4/28 CLASIFICAREA ETIOLOGICA A HIPERTENSIUNII ARTERIALE - RESTIAN CAP 37

Hipertensiunea arterială esenţială

factori genetici, vârsta, sexul, fumatul, consumul
de alcool, aportul crescut de sare, sedentarismul,
Factori de risc
stresul psihic, ateroscleroza, diabetul zaharat,
diateza urică
Hipertensiunea arterială secundară
glomerulonefrita acută, glomerulonefrita cronică,
nefropatia diabetică, rinichiul polichistic,
Renoparenchimatoasă
hidronefroza, insuficienţa renală cronică, rinichiul mic
unilateral, pielonefrita cronică
stenoza arterei renale, embolia vaselor renale, tromboza
Renovasculară
vaselor renale
feocromocitom, hiperaldosteronismul primar,
Endocrină
sindromul Cushing, hipertidoidismul, acromegalia
coartaţia de aortă, insuficienţa aortică, fistulă arterio-
Cardiovasculară
venoasă, sindromul hiperkinetic
tumori intracraniene, encefalite, poliomielita,
Neurologică
sindromul Guillain-Barre
abuz de contraceptive, glucocorticoizi,
Medicamentoasă
mineralcorticoizi, ciclosporină, eritopoetină

Clasificarea în funcţie de valorile tensiunii arteriale. Din punct de vedere al valorilor tensiunii arteriale
există mai multe clasificări.
Clasificarea europeană (ESC/ESH) clasifică tensiunea arterială în:
- TA optimă <120/<80 mm Hg,
- TA normală 120-129/80-84 mm Hg,
- TA normal înaltă 130-139/85-89 mm Hg,
- HTA de gradul I sau uşoară 140-159/90-99 mm Hg,
- HTA de gradul II sau moderată 160-179/100-109 mm Hg şi
- HTA de gradul III sau severă >180/>110 mm Hg (tabelul 37.7).
Clasificarea americană (JNC 7) clasifică tensiunea arterială în:
- TA normală <120/<80 mm Hg,
- prehipertensiune 120-139/80-89 mm Hg,
- HTA stadiul I 140-159/90-99 mm Hg şi
- HTA stadiul II >160/ >100 mm Hg (tabelul 37.8).

1
 De remarcat că ghidul american introduce noţiunea de prehipertensiune arterială şi atrage atenţia
asupra unor valori mai joase ale tensiunii arteriale, dar clasificarea europeană este mai nuanţată decât
cea americană.
Tabel 37.7 Clasificarea HTA în funcţie de valorile tensionale
Clasificare TA sistolică mm Hg TA diastolică mm Hg
TA optimă <120 <80
TA normală 120-129 80-84
TA normal înaltă 130-139 80-84
TA gr I uşoară 140-159 85-89
TA stadiul II moderată 160-179 100-109
TA gr III severă >180 >110
Tabelul 37.8. Clasificarea americană a HTA
Clasificare TA sistolică mmHg Ta diastolică mm Hg
TA normală <120 <80
PreHTA >160 >100
HTA stadiul I 120-139 80-89
HTA stadiul II 140-150 90-99

3.3. Clasificarea în funcţie de patogenie. Deoarece în unele forme de HTA pot să predomine
anumite mecanisme patogenice, cum ar fi creşterea debitului cardiac, întâlnită mai ales la tineri, iar în
altele pot să predomine alte mecanisme patogenice, cum ar fi creşterea rezistenţei vasculare, cum se
întâmplă în hipertensiunile apărute la vârstnici. Din acest punct de vedere se poate vorbi de o HTA de
debit, de o HTA de rezistenţă, de o HTA cu renină crescută, cu renină normală, sau chiar cu renină
scăzută.
3.4. Clasificarea în funcţie de evoluţie. Din punct de vedere evolutiv, HTA poate fi clasificată în
HTA benignă, aşa numita HTA roşie a lui Volhard, care are o evoluţie mai lentă, cu păstrarea mai
îndelungată a capacităţii de muncă şi într-o HTA malignă, aşa numita HTA palidă a lui Volhard, care
are o evoluţie mult mai rapidă, care evoluează cu valori tensionale mai mari, care este mai rară,
reprezentând aproximativ 1% din cazurile de HTA, care determină complicaţii mai precoce şi care are
un răspuns mai slab la tratament.
3.5. Clasificarea prognostică. Prognosticul HTA depinde pe de o parte de valorile tensiunii
arteriale, iar pe de altă parte de existenţa unor factori de risc şi de tratamentul administrat. De exemplu,
la bolnavii cu HTA uşoară, care nu prezintă nici un alt factor de risc, posibilitatea apariţiei unor
evenimete cardiovasculare este mai scazută, la bolnavii cu HTA moderată, care prezintă anumiti factori
de risc posibilitatea apariţiei unor evenimente cardiovasculare este mai mare, iar la bolnavii cu HTA

2
severă care prezintă anumiţi factori de risc, posibilitatea apariţiei unor evenimente cardiovasculare este
şi mai mare (tabelul 37.9)

Tabelul 37.9. Stratificarea riscului cardiovascular în funcţie de valorile

tensiunii arteriale, de prezenţa factorilor de risc cardiovascular
şi a bolilor asociate
Factori de risc TA TA normal HTA gr I HTA gr II HTA gr III
normală înaltă
fără FR risc risc obişnuit risc scăzut risc moderat risc înalt
obişnuit
1-2 FR risc risc scăzut risc moderat risc moderat risc înalt
scăzut
>FR, DZ, AOT risc risc înalt risc înalt risc foarte risc foarte
moderat înalt înalt
condiţii clinice risc înalt risc foarte risc foarte risc foarte risc foarte
asociate înalt înalt înalt înalt

La bolnavii cu risc scăzut, probabilitatea de a face un eveniment cardiovascular major în

următorii 10 ani este <15%, iar probabilitatea de a face un eveniment cardiovascular mortal este de
<4%.
La bolnavii cu risc mediu, probabilitatea de a face un eveniment cardiovascular major în
următorii 10 ani este de 15-20%, iar probabilitatea de a face un eveniment cardiovascular mortal este de
4-5%.
La bolnavii cu risc înalt, probabilitatea de a face un eveniment cardiovascular major în următorii
10 ani este de 20-30%, iar probabilitatea de a face un eveniment cardiovascular mortal este de 5-8%.
La bolnavii cu risc foarte înalt, probabilitatea de a face un eveniment cardiovascular major ăn
următorii 10 ani este >30%, iar probabilitatea de a face un eveniment cardiovascular mortal este de 8%
(tabelul 37.10).
Pentru a putea evalua prognosticul HTA pe lângă valorile tensiunii arteriale mai trebuie
să cunoaştem şi factorii de risc, gradul de afectare a organelor ţintă şi patologia asociată care pot
influenţa evoluţia bolii (tabelul 37.11).

3
Tabelul 37.10. Riscul absolut al bolnavilor de HTA de a face un eveniment
cardiovascular major
Gr. de risc Riscul unui eveniment major Riscul unui eveniment mortal
Scăzut <15% <4%
Mediu 15-20% 4-5%
Înalt 20-30% 5-8%
Foarte înalt >30% >8%

3.6. Clasificarea în funcţie de afectarea organelor ţintă. Unii autori clasifică HTA în 3 clase în
funcţie de gradul de afectare a organelor ţintă. Astfel din clasa I fac parte bolnavii care au valori
crescute ale tensiunii arteriale dar nu prezintă nici un semn de afectare cardiovasculară. Din clasa a II-a
fac parte bolnavii care pe lângă valorile crescute ale tensiunii arteriale mai prezintă şi semne de
hipertrofie ventriculră stangă. Iar din clasa a III-a fac parte cei care prezintă semne de leziuni terminale
ale organelor ţintă, cum ar fi insuficienţa cardiacă, accidentele vasculare cerebrale şi insuficienţa renală.