2 STUDIU DE NIVEL PRIVIND DIFERENTIALUL

Calitatile autovehiculelor se evidentiaza in contextul influentelor reciproce cu factorii

exteriori si de exploatare. De aceea aprecierea unui autovehicul trebuie facuta prin considerarea
tuturor cauzelor exterioare care determina schimbarea durabilitatii si fiabilitatii lui in procesul de
exploatare.
Calitatea drumurilor ,conditiile climatice ,regimurile tipice de deplasare si incarcare si
calificarea conducatorului auto evidentiaza conditiiile de exploatare. Intretinerea tehnica are
drept scop mentinerea durabilitatii autovehiculelor prin prevenirea defectiunilor sau prin
reducerea intensitatii lor ,iar reparatiile inlaturarea defectiunilor.
Toti acesti factori sunt in corelatie stransa si se influenteaza reciproc ,determinand in cele
din urma calitatea autovehiculului. Gradul de concordanta dintre constructia generala ,conditiile
de exploatare si durabilitate ,reprezinta indicele principal de apreciere al autovehiculului. Deci
,este necesar sa se cunoasca in amanunt aceste dependente in scopul obtinerii unor constructii cat
mai rationale ,cat mai productive si cat mai economice ,pentru a satisface cat mai bine cerintele
transportului.
Stabilitatea proceselor de functionare care au loc in agregatele si sistemele
autovehiculului, rezistenta constructiei la distrugeri determinate de oboseala ,uzura sau coroziune
,stabilitatea calitatilor fizico-chimice ale materialelor utilizate ,precum si calitatile tehnice ale
constructiei reflecta posibilitatile potentiale ale autovehiculului proiectat. Acesti parametri
intervin atat in faza de proiectare cat si in cea de fabricatie si constituie cauzele interne care
determina durabilitatea si fiabilitatea autovehiculului.
Avand in vedere aceste considerente ,este necesar ca ,inca din faza de proiectare ,sa se
analizeze in profunzime cauzele care pot duce la distrugerea pieselor si mecanismelor
autovehiculului. O atentie deosebita va fi acordata calculelor de rezistenta si de durabilitate a
pieselor componente ale autovehiculului.
Orice calcul trebuie sa fie precedat de stabilirea cauzelor care pot duce la distrugerea
pieselor si mecanismelor: ruperi prin depasirea limitelor de rezistenta ale materialelor ,uzura
intensa ,ridicarea temperaturii. Astfel ,dintii rotilor din transmisie se pot rupe la o singura actiune
a unei forte ,daca aceasta determina eforturi unitare ce depasesc limita de rupere a materialului.
O astfel de rupere este posibila daca rotile dintate sau canelurile nu sunt dimensionate corect
pentru preluarea varfurilor de sarcina ,care apar in special la treptele inferioare de viteza la
pornirea de pe loc sau la trecerea peste denivelari mari.
Din cele prezentate rezulta ca ,stabilirea solicitarilor si regimurilor de calcul pentru ae
este dificila ,deoarece in timpul exploatarii se schimba conditiile legate de calitatea drumului
,viteza de deplasare ,intensitatea demarajului si a franarii ,si in special greutatea utila
transportata.
Rezistenta unui autovehicul este caracterizata de capacitatea de functionare fara
defectiuni si distrugeri ale pieselor mecanismelor ,ca fiind provocate de varfuri de sarcina ,care
apar numai in conditii foarte grele de functionare si care se intalnesc mai rar in functionare.
Durabilitatea autovehiculului,care determina si durata de functionare a acestuia ,este
caracterizata de capacitatea de functionare indelungata pana la atingerea unor valori maxime
admise ale uzurilor si pana la aparitia oboselii materialului unor piese din cauza solicitarilor
variabile periodice sau aleatoare.

2.1 FUNCŢIUNILE DIFERENTIALULUI

La deplasarea autocamionului in viraj, roata motoare exterioara parcurge un spatiu mai

mare decat roata motoare interioara virajului.
Diferentialul permite ca rotile motoare ale aceleasi punti sa se roteasca cu viteze
unghiulare diferite, dand astfel posibilitatea ca la deplasarea autocamionului in viraje sa parcurga
spatii de lungimi diferite.
Daca rotile motoare ar fi montate pe acelasi arbore deplasarea autocamionului in
conditiile mentionate nu este posibila fara alunecarea si patinarea rotilor ceea ce conduce la
uzura rapida a anvelopelor, la cresterea consumului de combustibil si la manevrarea mai dificila
a directiei.
Pentru eliminarea acestor dezavantaje, respective pentru a da posibilitate rotilor motoare
sa se roteasca cu viteze unghiulare diferite, in functie de conditiile de deplasare ale
autocamionului, fiecare roata se va monta pe cate un arbore separate, legati prin intermediul
diferentialului.
In transmisia autocamionelor, diferentialul poate fi dispus intre rotile puntii motoare,
precum si intre punti la autocamione cu mai multe punti motoare in scopul inlaturarii “circulatiei
de puteri”.

2.1.1 Conditiile impuse diferentialului

 Sa distribuie momentul motor intre roti sau intre punti intr-un raport care sa asigure
autocamionelor cele mai bune calitati de exploatare;
 Sa aiba dimensiuni de gabarit cat mai reduse.

Dimensiunile de gabarit ale diferentialului au o importanta deosebita, acesta fiind

dispus in carterul puntii din spate sau in interiorul reductorului distribuitor.
Conditiile deosebit de severe in aceasta privinta sunt impuse diferentialelor montate intre roti,
deoarece dimensiunile sunt in stransa legatura cu dimensiunile coroanei transmisiei principale
care are dimensiunile de gabarit riguros limitate.

2.2 SOLUŢII CONSTRUCTIVE

2.2.1 Clasificarea diferentialelor si tipuri constructive

Din punct de vedere al numarului de trepte de reducere a turatiei,diferentialele pot fi:
 simple (figura 2.1.)
 duble (figura 2.2.)
 Fig 2.1 Diferential simplu.
Diferentialul simplu are doar o treapta de reducere, constanind in angrenajul conic pinion de
atac – coroana diferentialului fig. 2.1. Se folosesc pentru punti motoare ce trebuie sa transmita
momente mici si medii, autoturisme, autoturisme de teren, si camioane mici.
Diferentialul dublu (fig. 2.2) are 2 trepte de reducere, constanind in angrenajul conic pinion
de atac – coroana diferentialului, si mai au un angrenaj final in butucul rotii. Se folosesc pentru
punti motoare ce trebuie sa transmita momente mari, autocamioane cum asa utila mare. Rapotul
final in acest caz este suma celor 2 rapoarte. (Transmisia principala si cea finala).

Fig 2.2 Diferential dublu.

 Diferentialele se mai pot clasifica si dupa mai multe criterii:
Dupa tipul angrenajelor folosite diferentialele pot fi:
 cu roti dintate conice;
 cu roti dintate cilindrice.
Dupa principiul de functionare diferentialele pot fi:
 simple;
 blocabile;
 autoblocabile.
Dupa valoarea momentului transmis la rotile motoare:
 diferentiale simetrice;
 diferentiale asimetrice.
Dupa locul de dispunere a diferentialelor in transmisia autocamionului pot fi:
 diferentiale dispuse intre rotile aceleasi punti motoare;
 diferentiale dispuse intre puntile autocamionelor cu mai multe punti motoare

2.2.2 Solutia constructiva aleasa

Având un raport de transmitere i0 = 4,86 în reductorul central, pentru autocamionul
proiectat se alege o punte simplă cu o singură treaptă (treapta conică). În fig. 2.1. este prezentată
construcţia unei astfel de transmisii.

Fig. 2.3. Ansamblu diferential spate

 Această construcţie (corespunzătoare autoturismelor ARO), are pinionul de atac 1
montat în consolă prin rulmenţii 2 direct în carterul 3 al transmisiei principale. Reglarea
pinionului şi poziţionarea axială faţă de coroana 16 se realizează prin şaibele 8, piesele fiind
strânse de piuliţa 5 prin flanşa 6. Prin flanşa 6, transmisia principală primeşte fluxul de putere al
motorului de la transmisia longitudinală. Etanşarea lagărului este asigurată de deflectoarele 7 şi 9
şi inelul 4. Coroana dinţată 16 se fixează prin prezoanele 14 de carcasa 15 a diferenţialului.
Ansamblul de rulmenţi 11 este fixat de carter prin intermediul semilagărelor 13. Reglarea
coroanei se face cu ajutorul piuliţelor 10, asigurate în poziţia reglată de siguranţele basculante
12.
Diferenţialul adoptat este un diferenţial simplu, simetric. Construcţia şi schema cinematică
ale diferenţialului simplu, simetric, cu roţi dinţate conice este prezentat în figura 2.4.

Fig.2.4 Constructia diferentialului.

Fig.2.4 Schema cinematica a diferentialului.

Carcasa 7 a diferenţialului, solidară prin şuruburile 11 de coroana dinţată 4 a transmisiei

principale, se roteşte datorită mişcării primite de la transmisia principală.
În carcasă sunt dispuţi sateliţii 6 şi 10 care angrenează în permanenţă cu roţile planetare 9 şi 12
montate pe canelurile arborilor planetari 1 şi 8. Fixarea sateliţilor în carcasă se face prin bolţul 5.
Pentru a asigura o contrare bună şi o angrenare corectă a sateliţilor cu roţile planetare, la unele
construcţii suprafaţa frontală a sateliţilor este sferică. Pentru a micşora uzura prin frecare între
suprafeţele de contact ale sateliţilor şi roţilor planetare cu carcasa diferenţialului, se introduc
şaibele 2 şi 3 din oţel moale sau bronz. În cazul de faţă datorită solicitărilor destul de mari s-a
ales soluţia cu 4 sateliţi.

2.3 OPERAŢII DE ÎNTREŢINERE

Ca operatii de intretinere periodica, se recomanda inlocuirea uleiului in cadrul reviziilor

periodice. Se va observa calitatea uleiului vechi din carter, pentru urme de pilituri, sau aschii
metalice. Daca se observa asemenea fenomene, ansamblul va fi desfacut pentru o analiza vizuala
a starii pinioanelor..
Intretinerea puntii motoare este foarte simpla si consta in verificare si completarea
uleiului care se face dupa fiecare 15000 de km parcurs. Inlocuirea uleiului se face la fiecare
120000 de km parcursi, iar nivelul corect al uleiului in carter este atunci cand acesta curge foarte
putin pe la busonul de umplere.
Se verifica vizual pentru scurgeri de ulei de transmisie, o cauza uzuala fiind uzarea
simeringului 4.
Verificarea in mers, pentru a se sesiza eventuale zgomote nefiresti in functionare, sau
zgomot de intensitate prea mare la rulare.
2.4 MODALITĂŢI DE REPARARE

Intrucat ungerea angrenajelor si acelor alte piese componente a cutiei de viteza-diferential

se face prin “balacire” este necesar ca in permanenta sa existe in carterul cutiei de viteze-
diferential o cantitate de doi litri de ulei.
Umplerea cu ulei se face prin orificiul de umplere situate pe partea dreapta a carterului
care serveste la verificarea nivelului uleiului iar golirea se face prin orificiul situat in partea de
jos a carterului.
Uleiul folosit trebuie sa fie de tipul T80-EP2 iarna, sau T90-EP2 vara.
In caz de functionare cu zgomot, se verifica reglajul pinionului de atac fata de coroana,
eventual se fac ajustarile necesare prin inlocuirea saibelor de reglaj 8 cu altele de grosimea
necesara, si prin modificarea pozitiei coroanei diferentialului prin intermediul piulitelor de reglaj
10. Fig. 2.1. o alta operatie de efectuat este verificarea starii rulmentilor, si reglarea acestora.
Pentru rulemtii pinionului de atac se realizeaza tot cu saibele de reglaj 8, iar pentru rulmentii
diferentialului prin piulitele 10 (fig. 2.3.).
Daca apar scurgeri de ulei de transmisie, atuci se inlocuieste simeringul 4, sau garniturile
de etansare a carterului puntii motoare.