Democratia

Democratia este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de

bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața
legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat.
În antichitate, orașul-stat Atena a experimentat o formă de democrație directă, prin care
toți cetățenii discutau periodic problemele cetății în agora și luau împreună decizii.
În ziua de astăzi, termenul este, de cele mai multe ori, folosit cu sensul de democrație
liberală, dar există multe alte varietăți, iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că
termenul democrație este utilizat, de obicei, în contextul unui stat politic, principiile sale
sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele,
companiile publice sau organizațiile civice. Pe plan politic, democrația se definește ca
regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce
statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat și pe
principiul egalității tuturor în fața legii). Democrația este inseparabilă de respectarea
drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la bază trei modele
istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez)
Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către
popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile
individului într-un stat și definește limitele puterii conducătorilor aflați în diferite funcții
din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și
puterea guvernului.

Principiile democrație
 Autoritatea este prezentă în relațiile dintre oameni atât în viața privată, cât și în viața publică.
Autoritatea înseamnă puterea legitimă a cuiva de a-și impune propria voință celorlalți. În statul
democratic, autoritatea este mult diferită de exercitarea puterii într-un regim totalitar sau
autoritar.

 Libertatea
 Responsabilitatea
 Dreptatea
 Proprietatea
 Pluralismul politic

 Separarea puterilor în stat

 Reprezentativitatea.
 Egalitate

 Egalitatea în fața legii, cunoscută, de asemenea, ca egalitate juridică, este

principiul că fiecare ființă umană independentă trebuie să fie tratată în mod
egal de lege (principiul izonomiei) și că toți oamenii sunt supuși acelorași
legi. Prin urmare, legea trebuie să garanteze neprivilegierea sau
nediscriminarea de către autorități a niciunui individ sau grup de indivizi.
Egalitatea în fața legii este unul dintre principiile de bază
ale liberalismului. Acest principiu rezultă din întrebările importante și complexe
referitoare la egalitate, echitate și justiție. În 1894, scriitorul Anatole France a
spus că, „în egalitatea ei maiestuoasă, legea interzice deopotrivă bogaților și
săracilor să doarmă sub poduri, să cerșească în stradă și să fure
pâini”. Credința în egalitatea în fața legii este numit egalitarism juridic.
Principiul egalității în fața legii este incompatibil și încetează să mai existe cu
sisteme juridice cum ar fi sclavia, servitutea, colonialismul sau monarhia.
 Articolul 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) prevede că
„Toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o
egală protecție a legii.”
 Astfel, toată lumea trebuie să fie tratată în mod egal de lege, indiferent
de rasă, sex, origine națională, culoare, etnie, religie, dizabilitate sau alte
caracteristici, fără privilegii, discriminare sau părtinire. Garantarea generală a
egalității este oferită de majoritatea constituțiilor naționale, dar implementările
specifice ale acestei garanții variază. De exemplu, în timp ce mai multe
constituții garanteze egalitatea indiferent de rasă, doar câteva menționează
dreptul la egalitate indiferent de naționalitate.