n o ţ i u n i i m p l i c ă însă î m p r e u n ă
pe aceea a u n i t ă ţ i i .
I n a d e v ă r : r a p o r t u l d i n t r e diferitele forme ale ener­
giei din univers, dacă este u n r a p o r t c o n s t a n t , este p r i n
aceasta şi identic cu sine însuşi în c o n t i n u i t a t e ; d a r dacă
este c o n s t a n t şi identic cu sine însuşi t r e b u e să constitue
si o u n i t a t e . Cele trei n o ţ i u n i sunt strâns legate. R e a l i ­
t a t e a subînţelege i d e n t i t a t e a şi a m â n d o u ă î m p r e u n ă uni­
tatea. E n e r g i a r ă m â n e iripnf,ir,ă, cu flino, si aşa constitue
o u n i t a t e . T o t astfel şi cu r a p o r t u l d i n t r e diferitele a c t e
ale conştiinţei. R e a l i t a t e a conştiinţei subînţelege identi­
t a t e a sufletească a acesteia şi a m â n d o u ă î m p r e u n ă u n i -
 t a t e a . C o n ş t i i n ţ a este o c o n ş t i i n ţ ă de sine şi deci este o
conştiinţă unitară.
Cu aceste concluziuni ajungem să vedem, că aceeaşi
logică susţine u n i t a t e a de conştiinţă, c a r e susţine şi u n i ­
t a t e a din univers. U n a şi a l t a din aceste două u n i t ă ţ i , a-
firmă acelaş lucru, şi a n u m e : că î n l ă u n t r u l conştiinţei,
ca şi î n l ă u n t r u l universului, există o c o n d i ţ i o n a r e reci­
p r o c ă de a c t e şi fenomene, care sta,u pe baza u n u i r a p o r t
care r ă m â n e i d e n t i c cu sine.
A m â n d o u ă u n i t ă ţ i l e au astfel aceeaşi s t r u c t u r ă l o ­
gică. S u n t ele însă identice în fond, sau s u n t n u m a i p a ­
ralele ?
L a această din u r m ă soluţiune se opresc m u l ţ i filo­
sofi c o n t i m p o r a n i . P e n t r u aceştia, r e a l i t a t e a din l u m e a
conştiinţei se susţine pe aceeaşi logică pe care se susţine
şi r e a l i t a t e a l u m e i din afară de conştiinţă, d a r ea totuşi
n u este identică cu a c e a s t a din u r m ă , ci este n u m a i pa­
ralelă. F a p t e l e conştiinţei se petrec în serii p a r a l e l e cu
faptele fizice, aşa că î n t r e u n e l e şi altele n u există nici
o a t i n g e r e şi nici o î m b i n a r e . 0 a t i n g e r e , şi cu a t â t m a i
m u l t o î m b i n a r e , ar contrazice u n i t a t e a fiecăreia d i n t r e
cele două lumi. U n i t a t e a energiei fizice n u suferă, în t o t
cazul, un a m e s t e c în c i r c u i t u l ei strict de t r a n s f o r m ă r i .
R ă m â n e dar ca cele două r e a l i t ă ţ i să fie cunoscute î n
parte.
S o l u ţ i u n e a p a r a l e l i s m u l u i n u este o soluţiune defi­
nitivă. E a a r e m e r i t u l de a oferi o b u n ă m e t o d ă p r e v e n ­
t i v ă de cercetare, fiindcă previne erorile cari ar putea
r e z u l t ă din a m e s t e c u l p u n c t u l u i de vedere psihologic în
c e r c e t a r e a fenomenelor de cari se ocupă ştiinţele exacte,
sau vice-versa, dar în cele din u r m ă ea n u se p o a t e sus­
ţ i n e ca o n o r m ă definitivă, fiindcă afirmaţiunile ei fun­
d a m e n t a l e s u n t în c o n t r a z i c e r e cu faptele experienţei.
I n adevăr, faptele experienţei c o n t r a z i c separaţiu-
n e a u n i t ă ţ i i de conştiinţă de u n i t a t e a universului. A c e ­
ste fapte c o n t r a z i c ă t o a r e se î n m u l ţ e s c , cu cât ştiinţa su­
fletului devine m a i întinsă şi m a i adâncă. Ele se î m p a c ă
însă foarte bine cu s o l u ţ i u n e a i d e n t i t ă ţ i i .
 I n această discuţiune decid m a i c u r â n d faptele d e ­
c â t logica. R a p o r t u l i d e n t i t ă ţ i i din legile energiei fizice,
s'a bănuit, este drept, p r i n speculaţiunile logicei, d a r el
n'a c o n s t i t u i t u n f u n d a m e n t definitiv p e n t r u concepţia
u n i t a r ă a universului, p â n ă ce e x p e r i e n ţ a n'a d e m o n s t r a t
(prin l u c r ă r i l e lui J o u l e şi J . R o b e r t Mayer), că î n t r e di­
feritele forme de energie există o e q u i v a l e n ţ ă m ă s u r a ­
bilă. L o g i c a poate conchide pe u r m ă la i d e n t i t a t e a î n
sine a formelor energiei, fiindcă e x p e r i e n ţ a a c r e d i t a t
a c e a s t ă i d e n t i t a t e . P e n t r u u n i t a t e a energiei fizice există
u n p u n c t de reazim în faptele experienţei.
Să v e d e m clacă găsim aceeaşi s i t u a ţ i u n e şi la u n i t a ­
t e a conştiinţei. Aci i d e n t i t a t e a ne este clată p r i n i n t r o s -
p e c ţ i u n e a i n t e r n ă , care este şi ea o e x p e r i e n ţ ă , d a r o ex­
p e r i e n ţ ă neprecisă. C o n ş t i i n ţ a de sine t r a d u c e r a p o r t u l
de i d e n t i t a t e care leagă fenomenele sufleteşti, d a r în a-
cest r a p o r t factorii r ă m â n neprecişi. C o n ş t i i n ţ a de sine
nu ne precizează p â n ă uncie se î n t i n d fenomenele sufle­
teşti. I n t r ă în seria fenomenelor sufleteşti t o a t e fenome­
nele cari c o n d i ţ i o n e a z ă r a p o r t u l pe care-1 găsim în con­
ş t i i n ţ a de sine, a t u n c i seria se î n t i n d e şi dincolo de limi­
tele obişnuite i n d i v i d u a l i t ă ţ i i o m e n e ş t i ! A t u n c i , în seria
fenomenelor sufleteşti i n t r ă şi fenomenele fisiologice, şi
cele fizice, şi t o a t e fenomenele n a t u r i i ! Unde încetează
seria fenomenelor fizice şi u n d e începe seria fenomenelor
sufleteşti? In conştiinţa de sine este clată i d e n t i t a t e a de
r a p o r t , clar nu sunt daţi şi factorii î n t r e cari există această
i d e n t i t a t e . O m u l care îşi z i c e : s u n t i d e n t i c cu m i n e î n -
su-mi, nu e x p r i m ă decât o convingere subiectivă a lui,
şi n i c i d e c u m u n a d e v ă r obiectiv. P e n t r u a d e v ă r u l obiec­
t i v se cere definirea precisă a t e r m e n i l o r î n t r e cari se
stabileşte i d e n t i t a t e a . O m u l de ieri şi o m u l de astăzi t r e -
buesc definiţi, î n a i n t e de a se conchide la i d e n t i t a t e a
d i n t r e ei. Este vorba de o m u l î n t r e g de ieri şi o m u l în­
t r e g de astăzi, sau n u m a i de conştiinţa a c e s t o r a ? D a r în
ce consistă omul întreg, şi omul n u m a i c o n ş t i i n ţ ă ? P o a t e
fi o m u l izolat de m e d i u l în care el t r ă i e ş t e ?
Cu u n c u v â n t , i d e n t i t a t e a care a p a r e în c o n ş t i i n ţ a
 de sine n u ne î n d r e p t ă ţ e ş t e , câtuş de p u ţ i n , Cei Set a d m i t e m
o u n i t a t e specifică a conştiinţei, opusă u n i t ă ţ i i univer­
sului. De seria fenomenelor conştiinţei se l e a g ă şi t o a t e
fenomenele energiei fizice, — n u p o a t e fi i m a g i n e de v ă z
în conştiinţă, fără ca să fi fost, m a i înainte, o i m p r e s i o ­
n a r e a n e r v u l u i optic, şi nici i m p r e s i o n a r e a n e r v u l u i op­
tic nu poate fi, fără să fi fost în afară o n d u l a ţ i u n i l e m e ­
diului fizic ale razei de l u m i n ă , e t c , — deci, nici u n a r ­
g u m e n t n u ne împiedică de a socoti, că în r a p o r t u l de
i d e n t i t a t e p r i n s de conştiinţa de sine, i n t r ă ca f a c t o r i e i
fenomenele n a t u r i i e x t e r n e ! I n a 6 r m a r e a că eul n o s t r u
este i d e n t i c cu sine, noi n u s p u n e m altceva, decât că n a ­
t u r a persistă identică cu e a ; căci i d e n t i t a t e a eului nu
este cu p u t i n ţ ă decât p r i n i d e n t i t a t e a condiţionării a-
cestui eu în m e d i u l vieţii, condiţionare care c u p r i n d e în­
treg universul.
I a t ă - n e dar constrânşi a părăsi soluţiunea paralelis­
m u l u i . O u n i t a t e de conştiinţă, deosebită ele u n i t a t e a u-
niversului, nu poate să se î n t e m e i e z e ştiinţificeşte, fiindcă
n u a v e m p u t i n ţ a e x p e r i m e n t ă r i i unei conştiinţe izolate
de r e s t u l u n i v e r s u l u i , ci t o t d e a u n a seria fenomenelor
conştiinţei ne duce să î m p r e u n ă m u n i t a t e a conştiinţei cu
unitatea universului.
Să l u ă m p e n t r u i l u s t r a r e a acestei afirmări u n fapt
d i n t r e cele mai obişnuite, dacă nu chiar cel m a i funda­
m e n t a l al conştiinţei omeneşti, şi pe care 1-a a v u t în ve­
dere şi K a n t ; faptul r e c u n o a ş t e r i i u n u i obiect p r e z e n t
ca u n obiect cunoscut. Se ştie, în deajuns, în ce consistă
acest fapt. O i m a g i n e este p ă s t r a t ă în m e m o r i e , ca o uni­
tate, deşi elementele ei sunt venite în epoce deosebite şi
prin s i m ţ u r i deosebite. Deşi această i m a g i n e am. format-o
în t r e c u t , şi deşi în m o m e n t u l a c t u a l ea poate fi dispă­
r u t ă din conştiinţă, cu t o a t e acestea, ea răsare în această
c o n ş t i i n ţ ă de î n d a t ă ce se a r a t ă obiectul pe care ea îl re­
prezintă, î n ţ e l e g e r e a obiectului din p r e z e n t se face p r i n
r ă s ă r i r e a i m a g i n e i lui din t r e c u t ; orice cunoaştere este
ele fapt o r e c u n o a ş t e r e . P r i n u r m a r e , i m p r e s i u n i l e cari
vin dela obiectul prezent, găsesc în conştiinţa noastră u n
d r u m sigur spre vechea i m a g i n e a obiectului, şi î m p r e u n ă
cu a c e a s t a ele formează o u n i t a t e de c u n o ş t i n ţ ă nouă.
I a t ă faptul. Să v e d e m e x p l i c a r e a lui. R e c u n o a ş t e r e a n u
s'ar p u t e a face, dacă i m a g i n e a din m e m o r i e n u s'ar con­
topi cu i m p r e s i u n i l e a c t u a l e ale obiectului, pe care îl a-
v e m î n a i n t e a simţurilor. A c e a s t ă contopire p r e s u p u n e
însă i d e n t i t a t e a conştiinţei. D a c ă contopirea n u s'ar pe­
trece în aceeaş conştiinţă, n u s'ar p u t e a ajunge la r e c u ­
n o a ş t e r e a obiectului. P r i n u r m a r e , a v e m aci în mic, r a ­
p o r t u l de i d e n t i t a t e , despre care v o r b e a m m a i sus, când
a v e a m în vedere conştiinţa totală. Să e x a m i n ă m însă cei
doi factori din cari se constitue r e c u n o a ş t e r e a : i m p r e ­
siunile a c t u a l e alo obiectului şi i m a g i n e a din m e m o r i e .
U n d e sfârşesc impresiunile a c t u a l e ? I n organele s i m ţ u ­
r i l o r ? De sigur că nu, căci funcţionarea acestor organe
nu s'ar p u t e a înţelege, fără procesele excitaţiei externe,
adică fără e n e r g i a e x t e r n ă ! Să ne r e î n t o a r c e m spre cel-
a l t cap al seriei, spre elementele i m a g i n e i din m e m o r i e .
Aci cazul este şi m a i interesant. P ă s t r a r e a acestor ele­
m e n t e nu se înţelege în nici un chip, fără ca să r e c u r g e m
la e n e r g i a e x t e r n ă . Memoria p r e s u p u n e existenţa a unui
ce sub pragul conştiinţei, în care se p ă s t r e a z ă actele t r e ­
cute o d a t ă p r i n conştiinţă. D a r acest ce, sub p r a g u l con­
ştiinţei, ce poate fi a l t c e v a d e c â t t o t o formă a energiei
u n i v e r s a l e ? P r i n u r m a r e , a m b e l e capete ale seriei ne dvc
spre aceeaş energie universală. R e c u n o a ş t e r e a obiectu­
lui p r e z i n t ă o u n i t a t e , dar în această u n i t a t e r e g ă s i m din
nou factorii u n i t ă ţ i i din u n i v e r s .
Aşa este cu t o a t e faptele de conştiinţă. U n i t a t e a lor
nu poate fi izolată, în nici u n caz, de u n i t a t e a u n i v e r ­
sului. De aceea, p e n t r u a fi în c o n c o r d a n ţ ă cu faptele ex­
perienţei, ni se i m p u n e ipoteza i d e n t i t ă ţ i i d i n t r e cele
două u n i t ă ţ i .

6. A c u m , să e x a m i n ă m de a p r o a p e p r o b l e m a n o a s t r ă .
Metafizica antropomorfismului naiv, î n t o c m a i ca şi
Metafizica buddhistă, sunt două metafizici cari n u se îm­
pacă cu ideia f u n d a m e n t a l ă a criticismului k a n t i a n . A -
 m â n d o u ă aceste Metafizici, sunt în o desăvârşită con­
t r a z i c e r e cu teoria că u n i t a t e a de c o n ş t i i n ţ ă este o bază
sigură, pe care se î n t e m e i a z ă î n ţ e l e g e r e a l u m i i .
Metafizica raţionali stă, este cea de a t r e i a Metafi­
zică, p r i n mijlocirea căreia este deschisă calea criticis­
m u l u i k a n t i a n . Această Metafizică r a ţ i o n a l i s t ă , n u tăgă-
dueşte e x i s t e n ţ a u n i t ă ţ i i de conştiinţă, dar nici n u face
din această u n i t a t e p u n c t u l central, din care să se ope­
1
reze î n ţ e l e g e r e a l u m i i ; ea s u b î n ţ e l e g e ) u n i t a t e a de con­
ş t i i n ţ ă ca u n reflex de oglindă al u n i t ă ţ i i u n i v e r s u l u i .
K a n t , s c h i m b â n d perspectiva, face clin u n i t a t e a con­
ştiinţei, baza pe care se aşează a d e v ă r u r i l e ştiinţei. D a r
cu s c h i m b a r e a acestei perspective, vine şi î n t r e b a r e a :
î n t r u c â t u n i t a t e a conştiinţei poate înlocui ea u n i t a t e a
universului ?
Din această î n t r e b a r e se n a ş t e d i s c u ţ i a : dacă u n i ­
t a t e a conştiinţei t r e b u e înţeleasă ca o u n i t a t e n u m a i for­
m a l ă , sau ca o u n i t a t e p a r ţ i a l ă reală, în acest caz şi ca
o u n i t a t e paralelă, sau în sfârşit, ca o u n i t a t e identică
în r e a l i t a t e a ei cu u n i t a t e a u n i v e r s u l u i ?
D i n t r e soluţiunile pe cari le oferă această d i s c u ţ i u n e .
s i n g u r a care asigură ştiinţei o bază solidă, este aceea a
i d e n t i t ă ţ i i . I n t r e u n i t a t e a conştiinţei şi u n i t a t e a univer­
sului t r e b u e să fie o i d e n t i t a t e , p e n t r u ca cea d'intâiu să
p o a t ă fi s u b s t i t u i t ă celei de a d o u a ; trebue ca î n t r e a-
ceste două u n i t ă ţ i să fie n u m a i o deosebire de p u n c t e de
vedere, şi n u de n a t u r ă , p e n t r u ca ş t i i n ţ a isvorîtă din
u n a să p o a t ă fi a p l i c a t ă la cealaltă. T r e b u e , cu u n cu­
vânt, ca faptul f u n d a m e n t a l pe care se sprijină u n i t a t e a
universului, să se regăsească şi în u n i t a t e a conştiinţei
omeneşti, căci n u m a i astfel d e d u c ţ i u n i l e scoase din a-
ceasta din u r m ă , să fie aplicabile şi la fenomenele u n i ­
versului.
Acest „trebue" l'a r e c u n o s c u t şi K a n t , d a r p r i n altă
argumentare.

1) Nu toţi raţionaliştii dau unităţii de conştiinţă rolul acesta pasiv.

Au fost unii cari au anticipat vederile kantiene, dar fără mult succes pen­
tru mişcarea filosofică.
 K a n t , clapă c u m a m v ă z u t în capitolele p r e c e d e n t e ,
socoate, că faptul f u n d a m e n t a l care l e a g ă r e a l i t a t e a con­
ştiinţei, cu r e a l i t a t e a u n i v e r s u l u i , este i d e n t i t a t e a n u m e ­
rică pură, care se găseşte a t â t în conştiinţă, cât şi în m e ­
canica universului, şi n u m a i pe baza acestei i d e n t i t ă ţ i
n u m e r i c e , m i n t e a omenească este capabilă să aibă o r e ­
gulă, aşa zisul schematism, d u p ă care să construiască o -
biectele n a t u r i i . I n stabilirea acestei i d e n t i t ă ţ i numerice,
u n m a r e rol l'a jucat, d u p ă c u m a m v ă z u t , i n t u i ţ i u n e a
t i m p u l u i . In această i n t u i ţ i u n e a t i m p u l u i a p a r e faptul
c o m u n care leagă, în filosofia lui K a n t , cele două u n i ­
tăţi, î n t r u c â t m i n t e a omenească este capabilă să-şi con­
struiască imagini după regula identităţii numerice, întru
a t â t aceste i m a g i n i , din subiective ce sunt, devin obiec­
t i v e ; fiindcă, încă odată, pe i d e n t i t a t e a n u m e r i c ă se ba­
zează şi m e c a n i c a u n i v e r s u l u i !
P r i n urmare, K a n t adoptă soluţiunea identităţii,
sprijinind-o pe faptul, că a t â t actele din conştiinţă, cat
şi fenomenele universului, pot fi înşirate d u p ă o regulă si
pe o singură dimensiune, pe aceea a t i m p u l u i . F o r m e l e
apriori sunt valabile p e n t r u obiectele e x t e r n e , fiindcă ele
sunt în c o n c o r d a n ţ ă cu faptul identităţii n u m e r i c e a eu-
lui, şi p r i n acest fapt cu t o a t e legile m e c a n i c e ale uni­
versului.
Aceasta este forma, în care este a d o p t a t ă soluţiunea
i d e n t i t ă ţ i i de către K a n t .
Nu această formă însă, d u p ă părerea noastră, este
cea m a i p o t r i v i t ă p e n t r u soluţiunea i d e n t i t ă ţ i i , căci de
ea sunt legate două m a r i neajunsuri.
P r i m u l neajuns şi cel m a i g r a v este, că faptul iden­
t i t ă ţ i i n u m e r i c e , ne î n d e p ă r t e a z ă de u n i t a t e a conştiinţei
psihologice, şi ne i m p u n e ipoteza unei „conştiinţe ÎD ge­
n e r e " . Cu ipoteza acestei ..conştiinţe în g e n e r e " K a n t
alunecă dela problema cea p r i n c i p a l ă şi complică sin­
gur teoriile sale cu t o a t e speculaţiunile raţionaliste, şi
în p r i m u l r â n d cu s p e c u l a ţ i u n i l e t r a n s c e n d e n t a l i s m n l u i .
Al doilea neajuns este apoi, că u n i t a t e a de conşti­
inţă, aşa cum o concepe K a n t pe baza schematismului
său n u m e r i c , este o u n i t a t e p r e a m a t e m a t i c ă şi abstractă,
care nu m a i a r e nici u n c o n t a c t cu u n i t a t e a vieţii, şi cu
u n i t a t e a persoanei omeneşti, cu cari î m p r e u n ă a format
t o t d e a u n a o m a r e p r o b l e m ă p e n t r u Metafizică.
D i n cauza acestei forme n e p o t r i v i t e , d a t ă de K a n t
soluţiunei identităţii, au şi p r o v e n i t t o a t e criticele aduse
filosofiei lui, p r e c u m a m şi v ă z u t p â n ă aci. T o a t e aceste
critici îşi au obârşia lor în s e p a r a ţ i u n e a pe care K a n t a
stabilit-o dela început, i n t r e u n i t a t e a unei a p e r c e p ţ i u n i
p u r e , şi care se găseşte n u m a i la c o n ş t i i n ţ a în genere, şi
î n t r e u n i t a t e a conştiinţei reale, c a r e se găseşte la t o ţ i
indivizii oameni. I a r r a ţ i u n e a acestei greşite s e p a r a ţ i u n i
stă la u r m a u r m e l o r în i p o t e z a : că n u m a i i d e n t i t a t e a
n u m e r i c ă este faptul c o m u n care leagă u n i t a t e a conşti­
i n ţ e i cu u n i t a t e a u n i v e r s u l u i .
De î n l ă t u r a r e a acestei ipoteze depinde î n t e m e i a r e a
pe o bază m a i solidă a criticismului k a n t i a n .

7. K a n t a p u s la baza sistemului său filosofic teoria

i d e n t i t ă ţ i i n u m e r i c e a eului, fără să încerce m ă c a r a spri­
jini p r i n a r g u m e n t e această teorie. P e n t r u el, u n i t a t e a
a p e r c e p ţ i u n i i , u n i t a t e a eului, i d e n t i t a t e a din c o n ş t i i n ţ a
de sine, p r e c u m şi i d e n t i t a t e a n u m e r i c ă din actele eului,
t o a t e acestea sunt dela sine înţelese ca existând, more
geometrico, fără a m a i fi nevoie de a m ă n u n ţ i t ă e x a m i n a r e
a lor din p u n c t de vedere psihologic. Cel m u l t dacă dân­
sul se referă la o b s e r v a ţ i u n e a i n t r o s p e c t i v ă . D a r , în cele
din u r m ă , şi aceasta ar p u t e a să lipsească din paginele
Criticei raţiunei pure, fără ca sistemul să se r e s i m t ă .
E x p l i c a r e a procedării lui K a n t este însă foarte sim­
plă. K a n t n u se îndoieşte u n singur m o m e n t , că ştiinţa
f u n d a m e n t a l ă a u n i v e r s u l u i este Mecanica, şi că a x i o m e l e
acestei ştiinţe sunt necesare p e n t r u ori şi ce fenomen.
Schimbările din n ă u n t r u l eului omenesc sunt p e n t r u el
de aceeaşi n a t u r ă ca şi mişcările m e c a n i c e ; t o a t e pot fi
reduse la mişcările uniforme ale u n u i p u n c t într'o direc­
ţ i u n e . F i e în l u m e a conştiinţei, fie în l u m e a p ă m â n t e a s ­
că, sau fie chiar în l u m e a siderală, definiţia fenomenu-
 lui este p e n t r u K a n t a c e e a ş i : o definiţie d a t ă pe baza
Mecanicei. Cu a l t e cuvinte, K a n t stă pe baza filosofiei
mecaniciste a timpului de i l u s t r u r e p r e z i n t a t ă
p r i n Isac Newton. E l nu v r e a să d ă r â m e n i m i c din a x i o ­
m e l e Mecanicei, ci v r e a din potrivă să le î n t ă r e a s c ă p r i n
i n t r o d u c e r e a unei n o u i p e r s p e c t i v e m a i luminoase. A s ­
t ă z i însă p r o c e d a r e a lui K a n t n u se m a i poate m e n ţ i n e .
I d e n t i t a t e a eului trebuie înţeleasă astăzi, n u pe baza Me­
canicei, ci pe baza Biologiei şi a Psihologiei. L a baza
problemelor filosofice t r e b u e ş t e făcut loc datelor acestor
din u r m ă ştiinţe, într'o m ă s u r ă cu m u l t m a i m a r e , decât a
făcut-o K a n t în t i m p u l său. A c e a s t a au şi văzut-o, a p r o a p e
fără excepţie, toţi c o n t i n u a t o r i i lui K a n t . A c e a s t a şi cons-
t i t u e u n m e r i t al lor. Cu cât ne a p r o p i e m de t i m p u l nos­
t r u , cu a t â t vedem pe cei ce încearcă o c o m p l e c t a r e a
lui K a n t , d e p ă r t â n d u - s e de p u n c t u l de vedere mecanicist
şi apropiindu-se de p u n c t u l de vedere biologic şi psiho­
logic. Cel m a i a p r o p i a t de noi, H . Bergson, în această
privinţă, este şi cel m a i caracteristic. I n sistemul filosofic
a l lui Bergson, m e c a n i s m u l este cu d e s ă v â r ş i r e r e p u d i a t
şi înlocuit cu biologismul. N u m a i cu ajutorul Biologiei
şi a Psihologiei se poate dâ, în adevăr, o definitivă for­
m u l a r e la s o l u ţ i u n e a i d e n t i t ă ţ i i .
C o n t i n u a t o r i i lui K a n t fac însă, p r e c u m a m v ă z u t ,
o m a r e greşeală, cu t o a t e că ei se î n d r e p t e a z ă cu toţii
s p r e ş t i i n ţ a Biologiei şi ştiinţa P s i h o l o g i e i : ei înlocuesc
u n i t a t e a conştiinţei i n d i v i d u a l e p r i n alte u n i t ă ţ i o r g a ­
nice, crezând că astfel găsesc un f u n d a m e n t m a i solid
p e n t r u î n t e m e i a r e a obiectivitătii ştiinţifice. A c e a s t ă în­
locuire î n c e r c a t ă de ei este însă de prisos. Nici o altă
u n i t a t e o r g a n i c ă nu p o a t e î n t e m e i a m a i bine obiectivita­
t e a ştiinţei, de c u m o î n t e m e i a z ă u n i t a t e a conştiinţei i n ­
dividuale, care ea singură este aceea pe care o c u n o a ş t e m
direct. T o a t e celelalte u n i t ă ţ i organice nu sunt cunoscute
d e noi, decât p r i n analogie d u p ă conştiinţa n o a s t r ă i n d i ­
viduală. P r i n u r m a r e acesteia t r e b u e ş t e să-i r e z e r v ă m şi
pe viitor locul p r i n c i p a l .
C o m p l e c t a r e a lui K a n t poate fi găsită p r i n ciltci ID."
 c e r c a r e şi a n u m e : p r i n o c u n o a ş t e r e m a i a d â n c ă a u n i ­
t ă ţ i i conştiinţei individuale, şi în p r i m u l rând, p r i n c u ­
n o a ş t e r e a a d e v ă r a t e i i d e n t i t ă ţ i a eului, care să a p e r e
criticismul filosofic de criticile şi de concluziunile g r e ­
şite la care îl ducea teoria i d e n t i t ă ţ i i n u m e r i c e a lui K a n t .
A d e v ă r a t a c o m p l e c t a r e a filosofiei acestuia stă, p r i n ur­
m a r e , în complectarea cunoştinţelor psihologice, pe cari
le-a a v u t K a n t despre eu şi despre u n i t a t e a conştiinţei.
S o l u ţ i u n e a i d e n t i t ă ţ i i t r e b u e să r ă m â n ă , fiindcă fără ea n u
p o a t e să fie pusă u n i t a t e a conştiinţei la baza ştiinţei, d a r
a c e a s t ă soluţiune să fie f o r m u l a t ă în alt mod, de cum
a formulat-o K a n t . I d e n t i t a t e a , care sprijină r e a l i t a t e a
eului, şi care înlesneşte trecerea dela realitatea acestuia
la r e a l i t a t e a l u m i i externe, t r e b u e să fie confirmată p r i n
fapte e x p e r i m e n t a l e , şi n u n u m a i p r i n t r ' u n p o s t u l a t creat
p r i n analogie. I d e n t i t a t e a eului să ne înlesnească înţe­
legerea actelor cari se p e t r e c în c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă reală
individuală, iar n u î n ţ e l e g e r e a actelor cari s'ar putea-
p e t r e c e într'o p r e s u p u s ă conştiinţă ideală sau o conşti­
i n ţ ă în genere.
 CAPITOLUL II

MONISMUL

1. L e g ă t u r a dintre conştient şi inconştient.— 2. Dependenţa dintre uni­

t a t e a conştiinţei şi unitatea energiei din univers. - • Teoriile asupra văzului
anticipă teoriile asupra conştiinţei. — 4. Identitatea dintre unitatea conşti­
inţei şi unitatea energiei explicată prin ipoteza idealistă, prin ipoteza ener­
getică. — 5. Identitatea dintre conştiinţa şi energie fizică în sistemele filoso-
fiei moniste. — 6. Kvoluţiunea realităţii într'o experienţă ideală şi intr'o ex­
perienţă ştiinţifică obişnuită.—7. Cele două aspecte ale fenomenelor.— S. Corpul
Alfa. Dumnezeu. — 9. Personalism energetic.

1. S u b influenţa concepţiunilor mecaniste, K a n t a-

junge la i p o t e z a i d e n t i t ă ţ i i n u m e r i c e a e u l u i ; sub i n -
flue'nţa concepţiunilor psihologiei empiriste, u n a l t filo­
sof ar p u t e a ajunge însă t o c m a i la o ipoteză c o n t r a r ă .
E x p e r i e n ţ a sufletească, în adevăr, la p r i m a înfăţişare nu
sprijină ipoteza i d e n t i t ă ţ i i eului. E u l se schimbă, se t r a n s ­
formă, ba chiar se şi pierde. Oamenii m a t u r i îşi dau seamă
de schimbările cari s'au p e t r e c u t în conştiinţa lor dela
v â r s t a copilăriei; bolnavii, atinşi de boala dedublării per­
sonalităţii, stau la îndoială să-şi recunoască eul a d e v ă r a t :
iar u n i i d i n t r e ei t r e c chiar dela o zi la alta, în persona­
l i t ă ţ i diferite. U n d e r ă m â n e d a r i d e n t i t a t e a eului ? I n
faptul că tot ce i n t r ă în c â m p u l luminos al conştiinţei
stă în l e g ă t u r ă cu ceva, care a r e r o l u l de a constitui u n
c e n t r u ? Dar nici acest fapt n u este general. S t a b i l i t a t e a
acestui c e n t r u este t o t ce poate fi m a i şubred. O m u l ţ i m e
de a l t e r ă r i şi de iluziuni îl fac să oscileze. Niciodată nu-1
găsim în acelaş loc. Aci stă în mijlocul u n o r a n u m i t e re­
p r e z e n t ă r i şi s e n t i m e n t e , aci în mijlocul a l t o r a . E u l a-
cesta, identic cu sine, este t o c m a i cel mai g r e u l u c r u de
definit. C u m se poate clar vorbi de i d e n t i t a t e a lui, ca de
u n sprijin p e n t r u u n i t a t e a conştiinţei ?
 A m lăsat la o p a r t e apoi fenomenele din vise, cari
s u n t o e x p e r i e n ţ ă pusă la dispoziţia ori şi căruia, şi cari
sunt cu desăvârşire g r e u de î m p ă c a t cu teoria unei i d e n ­
t i t ă ţ i n u m e r i c e a eului. I n t i m p u l visului, eul n o s t r u su­
feră cele mai crude t r a n s f o r m ă r i . E l se î m b r a c ă în însu­
şirile cele m a i c o n t r a d i c t o r i i şi făptueşte nişte acte, pe
cari noi în t i m p u l de v e g h e le d e s a p r o b ă m h o t ă r î t . I n
t i m p u l visului, eul n o s t r u se conduce după o logică şi
d u p ă o m o r a l ă cu t o t u l e x t r a o r d i n a r e . Mai c u r â n d î n ţ e ­
legem logica şi m o r a l a a l t o r persoane s t r ă i n e nouă, decât
î n ţ e l e g e m logica şi m o r a l a pe c a r e o u r m e a z ă eul nostru
p r o p r i u în t i m p u l v i s u l u i ! Aşa, că l u â n d în v e d e r e e x ­
p e r i e n ţ a din visuri, î n t r e b a r e a devine încă şi m a i i m p e ­
r i o a s ă : c u m se p o a t e vorbi de i d e n t i t a t e a e u l u i ?
Se poate vorbi însă foarte bine, dacă a p r o f u n d a m
c u n o ş t i n ţ a eului şi nu ne m ă r g i n i m să p r i v i m s u p r a f a ţ a
a c e s t u i a . E u l n o s t r u superficial este eul care se desco­
peră în c o n ş t i i n ţ a reflectată, este eul obiect al reflexiunii.
Acesta este veşnic schimbător, d u p ă c u m schimbătoare
s u n t şi interesele cari conduc reflexiunea. Acest eu nu
poate fi identic cu sine însuşi, fiindcă el n u consistă decât
în licărirea a c c i d e n t a l ă a eului a d e v ă r a t . I d e n t i t a t e a tre-
bue c ă u t a t ă în a d â n c i m e a eului şi nu în s u p r a f a ţ a aces­
tuia. Sau m a i precis : fenomenele eului, î n t r e cari se c a u t ă
r a p o r t u l de i d e n t i t a t e , nu t r e b u e s c restrânse n u m a i la
p a r t e a lor l u m i n a t ă de c o n ş t i i n ţ a reflectată, ci t r e b u e s c
l u a t e în î n t r e g i m e .
Din nesocotirea acestui adevăr au decurs toate ipo­
tezele eronate, făcute a s u p r a eului. Aceia cari s'au m e n ­
ţ i n u t la s u p r a f a ţ a conştientă a acestui eu, au încercat să
rezolve o p r o b l e m ă insolubilă. Ei au voit să explice ţ e ­
s ă t u r a p e r m a n e n t ă a eului, ţ e s ă t u r a care se găseşte în a-
d â n c u l vieţii sufleteşti, prin a r ă t ă r i l e a c i d e n t a l e ale c o n ­
ş t i i n ţ e i ; au voit, cu u n c u v â n t , să r ă s t o a r n e p i r a m i d a
vieţii sufleteşti, aşezând-o pe vârf, în loc de a o lăsă aşe­
z a t ă pe bază. In această eroare se află şi K a n t . De aceea,
a m văzut că dânsul a fost constrâns să reducă fenomenele
c o n ş t i i n ţ e i la simple u n i t ă ţ i n u m e r i c e , p e n t r u a găsi în­
t r e clânsele u n r a p o r t de i d e n t i t a t e .
A d e v ă r u l t r e b u i e restabilit aşâ d u p ă c u m cer ş t i i n ­
ţele Biologiei şi Psihologiei. U n i t a t e a conştiinţei, p e n ­
t r u a fi î n ţ e l e a s ă şi p e n t r u a dă la r â n d u l său u n mijloc
de înţelegere, t r e b u e ş t e aşezată pe baza î n t r e g i i u n i t ă ţ i
organice a i n d i v i d u l u i , cu care ea formează u n s i n g u r
t o t . I n t o t a l i t a t e a i n d i v i d u a l i t ă ţ i i omeneşti, c o n ş t i i n ţ a
p r o p r i u zisă c o n s t i t u e o verigă a fenomenelor vieţii, o
v e r i g ă care l u a t ă în p a r t e , este adeseori i n e x p l i c a b i l ă ,
d a r care l u a t ă în l e g ă t u r ă cu celelalte fenomene o r g a ­
nice, este perfect explicabilă. U n i t a t e a conştiinţei i n d i ­
v i d u a l e este u n a şi aceeaşi cu u n i t a t e a î n t r e g u l u i orga­
n i s m individual, fiindcă la baza şi a u n e i a şi a alteia e s t e
acelaş fapt i d e n t i c , care constitue r e a l i t a t e a lor p e r m a ­
n e n t ă . U n i t a t e a i n d i v i d u l u i nu este d e s p ă r ţ i t ă în două
u n i t ă ţ i paralele, u n a organică de o parte, şi a l t a a con­
ştiinţei de a l t ă p a r t e , c u m nu este d e s p ă r ţ i t ă , nici în o
u n i t a t e fizică şi o u n i t a t e chimică, e t c . ; ci t o a t e aceste
u n i t ă ţ i s u n t n u m a i aspectele deosebite ale u n e i a şi a c e ­
leiaşi u n i t ă ţ i c a r e se confundă cu ceeace n u m i m în mod
obişnuit v i a ţ a individului. L i m i t a r e a u n i t ă ţ i i de conşti­
inţă la fenomenele acelea n u m a i cari se pot p r i n d e prin
reflectarea conştiinţei t r e b u e ş t e î n l ă t u r a t ă , fiindcă ea este
în contrazicere cu e x p e r i e n ţ a zilnică. E x p e r i e n ţ a ne do­
vedeşte, la fie ce m o m e n t , că u n fenomen sufletesc, d i s ­
p ă r â n d din c â m p u l l u m i n o s al conştiinţei, prin a c e a s t a
n u încetează de a d e t e r m i n ă m a i d e p a r t e fenomenele
care se găsesc în acest c â m p . Dacă n ' a r persistă această
d e t e r m i n a r e î n t r e fenomenele din c â m p u l luminos al c o n ­
ş t i i n ţ e i şi fenomenele din afară de c â m p u l l u m i n o s al
conştiinţei, nici n ' a m p u t e a înţelege r o s t u l m u l t o r a din
a c ţ i u n i l e şi o c u p a ţ i u n i l e noastre. De o asemenea deter­
m i n a r e s u n t e m t o t d e a u n a însă absolut convinşi. A l t m i n -
t r e l i n ' a r fi cu p u t i n ţ ă nici e d u c a ţ i u n e a nici prevederea.
U n i t a t e a conştiinţei n u se poate l i m i t ă la fenomenele
clin c â m p u l l u m i n o s al c o n ş t i i n ţ e i ; a c e a s t a este indis­
c u t a b i l . P r i n dispai'iţiunea lor din conştiinţă, fenomenele
n u dispar din suflet, ci ele persistă şi influenţează a s u ­
p r a celor ce se găsesc în conştiinţă. I m a g i n i l e t u t u r o r
obiectelor cunoscute, cunoştinţele ştiinţifice şi p r a c t i c e ,
d e p r i n d e r i l e şi emoţiunile p r i n cari a m t r e c u t o d a t ă e t c
t o a t e există p e n t r u fiecare d i n t r e noi, deşi ele nu se m a i
găsesc în c o n ş t i i n ţ a a c t u a l ă ; şi n u n u m a i că există a l ă ­
t u r i de această conştiinţă actuală, d a r ele o şi d e t e r m i n ă
pe a c e a s t a din u r m ă . I m a g i n e a din m e m o r i e a obiectului,
c u n o ş t i n ţ a ştiinţifică şi practică î n v ă ţ a t ă odată, deprin­
derea şi e m o ţ i u n e a din t r e c u t , e t c , se găsesc d u p ă c u m
a r a t ă Psihologia, nu ca nişte l u c r u r i părăsite la spatele
conştiinţei actuale, ci ele sunt o a r e c u m la p o a r t a con­
ş t i i n ţ e i actuale, căci ele p r i m e s c şi organizează noile
i m p r e s i u n i . E l e mijlocesc a p p e r c e p ţ i u n e a noilor a c t e pen­
t r u conştiinţă.
U n i t a t e a conştiinţei trebue, aşâ dar. î n t i n s ă cel p u ­
ţin şi a s u p r a fenomenelor, cari nu m a i sunt în c â m p u l
l u m i n o s al conştiinţei, dar cari a u fost o d a t ă în acest
c â m p . D a r n u m a i a s u p r a a c e s t o r a ? P r i n ce se deosebeşte
u n fenomen care a t r e c u t odată prin conştiinţă, şi care
a c u m este în stare de inconştiinţă, de u n fenomen fisio-
logic care n ' a t r e c u t niciodată p r i n conştiinţa luminoasă
a individului ? Dacă acest fenomen fisiologic este o de­
p r i n d e r e t r a n s m i s ă i n d i v i d u l u i p r i n m o ş t e n i r e dela p ă ­
r i n ţ i , a t u n c i o deosebire î n t r e el şi fenomenul t r e c u t în
i n c o n ş t i i n ţ ă , d u p ă ce a fost e x p e r i m e n t a t de individ, n u
m a i p o a t e fi de loc. D e p r i n d e r e a v e n i t ă p r i n m o ş t e n i r e ,
şi d e p r i n d e r e a câştigată în t i m p u l vieţii individului, în­
t r u c â t sunt a m â n d o u ă i n c o n ş t i e n t e au aceeaşi n a t u r ă . Şi
încă u n i t a t e a conştiinţei n u se opreşto aci. Sub fenome­
nele i n c o n ş t i e n t e fisiologice s u n t fenomenele bio-chimice,
cu cari se leagă, şi sub acestea sunt fenomenele ener­
giei universale. F e n o m e n u l c a r e se petrece la l u m i n a
conştiinţei, n u este decât o verigă a l a n ţ u l u i de feno­
m e n e , care începe din transformările energiei cosmice
p e n t r u a sfârşi în cele clin u r m ă t o t în t r a n s f o r m ă r i l e
energiei cosmice. Bunioară, să l u ă m ca i l u s t r a ţ i u n e f a p ­
tul a m i n t i r i i u n u i cuvânt. C u v â n t u l gentrij pe care l-am
a u z i t eri dela u n p r i e t e n ! L a p r i m a vedere n i m i c m a i
d e s p ă r ţ i t de restul lumii, decât acest c u v â n t , care astăzi
î m i r ă s a r e deodată în conştiinţă şi îmi pironeşte a t e n ţ i ­
u n e a . Ş t i u înţelesul c u v â n t u l u i , şi i n t r o d u c acest înţeles
în m o d u l cei m a i just î n t r ' o j u d e c a t ă . „Un g e n t r y naţio­
nal ar fi de d o r i t " . I a t ă dar, în j u r u l acestui c u v â n t , o
u n i t a t e de conştiinţă, o j u d e c a t ă bine fixată. Cu t o a t e
acestea, c h i a r această u n i t a t e n u este de loc d e s p ă r ţ i t ă
de r e s t u l lumii. I n adevăr, să e x a m i n ă m în detaliu, p r o ­
cesul de formare al acestei u n i t ă ţ i . A m a u z i t dela prie­
t e n u l m e u c u v â n t u l gentry. Sunetele acestui c u v â n t ar
fi fost i n e x i s t e n t e p e n t r u mine, dacă n'aşi fi a v u t simţul
a u z u l u i c a r e să le prindă. S i m ţ u l a u z u l u i este u n a p a r a t
foarte complex. I n el se operează t r a n s f o r m ă r i l e ener­
giei cosmice. Mai î n t â i u oscilaţiunile m e d i u l u i aerian
s u n t t r a n s f o r m a t e în oscilaţiunile t i m p a n u l u i şi în oscila­
ţ i u n i l e oscioarelor din u r e c h i a medie, cari oscilaţiuni
t r e c apoi în u r e c h i a i n t e r n ă . A c i i n t e r v i n oscilaţiunile
liquidului care u m p l e această p a r t e a urechei, p r e c u m şi
fenomenele de presiune. De aceste fenomene se leagă iri­
t a ţ i u n e a m e m b r a n e i basilare, şi t r a n s m i s i u n e a acestei
i r i t a ţ i u n i p r i n n e r v u l acustic. A c i o n o n ă t r a n s f o r m a r e de
energie probabil. Nervul acustic t r a n s m i t e i r i t a ţ i u n e a în
c e n t r u l nervos. I r i t a ţ i u n e a t r a n s m i s ă ar fi fără ecou, dacă
aci n u s'ar afla dispoziţiuni inconştiente, cari să opereze
a p p e r c e p ţ i u n e a noilor sunete. O p e r a ţ i u n e a a p p e r c e p ţ i u n i i
s u n e t e l o r n u este de ajuns. Cu aceste s u n e t e se leagă un
înţeles. De u n d e vine acest înţeles? P r o b a b i l din alte
d i s p o z i ţ i u n i p ă s t r a t e în centrii nervoşi, şi cari dispozi­
ţ i u n i sunt iarăşi inconştiente. P r i n u r m a r e , o transfor­
m a r e n o u ă p â n ă să a m conştiinţa înţelesului pe care îl
l e g de c u v â n t u l gentry. A c u m c u v â n t u l este în câmpul
l u m i n o s al a t e n ţ i u n i i , d a r el încă n u formează o u n i t a t e
de judecată. P e n t r u a formă şi a c e a s t ă u n i t a t e , din nou
r e c u r g la înţelesuri de alte c u v i n t e pe cari le a m în m e ­
m o r i e . Aceste înţelesuri se leagă şi ele de dispoziţiuni
i n c o n ş t i e n t e , c u m a fost legat şi c u v â n t u l gentry. Din
nou r e v e n i m , prin u r m a r e , în spre c a p ă t u l în c a r e se gă-
seso fenomenele chimice de i r i t a ţ i u n e şi fenomenele fi­
zice de presiune şi oscilaţiune. U n i t a t e a de conştiinţă
este a c u m f o r m a t ă ; să v e d e m c u m se fixează şi cum sfâr­
şeşte. „Un g e n t r y n a ţ i o n a l ar fi de d o r i t " : este o u n i t a t e
m e n i t ă să dispai'ă, dacă n u se concretizează în c u v i n t e
scrise sau vorbite. Mă decid să concretizez c u g e t a r e a
m e a ! D i n nou a t u n c i r e c u r g la seria fenomenelor incon­
ş t i e n t e ! Scrisul nu este cu p u t i n ţ ă decât p i i n a s o c i a ţ i u -
n e a d e p r i n d e r i l o r vechi fisiologice, p r i n coordonare de
n e r v i şi de m u ş c h i . O î n t r e a g ă m a ş i n ă bio-mecanică se
pune în m i ş c a r e p â n ă ce c u v i n t e l e s u n t scrise. T o t aşâ
şi p â n ă s u n t p r o n u n ţ a t e aceste c u v i n t e . P r i n u r m a r e , p r i n
mijlocirea n u m a i a unei m u l ţ i m i de procese m e c a n i c e ,
chimice şi fisiologice, t o a t e inconştiente, se formează u n i ­
t a t e a înţelesului şi a judecăţii mele a s u p r a lui gentry, şi
t o t p r i n mijlocirea a u n e i a l t e m u l ţ i m i de procese fisio­
logice, chimice şi m e c a n i c e , reuşesc să dau a c e s t u i cu­
v â n t o c o n c r e t i z a r e e x t e r n ă ! De asemeni, dacă păstrez
c u v â n t u l în m i n t e a mea, în memorie, aceeaşi serie n e ­
sfârşită. C u v â n t u l r ă m â n e ca o dispoziţie l a t e n t ă , g a t a
a reveni în conştiinţă d e c â t e o r i asocierile îl cer. I n sta­
r e a aceasta l a t e n t ă el este însă tot e x i s t e n t p e n t r u su­
flet. P r i n ce se susţine în m e m o r i e ? P r i n p e r s i s t e n ţ a
m a t e r i e i nervoase, care la r â n d u l ei este posibilă prin
c o n t i n u i t a t e a n u t r i ţ i u n i i , şi care n u t r i ţ i u n e la r â n d u l
său, persistă prin c o n t i n u a t r a n s f o r m a r e a energiei u n i ­
versale! Ori şi în cotro î n t o a r c e m p r i v i r e a , î n t â l n i m n e ­
c l i n t i t a condiţionare a tot ce este conştient p r i n proce­
sele i n c o n ş t i e n t e şi a s e m ă n ă t o a r e proceselor din l u m e a
e x t e r n ă . Aceste procese i n c o n ş t i e n t e nu lipsesc din a c t u l
cel m a i l u m i n o s al conştiinţei. F i g u r a , b u n i o a r ă , a prie­
t e n u l u i dela care a m auzit c u v â n t u l gentry, chiar de ar fi
î n a i n t e a n o a s t r ă acest prieten, figura lui nu este complect
conştientă. I n t r e e l e m e n t e l e figurei sale i n t r ă şi e l e m e n t e
inconştiente. II vedem cu ochii deschişi, şi totuşi nu-1
v e d e m deplin, căci a t e n ţ i u n e a n o a s t r ă este n e s t a t o r n i c ă
şi inegal î m p ă r ţ i t ă . D u p ă o m i n u ţ i o a s ă p r i v i r e a figurei
lui, r ă m â n m u l t e elemente a s u p r a c ă r o r a s u n t e m nesi-
g u r i . Aceste elemente nesigure există totuşi p e n t r u noi,
fiindcă din m o m e n t u l ce ni le precizează u n altul, noi le
r e c u n o a ş t e m . P r i n u r m a r e , ele deşi nesigure existau, dar
în i n c o n ş t i e n ţ ă !
C â m p u l conştiinţei n o a s t r e este o î m p l e t i t u r ă de fe­
n o m e n e conştiqnte şi i n c o n ş t i e n t e ; u n i t a t e a a c e s t u i c â m p ,
de asemeni o verigă în l a n ţ u l de t r a n s f o r m ă r i a l e e n e r ­
giei u n i v e r s a l e . A c e s t a este a d e v ă r u l pe care îl stabilesc
faptele experienţei. Conştiinţa n o a s t r ă este o licărire î n
mijlocul u n u i ocean de î n t u n e r e c ; d a r o licărire care n ' a r
e x i s t ă dacă n ' a r fi acest ocean de î n t u n e r i c , care să o
susţină.

2. Să facem u n pas m a i d e p a r t e .
U n i t a t e a conştiinţei este identică în r e a l i t a t e a ei cu
u n i t a t e a energiei universale, fiindcă faptul de e q u i v a -
l e n ţ ă d i n t r e formele acesteia din u r m ă este faptul fun­
d a m e n t a l , care susţine şi u n i t a t e a conştiinţei. I d e n t i t a ­
t e a d i n t r e eul de ieri şi eul de astăzi este d a t o r i t ă per­
sistenţei aceleiaşi legi în transformările e n e r g i e i u n i v e r ­
sale. I n l u m i n a conştiinţei n u este n i m i c care să lege eul
de ieri cu eul de a s t ă z i ; l e g ă t u r a d i n t r e actele eului stă
în c o n t i n u i t a t e a proceselor din î n t r e g u l organism i n d i ­
vidual, şi p r i n acesta, în c o n t i n u i t a t e a u n i t ă ţ i i e n e r g i e i
universale. Omul se regăseşte acelaş cu sine, î n c o n ş t i n ţ ă ,
fiindcă acelaş cu sine, se regăseşte el şi în fenomenele
sale biologice, cari ia r â n d u l lor se regăsesc aceleaşi,
prin e q u i v a l e n ţ a c a r e există ÎDtre t o a t e fenomenele na­
t u r i i . Conştiinţa de sine,sau r a p o r t a r e a actelor din con­
ştiinţă la u n eu persistent, n u este decât c o n s t a t a r e a su­
biectivă, a u n e i legi care s t ă p â n e ş t e n a t u r a întreagă: legea
de e q u i v a l e n ţ a d i n t r e elementele unei energii u n i t a r e .
A c e a s t ă soluţiune însă, aşa formulată, p o a t e fi c r i ­
t i c a t ă din două p u n c t e de vedere.
I se poate obiectă, întâiu, că ea n u l ă m u r e ş t e a d e ­
v ă r a t a i d e n t i t a t e d i n t r e u n i t a t e a conştiinţei şi u n i t a t e a
universului, ci n u m a i d e p e n d i n ţ a s t r â n s ă a celei d'intâiu
de cea de a doua ; apoi i se m a i p o a t e obiectă, în a l doi-
lea r â n d , că a c e a s t ă d e p e n d i n ţ ă pe care o stabileşte so-
l u ţ i u n e a de m a i sus, se găseşte în c o n t r a d i c ţ i u n e cu p r i n ­
cipiul conservării energiei fizice, p r i n c i p i u care nu su­
feră a d ă u g a r e a fenomenelor sufleteşti la t o t a l i t a t e a feno­
m e n e l o r d e p e n d i n ţ e de e n e r g i a cosmică. A m â n d o u ă a-
ceste critici tind, cu u n c u v â n t , să scoată în relief, că
a r g u m e n t a r e a de m a i sus, a d m i ţ â n d d e t e r m i n i s m u l fe­
n o m e n e l o r fizice, de o p a r t e , şi u n i t a t e a conştiinţei ome­
n e ş t i de altă p a r t e , p r i n a c e a s t a ea nu constitue o argu­
m e n t a r e definitivă în favoarea soluţiunei i d e n t i t ă ţ i i , fiind­
că t o t d e a u n a r ă m â n e deschisă î n t r e b a r e a a s u p r a r a p o r ­
t u l u i d i n t r e fizic şi psihic adică d i n t r e l u m e a din afară
şi l u m e a sufletească. Oricât de s t r â n s legată ar fi această
l u m e din u r m ă de l u m e a d'intâiu, t o t u ş i i d e n t i t a t e a din­
t r e ele două n u este încă dovedită, p â n ă ce s e p a r a ţ i u n e a
lor se p ă s t r e a z ă şi ele se definesc deosebit. Cu p u n e r e a în
discuţie a acestei i d e n t i t ă ţ i însă, se p u n e în discuţie, din
nou, şi î n d r e p t ă ţ i r e a pe c a r e ar avea-o u n i t a t e a de con­
ştiinţă ca să servească d r e p t f u n d a m e n t al ştiinţei. A t u n c i
r e v e n i m din nou la problema, dela care a m p l e c a t : care
este r e a l i t a t e a u n i t ă ţ i i de conştiinţă, faţă de r e a l i t a t e a
u n i v e r s u l u i î n t r e g ? P o a t e să fie fundată ş t i i n ţ a r e a l i t ă ţ i i
a c e s t u i u n i v e r s pe datele conştiinţei omeneşti ?
Se înţelege dela sine, că aceste două critici sunt
foarte juste, î n t r u c â t p ă s t r ă m soluţiunei i d e n t i t ă ţ i i for­
m u l a r e a de m a i sus. D i n t r ' o soluţiune definitivă t r e b u e
să d i s p a r ă cu desăvârşire u r m e l e s e p a r a ţ i u n i i fizicului
de psihic, iar în locul acestei s e p a r a ţ i u n i , să ni se defi­
nească acea u n a şi s i n g u r ă realitate, care se găseşte a t â t
la baza fenomenelor sufleteşti, cât şi la baza fenomene­
lor fizice. S o l u ţ i u n e a i d e n t i t ă ţ i i t r e b u e să ne l ă m u r e a s c ă ,
c u m pe datele conştiinţei omeneşti se poate fundă o ş t i i n ţ ă
obiectivă, v a l a b i l ă p e n t r u u n i v e r s u l î n t r e g .
P e n t r u satisfacerea acestor î n d a t o r i r i , a v e m o abso­
l u t ă nevoie de ipotezele Metafizicei.
Cea mai l e g i t i m ă d i n t r e aceste ipoteze ni se p a r e a
fi aceea pe care o vom clesvoltâ m a i jos.
 3. I n c r e d i n ţ a p o p u l a r ă , ochiul a a v u t o situaţie a-
p a r t e în Ceeace p r i v e ş t e î n ţ e l e g e r e a conştiinţei. C r e d i n ţ a
p o p u l a r ă socoteşte ochiul, nu n u m a i ca o p o a r t ă a sufle­
t u l u i , ci şi ca o icoană a s u n e t u l u i ; d u p ă funcţiunile o-
c h i u l u i îşi iscodeşte ea şi funcţiunile sufletului.
C r e d i n ţ a p o p u l a r ă se găseşte a s u p r a acestui fapt, în
cel m a i perfect acord cu sistemele Metafizicii. I n siste­
mele Metafizicii, de asemeni, î n ţ e l e g e r e a ochiului, a ser­
vit ca o p o a r t ă şi ca o icoană p e n t r u înţelegerea con­
ştiinţei. F u n c ţ i u n i l e acesteia au fost găsite prin analo­
gie după funcţiunile ochiului. O n o u ă e x p l i c a r e a vederii
a a t r a s d u p ă sine o nouă explicare metafizică a r a p o r t u ­
lui d i n t r e suflet şi corp. E x p e r i e n ţ a o c h i u l u i a fost cea
m a i i m e d i a t ă e x p e r i e n ţ ă a Metafizicii.
A c e a s t ă î n t â i e t a t e , c a r e se dă ochiului a s u p r a celor­
lalte în c r e d i n ţ a populară, cât şi în Metafi­
zică, nu se fundează pe v r e u n p r i n c i p i u superior, căci
văzul stă cu sufletul în aceeaşi relaţiune, în c a r e stau cu
sufletul şi celelalte s i m ţ u r i . Nu este nici u n m o t i v ştiin­
ţific superior, c a r e să î n d e p ă r t e z e a u z u l ori p i p ă i t u l , bu-
nioară, dela p o a r t a sufletului, p e n t r u a r ă m â n e aci n u m a i
v ă z u l ; t o a t e simţurile stau cu sufletul î n t r ' u n r a p o r t i m e ­
diat, fiindcă din a c t i v i t a t e a lor, a t u t u r o r , r e z u l t ă aceea
ce n u m i m suflet. î n t â i e t a t e a care se dă văzului, dacă nu
se bazează pe u n principiu, se bazează însă pe u n fapt de
m a r e i m p o r t a n ţ ă , şi a n u m e pe faptul că m e c a n i s m u l vă­
zului, este acel care i l u s t r e a z ă m a i bine funcţiunile con­
ştiinţei. A t â t o m u l incult, cât şi o m u l cult, n u găsesc o
dovadă m a i sigură, care să susţină o a n u m i t ă înţelegere
a conştiinţei, de c u m este aplicarea acestei înţelegeri la
s i m ţ u l vederii. D i n s t r ă l u c i r e a probei, pe care văzul o
a d u c e în susţinei*ea unei a n u m i t e înţelegeri a conştiinţei,
r e z u l t ă dar î n t â i e t a t e a d a t ă lui.
Nu este nici o greşală, dacă ea se va m e n ţ i n e şi pe
viitor. D i n potrivă, poate că în ea este o g a r a n ţ i e p e n t r u
Metafizică. I n orice caz, este bine a o utiliza, ca pe u n
mijloc pedagogic, spre o m a i b u n ă l ă m u r i r e a cestiunii.
R ă s p â n d i t a teorie a conştiinţei oglindă, pe care se
fundează r e a l i s m u l naiv, adică Metafizica b u n u l u i s i m ţ ,
c u m se zice de obiceiu, a a v u t t o t d e a u n a în sprijinul său
c r e d i n ţ a că ochiul omenesc reflectă l u m e a ca o oglindă.
L u c r u r i l e din afară se oglindesc în conştiinţă, î n t o c m a i
cum ele se oglindesc pe s u p r a f a ţ a m e t a l u l u i sau pe l u ­
ciul apei, fiindcă această oglindire se găseşte şi în ochim
Ochiul, socotit ca o oglindă, a d u c e p r i n e x e m p l u l lui şi
teoria c o n ş t i i n ţ e i oglindă.
In m o m e n t u l când ochiul încetează să m a i fie soco­
t i t ca o oglindă, şi se dă o n o u ă explicare p e n t r u meca­
nismul văzului, în m o m e n t u l acela şi teoriei coştiinţei
oglindă i se dă cea m a i p u t e r n i c ă l o v i t u r ă . D u p ă n o u a
explicare a m e c a n i s m u l u i vederii u r m e a z ă în Metafizică
o n o u ă teorie a conştiinţei.
I n adevăr, coincidenţa aceasta este cu a t â t m a i c a ­
racteristică, cu cât a m b e l e aceste explicări se dau de a-
celaş g â n d i t o r : de marele filosof englez, Greorge B e r k e ­
ley. Acest filosof publică în 1709 o n o u ă teorie a vederii
(Essay towards a new Theorie of Vision], iar în a n u l u r m ă ­
tor, 1710, o n o u ă teorie a s u p r a cunoştinţei omeneşti (Prin-
ciples of Human KnoivledgeJ, în care se r u p e p e n t r u tot­
d e a u n a cu teoria conştiinţei oglindă. P e n t r u Berkeley
l u c r u r i l e din afară n ' a u a l t ă existenţă, în afară de aceea
pe c a r e le-o dă p e r c e p ţ i u n e a s i m ţ u r i l o r noastre. O m a ­
t e r i e în afară de noi n u există E x i s t ă în r e a l i t a t e n u m a i
p e r c e p ţ i u n e a sufletului nostru, c a r e dă loc la-diferite di­
ferenţieri subiective sau idei, c u m le n u m e ş t e , în mod
i m p r o p r i u , Berkeley- Culoarea, forma, d i s t a n ţ a , greu­
t a t e a , sonoritatea, odoarea, e t c , t o a t e însuşirile cu cari
ni se p r e z i n t ă un obiect extern, n u sunt în obiectul.ex­
tern, ci în n o i ; noi p r o i e c t ă m în afară de noi aceste e-
fecte ale p e r c e p ţ i u n i i n o a s t r e şi facem din ele obiecte,
î n s u ş i r i l e cu cari î m b r ă c ă m obiectele e x t e r n e , nu s u n t
d a r p r o p r i e t ă ţ i l e acestor obiecte, ci simboalele sufletului
n o s t r u ; t o a t ă r e a l i t a t e a se m ă r g i n e ş t e la p r o d u c e r e a a-
cestor simboale. D e u n d e vin însă legile p r o d u c ţ i u n e i
acestor simboale, este a doua m a r e î n t r e b a r e p e n t r u B e r ­
keley. L a această î n t r e b a r e , Berkeley r ă s p u n d e cu a u r -
m a r e a u n u i S p i r i t divin, c a r e ţ i n e în p u t e r e a sa î n t r e g u l
l a n ţ c a u z a l al fenomenelor. Ideile, cari se n a s c în su­
fletul n o s t r u prin mijlocirea p e r c e p ţ i u n i l o r , sunt o a r e ­
c u m semnele l i m b a g i u l u i superior, p r i n cari ne vorbeşte
nouă acel S p i r i t divin, de c a r e d e p i n d e î n t r e a g a n o a s t r ă
existenţă. D a r aceasta de a doua î n t r e b a r e n u n e preo­
cupă d e o c a m d a t ă . L a p r i m a î n t r e b a r e , ce este c o n ş t i i n ţ a ?
r ă s p u n s u l lui Berkelev este h o t ă r î t . C o n ş t i i n ţ a nu este o
oglindă, fiindcă nici ochiul n u este o oglindă. S t ă r i l e
n o a s t r e de conştiinţă nu s u n t i m a g i n i l e reflectate ale
unei l u m i din afară, fiindcă această l u m e din afară n u
există. Aceea ce n u m i m noi l u m e a din afară, nu consistă
decât în e x t e r i o r i z a r e a idei lor n o a s t r e subiective. D o v a d a
acestui a d e v ă r o găsim, zice Berkelev, în e x p e r i e n ţ a v ă ­
zului. U n orb, c a r e se operează şi vede p e n t r u p r i m a
o a r ă l u m e a din afară, n u a r e dela această l u m e o ima­
gine exactă, cum a r trebui să o aibă, dacă ochiul său a r
fi o s i m p l ă oglindă, ci el vede m a i î n t â i u l u m e a în m o d
n e s i g u r ; nu ştie aprecia d i s t a n ţ a ; n u are i m p r e s i a volu­
m u l u i o b i e c t i v ; t o a t e i m p r e s i u n i l e de c u l o a r e şi formă
stau ca lipite pe u n plan, fără p e r s p e c t i v e ; p e n t r u a ve­
dea şi el bine lumea, ca toţi ceilalţi oameni, orbul o p e ­
r a t a r e nevoe de e x p e r i e n ţ a ochiului, cu alte cuvinte, de
a c t i v i t a t e a văzului. I m a g i n e a obiectului din afară n u
este r e s f r â n t ă p u r şi simplu în ochiu, ci este c r e a t ă de
ochiu. I a t ă dar, conchide Berkele-y, de ce o m a t e r i e e x ­
t e r n ă , ca s u b s t r a t al lucrurilor, nu există. O m a i b u n ă
c u n o a ş t e r e a m e c a n i s m u l u i vederii ne încredinţează, că
o r i g i n a l u m i i e x t e r n e t r e b u e c ă u t a t ă în ideile noastre, şi
nu în afară de noi. T o a t ă a r g u m e n t a r e a lui Berkelev se
î n v â r t e ş t e în jurul m a r e i descoperiri, pe care o face el în
e x p e r i e n ţ a v ă z u l u i . Noua teorie a s u p r a m e c a n i s m u l u i v e ­
derii, aduce d u p ă sine o n o u ă teorie metafizică a s u p r a
r a p o r t u l u i d i n t r e suflet şi m a t e r i e .
Greorge Berkelev rupe aşa dar definitiv cu teoria con­
ştiinţei oglindă. I n această p r i v i n ţ ă el a n t i c i p e a z ă cu m a i
bine de o j u m ă t a t e de secol filosofia lui K a n t . Dacă to­
tuşi, în u r m a lui, K a n t a cules g l o r i a nouei descoperiri,
şi a fost considerat ca a d e v ă r a t u l i n o v a t o r al nouei Me­
tafizice, cauza t r e b u e c ă u t a t ă în a doua p a r t e a filosofiei
lui Berkeley, în care acesta afirmă e x i s t e n ţ a u n u i Spirit
divin. P r i n această afirmare, B e r k e l e y introduce din nou
greşeala pe care el o nimicise în p r i m a p a r t e . Conştiinţa,
d u p ă Berkeley, pe d e o p a r t e încetă de a m a i fi oglinda
p a s i v ă a u n e i m a t e r i i e x t e r n e , şi devenea c r e a t o a r e de
r e a l i t a t e , dar pe de a l t ă p a r t e , devenea pasivă faţă de
S p i r i t u l divin, care se manifestă p r i n mijlocirea ei. Ma­
t e r i a , pe d e o p a r t e se r e d u c e a la u n complex de însuşiri
subiective, iar pe de a l t ă p a r t e se rehabilitâ prin teoria
că însuşirile subiective, din care ea se constitue, sunt
simboalele p i i n care se manifestă p u t e r e a divină. Cu un
c u v â n t , r e v o l u ţ i u n e a filosofică p r o d u s ă de noile teorii ale
lui Berkeley nu eră destul de radicală. B e r k e l e y dă cu o
m â n ă ce luă cu cealaltă. D e o p a r t e el ridică a c t i v i t a t e a
conştiinţei şi nimicea m a t e r i a ; de a l t ă p a r t e însă, el r i ­
d i c ă a c t i v i t a t e a divină şi n i m i c e a conştiinţa. R e z u l t a t u l
definitiv eră dar defavorabil p e n t r u a c t i v i t a t e a conşti­
inţei.
De aceea, filosofia lui K a n t , cu t o a t e că ea a fost
p r e c e d a t ă de filosofia lui Berkeley, a fost socotită de toţi
ca fiind a d e v ă r a t a filosofie r e v o l u ţ i o n a r ă , faţă de aceea
din t r e c u t . K a n t a r e v e n d i c a t p e n t r u conştiinţa o m e ­
nească n u n u m a i d r e p t u l de a fi ea c r e a t o a r e a originală
a l u m i i e x t e r n e , ci în acelaş t i m p şi d r e p t u l de a fi a u ­
t o n o m ă , faţă de p u t e r e a Spiritului clivin. I n filosofia lui
K a n t , d e t e r m i n i s m u l n a t u r i i d e c u r g e din logica o m e ­
nească şi n u din v o i n ţ a lui Dumnezeu. Berkeley a mers
n u m a i p â n ă la j u m ă t a t e a d r u m u l u i .
I n ceeace priveşte explicai^ea m e c a n i s m u l u i vederii,
K a n t nu a făcut o descoperire p r o p r i e , ci el a î m p r u m u ­
t a t cunoştinţele psihologice din t i m p u l său, pe cari le-a
a d a p t a t apoi la ipotezele Mecanicei şi Geometriei. I n a-
a c e a s t ă a d a p t a r e însă, stă o m a r e o r i g i n a l i t a t e . P s i h o ­
logii din t i m p u l său, deosebeau în i m a g i n i l e văzului forma
şi c o n ţ i n u t u l ; iar K a n t , ţ i n â n d seamă de a x i o m e l e M e ­
canicei şi ale Geometriei, a t r a n s f o r m a t s p a ţ i u l formal al
psihologilor într'o i n t u i ţ i u n e apriori. P r i n a c e a s t ă t r a n s ­
formare, el a pus bazele teoriei n a t i v i s t e p e n t r u e x p l i ­
carea m e c a n i s m u l u i vederii, teorie, care a r e şi astăzi n u ­
meroşi partizani.
Marele sprijin pe c a r e îl dă teoria apriorismului spa­
ţ i a l filosofii lui K a n t este indiscutabil. I n i n t u i ţ i u n e a
s p a ţ i u l u i se afirmă în modul cel m a i strălucit, p e n t r u
K a n t , d e p e n d i n ţ a l u m i i e x t e r n e de a c t i v i t a t e a conşti­
i n ţ e i noastre. D a c ă s p a ţ i u l n'ar fi o i n t u i ţ i u n e a noastră,
şi încă o i n t u i ţ i u n e apriori, nici logica m i n ţ i i omeneşti
n ' a r p u t e a să se e x t i n d ă a s u p r a l u m i i e x t e r n e . Mecanis­
m u l vederii în spaţiu p ă s t r e a z ă la K a n t i m p o r t a n ţ a p e
care o avea şi la Berkeley. C o n ş t i i n ţ a îşi constitue prin
a p r i o r i s m fenomenele l u m e i e x t e r n e , aşa p r e c u m în m i c
ochiul îşi construeşte i m a g i n a sa vizuală p r i n mijlocirea
i n t u i ţ i u n i i spaţiului apriori. I n regulă generală, p a r t i z a ­
nii teoriei n a t i v i s t e în psihologie, sunt şi p a r t i z a n i i a-
p r i o r i s m u l u i k a n t i a n în filosofie.
P a r a l e l i s m u l acesta se c o n t i n u ă şi după K a n t . Nici
astăzi n u găsim u n m a i bun c r i t e r i u p e n t r u clasifica­
r e a sistemelor metafizice, decât t o c m a i teoria care ni se
dă p e n t r u explicarea m e c a n i s m u l u i vederii. Metafizici­
enii e m p i r i ş t i sunt c o n t r a teoriei n a t i v i s t e când este v o r b a
să-şi explice s p a ţ i u l ; iar raţionaliştii au, dinpotrivă,
la aceeaşi explicare, o deosebită predilecţie p e n t r u i n t u i -
ţ i u n i l e apriori. S i m ţ u l văzului stă c o n t i n u u ca u n simbol
al conştiinţei î n t r e g i .
D e aceea n u este fără i m p o r t a n ţ ă , ca î n a i n t e de a
formula ipoteza metafizică a n u n ţ a t ă mai sus, să a r u n c ă m
o privire s u m a r ă a s u p r a diferitelor teorii pe cari biologii
si psihologii de astăzi le dau p e n t r u e x p l i c a r e a v ă z u l u i r

căci este neîndoios, că în aceste teorii se schiţează p r i ­

mele g e n e r a l i z ă r i pe cari oamenii de ş t i i n ţ ă le fac d e s ­
pre conştiinţa întreagă.
Teoriile de astăzi confirmă, în ceeace avea ea m a i
esenţial, vechia teorie a lui Berkeley. însuşirile cu cari
ni se prezintă obiectele e x t e r n e n u stau în obiecte, ci în
a c t i v i t a t e a s i m ţ u l u i n o s t r u de văz. Culoarea, forma şi
d i m e n s i u n e a obiectelor n u sunt p r o p r i e t ă ţ i l e unei m a ­
t e r i i în afară de noi, ci s u n t produsele p e r c e p ţ i u n i i şi
a p p e r c e p ţ i u n i i noastre. I n noi se creiază înfăţişarea cor­
p u r i l o r e x t e r n e , care apoi se proiectează în afară. P â n ă
aci, nici o diferenţă î n t r e teoriile cele noi şi teoria lui
Berkeley. Diferenţa începe însă de î n d a t ă ce este vorba
să se explice p r i n ce cauze şi d u p ă ce legi funcţionează
m e c a n i s m u l vederii n o a s t r e ; prin u r m a r e , când este vorba
să se a r a t e în ce consistă o b i e c t i v i t a t e a însuşirilor pro­
duse de s i m ţ u l v ă z u l u i . Aci, teoria lui Berkeley încetează
de a m a i fi în c o n c o r d a n ţ ă cu teoria m o d e r n ă . Cauzele şi
legile m e c a n i s m u l u i vederii se sprijinesc, d u p ă Berkeley,
p e p u t e r e a lui D u m n e z e u . Cu a l t e c u v i n t e , teoria ace­
s t u i a r e n u n ţ ă la o explicare ştiinţifică. L a cei m o d e r n i
însă, t o c m a i aci începe p a r t e a originală a explicării. Me­
c a n i s m u l vederii, zic biologii şi psihologii de astăzi, este
u n m e c a n i s m care are în u r m a sa o l u n g ă evoluţiune.
I e ş i t din n e u r o n i foarte e l e m e n t a r i , simţul vederii dis­
p u n e astăzi de un a p a r a t complicat, în care i n t r ă dife­
r i t e funcţiuni nervoase. I n t o t cuprinsul acestui a p a r a t
nu este nici u n loc p e n t r u i n t e r v e n ţ i a S p i r i t u l u i divin,
î n f ă ţ i ş a r e a corpurilor e x t e r n e se explică: din coordonarea
mişcărilor m u s c u l a r e ale ochiului, din procesele chimice
ale m a t e r i e i nervoase, din legile asociaţiunii neuronilor,
din e v o l u ţ i u n e a acestora, etc. ; însfârşit clin î n l ă n ţ u i r e a
m i o r cauze şi efecte n a t u r a l e , fără a fi v r e o d a t ă nevoie
să se facă apel la i n t e r v e n ţ i a s u p r a n a t u r a l u l u i . D i n acea­
stă î n l ă n ţ u i r e de cauze şi efecte n a t u r a l e , r e z u l t ă obiec­
t i v i t a t e a lucrurilor pe cari le v e d e m noi în afară. Aceste
l u c r u r i sunt aşâ c u m le v e d e m şi nu altfel, fiindcă sim­
ţ u l p r i n care le vedem, este el însuşi aşâ şi nu altfel.
Ochiul n u ne mijloceşte c u n o a ş t e r e a unei m a t e r i i stră­
i n e de noi, d a r nu ne a d u c e nici vestirea u n u i Spirit di­
vin, ci el ne dă cunoaşterea care r e z u l t ă din p r o p r i a sa
c o n s t i t u ţ i e biologică.
Iată-ne dar d e p a r t e de teoria lui B e r k e l e y . I n c u ­
rând, ne vom vedea d e p a r t e şi de teoria lui K a n t .
S i m p l i t a t e a cu care acesta îşi î n c h i p u e formarea i n -
t n i ţ i u n e i de spaţiu, n u mai este, în a d e v ă r , pe placul bio­
logilor şi psihologilor de astăzi. Biologii, în u r m a lui L a -
m a r k şi Ch. D a r w i n , cercetează peste t o t locul legile de
c v o l u ţ i u n e ale vieţii. U n spaţiu a priori, este u n s p a ţ i u
fără e v o l u ţ i e ; este u n spaţiu fără vieaţă. S p a ţ i u l ca i n -
t u i ţ i u n e a unei c o n ş t i i n ţ e de individ v i e ţ u i t o r a trebuit
formeze g e n e t i c ; a t r e b u i t o a r e c u m să î n t o v ă r ă ­
şească e v o l u ţ i u n e a p r i n care a t r e c u t i n d i v i d u l vieţuitor.
Şi negreşit, d i m p r e u n ă cu formarea spaţiului, t r e b u e să
fi mers a l ă t u r i şi f o r m a r e a celorlalte d a t e ale s i m ţ u l u i
vederii. Oglinda ochiului este u n a p a r a t c a r e s'a consti­
t u i t t r e p t a t prin e v o l u ţ i u n e .
Oglinda ochiului este apoi un a p a r a t în care se îm­
p r e u n ă funcţiuni foarte diverse. I m a g i n e a , care se r e ­
flectă într'o oglindă de cristal sau în luciul u n e i ape, este
c u a t â t m a i clară şi mai precisă, cu cât şi părticelele
cristalului sau moleculele a p e i s u n t m a i uniforme î n t r e
ele. C r i s t a l u l cel m a i c u r a t şi a p a cea m a i pură, resfrâng
şi imaginile cele m a i precise. Nu t o t a s t f e l e s t e însă şi cu
o g l i n d a ochiului. In a p a r a t u l ochiului d i v e r s i t a t e a ele­
m e n t e l o r este t o c m a i aceea care dă i m a g i n e a cea m a i
precisă. Un ochiu, în care s u b s t a n ţ a n e r v o a s ă este p u ţ i n
diferenţiată, este p e n t r u vedere un a p a r a t r u d i m e n t a r .
A n i m a l u l cel m a i superior, omul, are şi ochiul cel m a i
diferenţiat. I n ochiul acestuia sunt, de fapt, p e n t r u l u ­
m i n ă şi culoare,, două a p a r a t e deosebite; d e s t i n a t e , u n u l
p e n t r u vederea la l u m i n a zilei şi a l t u l p e n t r u vederea în
t i m p u l nopţii. In elementele nervoase ale fiecăruia din­
t r e aceste a p a r a t e se î n t â l n e s c funcţiuni diverse. Este o
funcţiune de descompunere, c a r e dă n a ş t e r e la a n u m i t e
culori, şi este o altă funcţiune inversă, de r e c o m p u n e r e ,
c a r e dă n a ş t e r e la a l t e culori. E l e m e n t e l e nervoase din
c a r e se c o n s t i t u e d u b l u l a p a r a t al vederii şi cari au
funcţiunile a m i n t i t e , sunt şi ele diferenţiate. U n e l e mij­
locesc conştiinţei n u m a i culorile de alb şi n e g r u ; al
tele n u m a i pe acelea de galben şi a l b a s t r u ; iar altele
n u m a i pe acele de roş şi verde. Din m e c a n i s m u l func­
ţ i o n ă r i i la o l a l t ă a câtorva, sau a t u t u r o r acestor ele-
 m e n t e , r e z u l t ă apoi celelalte culori, pe cari le c u n o a ş t e m
în ordinea s p e c t r u l u i solar. P e s t e aceste două a p a r a t e ,
cari ne dau, p r o p r i u zis, c o n ş t i i n ţ a l u m i n e i şi a culo­
rilor, şi c a r i s u n t în r e t i n ă , m a i există a p a r a t u l de a c o ­
m o d a r e a m i ş c ă r i l o r ochiului, şi a p a r a t u l ele coordo­
n a r e al reflexelor, de c a r e se leagă i m p o r t a n t a func­
ţ i u n e a a t e n ţ i u n i i . Cu un c u v â n t , ochiul, icoana sufletu­
lui, este o oglindă foarte diferită de oglinzile cunoscute
nouă. Oglinda ochiului depinde de lungă* e v o l u ţ i u n e p e
care o a r e în u r m a sa, şi m a i depinde încă de complexul
corelaţiunilor nervoase care i n t r ă în diferitele sale a p a ­
r a t e . Ochiul se a d a p t e a z ă : la l u m i n ă de n o a p t e şi la l u ­
m i n a de z i ; la vederea a p r o p i a t ă şi la vederea î n d e p ă r ­
t a t ă ; la c o n c e n t r a r e a a t e n t ă şi la p r i v i r e a distrată, e t c ,
şi în t o a t e aceste a d a p t ă r i ale sale, ol contopeşte la u n
loc funcţiuni diferite, şi în acelaş t i m p selectează din a-
ceste funcţiuni pe acelea care îi fac t r e b u i n ţ ă î n t r ' u n a-
nurnit scop. S'ar părea, că î n ă u n t r u l ochiului s'ar găsi
a n u m i t e t e n d i n ţ e d e t e r m i n a t i v e , cari înlesnesc unifica­
rea funcţiunilor într'o direcţie sau alta. Aceste t e n d i n ţ e
d e t e r m i n a t i v e se fortifică şi se diferenţiază prin evolu­
ţ i u n e ; ele p r o v i n din asociarea funcţiunelor e l e m e n t a r e
ale vieţii organice şi totuşi nu se explică complect prin
această a s o c i a r e ; s u n t ceva m a i m u l t decât s u m a e x a c t ă
a funcţiunilor nervoase şi ceva m a i p u ţ i n decât manifes­
t ă r i l e S p i r i t u l u i divin, c u m le credea că sunt G e o r g e B e r -
k e l e y ; s u n t s u s ţ i n u t e prin a c u m u l a r e a t r e p t a t ă a diferi­
telor î n b u n ă t ă ţ i r i pe cari ochiul le primeşte în decursul
evoluţiunii sale, şi totuşi, în m u l t e alte p r i v i n ţ e , ele s u n t
t o c m a i acelea cari a t r a g d u p ă ele î n b u n ă t ă ţ i r i l e pe c a r e
le p r o d u c e e v o l u ţ i u n e a ; cu un c u v â n t , aceste t e n d i n ţ e
d e t e r m i n a t i v e , c u m l e - a m n u m i t , sunt ca u n fel de en-
zyme sufleteşti, cari grăbesc unificarea funcţiunilor o-
c h i u l u i într'o direcţie sau a l t a şi mijlocesc astfel nişte
r e z u l t a t e superioare c o n d i ţ i u n i l o r fisiologice cari s u n t la
origine şi de cari ochiul dispune.
W u n d t , cel m a i i l u s t r u filosof al t i m p u l u i nostru,
n u m e ş t e rezultatele, o b ţ i n u t e p r i n aceste tendinţe, sinteze
c r e a t o a r e , şi din r o l u l lor face u n p r i n c i p i u i m p o r t a n t ,
poate cel m a i i m p o r t a n t , p e n t r u explicarea întregei vieţi
sufleteşti. I n s i s t ă m t o c m a i a s u p r a f a p t u l u i că p r i n c i p i u l
sintezelor creatoare, c a r e joacă u n aşa de m a r e rol în fi-
losofialui W u n d t , a fost descoperit de acesta p r i n cerce­
t ă r i l e făcute a s u p r a văzului. P â n ă la 1859 W u n d t fusese
o c u p a t cu cercetările de fisiologie. I n acest a n el p u b l i c ă
p r i m e l e l u c r ă r i de psihologie, „ C o n t r i b u ţ i i la t e o r i a per-
c e p ţ i u n i i s i m ţ u r i l o r " , cari formează apoi p u n t e a de tre­
cere dela studiile fiziologice de p â n ă aci, la studiile filo­
sofice de m a i t â r z i u ; şi în aceste „ c o n t r i b u ţ i i " este p e n ­
t r u p r i m a oară vorba, cu referire la s i m ţ u l văzului, de
sintezele creatoare, cari a u r ă m a s apoi în t o a t ă filosofia
lui, ca un p r i n c i p i u f u n d a m e n t a l . Nu este oare c a r a c t e ­
ristic, că filosoful cel m a i i l u s t r u al zilelor n o a s t r e îşi ri­
dică pe baza e x p e r i e n ţ e i văzului principiul cel m a i i m ­
p o r t a n t al î n t r e g i i sale filosofii ?

4. D u p ă această digresiune, să r e v e n i m la i p o t e z a
metafizică pe c a r e o c ă u t ă m m a i sus (2).
I p o t e z a i d e n t i t ă ţ i i d i n t r e u n i t a t e a conştiinţei şi u n i ­
t a t e a energiei universale, este s u s ţ i n u t ă în filosofia de
astăzi, de cele m a i m u l t e ori, p r i n t r ' o a r g u m e n t a r e care
conchide la s u p r i m a r e a u n u i a d i n t r e aceşti doi t e r m e n i .
Sau u n i t a t e a energiei, ca u n i t a t e de sine s t ă t ă t o a r e , este
s u p r i m a t ă , şi aşa r ă m â n e n u m a i u n i t a t e a conştiinţei, sau
din potrivă, este u n i t a t e a conştiinţei s u p r i m a t ă şi este
l ă s a t ă să r ă m â n ă n u m a i aceea a energiei u n i v e r s a l e . I n
cazul d i n t â i u a v e m o ipoteză idealistă, i a r în cazul de a l
doilea o ipoteză energetică.
I n cazul ipotezei idealiste, se ia, ca o u l t i m ă r e a l i ­
t a t e , faptele conştiinţei omeneşti, şi din r e l a ţ i u n i l e aces­
t o r a se deduce apoi r e a l i t a t e a energiei universale. A c e a s t ă
de a doua r e a l i t a t e este o simplă r e a l i t a t e conceptuală,
adică este o realitate mijlocită prin a b s t r a c ţ i u n e . Adevă­
r a t a r e a l i t a t e consistă în i n t u i ţ i u n e a concretă a conşti­
inţei. D i n legile acesteia se explică legile fenomenelor
aşâ zise e x t e r n e . Ş t i i n ţ a , în t o t cazul, n u este decât o
s i s t e m a t i z a r e a relaţimiilor ideale, cari sunt scoase din
c o n ş t i i n ţ a n o a s t r ă ; în p r i m u l rând, ea este s i s t e m a t i z a r e a
r e l a ţ i u n i l o r de i d e n t i t a t e . T o a t e legile ştiinţifice s u n t b a ­
z a t e pe p o s t u l a t u l i d e n t i t ă ţ i i , şi cele m a i e x a c t e pot să
se t r a n s f o r m e chiar în r a p o r t u r i de i d e n t i t a t e . Şi i d e n t i ­
t a t e a n u există în afară de conştiinţă, ci ea este o r e l a -
ţ i u n e eşită din funcţiunile conştiinţei.
I p o t e z a idealistă are m a r e l e a v a n t a g i u de a se pre­
z i n t ă ca o teorie u n i t a r ă şi logică. E a pleacă dela afir-
m a ţ i u n e a că s i n g u r a r e a l i t a t e , c a r e ne este d a t să o cu­
n o a ş t e m , consistă în fapte de conştiinţă, — aceea ce
e s t e neîndoelnic, — şi se ridică apoi p â n ă la afirmaţiu-
nea, c a r e p a r e de a s e m e n e a ca o concluzie logică a pre­
misei dela care s'a plecat, că u n i t ă ţ i l e obiectelor pe care
le c u n o a ş t e m noi în l u m e a din afară, şi prin u r m a r e şi
u n i t a t e a t o t a l ă a energiei, sunt unităţi a b s t r a c t e f o r m a t e
d u p ă u n i t ă ţ i l e conştiinţei. D a c ă există o l u m e din afară,
a c e a s t a îşi a r e obârşia sa în c o n s t r â n g e r e a logică a m i n ţ i i ;
m i n t e a omenească este aşâ constituită, î n c â t prin siste­
m a t i z a r e a elementelor sale, ea ajunge să-şi c o n s t a t e p r o ­
p r i a sa u n i t a t e p r o i e c t a t ă în afară.
Cu tot acest a v a n t a g i u însă, ipoteza idealistă lasă
fără e x p l i c a ţ i u n e c â t e v a fapte ale e x p e r i e n ţ e i , şi încă
d i n t r e cele mai i m p o r t a n t e . E a n u p o a t e să explice îna­
i n t e de t o a t e , faptul existenţei m a i m u l t o r conştiinţe
omeneşti, ca r e a l i t ă ţ i de sine stătătoare. I p o t e z a idealistă
are o a r g u m e n t a r e i n a t a c a b i l ă , î n t r u c â t ea este făcută
din p u n c t u l de vedere al unei singure conştiinţe, căci
a t u n c i u n i t a t e a acestei conştiinţe e x p l i c ă fără c o n t r a -
d i c ţ i u n e ori şi ce altă u n i t a t e p r o i e c t a t ă în l u m e a din
afară. Din m o m e n t u l ce se a d m i t însă m a i m u l t e u n i t ă ţ i
de conştiinţe reale, din m o m e n t u l acela a r g u m e n t a r e a
ipotezei idealiste devine atacabilă. R e a l i t a t e a u n e i con­
ştiinţe, a l t a decât acea p r o p r i e a fiecăruia din noi, este
o realitate, s t r i c t vorbind, concedată p r i n ocolirea i p o ­
tezei idealiste. Ipoteza idealistă nu ne dă d r e p t u l să a d ­
m i t e m decât o singură realitate, aceea a conştiinţei pe
care o a v e m fiecare om ; iar în afară de conştiinţa fiecă-
 r u i a e x i s t ă n u m a i r e a l i t ă ţ i mijlocite. Cu u n c u v â n t , i p o ­
t e z a idealistă duce la solipsism, când este strict a r g u ­
m e n t a t ă . D e aceea şi t o ţ i idealiştii au în locuit conştiinţa
reală a fiecărui om în p a r t e , cu o c o n ş t i i n ţ ă în genere,
s a u cu ceva a n a l o g conştiinţei în genere, care ne m a i
fiind în individ, ci d e a s u p r a indivizilor, î n l ă t u r ă g r e u ­
t a t e a în cestiune. D a r cu a c e a s t ă înlocuire, i p o t e z a idea­
l i s t ă se d e p ă r t e a z ă dela premisa dela care p l e a c ă ; a t u n c i
n u i n t u i ţ i u n e a concretă pe care fiecare i n d i v i d o a r e în
c o n ş t i i n ţ a sa c o n s t i t u e r e a l i t a t e a , ci a c e a s t ă r e a l i t a t e
e s t e o p e r a i n t u i ţ i u n e i unei coeştiinţe dincolo de individ.
O a s e m e n e a conştiinţă însă, dincolo de conştiinţa noa­
s t r ă proprie, c u m o p u t e m noi oare cunoaşte decât p r i n
a b s t r a c ţ i u n e , adică aşa c u m c u n o a ş t e m şi t o a t e celelalte
.obiecte ale l u m e i e x t e r n e ? P r i n u r m a r e , ipoteza idealistă
c a să nu cadă în solipsism, este c o n s t r â n s ă să părăsească
p r e m i s a dela care plecase şi c a r e e r ă neîndoelnică p e n ­
t r u ori şi c i n e ; ea t r e b u e să conceadă, că există m a i
m u l t e c o n ş t i i n ţ e reale, sau cel p u ţ i n o a doua conştiinţă
reală, c o n ş t i i n ţ a în genere, peste c o n ş t i i n ţ a i n d i v i d u a l ă .
O a doua r e a l i t a t e însă fiind concedată, u n i t a t e a şi l o -
logica ipotezei idealiste n u m a i r ă m â n a t â t de solide, ca
m a i î n a i n t e . A t u n c i u n i t ă ţ i l e corpurilor externe, şi dim­
p r e u n ă cu acestea a n a t u r e i î n t r e g i , n u se m a i pot ex­
plică p r i n u n i t a t e a u n e i c o n ş t i i n ţ e şi a n u m e a conştinţei
c o n c r e t e a fiecăruia, ci prin r a p o r t u l m a i m u l t o r con­
ştiinţe... A ş a că a t u n c i ajungem la o conclusie absurdă,
şi a n u m e la conclusia, că u n i t a t e a celui m a i e l e m e n t a r
obiect e x t e r n este m a i d e p ă r t a t ă de înţelegerea noastră,
de c u m este c o n ş t i i n ţ a în genere, sau r a p o r t u l d i n t r e con­
ştiinţele t u t u r o r oamenilor. Şi a t u n c i , n a t u r a l , să p u n e
p e n t r u fiecare î n t r e b a r e a : de ce obiectul extern să fie
p e n t r u m i n t e a fiecăruia m a i p u ţ i n real, dc c u m este o
c o n ş t i i n ţ ă s t r ă i n ă , a căreia înţelegere noi o stabilim tot­
deauna numai prin analogie?
I p o t e z a idealistă este silită astfel, p e n t r u a n u că­
d e a în solipsism, să a d m i t ă o d e r o g a ţ i u n e la u n i t a t e a
^conştiinţei, şi a n u m e în favoarea p l u r a l i t ă ţ i i c o n ş t i m -
ţelor coexistente. Aceaşi d e r o g a ţ i u n e se i m p u n e însă şi
în favoare conştiinţelor succesive. U n i t a t e a n a t u r e i u r ­
m e a z ă să fie p e n t r u ea, n u n u m a i o p r o i e c t a r e a u n i t ă ţ i i
conştiinţei actuale, ci şi a conştiinţei trecute, căci în fie­
care din actele conştiinţei a c t u a l e se c o n t i n u ă , p r i n dis-
posiţiunile m e m o r i i , actele conştiinţei t r e c u t e . Cu aceasta
de a doua derogaţiune, conclusiunile ipotezei idealiste
devin încă şi m a i i n a p c e p t a b i l e . C u m s'ar p u t e a s u p r i m ă
oare r e a l i t a t e a u n i t ă ţ i i n a t u r e i şi înlocui cu u n i t a t e a
conştiinţei, când a c e a s t a din u r m ă este ea însăşi aşa d e
puţin evidentă?
Ipoteza energetică a r e de p a r t e a sa a v a n t a j u l de a
evită asemenea g r e u t ă ţ i . E a p u n e ca s i n g u r a r e a l i t a t e a b ­
solută energia, în l ă u n t r u l căreia s'ar c u p r i n d e şi f e n o ­
menele de c o n ş t i i n ţ ă . U n i t a t e a energiei este dovedită î n
mod i n d u c t i v , p r i n e x p e r i e n ţ e l e c a r i se fac a s u p r a t r a n s ­
formării formelor de energie, i a r în mod d e d u c t i v ea e s t e
dovedită din p o s t u l a t u l u n i f o r m i t ă ţ i i n a t u r i i . P e b a z a
a c e s t u i postulat, şi cu legile cauzale ale fenomenelor p e
cari le cunoaştem, ajungem la ipoteza u n i t ă ţ i i de e n e r ­
gie în univers. I n această u n i t a t e se c u p r i n d e , ca u n caz
special, formele energiei psihice.
Ipoteza e n e r g e t i c ă evită, în adevăr, g r e u t ă ţ i l e cari
se o p u n e a u ipotezei idealiste, d a r în schimb ea î n t â l n e ş t e
altele t o t aşa de m a r i . I n p r i m u l r â n d , ea n u explică în
mod m a i m u l ţ u m i t o r c a r a c t e r e l e de necesitate şi de uni­
v e r s a l i t a t e ale ştiinţei, de c u m făceau vechile filosofii d i ­
n a i n t e de K a n t . U n i t a t e a energiei, ca ipoteză ştiinţifică
este desigur o ipoteză superioară celorlalte ipoteze f ă ­
cute p â n ă acum, d a r ca ipoteza metafizică nu este de loc
superioară ipotezei u n i t ă ţ i i m a t e r i e i sau a massei a t o m i ­
lor, făcute de filosofii de m a i n a i n t e . R ă m â n e apoi neex­
plicat, p e n t r u ce p o s t u l a t u l u n i f o r m i t ă ţ i i fenomenelor
n a t u r i i , fără de care ipoteza energetică n u se p o a t e sus­
ţine, este un postulat valabil p e n t r u l u m e a reală, şi n u
este n u m a i u n postulat al r a ţ i u n i i noastre. I n sfârşit,
g r e u t a t e a cea m a i m a r e care loveşte ipoteza energetică,,
este lipsa t o t a l ă de explicare a r a p o r t u l u i în care stau.
e n e r g i a psihică şi energia t o t a l ă . E s t e energia psihică o
formă p a r ţ i a l ă n u m a i a energiei totale, şi se găseşte în-
t r ' u n r a p o r t de equivalenţă cu a c e a s t a din u r m ă , întoc­
m a i c u m se găsesc şi celelalte forme c u n o s c u t e de e n e r ­
g i e : căldura, t r a v a l i u m e c a n i c , electricitatea, l u m i n a , e t c ,
s a u este e n e r g i a psihică u n tot, care m e r g e p a r a l e l cu
e n e r g i a cealaltă din fenomenele n a t u r i i ? A t â t în p r i m u l ,
c â t şi în al doilea caz, ipoteza energetică încetează de a
fi o ipoteză c a r e să susţină i d e n t i t a t e a d i n t r e u n i t a t e a
conştiinţei şi u n i t a t e a energiei, căci în p r i m u l caz, iden­
t i t a t e a face loc r a p o r t u l u i de s u b o r d i n a ţ i u n e , iar în al
doilea caz, această i d e n t i t a t e este p u r şi simplu contrazisă.
P r i n u r m a r e , în sprijinul i d e n t i t ă ţ i i este de u n fo­
los t o t aşa de m i c ipoteza energetică, în f o r m u l a r e a ei
de m a i sus, î n t o c m a i c u m a m v ă z u t că este şi ipoteza
i d e a l i s t ă . Ipoteza idealistă, când este consecvent argu­
m e n t a t ă duce la solipsism, i a r ipoteza energetică duce la
scepticism. U n a şi cealaltă, nu ţ i n seamă de t o a t e faptele
c a r i se i m p u n să fie e x p l i c a t e .

5. R ă m â n e să c ă u t ă m o a t r e i a ipoteză, c a r e să n u
a i b ă u n i l a t e r a l i t a t e a celor două p r e c e d e n t e , d a r care să
ţ i n ă în acelaş t i m p seamă de premisele neîndoelnice dela
cari pleacă i p o t e z a idealistă şi ipoteza energetică. E s t e -
neîndoios că n u există u n a l t mijloc de c u n o a ş t e r e pen­
t r u o m d e c â t c o n ş t i i n ţ a sa, şi că p r i n u r m a r e a s u p r a
r e a l i t ă ţ i i care v a fi existând, datele conştiinţei sunt sin­
g u r e l e cari decid, c u m p r e a bine afirmă ipoteza i d e a l i s t ă ;
d a r t o t aşâ de neîndoios este însă, că în afară de con­
ş t i i n ţ ă t r e b u i e să m a i existe ceva, fie m ă c a r că acest ceva
a r consistă în faptul, că s u n t m a i m u l t e conştiinţe şi n u
u n a singură, aşâ că şi i p o t e z a e n e r g e t i c ă a r e d r e p t a t e
afirmând r e a l i t a t e a unei energii în afară de conştiinţă.
P e l â n g ă conştiinţă, t r e b u e l u a t ca e x i s t e n t ceva care
n u face p a r t e din conştiinţă.
A c e s t dualism îl găsim d e a l t m i n t r e l i şi la K a n t .
P e n t r u K a n t e x p e r i e n ţ a pe care o c u n o a ş t e m noi, este
p r o d u s u l percepjiunii s i m ţ u r i l o r şi al formelor apriori
ale inteligenţei, sub î n r â u r i r e a însă a u n u i ce, în afară de
conştiinţă. Acest ce, lucrul în sine, are rolul unei cauze
d e s t i n a t ă să r ă m â n ă în veci necunoscută, fiindcă noi oa­
m e n i i niciodată n u v o m p u t e a cunoaşte decât d a t e l e
conştiinţei n o a s t r e ; dar cu t o a t e acestea, deşi cauză n e ­
cunoscută, acest ce, acest lucru în sine trebuie să existe,
căci altfel cădem, zice K a n t , în subiectivism p u r .
I p o t e z a pe care o c ă u t ă m noi, t r e b u i e să î n v i n g ă
acest dualism, e v i t â n d totuşi a b s u r d i t a t e a care a r r e ­
z u l t ă din s u p r i m a r e a sau a l u c r u l u i e x t e r n nouă, sau a
conştiinţei, care ne este s i n g u r u l mijloc de cunoaştere a
r e a l i t ă ţ i i . I n aceea ce p r i v e ş t e pe K a n t , acesta n u s'a
p r e o c u p a t decât in m o d incidental de î n v i n g e r e a a c e s t u i
dualism. K a n t a lăsat, p â n ă la sfârşit, să subsiste a l ă t u r i
de l u m e a experienţei s i m ţ u r i l o r , — l u m e a a s u p r a căreia în- ^
t i n d e m cunoştinţele ştiinţifice, — şi o l u m e e x t r a - e x p e -
r i m e n t a l ă , a s u p r a căreia n u p u t e m avea nici o c u n o ş t i n ţ ă
ş t i i n ţ i n c ă . P r i m a este supusă d e t e r m i n i s m u l u i , şi deci
a p a r i ţ i u n i l e sale pot fi p r e v ă z u t e ; a doua este afară din
legea d e t e r m i n i s m u l u i , şi deci cu ea începe d o m e n i u l li­
bertăţii. K a n t e x p r i m ă c â t e o d a t ă bănuială, că aceste două
l u m i p o t fi, în cele din u r m ă , reduse la u n a s i n g u r ă ; lă­
m u r i t însă n u a v e m deia el nici o ipoteză'în această pri­
vinţă.
D u p ă K a n t imediat, nevoia î n l ă t u r ă r i i d u a l i s m u l u i
devine s i m ţ i t ă . Cei m a i a p r o p i a ţ i u r m a ş i ai lui K a n t fac
cu t o a t e acestea greşeala de a ajunge la î n l ă t u r a r e a dua­
lismului, prin s u p r i m a r e a p u r şi simplu a lucrului în sine,
şi cad astfel în subiectivismul de care K a n t se ferise, cu
d r e p t c u v â n t . Filosoful F i c h t e , între alţii, îşi face o l a u d ă
din aceea că el a s u p r i m a t p u r şi simplu lucrul in sine al
lui K a n t , făcând ca şi n e c u n o s c u t a cauză a p e r c e p ţ i u -
nilor sensoriale să se explice p r i n t r ' u n fel de p u t e r e c r e a ­
t o a r e a conştiinţei, î n t o c m a i c u m se explicau formele a-
1
•priori ale i n t e l e c t u l u i ) . Greşeala lui F i c h t e se c o n t i n u ă
astăzi de ipoteza idealistă, sub d e n u m i r e a de filosofie ima-

1) I. Gr. Fichtes, Leben und literarischer Briefwechsel, II, pag. 181.

nentă sau conştienţialistă. A s u p r a insuficienţei acestei i p o ­
teze nu mai revenim.
î n v i n g e r e a d u a l i s m u l u i t r e b u i e încercată pe o a l t ă
cale, decât aceea a s u p r i m ă r i i p u r şi s i m p l u a u n u i a din
t e r m e n i i problemei. T r e b u i e v ă z u t dacă n u c u m v a cei
doui t e r m e n i ai problemei, cari ne p a r nouă a se găsi în
antiteză, conştiinţa de o p a r t e ş i l u m e a l u c r u r i l o r în sine
de a l t ă p a r t e , nu sunt în fond aspectele uneia şi aceleiaşi
r e a l i t ă ţ i , c a r e trece p r i n m o m e n t e diferite; t r e b u i e v ă ­
zut, dacă cei doui t e r m e n i ai problemei n u pot fi expli­
caţi p r i n t r ' o u n i t a t e superioară, în care a n t i t e z a lor se
a p ă r ă ca o r e l a ţ i u n e logică.
A c e a s t ă cale a fost şi ea î n c e r c a t ă . E a a dus la siste­
m e l e m o n i s m u l u i psiho-fizic, cari se b u c u r ă de o m a r e
r ă s p â n d i r e în zilele n e a s t r e . P e a c e a s t ă cale v o m încercă
şi noi să a j u n g e m la ipoteza c ă u t a t ă .
T o a t e sistemele m o n i s t e c o n t i m p o r a n e admit, ca u n
fapt f u n d a m e n t a l , pe c a r e ele se sprijinesc, faptul e v o -
luţiunii. A c e s t fapt t r e b u e a d m i s p e n t r u ori şi ce ipo­
teză viitoare. O r e a l i t a t e , care n'ar evolua de loc, n u a r
p u t e a fi c u n o s c u t ă de m i n t e a o m e n e a s c ă ; sau, în t o t ca­
zul, ea n ' a r p u t e a formă cu a c e a s t ă conştiinţă u n a şi
aceeaşi r e a l i t a t e . Conştiinţa omenească se desfăşură evo­
l u t i v ; a c e a s t ă desfăşurare chiar dacă ar fi o simplă ilu-
ziune subiectivă, ea t o t u ş i n u ar p u t e a să existe fără ca
ceva să se schimbe şi în afară de conştiinţă. F i e ele, fe­
nomenele de conştiinţă, socotite ori şi cât de.superficiale
faţă de a d e v ă r a t a r e a l i t a t e a lumei, ele n ' a r p u t e a totuşi
să se desfăşure izolat în c a d r u l u n i v e r s u l u i . A c e a s t a a r
şi fi dela î n c e p u t cu n e p u t i n ţ ă de gândit. E v o l u ţ i u n e a
realităţii este un fapt fundamental, n u n u m a i p e n t r u sis­
t e m e l e moniste, ci şi p e n t r u ori şi ce Metafizică în ge­
nere. Din m o m e n t u l ce n i m i c n u se schimbă în u n i v e r s ,
n u poate nici conştiinţa să fie posibilă. Sau, dacă există
c o n ş t i i n ţ a cu diferitele ei schimbări, fără ca nimic să se
schimbe în afară de ea, a t u n c i n u ne r ă m â n e decât, r e ­
v e n i n d la vechea reflecţie a lui Descartes, să ne î n t r e -
 b ă m : în ce scop t o a t ă această f a n t a s m a g o r i c a conştiinţei
la c a r e n u corespunde ceva r e a l ?
F a p t u l e v o l u ţ i u n i i este aşâ d a r o d a t ă indispensa­
bilă p e n t r u ori şi ce filosofie care se ocupă cu e x p l i c a r e a
r a p o r t u l u i d i n t r e c o n ş t i i n ţ ă şi r e a l i t a t e a externă. Acest
fapt însă este indispensabil, î n t r u c â t este socotit ca fapt
n u şi ca teorie a evoluţiunii. Ca fapt, e v o l u ţ i u n e a se con­
fundă cu faptul de s c h i m b a r e sau de modificare în genere,
pe când ca teorie, e v o l u ţ i u n e a are u n a n u m i t înţeles d u p ă
fiecare sistem filosofic. A d i c ă în teoria evoluţiunii, i n t r ă
faptul şi i n t e r p r e t a r e a faptului, pe când în faptul evolu­
ţiunii i n t r ă n u m a i c o n s t a t a r e a pe care o facem, că n u se
p o a t e g â n d i o r e a l i t a t e din care ori şi ce s c h i m b a r e sau
modificare ar fi lipsind. Ca d a t ă indispensabilă p e n t r u
filosofia monistă, t r e b u e l u a t n u m a i faptul, i a r t e o r i a
f a p t u l u i r ă m â n e să se stabilească pe u r m ă p r i n a r g u m e n ­
t a r e . A c e a s t ă teorie şi diferă dela u n filosof la a l t u l .
I n faptul evoluţiunii îşi găsesc sistemele m o n i s t e
mijlocul cel m a i prielnic p e n t r u a d e m o n s t r a l e g ă t u r a
d i n t r e fenomenele energiei e x t e r n e şi fenomenele conşti­
inţei. P r i n evoluţiune, r e a l i t a t e a u n a şi aceeaşi, trece
p r i n diferite faze, diferite aspecte, şi prin aceste
faze sau a s p e c t e sunt e x p l i c a t e apoi deosebirile d i n t r e
e n e r g i a fizică şi conştiinţă. Bine înţeles, a s u p r a felului
c u m se p r o d u c e evoluţiunea, sistemele sunt foarte dife­
r i t e î n t r e ele. U n e l e a d m i t , că r e a l i t a t e a , cea u n a şi aceeaşi,
îşi începe e v e l u ţ i u n e a sa dela o origină fizică şi continuă
spre o energie psihică, iar altele a d m i t că r e a l i t a t e a îşi în­
cepe e v o l u ţ i u n e a de-a d r e p t u l dintr'o origină psihică şi
n u m a i t r e p t a t — sărăcindu-se c u m zic unii — iâ forma
energiei fizice. D a r unele şi a l t e l e i n t r ă în aceiaşi c a t e ­
gorie, î n t r u c â t a d m i t , că r e a l i t a t e a , c e a u n a ş i aceeaşi p r i n
e v o l u ţ i u n e , poate trece p r i n o fază psihică şi p r i n o fază
fizică; că fizicul şi psihicul constituesc două m o m e n t e
diferite din i s t o r i a r e a l i t ă ţ i i . Sistemele u n e i alte c a t e ­
gorii a d m i t din potrivă, că dela î n c e p u t există i d e n t i t a t e a
d i n t r e psihic şi fizic, şi ele c a u t ă să explice deosebirea
d i n t r e aceste două, p r i n deosebirea de aspecte pe care o
 p r e z i n t ă r e a l i t a t e a . D u p ă acestea din u r m ă sisteme, pri­
v i t ă d i n t r ' u n a n u m i t p u n c t de vedere, r e a l i t a t e a cea u n a
şi aceeaşi, a r e a s p e c t u l fizic şi este s u p u s ă legei c o n s e r v a -
ţ i u n i i energiei fizice, iar p r i v i t ă din a l t p u n c t de vedere,
aceeaşi r e a l i t a t e iă a s p e c t u l psihic şi dă loc la fenome­
nele conştiinţei. î n t o c m a i c u m pe s u p r a f a ţ a e x t e r n ă a
u n e i oglinzi sferice, zic p a r t i z a n i i acestor sisteme, i m a ­
ginile l u c r u r i l o r se reflectă î n t r ' u n fel, iar pe s u p r a f a ţ a
din n ă u n t r u , dacă p e r s o a n a care p r i v e ş t e s'ar aşeză în
c e n t r u l sferei, i m a g i n i l e se reflectă într'altfel, tot astfel
şi cu fenomenele realităţii. V ă z u t e pe suprafaţa e x t e r n ă
a r e a l i t ă ţ i i , t o a t e fenomenele sunt m a n i f e s t ă r i fizice, i a r
aceleaşi fenomene, v ă z u t e de d i n n p u n t r u , s u n t manife­
s t ă r i de conştiinţă. E n e r g i a fizică şi c o n ş t i i n ţ a sunt d a r
două aspecte deosebite ale u n e i a şi aceleiaşi r e a l i t ă ţ i .
Sistemele din această de a doua c a t e g o r i e au, evi­
dent, o s u p e r i o r i t a t e faţă de sistemele din p r i m a c a t e ­
gorie, p r i n aceea că ele n u m a i s u n t nevoite să explice
t r e c e r e a dela fizic la psihic, sau invers, căci ambele a s -
p e e t e ale r e a l i t ă ţ i i s u n t d a t e de ele dela î n c e p u t î m p r e u n ă :
d a r aceste sisteme au, în schimb, desavantajul de a fi
uşor de confundat cu sistemele dualismului. I n t r e fizic
şi psihic n u se vede la ele, că a r fi e x i s t â n d u n r a p o r t ,
decât prin ajutorul c o m p a r a ţ i u n i l o r ; de î n d a t ă ce a s u p r a
a c e s t u i r a p o r t se face o teorie m a i precisă, a t u n c i se pierde
p a r a l e l i s m u l aspectelor şi se i n t r ă în sistemele-din p r i m a
categorie. I p o t e z a i d e n t i t ă ţ i i iniţiale a psihicului cu fi­
zicul, pe baza u n e i a şi aceleiaşi r e a l i t ă ţ i , t r e b u e totuşi
m e n ţ i n u t ă , fiindcă ea ne a p ă r ă de m u l t e dificultăţi şi în
p r i m u l r â n d de dificultatea de a explică c u m din ener­
g i a fizică se desvoltă energia psihică, fără ca s u m a cons­
t a n t ă a celei d'intâiu să scadă, sau invers, c u m din ener­
gia psihică r e z u l t ă o energie fizică, fără ca s u m a aces­
t e i a să crească. I p o t e z a i d e n t i t ă ţ i i dela î n c e p u t a fizicu­
lui cu psihicul t r e b u e m e n ţ i n u t ă , d a r t r e b u e d a t ă o altă
explicare r a p o r t u l u i d i n t r e fizic şi psihic, căci e x p l i c a r e a
cu cele două aspecte p a r a l e l e n u este c â t u ş i de puţin su­
ficientă.
 6. F i z i c u l şi psihicul n u încep a se deosebi în reali-
care este d a t ă dela început, decât cu p r i m e l e s c h i m ­
bări ale acestei r e a l i t ă ţ i . O r e a l i t a t e neschimbătoare, adică
o r e a l i t a t e în perfect echilibru, n u este nici fizică, nici
psihică, fiindcă ea n u dă loc la nici u n fenomen. A t â t
fenomenele fizice, cari duc la p r i n c i p i u l c o n s e r v a ţ i u n i i
energiei fizice, cât şi fenomenele de conştiinţă, cari cons-
t i t u e s c a s p e c t u l de al doilea al r e a l i t ă ţ i i , n u încep să exis­
t e d e c â t cu r u p e r e a perfectului echilibru al r e a l i t ă ţ i i ori­
g i n a r e . D i n m o m e n t u l ce se p e t r e c e ceva în această rea­
l i t a t e , din m o m e n t u l acela are loc şi fenomenul. Con­
ş t i i n ţ a n ' a r fi fără ca ceva să se schimbe în r e a l i t a t e ; de
a s e m e n e a nici energia fizică. A c u m î n t r e b a r e a este, în
ce a consistat diferenţele de s c h i m b a r e în r e a l i t a t e a ori­
ginară, p e n t r u ca şi fenomenele, cari a u urinat, să se di­
ferenţieze în fenomene fizice şi în fenomene psihice?
Schimbările, cari s'au produs în r e a l i t a t e a originară, a u
t r e b u i t dela î n c e p u t să p r e z i n t e două aspecte deosebite,
căci altfel n u s'ar fi produs nici dublul aspect al fenome­
nelor. D a c ă schimbările produse în r e a l i t a t e a o r i g i n a r ă
a r fi fost dela î n c e p u t î n d r e p t a t e î n t r ' o singură direcţie
sau în direcţii m a i m u l t e , a t u n c i şi fenomenele c a r i au
rezultat, ar fi fost de o s i n g u r ă categorie, sau de m a i m u l t e
categorii. Este evident, că se p o a t e concepe şi ipoteza,
că fiecare fenomen în parte, ar p u t e a fi legat de o schim­
b a r e suigeneris în r e a l i t a t e a originară, clar în c a z u l a-
cesta n ' a m m a i avea, noi oamenii, o ş t i i n ţ ă ; căci a t u n c i
fenomenele, î n c e p â n d cu acelea ale conştiinţei noastre,
a r fi i n r e d u c t i b i l e unele la altele. T o a t e fenomenele însă
le r e d u c e m noi la două categorii, la fizic şi la psihic ; c u m
să n e explicăm acest d u a l i s m ?
Să trecem la a c e a s t ă e x p l i c a r e , p r i n mijlocirea u r ­
m ă t o a r e i a r g u m e n t ă r i p u r t e o r e t i c e . Vom veni m a i p e
u r m ă şi cu o a r g u m e n t a r e b a z a t ă pe f a p t e ; d e o c a m d a t ă
însă să n e t e z i m cât se p o a t e m a i bine d r u m u l n o s t r u , în
mod t e o r e t i c .
A m luat, ca u n p o s t u l a t al m o n i s m u l u i , faptul că
r e a l i t a t e a , cea u n a şi aceaşi, trece p r i n t r ' o evoluţiune.
Să s u p u n e m a c e a s t ă evoluţiune, care a m v ă z u t că n u
consistă decât în faptul g e n e r a l al u n e i o a r e c a r e s c h i m ­
bări, la o e x p e r i e n ţ ă m i n t a l ă . Să p r e s u p u n e m că X, r e a ­
litatea, cea u n a şi aceaşi, este în e v o l u ţ i u n e şi se găseşte
î n t r ' u n m o m e n t oarecare, t. A s u p r a n a t u r e i e v o l u ţ i u n i i
n u facem nici o p r e s u p u n e r e , ci p r e s u p u n e m n u m a i că
r e a l i t a t e a n'a r ă m a s în m o m e n t u l d a t t, ci a m e r s m a i
d e p a r t e şi se găseşte a c u m în m o m e n t u l t-\-dt. Să încer­
căm în m i n t e a c u m , ca să readucem din nou r e a l i t a t e a
X , la s t a r e a ei din m o m e n t u l t r e c u t t; adică să ne i m a ­
g i n ă m o schimbare inversă care se r e a d u c ă pe A" din m o ­
m e n t u l t-{-dt, p r i n scăderea lui — d t , iarăşi în m o m e n t u l
iniţial t. E s t e această r e a d u c e r e m a i întâi, cu p u t i n ţ ă ?
Desigur, î n t r u c â t d ă m r e a l i t ă ţ i i X un înţeles s t r i c t m a ­
t e m a t i c . N i m e n i n u se îndoieşte că X-\-(dt—dt)=K. Rea­
l i t a t e a noastră, î n t r u c â t p r i m e ş t e u n adaos şi în u r m ă
p i e r d e acest adaos, r e v i n e ca n o ţ i u n e m a t e m a t i c ă , d i n
nou la s t a r e a ei p r i m i t i v ă . D a r dacă r e a l i t a t e a X n u este
l u a t ă ca n o ţ i u n e m a t e m a t i c ă , ci este l u a t ă ca o n o ţ i u n e
î n r u d i t ă cu n o ţ i u n e a energiei e x p e r i m e n t a l e , ce să pe­
t r e c e a t u n c i ? P r e s u p u n e m că ea, r e a l i t a t e a , ar consista
î n t r ' o sumă de a t o m i m a t e r i a l i . A t o m i i s'au deplasat şi
apoi a u r e v e n i t exact la locurile dela început. S'a schim­
b a t r e a l i t a t e a ? In cazul acesta, n u . D a r dacă realitatea,
consistă nu într'o s u m ă de atomi, ci în e l e m e n t e de e n e r ­
gie fizică? E n e r g i a fizică a r e diferite forme. Să l u ă m în
p a r t e pe fiecare d i n t r e ele. R e a l i t a t e a ar consistă aci în
c ă l d u r ă ; aci în l u m i n ă ; aci în m a g n e t i s m ; aci în e n e r g i e
chimică, e t c , sau în t o a t e î m p r e u n ă ; a suferit a c e a s t ă
r e a l i t a t e o schimbare, d u p ă o r e v e n i r e a ei e x a c t în sens
i n v e r s ; s'a a l t e r a t ea p r i n c e v a ? D a c ă r e v e n i r e a este
e x a c t i n v e r s ă desigur că nu. Să înţelege, că de fapt, în
e x p e r i e n ţ ă este a p r o a p e imposibil ca r e v e n i r e a să p o a t ă
fi făcută exact. T r a n s f o r m a r e a energiei nu este n i c i o d a t ă
perfect reversibilă în e x p e r i e n ţ e l e n o a s t r e , căci t o t d e a ­
u n a r ă m â n e u n rest care se p i e r d e . D a r aci nu este v o r b a
de o e x p e r i e n ţ ă reală, ci de o e x p e r i e n ţ ă ideală. I n o ex­
p e r i e n ţ ă ideală n i m i c n u ne opreşte să a d m i t e m că r e -
 v e n i r e a r e a l i t ă ţ i i a s u p r a schimbărilor sale a r putea fi
a b s o l u t e x a c t ă . P r i n u r m a r e , n i m i c nu ne împedică să
a d m i t e m , că o r e a l i t a t e care ar fi c o n s t i t u i t ă dintr'o
formă sau din t o a t e formele energiei fizice, ar p u t e a să
r e v i n ă la o s t a r e i d e n t i c ă cu aceea de m a i n a i n t e , dacă
s c h i m b ă r i l e prin cari ea a t r e c u t s a u r e p e t a t în m o d
i n v e r s şi identic s p r e s t a r e a i n i ţ i a l ă . I n e x p e r i e n ţ a a-
c e a s t ă ideală r e a l i t a t e a se confundă cu o m ă r i m e m a t e ­
m a t i c ă descompusă în m a i m u l t e m ă r i m i . F i e c a r e schim­
b a r e a r e a l i t ă ţ i i a fost c a u z a e c h i v a l e n t ă a u n u i efect,
c a r e la r â n d u l său a d e v e n i t c a u z a e c h i v a l e n t ă a u n u i
a l t efect şi aşa mai d e p a r t e . Se i n t e r v e t e ş t e d i r e c ţ i u n e a
schimbărilor, a t u n c i aceeace e r ă m a i n a i n t e efectul unei
cauze, devine a c u m cauză, iar cauza de m a i n a i n t e de­
vine efect; r e a l i t a t e a r ă m â n e aceeaşi. E s t e indiferent că
s c r i u A = a + b + c - f - d , ori A = d + c + b - f - a ; ordinea schim­
b ă r i l o r n u a d a o g ă şi nici n u scade n i m i c la c a n t i t a t e a
totală.
A c u m să lăsăm e x p e r i e n ţ a ideală şi să ne a p r o p i e m
de e x p e r i e n ţ a reală. Oare o r e a l i t a t e , care a t r e c u t p r i n
a n u m i t e schimbări şi care în u r m ă a r e v e n i t (cât de
e x a c t a s u p r a acestor schimbări), să fie ea t o c m a i e x a c t
i d e n t i c ă -cu o r e a l i t a t e c a r e a s t a t dela î n c e p u t î n t r ' u n
perfect echilibru ? Ceva p a r e că ne î n d e a m n ă să r ă s p u n ­
d e m n u . R e a l i t a t e a care a r e v e n i t are în ea ceva schim­
bat. D a r ce să fie oare s c h i m b a t în e a ; căci, după c u m
a m zis, s u m a energiei, în cele două stări ale realităţii,
este perfect aceaşi, t o a t e t r a n s f o r m ă r i l e prin care r e a ­
l i t a t e a a t r e c u t î n t r ' u n sens s'au reprodus identic în sen­
sul i n v e r s ? Ceva schimbat totuşi este în ea, ne spune
b u n u l simţ ! î n c ă o d a t ă a d ă o g ă m , că n o u a stare este per­
fect identică cu s t a r e a iniţială dela care r e a l i t a t e a îşi a
î n c e p u t e v o l u ţ i u n e a sa. E s t e la mijloc p o a t e o eroare a
b u n u l u i s i m ţ ? Nu.
I n adevăr, acel ceva schimbat, pe care îl afirmă bu­
n u l simţ, iese la iveală pe deplin, de î n d a t ă ce facem ca
r e a l i t a t e a , o d a t ă r e v e n i t ă la s t a r e a sa iniţială, să evo­
lueze din nou. A t u n c i adevărul, afirmat de b u n u l simţ,
iese la l u m i n ă . R e a l i t a t e a a v â n d să evolueze din nou, n u
va alege indiferent ori ce direcţie, ci dacă condiţiunile cele­
lalte vor fi aceleaşi, noi suntem convinşi, că ea va alege direc­
ţia în care a mai fost. A c e a s t ă convingere a n o a s t r ă este
sprijinită pe î n t r e a g a n o a s t r ă e x p e r i e n ţ ă ştiinţifică. Mai
m u l t d e c â t a t â t : c o n t r a r u l acestei convingeri ni se p a r e
absurd, a t â t de î n r ă d ă c i n a t ă este c o n v i n g e r e a pe c a r e o
e x p r i m ă b u n u l simţ. R e a l i t a t e a la p r i m a sa e v o l u ţ i u n e
a p u t u t să iâ indiferent ori şi ce direcţie, căci noi n u pu­
t e m să ne r i d i c ă m cu m i n t e a p â n ă la î n ţ e l e g e r e a acestei
d i r e c ţ i u n i o r i g i n a r e a realităţii, dar, odată d i r e c ţ i u n e a
aceasta l u a t ă , dacă r e a l i t a t e a r e v i n e la p r i m a sa s t a r e şi
este pe cale de a evolua din nou, noi n u p u t e m î n ţ e l e g e
cum ea ar p u t e a să n u r e p e t e direcţia p r i m i t i v ă . Ca să
î n ţ e l e g e m a b a t e r e a dela vechea direcţie, t r e b u e să r e ­
curgem la postularea u n e i cauze speciale, care să se o-
p u n ă r e p e t ă r i i . P r i n u r m a r e , t e n d i n ţ a spre r e p e t a r e este
de drept, şi n u se poate ocoli decât prin o cauză specială.
D a r dacă ea n u se poate ocoli, decât o p u n â n d u - i o cauză
specială, a t u n c i ea, t e n d i n ţ a , consistă în ceva pozitiv.
D i n faptul că r e a l i t a t e a a evoluat într'o direcţie a r ă m a s
ceva, aşâ c u m afirmă b u n u l s i m ţ ; a r ă m a s o t e n d i n ţ ă
a n t i c i p a t o a r e în favoareavechei d i r e c ţ i u n i l u a t e . A c e a s t ă
t e n d i n ţ ă , pe care aci o b ă n u i m n u m a i ipotetic, se con­
firmă însă prin e x p e r i e n ţ ă . A c e a s t ă e x p e r i e n ţ ă este chiar
aşa de obişnuită, încât ea p r o d u c e în m i n t e a n o a s t r ă o
c o n s t r â n g e r e logică de v a l o a r e a u n u i p r i n c i p i u funda­
mental.

7. Să r e c a p i t u l ă m a c u m a r g u m e n t a r e a de m a i sus.
E v o l u ţ i u n e a r e a l i t ă ţ i i a m admis-o dela î n c e p u t ca
u n p o s t u l a t al filosofiei moniste. P r i n această e v o l u ţ i ­
une, r e a l i t a t e a se desfăşură în fenomene fizice şi feno­
m e n e de conştiinţă. Când considerăm această r e a l i t a t e
ca o n o ţ i u n e p u r m a t e m a t i c ă , a t u n c i ordinea, în care se
desfăşură fenomenele r e a l i t ă ţ i i este perfect reversibilă.
E v o l u ţ i u n e a p e t r e c â n d u - s e m a i întâiu î n t r ' u n sens, şi
apoi ea r e v e n i n d în sensul i n v e r s , starea de a doua, la,
 c a r e a r e v e n i t realitatea, este absolut i d e n t i c ă cu starea
d i n t â i u dela care a plecat. R e a l i t a t e a = a-\-b-{-c-\-d =
d -f-c -f- b - j - a . Aceasta, în cazul când r e a l i t a t e a este con­
s i d e r a t ă ca o n o ţ i u n e m a t e m a t i c ă , adică când î n t r e m o ­
m e n t e l e evoluţiunii se poate considera că există o p e r ­
fectă e g a l i t a t e . Când c o n s i d e r ă m însă r e a l i t a t e a ca o
n o ţ i u n e fizică, a t u n c i o r d i n e a fenomenelor ei n u m a i este
perfect reversibilă. B u n u l simţ ne spune, — şi b u n u l s i m ţ
este în acord cu î n t r e a g a n o a s t r ă e x p e r i e n ţ ă , — că din
f a p t u l direcţiunii pe care a av.ut-o r e a l i t a t e a î n t r ' u n sens,
r ă m â n e ceva, care t r e b u i e b i r u i t î n a i n t e de ce e v o l u ţ i ­
u n e a sâ-şi schimbe direcţiunea. A c e s t ceva, c a r e r ă m â n e
d u p ă r e v e n i r e a e v o l u ţ i u n i i a s u p r a direcţiunii în care ea
a fost odată, este u n fel de t e n d i n ţ ă a n t i c i p a t o a r e în fa­
v o a r e a vechii direcţiuni. E v o l u ţ i u n e a , p r i n faptul că a
fost într'o direcţie, a câştigat o a r e c u m o a d a p t a r e , sau
o o b i ş n u i n ţ ă în spre aceeaşi direcţie, şi noi nu p u t e m
concepe c u m ea, dacă a r fi să r e v i n ă perfect în aceleaşi
c o n d i ţ i u n i ca m a i n a i n t e , n ' a r r e p e t ă direcţia pe c a r e a
m a i a v u t ' o . Ca să î n ţ e l e g e m s c h i m b a r e a de direcţie, m i n ­
t e a n o a s t r ă t r e b u e să r e c u r g ă la iscodirea unei cauze
speciale care să se o p u n ă vechii direcţiuni. Cu u n cu­
v â n t , t e n d i n ţ a a n t i c i p a t o a r e de c a r e v o r b e a m indică di­
r e c ţ i u n e a m i n i m u l u i de resistenţă a d i r e c ţ i u n i i ; a c e a s t ă
d i r e c ţ i u n e este l u a t ă de ori câte ori n u există o cauză spe­
c i a l ă care să i se opună.
Să facem u n pas m a i d e p a r t e şi să vedem, ce ar r e ­
z u l t ă p e n t r u î n ţ e l e g e r e a fenomenelor din n a t u r ă , dacă
a m luâ d r e p t c r i t e r i u deosebirea î n t r e cele două expe­
r i e n ţ e făcute m a i sus. D e o p a r t e a v e m e x p e r i e n ţ a ideală,
în care n u se ţ i n e s e a m ă de a n t i c i p a ţ i u n i l e r ă m a s e î n
r e a l i t a t e în u r m a evoluţiunii sale t r e c u t e , şi în c a r e r e a ­
l i t a t e a este l u a t ă ca n o ţ i u n e m a t e m a t i c ă ; iar de c e a l a l t ă
p a r t e , a v e m e x p e r i e n ţ a obişnuită nouă, în care se ţ i n e
s e a m ă de acel ceva r ă m a s în r e a l i t a t e din e v o l u ţ i u n e a
t r e c u t ă , şi în care r e a l i t a t e a este l u a t ă ca o n o ţ i u n e în­
r u d i t ă celor câştigate de noi p r i n e x p e r i e n ţ a ştiinţifică. Ce
r e z u l t a t a r p u t e a să ne dea, p e n t r u înţelegerea fenome-
 nelor n a t u r i i , aceste două e x p e r i e n ţ e ? O clasificare a
a c e s t o r fenomene în două g r u p e d i s t i n c t e de sigur că nu,
căci t o a t e fenomenele n a t u r i i , fără deosebire, p o t i n t r ă
atâfc în p r i m a c â t şi în a d o u a e x p e r i e n ţ ă . I n p r i m a ex­
p e r i e n ţ ă ele i n t r ă cu toate, î n t r u cât facem a b s t r a c ţ i e
de t e n d i n ţ e l e a n t i c i p a t o a r e a s u p r a e v o l u ţ i u n i l o r viitoare,
şi le c o n s i d e r ă m n u m a i sub p u n c t u l de vedere al p r e ­
z e n t u l u i , adică izolate de ori şi ce d e t e r m i n ă r i în t i m p ;
i a r în a doua e x p e r i e n ţ ă i n t r ă iarăşi ele cu toate, î n t r u c â t
le considerăm în l e g ă t u r ă cu aceea ce a fost î n a i n t e a lor
şi cu aceea ce a r e să fie d u p ă ele. N u la o clasificare dar
ne p o a t e duce deosebirea celor două experienţe. A c e a s t ă
deosebire ne poate duce însă la două aspecte diferite ale
fenomenelor, şi a n u m e : la aspectul pe care acestea îl pre­
zintă, când s u n t considerate ca izolate de istoria evolu­
ţiei t o t a l e ; şi la aspectul pe care acestea îl p r e z i n t ă , când
s u n t considerate ca d e t e r m i n a t e de e v o l u ţ i u n e a din t r e c u t
a r e a l i t ă ţ i i totale. I n p r i m u l aspect, se face a b s t r a c ţ i u n e
de a n t i c i p a ţ i u n i l e a s u p r a viitorului, pe cari le î n g r ă m ă ­
deşte scurgerea t i m p u l u i , şi se judecă fenomenele n a t u r i i
în u n i t ă ţ i izolate, de sine s t ă t ă t o a r e ; iar în al doilea as­
pect, se face a t e n ţ i u n e tocmai la a n t i c i p a ţ i u n i l e pe cari
le-a î n g r ă m ă d i t t r e c u t u l , şi se judecă fenomenele n a t u r i i
c a manifestările unei t e n d i n ţ e de a d a p t a r e spre o direc­
ţ i u n e . F e n o m e l e s u n t aceleaşi, în fond, n u m a i că ele sunt
p r i v i t e din două p e r s p e c t i v e deosebite. In p r i m u l caz ele
s u n t p r i v i t e ca fenomene tipice, în veci n e a l t e r a b i l e ; în a l
doilea caz, ele s u n t p r i v i t e ca fenomene de t r a n z i ţ i e s p r e
r e a l i z a r e a u n o r fenomene finale. I n p r i m u l caz, s u m a t o ­
t a l ă a fenomenelor n a t u r i i se poate descompune în feno­
m e n e e l e m e n t a r e şi fiecare fenomen e l e m e n t a r al ei, se
poate privi în p a r t e ca u n simbol al u n i f o r m i t ă ţ i i n a t u r i i ,
pe când, în al doilea caz, d e s c o m p u n e r e a sumei t o t a l e n u
se poate face decât p ă s t r â n d u - s e r a p o r t u l î n t r e s u m ă şi
p a r t e , şi a m i n t i n d la e x p l i c a r e a fiecărui fenomen în p a r t e
r o l u l pe care îl a r e r e s t u l t o t a l i t ă ţ i i fenomenelor. U n
s t r o p de apă, bunioară, p r i v i t sub primul aspect, este u n
fenomen tipic, care se p o a t e perfect r e p r e z i n t ă p r i n t r ' o
f o r m u l ă m a t e m a t i c ă de sine s t ă t ă t o a r e , d a r ca fenomen
p r i v i t sub al doilea aspect, el este p u r t ă t o r u l u n e i t e n ­
d i n ţ e care se a r m o n i z e a z ă cu direcţia pe care o a r e evo-
l u ţ i u n e a s u m e i t o t a l e de f e n o m e n e ; el este u n factor c a r e
se explică p r i n m e d i u l t o t a l i t ă ţ i i . D e o p a r t e , în p r i m u l
aspect, c i r c u i t u l fenomenelor a p a r e fără sens, fiindcă este
veşnic a c e l a ş ; de a l t ă p a r t e , în al doilea aspect, c i r c u i ­
t u l fenomenelor a p a r e cu sens, fiindcă ei n u r e v i n e n i c i ­
odată acelaş, ci t o t d e a u n a cu u n plus de t e n d i n ţ e a n t i ­
c i p a t o a r e a s u p r a viitorului.
Ne o p r i m d e o c a m d a t ă aci. Cine nu simte că, sub
cele două aspecte, u n i t a t e a fenomenelor n a t u r i i ia carac­
t e r e cu t o t u l deosebite ? I n p r i m u l aspect, u n i t a t e a feno­
menelor p a r e s u s ţ i n u t ă de u n i t a t e a u n e i s u b s t a n ţ e m a ­
teriale, sau de u n i t a t e a unei s u m e de energii, în veci
c o n s t a n t e ; pe când, în al doilea aspect, u n i t a t e a fenome­
nelor p a r e s u s ţ i n u t ă de o direcţiune, sau de u n scop final.
I n p r i m u l aspect, a v e m u n circuit închis al c a u z a l i t ă ţ i i
fenomenelor, în care t o a t e s u n t de m a i ' n a i n t e p r e v ă z u t e ;
p e când în al doilea aspect, a v e m circuitul fenomenelor
r ă m a s deschis la u n capăt, şi în care p r e v e d e r e a este in
veci nesigură. Nu s u n t oare acestea cele două aspecte, în
cari ne a p a r fenomenele n a t u r e i ca fizice şi psihice?

8. A. fost o v r e m e , când deosebirea fenomenelor su­

fleteşti de fenomenele fizice, eră c ă u t a t ă în originile lor
deosebite. Se p r e s u p u n e a că fenomenele sufleteşti au la
origină u n suflet, iar fenomenele fizice (adică celelalte
fenomene n a t u r a l e ) a u la o r i g i n ă o m a t e r i e , sau o forţă.
A c e a s t ă v r e m e o p u t e m consideră ca t r e c u t ă . Cu cât o-
m u l de ştiinţă a p ă t r u n s m a i a d â n c în a n a l i z a deosebi­
t e l o r g r u p e de fenomene, cu a t â t el şi-a făcut mai m u l t
convingerea, că fenomenele se a s e a m ă n ă aşa de m u l t în­
t r e ele, că n u este loc p e n t r u origini deosebite. F e n o m e ­
nele sufleteşti se leagă cu fenomenele vieţii în general,
i a r acestea cu fenomenele fizice. N u este nici u n loc
u n d e să i n t e r v i n ă o origină sufletească deosebită. F e n o ­
m e n u l cel m a i î n a l t de conştiinţă, a p e r c e p ţ i u n e a , u r m ă -
r i t p â n ă la origina sa se perele în fenomenul asimilării
organice, şi î m p r e u n ă cu acesta în fenomenele obişnuite
chimice, i a r de aci şi m a i d e p a r t e se pierde în feno­
m e n e m a i generale. N u este în c i r c u i t u l fenomenelor u n
s i n g u r m o m e n t , în care să se p o a t ă aşeză o d e s p ă r ţ i r e
h o t ă r î t ă . Sufletul, viaţa, m a t e r i a , etc. s u n t n o ţ i u n i de
generalizare, cu cari să scoate în e v i d e n ţ ă a n u m i t e as­
pecte ale fenomenelor, iar n u p e n t r u a explică o r i g i n a
diferită a fenomenelor. Acelaş fenomen, v ă z u t d i n t r ' u n
p u n c t de vedere, este u n fenomen c h i m i c ; d i n a l t p u n c t
de vedere este u n fenomen fisiologic; şi din a l t p u n c t de
vedere este u n fenomen sufletesc, e t c . T o a t e fenomenele
s u n t date, de a l t m i n t r e l i , în c o n ş t i i n ţ a noastră, fără o
clasificare a lor d u p ă origină. I n m i n t e a o m u l u i n a i v ,
adică a acelui i g n o r a n t în ale ştiinţei, n a t u r a f e n o m e ­
nelor să confundă î n t r e e l e : stările lui de conştiinţă s u n t
d e o p o t r i v ă de fizice şi de psihice. N u m a i m a i t â r z i u ,
p r i n t r ' o î n d e l u n g a t ă e x p e r i e n ţ ă , şi m a i ales prin mijlo­
cirea c u v â n t u l u i , s'au stabilit deosebiri şi chiar c o n t r a s t e
î n t r e stările conştiinţei. Omul se descoperă pe sine, ca
liind cu u n suflet, n u m a i târziu, p r i n î n d e l u n g ă expe­
rienţă. L a început, p â n ă ce a n a l i z a ştiinţifică n u a in­
t e r v e n i t , nici n u se p u n e problema r a p o r t u l u i d i n t r e
psihic şi fizic. D a r şi d u p ă e l i m i n a r e a discuţiunii a s u p r a
originei, nu este m a i p u ţ i n a d e v ă r a t , c ă p r o b l e m a r ă m â n e
t o t aşa de puţin resol vită. Cele două a s p e c t e p r i n c i p a l e ale
fenomenelor trebuesc explicate şi în cazul, când ele n u
s u n t d a t o r i t e u n o r origini deosebite. I n acest caz m a i ales,
fiindcă î n l ă t u r a r e a discuţiunii a s u p r a originei sporeşte
t o c m a i c u r i o z i t a t e a celui c a r e c a u t ă un răspuns la e t e r n a
p r o b l e m ă a Metafizicei. D a c ă nu e x i s t ă u n suflet deose­
bit de m a t e r i e , ce există cu t o a t e acestea în firea c o n ­
ştiinţei noastre, p e n t r u ca această c o n ş t i i n ţ ă să deosi-
bească î n t r e cele două aspecte ale fenomenelor şi să
p u n ă chiar î n t r e ele u n c o n t r a s t , care este apoi aşa de
b o g a t în consecinţe? De ce e t e r n a e n i g m ă a i n d i v i d u a ­
lităţii şi a p e r s o n a l i t ă ţ i i omeneşti, când de fapt şi aceste
două ar t r e b u i considerate ca fenomene n a t u r a l e , fără
v a l o a r e p r o p r i e ? D e ce sedesvoltă a t u n c i c o n ş t i i n ţ a ome­
nească pe o cale a t â t de c o m p l i c a t ă ? P e n t r u ce l u p t a
î n t r e a d e v ă r şi m i n c i u n ă ? p e n t r u ce suişul şi coborîşul
a c t i v i t ă ţ i i m o r a l e ? p e n t r u ce g o a n a d u p ă h i m e r e şi d u p ă
ideal, când r e a l i t a t e a , fiind una şi aceeaşi, desvoltarea
conştiinţei omeneşti ar trebui să aibă u n i f o r m i t a t e a ori
şi c ă r u i fenomen al n a t u r i i ?
A r fi u n r ă s p u n s foarte comod la t o a t e aceste î n t r e ­
bări, n e g a r e a cu desăvârşire a u n u i a d i n t r e cele două
aspecte şi cu preferinţă a celui psihic care p r o d u c e com-
p l i e a ţ i u n i . D a r u n asemenea r ă s p u n s , c u m a m v ă z u t şi
m a i sus, este insuficient. N u se p o a t e n e g ă aceea ce ex
p e r i e n ţ a confirmă în fiecare m o m e n t . A s p e c t u l uniformi­
t ă ţ i i şi a s p e c t u l finalităţii fenomenelor s u n t confirmate
la fie ce pas. F i e c a r e fenomen, l u a t î n t r ' u n sistem izolat,
p a r e a r e p r e z i n t ă un fenomen tipic u n i f o r m ; d a r acelaş
fenomen, l u a t în d e p e n d e n ţ ă cu restul totalităţii feno­
menelor, p a r e a avea o finalitate. Aceste două aspecte se
regăsesc de o p o t r i v ă confirmate şi în cele două mari p r i n ­
cipii ale F i z i c e i : p r i n c i p i u l c o n s e r v a ţ i u n i i energiei şi
p r i n c i p i u l entropiei. P r i n c i p i u l c o n s e r v a ţ i u n i i energiei
unifică fenomenele n a t u r i i din p u n c t u l de v e d e r e al a c ­
t u a l i t ă ţ i i acesteia, adică î n t r u c â t se face a b s t r a c ţ i u n e
de d i r e c ţ i u n e a succesiunii; pe când p r i n c i p i u l entropiei
unifică aceleaşi fenomene din p u n c t u l de vedere al isto­
riei pe care o are t o t a l i t a t e a . A c e s t e două principii se
p o t regăsi, d e a l t m i n t r e l i , în t o a t e ştiinţele speciale, fiind­
că ori şi ce fenomen al n a t u r i i poate fi s t u d i a t din p u n c t u l
de vedere al u n e i t o t a l i t ă ţ i c o n s t a n t e , şi din p u n c t u l de
vedere al unei t o t a l i t ă ţ i care se desfăşură într'o d i r e c ­
ţ i u n e . Cu m u l t m a i logic este r ă s p u n s u l filosofiei moniste,
c a r e în loc de a n e g ă p u r şi simplu u n u l d i n t r e cele două
aspecte, se încearcă să le explice pe a m â n d o u ă , ca d e o ­
p o t r i v ă de n e c e s a r e p e n t r u r e a l i t a t e . D a r în răspunsul
acestei filosofii, g r e u t a t e a cea m a r e este conciliarea din­
t r e u n i t a t e a pe care o oferă fenomenele p r i v i t e din p u n c ­
t u l de v e d e r e al r e p e ţ i r i i lor uniforme, şi u n i t a t e a p e
care o oferă aceleaşi fenomene din p u n c t u l de vedere al
finalităţii lor. P r i m a u n i t a t e postulează o r e a l i t a t e cons­
t a n t ă , pe când cea de a d o u a u n i t a t e postulează o r e a l i ­
t a t e care se desfăşură spre o ţ i n t ă necunoscută. Monis­
m u l t r e b u e să a r a t e c u m se a d u n ă şi se contopesc la u n
loc aceste două u n i t ă ţ i diferite.'Aceleaşi fenomene, sub
p r i m u l aspect, ne a p a r ca perfect d e t e r m i n a t e în circui­
t u l lor cauzal, iar sub al doilea aspect ne a p a r ca n e d e ­
t e r m i n a t e , adică, oarecum, libere. Ceva încă m a i m u l t .
Deşi fenomenele toate, c â t e s u n t în realitate, s u n t p r i ­
m i t o a r e de a m b e l e aspecte, totuşi, ş t i i n ţ a n u le a r e în
-aceeaşi perspectivă. U n e l e d i n t r e ele s u n t aşezate exclu­
s i v în u n i t a t e a d'intâiu, adică în u n i t a t e a c o n s t a n t ă a
realităţii, pe când altele sunt împinse exclusiv în u n i t a ­
t e a de a doua, adică în aceea a l i b e r t ă ţ i i . Deşi faptul cel
m a i e l e m e n t a r al m a t e r i e i , s t u d i a t de u n fizician, este şi
el, din p u n c t u l de v e d e r e al entropiei, u n fapt istoric
p e n t r u e v o l u ţ i u n e a t o t a l ă a universului, totuşi Fizica
n u r e ţ i n e despre el d e c â t legea ce-1 c a r a c t e r i z e a z ă , î n ­
t r u c â t faptul este considerat ca u n u l care se r e p e t ă în
veci acelaş, pe când u n alt fapt e l e m e n t a r , d a r acela l u a t
-din c o n ţ i n u t u l conştiinţei omeneşti, se studiază cu desă­
v â r ş i r e din a l t p u n c t de vedere. Acest de al doilea fapt
se studiază de ş t i i n ţ a sufletului şi de ştiinţele istorice,
î n t r u c â t el corespunde u n e i a d a p t ă r i sufleteşti, şi u n e i
1
finalităţi ). Monismul t r e b u e să arate, că t o a t e aceste
-deosebiri n u împedică t o t u ş i u n i t a t e a f u n d a m e n t a l ă a
r e a l i t ă ţ i i . Sub cele două aspecte se a s c u n d e aceeaşi, una
şi s i n g u r ă r e a l i t a t e . P e s t e cele două u n i t ă ţ i c o n s t a t a t e
de ştiinţă, este o u n i t a t e şi m a i m a r e , care le explică pe

1) Pe această deosebire se fundează c'asifioarea dintre ştiinţele n a t u ­

rale şi ştiinţele istorice sau culturale. Ştiinţele n a t u r a l e sunt ştiinţe cari con­
s t a t ă legile de repetiţiune ale fenomenelor, — fenomenele fiind luate aci ca
fenomene tipice, pe când ştiinţele istorice şi culturale se ocupă de valoarea,
pe care o reprezintă fenomenele din punctul de vedere al unei finalităţi, şi
aci fenomenele sunt luate ca fenomene individuale. Comp.: W . Windelband,
Präludien (1883), Naturwissenschaft und Geschichte (1891); W. W u n d t , Lo-
•gik der Geisteswissenschaften (2 Aufl. 1895); H. Rickert, Die Grenzen der
naturwissenschaftlichen Begriffsbildung (1896—1902), Kulturwissenschaft u.
Naturwissenschaft (lfc99): A. 1). Xenopol, Les prineipes fondamentaux de
i'histoire. (1899).
a m â n d o u ă . D a r c u m şi u n d e , să descoperim această r e a ­
litate, c a r e se a s c u n d e m i n ţ i i noastre, şi care dă u n i t a t e a
cea s u p e r i o a r ă ? Să o c ă u t ă m în afară de u n i v e r s u l cu­
noscut, sau înăuntrul acestui u n i v e r s ? M o n i s m u l cel ve-
chiu a î n c l i n a t să c a u t e a c e a s t ă r e a l i t a t e î n afară, i a r
m o n i s m u l cel nou înclină să o c a u t e î n ă u n t r u .
M o n i s m u l cel v e c h i u a r e de p a r t e a sa u n a r g u m e n t
scos p r i n analogie din e x p e r i e n ţ a practică. I n e x p e r i e n ţ a
p r a c t i c ă n e p o t r i v i r i l e cari se c o n s t a t ă î n t r e aspectele
u n u i lucru, se e x p l i c ă p r i n p r e z e n ţ a u n u i al doilea l u c r u
din afară. Aşâ se explică aspectele de l u m i n ă şi î n t u n e -
rec, pe cari le p r e z i n t ă u n lucru, p r i n p r e z e n ţ a u n u i al
doilea l u c r u l u m i n o s care stă în afară. D e p a r t e a m o n i s ­
m u l u i v e c h i u s'ar putea a d u c e apoi şi a l t e a r g u m e n t e
scoase din istoria ştiinţei. Aşâ, bunioară, ar fi cel u r m ă t o r ,
c a r e îi poate servi în chip a d m i r a b i l . î n a i n t e de descope­
r i r e a lui Copernic, fenomenele de m i ş c a r e d u p ă s u p r a ­
faţa p ă m â n t u l u i se studiau, fără să fie puse în r e l a ţ i u n e c u
soarele. Să ne î n c h i p u i m că descoperirea lui Copernic a r fi
î n t â r z i a t cu c â t e v a secole; ce s'ar fi î n t â m p l a t a t u n c i ?
O a m e n i i de ş t i i n ţ ă a r fi c o n t i n u a t să studieze fenomenele
de m i ş c a r e fără să b ă n u i a s c ă de loc legea g r a v i t a ţ i u n i i
spre soare. Mecanica lui N e w t o n ar fi fost o m e c a n i c ă
geocentrică, adică o mecanică, în c a r e c e n t r u l p ă m â n ­
t u l u i ar fi fost c e n t r u l g r a v i t a ţ i u n i i . In aceste c o n d i ţ i u n i
fenomenele de mişcare ar fi a p ă r u t oamenilor de ş t i i n ţ ă
sub două aspecte. U n aspect uniform şi regulat, acela care
a r fi r e z u l t a t din influenţa g r a v i t a ţ i u n i i e x e r c i t a t e de cen­
t r u l p ă m â n t u l u i , şi u n al doilea aspect, care ar fi p ă r u t
foarte curios. Oamenii de ş t i i n ţ ă ar fi c o n s t a t a t că t o a t e
fenomenele de m i ş c a r e după s u p r a f a ţ a p ă m â n t u l u i m a ­
nifestă, pe l â n g ă r e p e t i ţ i u n e a lor, o a n u m i t ă t e n d i n ţ ă , a-
dică o a n u m i t ă direcţie. Cicloanele, spre pildă, n u se în­
torc indiferent în orice direcţie, ci n u m a i î n t r ' o d i r e c ţ i e :
apoi oscilaţiunile p e n d u l u l u i n u p ă s t r e a z ă acelaş plan,
ci p l a n u l lor se î n v â r t e ş t e t o t d e a u n a în aceeaşi direcţie,
etc. Oamenii de ştiinţă, cu cât ar fi făcut m a i n u m e r o a s e
m ă s u r ă t o r i , cu a t â t ar fi c o n s t a t a t că a c e a s t ă a b a t e r e dela
 r e g u l a r i t a t e este c o m u n ă t u t u r o r fenomenelor. Ce a r fi
r e z u l t a t a t u n c i , dacă descoperirea l u i C o p e r n i c a r fi î n ­
t â r z i a t încă m u l t t i m p ? A r fi r e z u l t a t i n t r o d u c e r e a î n
ş t i i n ţ a Mecanicei a două p u n c t e de v e d e r e deosebite. U n
p u n c t de vedere a r fi fost acela al g r a v i t a ţ i u n i i t e r e s t r e ,
şi al doilea p u n c t acela al a d a p t ă r i i fenomenelor la ceva
n e c u n o s c u t . D e s c o p e r i r e a lui C o p e r n i c a v e n i t însă la
t i m p , şi cu ea a d i s p ă r u t deosebirea d i n t r e cele două a s ­
pecte. Copernic d e m o n s t r â n d că p ă m â n t u l se î n v â r t e ş t e
î m p r e j u r u l soarelui, a făcut posibilă o Mecanică u n i t a r ă .
I n locul p ă m â n t u l u i s'a aşezat soarele d r e p t c e n t r u al
g r a v i t a ţ i u n i i , şi a t u n c i t o a t e fenomenele de m i ş c a r e , a u
l
a p ă r u t deopotrivă de r e g u l a t e şi de u n i f o r m e ) .
D e ce n ' a r fi t o t astfel cu cele două a s p e c t e : fizic şi
p s i h i c ? A c e e a ce n e a p a r e nouă, în fenomenele vieţii şi
î n fenomenele sufleteşti, ca fiind o t e n d i n ţ ă spre a d a p ­
t a r e , sau ca fiind o t e n d i n ţ ă finalistă, de ce n u s'ar e x ­
plică oare p r i n p r e z e n ţ a u n u i ceva, n e c u n o s c u t încă,
d a r e x i s t e n t în afară de u n i v e r s ? U n corp Alfa, să zicem,
a r influenţa a s u p r a t u t u r o r fenomenelor cunoscute, şi ar
p r o d u c e p e r t u r b a ţ i a , c a r e nouă ne a p a r e ca o finalitate,
î n t o c m a i c u m e x i s t e n ţ a soarelui explică d i r e c ţ i u n e a fe­
n o m e n e l o r de g r a v i t a ţ i u n e , cari se p e t r e c pe s u p r a f a ţ a
p ă m â n t u l u i , t o t de asemenea e x i s t e n ţ a u n u i c o r p Alfa a r
e x p l i c a e n t r o p i a t o t a l i t ă ţ i i fenomenelor din u n i v e r s u l
care ne este c u n o s c u t . Şi în loc de c o r p u l Alfa, de c e n ' a m
zice : Dumnezeu? Acest Dumnezeu, de dincolo de u n i v e r s ,
p r i n influenţa sa, a r dă fenomenelor n a t u r i i u n curs şi
u n scop. C u m î n t r o n a r e a soarelui în c e n t r u l g r a v i t a ţ i u ­
nii fenomenelor de m i ş c a r e a d a t acestor fenomene o u n i ­
t a t e ştiinţifică, t o t astfel a ï fi. şi cu î n t r o n a r e a l u i Dum­
nezeu. Dumnezeu ar dă u n i t a t e a s u p r e m ă , î n l ă u n t r u l că­
reia s'ar p u t e a stabili o c o r e l a ţ i u n e î n t r e fizic şi psihic,
î n t r e c i r c u i t u l c a u z a l i t ă ţ i i m e c a n i c e şi e v o l u ţ i a finalistă.
D a r pe Dumnezeu nu-1 vedem, pe când pe soare îl v e d e m !
A c e s t a n u este o obiecţiune ! Nici soarele n u eră văzut,

1) Comp. H. Poincaré, La science et l'hypothèse, pag. 139—140.

p r i n p r i s m a ştiinţei, î n a i n t e de Copernic. Şi soarele e r a
i n e x i s t e n t p e n t r u Mecanică, î n a i n t e de t i m p u r i l e noa­
s t r e ! De ce n ' a r fi astfel şi cu Dumnezeu? P r o b a b i l , că e l
există, d a r noi nu-1 v e d e m . E l este p r e a l u m i n o s ca să-1
p u t e m vedea direct, şi de aceea vedem n u m a i aspectele
cari se p r o d u c prin l u m i n a lui : v e d e m u n aspect m a i l u ­
minos şi u n aspect m a i întunecos al lucrurilor, pe cari
le n u m i m apoi aspectul psihic şi aspectul fizic!

9. A l ă t u r i de m o n i s m u l care înclină să explice u n i ­

t a t e a fenomenelor prin e x i s t e n ţ a u n u i ceva în afară d e
u n i v e r s u l cunoscut, este m o n i s m u l care î n c e a r c ă a c e a s t ă
explicare p r i n mijlocirea cauzelor care se găsesc î n ă u n ­
t r u l fenomenelor c u n o s c u t e m i n ţ e i omeneşti. A c e s t de al
doilea monism, a d â n c i n d g â n d i r e a în înfăţişările feno­
m e n a l e , v r e a să obţină secretul realităţii, pe care celalt
m o n i s m vrea să-1 obţină lărgind orizontul de g â n d i r e din­
colo de h o t a r e l e u n i v e r s u l u i cunoscut. I n sistemul m o ­
n i s m u l u i precedent, u n i t a t e a fenomenelor este mijlocită
prin ipoteza u n u i ceva, în afară de univers. Acest ceva
din afară, — D u m n e z e u sau corpul Alfa, — e s t e p u n c t u l
fix, din î n ă l ţ i m e a căruia, m i n t e a o m e n e a s c ă î m b r ă ţ i ş e a z ă
într'o singură u n i t a t e cele două a s p e c t e ale fenomenelor.
I p o t e z a acestui ceva, c a r e se găseşte afară, este d e s i g u r
de m a r e ajutor p e n t r u înlesnirea soluţiunei m o n i s t e : d a r
este ea şi l e g i t i m ă ? U n ceva în afară de univers, c u m să
ni-1 î n c h i p u i m ? Care este r a p o r t u l d i n t r e r e a l i t a t e a a-
cestui ceva si r e a l i t a t e a universului n o s t r u ? D i n nou,
aşa dar, o altă problemă, î n t r u n i m i c m a i u ş o a r ă ca pro­
b l e m a d u a l i s m u l u i din fenomenele u n i v e r s u l u i cunoscut.
Ca să rezolvim această n o u ă problemă, t r e b u e să r e c u r ­
g e m din nou la găsirea u n u i alt p u n c t fix şi m a i înde­
p ă r t a t . D a r p â n ă unde poate m e r g e c o n t i n u u d e p ă r t a r e a ?
Să n u fie oare fixitatea aceasta, după c a r e gonim dincolo
de h o t a r e l e universului, o simplă fata morgana a minţii
noastre, o iluzie înfăptuită prin analogie d u p ă o e x p e ­
r i e n ţ ă d i s c u t a b i l ă ? Desigur. Ori şi cât ne d e p ă r t ă m g â n ­
dul peste u n i v e r s la ceva fix, totuşi, n u ajungem. D i n -
colo, şi iarăşi dincolo, are să r ă m â n ă în veci ceva de d e s ­
coperit.
U n i t a t e a pe c a r e o c ă u t ă m , n u p o a t e veni decât din
c o n s t i t u ţ i a l ă u n t r i c ă a u n i v e r s u l u i . D u m n e z e u l despre
care v o r b e a m m a i sus dacă există, t r e b u e să existe în u -
nivers, şi nu în afară de u n i v e r s ; căci în afară de u n i v e r s ,
n i m i c n u este definit şi stabil. Aceea ce m i n t e a n o a s t r ă
p r e s u p u n e că a r fi e x i s t â n d dincolo de u n i v e r s , este o
iluzie produsă prin contrast. F i x i t a t e a de dincolo de u n i ­
vers este c o n t r a s t u l r e l a t i v i t ă ţ i i d u p ă p ă m â n t . U n i t a t e a
v ă z u t ă din d e p ă r t a r e a cerului este, de fapt, o c r e a ţ i u n e
a m i n ţ i i ; căci d u p ă corpul Alfa, t o t u n ochiu omenesc
p r i v e ş t e spre u n i v e r s u l cunoscut, p r e c u m şi în p u t e r e a
lui D u m n e z e u , t o t logica omenească se manifestă. Nu este
în afară de u n i v e r s u l cunoscut, ci î n ă u n t r u l acestui u n i ­
vers, u l t i m a r a ţ i u n e a celor două aspecte ale fenomene­
lor. D a r şi aci o a l t ă g r e u t a t e . I n l ă u n t r u l u n i v e r s u l u i
cunoscut, t o t u l este într'o c o n t i n u ă desfăşurare! I n v i r ­
t u t e a p r i n c i p i u l u i entropiei, u n i v e r s u l cunoscut n u t r e c e
de două ori prin aceeaşi p o z i ţ i u n e ; t o a t e fenomenele lui
sunt î n d r e p t a t e într'o d i r e c ţ i u n e ; c u m dar s e v a găsi aci
fixitatea de c a r e are nevoie ş t i i n ţ a u n i t ă ţ i i f e n o m e n e l o r ?
E x i s t ă în această desfăşurare a u n i v e r s u l u i u n ceva fix,
u n s u b s t r a t real, care să unifice fenomenele fizice cu fe­
nomenele psihice? U n singur r ă s p u n s pot a v e a t o a t e a-
eeste î n t r e b ă r i , şi a n u m e : r ă s p u n s u l s u g e r a t de filosoiia
lui K a n t . P u n c t u l fix pe c a r e îl c ă u t ă m , n u p o a t e să fie
decât în conştiinţa noastră. P r i n fixitatea acestei con­
ştiinţe, u n i v e r s u l î n t r e g a r e o d r e a p t ă şi o stângă, un sus
şi u n jos; această conştiinţă dă coordinatele fixe ale fe­
nomenelor. Această conştiinţă este condiţiunea necesară
a t u t u r o r fenomenelor, căci î n t r e g c u p r i n s u l u n i v e r s u l u i
este în acelaş t i m p şi c u p r i n s u l c o n ş t i i n ţ e i ; t o t ce există,
există p e n t r u noi ca u n produs al conştiinţei. Cu acest
r ă s p u n s , n u r e v e n i m însă clin nou la filosofia lui K a n t ,
şi la soluţia idealistă, a cărei insuficienţă a fost r e c u n o s ­
c u t ă ? I n t r ' u n s i n g u r caz n u : î n t r u c â t e v i t ă m să definim
conştiinţa în m o d u l în care o defineşte K a n t , şi d u p ă el
şi m o n i s m u l idealist. K a n t şi idealiştii de d u p ă dânsul,
a u m e r i t u l de a fi i n d i c a t conştiinţa ca p r i n c i p a l a lă­
t u r e a problemei, d a r ei n'au d a t o soluţiune definitivă
fiindcă a s u p r a conştiinţei însăşi a v e a u n u m a i o ş t i i n ţ ă
superficială. A t â t K a n t , cât şi idealiştii de d u p ă el, n ' a u
c u n o s c u t c o n ş t i n ţ a reală, ci n u m a i o conştiinţă redusă la
c â t e v a f u n c ţ i u n i formale. E i a u făcut c h i a r greşeala, —
K a n t în p r i m u l r â n d , — să o p u n ă aceste funcţiuni for­
m a l e celorlalte funcţiuni ale conştiinţei, şi astfel să-şi
închidă cu desăvârşire d r u m u l spre o soluţiune. Ş t i i n ţ a
c o n ş t i i n ţ e i reale i-ar fi ajutat să găsească o a s e m e n e a
soluţiune satisfăcătoare, şi le-ar fi c o m p l e c t a t opera, pe
c a r e tot ei o indicaseră p r i n i n t u i ţ i u n i geniale.
Conştiinţa omenească, — aşâ c u m o î n ţ e l e g e m noi
astăzi — n u este o oglindă pasivă, nici o c o n ş t i i n ţ ă t r a n s ­
c e n d e n t a l ă ; n u este apoi u n epifenomen care se adaogă,
c a o l u m i n ă venită din altă l u m e , peste fondul unei l u m i
m a t e r i a l e , ci eşţe_rezultatul s i n t e t i c al e v o l u t i u a i i p r i n
c a r e a t r e c u t î n t r e a g a energie u n i v e r s a l ă . C o n ş t i i n ţ a ac­
t u a l ă a fiecărui om r e p r e z i n t ă u l t i m a verigă din l a n ţ u l
acestei e v o l u ţ i u n i u n i v e r s a l e ! Ea, u l t i m a verigă, a fost
cu p u t i n ţ ă n u m a i d u p ă ce l a n ţ u l e v o l u ţ i u n i i î n t r e g i se
împlinise p â n ă la dânsa.. I n clipa de t i m p în care ne g ă ­
s i m noi, c o n ş t i i n ţ a omenească este c o n s t i t u i t ă : d i n t r ' o
z o n ă luminoasă, în c a r e se asociază şi se unifică funcţiu­
nile neuronilor cari se găsesc în centri corticali ai creie­
r u l u i m a r e , şi dintr'o zonă î n t u n e c a t ă , în care se asociază
şi se unifică funcţiunile m u l t o r alţi n e u r o n i c a r i se g ă ­
sesc în diferiţi c e n t r i sub c o r t i c a l i şi m e d u l a r i . Z o n a cea
î n t u n e c a t ă n u este z o n a funcţiunilor inferioare, ci este
zona funcţiunilor a u t o m a t e , adică a funcţiunilor cari s'au
a d a p t a t în chip perfect la scopul lor. Odinioară, pe când
n u e x i s t a u c e n t r i corticali, ea e r ă zona cea l u m i n o a s ă .
C â n d şi când, funcţiunile din z o n a î n t u n e c a t ă , ajung să
m a i p ă t r u n d ă în zona luminoasă, d a r n u m a i a t u n c i când
funcţiunile acestea s u n t î m p i e d i c a t e în a u t o m a t i s m u l lor,
adică în cazurile patologice. Z o n a cea î n t u n e c a t ă este
z o n a cea a d â n c ă în care n u se m a i poate distinge ce este
 şi oe n u este, d a r c a r e n u m a i p u ţ i n e x i s t ă şi formează
c o n d i ţ i u n e a necesară a celeilalte zone v e n i t ă în u r m ă .
V i e a ţ a v e g e t a t i v ă cu m u l t i p l e l e ei f u n c ţ i u n i ; p r e c u m şi
dispoziţiunile reflexe şi e m o ţ i o n a l e ; t o a t e funcţiunile or­
g a n i c e de a d a p t a r e ale i n d i v i d u l u i la mediu, s u n t coor­
d o n a t e şi e x e c u t a t e p r i n mijlocirea c e n t r i l o r subcorti-
cali şi m e d u l a r i , cari se găsesc în zona î n t u n e c a t ă . D a c ă
n u ar fi a c t i v i t a t e a p e r m a n e n t ă a acestor c e n t r i , n u ar
fi cu p u t i n ţ ă nici a c t i v i t a t e a c e n t r i l o r c o r t i c a l i ; iar zona
l u m i n o a s ă s'ar scoborî a t u n c i spre funcţiunile a u t o m a t e .
Cu zona î n t u n e c a t ă nu s'a sfârşit însă l a n ţ u l de condi­
ţ i o n a r e al conştiinţei. î n a i n t e a funcţiunilor a u t o m a t e din
c e n t r i subcorticali şi m e d u l a r i , a t r e b u i t să fie funcţiu­
n e a de a s i m i l a r e a m a t e r i e i o r g a n i c e ; sub zona î n t u n e ­
c a t ă a a c t i v i t ă ţ i i a u t o m a t i c e nervoase se î n t i n d e zona şi
m a i î n t u n e c a t ă a fenomenelor chimiei organice. Şi nici
cu a c e a s t a n u s'a t e r m i n a t . S u b funcţiunea de a s i m i l a r e
s t ă funcţiunea şi m a i e l e m e n t a r ă a g r a v i t a ţ i u n i i şi a a-
socierii d i n t r e e l e m e n t e . U n d e sfârşeşte, în definitiv, l a n ­
ţ u l de c o n d i ţ i o n a r e al conştiinţei ? N i c ă i r i ; căci ori u n d e
s'ar p u n e î n c e p u t u l , t o t d e a u n a se v a găsi că peste î n c e ­
p u t u l ales a t r e b u i t să m a i fie u n a l t î n c e p u t . Cu c â t ne
d u c e m apoi s p r e început, cu a t â t l a n ţ u l c o n d i ţ i o n ă r i i
c o n ş t i i n ţ e i o m e n e ş t i se c o n t i n u ă în lanţul de condiţio­
n a r e al fenomenelor energiei u n i v e r s a l e . Cu t o a t e a c e ­
stea, c o n ş t i i n ţ a există ca un ceva deosebit de energia u-
niversală, dacă n u chiar ca u n ceva opus energiei u n i ­
v e r s a l e ? D e u n d e v i n e acest c e v a ? Dacă r e l u ă m evolu-
ţ i u n e a în d i r e c ţ i u n e a i n d i c a t ă m a i sus, ce se a d a o g ă în
p l u s la fiecare verigă a l a n ţ u l u i de c o n d i ţ i o n a r e a feno­
m e n e l o r p e n t r u formarea verigei u r m ă t o a r e ? Ce se a-
d a u g ă în p l u s la zonele cele î n t u n e c a t e p e n t r u a se ajunge
în sfârşit la z o n a cea l u m i n o a s ă ? A c e s t ceva în plus n u
e s t e el de o esenţă diferită şi astfel n u face el d o v a d a
d u a l i s m u l u i d i n t r e conştient şi inconştient, d i n t r e psihic
şi fizic?
P l u s u l care se a d a o g ă n u este decât faptul însuşi al
e x e r c i t ă r i i evoluţiunii. Din s u m a t o t a l ă a r e a l i t ă ţ i i n i m i c
n u se pierde, p r i n u r m a r e nu se pierde nici faptul că evo­
l u ţ i u n e a se exercită. F a p t u l că r e a l i t a t e a evoluează î n t r ' o
direcţiune, lasă în c o n s t i t u ţ i a acestei r e a l i t ă ţ i o dispozi-
ţ i u n e i n p o n d e r a b i l ă de i m p u l s i u n e în spre această d i r e c ­
ţ i u n e . A c e a s t ă dispoziţiune c o n s t i t u e o a d a p t a r e şi a p a r e
ca u n plus faţă de a d a p t a r e a din t r e c u t . V i e a ţ a în n a ­
t u r ă n u consistă decât în acest plus de a d a p t a r e . C o n ­
ş t i i n ţ a de asemeni. I n t r e fenomenele fizice şi fenome­
nele vieţii nu există nici o diferenţă esenţială, în ceea
ce priveşte formarea acestor dispoziţiuni inponderabile.
T o a t e fenomenele r e a l i t ă ţ i i m e r g în spre u n plus de a-
d a p t a r e , şi tocmai fiindcă ele m e r g în spre u n plus de
a d a p t a r e , n u r e v i n n i c i o d a t ă înapoi p e n t r u a se r e p e t ă în
m o d absolut identic. E v o l u ţ i u n e a a d u c e d u p ă dânsa a-
d a p t a r e a , iar a d a p t a r e a crescândă aduce d u p ă dânsa d i ­
r e c ţ i u n e a s i n g u l a r ă a e v o l u ţ i u n i i . E v o l u ţ i u n e a fenome­
nelor este inreversibilă, fiindcă actul ei r ă m â n e p r i n s în
r e a l i t a t e ; aceea ce a fost o d a t ă r ă m â n e p e n t r u e t e r n i t a t e .
A d a p t a r e a stabileşte o asociare, sau mai bine zis o
c o r e l a ţ i u n e din ce in ce m a i strânsă î n t r e fenomene. î n a ­
i n t e de e v o l u ţ i u n e , cât t i m p fenomenele u n i v e r s u l u i n u
a v e a u o direcţiune, p u t e a m să ne î n c h i p u i m u n i v e r s u l ca
u n h a o s în care n u există vreo corelaţiune î n t r e fenome­
nele l u i ; d a r d u p ă evoluţiune, această î n c h i p u i r e n u m a i
este cu p u t i n ţ ă . Aceea ce m e r g e în aceeaşi direcţie, tre­
buie să se adapteze l a o l a l t ă şi să formeze o u n i t a t e . F i e ­
care fenomen al universului, v ă z u t sub p u n c t u l de v e d e r e
al evoluţiunii, a p a r e ca u n factor al t o t a l i t ă ţ i i : evoluiază
în r a p o r t cu r e s t u l fenomenelor, iar restul fenomenelor
evoluiază de asemeni în r a p o r t cu el. I n t r e t o a t e elemen­
tele u n i v e r s u l u i se stabileşte o reciprocitate. P o z i ţ i u n e a
u n u i element se stabileşte din poziţiunea restului de e l e ­
m e n t e ; e v o l u ţ i u n e a u n u i a se d e t e r m i n ă prin evoluţiunea
t o t a l i t ă ţ i i . î n t r u c â t t o t a l i t a t e a r e a l i t ă ţ i i este în e v o l u ­
ţ i u n e , n u m a i este cu p u t i n ţ ă să se despartă p a r t e a de
tot, fiindcă p a r t e a şi t o t u l sunt a d a p t a t e î n t r e ele şi for­
m e a z ă o u n i t a t e . I n desfăşurarea celui m a i e l e m e n t a r fe­
nomen, clacă ai p u t e a să descifrezi u r m e l e pe care le-a
lăsat a d a p t a r e a lui t r e c u t ă , ai p u t e a citi e v o l u ţ i u n e a u n i ­
v e r s u l u i intreg, căci desfăşurarea fenomenului de astăzi
n u este d e c â t aşâ c u m a fost d e t e r m i n a t ă de evoluţiunea..
totalităţii universului.
A d a p t a r e a m a i stabileşte t r e p t a t , în mijlocul core-
l a ţ i u n i i g e n e r a l e a fenomenelor, corelaţiuni speciale î n ­
t r e a n u m i t e g r u p ă r i de fenomene. Aceste c o r e l a ţ i u n i spe­
ciale sunt u n i t ă ţ i noui în mijlocul u n i t ă ţ i i celei totale,,
pe care o r e p r e z i n t ă u n i v e r s u l întreg. U n i t ă ţ i l e cele spe­
ciale sunt, la r â n d u l lor, u n i t ă ţ i t o t a l e p e n t r u alte u n i t ă ţ i
şi m a i speciale. A d a p t a r e a produce astfel d i m p r e u n ă cu
corelaţiunea şi o diferenţiare î n t r e fenomene. U n i t ă ţ i l e
cele noui se diferenţiază de r e s t u l fenomenelor şi dau o -
caziune î n l ă u n t r u l lor la a l t e diferenţieri; cu cât sporesc
dispoziţiunile i n p o n d e r a b i l e spre a d a p t a r e , cu a t â t v e ­
d e m a c e a s t ă a d a p t a r e diferenţiindu-se. F i i n ţ e l e vii, pe
cari le vedem pe s u p r a f a ţ a p ă m â n t u l u i , şi cari r e p r e z i n t ă
u n i t ă ţ i de c o r e l a ţ i u n i în mijlocul corelaţiunei t o t a l e a
u n i v e r s u l u i , cu cât evoluiază, cu a t â t se diferenţiază-; cu
cât a d a p t a r e a lor la u n i t a t e a t o t a l ă a u n i v e r s u l u i creşte,
cu a t â t ele p r o d u c în l ă u n t r u l lor sisteme noui de core­
l a ţ i u n e . U n i v e r s u l î n t r e g d e v i n e m a i u n i t a r prin e v o l u -
ţ i u n e , şi în acelaş t i m p , sub influenţa acestei e v o l u ţ i u n i
corelaţiunile d i n t r e fenomene i n t r ă şi ele în sisteme din
ce în ce m a i p r o n u n ţ a t e . De u n d e vine această diferen­
ţ i a r e ? D e u n d e vine acel ceva, care p u n e o d i s t a n ţ ă î n ­
t r e variatele sisteme de corelaţiune, cari se formează în
u n i t a t e a u n i v e r s u l u i sub influenţa e v o l u ţ i u n i i ? Din î n ­
săşi p r o p r i e t ă ţ i l e i n e r e n t e ale e l e m e n t e l o r realităţii, cari
i n t r ă în aceste sisteme de c o r e l a ţ i u n e ? Nu. Aceleaşi ele­
m e n t e le găsim în sistemele cele m a i diferite. Cele m a i
deosebite u n i t ă ţ i oi'ganice, c u p r i n d a p r o a p e aceleaşi ele­
m e n t e . I n t r e om şi v i e r m e ; î n t r e vierme şi p l a n t ă ; î n t r e
p l a n t ă şi p ă m â n t , tranziţia, este nesimţită. Diferenţiarea
n u provine din elemente. Este ceva d e a s u p r a elementelor,
care face să nu se asemene p r e a m u l t între ele diferitele
u n i t ă ţ i de corelaţiune. Să n u m i m acest c e v a : p u t e r e a de
i n d i v i d u a l i z a r e ; aşa c u m au n u m i t - o m u l ţ i filosofi. A d a p -
 t a r e a fenomenelor u n i v e r s u l u i a d u c e d u p ă sine i n d i v i ­
d u a l i z a r e a fenomenelor. D a r î n t r e b a r e a cea m a r e , care se
p u n e a c u m , este aceea r e l a t i v ă la procesul acestei i n d i ­
vidualizări. Ideia a d a p t ă r i i n u i m p l i c ă o preferinţă pen­
t r u a n u m i t e sisteme de corelaţiune. D i n p o t r i v ă , ideia
a d a p t ă r i i , î n t r u cât este dedusă din ideia e v o l u ţ i u n i i ,
i m p l i c ă m a i c u r â n d lipsa de ori şi ce preferinţă p e n t r u
sistemele de corelaţiune, în t o t cazul, i p o t e z a cea m a i
n a t u r a l ă c a r e se p r e z i n t ă , în ceeace p r i v e ş t e procesul
individualizării, ar fi ipoteza că procesul acesta m e r g e
fără a fi supus unei direcţii c o n s t a n t e . Căci, dacă evo-
l u ţ i u n e a n u este influenţată de ceva în afară de u n i v e r s ,
şi dacă a d a p t a r e a care se p r o d u c e prin e v o l u ţ i u n e , ea în­
săşi se face t r e p t a t , a t u n c i şi i n d i v i d u a l i z ă r i l e t r e b u e s c
s ă se c o n s t i t u e fără p r e f e r i n ţ a u n o r a n u m i t e sisteme.
F i e c a r e spor de a d a p t a r e a d u c e cu sine o n o u ă corela­
ţ i u n e şi deci o nouă individualizare. Cu t o a t e acestea,
e x p e r i e n ţ a n u confirmă a c e a s t ă ipoteză n a t u r a l ă . P r o ­
cesul individualizării n u u r m e a z ă la infinit procesul a-
d a p t ă r i i , ci are preferinţe p e n t r u a n u m i t e sisteme. L u ­
m e a v i e ţ u i t o a r e l o r care populează p ă m â n t u l , pare a fi
p r i n s ă în a n u m i t e u n i t ă ţ i , cari se t r a n s m i t p r i n h e r e d i ­
l a t e , şi n u m a i cu g r e u u r m e a z ă c o n t i n u i t a t e a seriei, aşa
c u m a r t r e b u i să se î n t â m p l e d u p ă ipoteza n o a s t r ă A -
d a p t a r e a desface cu g r e u corelaţiunile stabilite, căci a-
cestea l u p t ă să se m e n ţ i n ă . De u n d e vine a c e a s t ă l u p t ă
a creatului, c o n t r a c r e a t o r u l u i ; a u n i t ă ţ i i organice c r e a t e
c o n t r a e v o l u ţ i u n i i , care este c r e a t o a r e a ei? De u n d e îşi
î m p r u m u t ă u n i t a t e a o r g a n i c ă p u t e r e a ei de rezistenţă,
p u t e r e a de a se imobiliza în cursul evoluţiei? D e l a o pu­
t e r e s u p r a - n a t u r a l ă , c a r e stă d e a s u p r a u n i v e r s u l u i cu­
noscut n o u ă ? D a r o a s e m e n e a p u t e r e n u poate influenţă
n u m a i o p a r t e a u n i v e r s u l u i , adică u n i t ă ţ i l e organice, ci
«a, dacă este în afară, t r e b u e să influenţeze u n i v e r s u l în­
t r e g ; i a r dacă influenţează u n i v e r s u l întreg, a t u n c i efec­
t e l e ei sunt p e n t r u u n i v e r s u l î n t r e g , şi nu n u m a i p e n t r u
o p a r t e a acestuia. P u t e r e a s u p r a n a t u r a l ă este d a r o ipo­
teză, c a r e n u explică n i m i c . R ă m â n e să ne e x p l i c ă m r e -
z i s t e n ţ a u n i t ă ţ i i organice din însăşi faptul evoluţiunii..
D a r c u m ? E v o l u ţ i u n e a p r o d u c e e a însăşi n e g a r e a sa? C u m
să î n ţ e l e g e m crearea corelaţiunilor persistente, în m i j l o ­
cul e v o l u ţ i u n i i p e r p e t u e , pe care o p r e z i n t ă u n i v e r s u l ?
U n s i n g u r r ă s p u n s m u l ţ u m i t o r p o a t e fi dat la a s e ­
m e n e a î n t r e b ă r i . El se bazează pe ipoteza că d i r e c ţ i a evo­
luţiunii, p r i n care t r e c e universul, consistă în însăşi p r o ­
d u c e r e a u n o r a n u m i t e corelaţiuni persistente, sau, c u m
c o r e l a ţ i u n i l e cele m a i din u r m ă produse s u n t cele sufle­
teşti, cu c a r a c t e r u l de personalitate, — că direcţia e v o ­
l u ţ i u n i i , p r i n c a r e t r e c e universul, consistă în însăşi p r o ­
ducerea u n o r a n u m i t e corelaţiuni. de p e r s o n a l i t a t e . A c e a ­
stă ipoteză eliminează cu desăvârşire h a z a r d u l din p r o ­
d u c e r e a corelaţiunilor organice. Nu or şi ce v i e ţ u i t o a r e
şi nu ori şi ce p e r s o n a l i t a t e sufletească, s u n t posibile pe
s u p r a f a ţ a p ă m â n t u l u i , ci n u m a i a n u m i t e v i e ţ u i t o a r e şi
a n u m i t e p e r s o n a l i t ă ţ i cari corespund r e a l i t ă ţ i i totale. î n
s u m a t o t a l ă a energiei, — dacă p r i n energie voim să înţe­
l e g e m r e a l i t a t e a , — n u sunt posibile p r i n e v o l u ţ i u n e decât
a n u m i t e corelaţiuni, şi î n t r e acestea u n singur t i p de
p e r s o n a l i t a t e sufletească, aceea care şi indică d i r e c ţ i u n e a
t o t a l ă a evoluţiunii. R e a l i t a t e a , î n t r u c â t se concepe c a
o e n e r g i e care evoluiază, îşi confundă e v o l u ţ i u n e a sa cu
procesul de f o r m a ţ i u n e al unei p e r s o n a l i t ă ţ i în c a r e se
r e z u m ă t o a t e corelaţiunile organice : este u n personalism
e n e r g e t i c I n t r a d i ţ i u n e a biblică, D u m n e z e u a făcut p e
om d u p ă chipul şi a s e m ă n a r e a s a ; în ipoteza m o n i s m u l u i
e v o l u ţ i u n e a face pe om d u p ă c h i p u l si a s e m ă n a r e a r e a ­
l i t ă ţ i i t o t a l e . I n t r a d i ţ i a biblică p e r s o n a l i t a t e a omenească
eră socotită ca o copie d u p ă o personalitate s u p r a - n a t u -
r a l ă , pe când în ipoteza m o n i s m u l u i p e r s o n a l i t a t e a ome­
nească este p r o d u s u l necesar al e v o l u ţ i u n i i r e a l i t ă ţ i i .
I n l u m i n a acestei din u r m ă ipoteze, u n i t a t e a conşti­
i n ţ e i dobândeşte o deosebită i m p o r t a n ţ ă p e n t r u expli­
carea f u n d a m e n t u l u i ştiinţei. I n u n i t a t e a conştiinţei se
r e z u m ă l u n g u l proces de a d a p t a r e c a r e î n t o v ă r ă ş e ş t e
e v o l u ţ i u n e a r e a l i t ă ţ i i . Corelaţiunile funcţionale, pe cari
indivizii le r e p r e z i n t ă , s u n t t r e p t e l e pe cari se r i d i c ă
procesul de formaţiune al unei p e r s o n a l i t ă ţ i u l t i m e , sunt
t r e p t e l e personalismului i m a n e n t în s u m a fenomenelor
1
universului ).
Aceste corelaţiuni n u sunt î n t â m p l ă t o a r e , ci ele d e ­
c u r g din o r d i n e a r e a l i t ă ţ i i ; sunt sintezele acestei ordine.
E l e sunt, — î n t e r m e n i i Biologiei de astăzi, — corelaţiuni
-adaptate m e d i u l u i , d a r c u m şi m e d i u l este la r â n d u l său
o c o r e l a ţ i u n e eşită din evoluţiune, ele sunt, în fond, c o ­
r e l a ţ i u n i a d á p t a t e l a t o t a l i t a t e a u n i v e r s u l u i . Cea m a i e-
l e m e n t a r ă ca şi cea m a i complexă formă de v i e a ţ ă ; firul
d e i a r b ă ca şi conştiinţa u n u i g e n i u ; t o t ce se î n t r u p e a z ă
într'o u n i t a t e organică, este o c o r e l a ţ i u n e de funcţiuni
a d a p t a t ă u n i t ă ţ i i u n i v e r s u l u i î n t r e g . D i n o r d i n e a de ge­
n e r a ţ i e a fiecărei u n i t ă ţ i organice se poate citi procesul
evoluţiunii u n i v e r s a l e . Istoria universului stă scrisă în
formele vieţii. Cea m a i înaltă corelaţiune, pe care evo­
l u ţ i u n e a o va p u t e a produce vreodată, va fi aceea a unei
p e r s o n a l i t ă ţ i perfect a d a p t a t e la u n i t a t e a universului, şi
a cărei înţelegere se va confundă cu înţelegerea univer­
sului întreg. D a r când a c e a s t ă p e r s o n a l i t a t e perfectă se
v a produce, a t u n c i v a încetă şi evoluţiunea, căci direc­
ţ i a acesteia stă t o c m a i în procesul de formaţiune al unei

1) Oamenii de ştiinţă speciali evitau, până foarte de curând, să vorbească

de finalitatea fenomenelor naturei. Ei aveau în bună p a r t e dreptate, fiindcă
finalismul se confundă adesea cu antropoformismul. In timpul din u r m ă însă
oroarea de finalism a început să dispară Iată ce citim, în adevăr, în conelu-
ziunile unui cunoscut om de ş t i i n ţ ă : „Se pare în definitiv, ca problema con-
stituţiunii atomului să fie intim legată de problema evoluţiunii sale. Atomul
apare, în adevăr, considerat sub anumite puncte de vedere, ca o individuali­
t a t e esenţialmente variabilă şi supusă la deosebite influenţe, cari afectând to­
t a l i t a t e a materiei determină şi evoluţiunea sa naturală. Sensul general al
acestei. evoluţiuni este, dealtmintreli uşor de p r i n s : materia evoluiază socia-
l i z â n d u - s e ; ea devine o societate din ce în ce mai perfectă pe măsură ce e-
nergia sa descreşte, cu deosebire când descreşte dela starea gazoasă la starea
„solidă. Atomul care este elementul cel mai bine definit şi cel mai bine in­
dividualizat al acestei societăţi, evoluiază şi el întocmai c a o fiinţă socială.
El devine din ce în ce mai apt ca să se unească cu alţi atomi, direct, prin-
t r ' u n fel de continuitate de substanţă, şi indirect, prin mijlocirea energiei ra­
diante. Această facultate de a emite şi de a absorbi radiaţiuni, pare a fi una
din funcţiunile cele mai esenţiale ale atomului. Aceasta este, l a urma urme­
lor, forma elementară a unei funcţiuni generale, comună la toată natura, şi
a n u m e funcţiunea de relaţiune : fiecare individ este în comunicaţiune eon-
î S t a n t ă cu semenii săi". J. de Boissondv, Le probleme de la constilution de
•l'alome, (Scientia 1. — X — 191 li.
a s e m e n e a p e r s o n a l i t ă ţ i . Conştiinţa o m u l u i de astăzi, este
î n s ă p e n t r u e v o l u ţ i u n e a de p â n ă a c u m a u n i v e r s u l u i ,
a c e e a ce este p e r s o n a l i t a t e a fiinţei ideale p e n t r u t o t a l i ­
t a t e a evoluţiunii. A t â t e a c â t e s ' a u petrecut, ca schimbări,
î n u n i v e r s u l c a r e ne cuprinde, stă scris în c o n ş t i i n ţ a fie­
c ă r u i a d i n t r e noi. Nu p u t e m p ă t r u n d e cu a j u t o r u l con­
ş t i i n ţ e i n o a s t r e în fazele de evoluţiune, prin c a r e u n i v e r ­
sul n u a s t r ă b ă t u t încă, dar prin fazele s t r ă b ă t u t e p â n ă
a c u m , p u t e m p ă t r u n d e . Cunoştinţele n o a s t r e sunt, de_
fapt, r e c u n o ş t i n ţ e : s u n t i n t e g r a r e a s c h i m b ă r i l o r p e t r e ­
c u t e în lăuntruL r e a l i t ă ţ i i . F o r m e l e de i n t u i ţ i u n e şi pos­
t u l a t e l e r a ţ i o n a m e n t u l u i sunt nişte c o r e l a ţ i u n i tipice,
f o r m a t e prin a d a p t a r e a conştiinţei n o a s t r e la u n i v e r s u l
î n t r e g ; s u n t dispoziţiunile i n p o n d e r a b i l e r ă m a s e din e-
v o l u ţ i u n e a t r e c u t ă . In actele a c t u a l e de convingere, nu
facem d e c â t să c o n t i n u ă m ordinea fostelor a d a p t ă r i .
Ipoteza personalismului e n e r g e t i c înlătu ră astfel me­
tafizica pesimistă a b u d d h i s m u l u i . C o n s t i t u ţ i a pe care o
a r e p e r s o n a l i t a t e a omenească n u este o î m p r e u n a r e t r e ­
c ă t o a r e , ci este o sinteză produsă de ordinea însăşi a r e a ­
lităţii, î n t r u c â t e v o l u ţ i u n e a este i n e r e n t ă r e a l i t ă ţ i i , î n t r u
a t â t este şi p e r s o n a l i t a t e a o m u l u i i n e r e n t ă r e a l i t ă ţ i i . O
r e a l i t a t e indiferentă la crearea p e r s o n a l i t ă ţ i i , — N i r ­
vana, — este o r e a l i t a t e din care este exclusă vieaţa, şi
prin u r m a r e , d i n c a r e este exclusă şi conştiinţa omenească.
A lega de o asemenea r e a l i t a t e n o ţ i u n e a de fericire, este
•dar un non sens. I n N i r v a n a nu p o a t e fi nici fericire, şi
nici durere, fiindcă în ea e v o l u ţ i u n e a n'a p r o d u s o core-
l a ţ i u n e de funcţiuni organice, în ^are să fie puse în con­
t r a s t fericirea cu d u r e r e a ; şi fără acest c o n t r a s t nu există
nici fericirea, nici d u r e r e a ! Ipoteza personalismului ener­
getic î n l ă t u r ă însă şi Metafizica antropomorfismului naiv.
O m u l nu r e p r e z i n t ă u n factor opus u n i v e r s u l u i . I n per­
s o n a l i t a t e a o m u l u i nu stă o cauză care să î n t r e r u p ă de­
t e r m i n i s m u l n a t u r i i , ci o verigă necesară acestui deter­
m i n i s m ; persoana omenească indică însăşi d i r e c ţ i u n e a
e v o l u ţ i u n i i în spre care m e r g diferitele energii ale u n i ­
v e r s u l u i . C o n ş t i i n ţ a omenească este d a r ca o c a r t e des-
chisă, în care se poate citi e v o l u ţ i u n e a realităţii, o c a r t e
însă în c a r e n i m e n i n ' a r e posibilitatea să scrie u n r â n d
m a i m u l t peste cele scrise de această evoluţiune a r e a l i ­
t ă ţ i i ! R â n d u r i l e scrise în cartea conştiinţei istorisesc a-
d a p t a r e a fenomenelor u n i v e r s u l u i la g e n e r a ţ i u n e a per­
sonalităţii omeneşti. î n t r u c â t se face a b s t r a c ţ i u n e de evo­
l u ţ i u n e a t o t a l ă a u n i v e r s u l u i , fenomenele acestuia a p a r
ca fenomene fizice g u v e r n a t e de p r i n c i p i u l c o n s e r v a ţ i u n e i
energiei, iar î n t r u c â t fenomenele u n i v e r s u l u i sunt l u a t e
ca factori ai unei r e a l i t ă ţ i evolutive, aceste fenomene
a p a r ca î n d r e p t a t e spre cucerirea u n o r c o r e l a ţ i u n i dife­
r e n ţ i a t e şi persistente. U l t i m a corelaţiune, — ţ i n t a t u t u ­
ror celorlalte, — este c o r e l a ţ i u n e a e l e m e n t e l o r din perso­
n a l i t a t e a omenească.
P r e c u m din haosul nebuloaselor p r i m i t i v e au eşit
c o r p u r i l e pe cari le v e d e m pe cer, corpuri a c ă r o r m i ş ­
care se identifică cu cele m a i perfecte linii geometrice,
— ca şi c u m c r e a t o r u l lor ar fi fost un geometru, d u p ă
c u m zicea PI aton, — t o t astfel din veşnicele t r a n s f o r m ă r i
organice, pe cari le v e d e m pe p ă m â n t , vor eşi la u r m ă
fiinţe d o t a t e cu c a r a c t e r e l e u n o r p e r s o n a l i t ă ţ i u n i t a r e .
D i n jocul forţele mecanice, din a t r a c ţ i u n e a şi repulziu-
n e a centrilor de energie, se explică astăzi splendoarea
cerului ; din jocul forţelor e l e m e n t a r e ale e v o l u ţ i u n i i or­
ganismelor, se v a explică odată în viitor, splendoarea
sufletului omenesc. Să n u n e m i r ă m că explicarea va v e n i
m a i t â r z i u . î n f ă p t u i r e a cosmogonică a a v u t nevoie de
m i i şi milioane de a n i ca să ajungă u n d e este, şi ea t o t
nu este t e r m i n a t ă ! Astrele se formează încă sub ochii n o ­
ştri ! D e ce î n f ă p t u i r e a personalităţii s'ar p r o d u c e m a i
curând ?
 CAPITOLUL III.
1. Personalismul energetic şi supraomul lui Fr. Nietzsche. — 2. Legea
exerciţiului. Atenţiunea. — 3. Deosebirea dintre conştiinţa animalelor şi con­
ştiinţa omenească. Rolul conştiinţei în organism.— 4. Idealul.— 5 Optimismul.
— 6. Vocaţiunea.

1. I n stilul său colorat, Nietzsclie, vorbind de om,

zice u r m ă t o a r e l e : „ o m u l este o funie, î n t i n s ă î n t r e ani­
m a l şi supra-om, — este o funie peste o p r ă p a s t i e : o pri­
mejdioasă p r i v i r e dincolo, o primejdioasă p r i v i r e pe d r u m ,
o primejdioasă p r i v i r e î n a p o i ! U n fior de s p a i m ă şi o
s t a r e pe l o c ! A c e e a ce este m ă r e ţ în om, este că el este
o p u n t e s p r e u n scop, şi n u este scopul î n s u ş i : aceea ce-1
v
face pe om iubit, este că el este u n suiş şi u n coborâş!" ) .
Cu aceste c u v i n t e Nietzsche n'a definit n u m a i omul,
ci el a definit v i a ţ a o r g a n i c ă în genere, căci la fel cu
omul, t o a t e v i e ţ u i t o a r e l e formează o p u n t e de t r e c e r e
spre viitor. Nietzsche a r e d r e p t a t e când zice, că „ o m u l
este ceva care t r e b u e î n t r e c u t ! ' ' D a r el n u a r e d r e p t a t e
c â n d crede că p u t e r e a de a se î n t r e c e stă în v o i n ţ a omu­
lui ! „Ce a ţ i făcut voi, p e n t r u a î n t r e c e pe om ?" — în­
t r e a b ă Nietzsche. „ T o a t e v i e ţ u i t o a r e l e , de p â n ă a c u m ,
au creat ceva peste ele ! N u m a i voi n u voiţi să t r e c e ţ i
peste nivelul acestei m a r i u n d e de v i a ţ ă , şi voiţi m a i
c u r â n d să vă întoarceţi la a n i m a l , d e c â t să î n t r e c e ţ i pe
o m ? Ce este m a i m u ţ a p e n t r u o m ? U n l u c r u de râs, ori
o r u ş i n e d u r e r o a s ă ! Tot aşâ t r e b u i e să fie şi omul p e n t r u
s u p r a - o m : u n lucru de râs, ori o ruşine d u r e r o a s ă ! " P u ­
terea de a se î n t r e c e p e sine n u stă în m â n a o m u l u i ;
ea v i n e din e v o l u ţ i u n e a r e a l i t ă ţ i i t o t a l e . î n t o c m a i c u m
nu stă în p u t e r e a n o a s t r ă să d ă m u n e i forme geome-

1) Friedrich Nietzsche, Also sprach Zaralhuslra, Yorreăe, § 4.

Studii Filosofice, V I I . ÎS
t r i c e alte p r o p r i e t ă ţ i decât acelea cari r e z u l t ă din de-
finiţiunea ei, tot astfel nu p u t e m i n t r o d u c e în sufletul
o m u l u i a l t e însuşiri, în afară de acelea cari rezultă din
u n i t a t e a organică a acestuia. F i e c a r e c o r e l a ţ i u n e o r g a ­
nică este aşa c u m o fixează m o m e n t u l e v o l u ţ i u n i i t o ­
t a l e . I n d i a g r a m a acestei e v o l u ţ i u n i fiecare v i e ţ u i t o a r e
îşi a r e p o s i ţ i u n e a sa fixă, î n t o c m a i cum, p e n t r u a con­
t i n u ă c o m p a r a ţ i u n e a de m a i sus, fiecare coardă a u n u i
cerc îşi are m ă r i m e a sa fixată de m a i n a i n t e p r i n m ă r i ­
m e a c e r c u l u i . I n d i v i d u l omenesc este u n t o t c o n s t i t u i t
din v a r i a t e c o r e l a ţ i u n i o r g a n i c e ; c o r e l a ţ i u n i p r o d u s e în
mod succesiv, d a r strict condiţionate, a t â t î n t r e ele, cât
şi cu t o a t e î m p r e u n ă de e v o l u ţ i u n e a totală. Mai greşeşte
apoi Nietzsche, când zice că, faţă de celelalte făpturi,
o m u l este s t a ţ i o n a r la acelaş nivel al undei de v i a ţ ă . O-
m u l , ca şi celelalte făpturi, nu r ă m â n e s t a ţ i o n a r . I n t o t
t i m p u l d u r a t e i sale, el serveşte d r e p t p u n t e p e n t r u d i ­
feritele c o r e l a ţ i u n i organice cari se formează în l ă u n t r u l
său, deşi i n d i v i d u a l i t a t e a sa pare în a p a r e n ţ ă neschim­
b a t ă . I n s t r u c t u r a i n d i v i d u a l i t ă ţ i i sale se reproduc pe
d e o p a r t e , t o a t e c o r e l a ţ i u n i l e stabile, p r i n cari specia o-
m u l u i a t r e c u t în decursul t i m p u l u i , iar pe de altă p a r t e ,
aceaşi s t r u c t u r ă este veşnic t e a t r u l u n o r încercări de noi
corelaţiuni p e n t r u viitor. A c e s t e a din u r m ă sunt cu m u l t
m a i n e î n s e m n a t e , şi ca n u m ă r şi ca i m p o r t a n ţ ă , faţă de
cele dintâi. Corelaţiunile vechi sunt acelea cari deter­
m i n ă , în p r i m u l rând, v i a ţ a i n d i v i d u l u i şi cari dau o di­
r e c ţ i u n e celor v e n i t e în u r m ă . D a r , şi a c e s t e a cari s u n t
v e n i t e în u r m ă , îşi a u i m p o r t a n ţ a lor. Ele, ca v e n i t e în
u r m ă , se găsesc mai a p r o p i a t e de zona l u m i n o a s ă a
conştiinţei şi sunt prin a c e a s t a în a c t u a l i t a t e a vieţii
i n d i v i d u l u i . Ele s u n t cele m a i superficiale, — cea m a i
m i c ă t u r b u r a r e a o r g a n i s m u l u i le poate face chiar să
dispară, — d a r totuşi, ele s u n t faşcinătoare p e n t r u ac­
t i v i t a t e a individului ; ele a t r a g , fiindcă în ele se ascunde
n e p r e v ă z u t u l . Greşeala lui Nietzsche se explică prin fap­
t u l , că el concepe s u p r a - o m u l ca pe o operă de artă, care
trebue văzută, dacă n u chiar e x e c u t a t ă , ca n n tot deagata:
Nietzsche vede în s u p r a - o m o a r m o n i e c a r e contrastează,
c u m e d i u l ce-1 î n c o n j o a r ă ; pe când s u p r a - o m u l , pe c a r e
îl a d u c e e v o l u ţ i u n e a organică, este o o p e r ă veşnic în c u r s
de r e a l i z a r e ; este o operă î n c e p u t ă chiar, dai' pe care noi
nu o p u t e m d i s t i n g e încă, fiindcă ea se realizează d i m ­
p r e u n ă cu m e d i u l care o înconjoară, iar nu în c o n t r a s t
c u mediul. S u p r a - o m u l , p o s t u l a t de p e r s o n a l i s m u l e n e r ­
getic, există de pe a c u m în c o n d i ţ i u n i l e e v o l u ţ i u n i i ; el
a ş t e a p t ă n u m a i m o m e n t u l de t i m p când va fi să se com-
plecteze, — n u p r i n d o r i n ţ a omului, ci p r i n d e t e r m i n a r e a
r e a l i t ă ţ i i t o t a l e , pe când supra-omul, p o s t u l a t de filoso-
fia lui Nietzsche, este o frumoasă i m a g i n e p o e t i c ă ; o an­
t i t e z ă c a r e simbolizează gestul de ironie al u n u i t e m p e ­
r a m e n t de a r t i s t . I n s u p r a - o m u l lui Nietzsche, p e r s o n a ­
lismul energetic poate găsi o c o m p a r a ţ i u n e , dar în nici
u n caz o definiţiune.

2. I n lăuiatrul o r g a n i s m u l u i omenesc, ce r o l are însă

c o n ş t i i n ţ a ? I a t ă î n t r e b a r e a pe care t r e b u e să ne-o p u ­
nem, a c u m la sfârşit, p e n t r u a complectă, prin r ă s p u n s u l
ce se va dă ei, t e o r i i l e metafizice expuse p â n ă aci. I n ce
consistă m a i î n t â i u c o n ş t i i n ţ a ? I n asociarea diferitelor
f u n c ţ i u n i ; şi m a i ales în asociarea d i s p o z i ţ i u n i l o r i n p o n -
derabile, produse p r i n c o n t i n u a a d a p t a r e a fenomene­
lor r e a l i t ă ţ i i . I n fiecare a c t de conştiinţă se regăseşte
faptul asocierii şi m a i ales se găsesc u r m e l e a d a p t ă r i i :
c o n ş t i i n ţ a este o asociare, care se operează pe baza d i s ­
p o z i ţ i u n i l o r d m m e m o r i e ; ea este o r e c a p i t u l a r e s i n t e ­
t i c ă a l u n g u l u i şir de a d a p t ă r i produse p r i n e v o l u ţ i u ­
n e a o r g a n i s m u l u i . D a r în ce s t a r e de n e s ţ a b i l i t a t e se gă­
sesc în fapt t o a t e aceste a s o c i e r i ! Când e x a m i n e z i con­
ştiinţa unui, individ omenesc, n u afli în ea decât o g o a n ă
fără r e p a u s î n t r e actele şi i m a g i n i l e c a r i îi c o n s t i t u e s c
conţinutul. Singure numai intuiţiunile simţurilor aduc
o oarecare ordine în succesiunea a c t e l o r sale, d a r şi a-
ceasta n u m a i într'o o a r e c a r e m ă s u r ă ; altfel în s t a r e a ei
obişnuită i n t e r n ă , c o n ş t i i n ţ a se p r e z i n t ă într'o veşnică
t r a n s f o r m a r e . Asocierile sufleteşti cele m a i r e p e t a t e vin
adeseori î n t r e t ă i a t e şi î m p l e t i t e cu asocieri b i z a r e ! C o n ­
ş t i i n ţ a se prezintă, din p u n c t u l de vedere al o b s e r v a ţ i u -
nii interne> î n t r ' o veşnică curgere. D a c ă cel p u ţ i n h o t a ­
r e l e c o n ţ i n u t u l u i său ar fi b i n e fixate, s'ar p u t e a ^atunci
stabili o oarecare p r e v e d e r e în c u r g e r e a e i ! D a r nici a ş â
ce vă n u este cu p u t i n ţ ă . H o t a r e l e conştiinţei s u n t tot­
d e a u n a m i ş c ă t o a r e . Z o n a l u m i n o a s ă este veşnic deviată,
când spre c o n ţ i n u t u l c a r e i n t r ă de obiceiu în zona î n t u ­
necată, când în spre c o n ţ i n u t u r i n o i ; iar zona î n t u n e c a t ă
1
n i m e n i n u o p o a t e preciza p â n ă u n d e m e r g e ! A l i m i t a
c o n ş t i i n ţ a n u m a i la zona luminoasă, ar fi o eroare, după
c u m a m v ă z u t , căci a r fi a t u n c i să scoatem afară din c o n ­
ştiinţă, cea m a i m a r e p a r t e din m e m o r i e ! Nici conţinut"
stabil, nici h o t a r e s t a b i l e ! Şi cu t o a t e acestea, în mijlo--
cul a c e s t u i c o n ţ i n u t schimbător, î n g r ă d i t cu nişte h o t a r e
aşâ de nestabile, a p a r e u n i t a t e a g â n d i r i i ! P e u n i t a t e a
gândirii apoi c o n v i n g e r e a ! C o n ş t i i n ţ a omenească p l ă m ă ­
deşte din c o n ţ i n u t u l ei un a c t nou, care se caracterizează
t o c m a i p r i n aceea ce lipseşte c o n ş t i i n ţ e i : actul convinge­
rii este stabil şi c o n s t i t u e f u n d a m e n t u l a d e v ă r u l u i u n i v e r ­
sal şi necesar ! Din ce provine a c e a s t ă sinteză nouă ? D i n
funcţiunea a t e n ţ i u n i i , r ă s p u n d psihologii. A t e n ţ i u n e a r e ­
s t r â n g e c â m p u l c o n ş t i i n ţ e i la u n c e n t r u luminos, şi p r i n
mijlocirea acestui c e n t r u l u m i n o s se stabileşte appercep-
ţ i u n e a care este o funcţiune unificatoare. P r i n a t e n ţ i u n e
este posibilă a p p e r c e p ţ i u n e a , fiindcă a t e n ţ i u n e a , încă o-
dată, a d u c e c o n c e n t r a r e a şi selectarea stărilor sufleteşti.
A c e s t r ă s p u n s al psihologilor n u se p o a t e contrazice,
negreşit. E v i d e n t u n i t a t e a a p p e r c e p ţ i u n i i este mijlocită
p r i n a t e n ţ i u n e . D a r ce este ea oare a t e n ţ i u n e a ? E s t e ea
o funcţiune în afară de c o n ş t i i n ţ ă ? Nu. P r i n u r m a r e î n ­
t r e b a r e a de m a i sus r ă m â n e t o t n e l ă m u r i t ă , şi n ' a m fă­
c u t d e c â t să-i s c h i m b ă m formularea. D a c ă d i n t r e func­
ţ i u n i l e cuprinse în conştiinţă, a t e n ţ i u n e a este aceea care
mijloceşte u n i t a t e a , r ă m â n e să v e d e m din ce provine
a t e n ţ i u n e a ? L a a c e a s t ă î n t r e b a r e nouă, psihologii r ă s ­
p u n d : a t e n ţ i u n e a isvorăşte din fondul cel m a i i n t i m a l
i n d i v i d u a l i t ă ţ i i ; ea este o formă a v o i n ţ e i ; o t e n d i n ţ ă
c u c a r e v e n i m noi o a m e n i pe l u m e ! F i e c a r e individ se
n a ş t e cu a n u m i t e dispoziţiuni, din cari r e z u l t ă u n a n u ­
m i t i n t e r e s în desfăşurarea conştiinţei şi o î n d r u m u r e a
acesteia î n t r ' o a n u m i t ă direcţiune... Cu u n c u v â n t , o r i ­
g i n a a t e n ţ i u n e i t r e b u i e c ă u t a t ă în a d â n c i m e a sufletului!
S ă u r m ă r i m cercetările ştiinţifice făcute spre a d â n c i m e a
sufletului! Să vedem cari s u n t principiile generale ale
funcţiunilor nervoase centrale, adică a f u n c ţ i u n i l o r pe
cari le presintă a s p e c t u l fisiologic al conştiinţei, şi de
cari poate fi l e g a t ă a t e n ţ i u n e a ! F u n c ţ i u n i l e n e r v o a s e
c e n t r a l e , d u p ă W. W u n d t , s u n t g u v e r n a t e de u r m ă t o a ­
rele principii : a) asociarea elementelor, b) i n d i f e r e n ţ a
p r i m i t i v ă a elementelor, cl exerciţiul şi a d a p t a r e a , d) în­
l o c u i r e a unei funcţiuni p r i n alta, e) localizarea r e l a t i v ă a
funcţiunilor. Aceste p r i n c i p i i se p o t r e z u m ă în u r m ă ­
t o a r e a lege f u n d a m e n t a l ă a e x e r c i ţ i u l u i : p r i n exerciţiu,
funcţiunile nervoase p r o d u c asocieri î n t r e e l e m e n t e ner­
voase deosebite şi, în acelaşi t i m p , ele î n t r e ele să dife­
renţiază. D i n legea e x e r c i ţ i u l u i r e z u l t ă legea a d a p t ă r i i .
F u n c ţ i u n i l e nervoase devin m a i a d a p t a t e scopului lor, pe
m ă s u r ă ce ele a u fost e x e r c i t a t e . E l e m e n t e l e n e r v o a s e
sunt, la început, indiferente u n e l e a l t o r a ; p r i n exerciţiul
f u n c ţ i u n i l o r însă, î n t r e ele se produc l e g ă t u r i ; e x e r c i ţ i u l
scoate aceste e l e m e n t e din indiferenţa lor p r i m i t i v ă ; le
a d u c e să se suplinească u n e l e pe altele, şi în u r m ă să se
diferenţieze în o r g a n e deosebite, şi prin acestea, să ser­
vească unei a d a p t ă r i din ce în ce m a i perfecte. Dife-
r e n ţ i a r e a şi a d a p t a r e a sunt, aşa dar, produse prin exer­
c i ţ i u . U n n u m ă r de elemente, indiferente la început, sunt
dispuse în corelaţiuni deosebite, î n t r u c â t ele sunt p ă r ­
t a ş e la exerciţiul unei funcţiuni. Această funcţiune însă,
în ce consistă e a ? Cu p u n e r e a acestei î n t r e b ă r i eşim
d i n sfera ştiinţei speciale a Psihologiei. O m u l de ş t i i n ţ ă
specială p r e s u p u n e funcţiunea de care se o c u p ă el, ca
d a t ă . I n cazul de faţă, W u n d t p r e s u p u n e ca d a t ă o func-

1) Expuse, pentru prima oară, în chip lămurit de W. W u n d t . Grund­

züge der physiologischen Psychologie. (Ediţia V-a), I, pag. 327 şi urm.
ţ i u n e p r i m i t i v ă , aceea de i r i t a b i l i t a t e nervoasă, şi deci
n u o discută. V o m vedea, m a i în u r m ă , că Metafi zica d u c e
la g e n e r a l i z ă r i m a i largi, t o c m a i prin aceea că p u n e în
discuţie d a t e l e f u n d a m e n t a l e ale ş t i i n ţ e i speciale. P r i n
u r m a r e , funcţiunea nervoasă este d a t ă . Să r e s t r â n g e m con­
ş t i i n ţ a la a c e a s t ă funcţiune p r i m i t i v ă a i r i t a b i l i t ă ţ i i şi să
u r m ă r i m ce se î n t â m p l ă cu ea. E a p r i n legea exerciţiului
ajunge la o diferenţiare şi la o a d a p t a r e din ce în ce m a i
m a r e ! I n t r e elementele nervoase din c u p r i n s u l ei, se sta­
bilesc asocieri şi înlocuiri, şi în acelaş t i m p şi diferen­
ţ i e r i clin ce în ce m a i m a r i . F u n c ţ i u n e a p r i m i t i v ă de
i r i t a ţ i u n e , p r i n exerciţiu, ajunge să-şi creieze organe d i ­
ferenţiate, şi prin acestea să realizeze o a d a p t a r e pro­
gresivă. E a ajunge să fie în cele din u r m ă , c o n ş t i i n ţ a
i n d i v i d u l u i omenesc, aşa p r e c u m o c u n o a ş t e m . In ce m o ­
m e n t s'a produs î n t r ' o a s e m e n e a c o n ş t i i n ţ ă a t e n ţ i u n e a ?
C â n d a î n c e p u t să se r e s i m t ă individul de i n t e r e s u l pe
c a r e îl i m p r i m ă disposiţiunile cu cari el se n a ş t e ; când
a u î n c e p u t stările lui sufleteşti să se c o n c e n t r e z e şi să
se selecteze d u p ă o a n u m i t ă i m p u l s i u n e a voinţei l u i ?
N e g r e ş i t , dela primele efecte ale exerciţiului. In mo­
m e n t u l , când p r i m i t i v a funcţiune a i r i t a ţ i u n e i n e r v o a s e
a a v u t să aleagă î n t r e v a r i a t e l e asociări de e l e m e n t e
pe cari ea le p u t e a produce, şi a ales t o c m a i pe aceea
c a r e eră c e r u t ă de asocierile t r e c u t e , în m o m e n t u l a c e i a
f u n c ţ i u n e a p r i m i t i v ă n e r v o a s ă a făcut un act de a t e n ­
ţ i u n e , c a r e a fost apoi r e p e t a t în u r m ă . Când f u n c ţ i u ­
n e a a ajuns u n c o m p l e x de funcţiuni, a t e n ţ i u n e a a r ă ­
m a s aceeaşi, deşi m e c a n i s m u l acestei a t e n ţ i u n i a deve­
n i t m a i complicat. U n a n i m a l inferior, cu o c o n ş t i i n ţ ă
p u ţ i n diferenţiată, a r e o a t e n ţ i u n e e l e m e n t a r ă pasivă, pe
c â n d a n i m a l u l superior, omul, a r e o a t e n ţ i u n e cu m u l t
m a i complexă, d a r în fond, şi la u n u l şi la altul, a t e n ţ i ­
u n e a isvorăşte clin v i a ţ a o r g a n i s m u l u i ; ea se i m p u n e ca
u n i n t e r e s al speciei spre î n d r u m a r e a conştiinţei indivi­
d u a l e . I n funcţiunea a t e n ţ i u n i i regăsim d a r o f u n c ţ i u n e
foarte e l e m e n t a r ă , şi a n u m e aceea, c a r e face ca diferen­
ţierile v i i t o a r e să d e p i n d ă de asocierile t r e c u t u l u i ; adică
 găsim din nou legea exerciţiului, c u m reese din p r i n c i p i i l e
stabilite de W . W u n d t . F u n c ţ i u n e a p r i m i t i v ă nervoasă,
prin faptul e x e r c i t ă r i i sale, nu se diferenţiază la î n t â m ­
plare, ci u r m e a z ă o ordine. Diferenţierile cari se p r e s i n t ă
p o t r i v i t e acestei ordine s u n t selectate î n a i n t e a a l t o r a
şi sunt obiectul a t e n ţ i u n e i şi al a p p e r c e p ţ i u n e i .
A t e n ţ i u n e a mijloceşte, d u p ă c u m ne spun psihologii
u n i t a t e a conştiinţei. A t e n ţ i u n e a face cu p u t i n ţ ă con­
v i n g e r e a , şi prin c o n v i n g e r e a d e v ă r u l . D a r a t e n ţ i u n e a ,
în definitiv, se bazează şi ea, după c u m vedem, pe legea
e x e r c i ţ i u l u i funcţiunei nervoase ! Această funcţiune ner­
voasă a fost c o n s i d e r a t ă dela î n c e p u t ca d a ţ ă , fără dis-
c u ţ i u n e . D i n această funcţiune n e r v o a s ă a u p r o v e n i t
diferenţierile, şi cu acestea actul a t e n ţ i u n i i . A t e n ţ i u n e a ,
în consecinţă, mijloceşte u n i t a t e a diferenţierilor p r o d u s e
de e x e r c i t a r e a funcţiunii nervoase" p r i m i t i v e , şi nu u n i ­
t a t e a funcţiunii p r i m i t i v e însăşi. Ce va fi ea în sine,
a c e a s t ă funcţiune, î n a i n t e de a se exercită, adică î n a i n t e
de a p r o d u c e asocieri şi diferenţieri p r i n a t e n ţ i u n e , n u
se v a p u t e a şti n i c i o d a t ă ; căci, încă odată, a t e n ţ i u n e a
este v e n i t ă în u r m ă , d u p ă ce f u n c ţ i u n e a p r i m i t i v ă este
d a t ă . P r i n u r m a r e , conclusia, la care ne î n d r e p t ă ţ e ş t e
Psihologia, este, că u n i t a t e a conştiinţei, care ne este
mijlocită prin a t e n ţ i u n e , ne p o a t e servi ca bază p e n t r u cu­
n o a ş t e r e a r a p o r t u l u i d i n t r e fenomenele conştiinţei, adică
d i n t r e diferitele diferenţieri ale conştiinţei, dar n u pen­
t r u c u n o a ş t e r e a funcţiunii f u n d a m e n t a l e a conştiinţei,
aceea pe care psihologii o d e n u m e s c ca o funcţiune p r i ­
m i t i v ă de i r i t a ţ i u n e n e r v o a s ă . Ce v a fi această funcţiune
în sine n u p u t e m şti, d u p ă ş t i i n ţ a Psihologiei. E a 'este
dată, şi este capabilă de a se e x e r c i t ă ; a t â t a tot. Noi cu­
n o a ş t e m n u m a i efectele pe cari le produce e x e r c i t a r e a ei.
Aceea ce n u găsim însă în ş t i i n ţ a specială a P s i h o ­
logiei, se găseşte în ş t i i n ţ a Metafizicei. F u n c ţ i u n e a p r i ­
m i t i v ă a c o n ş t i i n ţ e i n u este ea oare faptul f u n d a m e n t a l
al e v o l u ţ i u n i i , p e c a r e a m v ă z u t că-1 p r e s u p u n e ori şi ce
filosofie m o n i s t ă ? L e g e a e x e r c i ţ i u l u i funcţiunii n e r v o a s e
coincide în t o t u l cu desfăşurarea p e r s o n a l i s m u l u i ener-
getic, căci din acelaş fapt al evoluţiunii, n e e x p l i c ă m i n ­
dividualizările în corelaţiunile vieţii, de o p a r t e , şi u n i t ă ­
ţile produse de a t e n ţ i u n e în conştiinţă, de altă p a r t e ?
Aceaşi realitate, X, postulată la început, p r o d u c e prin evo-
l u ţ i u n e a sa asocierii şi a d a p t ă r i i de fenomene, asocieri şi
a d a p t ă r i cari în i n t u i ţ i u n e a e x t e r n ă ne a p a r ca g u v e r ­
n a t e de legea entropiei, i a r în i n t u i ţ i u n e a i n t e r n ă aceeaş
r e a l i t a t e n e a p a r e ca o desfăşurare de s t ă r i g u v e r n a t ă
de legea u n i t ă ţ i i de a p p e r c e p ţ i u n e . I n fond, a t â t r e a l i t a ­
t e a , c â t şi legea evoluţiunii, r ă m â n acelaşi, sub a m b e l e
a s p e c t e . I n c o n ş t i i n ţ a lui, individul omenesc trăieşte
v i a ţ a î n t r e g e i n a t u r i . O s e p a r a r e î n t r e c o n ş t i i n ţ ă şi n a ­
t u r ă , din această cauză, este şi cu n e p u t i n ţ ă .

3. Să r e l u ă m a c u m î n t r e b a r e a a s u p r a rolului pe c a r e
îl a r e conştiinţa în o r g a n i s m u l omenesc. Ca funcţiune
p r i m i t i v ă , adică î n t r u c â t o considerăm ca existentă îna­
i n t e de efectele produse de legea exerciţiului, c o n ş t i i n ţ a
n u se deosebeşte î n t r u n i m i c de celelalte funcţiuni fi-
siologice ale o r g a n i s m u l u i , şi ea n u se deosebeşte n i c i
de faptul evoluţiunii în genere. Ca funcţiune p r i m i t i v ă ,
c o n ş t i i n ţ a este e q u i v a l e n t ă cu posibilitatea evoluţiunii.
D e aceea, din p u n c t u l a c e s t a de vedere g e n e r a l , n u este
nici o greşeală de a a t r i b u i o c o n ş t i i n ţ ă fiecărei u n i t ă ţ i
o r g a n i c e , şi chiar fiecărui e l e m e n t m a t e r i a l . T o a t e c â t e
p o t i n t r a în ciclul u n e i evoluţiuni pot fi socotite ca a v â n d
o conştiinţă, fiindcă simplul fapt al evoluţiunei lor co-
encide cu e x i s t e n ţ a conştiinţei. U n i v e r s u l întreg, î n t r u
c â t se desfăşură evolutiv, are şi el o conştiinţă.
D a r această conştiinţă, c u m ş t i m prea bine, n u este
a c e e a care se înţelege când se vorbeşte de o r g a n i s m u l
omenesc. P r i n c o n ş t i i n ţ ă omenească se î n ţ e l e g e de obi-
ceiu o funcţiune specială, opusă, sau î n t o t cazul deose­
bită de celelalte funcţiuni o r g a n i c e ; o funcţiune diferen­
ţ i a t ă chiar de conştiinţa pe care o a u a n i m a l e l e celelalte
î n afară de om. In ce consistă şi ce rol a r e această c o n ­
ş t i i n ţ ă diferenţiată a o m u l u i ?
R ă s p u n s u l la a c e a s t ă î n t r e b a r e n u face oamenilor
d e ş t i i n ţ ă vreo dificultate. U n a n i m ei r ă s p u n d , că aceea
ce este p r o p r i u conştiinţei o m u l u i este «conştiinţa de
sine» sau eul, este reflexiunea. A n i m a l u l s i m t e şi m e m o ­
r e a z ă chiar, d a r n u reflectează a s u p r a celor ce simte şi
m e m o r e a z ă ; în t o t cazul el n u d e s p a r t e din a c t u a l i t a t e a
c o n ş t i i n ţ e i sale a n u m i t e m o m e n t e , pe cari apoi să le su­
p u n ă reflecţiunii şi să uzeze de ele în m o d deosebit. A n i ­
m a l u l t r ă e ş t e într'o veşnică pace cu p r e z e n t u l ; p e când
omul îşi croieşte p l a n u r i p e n t r u u n v i i t o r ; este t o r t u r a t
de r e m u ş c ă r i p e n t r u cele făptuite în t r e c u t ; l u c r e a z ă as­
t ă z i sub î n r â u r i r e a celor p r e v ă z u t e pe mâine, şi celor în­
t â m p l a t e ieri ; este cu u n c u v â n t î n t r ' o veşnică a g i t a ţ i e .
Din a c e a s t ă cauză, s'au şi găsit o a m e n i de ş t i i n ţ ă cari să
regrete diferenţiarea omului de a n i m a l p r i n mijlocirea
u n e i a s e m e n i c o n ş t i i n ţ e ! P l i n i u s cel b ă t r â n , î n a i n t e a şi
p o a t e m a i bine decât m u l ţ i din u r m a lui, zice în a d e v ă r :
«Celelalte a n i m a l e u r m e a z ă i n s t i n c t e l o r lor n a t u r a l e ;
u n e l e aleargă, a l t e l e sboară, altele înnoată, fără să fi fost
î n v ă ţ a t e de cineva. N u m a i omul, fără să-1 î n v e ţ e cineva,
n u p o a t e nici să vorbească, nici să m e a r g ă , nici să m ă ­
n â n c e ; el n u p o a t e fără î n v ă ţ ă t u r ă , decât să plângă....
N u m a i omului, d i n t r e t o a t e făpturile, îi sunt o s â r d u i t e : du­
rerea, l u x u l , a m b i ţ i a , a v a r i ţ i a , i u b i r e a n e m ă s u r a t ă p e n ­
t r u vieaţă, superstiţia, grija de î n m o r m â n t a r e şi chiar
grija p e n t r u aceea ce i se va î n t â m p l ă d u p ă m o a r t e ! Nici
o altă f ă p t u r ă n u a r e o vieaţă aşa de a m e n i n ţ a t ă şi t o t u ş i
în acelaş t i m p o dorinţă m a i n e a s t â m p ă r a t ă de a v e r e şi
1}
o violenţă m a i puternică...." . D e u n d e vin t o a t e aceste
deosebiri î n t r e om şi a n i m a l ? D a c ă le e x a m i n ă m de a-
p r o a p e , ele se r e d u c cu t o a t e la o s i n g u r ă deosebire fun­
d a m e n t a l ă , şi a n u m e : c o n ş t i i n ţ a a n i m a l u l u i u r m e a z ă în
m o d pasiv instinctelor de a d a p t a r e la m e d i u l înconjură­
t o r , fiindcă o r g a n i s m u l a n i m a l posedă u n n u m ă r î n d e s t u ­
lător de instincte, pe când c o n ş t i i n ţ a omului n u poate
p ă s t r ă aceeaşi p a s i v i t a t e , din cauză că a d a p t a r e a orga-

1) Citat după M. Hoernes, Natur und Urgeschichte des Menschen. I.

png. 450.
 n i s m u l u i omenesc la m e d i u este, în aceea ce priveşte nu­
m ă r u l instinctelor, a t â t de insuficientă, î n c â t conflictele
cu m e d i u se p r o d u c la fie ce m o m e n t . A n i m a l u l n u r e ­
flectează, şi n u a r e u n eu, fiindcă reflecţiunea şi eul îi
s u n t i n u t i l e ; el se m u l ţ u m e ş t e cu r e a c ţ i u n i l e tipice, a d i c ă
cu r e a c ţ i u n i l e n e s c h i m b a t e , pe care le p r o d u c e o r g a n i s ­
m u l său, ca r ă s p u n s la i m p r e s i u n i l e l u m e i e x t e r n e . Omul
însă se găseşte cu desăvârşire într'o a l t ă s i t u a ţ i u n e : el t r e -
b u e să r ă s p u n d ă cu r e a c ţ i u n i m a i complicate, şi p e n t r u
a c e a s t a a r e nevoie de reflectare. P e n t r u a n i m a l este în
de ajuns a t e n ţ i u n e a pasivă, pe c â n d o m u l a r e nevoie de
o a t e n ţ i u n e activă. O m u l t r e b u i e să-şi elaboreze el sin­
g u r prevederea, prin mijlocirea i n t e l i g e n ţ e i , pe când a n i ­
m a l u l îşi a r e p r e v e d e r e a de care a r e nevoie î n m a g a z i n a t ă
în i n s t i n c t e l e sale. D i n a c e a s t ă cauză, a n i m a l u l ne a p a r e
exact, ca o maşină, în a c t i v i t a t e a sa, pe când o m u l ne a p a r e
ca o fiinţă d o t a t ă de deliberare şi voinţă.
Deosebirea a c e a s t a se p o a t e e x p r i m ă încă şi m a i
bine în t e r m e n i de Biologie, şi astfel cu u n om de ş t i i n ţ ă
l
de astăzi să zicem ) : conştiinţa omenească este u n organ
p r o d u s de nevoie, î n t o c m a i c u m s u n t şi organele de se­
c r e t a r e a sudoarei pe cari le a u m a m i f e r e l e în scopul de
a se răcori. F i i n d c ă o m u l a a l u n e c a t într'o p r e a m a r e
c o m p l i c a ţ i u n e de viaţă, de aceea s'a p r o d u s nevoia în or­
g a n i s m u l lui, ca să se desvolte creierul şi cu acest creier
să se lege apoi o funcţiune foarte complicată de c o n ­
ş t i i n ţ ă . P e m ă s u r ă ce v i a ţ a o m u l u i a fost m a i grea, s'au
î n m u l ţ i t neuronii şi asocierile neuronilor din creier, şi
actele sale sufleteşti au d e v e n i t m a i complicate. I n cele
din u r m ă , o m u l s'a î n t e ţ i t , prin obişnuinţă, la o c o n ş t i ­
i n ţ ă din ce în ce m a i i n v e n t i v ă , aşa p r e c u m se î n t â m ­
p l ă şi la u n i i nomazi, cari fără să aibă nevoie, p l e a c ă în
călătorie n u m a i p r i n obişnuinţă.
I a t ă , p r i n u r m a r e , rolul c o n ş t i i n ţ e i în o r g a n i s m u l
omenesc. E a a r e să mijlocească a d a p t a r e a organismului
la mediu, a d a p t a r e pe care o r g a n i s m u l nu o găseşte î n

1) M. Hoernes, Natur u. Urgeschichte des Menschen 1, pag. 436.

deajuns de f o r m a t ă în deprinderile şi i n s t i n c t e l e c â ş t i ­
g a t e p r i n v i a ţ a speciei din t r e c u t . C o n ş t i i n ţ a este u n i n ­
s t r u m e n t de a p ă r a r e p e n t r u o r g a n i s m ; u n i n s t r u m e n t
care a r e m i r a c u l o a s a p r o p r i e t a t e de a se desvoltâ şi de
a se face din ce în ce m a i perfect, p r i n î n t r e b u i n ţ a r e !
Din p u n c t u l de v e d e r e al Biologiei apoi, aceste conside-
r a ţ i u n i pot fi întinse m a i d e p a r t e . A j u t â n d u - n e cu n o ­
2
ţ i u n e a de „ m n e m e " ), a d i c ă cu ş t i i n ţ a ce a v e m despre
p r o p r i e t a t e a s u b s t a n ţ e i nervoase de a p ă s t r ă în s t r u c ­
t u r a sa, ca disposiţiuni, i m p r e s i u n i l e pe cari e a l e - a p r i ­
m i t odată, p u t e m ajunge să ne e x p l i c ă m deosebirea, n u
n u m a i î n t r e i n t e l i g e n ţ a o m u l u i şi a a n i m a l u l u i , dar ş
deosebirea d i n t r e g r a d e l e de i n t e l i g e n ţ ă pe cari le p r e -
s i n t ă diferiţi oameni. P r i n «mneme» p u t e m înţelege p e n ­
t r u ce sălbaticul este precoce, şi de ce el odată format
se opreşte în desvoltarea sa sufletească, p e când o m u l
raselor culte se desvoltă m a i încet, d a r a r e o d e s v o l t a r e
m a i p r e l u n g i t ă . D u p ă p l ă m ă d i r e a pe care o au «mne_
mele» în organism, u n om este m a i educabil, i a r a l t u l
m a i p u ţ i n e d u c a b i l ; u n om este capabil să î n v e ţ e şi să
se perfecţioneze p r i n experienţă, pe când a l t u l n u . Bio­
logia ne p o a t e da o m u l ţ i m e de a l t e e x p l i c ă r i de acestea
foarte i n t e r e s a n t e . E s t e u n fapt însă, î n a i n t e a c ă r u i a ex­
plicările Biologiei se opresc, şi t o c m a i u n fapt care se în­
t â m p l ă a fi de cea m a i m a r e i m p o r t a n ţ ă p e n t r u î n ţ e l e ­
gerea conştiinţei omeneşti. A c e s t fapt ni se va l ă m u r i
de î n d a t ă p r i n u r m ă t o a r e l e c o n s i d e r a ţ i u n i :
O r g a n i s m u l animal, t r ă i n d î n t r ' u n m e d i u de v i e a ţ ă
p u ţ i n complicat, n ' a r e nevoe de o c o n ş t i i n ţ ă p r e a com­
p l i c a t ă , căci i n s t i n c t e l e şi deprinderile a u t o m a t e îi s u n t
în d e a j u n s ; el r ă s p u n d e la i n v i t a ţ i u n i l e l u m e i e x t e r n e
p r i n r e a c ţ i u n i tipice, î n t o c m a i ca şi t o ţ i indivizii speciei
sale. Omul, din potrivă, t r ă i n d î n t r ' u n m e d i u complicat,,
are nevoe de o c o n ş t i i n ţ ă c o m p l i c a t ă ; r e a c ţ i u n i l e sale
nu sunt tipice, ci sunt e l a b o r a t e cu ajutorul conştiinţei,

1) Poarte răspândită astăzi, graţie publicaţiunilor lui R. Semon Comp

de aaesta : Dig Mneme als erhaltendes Priniip im Wechsel des .organischen.
Geschehens.
î n mod deosebit p e n t r u fiecare caz special. Omul reflec­
t e a z ă , şi de aceea selectează r e a c ţ i u n i l e sufletului său, pe
c â n d a n i m a l u l n u reflectează şi deci nu selectează; A c u m
o î n t r e b a r e . R e a c ţ i u n i l e pe cari le produce conştiinţa o-
menească, de oarece n u m a i sunt prinse î n t r ' u n a u t o m a ­
t i s m t i p i c , p r e c u m s u n t r e a c ţ i u n i l e a n i m a l u l u i , s u n t ele
libere să varieze indefinit, d u p ă c u m este c o m p l i c a ţ i u n e a
m e d i u l u i de vieaţă în care se găseşte o m u l ? R ă s p u n s u l
a r u r m a să fie afirmativ. D a c ă o r g a n i s m u l omenesc g ă ­
s e ş t e în c o n ş t i i n ţ ă u n i n s t r u m e n t de a d a p t a r e , a t u n c i a-
e e s t i n s t r u m e n t , este cu a t â t m a i perfect, cu cât el este
m a i m a l e a b i l , adică cu cât se s u p u n e m a i servil scopului
p e n t r u care a fost creat. Conştiinţa omenească u r m e a z ă
să se desvolte t r e p t a t a c u m u l â n d c o n t i n u u la dispoziţiuni
de a d a p t a r e , î n t o c m a i ca şi o m ă n u ş e , care cu c â t este
m a i î n d e l u n g p u r t a t ă , cu a t â t se a d a p t e a z ă mai bine la
forma mâinii. Noi ştim însă, că acest fapt nu se î n t â m p l ă .
R e a c ţ i u n i l e conştiinţei omeneşti, n u s u n t nici aşa de t i ­
pice, p r e c u m s u n t r e a c ţ i u n i l e a n i m a l u l u i , d a r n u s u n t
nici aşa de a d a p t a t e la mediu, p r e c u m s u n t î n d o i t u r i l e
m ă n u ş e i la forma m â i n i i ; c o n ş t i i n ţ a omenească n u se
d e s v o l t ă c a n t i t a t i v p r i n a c u m u l a r e a dispoziţiunilor de
a d a p t a r e , ci ea are u n p l a n al ei propriu, d u p ă care se
desvoltă. Acest plan p r o p r i u , opune explicării ştiinţifice
m u l t e g r e u t ă ţ i . O p a r t e din aceste g r e u t ă ţ i , le-a î n l ă t u ­
r a t tot Biologia este a d e v ă r a t ; d a r n u m a i o p a r t e . B i o ­
logia, p r i n noile sale teorii despre t r a n s f o r m a r e a orga­
nismelor, suggerează ipoteza, că legea n a t u r a l ă a desvol-
t ă r i i conştiinţei omeneşti n u poate fi aceea a creşterii
c o n t i n u e prin a c u m u l a r e , ci aceea a creşterii desconti­
nué, p r i n t r a n z i ţ i i brusce, c u m se î n t â m p l ă şi t r a n s f o r ­
m a r e a o r g a n i s m e l o r ; şi p e n t r u a î n t ă r i această ipoteză,
Biologia a r e destule a r g u m e n t e . F a p t u l însă, pe care îl
g ă s i m în d e s v o l t a r e a conştiinţei omeneşti, este cu m u l t
m a i complicat, şi n u se explică în deajuns p r i n aceste
teorii. D i s c o n t i n u i t a t e a din a d a p t ă r i l e conştiinţei ome­
neşti n u explică c o n v e r g e n ţ a acestor a d a p t ă r i spre o a-
n u m i t ă ţ i n t ă . Aci zace inexplicabilul p e n t r u ş t i i n ţ a spe-
 cială. C o n ş t i i n ţ a omenească se d e p ă r t e a z ă de m e c a n i s ­
m u l a u t o m a t al conştiinţei a n i m a l u l u i , d a r n u p e n t r u a
se p i e r d e î n t r ' o v a r i a b i l i t a t e idefinită,—variabili t a t e c o n ­
t i n u ă sau discontinuă, indiferent, — ci p e n t r u a se a p r o ­
pia de u n n o u - m e c a n i s m : acesta, n u a u t o m a t , c u m este
acela al a n i m a l u l u i , ci conştient, şi t o t u ş i t i p i c ! Conşti­
i n ţ a o m e n e a s c ă se d e p ă r t e a z ă de a u t o m a t i s m u l a n i m a l
p e n t r u a cuceri în r e a c ţ i u n i l e sale o a d a p t a r e ideală. A -
ceastâ c o n v e r g e n ţ ă spre o a d a p t a r e ideală, a d a p t a r e , care
nu r e z u l t ă de loc din interesele a c t u a l e ale conştiinţei,
este faptul care n u poate fi e x p l i c a t de ştiinţele speciale.
C o n ş t i i n ţ a omenească, g r a ţ i e acestui fapt, este l e g a t ă :
de frica de n e c u n o s c u t şi n e p r e v ă z u t , de d u r e r e a m o r a l ă ,
de grija m o r ţ i i şi de t o a t e a m ă r ă c i u n i l e p o m e n i t e de
P l i n i u cel b ă t r â n . D a c ă n u ar fi faptul, că o m u l să-şi p o a t ă
î n c h i p u i o a d a p t a r e ideală, o a d a p t a r e cu t o t u l alta, decât
aceea pe care el o găseşte în a c t u a l i t a t e a sa sufletească,
n u ar fi m u l t e din deosebirile pe c a r i l e - a m v ă z u t că sunt
î n t r e conştiinţa omenească şi cea a n i m a l ă . D i n faptul
însă, că o m u l este u n a n i m a l cu a s p i r a ţ i u n i spre u n ideal,
vine rolul deosebit, pe care conştiinţa sa îl a r e .
4. Nici o e x p e r i e n ţ ă pe p ă m â n t nu î n t r e p t ă ţ e ş t e idea­
lul n e m u r i r i i , şi totuşi acest ideal p a r e m a i obişnuit con­
ştiinţei omeneşti de cât m u l t e a l t e cunoştinţe, pe cari le
suggerează e x p e r i e n ţ a . D a c ă este o convingere, cu c a r e
o m u l a r t r e b u i să fie m a i obişnuit, a c e a s t a este c o n v i n ­
g e r e a în d e ş e r t ă c i u n e a vieţei sale, fiindcă această v i a ţ ă
este e x p u s ă în fiecare m o m e n t la t o t felul de boale. A -
convingere r e z u l t ă apoi din t o a t e d e c e p ţ i u n i l e şi
din t o a t e d u r e r i l e pe cari le p r o d u c e veşnica s t r ă d u i n ţ ă
a o m u l u i de a se a d a p t a la m e d i u ! Şi cu t o a t e acestea,
nu este c o n v i n g e r e c a r e să d e ş t e p t e m a i m u l t ă m i r a r e
decât t o c m a i g â n d u l d e ş e r t ă c i u n i i . I n filosofiile cele m a i
pesimiste, c u m este s p r e pildă, în filosofia b u d d h i s t ă ,
g â n d u l deşertăciunii o m e n e ş t i este g â n d u l care are n e ­
voie de cele m a i m u l t e a r g u m e n t e ; a t â t de s u r p r i n z ă ­
t o a r e pare afirmarea ca omul să n u fie l e g a t de n e m u r i r e .
T o t a s e m e n e a şi cu idealul a d e v ă r u l u i , — cel u n u şi
s i n g u r ; şi cu i d e a l u l f r u m o s u l u i ; p r e c u m şi cu i d e a l u l
m o r a l ! T o a t e aceste i d e a l u r i n u sunt c â t u ş i de p u ţ i n a-
d a p t ă r i la l u m e a cea c u n o s c u t ă conştiinţei, ci s u n t a d a p ­
t ă r i la o l u m e ideală şi necunoscută, şi cu t o a t e acestea
spre ele a fost a t r a s ă c o n ş t i i n ţ a omului, în t o t c u r s u l
d e s v o l t ă r i i sale. S t r a n i u p a r e în adevăr, acest i n s t r u m e n t
de a d a p t a r e , pe c a r e o r g a n i s m u l omenesc îl găseşte în
-conştiinţa s a ! U n i n s t r u m e n t , care nesocoteşte b u n u r i l e
cele m a i a p r o p i a t e p e n t r u a se p i e r d e în abisul n e c u n o s ­
c u t u l u i . Când foamea şi mizeria a m e n i n ţ ă o r g a n i s m u l ,
ea, conştiinţa, — i n s t r u m e n t u l de a d a p t a r e ! — se pierde
în c o n t e m p l a r e a c e r u l u i înstelat, şi i m p l o r ă zeităţile n e ­
buloase ! C â n d primejdia este a p r o p i a t ă , în loc de a o
p r e î n t â m p i n ă cu o a d a p t a r e grabnică, ea, conştiinţa, a-
l e a r g ă şi ocoleşte t o a t e v ă z d u h u r i l e p â n ă ce n i m e r e ş t e
a d a p t a r e a t r e b u i n c i o a s ă ! C o n ş t i i n ţ a omenească, zice în
mod g l u m e ţ , dar foarte profund u n p r o v e r b p o p u l a r ,
•explică m a i î n t â i u durerile iadului p â n ă ce ajunge să-ţi
explice d u r e r e a de d i n ţ i !
De unde vine această p u t e r e de a t r a c ţ i e a i d e a l u l u i ?
D i n farmecul pe care îl e x e r c i t ă ori şi ce ilusiune a s u p r a
a o n ş t i i n ţ e i ? D a r ilusiunile exercită u n farmec, n u m a i
s t u n c i când ele s u n t n o i ; pe când idealurile omeneşti
•ctau, din potrivă, t i m p de secole aceleaşi.
Ş t i i n ţ a , c a r e v a avea să ne explice p u t e r e a de a t r a c ­
ţ i e a idealului, este astăzi n u m a i la început. E x p l i c ă r i l e
ei mijesc t i m i d p r i n sistemele Sociologiei şi ale P s i h o ­
logiei popoarelor. U n l u c r u totuşi este cert. Cu cât ci­
n e v a cercetează m a i de aproape, formele pe c a r e le ia
idealul în manifestările sufleteşti ale u n u i individ, cu a-
t â t se convinge, că î n t r e f o r m a i d e a l u l u i şi î n t r e t r e c u ­
t u l individului, o c u p a ţ i u n i l e acestuia, şi m e d i u l cosmic,
î n care individul trăeşte, există o corelaţiune perfectă.
I d e a l u l nu vine la î n t â m p l a r e , ci t o t d e a u n a ca o com-
p l e c t a r e la v i a ţ a organică a i n d i v i d u l u i . A c e a s t ă com-
p l e c t a r e r ă m â n e însă n e c u n o s c u t ă o b s e r v a ţ i u n i i i n t e r n e ,
fiindcă ea se petrece dincolo de zona luminoasă a con­
ş t i i n ţ e i . I n d i v i d u l nu-şi alege idealul, fiindcă n u este d a t
 n i m e n u i să-şi a l e a g ă o r g a n i s m u l pe care îl a r e , şi i d e a ­
lul vine d i m p r e u n ă cu o r g a n i s m u l din a d â n c i m e a r e a l i ­
t ă ţ i i . Conştiinţei nu-i r ă m â n e decât rolul să c o n s t a t e ne­
voia idealului, d u p ă c u m îi este d a t să c o n s t a t e şi foa­
mea, când corpul în c a r e se află este lipsit de a l i m e n t e .
C u m idealul n u p o a t e fi ales, el n u p o a t e fi nici im­
pus, şi nici r ă p u s . E l este o forţă c a r e ne vine din evo-
l u ţ i u n e a r e a l i t ă ţ i i t o t a l e p e n t r u a constitui viitoarele
p e r s o n a l i t ă ţ i omeneşti. A r ă t a r e a lui este ca şi a u r o r a
î n a i n t e a soarelui. N i m e n i n u poate î m p e d i c â p e r s o n a l i ­
t a t e a pe c a r e el o a n u n ţ ă . Căci t o a t e idealurile, în defi­
nitiv, sub ori şi ce formă s u n t concepute ele, fie ca î n ­
suşiri, sau fie ca fapte, s u n t veşnic însuşirile sau faptele
unei personalităţi. P e r s o n a l i t a t e a este s o a r e l e ; ele, idea­
lurile, nu s u n t decât razele.
5. I n t r ' o c u v â n t a r e , p u b l i c a t ă de curând, profesorul
Gr. H e y m a n s vorbeşte cu m u l t entusiasm de schimbările
sociale, pe cari le vor realiză progresele Psihologiei din
secolul viitor, pe care el îl şi n u m e ş t e secolul Psihologiei,
progresele m a i ales p r i v i t o a r e la c u n o ş t i n ţ a p e r s o n a l i ­
t ă ţ i i . D i n m o m e n t u l ce P s i h o l o g i a v a fi o ş t i i n ţ ă com­
plectă, zice H e y m a n s , din m o m e n t u l acela, „forţele oarbe
şi î m p r ă ş t i a t e , cari au c o n d u s p â n ă a c u m o m e n i r e a pe
calea propăşirii, vor i n t r ă sub conducerea u n e i conştiinţe
c l a r e ; conştiinţe care v a cunoaşte n u n u m a i scopul, ci
şi mijloacele cele m a i bune p e n t r u a ajunge la scop. A -
t u n c i se v a vedea, cât este de covârşitor i m p u l s u l spre
bine, care s t ă p â n e ş t e l u m e a . A t u n c i se va adeveri vechiul
optimism al t u t u r o r celor b u n i şi înţelepţi, o p t i m i s m u l
t u t u r o r acelora cari credeau în viitorul omenirii, fiindcă
s i m ţ e a u idealurile acestei o m e n i r i ca o forţă vie ce se
1
desvăluiâ în sufletul l o r ) " . H e y m a n s nu se îndoieşte, că
din cunoaşterea p e r s o n a l i t ă ţ i i omeneşti vor rezultă î n t r e
o a m e n i r a p o r t u r i m a i b u n e şi m a i s i n c e r e ; că disputele
şi neînţelegerile p r o v e n i t e astăzi din i g n o r a n ţ ă şi orbire
p ă t i m a ş e v o r face loc în viitor concordiei şi î n ţ e l e g e r i i !

1) G. Hevmans, Dg,s Kiuiftii/e .Tnhrhunderl der Psycholoqie (traci. Pol.)

;
L'eipzig 1911, pag. 52. ' '
 F ă r ă îndoială, t o a t e aceste s p e r a n ţ e s u n t legitime,,
şi de b u n ă seamă, m a r e p a r t e din ele se vor realiză. P e
m ă s u r ă ce ş t i i n ţ a specială a Psihologiei v a r ă s p â n d i c u ­
n o ş t i n ţ a sunetului, a r ă t â n d în ce consistă r e a l i t a t e a aces­
tuia, v o m fi feriţi, pe viitor, de greşelile pe cari le comi­
t e m astăzi faţă de manifestările sufleteşti. D e î m p ă r a t u l
X e r x e s r â d e m , c â n d citim că el a pedepsit m a r e a , c a r e îi
înghiţise corăbiile, b ă t â n d - o cu fierul roşu, fiindcă ştim
că legile e l e m e n t e l o r n a t u r i i s u n t inexorabile, şi nici u n
fier roşu n u le p o a t e a b a t e din c u r s u l lor, d a r de a l ţ i
X e r x e s , cari pedepsesc astăzi popoarele p e n t r u că acestea
n u a d o p t ă idealurile lor, de aceştia nu râdem... fiindcă
legile inexorabile ale i d e a l u l u i nu le c u n o a ş t e m î n c ă ! Va,
veni î n s ă - v r e m e a când omenirea le va cunoaşte şi pe a-
cestea, şi a t u n c i m u l t e din faptele, cari se p e t r e c sub ochii
noştri astăzi, vor a p a r e ridicole ca şi fapta lui X e r x e s .
D a r o a s e m e n e a v r e m e este p r e a d e p ă r t a t ă de noi.
Multe secole vor trece, de sigur, p â n ă ce conştiinţa ome­
nească, aceea pe care o c u n o a ş t e m noi, v a ajunge să fie
î n z e s t r a t ă cu o p e r s p e c t i v ă aşa de l a r g ă a s u p r a faptelor
sufleteşti. P â n ă atunci, desideratul Psihologiei r ă m â n e
o frumoasă i n t u i ţ i u n e metafizică.
m

6. A l e g e r e a i d e a l u l u i n u stă în p u t e r e a conştiinţei,
- d a r a se r e c u n o a ş t e pe sine ca aleasă p e n t r u a realiză
u n ideal, a c e a s t a stă în p u t e r e a c o n ş t i i n ţ e i ; şi a t u n c i când
ea se r e c u n o a ş t e astfel, c o n ş t i i n ţ a se găseşte în r o l u l ei
cel m a i s u b l i m : omul, cu o a s e m e n e a conştiinţă, s i m t e
în el o v o c a ţ i u n e .
M u l ţ u m i t ă oamenilor, cari a u simţit în ei p u t e r e a
vocaţiunii, a v e m ş t i i n ţ a şi c u l t u r a de astăzi. P â r g h i a cea
m a r e a progresului este vocaţiunea.
Omul care simte în el o v o c a ţ i u n e , este u n t r a n s ­
formator de energie. E l este profetul p e r s o n a l i s m u l u i
energetic, s p r e care evoluiază r e a l i t a t e a î n t r e a g ă .
I n v o c a ţ i u n e se î n t r u p e a z ă la u n loc cele m a i î n a l t e
însuşiri m o r a l e şi i n t e l e c t u a l e ale sufletului. D e a c e e a
n u este de loc o coincidenţă, că popoarele cari au a v u t
 în sânul lor m a i m u l ţ i oameni de v o c a ţ i u n e , acelea au
1
progresat mai mult ).
V o c a ţ i u n e a face pe i n d i v i d să se s i m t ă ca o p a r t e
necesară t o t u l u i ; ca u n factor p r e d e s t i n a t să fie aşa c u m
este, fiindcă altfel nici r e a l i t a t e a n u a r fi aşa c u m este.
Acel ce se simte cu o vocaţiune, se s i m t e cu o responsa­
b i l i t a t e faţă de el însuşi.
I n mijlocul a t â t o r interese v r e m e l n i c e cari p r o d u c
î m p r ă ş t i e r e a g â n d u r i l o r şi z ă d ă r n i c i r e a a c t i v i t ă ţ i l o r rod­
nice ; în mijlocul a t â t o r distracţii, în c a r i se scurge
viaţa societăţii m o d e r n e , v o c a ţ i u n e a este s i n g u r a care
m a i susţine la cei p u ţ i n i c o n c e n t r a r e a g â n d u l u i şi con- /

t i n u i t a t e a faptei. P r i n ea se p l ă m ă d e ş t e eroismul sufle-!

tesc, de care ş t i i n ţ a a r e a t â t a nevoie. ,
A d e v ă r u r i l e Metafizicei, ca şi idealurile cele m a i
î n a l t e ale A r t e i şi ale Moralei,—s'a zis adese ori, - sunt
i s v o r â t e din i n t u i ţ i u n e . D a r i n t u i ţ i u n e a aceasta, n u este
nici ea a l t c e v a , d e c â t schinteia s c ă p ă r a t ă din conştiinţa
o m u l u i care îşi c a u t ă r e a l i z a r e a v o c a ţ i u n i i sale. Ideile
lui P l a t o n ; formele lui A r i s t o t e l ; a t o m i i lui D e m o k r i t ;
conceptele u n i v e r s a l e ale lui T h o m a d'Acari no ; m e c a ­
n i s m u l lui Descartes ; m o n a d e l e lui Leibniz ; a p r i o r i s m u l
l u i K a n t , şi a t â t e a şi a t â t e a ipoteze metafizice, ce sunt ele
oare, dacă n u realităţi, cari t r e b u i a u să existe, p e n t r u c a
u n P l a t o n , un Aristotel, u n D e m o k r i t , u n Tliomas d'A-
quino, u n Descartes, u n Leibniz, u n K a n t să-şi poată în­
deplini v o c a ţ i u n e a ce s i m ţ e a u în ei : aceea de a spune,
p e n t r u e t e r n i t a t e , a d e v ă r u l universal şi necesar !
D a c ă este ca Metafizica să aducă, în sprijinul său,
şi dovezi e x p e r i m e n t a l e , ea nu ar p u t e a găsi aceste do­
vezi nicăeri m a i bine, ca în faptele şi în convingerile a c e ­
lora, pe cari n a t u r a i-a î n z e s t r a t cu c o n ş t i i n ţ a unei v o -
caţiuni.

1) Poarte instructiv este, in această privinţă, studiul lui Max W e b e r ,

u
Di? prolestuntische Ethih und der „Geist des Kupitalismus (Arcbiv fur So-
ziahvissenschaft u. Sozialpolitik 1905) în care să a r a t ă legătura care există
între sentimentul vocaţiunii şi propăşirea economică a popoareior cari au
adoptat biserica reformistă.
 T A B L A D E MATERII
Pagina

INTRODUCERE. — 1. Definiţia Metafizicei. Ştiinţele speciale şi Meta­

fizica. — 2. I m p o r t a n ţ a şi utilitatea Metafizicei. —• 3. Diferenţa
dintre Metafizică. Artă şi Religiune. — 4. Metafizica şi cultura . 3— 16

PARTEA I. — C o n ş t i i n ţ a o g l i n d ă . Critica r e a l i s m u l u i n a i v * . 17—140

Capitalul I.— In faţa universului. — 1 . 0 vechia iluzie. — 2. Con­

trastul dinte cer şi p ă m â n t în vechia mitologie. — 3. Exis­
tenţa- Nimicirea prin separarea elementelor. — 4. P l a t o n şi
creştinismul. — 5. Ştiinţa modernă. Mecanismul universal. —
6. Fenomene cari nu se pot explica prin mecanică. — 7. Fe­
nomenele sufleteşti. — 8. Omul vierme , . 17— 31

Capitolul II. — Oglinda conştiinţei. — 1. Asemănarea înşelătoare din­

tre oglindă şi conştiinţă. — 2. Oglinda vrăjită care vede peste
tot. —• 3. Rătăcirile simţurilor. Sofişti. — 4. R a ţ i u n e a în opo­
ziţie cu simţurile. Materialiştii şi idealiştii. — 5. Iem. K a n t .
Apriorismul din conştiinţă.— 6. Romanticii. — 7. Hegel. Schim­
b a r e a punctului de vedere kantian. — Influenţa hegelismului
asupra scriitorilor contimporani. înapoi la K a n t ! 32— 52

Capitolul III. — Valoarea ştiinţei. — 1. Exageraţiunile materialis-/

mului. — 2. Relativitatea ştiinţei. — 3. Ideia de materie şi de
c a u z a l i t a t e . — 4. Vechea ştiinţă nu se putea apăra de critica,
scepticismului. — 5. înţelegerea mai complectă a conştiinţei
. duce la concluzia că ştiinţa are o valoare relativă. — 6. Până
unde merge relativitatea ştiinţei : 53— (59

Capitolul IV. — Convingerea. — 1. Realitatea lucrurilor şi înţelege­

rea lucrurilor. Metafizica şi Logica. — 2. Extensiunea care se
impune Logicei. — 3. Convingerea. Funcţiunea primitivă a con­
ştiinţei prin care se unifică şi se pun relaţiuni între lucrurile
naturii. — 4. Baza psihologică a convingerii. Ce este comun
îu toate actele de c o n v i n g e r e ? — 5 . L e g ă t u r a dintre con­
ştiinţă şi oganismul biologic. — 6. Convingerea este t o t d e a u n a
personală. •— 7. Convingerea după suflet şi după obiect. Con­
vingerea obiectivă şi convingerea subiectivă 70—• 90
Capitolul V. — Logica nouă. — 1. Aceea ce este mediul biologic pen­
tru o plantă, este mediul cultural pentru ştiinţă. — 2. Abstrac-
 ţiunea şi convingerea ştiinţifică. — 8. Abstracţiunile, ca şi in-
tuiţiuuile, urmează planul de organizare al conştiinţei. — 4.
întregirea intuiţiunii prin abstracţiune — 5. Ştiinţă şi basmu.—
6. Logica din punct de vedere genetic şi din punct de vedere
formal. — 7 . Cestiuni noi pentru Logică 91—lir>

Capitolul VI. — Adevăr şi minciună. — 1. Oamenii pe cari nu-i înţe­

legem, fiindcă ne sunt superiori. — 2. Oamenii pe cari nu-i
înţelegem fiindcă ne sunt inferiori. — 3. Propaganda adevăru­
lui şi meşteşugul minoiunei.— 4. Cum sunt minţiţi sălbatecii.—
5. Politica şi minciuna. — 6. Reclama necinstită. Reclama în
publicul de jos şi reclama în publicul de sus. — 7. Biruinţa
adevărului 11(3—140

PARTEA II. — C o n ş t i i n ţ a t r a n s c e n d e n t a l ă . Critica filosofiei k a n -

tiane .' 141—198

Capitolul I. — K a n t şi continuatorii săi. — 1. Exageraţiuni încura­

jate de filosofía lui Kant. — 2. Insuficienţa filosofiei Iui Kant.—
3. Afirmaţiuni nelămurite şi discordante în teoria fundamen­
t a l ă a apercepţiunii. — 4. Conştiinţa în genere şi conştiinţa
individuală. — 5 . Pragmatismul şi raţionalismul intransigent.—
6. Biologismul. Iohannes Müller. Richard Avenarius. Ernest
Macii. —• 7. Biologismul metafizic. Arthur Schopenhauer. Fried-
rich Nietzsche. Henri Bergson. — 8. Romantismul. Hegel. —
9. Teoria sociologică. Emile Durkheim 141 — 17(5

Capitolul II. —'• Spre o mai bană înţelegere a filosofiei Itantiane. —

1. înrudirea problemei kantiane cu toate marile probleme
filosofice. — 2. Insuficienţa încercărilor făcute de a complectă
pe Kant. — 3. Eroarea de psihologie din filosofía lui Hume. —
4. O nouă formulare pentru scepticismul lui Hume. — 5. De­
terminismul psihologie legat de determinismul cosmic. înlă­
turarea opoziţiei dintre funcţiunile sensibilităţii şi funcţiu­
nile inteligenţii. — 6. Condiţionarea t u t u r o r fenomenelor uni­
versului se face prin înlănţuirea lor şi nu prin o emanaţiune
materială. — 7. Cum trebue înţeleasă importanţa pe care o
are pentru ştiinţă perspectiva kantiană. — 8. Ce rezultă din
o mai b u n ă înţelegere a apriorismului kantian 177—198

PARTEA III. — C o n ş t i i n ţ a reală. P e r s o n a l i s m u l e n e r g e t i c . . . 199—289

Capitolul I. — Problema eternă. — 1. Problema eternă. Soluţiunea

contrară Metafizicei. — 2. Antropomorfismul naiv şi buddhis-
mul. — 3. — Metafizica raţionalistă. — 4. identitatea î n t r e rari­
t a t e a din conştiinţa omenească şi unitatelrttirr"Univers. — o.
Soluţiunea identităţii este supsrioară paralelismului psiho-
f'isic, fiind în conformitate cu faptele experienţei — 6. Forma
sub care apare la Kant soluţiunea identităţii. Neajunsurile
acestei forme. — 7. Direcţiunea în care trebue c ă u t a t ă com-
pleetarea filosofiei lui Kant 199—224

Capitolul II. — Monismul. — 1. Legătura dintre conştient şi incon­

ştient. —• 2. Dependenţa dintre u n i t a t e a conştiinţei şi unita­
tea energiei din univers. — 3. Teoriile asupra văzului a n t i ­
cipă teoriile a s i p r a conştiinţei. — 4. Identitatea dintre unitatea
 conştiinţei şi unitatea energiei explicată prin ipoteza idealistă,
prin ipoteza euergetieă. — o. Identitatea dintre conştiinţă şi
energie fizică în sistemele filosofiei moniste. — 6. Evoluţiu-
nea realităţii într'o experienţă ideală şi într'o experienţă
ştiinţifică obişnuită. — 7. Cele două aspecte ale fenomene­
lor, — 8. Corpul Alfa. Dumnezeu. — 9. Personalism energetic . 225—272

Capitolul III. — 1. Personalismul energetic şi supra-omul lui Fr.

Nietzsche. — 2. Legea exerciţiului. Atenţiunea. — 3. Deose­
birea dintre conştiinţa animalelor şi conştiinţa omenească.
Rolul conştiinţei în organism. — 4. Idealul. — o. Optimis­
mul. -— 6. Vocaţiunea. 273—289
 • 192906"""

STUDII FILOSOFICE
ORGANUL SOCIETĂŢII DE STUDII FILOSOFICE
7

DIN BUCUREŞTI

SOB DIRECŢIUNEA D-LUI

C. RĂDULESCU-MOTRU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

V O L U M U L VII

BUCUREŞTI
Redacţia : BULEVARDUL FERDINAND, 55

1912
STUDII FILOSOFICE
VII
 Din coleeţiunea „Studii filosofice11
au apărut până acum:
Volumul I, scris în întregime de D-l C. Hă'.uleseu-Motru, cuprinde: Valoarea
silogismului. Problemele Psihologiei. Gestiuni de Estetică. Yaloarea
ştiinţei. Organizarea raţională a Universităţilor. Psihologia marto­
rului. Psihologia industriaşului. Ştiinţă şi energie.

Volumul 11, cu colaboraţiunea D-lor C. Rădulescu-Motru, D. Drăghieescu, C.

Antoniade, G. C. Antonescu, I.
I. Ghibănescu, ete., cuprinde:
nismul social. Filosoful lui II.
losofic. Importanţa pedagogică
bliografie.
Petrovici, Eugen Porn, 1. P. Buriccscu.
Psihologia revoluţionarului. Determi­
Bergson. Critica estetică. Atomismul fi­
a individualităţii, ele. Comunicări. Bi­

Volumul III, scris în întregime de D. C. Rădulescu-Motru, cuprinde : Afir­

marea personalităţii in principalele momente ale culturii. Legea con-
servaliunei unităţii sufleteşti. Persoană si mediu. (Puterea sufletească.
Partea I—III).

Volumul IV, scris în întregime de D. C. Rădulescu-Motru, cuprinde : Meca­

nismul actului voluntar. Caracterul. Puterile sociale. Cultura. (Pu­
terea sufletească, Partea IV—V).

Volumul V, cu colaboraţiunea D-lor : 1. Petro viei, Marin X. Ştefăneseu, St.

Antim, Marcel T. Djuvara, G. Antonescu. I. Bucoviceanu, c u p r i n d e : O
nouă metodă inductivă. Logica şi problemele metafizice. Substrutul
economic al familiei. Teoria noţiunilor, etc.

Volumul VI, cu colaboraţiunea D-lor: Vladimir Ghidionescu, Marin X. Şte­

fănescu, G. C. Antonescu, Xisipeanu, cuprinde: Pedagogia ştiinţifică şi
noile reforme şcolare. Criza Logicei. Revista. Revistelor, etc.

Volumul VII, scris în întregime do D. C. Rădulescu-Motru, cuprinde : Ele­

mente de metafizică.

P r e ţ u l f i e c ă r u i v o l u m , Lei 6.

Redacţia «S'udiilor Filosofice»:

Bucureşti. — Bulevardul Ferdinand, 55. —- Bucureşti.
 ELEHENTE
DE

HETririZKĂ
-K>*

PRINCIPALELE PROBLEME ALE FILOSOFIEI CONTIMPORANE

PE ÎNŢELESUL t u t u r o r
f

• UE

C. R A D U L E S C U - M O T R U
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN RUCL'REŞTI

BUCUREŞTI
1912
 Memoriei

Veneratului Arhimandrit

E uf ros in D/m/fr/e Pofeca

Igumenul Mânăstirei Motru
Primul profesor roman de filosofie In şcolile din Bucureşti

Prinos.
 P R E F A Ţ A

Prezint publicului românesc o carte îndrăsneaţă, atât

prin cuprinsul ei, cât şi prin metoda cu care este scrisă.
După părerea multor oameni de ştiinţă şi chiar a mul­
tor liberi-cugetători europeni, Metafizica şi-a perdut ori şi ce
rost în preocupările omului cult de astăzi. După această pă­
rere, Metafizica este o formă învechită a ştiinţei, dacă nu chiar
o colecţie de superstiţii, rămase prin puterea atavismului; şi
cine se ocupă de Metafizică, este un om cu o mentalitate ne­
primitoare de progresele ştiinţei, sau un simplu pierde-vară,
care nu ştie cum să-şi întrebuinţeze timpul său mai cu folos.
Mulţi, dintre aşa numiţii liberi-cugetători, sunt dispuşi să to­
lereze ori şi ce întrebuinţare s'ar dă gândirii, afară de aceea
care s'ar îndreptă în spre Metafizică.'
Reputaţia Metafizicei, precum se vede, este foarte sdrun-
cinată în opinia multor capete din elita europeană. Ea, de­
sigur, stă încă şi mai rău în capetele din elita Ţârei noastre,
căci altfel, nu s'ar explică absenţa ei totală din variatele preo­
cupări ale neamului românesc.
Cartea de faţă, îndrăsneşte să se opună acestei păreri.
Cititorul va găsi aci discuţia marilor probleme ridicate de fi­
losoful Iemmanuel Kant, şi cari, mai toate se grupează în
jurul fundamentului metafizic, dat de Kant ştiinţei omeneşti.
Departe de a consideră progresele ştiinţei speciale ca nimici­
toare pentru Metafizică, cartea de faţă îşi propune tocmai să
arate că progresele ştiinţei şi ale Metafizicei sunt condiţionate
reciproc, şi că zemltatele ştiinţei speciale găsesc o complectare
indispensabilă în generalizările Metafizicei.
Din punctul de vedere al metodei, cartea de faţă are
apoi indrăsneala să se abată foarte mult dela obişnuita me­
todă, in care se scriu cărţile de filosofie. De pbiceiu, cărţile de
filosofie au in vedere mai mult pe filosofi decât filosofici. Cu
un lux de citaţiuni, ele stabilesc şi restăbîtesc~ce aii gândit fi­
losofii, in parte, şi uită să se ocupe de progresul filosofiei, ca
ştiinţă. Fără îndoială, nu poate fi o ştiinţă a filosofiei, fără
filosofi; dar iarăşi este in afară de îndoială, că poate fi scrisă
o carte ştiinţifică de filosofie, fără să se citeze la fie ce mo­
ment numele tuturor filosofilor, cari au contribuit la pro­
gresul filosofiei. Dacă oamenii de ştiinţă exactă ar imită exem­
plul majorităţii autorilor de cărţi filosofice, citând la fie ce
moment discuţiile ocazionate de descoperitorii adevărurilor
ştiinţifice din trecut, ei nar produce, desigur, cărţi lipsite de
valoare, dar asemenea cărţi ar fi socotite de toată lumea
ca nişte cirţi lipsite de metodă. Intr'o carte de geometrie,
dacă pentru a susţine demonstrarea unei teoreme simple,
s'ar cită toate părerile afirmate în trecut de către diferiţii
geometri egipteni, greci, arabi, etc, nimeni nu are să crea­
dă, că prin acest lux de citaţiuni, autorul cărţii în cestiune şi-a
uşurat sarcina faţă de cititorii săi. Dar nici că mai este un
autor de geometrie, care să cadă astăzi in o asăgreşală. O aşa
greşală este însă obişnuită in cărţile de filosofie. Pentru sus­
ţinerea celui mai elementar adevăr filosofic, autorii cărţilor
de filosofie aleargă la citaţiuni şi la discuţii fără sfârşit. Ei îşi
atrag, prin procedarea aceasta, aparenţade a fi mari învăţaţi,
darînschimb, ei îngreunează singuri înţelegerea problemelor
filosofice.
Cartea de faţă, rupe cu această veche metodă. Am indrăs­
neala sâ cred, că se poate scrie o carte de Metafizică, pe înţele­
sul tuturora, întocmai cum se scriu şi alte cărţi de ştiinţă.

C. R. M.