Publicaţie lunară a Acţiunii Catolice, sectorul adulţi

Anul IV, nr. 12(48), decembrie 2018

= Evanghelizatori cu duh =

Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului ne umple de speranţă

deoarece în Pruncul Isus se împlinesc promisiunile lui Dumnezeu
faţă de poporul său. Dumnezeu îl trimite în lume pe Fiul său
pentru a arăta dragostea sa infinită, pentru a arăta că speranţa
omului nu este deșartă.

Lc 2,8-14
„În acelaşi ţinut erau unii păstori care trăiau pe câmp şi
păzeau turmele pe timpul nopţii. Şi le-a apărut un înger al
Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost
cuprinşi de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: «Nu vă temeţi, căci,
iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul:

1
astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este
Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi
culcat în iesle». Dintr-odată, s-a unit cu îngerul o mulţime din
oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând: «Mărire în
înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe
care el îi iubeşte!».”

„Când se vorbeşte despre speranţă, adesea se referă la ceea

ce este împosibil omului şi ceea ce nu este vizibil. De fapt, ceea ce
sperăm merge dincolo de forţele noastre şi de privirea noastră.
Însă Naşterea lui Cristos, inaugurând răscumpărarea, ne vorbeşte
despre o speranţă diferită, o speranţă credibilă, vizibilă şi
comprehensibilă, pentru că este întemeiată în Dumnezeu. El intră
în lume şi ne dăruieşte forţa de a merge cu El:
Dumnezeu merge cu noi în Isus şi a merge cu
El spre plinătatea vieţii ne dă forţa de a trăi o
realitate nouă în prezent, deşi obositoare.
Aşadar, pentru creştin a spera înseamnă
certitudinea de a fi pe drum cu Cristos spre
Tatăl care ne aşteaptă. Speranţa nu este
niciodată oprită, speranţa este mereu în
mişcare şi ne face să mergem. Această speranţă, pe care ne-o
dăruieşte Pruncul din Betleem, oferă o ţintă, un destin bun
prezentului, mântuire omenirii, fericire celui care se încredinţează
lui Dumnezeu cel milostiv.
Sfântul Paul rezumă toate aceste cu expresia: «În speranţă am
fost mântuiţi» (Rom 8,24). Adică, mergând în această lume, cu
speranţă, suntem mântuiţi. Şi aici putem să ne punem o întrebare,
fiecare dintre noi: eu merg cu speranţă sau viaţa mea interioară
este oprită, închisă? Inima mea este un sertar închis sau este un
sertar deschis speranţei care mă face să merg nu singur, dar cu
Isus?” - Papa Francisc, Audienţa generală de miercuri, 21
decembrie 2016

2
Mă gândesc că atunci când eram mici eram siguri că totul va fi
bine, chiar și cănd ne era greu. De ce? Pentru că aveam încredere
în părinţi. Azi suntem mari și avem pretenţia că totul depinde de
noi, uitând că rămânem copii ai lui Dumnezeu.
1. Câţi ani am eu, raportându-mă la Dumnezeu?
2. El ne dăruiește totul, inclusiv pe Fiul său. Cât sunt eu dispus
să (mă) dăruiesc în aceste zile?
3. Bucuria nașterii unui copil este mare atât pentru familie,
cât și pentru societate. Cât îl fac eu cunoscut pe Isus, în
aceste zile, prin viaţa mea?

Bucuria Crăciunului să reînnoiască în inimile noastre atmosfera

”plinirii timpului”, ca perioadă de har, de recunoștinţă, de
reînnoire și bucurie sfântă. Ca acţionari, ne propunem în această
perioadă de har:
- să privim mai atent la aproapele nostru, la nevoile lui, să
dăruim cu inimă plină, cu faţa zâmbind, cu amândouă
mâinile;
- să mergem în întâmpinarea celor ce suferă din diferite
motive, a celor bolnavi, singuri sau descurajaţi și să ducem
Evanghelia prin cuvânt și faptă;
- să oferim rugăciuni și mici sacrificii pentru ţara noastră și
pentru ca cei ce guvernează să apere interesele și
demnitatea românului de pretutindeni.

„În locul urării: «Dumnezeu să fie cu voi», ar fi mai potrivit şi

mai folositor să spunem «Fiţi cu Dumnezeu», deoarece Dumnezeu
este mereu cu noi, în schimb noi nu suntem întotdeauna cu
Dumnezeu.” – Fericitul Vladimir Ghika

3
 Doamne, nașterea ta a pus omenirea în mișcare,
începând de la cei simpli (păstorii) până la cei mari
(magii, Irod, fariseii). Finalitatea nu a fost aceeași pentru
toți. Pentru unii mare bucurie, pentru alții, mare
supărare. Luminează-mă ca în acest timp să observ
steaua călăuzitoare care mă duce la Tine și ajută-mă ca și
eu să fiu lumină pentru cei din jurul meu. Tu care
viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin.

Material elaborat de: Pr. Francisc Fărcășel, Mariana Sofronie

Grafică şi tehnoredactare: Pr. Felix Roca, Raluca Cocuţ