See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/267209575

Istoria românilor și universală pentru clasa a 12-a

Book · January 2013

CITATIONS READS

0 16,835

1 author:

Igor Casu
Moldova State University
39 PUBLICATIONS   8 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Trails of Soviet chekists after the Great Terror, 1937-38 View project

Sovietization of Bessarabia View project

All content following this page was uploaded by Igor Casu on 22 October 2014.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Igor Cașu Igor Șarov Virgil Pâslariuc
Flavius Solomon Pavel Cerbușcă

ISTORIA
românilor și universală

Manual pentru clasa a XII - a

e d u c a ţ i o n a l
 Introducere

Manualul de faţă a fost elaborat pe baza Curriculumului modernizat pentru

clasa a XII-a (2010), aprobat de Ministerul Educaţiei şi axat pe procesul de formare
a competenţelor.
Sub aspectul conţinutului sunt prezentate într-un mod accesibil temele și
conceptele de bază cu privire la provocările cu care se confruntă umanitatea
în perioada contemporană. În manual sunt abordate în context problematic
conţinuturile și evenimentele istorice, care corespund segmentului cronologic
încadrat între sfârşitul Primului Război Mondial și zilele noastre, în cele trei re-
gistre spaţiale: universal, românesc şi local. Din punctul de vedere al economiei
lucrării, raportul dintre „universal” şi „naţional” s-a conformat prevederilor curri-
culare (40%-60%).
În secolul al XX-lea au fost înregistrate mari transformări în diverse domenii
(demografic, social, economic, politic și cultural), descoperiri importante în știinţă
și tehnică, noi curente cultural-artistice şi modalităţi de comunicare etc. Totodată,
în această perioadă, umanitatea a cunoscut cele mai sângeroase războaie, a tre-
cut prin experienţa unor regimuri totalitare, s-a confruntat cu cataclisme naturale
şi epidemii care au luat milioane de vieţi etc.
Sub aspect didactic, în manual sunt propuse diverse informaţii textuale, care
pot fi analizate din perspectiva gândirii critice, prin intermediul documentelor is-
torice, ilustraţiilor, materialelor cartografice. Sarcinile propuse au diferite niveluri
de complexitate şi, bazându-se pe inteligenţele multiple, îl invită pe elev să re-
flecteze asupra cauzelor ce au produs schimbări majore în perioada contempora-
nă, asupra consecinţelor şi semnificaţiilor acestora. Pentru atingerea obiectivelor
propuse, manualul cuprinde un șir de studii de caz, teme de sinteză și evaluare,
care sunt utile atât pentru cadrele didactice, cât și pentru elevi.

Autorii
 Cuprins
Introducere ………………………………………………………………………………………… 3

C a p i t o l u l 1. VIAŢA POLITICĂ ȘI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ÎN SECOLUL AL XX-LEA …… 5

1. Regimuri democratice, autoritare și totalitare în perioada contemporană …………………… 6
2. Relaţiile internaţionale în secolul al XX-lea ……………………………………………………… 12
3. Războaiele ca fenomene ale secolului al XX-lea ………………………………………………… 18
4. Viaţa politică în România interbelică ……………………………………………………………22
5. Basarabia și România în cel de-al Doilea Război Mondial, 1939–1945 ………………………… 27
6. Represiuni politice în RSS Moldovenească și în România comunistă …………………………… 32
7. Sinteză și evaluare ………………………………………………………………………………… 37

C a p i t o l u l 2 . ECONOMIE ȘI SOCIETATE ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ ……………………… 39

1. Evoluţia economiei în secolul al XX-lea …………………………………………………………40
2. Societate și economie în România interbelică, 1918–1940 ……………………………………44
3. Societate și economie în RSS Moldovenească, 1940–1941, 1944–1989 ………………………… 49
4. Societate și economie în România comunistă, 1947–1989 ………………………………………54
5. Integrarea economică europeană ……………………………………………………………… 59
6. Știinţa și tehnica în perioada contemporană …………………………………………………… 63
7. Sinteză și evaluare ………………………………………………………………………………… 67

C a p i t o l u l 3 . PROBLEMA IDENTITARĂ ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ ………………………… 69

1. Evoluţia naţiunilor și situaţia minorităţilor din Europa în perioada interbelică ……………… 70
2. Situaţia grupurilor etnice în România interbelică. Specificul Basarabiei ……………………… 74
3. Problematica etnică în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial ………………………… 78
4. Identităţi colective în România și în Republica Moldova în perioada comunistă și postcomunistă … 82
5. Sinteză și evaluare …………………………………………………………………………………86

C a p i t o l u l 4 . REPUBLICA MOLDOVA ȘI ROMÂNIA DUPĂ 1989 ………………………………… 88

1. Mişcarea de eliberare naţională din RSSM şi Revoluţia Română de la 1989 ……………………89
2. Politica internă în Republica Moldova şi în România …………………………………………… 93
3. Politica externă a Republicii Moldova şi a României. Integrarea europeană ………………… 97
4. Relaţiile dintre Republica Moldova și România ……………………………………………… 101
5. Studiu de caz: Conflictul transnistrean ……………………………………………………… 103
6. Sinteză și evaluare ……………………………………………………………………………… 105

C a p i t o l u l 5 . CULTURA ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ …………………………………………… 107

1. Arta contemporană …………………………………………………………………………… 108
2. Cultura de masă ……………………………………………………………………………… 112
3. Mass-media …………………………………………………………………………………… 116
4. Studiu de caz: Rolul tehnologiilor informaţionale în viaţa omului ………………………… 120
5. Sinteză și evaluare ……………………………………………………………………………… 122

C a p i t o l u l 6 . PROBLEME GLOBALE ALE LUMII CONTEMPORANE ……………………………… 124

1. Problema demografică, a sărăciei și a subnutriţiei …………………………………………… 125
2. Problema sănătăţii și a lichidării analfabetismului …………………………………………… 129
3. Studiu de caz: Încălzirea globală și efectele ei ……………………………………………… 133
4. Sinteză și evaluare ……………………………………………………………………………… 135

Anexe ……………………………………………………………………………………………… 137

1. Harta deportărilor în masă în URSS …………………………………………………………… 137
2. Harta Europei în perioada interbelică (1918–1939) …………………………………………… 138
3. Harta Imperiilor coloniale în perioada interbelică …………………………………………… 140
4. Harta Europei după anul 1989 ………………………………………………………………… 142

4
 V I AŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
Capitolul 1 Viaţa politică și relaţiile inter-
naţionale în secolul al XX-lea
Pr o b l e m at i c a e p o c i i
În secolul al XX-lea societăţile democratice sunt
preferabile în raport cu alte sisteme de guvernare,
deoarece nu se bazează pe constrângere, ci pe con-
sens. La baza societăţilor democratice este pus prin-
cipiul suveranităţii poporului, bazat pe guvernarea
majorităţii. În statele cu regim totalitar, statul sau un
partid politic controlează toate domeniile vieţii so-
ciale și individuale, în care nu se face distincţie între
aspectele public, politic și privat.
Indicator rutier din Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Dacă rivalităţile din epocile anterioare se bazau
pe diferenţe de ordin religios, interese economice,
geopolitice și altele, în secolul al XX-lea apare o nouă
dimensiune, cea ideologică, care ţine de natura re-
gimului politic. Acest factor, împreună cu progresul
știinţific și tehnologic, care duc la perfecţionarea ar-
mamentului și a mijloacelor de distrugere în masă,
transformă competiţia dintre state sau dintre unele
alianţe de state în rivalităţi de proporţii.
În secolul al XX-lea au avut loc o serie de războaie,
printre care cele mai dezastruoase au fost Primul și
al Doilea Război Mondial. Primul Război Mondial a iz-
bucnit ca urmare a dorinţei marilor puteri europene
de a-și împărţi sferele de influenţă în Europa, Africa și
Asia. Urmările acestuia vor fi catastrofale pentru toate
părţile beligerante.
Cel de al Doilea Război Mondial reprezintă a doua
încercare eșuată a Germaniei, după cea din 1914, de
a-și impune prin forţa armelor hegemonia conti-
nentală și, ulterior, cea globală. Pierderile umane ale
celei de-a doua conflagraţii mondiale le-au depășit
prin cruzime și număr pe cele din toată istoria uma-
nităţii. În timpul conflictului din 1914–1918 are loc
exterminarea în masă pe criterii rasiale a armenilor,
iar în cel din 1939–1945, a evreilor, precum și a ţiga-
nilor (romilor).
Pentru a stopa războaiele, politicienii sunt nevoiţi
să caute căi de soluţionare a problemelor pe cale di-
plomatică. Crearea Ligii Naţiunilor a avut drept menire
salvgardarea păcii prin respectarea noii ordini mon-
diale, dar în mare parte aceasta a suferit un eșec.
Relaţiile internaţionale după 1945 sunt carac-
terizate de confruntarea ideologică dintre
două supraputeri mondiale, Statele Unite
și Uniunea Sovietică, precum și aliaţii lor.
Concurenţa dintre cele două blocuri de sta-
te, afirmată și pe plan politic, militar și econo-
mic, nu degenerează într-un conflict direct
întrucât există riscul unei catastrofe nucleare,
care ar afecta ambele părţi în egală măsură.
Războiul Rece nu începe cu o declaraţie con-
venţională de război și nici nu se încheie cu
un tratat de pace. În interiorul acestei perioa-
de distingem o fază de paroxism și alta de
destindere.
Crearea ONU și a altor organisme inter-
naţionale a contribuit esenţial la căutarea
căilor de soluţionare a conflictelor prin negociere
și compromis.
Co nţ i nu tu r i
• Regimuri democratice, autoritare și totali-
tare în perioada contemporană
• Relaţiile internaţionale în perioada contem-
porană
• Războaiele mondiale ca fenomene ale seco-
lului al XX-lea
• Relaţiile internaţionale în perioada postbelică
Noţiuni
• Regim democratic
• Totalitarism
• Fascism
• Comunism
• Pluralism politic
• Securitate colectivă
5
Capitolul 1
C U R S

1 Regimuri democratice, autoritare și totalitare

în perioada contemporană
Secolul al XX-lea este cunoscut ca o epocă în care se intensifică competiţia între anumite state ce îm-
părtășesc ideologii politice opuse. Dacă rivalităţile din epocile anterioare se bazau pe diferenţe de ordin reli-
gios sau economic, în secolul al XX-lea apare o nouă dimensiune, cea ideologică, ce ţine de natura regimului
politic. Acest factor, concomitent cu progresul știinţific și tehnologic (care duc la perfecţionarea armamentu-
lui și a mijloacelor de distrugere în masă), accentuează contradicţiile dintre state și regimuri.

Cea mai aspră competiţie se desfășoară între două

E V O C A R E
• Care este esenţa regimului totalitar?
• Cum a evoluat pe parcursul istoriei
lupta popoarelor pentru democraţie?
„Democraţia este cea mai rea formă de
guvernare, cu excepţia tuturor celorlalte!”
Winston Churchill (1874–1965)
V O C A B U L A R
Fascism – ideologie apărută în Europa
după Primul Război Mondial, care a
stat la baza ideologiei unor partide de
extremă dreaptă, caracterizându-se
prin naționalism extremist, violență și
demagogie socială.
Egalitarism – orientarea ideologică prin
care se dorea obținerea unei egalități
universale, prin introducerea unei re-
partiții nivelate.
NEP – politica liberalizării economice.
Sistem multipartid – funcționarea în
cadrul statului a două sau mai multe
partide politice, care se înlocuiesc pe-
riodic unul pe altul la putere.
tipuri de regimuri politice, mai ales în a doua jumătate
a secolului al XX-lea, între cele democratice, pe de-o
parte, și cele totalitare, pe de alta. O ruptură importan-
tă în acest sens este marcată de Primul Război Mon-
dial, care, din cauza pierderilor umane, a penuriei și
a demobilizării a milioane de soldați, a creat premise
pentru apariţia unor regimuri politice necunoscute
anterior, precum comunismul (1917, Rusia), fascismul
(1922, Italia) și nazismul (1933, Germania). Fiecare
dintre aceste regimuri își are rădăcinile și caracteris-
ticile proprii, dar toate sunt de tip totalitar. Astfel, ele
au în comun pretenţia de a controla în totalitate so-
cietatea și fiecare individ în parte; neagă pluralismul
politic și permit existenţa doar a unui partid; exaltă
cultul personalităţii, al liderului care se pretinde infai-
libil; instituie cenzura asupra mijloacelor de informa-
re și modelează opinia publică prin propagandă; ele-
mentele sociale indezirabile și disidente sunt arestate
sau exterminate de către poliţia politică; este instituit
controlul statului asupra economiei, iar dreptul la pro-
prietate este restrâns sau lichidat, de la caz la caz.
1. Regimuri democratice faţă în faţă cu regimu-
rile totalitare și autoritare
Democraţia a fost neîntreruptă în decursul secolului al
XX-lea numai în statele care aveau o tradiţie în acest sens
de secole: Marea Britanie, Franţa, Statele Unite, Elveţia,
ţările scandinave și altele. Democraţiile incipiente, pre-
cum Italia sau Germania, au sucombat după Primul Răz-
boi Mondial în fața dictaturilor. Același lucru s-a întâm-
plat cu majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est:
Rusia (1917), Ungaria (1920), Polonia și Lituania (1926),
Regatul Iugoslaviei (1929), Letonia și Estonia (1934), Bul-
garia (1935), Grecia (1936), România fiind ultima ţară din
regiune în care s-a instaurat un regim autoritar (1938).

6
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
C U R S
Franklin Delano Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite ale
Americii (1933–1945), ales de patru ori în mod democratic
Unul dintre cele mai stabile regimuri de-
mocratice în secolul al XX-lea l-a avut Marea
Britanie, care poate fi numită patria demo-
craţiei moderne. Franţa la fel a reușit să se
menţină în albia democratică, deși în anii ’30
asistăm la o creștere a ponderii cetăţenilor
care susţin o extremă politică sau alta, fascis-
mul sau comunismul.
După cel de-al Doilea Război Mondial,
procesele democratice se accentuează în Eu-
ropa Occidentală, aflată în sfera americană
de influenţă, dar și în America de Nord.
Acest lucru s-a evidenţiat prin asigurarea
unui nivel de viaţă decent pentru categorii
largi ale populaţiei, acces la locuinţe, educa-
ţie, automobile, aparate de uz casnic, televi-
zoare etc. În plan politic, democraţiile occi-
dentale au evoluat în sensul acordării drep-
tului de vot pentru toate categoriile sociale
și rasiale, consolidarea statului de drept, în
care fiecare cetăţean era egal în faţa legii, in-
diferent de starea lui materială sau funcţiile
deţinute, contrar a ceea ce se în-
tâmpla în ţările comuniste, unde
elita comunistă se situa deasupra
legilor și s-a transformat într-o
„nouă clasă” (Milovan Djilas) de
privilegiați.
În schimb, Europa Centrală
și de Est cade după 1944 sub stă-
pânirea Uniunii Sovietice, care
instaurează regimuri comuniste
totalitare în Ţările Baltice, Basara-
bia (lipsită de o parte a teritoriului I. V. Stalin, V. I. Lenin și M. I. Kalinin – lideri ai bolșevicilor din Rusia Sovietică
în sud și în nord și transformată în
RSS Moldovenească, în cadrul URSS), Polonia,
Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria și
Albania. Aceste regimuri supravieţuiesc până
în 1989 datorită dominaţiei Moscovei în regiu-
ne, prin intermediul a două instituţii majore,
una de ordin economic, CAER (Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc, creat în 1949), alta
militară, OTV (Organizaţia Tratatului de la
Varșovia, creată în 1955).
2. Comunismul
Rusia este răvășită de Primul Război Mon-
dial. Lipsa de pâine și de alte produse strict
necesare, înfrângerile armatei pe front duc la
erodarea încrederii în monarhie, mai exact în
ţarul Nicolae al II-lea. Acesta e nevoit să ab-
dice în februarie-martie 1917, Rusia devenind
republică. În octombrie 1917, pe fondul unei
crize de încredere în Guvernul Provizoriu, un
partid totalitar, cel al bolșevicilor, în frunte cu
Vladimir Ilici Lenin (Ulianov), preia puterea
în urma unei lovituri de stat. „Revoluționar
de meserie”, Lenin fusese mult timp în exil, în
Siberia sau în Europa Occidentală.
În toamna lui 1917 el este cel care con-
vinge bolșevicii că puterea trebuie luată prin
forţă. Celelalte partide, inclusiv de orientare
marxistă ca și bolșevicii, precum menșevicii,
sunt împotrivă, întrucât ele cred că situaţia
din Rusia nu corespundea condițiilor unei
revoluţii socialiste de care vorbea Marx.
Partidul bolșevic instaurează, în urma
unei lovituri de stat, dictatura unui singur
partid. Toate partidele politice sunt interzi-
7
Capitolul 1
Mausoleul liderului bolșevic Vladimir Lenin,
autor: arhitectul basarabean Alexei Șciusev (1924)
se, iar membrii acestora sunt fie executaţi pe
loc, fie deportaţi, fie expulzaţi peste hotare.
Partidul bolșevic pretinde a deţine adevărul
absolut și ordonă declanșarea „terorii roșii”
(1918).
După moartea lui Lenin (1924) însă, ur-
mașul acestuia, Stalin, va abandona NEP-ul
și va reveni la practicile războiului civil.
Astfel, în 1929 începe procesul de industria-
lizare și colectivizare a agriculturii, sunt in-
terzise proprietatea privată și relaţiile de pia-
ţă. Ţăranii care refuză să intre în colhozuri
sunt omorâţi prin înfometare sau deportaţi
în Siberia. În anii 1932–1933, peste 8 mln de
oameni mor de foame, dintre care 5 mln nu-
mai în Ucraina.
În 1939–1941, regimul comunist sovietic
extinde represiunile politice împotriva unor
oameni nevinovaţi din alte teritorii, care
sunt ocupate prin forţa armelor. Este vorba
de Basarabia și Bucovina de Nord, anexate
de la România în 28 iunie 1940, Ţările Balti-
ce, Ucraina de Vest și Bielorusia de Vest. Din
fostele teritorii ale României sunt arestate,
executate sau deportate, mobilizate forțat
la munci silnice cca 90 de mii de persoane
numai într-un an de zile, iunie 1940–iunie
1941. Se remarcă în acest sens deportarea în
masă din 12–13 iunie 1941, când comuniștii
sovietici au trimis în trenuri dotate cu va-
goane pentru vite cca 18 500 de persoane
din RSSM, sau 32 000 din toate teritoriile
românești anexate. Represiunea continuă și
după 1944, când aceste teritorii amintite, in-
8
C U R S
clusiv cele românești, Basarabia și Bucovina
de Nord, sunt reocupate de Uniunea Sovie-
tică. În anii imediat postbelici se remarcă
foametea organizată din RSSM, în urma că-
reia mor cel puțin 150 000 de oameni nevi-
novaţi de toate naţionalităţile, români, ruși,
ucraineni, găgăuzi, bulgari etc. Represiunea
în Ţările Baltice și în alte teritorii reocupate
de sovietici după 1944 continuă și cu noi de-
portări în masă. Deportări de amploare sunt
organizate și în RSSM, pe 5–6 iulie 1949, de
data asta fiind deportate în Siberia și Ka-
zahstan cca 35 de mii de persoane, copiii și
mamele fiind trimiși în așezări speciale, iar
capii de familie – în gulag, adică în închi-
sori cu regim sever.
După moartea lui Stalin, în martie 1953,
succesorii acestuia, în frunte cu Nikita
Hrușciov, condamnă public crimele comise
de fostul lider bolșevic și recunosc că ma-
rea majoritate a victimelor erau nevinovate.
Această recunoaștere, care a avut loc la Con-
gresul al XX-lea al PCUS din februarie 1956,
șochează oamenii simpli, comunitatea inter-
naţională, dar și pe membrii de rând ai par-
tidului comunist. Se renunţă la înfometarea
organizată, la deportări și execuţii în masă.
Lavrenti Pavlovici Beria (1899–1953), vice-
comisar al NKVD (1938–1941), vicepreşe-
dinte al guvernului URSS pentru
securitatea statului (1941–1953)
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
C U R S
Dar comunismul nu poate fi reformat, el se
bazează pe dictatura partidului unic, cenzu-
ră, controlul tuturor mijloacelor de informa-
re, dominarea vieţii economice, interzicerea
proprietăţii private, a economiei de piaţă și,
fără îndoială, pe represiune politică.
Noua denumire a poliţiei poltice după Sta-
lin este KGB (Comitetul Securităţii de Stat),
care a jucat un rol central în perpetuarea
regimului. Dar pentru a nu fi învinuiţi și ei
de continuarea practicilor de tip stalinist,
succesorii lui Stalin – Hrușciov, Brejnev,
Andropov, Cernenko și Gorbaciov – ordo-
nă ca represiunea să fie operată mai discret.
Represiunea politică este, prin urmare, re-
dusă, dar ea rămâne la fel de nedreaptă și
Mao Zedong, fondatorul statului comunist chinez
direcţionată împotriva unor oameni ino-
(1893–1976)
cenţi. În loc de deportări și execuţii, după
1953 se practică pe larg internarea în spitale odată ce Perestroika lansată de Gorbaciov
psihiatrice, condamnarea la detenție în lagă- în 1985 nu mai poate fi oprită. Cauzele co-
re de corecţie prin muncă, interzicerea obţi- lapsului URSS şi al regimului comunist sunt
nerii studiilor superioare ș. a. multiple. Se evidenţiază mai ales criza eco-
În RSSM, românii care cer respectarea nomică, care duce la erodarea totală a încre-
dreptului la limba română, la alfabetul latin derii în ideologia comunistă şi în proiectul
(interzis din februarie 1941) sau, mai grav, marxist-leninist de organizare a societăţii.
din perspectiva comuniștilor sovietici, uni- Sfârşitul URSS este grăbit şi de renaşterea
rea cu România sunt condamnaţi la ani grei naţională a popoarelor non-ruse care nu
de închisoare, internare în spitale psihiatri- mai acceptă dominaţia politică, ideologi-
ce sau lagăre de corecţie prin muncă. Alţi că şi economică a Moscovei. URSS dispare
cetăţeni, ruși și ucraineni, critică regimul în august 1991, ca urmare a puciului eșuat
comunist din perspectiva monopolului par- de la Moscova și a declarării independenţei
tidului asupra puterii în stat ș. a. Regimul republicilor unionale, inclusiv a Republicii
comunist se prăbușește începând cu 1989, Moldova (27 august 1991).

Iuri Vladimirovici Andropov, preşedinte al KGB (1967–1982) Vladimir Aleksandrovici Kriucikov (1924–2007), ultimul șef
şi Secretar General al CC al PCUS (1982–1984) al KGB-ului sovietic (1988–1991)

9
Capitolul 1
D O S A R

A. D e s p r e Co n s ti tu ţ i e D. Tă r â mu l m o r ţ i i
„Nimeni nu va res- „Amploarea asasinatelor în masă ale lui
pecta Constituția mai Stalin este aproape la fel de mare ca a lui
bine decât mine; ni- Hitler. De fapt, pe timp de pace a fost mai grav.
meni nu se va situa În numele apărării şi modernizării Uniunii
deasupra partidelor Sovietice, sub supravegherea lui Stalin au fost
mai mult decât mine, înfometate câteva milioane de oameni şi au
pentru a fi un arbi- fost împuşcate alte trei sferturi de milion în
tru imparțial; nimeni anii ’30. Stalin şi-a ucis propriii cetăţeni cu
nu se va inspira mai aceeaşi eficienţă cu care Hitler i-a ucis pe ce-
mult decât mine din tăţenii altor state. Din cele 14 mln de oameni
viața Parlamentului, ucişi cu bună ştiinţă în zona morţii între 1933
Gaston Doumergue
președinte al Franţei care este expresia su- şi 1945, o treime aparţine sovieticilor. Toate
(1924–1931) veranității naționale…” cele 14 mln au fost victimele politicii de exter-
Gaston Doumergue minare sovietice sau naziste, adesea ale inter-
acţiunii dintre Uniunea Sovietică şi Germania
B. J u s ti f i c a r e a „ M a r i i Te r o r i ” nazistă, dar niciodată ale războiului dintre ele.
Un sfert dintre victime au fost omorâte înainte
„Anul 1937 a fost necesar. Dacă ținem cont că ca al Doilea Război Mondial să fi început mă-
după revoluție am tăiat în dreapta și în stânga, am car. Alte două sute de mii au murit între 1939
obținut victorie, însă rămășițele dușmanilor de di- şi 1941, când Germania nazistă şi Uniunea
ferite culori au existat și, în fața primejdiei agresiu- Sovietică remodelau Europa ca aliate. Moartea
nii fasciste ce ne amenința, ele s-ar fi putut uni… celor 14 mln a fost uneori prevăzută în planuri
Eu nu cred că reabilitarea multor conducători economice sau accelerată de considerente eco-
militari, reprimați în anul 1937, a fost justă…” nomice, dar nu a fost provocată de necesitatea
Felix Ciuev despre convingerile ideologice economică în vreun sens strict. Stalin a ştiut
ale lui V. Molotov, 1991 ce avea să se întâmple când a confiscat hra-
na ţăranilor ucraineni muritori de foame, în
1933, întocmai aşa cum Hitler a ştiut la ce se
poate aştepta când i-a lipsit de hrană pe prizo-
nierii sovietici, opt ani mai târziu. În ambele
cazuri au murit peste trei milioane de oameni.
Sutele de mii de ţărani şi muncitori sovietici
împuşcaţi în timpul Marii Terori din 1937 şi
1938 au fost victimele directivelor exprese ale
lui Stalin, întocmai cum milioanele de evrei
împuşcaţi şi gazaţi între 1941 şi 1945 au fost
Troika – organ extrajudiciar sovietic care a con-
damnat milioane de oameni la execuţie victimele politicii explicite a lui Hitler.
Timothy Snyder,
C. Despre falimentul comunismului Tărâmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin,
Bucureşti, Humanitas, 2012, p. 10–11
„Promotorii societăţii liberale au avut drep- (ediție originală – 2010)
tate. După 70 de ani, comunismul s-a dovedit a
fi – chiar după mărturisirile liderilor săi – un Analizează documentele și identifică
dezastru economic, politic și moral. Democraţia consecințele regimurilor politice pentru
a câștigat în disputa politică dintre Est și Vest. diferite categorii de oamenii. Formulează
Piaţa a repurtat victoria în disputa economică.” în scris o definiție a regimurilor politice în
Arthur Schlesinger Jr., istoric american epoca contemporană.

10
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL X X

Stu d i u d e c a z
Fascismul și nazismul E VA L U A R E
Fascismul este un fenomen italian, izvorât din eșecul moder- • Caracterizează societăţile
nizării politice, economice și sociale a Italiei, accentuat de Primul democratice.
Război Mondial. Italia a fost nemulţumită de felul în care Conferinţa
de Pace de la Paris a gestionat pretenţiile sale teritoriale. Termenul • Justifică definiţia demo-
de fascism provine de la organizaţii numite „fascii”, create de ţărani craţiei formulată de către
care își revendicau drepturile în raport cu marii proprietari funciari. A. Lincoln (1865): „…este
Benito Mussolini, liderul Partidului Naţional Fascist, creat în 1919, guvernarea poporului
avea iniţial viziuni socialiste, și în prima etapă susţinea micii pro- de către popor”, făcând
prietari de terenuri împotriva latifundiarilor. Din 1920, se va alia cu referire la unele state cu
inamicii acestora și cu marii industriași. asemenea regim politic.
Fascismul va veni la putere în urma șantajului, ca rezultat al or- • Argumentează de ce
ganizării unui marș asupra Romei, care-l va determina pe regele
regimul democratic este
Victor Emmanuel al III-lea să-l numească pe Mussolini în funcţia
de preferat în raport cu
de prim-ministru (1922). Trecerea la dictatură s-a realizat treptat,
votul universal fiind anulat în 1928, când sunt retrase și preroga- regimurile totalitare sau
tivele parlamentului. Sunt create corporaţiile, în locul sindicatelor, autoritare.
în ideea de a arăta că în Italia nu există conflicte de clasă, ca în • Explică în ce constă natu-
URSS. Churchill, parlamentar britanic pe atunci, laudă politica lui ra criminală a regimurilor
Mussolini, spunând că e un model de cum trebuie contracarată dictatoriale (stalinist și
ameninţarea bolșevică. nazist), analizând politica
Sub influenţa lui Hitler, Mussolini adoptă o serie de legi rasiale promovată în unele state
în 1938, îndreptate împotriva evreilor. Hitler este iniţial un admira- din Europa în epoca con-
tor al lui Mussolini. Venirea acestuia din urmă la putere în 1922 îl temporană.
încurajează. Încearcă și el preluarea puterii în 1923, la München, dar
suferă eșec. Este arestat, elaborând în închisoare textul său pro- • Completează un portofo-
gramatic Mein Kampf, unde își exprimă planurile sale de cucerire a liu cu materiale despre is-
Europei și a lumii întregi, ura faţă de slavi și evrei. Partidul Naţional toria familiei din perioada
Socialist al Muncitorilor din Germania, preluat de el în 1920, este regimului stalinist în
unul care grupează foștii combatanţi de război, nemulţumiţi de RSS Moldovenească în
umilirea ţării prin Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919). anii 1940–1941 și
Iniţial revendicările sunt mai ales de ordin social, dar ulterior se 1944–1953.
va renunţa la acestea în favoarea unei apropieri de marii industriași,
care îi vor finanţa partidul și îl vor aduce la putere. Marea criză
economică mondială din 1929 aduce primele rezultate electorale
notabile pentru naziști. În alegerile din noiembrie 1932 vor obţine
33%, cel mai mult dintre toate partidele. Președintele Hindenburg
este nevoit astfel să-l numească cancelar pe Hitler, la 30.01.1933.
Venirea lui Hitler la putere respectă anumite forme legale, ca
și în cazul lui Mussolini, prin contrast cu Lenin. Regimul lui Hitler
ia denumirea de cel de-al Treilea Reich. Imediat sunt lichidate toa-
te partidele și sindicatele, este instituită cenzura, poliţia politică
(Gestapo) întemniţează sau execută adversarii politici. Evreii vor fi Hitler și Mussolini, 1940
o ţintă predilectă a politicilor represive naziste, Hitler considerând
că aceștia, datorită rasei lor, au trădat interesele Germaniei la 1918 Compară ideologia nazistă
(mitul „loviturii cu cuţitul în spate”). Inspirându-se de la Stalin, Hitler cu cea comunistă și identi-
introduce primul plan economic în 1936 (de 4 ani, la sovietici era fică asemănări și deosebiri.
de 5 ani). Ca și în cazul fascismului și al comunismului, voinţa con- Formulează o concluzie despre
ducătorului – a Führerului – se află deasupra legilor.
pericolul ideologiilor radicale
și extremiste pentru societate.

11
Capitolul 1
C U R S

2 Relaţiile internaţionale în epoca contemporană

Până la Primul Război Mondial (1914–1918) relaţiile internaţionale sunt dominate de sistemul echi-
librului puterii, adică alianţele dintre marile puteri determină raportul de forţe pe arena europeană şi
mondială. După 1918, Liga Naţiunilor instituie sistemul de securitate colectivă. După al Doilea Război
Mondial, se impune sistemul de securitate colectivă generală, garantul căreia este ONU. În realitate însă,
are loc o competiţie între două blocuri mari de state, unul condus de Statele Unite, altul de Uniunea
Sovietică. Cele două supraputeri nu se ciocnesc direct, iar echilibrul terorii asigură o stabilitate relativă
a ordinii mondiale.

E V O C A R E 1. Primul Război Mondial şi echilibrul puterii

• Care sunt rezultatele prin-
cipale ale Primului Război
Mondial?
• În ce condiţii a avut loc pro-
cesul de formare a României
Mari în anul 1918?
Ședinţă a Ligii Naţiunilor, Geneva 1920
Sistemul numit convenţional „echilibrul puterii” a domi-
nat relaţiile internaţionale în secolul al XIX-lea. Acestuia îi
era specifică alianţa dintre două sau mai multe mari puteri
împotriva unui stat cu tendințe hegemonice. Anume siste-
mul echilibrului puterii a dus la declanşarea războiului în
1914, ca urmare a contradicţiilor dintre cele două alianţe
politico-militare, Antanta şi Tripla
Alianţă. Sistemul echilibrului pu-
terii nu ia în calcul interesele sta-
telor mici şi mijlocii, considerân-
du-se firesc ca marile puteri să-şi
împartă între ele sferele de influ-
enţă (în China, Africa sau Balcani,
spre exemplu). Drept urmare, după
1918, se instituie un nou sistem al
relaţiilor internaţionale cu scopul
de a elimina deficienţele sistemu-
lui internaţional bazat pe alianţa
dintre marile puteri.

2. Relaţiile internaţionale în perioada

V O C A B U L A R
Revizionism – politică de nere-
cunoaștere a unor granițe tra-
sate prin tratate internaționale
și efortul de a obține redese-
narea lor în funcție de intere-
sele unor state ce se consideră
a fi nedreptățite.
Statu-quo – situație care există
sau care a existat la un anu-
mit moment și pe care părțile
ar trebui s-o mențină.
interbelică
În perioada interbelică, se prefigurează o nouă paradig-
mă în relaţiile internaţionale, anume cea a securităţii colec-
tive care avea drept scop asigurarea securităţii, integrităţii
teritoriale şi independenţei tuturor statelor recunoscute pe
plan mondial, nu numai a celor mari. Cu alte cuvinte, asis-
tăm la democratizarea relaţiilor internaţionale, iar institu-
ţia care e menită să asigure securitatea statelor şi să evite
conflictele violente dintre ele este Liga Naţiunilor, creată în
1919 la Paris, în cadrul Conferinţei de Pace. Liga Naţiunilor
este astfel prima organizaţie internaţională care îşi propune
să servească drept mediator în litigiile dintre state şi să le

12
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
C U R S
rezolve pe cale paşnică. Iniţial, ţările învinse
în Primul Război Mondial, precum Germa-
nia, nu fac parte din Liga Naţiunilor. Treptat
însă vor fi și ele cooptate. În 1926 Germania
va deveni membru al Ligii Naţiunilor, fiind
acceptată chiar în Consiliul organizaţiei, ceea
ce echivalează cu recunoaşterea statutului
de mare putere pe care îl pierduse la 1918. În
1934, după ieşirea Germaniei din Liga Naţiu-
nilor, URSS îi ia locul. Uniunea Sovietică va fi
la rândul ei eliminată din Liga Naţiunilor în
1939, ca urmare a încălcării statutului organi-
zaţiei prin declanșarea războiului împotriva
Finlandei (noiembrie 1939-februarie 1940).
Liga Naţiunilor avea un sistem de sancţiuni
îndreptat împotriva statelor agresoare. Acestea
au fost aplicate în câteva rânduri. De exemplu,
împotriva Japoniei care a invadat Manciuria
în 1931 (parte a Chinei, ţară membră a Ligii)
sau a Italiei, care în 1935 a pornit război împo-
triva Etiopiei, unicul stat din Africa membru
al Ligii. Lipsa solidarităţii statelor europene în
punerea în aplicare a sancţiunilor economice,
dar mai ales a embargoului asupra importuri-
lor de armament, împotriva statelor agresoare
a determinat eşecul Ligii Naţiunilor în preve-
nirea unui al doilea război mondial.
3. Relaţiile internaţionale în al Doilea
Război Mondial
Tratatul sovieto-german de neagresiune din
23 august 1939, numit şi Pactul Molotov-Rib-
bentrop a dus la declanşarea celui de-al Doilea
Război Mondial. Germania şi URSS şi-au îm-
părţit sferele de influenţă în Europa Centrală şi
de Est. Conform protocolului adițional secret,
primei i-au revenit porţiunea vestică şi cea cen-
trală ale Poloniei, iar celei de-a doua – Ţările Bal-
tice, partea de est a Poloniei (Ucraina de Vest şi
Bielorusia de Vest), precum şi Basarabia (Buco-
vina de Nord şi Ținutul Herţei, ocupate de sovie-
tici în iunie 1940, nu erau menţionate). După
semnarea acordului din 23 august 1939, Ger-
mania a invadat Polonia la 1 septembrie 1939 şi
astfel a început cel de-al Doilea Război Mondi-
al. Alianţa sovieto-germană i-a permis lui Hit-
ler să lupte pe frontul de vest şi să cucerească
Liderii coaliţiei antihitleriste la Conferinţa de la Teheran,
noiembrie 1943
în timp record Danemarca şi Norvegia (aprilie
1940), precum şi Ţările de Jos şi Franţa (mai–
iunie 1940). În toamna aceluiaşi an însă, Hitler
a suferit un eşec în „bătălia pentru Anglia”.
Atacul german asupra URSS din iunie
1941 a adus Statele Unite de partea coali-
ţiei antinaziste. Premierul britanic Winston
Churchill şi preşedintele american Franklin
Delano Roosevelt redactează Carta Atlanti-
cului (august 1941) în care se schiţează ne-
voia creării Naţiunilor Unite şi principiile
de bază ale acesteia, la care va adera ulterior
şi URSS. Coaliţia Naţiunilor Unite va ieşi
învingătoare din al Doilea Război Mondial
în urma capitulării Germaniei (8 mai 1945)
şi a Japoniei (2 septembrie 1945). Noua
configurație a hărții politice a lumii a fost
stabilită la conferințele de la Teheran (1943),
Ialta (1945), Potsdam (1945), Paris (1947).
4. Relaţiile internaţionale în timpul
Războiului Rece
Relaţiile dintre statele occidentale şi
URSS s-au înrăutăţit după 1945. Divergen-
ţele s-au acutizat din motive ideologice şi
geopolitice. Germania postbelică a fost îm-
părţită în patru zone de ocupaţie: sovieti-
că, americană, britanică şi franceză, prima
evoluând în RDG, iar următoarele trei – în
RFG. În Europa de Est, aflată sub ocupaţie
sovietică, au fost impuse regimuri comunis-
te supuse Moscovei, ceea ce americanii au
interpretat ca o încălcare a acordurilor de la
13
Capitolul 1
C U R S
Doctrina Truman, inspirată de diplomatul
George Kennan, punea accent pe izolarea
URSS (containment) şi nutrea speranţa că
dificultăţile interne ale comunismului vor
duce la implozia sistemului. În acest scop
SUA vor participa la eliberarea Coreei de
Sud (1950–1953) ocupate de Nordul comu-
nist, prin atragerea unei coaliţii internaţio-
nale largi sub egida ONU. Americanii se vor
implica şi în războiul din Vietnam, tot în
scopul evitării comunizării Sudului, dar vor
eşua (1965–1973).
Semnarea Cartei Naţiunilor Unite (iunie 1945) Pe de altă parte, scopurile politicii externe
sovietice pot fi rezumate prin formula „nici
Ialta (februarie 1945), care prevedeau orga-
război, nici pace” (Raymond Aron). În urma
nizarea unor alegeri libere.
încercărilor interne de a reforma radical regi-
Nu numai Europa a fost împărţită în două
mul comunist (Ungaria, 1956) sau revizuirea
zone de influenţă, cea americană în Vest şi
acestuia (Cehoslovacia, 1968), Moscova for-
cea sovietică în Est, dar şi întreaga lume.
mulează aşa-numita doctrină Brejnev, potri-
Iniţial, americanii deţineau supremaţia eco-
vit căreia statele comuniste (adică URSS) au
nomică şi militară întărită şi prin faptul că
dreptul de a introduce trupe militare în orice
erau unicii care dispuneau de bomba atomi-
stat-satelit în care vor avea loc evenimente si-
că, folosită în Japonia în 1945 (pe 6 august
milare. URSS se implică masiv în exportarea
la Hiroshima şi pe 9 august la Nagasaki). În
revoluţiilor comuniste şi în afara Europei,
1949 şi URSS va obţine propria armă nu-
în Africa mai ales. Sprijină regimul lui Fidel
cleară, aşa încât pentru câteva decenii se va
Castro din Cuba, care se declară post-factum
instaura echilibrul terorii, adică al fricii mu-
marxist-leninist pentru a obţine sprijinul
tuale de aplicare a armelor nucleare. Cu alte
Moscovei împotriva SUA. Cea din urmă im-
cuvinte, în epoca Războiului Rece din anii
plicare, în emisfera vestică, duce la cea mai
1945–1991, relaţiile internaţionale au fost
mare criză din epoca Războiului Rece, criza
caracterizate de sistemul bipolar. Pe lângă
din Caraibe, care a fost la limita izbucnirii
echilibrul terorii, altă trăsătură a acestuia a
unui conflict nuclear între cele două supra-
fost lipsa unei declaraţii formale de război în
puteri (octombrie 1962). O altă implicare
1945–1947, precum şi lipsa unui tratat for-
mal care să-i pună capăt (1990–1991). Fie-
care bloc de state avea şi o alianţă militară
menită să apere interesele sale: Organizaţia
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO,
creat la 4 aprilie 1949), dominată de ameri-
cani, şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia
(14 mai 1955), controlată de sovietici.
În particular, politica externă americană
a fost ghidată în această perioadă de doc-
trina Truman (1946), potrivit căreia SUA
trebuiau să evite o ciocnire directă cu URSS
şi să nu permită acesteia extinderea dinco-
lo de liniile de demarcaţie stabilite la 1945. J. F. Kennedy și N. S. Hrușciov, 1962

14
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
C U R S
Mihail Gorbaciov și Ronald Reagan, 1986
masivă a URSS în afara teritoriilor cucerite
în 1945 a avut loc în Afganistan (1979–1989),
ceea ce a devenit un eşec la fel de dureros
pentru sovietici precum a fost Vietnamul
pentru americani.
Un rol important în aplanarea conflictelor
l-a avut Organizaţia Naţiunilor Unite, creată
în 1945 şi care, pe lângă aplicarea de sancţiuni
economice, are şi o armată proprie de inter-
venţie (căştile albastre). Deşi ONU veghează
oficial la garantarea păcii în lume, marile pu-
teri au un cuvânt greu de spus în relaţiile in-
ternaţionale, precum şi în cadrul ONU. Con-
siliul de Securitate al acesteia este alcătuit din
5 membri permanenţi, care nu sunt decât cei
cinci învingători principali în cel de-al Doilea
Război Mondial: Statele Unite ale Americii,
Rusia (fosta URSS), Marea Britanie, Franţa şi
China.
5. Relaţiile internaţionale după
Războiul Rece
Războiul Rece şi sistemul bipolar în rela-
ţiile internaţionale ia sfârşit odată cu dezin-
tegrarea blocului de state comuniste din Eu-
ropa, în special odată cu dezagregarea Orga-
nizaţiei Tratatului de la Varşovia la 3 martie
1991 şi colapsul URSS (august 1991). După
dispariţia Uniunii Sovietice, unii experţi
au afirmat că lumea a devenit unipolară,
adică în care Statele Unite deţin supremaţia
globală fără a avea concurenţi pe măsură.
Cu toate acestea, Rusia postsovietică, deşi
nu are capacităţile militare ale defunctei
URSS, a cărei moştenitoare de drept este,
joacă încă un rol important pe arena inter-
naţională. China comunistă de asemenea
are un potenţial militar din ce în ce mai
important, inclusiv la capitolul arme nu-
cleare, susţinut şi de o economie viguroasă
(din 2012 – a două din lume, după SUA).
În ultimii ani, Japonia, în contextul expe-
rimentelor nucleare şi ameninţărilor venite
din partea Coreei de Nord, şi-a dezvoltat o
armată destul de redutabilă, inclusiv la capi-
tolul apărare antibalistică. Cu alte cuvinte,
relaţiile internaţionale după 1991 sunt ca-
racterizate mai degrabă de multipolarism
decât de unipolarism.
Numeroase conflicte armate au afectat
lumea de după Războiul Rece. O listă selec-
tivă ar include războaiele din Balcani, Afri-
ca (mai ales cele civile), dar şi din Orientul
Apropiat (de exemplu, războiul civil din
Siria, 2012–2013). Nu sunt de neglijat nici
conflictele armate din spaţiul postsovietic
(războiul azero-armean din Carabahul de
Munte; războiul ruso-moldovean din Trans-
nistria; războaiele din Cecenia; războiul
ruso-georgian, soldat cu pierderea de către
Georgia a Osetiei de Sud şi a Abhaziei).
O caracteristică esenţială a multor conflicte
şi ciocniri violente de după Războiul Rece este
faptul că ele sunt iniţiate de actori nonstatali.
Cel mai cunoscut caz este cel al organizaţiei
islamice extremiste Al-Qaeda, care şi-a asu-
mat organizarea atacurilor teroriste de la New
York şi Washington, D. C. de pe 11 septembrie
2001. Ca urmare a acestui atac, Statele Unite
au adoptat aşa-numita doctrină Bush, potrivit
căreia SUA are dreptul la un atac preventiv
asupra unui stat inamic. Cu alte cuvinte, prin
comparaţie cu doctrina Truman, care avea un
caracter defensiv, cea din 2002 justifică un
război ofensiv. Doctrina Bush a fost aplicată
prima dată în războiul din Afganistan (2001–
prezent) şi Irak (2002–2012).
După 1991, NATO s-a extins spre Est, in-
cluzând Polonia, Cehia şi Ungaria (1999);
Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Esto-
nia, Bulgaria şi România (2004); precum şi
Albania şi Croaţia (2009).
15
Capitolul 1
A. O p i n i i d e s p r e î n ce p u tu l
R ă z b o i u l u i R e ce
1. De la Stettin, pe ma-
lul Balticii, la Trieste, pe
Adriatica, o cortină de fier
a coborât de-a lungul conti-
nentului european. În spate-
le acestei linii, toate capitale-
le fostelor state ale Europei
Centrale şi de Est sunt, de
acum înainte, incluse în sfera
de influenţă sovietică.
W. Churchill, Fulton, martie 1946
2. SUA nu trebuie să
aştepte în viitorul apro-
piat relaţii politice strânse
cu regimul sovietic. Noi
trebuie să privim Uniunea
Sovietică drept un rival pe
arena politică, şi nu ca un
partener. Politica sovietică
nu va reflecta dragostea
abstractă pentru pace şi
stabilitate, nici o credinţă în posibilitatea unei
coexistenţe paşnice între lumile socialiste şi ca-
pitaliste, dar mai degrabă o presiune precaută şi
persistentă în scopul dezbinării şi slăbirii tuturor
puterilor şi influenţelor rivale.
G. Kennan, diplomat american la
Moscova, 1946
3. În lume s-au format
două grupări: pe de-o
parte, tabăra imperialistă
antidemocratică, care are
drept scop esenţial instau-
rarea dominaţiei mon-
diale, pe de altă parte, s-a
creat tabăra antiimperia-
listă şi democratică, al cărei
obiectiv esenţial este sub-
minarea imperialismului, întărirea democraţiei
şi lichidarea urmelor fascismului.
Andrei Jdanov, ideolog sovietic,
septembrie 1947
Apreciază în scris, pe baza opiniilor expuse
mai sus, cine a fost responsabil de declanşarea
Războiului Rece, Estul sau Vestul ?
16
D O S A R
B. I s to r i c a m e r i c a n d e s p r e s i tu aţ i a
R o m â n i e i î nt r e 1938 ș i 19 4 4
Între 1938 şi 1940, britanicii au devenit intere-
saţi în apărarea independenţei României şi a altor
câtorva state din Europa estică (…) Între 1940 şi
1944, Marea Britanie şi America au încercat să con-
vingă România să se întoarcă împotriva Germaniei
şi să se alăture Aliaţilor, la fel ca şi să garanteze
pentru un stat român postbelic independent şi
democratic. Prin 1943 a devenit clar că majorita-
tea Balcanilor va cădea în sfera militară a Armatei
Roşii (…) În august 1944, schimbarea militară din
România a ajutat semnificativ prin forţarea germa-
nilor să abandoneze majoritatea Balcanilor.
Paul D. Quinlan, Ciocnire asupra României.
Politica anglo-americană faţă de România,
1938-1947, Centrul de Studii Româneşti, Iaşi,
1995, p. 155-156
C. I s to r i c f r a n ce z d e s p r e î n ce p u tu l
R ă z b o i u l u i R e ce
Cotitura din 1947 înseamnă mai degrabă o rea-
firmare a spiritului „bolşevismului într-o singură
ţară” extins la bolşevismul în mai multe ţări: ca-
racter deopotrivă internaţional şi ultracentralizat al
mişcării, clădită mai mult ca oricând în jurul bastio-
nului sovietic, şi dependenţă strânsă a noilor ţări de
„democraţie populară”; întărirea luptei de clasă în
interior şi în exterior, apel la vigilenţa revoluţionară
în faţa comploturilor imperialismului şi prioritate
acordată luptei împotriva războiului antisovietic.
Toate aceste lozinci, care aveau în 1930 un aer de
fortăreaţă asediată, exprimă în 1947 un optimism
cuceritor, ca şi cum şi-ar fi pierdut caracterul ex-
tremist, înscriindu-se în linia democraţiei. Sistemul
sovietic a atins ceea ce s-ar putea numi „maturita-
tea totalitară”: având asupra cetăţenilor URSS un
control de o perfecţiune fără precedent în istoria
omenirii; întinzându-se în mai multe state europe-
ne, iar în viitor şi la China; întruchipat fiind de un
conducător unic, adulat ca soldat, ca filozof şi om
de stat; şi fiind aproape pretutindeni în lume întărit
de o forţă de iradiere ideologică comparabilă cu pu-
terea de influenţă a unei religii. Raportul lui Jdanov
constituie apoteoza acestui univers sinistru.
François Furet, Trecutul unei iluzii. Eseu des-
pre ideea comunistă în secolul XX, Bucureşti,
Humanitas, 1996, p. 427-428
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL X X

Stu d i u d e c a z
ONU şi problemele globale ale umanităţii
ONU a creat o serie de instituţii pentru rezol-
varea celor mai importante probleme cu care se
confruntă umanitatea. Printre acestea sunt:
UNICEF – fundaţia ONU pentru protecţia drep-
turilor copiilor, creată în decembrie 1946
FAO – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Ali-
mentaţie şi Agricultură, creată în octombrie 1945
UNESCO – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
educaţie, ştiinţă şi cultură, creată în noiembrie 1945
WHO – Organizaţia Mondială a Sănătăţii, creată
în aprilie 1948
UNHCR – Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite
pentru Refugiaţi, creat în decembrie 1950
UNDP – Programul Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare, apărut în noiembrie 1965
Alte instituţii sau subdiviziuni ale ONU se ocupă
de multiple alte probleme globale ale lumii în care
trăim: SIDA; încălzirea globală; terorismul; proble-
ma protejării drepturilor femeilor; asistenţă umani-
tară; protecţia persoanelor cu dizabilităţi ş. a.
E VA L U A R E
• Caracterizează noua ordine mondială in-
staurată după Primul Război Mondial.
• Explică cum avea loc garantarea
securităţii hotarelor prin crearea unor
alianţe de state care aveau aceleași in-
terese.
• Elaborează o axă cronologică unde vei
indica principalele date și evenimente
care au avut loc în perioada interbelică
în plan internaţional (spaţiul universal,
european și românesc).
• Localizează pe harta istorică schimbări
teritoriale în Europa de Est și Orientul
Apropiat în anii 1918–1940.
• Determină specificul evoluţiei României
în relaţiile internaţionale în anii ’20–’30 ai
sec. XX.

Cele mai importante contribuţii

la bugetul ONU, 2013
Contribuţie
State membre (% din bugetul
ONU)
SUA 22,000%
Japonia 10,833%
Ban Ki-moon, secretar general al ONU din 2007
Germania 7,141%
Franţa 5,593% Secretari Generali ai ONU
Marea Britanie 5,179% 1946–1953 Trygve Lie (Norvegia)
China 5,148% 1953–1961 Dag Hammarskjöld (Suedia)
Italia 4,448% 1961–1971 U Thant (Birmania)
Canada 2,984% 1972–1981 Kurt Waldheim (Austria)
Spania 2,973% 1982–1991 Javier Perez de Cuellar (Peru)
Brazilia 2,934% 1992–1997 Boutros Boutros-Ghali (Egipt)
Rusia 2,438% 1997–2006 Kofi Annan (Ghana)
Australia 2,074% 2007– Ban Ki-moon (Coreea de Sud)
Coreea de Sud 1,994%
Mexic 1,842% Care este contribuția ONU în lume? Selec-
tează și notează informații din surse supli-
Olanda 1,654%
mentare despre proiectele realizate de ONU
Alte state membre 20,765% în ultimii 20–30 de ani.
17
Capitolul 1
C U R S

3 Războaiele ca fenomene ale secolului al XX-lea

În secolul al XX-lea au avut loc o serie de războaie, dintre care cele mai dezastruoase au fost Primul și al
Doilea Război Mondial. Primul Război Mondial a izbucnit ca urmare a dorinţei marilor puteri europene de a-și
împărţi sferele de influenţă în Europa, Africa și Asia. Urmările acestuia vor fi catastrofale pentru toate părţile
beligerante. Cel de al Doilea Război Mondial reprezintă a doua încercare eșuată a Germaniei, după cea din
1914, de a-și impune prin forţa armelor hegemonia continentală și, ulterior, globală. Pierderile umane ale
celei de-a doua conflagraţii mondiale le-au depășit prin cruzime și număr pe cele din toată istoria umanităţii.
În timpul conflictului din 1914–1918 are loc exterminarea în masă pe criterii rasiale a armenilor, iar în cel din
1939–1945, a evreilor, precum și a ţiganilor (romilor).

E V O C A R E 1. Primul Război Mondial

• Care era situaţia internaţională în
Europa la începutul secolului al
XX-lea?
• De ce a izbucnit Primul Război
Mondial?
• Cum a influenţat războiul viaţa
oamenilor?
Paris, 3 august 1914
V O C A B U L A R
Genocid – act criminal care constă
în exterminarea totală sau parți-
ală a unui grup național, rasial
sau religios.
„Război straniu” – perioada dintre
septembrie 1939 şi aprilie 1940,
când în Europa, deşi statele se gă-
seau în stare de război, nu aveau
loc operații militare.
Rezistență – mişcare populară antina-
zistă de eliberare, desfăşurată în anii
celui de-al Doilea Război Mondial în
țările ocupate de armatele fasciste.
Capitulare – situație prin care un stat
se declară învins şi se stabilesc anu-
mite condiții de acord cu adversarii
învingători.
Cauza imediată a războiului a fost asasinarea, la 28 iunie
1914, la Sarajevo, a prinţului moștenitor al Austro-Ungariei,
Franz Ferdinand. Ca urmare, Austro-Ungaria sau Imperiul
Habsburgic, susţinută de Germania, declară război Serbiei
pe 28 iulie și bombardează în aceeași zi capitala sârbă. Ger-
mania a calculat greșit că războiul va fi unul local.
Existau interese divergente între diferite state europe-
ne, grupate în două coaliţii rivale: Tripla Alianţă, dintre
Germania, Austro-Ungaria și Italia, creată în 1882; An-
tanta, dintre Franţa, Marea Britanie și Rusia, constituită
definitiv în 1907. Cele două alianţe își disputau o serie
de teritorii: Germania dorea extinderea coloniilor sale
africane, precum și din Pacific, ceea ce atingea interesele
franceze și britanice.
La 29 iulie, după atacul austro-ungar asupra Serbiei, în-
cepe mobilizarea generală în Rusia. La 1 august, Germa-
nia declară război Rusiei. La 3 august Germania declară
război Franţei, invadând în aceeași zi Belgia ca parte a pla-
nului Schlieffen (1905), care prevedea un război fulger în
Vest, scoaterea Franţei din război și concentrarea ulterioa-
ră pe un singur front, cel de Est împotriva Rusiei. Marea
Britanie declară război Germaniei la 4 august, invocând
invazia germană în Belgia, al cărei garant era.
Între timp, Turcia a intrat în război de partea Triplei
Alianţe în noiembrie 1914, urmată de Bulgaria în octom-
brie 1915. La Antanta au aderat pe parcurs alte 18 state,
printre care Japonia, în august 1914, Italia, în mai 1915, și
România, în august 1916. SUA au intrat în război împotri-
va Puterilor Centrale în aprilie 1917.
La sfârșitul anului 1914, începutul lui 1915, era clar
că războiul de ofensivă a suferit eșec și în locul său se
impune un război de poziţii, mai ales pe Frontul de Vest.
Acesta va rămâne caracterul principal al războiului.
Cele mai importante bătălii de pe Frontul de Vest vor fi

18
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
C U R S
cea de la Verdun (februarie–decembrie 1916)
și cea de la Somme (iulie–noiembrie 1916).
Pe Frontul de Est, rușii au lansat o ofensivă
în iunie 1916. Iniţial, ofensiva lui Brusilov,
cea mai mare ofensivă din timpul războiu-
lui, a avut meritul de a pătrunde cu 100 km
în adâncul frontului austro-ungar, pe o lun-
gime de circa 300 km. Ca urmare, România
intră în război. În cele din urmă însă, în lipsa
armamentului și a proviziilor, armata rusă se
retrage. Puterile Centrale pierd cca 1,5 mln
de soldaţi și Antanta le impune o blocadă
maritimă. Cea mai mare bătălie navală are
loc la 31 iulie 1916 lângă peninsula Jutland,
în Marea Nordului. Deși germanii câștigă
tactic bătălia, britanicilor le revine victoria
strategică.
În februarie 1917, eșecurile armatei ruse
provoacă abdicarea ţarului Nicolae al II-lea.
Evenimentul precipită dezagregarea armatei
ruse. Bolșevicii lansează lozinca „pace ime-
diată” și, prin complicitatea germanilor, pre-
iau puterea la Petrograd în octombrie 1917.
Ei semnează armistiţiul de la Brest-Litovsk
cu Germania în martie 1918. Cu Rusia ieșită
din război, armata germană își concentrează
majoritatea efectivelor pe Frontul de Vest,
însă Antanta are sprijinul SUA. Raportul de
forţe era acum net favorabil Antantei. Din iu-
lie germanii sunt forţaţi să se retragă. La 11
noiembrie 1918 a fost semnat armistiţiul de la
Compiègne, care pune capăt războiului.
Pierderile umane se ridică la cca 10 mln de
morţi și 6 mln de invalizi. În urma războiu-
lui dispar patru imperii – Țarist, Habsburgic,
German și Otoman.
1916. Soldaţi ruși cu măști de gaze, inventate de chimistul
Nikolai Dmitrievici Zelinski, originar din Tiraspol
2. Al Doilea Război Mondial
La originea celui de-al Doilea Război Mon-
dial s-a aflat lupta dintre cele două regimuri
totalitare (nazist și comunist) pentru dominație
în lume, precum și politicile revizioniste ale
statelor învinse în Primul Război Mondial. În-
ceputul acestuia a fost anticipat de semnarea
la Moscova a Pactului Ribbentrop-Molotov pe
23 august 1939, care prevedea împărţirea sfere-
lor de influenţă în Europa de Est. Ca urmare,
Germania atacă Polonia la 1 septembrie 1939.
Franţa și Marea Britanie, care acordase anterior
garanţii de independenţă Poloniei, declară răz-
boi Germaniei și astfel începe cel de-al Doilea
Război Mondial. URSS, la rândul său, invadea-
ză Polonia la 17 septembrie 1939, motivul ofi-
cial fiind acela de a elibera Ucraina de Vest și
Bielorusia de Vest. După o pauză numită „răz-
boiul straniu” (noiembrie 1939–aprilie 1940),
Germania reia atacul asupra Vestului Europei
în aprilie–mai 1940, în urma căruia sunt cuce-
rite pe rând Danemarca, statele Beneluxului, și,
în final, Franţa, pe 22 iunie 1940.
În iulie 1940 este lansată în acest sens ope-
raţiunea Leul de Mare, împotriva Marii Brita-
nii. Britanicii rezistă ofensivei aeriene până în
noiembrie datorită sprijinului american. Din
cauza pierderilor enorme, Hitler contraman-
dează planul de cucerire a insulelor britanice
și decide deschiderea Frontului de Est.
URSS este invadată la 22 iunie 1941 (opera-
ţiunea Barbarossa), Hitler sperând că va obține
o victorie „fulger” ca în Franţa. În toamnă
însă, devine clar că Moscova nu poate fi cuce-
rită. Drept urmare, germanii schimbă direcţia
de atac prin sud, bătălia decisivă având loc la
Stalingrad, în noiembrie 1942–februarie 1943.
Germania pierde din nou și astfel Armata
Roșie preia iniţiativa strategică în mâinile sale,
consolidată mai ales după o altă bătălie, de la
Kursk (iulie 1943). SUA, la rândul lor, intră în
război abia în decembrie 1941, după atacul ja-
ponez asupra bazei sale navale din Pearl Har-
bor. Anterior însă, Legea Lend-Lease, adoptată
în martie 1941, este destinată ajutorării state-
lor anti-Axă, după 22 iunie 1941 fiind extinsă
19
Capitolul 1
și asupra URSS. Iniţial SUA sunt implicate mai
mult în războiul din Pacific (iunie 1942, Mid-
way etc.), dar ulterior iniţiază împreună cu
britanicii cucerirea Africii de Nord (mai 1942),
apoi a Italiei (septembrie 1943). Efectiv, cel de
al doilea front în Europa se deschide odată cu
debarcarea din Normandia pe 6 iunie 1944,
cuprinzând 8 divizii de elită, 4300 de nave de
transport și 500 de nave de război.
Deși Germania este nevoită să lupte din iu-
nie 1944 pe două fronturi, la sfârșitul anului ea
mai deţine încă un potenţial redutabil de lup-
tă: 9 mln de soldaţi, 7 mii de avioane, 13 mii
de tancuri și 110 mii de tunuri. La 7 mai 1945
generalul Jodl, șeful Statului-Major german,
semnează capitularea Germaniei. Actul este
semnat și a doua zi, de data aceasta în prezenţa
reprezentantului sovietic, mareșalul Jukov.
Războiul ia sfârșit odată cu capitularea Ja-
poniei la 2 septembrie 1945. Un impact deo-
sebit asupra deciziei japonezilor de a înceta
rezistenţa l-a avut lansarea de către americani
a două bombe atomice (Hiroshima, 6 august,
și Nagasaki, 9 august).
Războiul a provocat pierderi imense, în pri-
mul rând umane: 60 mln de morţi, 35 mln de
răniţi, 3 mln de dispăruţi. Confruntarea fiind
una totală, fără a se face distincţie între armată
și oamenii de rând, jumătate din cei uciși apar-
ţin populaţiei civile, dintre care 13 mln de so-
vietici, 6 mln de evrei, 5,5 mln de chinezi, 4 mln
de polonezi, 3,8 mln de germani. Dintre state,
cele mai mari pierderi umane revin Uniunii
Sovietice – 25 mln în total, fapt explicat și prin
dispreţul lui Stalin faţă de vieţile omenești.
Pierderile aliaţilor occidentali sunt cu mult
mai reduse: 260 de mii de americani și 330 de
mii de britanici mor pe câmpul de luptă. Pier-
derile umane au fost estimate la 1 500 mld de
dolari americani, dintre care 21 % revin SUA,
20 % – Marii Britanii, 18 % Germaniei și 13 %
– URSS. La 1945 Europa Occidentală își pierde
rolul de „centru al lumii”. Aceasta cedează în-
tâietatea economică, politică și militară și este
împărţită în două zone de influenţă, cea ame-
ricană, în Vest, și cea sovietică, în Est. Începe
Războiul Rece.
20
D O S A R
A. Din scrisoarea unui soldat german
„Din toată divizia, numai 69 de oameni sunt
încă în stare să lupte. Bleyer este încă în viaţă, ca şi
Hartleib. Micul Degen şi-a pierdut ambele mâini;
cred că degrabă va ajunge în Germania. Viaţa s-a
sfârşit şi pentru el, de asemenea. Întrebaţi-l pe el
despre detalii care vă interesează pe voi, cei din
spatele frontului. S-a renunţat la speranţă. Aş vrea
să ştiu ce crede el despre situaţia prezentă şi despre
consecinţe. Tot ce ne-a rămas sunt două mitrali-
ere şi 400 de cartuşe. Şi încă un mortier şi zece
bombe. La
care se adau-
gă foamea şi
obosea la…
Pentru mult
timp nu voi
mai scrie,
poate chiar
e ultima mea
scrisoare.
Străzile Stalingradului, noiembrie 1942
Un camarad
care merge la aeroport o va lua cu el, întrucât ul-
tima maşină care părăseşte sectorul nostru pleacă
mâine de dimineaţă. Situaţia a scăpat cu adevă-
rat de sub control. Ruşii sunt la numai 3 km de
locul unde avioanele noastre pot decola şi când
vor pune stăpânire şi pe acesta, niciun şoricel nu
va putea scăpa, cu atât mai mult eu. După toate
probabilităţile, nu vor scăpa nici alte câteva sute
de mii, dar faptul de a avea alături alţi oameni ne-
norociţi nu este nicidecum o consolare…”
Ianuarie 1943, Stalingrad
Debarcarea în Normandia, 6 iunie 1944
Analizează situația de pe fronturile de Vest şi de
Est în Europa. Identifică deosebiri şi asemănări.
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL X X

B. D i n s c r i s o a r e a s o l d atu l u i s ov i e ti c E VA L U A R E
Pi o t r R o m a n ov
• Determină caracterul războaielor
„Bine v-am găsit, mult stimaţi părinţi, am mondiale pentru diferite state şi
primit scrisoarea voastră, drept pentru care vă popoare implicate în conflagraţiile
mulţumesc enorm. Îmi exprim recunoştinţa în secolului al XX-lea.
legătură cu grija ta paternă, tată. În armată noi • Caracterizează consecinţele pactului
suntem consideraţi deja eroi. Eu am fost deco- Ribbentrop-Molotov pentru popoa-
rat de două ori. Mi s-a acordat gradul de maior, rele Europei Centrale şi de Est.
sunt deci ofiţer superior. Ştii foarte bine cum e la • Indică pe harta mută statele şi teri-
război şi uneori nu îţi e a scrie scrisori. Războiul toriile unde au fost cele mai multe
are o cotitură care ne avantajează. Inamicul se bătălii armate în anii 1914–1918 și
retrage, însă se opune în mod dârz. Victoria 1939–1945.
va fi a noastră într-o perspectivă nu prea în- • Demonstrează că cel de-al Doilea
depărtată, când pe pământul nostru nu va mai Război Mondial îşi are originea în
fi niciun fascist. Am fost rănit de trei ori, dar perioada interbelică. Argumentea-
până una-alta sunt sănătos. La revedere, dragii ză-ţi opinia prin exemple concrete.
mei părinţi. Vă sărut de numeroase ori, fiul vos- • Argumentează cauzele participă-
tru Petea.” rii României la Primul și al Doilea
septembrie 1942, Stalingrad Război Mondial.

Stu d i u d e c a z
Războiul din Vietnam şi cel din Afganistan
Cele mai îndelungate şi mai costisitoare conflicte din punct de vedere uman şi material
din timpul Războiului Rece au fost cele din Vietnam şi din Afganistan. Primul a durat din
1964 până în 1973, când americanii au luptat cu un contingent de 500 de mii de soldaţi în
sprijinul Vietnamului de Sud, împotriva celui de Nord, comunist. În cele din urmă, SUA au
suferit un eşec, în mare parte întrucât vietnamezii l-au perceput ca pe un război de eliberare
naţională şi cunoşteau mai bine relieful, dar şi graţie susţinerii militare, logistice şi econo-
mice din partea URSS şi a Chinei. Intervenţia americană, deşi eşuată, era justificată prin
doctrina Truman (1947), prin care SUA se angajau să nu permită extinderea regimurilor
comuniste în lume, văzute ca un pericol pentru securitatea naţională.
În decembrie 1979, URSS decide inva-
darea Afganistanului, în ideea declarată
de a instaura regimul comunist în această
ţară şi a evita căderea acesteia în tabăra
ostilă, americană. Armata sovietică s-a
ciocnit cu o rezistenţă puternică, care
a adus moartea a mii de soldaţi, printre
care şi moldoveni. Abia în 1989, URSS
decide retragerea trupelor sale din Afga-
nistan. Războiul afgan a necesitat sume
enorme de bani, ceea ce a grăbit colapsul
Retragerea trupelor sovietice din Afganistan, 15 februarie 1989 regimului comunist în URSS.

21
Capitolul 1
C U R S

4 Viaţa politică în România interbelică

După Marea Unire de la 1918, România a devenit un stat unitar și consolidat. Unitatea politică a fost rea-
lizată prin adoptarea unui șir de reforme democratice. A fost realizată reforma electorală din 16 decembrie
1918, care a introdus votul universal, direct și secret pentru toţi cetăţenii (cu excepţia femeilor, ofiţerilor și
magistraţilor), inclusiv din provinciile unite.
Partidele politice din provinciile unite s-au integrat în viaţa politică prin alianţe cu cele din Vechiul Regat.
Partidul Naţional din Transilvania, Partidul Ţărănesc din Basarabia și Partidul Democrat al Unirii din Bucovina
au conlucrat eficient cu partidele din Vechiul Regat, depășind încet tendinţele regionaliste.
Astfel în perioada interbelică viaţa politică a României se caracteriza prin crearea unui sistem pluripartid,
separarea puterilor, creșterea puterii opoziţiei. În anul 1938 însă, viaţa politică în România a suferit schimbări
radicale prin consolidarea puterii autoritare a regelui și interzicerea activităţii partidelor politice.

E V O C A R E
• Ce partide politice au activat în
Regatul României până la 1918?
• Când și în ce condiţii a avut loc
Unirea Basarabiei, Bucovinei și
Transilvaniei cu România?
Stema României Mari
V O C A B U L A R
Stat național – stat întemeiat pe
ideea națională ca rezultat al
suprapunerii procesului de
consolidare a statului cu o
entitate națională, având un
înalt grad de omogenitate et-
nică, culturală și lingvistică.
Monarhie constituțională – for-
mă de guvernământ în cadrul
căreia puterea monarhului
este limitată prin Constituție.
22
1. S i s te mu l p o l i ti c , 1918 -19 4 0
Constituţia din 1923 a lărgit drepturile democratice.
După noul cod electoral, aveau dreptul să voteze pentru
Camera Deputaţilor bărbaţii de la 21 de ani, iar în Senat –
cei care împliniseră 40 de ani. Votul nu mai era cenzitar
(după avere). Dar femeile erau excluse de la vot, ca în alte
ţări europene, inclusiv Franţa.
Principalele partide care au dominat cele două decenii
interbelice au fost Partidul Naţional-Liberal (PNL) şi Par-
tidul Naţional-Ţărănesc (PNŢ). PNL a guvernat în 1922–
1926 (Ionel I. C. Brătianu), 1927–1928 (Vintilă Brătianu)
şi 1934–1937 (Gheorghe Tătărescu), promovând politica
„prin noi înşine”, de limitare a pătrunderii capitalului ex-
tern pe piaţa românească. PNŢ, creat în 1926 prin fuziu-
nea Partidului Naţional din Transilvania, condus de Iuliu
Maniu şi a Partidului Ţărănesc din Vechiul Regat, condus
de Ion Mihalache, a guvernat în 1929–1931 şi 1932-1933.
Ţărăniştii promovau, prin contrast cu liberalii, „politica
porţilor deschise”, fiind favorabili accesului capitalului
străin. Alte partide care au guvernat au fost: Partidul Po-
porului, condus de generalul, apoi mareşalul Alexandru
Averescu (1920–1921, 1926–1927), Partidul Naţionalist-
Democrat, condus de Nicolae Iorga (1931–1932) şi Parti-
dul Naţional-Creştin, condus de Octavian Goga şi A.C.
Cuza (decembrie 1937–februarie 1938).
După moartea regelui Ferdinand în 1927, prinţul Carol
a refuzat coroana, preferând să trăiască cu amanta sa Elena
Lupescu (şi nu cu soţia sa, Elena). A urmat regenţa (1927–
1930). Carol devine rege în 1930, cu sprijinul lui Maniu.
În februarie 1938, Carol al II-lea interzice partidele poli-
tice tradiţionale şi instituie dictatura regală, creând primul
partid unic din istoria României, Frontul Renaşterii Naţio-
nale, după modelele italian şi german.
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
C U R S
2. Partide politice de dreapta și de stânga
Pe lângă partidele politice menţionate, care
promovau în linii mari valorile democratice
(cu excepţia Partidului Naţional-Creştin, xeno-
fob şi antisemit), mai existau două partide ex-
tremiste. Primul a fost Partidul Comunist din
România (PCdR), format în 1921. Acesta era o
filială a Cominternului, o organizaţie interna-
ţională a partidelor comuniste din lume, creată
şi aflată sub conducerea Moscovei. PCdR avea
un caracter antinaţional, promovând ideea că
România ar fi fost „un stat multinaţional”, o
creaţie a „imperialismului apusean”, Basarabia
trebuind să revină URSS, Dobrogea – Bulgari-
ei, iar Transilvania – Ungariei. Acest lucru era
în flagrantă contradicţie cu dreptul popoarelor
la autodeterminare, întrucât cea mai numeroa-
să populaţie a acestor provincii erau românii.
Ca urmare a susţinerii rebeliunii de la Tatar-
bunar în 1924, PCdR a fost interzis, activând
în ilegalitate până în 1944. Conducătorii PCdR
au fost în majoritate neromâni, iar componen-
ţa sa etnică era următoarea (în 1930): maghi-
ari – 26 %, români – 23 %, evrei – 18 %, ruşi şi
ucraineni – 10 %, bulgari – 10 %. Adeziunea la
ideile comuniste a unor minorități și ponderea
mare a persoanelor de altă origine etnică decât
cea română în conducerea PCdR au explicații
multiple. De exemplu, etnicii evrei sperau că
o eventuală revoluție socialistă în România ar
aduce pentru ei și multașteptata emancipare
politică și națională.
Un grup de rebeli, participanţi la evenimentele de la
Tatarbunar, 1924
Al doilea partid extremist, de data aceas-
ta de dreapta, era Garda de Fier. Acesta a fost
înfiinţat în 1927 de Corneliu Zelea Codreanu.
Corneliu Zelea Codreanu, 1899–1938
Partidul respectiv a avut mai multe denumi-
ri: Legiunea Arhanghelul Mihail (1927–1930),
Partidul Totul Pentru Ţară (1933–1937), dar cea
mai cunoscută şi larg folosită denumire a fost
mişcarea legionară sau Garda de Fier (denumi-
re oficială între 1930 și 1933).
Din punct de vedere ideologic, legionarii
erau apropiaţi de fasciştii italieni şi naţional-
socialiştii germani, împărtăşind cu aceştia
cultul conducătorului, exaltarea violenţei,
antibolşevismul şi anticapitalismul deopo-
trivă, precum şi antisemitismul de tip nazist.
Legionarismul românesc avea însă şi rădăcini
locale, de inspiraţie creştină, ortodoxă. Au
practicat asasinarea ca metodă de luptă poli-
tică, asasinând trei prim-miniştri ai Români-
ei, foşti sau în funcţie: I. G. Duca (29.12.1933),
Armand Călinescu (21.09.1939) şi Nicolae
Iorga (27.11.1940). Codreanu, zis „căpitanul”,
a fost arestat în mai 1938 şi omorât în detenţie
în noaptea de 29–30.11.1939, sub motiv că ar
fi vrut să evadeze.
3. România în relaţiile internaţionale
Ca urmare a Primului Război Mondial, Ro-
mânia a reuşit să-şi desăvârşească unitatea na-
ţională. Mai întâi Basarabia (27 martie 1918),
apoi Bucovina (27 noiembrie 1918) şi Transil-
vania (1 decembrie 1918) s-au unit cu Regatul
României. Astfel, dacă Germania şi Italia re-
uşiseră performanţa similară cu 50 de ani mai
devreme, România – abia la 1918. Scopul di-
plomaţiei româneşti în perioada interbelică a
fost păstrarea integrităţii ţării. Prima acţiune
importantă întreprinsă de diplomaţia româ-
nească a fost cea de la Conferinţa de Pace de la
23
Capitolul 1
Paris (1919–1920), în cadrul căreia s-a obţinut
recunoaşterea noilor hotare ale României. Pri-
ma alianţă regională a fost Mica Înţelegere, în
1921, încheiată cu state nou-apărute sau lărgi-
te care aveau aceleaşi scopuri ca şi România –
Cehoslovacia şi Iugoslavia. A doua alianţă re-
gională a fost Înţelegerea Balcanică, în 1934,
din care mai făceau parte Grecia, Iugoslavia
şi Turcia.
În 1928 România aderă la Pactul Briand-
Kellogg, iniţiat de Franţa şi SUA, care prevedea
interzicerea războiului ca mijloc de rezolvare a
litigiilor dintre state. În anul următor, 1929, Ro-
mânia semnează şi Protocolul de la Moscova,
prin care URSS îşi asumă aceleaşi obligaţii. Ro-
mânia a susţinut, de asemenea, o serie de acor-
duri iniţiate în cadrul Ligii Naţiunilor, creată în
1919, şi care îşi propunea salvgardarea păcii şi
asigurarea independenţei şi integrităţii teritori-
ale ale tuturor statelor membre. Un rol deosebit
în acest sens l-a avut renumitul diplomat român
Nicolae Titulescu, care a deţinut funcţia de pre-
şedinte al Adunării Generale a Ligii Naţiunilor
doi ani consecutiv, în 1930 şi 1931.
Prăbuşirea Franţei în iunie 1940 a lipsit Ro-
mânia de cel mai important aliat pe continen-
tul european şi ţările vecine au folosit la maxi-
mum izolarea internaţională a României pen-
tru a obţine o parte din teritoriile sale.
4. Relaţiile sovieto-române
şi chestiunea Basarabiei
Sfatul Ţării, organ legislativ constituit în
mod democratic şi reprezentativ, a votat Decla-
raţia de Unire cu România pe 27 martie 1918.
În anul 1928, la Paris, 15 state au semnat
Pactul Briand-Kellog, de respingere a războiului.
România a aderat la acest pact pe 4 septembrie 1928
24
C U R S
Nicolae Titulescu, alături de membrii Comisiei de Coope-
rare Intelectuală Internaţională de pe lângă Societatea
Naţiunilor (al treilea din rândul întâi, Albert Einstein), 1930
Moscova, deşi a recunoscut anterior legitimita-
tea Sfatului Ţării, a protestat împotriva actului
Unirii. În toată perioada interbelică autorităţile
sovietice au dus o politică de destabilizare a si-
tuaţiei din Basarabia, transferând bani pentru
ilegalişti, trimiţând bande înarmate, la Hotin,
Bender (1919) şi Tatarbunar (1924). După eşecul
rebeliunii de la Tatarbunar, precum şi al confe-
rinţei sovieto-române de la Viena, Moscova şi-a
schimbat strategia. Pe malul stâng al Nistrului,
în Ucraina, a fost creată, la 12 octombrie 1924,
RASSM, în intenţia de a arăta comunităţii in-
ternaţionale că în 1918 România ar fi dezbinat
poporul moldovean. Era o diversiune, pentru că
Moldova istorică nu a cuprins niciodată terito-
rii din stânga Nistrului şi acolo românii moldo-
veni erau în minoritate. RASSM a fost creată în
scopuri geopolitice, de justificare a expansiunii
comunismului în teritoriile româneşti. De fapt,
diplomaţii sovietici au recunoscut în discuţii
neoficiale că Moscova are nevoie de Basarabia
pentru a asigura securitatea oraşului Odesa, cel
mai mare port sovietic la Marea Neagră.
Soarta Basarabiei a fost decisă de Pactul Rib-
bentrop-Molotov din 23 august 1939. Ocupaţia
sovietică a Basarabiei a început la 28 iunie 1940,
la câteva zile după capitularea Franţei. Ame-
ninţată de Bulgaria şi Ungaria cu o agresiune
armată, România e nevoită să accepte evacua-
rea Basarabiei (dar şi a nordului Bucovinei, ne-
inclusă în Pactul sovieto-german din 23 august
1939). Cu pierderi enorme, România a evitat
soarta Poloniei, lichidată în septembrie 1939.
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
D O S A R
A . Din M emoriul
fostului mareşal al nobilimii
din Basarabia
Aleksandr K rupenksi la
Congresul de Pace de la Paris
„Însuși Sfatul Ţării, sub influenţa
Guvernului României, în ziua de 27 mar-
tie 1918 a votat unirea Basarabiei cu Ro-
mânia. Însă Unirea a fost votată numai
cu condiţia că garanta Basarabiei o largă
autonomie, păstrarea tuturor instituţiilor
guvernamentale şi democratice ruseşti,
precum şi menţinerea Curţii, judecători-
lor şi legilor care existau în Basarabia îna-
inte de Unire. Toate aceste condiţii au fost
acceptate de Guvernul român, iar actul
Unirii condiţionate a fost confirmat şi de
Regele României. Cu toate acestea, condi-
ţiile stipulate au fost tratate de România
drept nişte „rebuturi de hârtie” şi niciuna
din ele nu a fost respectată.”
The Roumanian Occupation in
Bessarabia. Documents, Paris, 1920, p. 4
B . D in ultimatumul s ov ie tic
adre s at Ro mânie i , 26 iunie 19 4 0
„În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea
militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică
(Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin
aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în prin-
cipal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană
(…) Acum, când slăbiciunea militară a URSS a trecut
în domeniul trecutului, iar situația internațională care
s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite
din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide
între țări, URSS consideră necesar și oportun ca în in-
teresele restabilirii adevărului să pășească împreună cu
România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoie-
rii Basarabiei Uniunii Sovietice şi transferul părţii de
nord a Bucovinei care ar reprezenta, este drept că nu-
mai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgu-
bire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS
și populației Basarabiei prin dominația de 22 de ani a
României în Basarabia.”
Relaţiile sovieto-române.
Documente, vol. II, 1935-1941, Bucureşti,
Editura Fundaţiei Culturale Române, 2003, p. 325
25
Capitolul 1
Stu d i u d e c a z
Sistemul de învăţământ în România interbelică
În perioada interbelică, în România „universi-
tăţile reprezintă şi instrumente de românizare. În
1919, cele două universităţi din Cluj şi Cernăuţi,
cea de-a doua germană, au devenit ambele ro-
mâneşti. Cu alţi profesori, evident, şi cu româna
ca limbă exclusivă de studii. Studenţii rămân de-
sigur de tot felul în ce priveşte originea etnică sau
religia (…) Mulţi profesori de la Cluj sunt origi-
nari din Vechiul Regat, Transilvania, imediat după
1918, neputând să asigure din propriile resurse
un personal românesc calificat în toate dome-
niile” (Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita inte-
lectuală românească între 1930 şi 1950, Bucureşti,
Humanitas, 2011, p. 96–97).
Din alt punct de vedere, în perioada inter-
belică în România „cei care obţineau gradul de
bacalaureat erau foarte educaţi. Acest grad se
compara mai degrabă cu cel de licenţiat al unei
universităţi americane tipice decât cu o diplomă
a unui liceu american. Educaţia superioară era
de asemenea de o calitate bună. Existau patru
universităţi, două institute politehnice, precum şi
un număr redus de institute foarte specializate.
Numărul studenţilor români în învăţământul su-
perior raportat la totalul populaţiei era mai mare
decât în Cehoslovacia şi era aproximativ la acelaşi
nivel cu Germania” (E. Garrison Walters, The Other
Europe: Eastern Europe to 1945, Syracuse, Syracuse
University Press, 1988, p. 226).
Oameni politici basarabeni
Pan Halippa (1983– Ion Inculeţ (1884–1940),
1979), publicist și om om politic român, pre-
politic român basara- şedintele Sfatului Ţării
bean, militant pentru al RDM, ministru, mem-
afirmarea spiritului ro- bru titular (din 1918) al
mânesc în Basarabia Academiei Române
26
E VA L U A R E
• Determină locul instituţiei monar-
hice și activitatea regilor României
(Ferdinand I, Carol II, Mihai I) în perioa-
da interbelică.
• Explică raportul dintre puterea monar-
hului cu celelalte puteri, în conformita-
te cu Constituţiile adoptate în anii 1923
și 1938.
• Descrie direcţiile politicii externe a
statului român în perioada interbelică.
Precizează specificul relaţiilor sovietice
și chestiunea Basarabiei.
• Caracterizează procesul de integrare a
populaţiei din Basarabia în viaţa poli-
tică a României în perioada interbelică.
• Elaborează un eseu despre caracterul
contradictoriu al vieţii politice româ-
nești în perioada interbelică și impor-
tanţa dezbaterilor politice pentru mo-
dernizarea societăţii.
• Realizează o comunicare scrisă despre
una dintre personalităţile politice basa-
rabene care au contribuit în perioada
interbelică la promovarea valorilor
naţionale.
Ion Pelivan (1875–1954), om Constantin Stere (1865–1936),
politic, publicist, apărător şi om politic, jurist, savant și
promotor al limbii române, scriitor român
animator al vieţii culturale
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL X X

5 Basarabia și România în cel de-al Doilea

Război Mondial, 1939–1945
Cel de-al Doilea Război Mondial a fost cea mai mare confruntare din istorie, însemnând un șir de drame,
distrugeri și pierderi de vieţi umane, precum și materiale, pentru toate popoarele implicate, printre care
și România și Basarabia. Proclamarea neutralităţii României la începutul războiului în septembrie 1939 s-a
bucurat de susţinerea opiniei publice. Dar pierderile teritoriale din anul 1940, printre care Basarabia, nordul
Bucovinei și ţinutul Herţa, au generat consecinţe dramatice pentru populaţie. Generalul Antonescu a luat
decizia de a implica România în războiul împotriva URSS, de partea Germaniei, dar fără a semna o convenţie
militară cu Hitler. În scurt timp Basarabia și nordul Bucovinei au fost recuperate, însă Antonescu nu s-a oprit
la Nistru, ci, alături de Germania, a continuat ofensiva înspre Odesa, Crimeea, Caucaz și regiunea Volgăi. În
1944, în condiţiile ofensivei sovietice, Antonescu a fost arestat, iar România a continuat războiul de partea
Aliaţilor, însă a fost nevoită să cedeze teritoriile de la est de Prut.

E V O C A R E 1. Basarabia şi patru schimbări de regim

• Care au fost consecinţele Pactului
Ribbentrop-Molotov pentru România și
Basarabia?
• Ce a determinat păstrarea neutralităţii
României la începutul conflagraţiei mon-
diale?
• Ce condiţii au impulsionat România să-și
orienteze politica externă spre Germania?
Doliu pentru Basarabia. București, 28 iunie 1940
V O C A B U L A R
Neutralitate – statut internațional prin care un
stat este protejat de o eventuală invazie, în
schimbul angajării formale de a nu se im-
plica în conflicte militare.
Armistițiu – acord între state beligerante în
vederea încetării temporare a operațiunilor
militare.
Cobeligeranță – situația unui stat care benefici-
ază la sfârșitul unui conflict armat de toate
drepturile învingătorilor.
În timpul celui de-al Doilea Război Mon-
dial (1939–1945), Basarabia a trecut prin patru
schimbări de regim: între 1 septembrie 1939 şi
28 iunie 1940 este, ca şi în cei 21 de ani ante-
riori, parte a Statului Român; la 28 iunie 1940
este ocupată de sovietici; în perioada 22 iunie–
30 iulie 1941 revine administraţia româneas-
că, iar în martie–august 1944, Basarabia trece
din nou sub regim sovietic. Venirea Armatei
Roşii în 28 iunie 1940 a fost întâmpinată con-
fuz, în funcție de apartenenţa cetăţenilor la un
grup etnic sau grup social, dar în mare parte
cu nelinişte; revenirea administraţiei româ-
neşti în iunie 1941 a fost considerată de majo-
ritatea etnicilor români şi de anumite minori-
tăţi ca o eliberare. Înaintarea sovieticilor în
primăvara lui 1944 a trezit din nou temerea
că vor fi reluate deportările şi alte represiuni
în masă, precum şi că va fi confiscat pămân-
tul de la ţărani ca în 1940–1941. Aceste temeri
au fost alimentate de evacuarea forţată de că-
tre sovietici a peste 200 de mii de ţărani din
raza de 20 km de la linia frontului în perioada
mai-august 1944. Deşi au promis să păzească
casele şi altă avere lăsată de ţărani, la revenire
aceştia și-au găsit locuinţele devastate, altele
fiind arse sau transformate în grajduri pentru
cai. Bisericile fuseseră pângărite şi de multe
ori transformate în magazii sau grajduri, pe-
reţii și icoanele avân urme de gloanțe.

27
Capitolul 1
C U R S
2. Eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei
de Nord în 1941
Basarabia şi Bucovina de Nord au fost ocu-
pate de sovietici în 28 iunie 1940, ca urmare a
Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august
1939. Uşurinţa cu care România a cedat cele
două provincii estice fără luptă se explică
prin presiunile exercitate de Germania, dar
şi de Ungaria şi Bulgaria. La 22 iunie 1941,
Germania începe atacul împotriva Uniunii
Sovietice, iar România intră în război pentru Cimitirul eroilor români de la Ţiganca, Basarabia, 1941
a-şi recăpăta teritoriile. Statului Român (14 septembrie 1940–23 au-
Iniţial, Armata Roşie a opus o rezistenţă gust 1944), de a intra în război pentru elibe-
înverșunată pe linia Prutului, încercând chiar rarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord ocupa-
să treacă la ofensivă. Pe 22 iunie, sovieticii au te cu un an mai devreme de sovietici, Armata
pierdut în total 48 de aparate de zbor, dintre Română a trecut Nistrul. Din perspectiva lui
care 37 fiind distruse la sol, iar 3 – doborâte Antonescu, deşi nu avea obligaţii contractua-
de apărarea antiaeriană românească. Pierde- le fixate prin vreun tratat cu Hitler de a par-
rile româneşti se ridicau la 10 avioane. O nouă ticipa la război dincolo de graniţele naţionale
ofensivă româno-germană se desfășoară în restabilite, operaţiile militare trebuiau conti-
noaptea de 1 spre 2 iulie 1941. Are loc Bătălia nuate până la victoria finală. Astfel, Armata
Prutului (2–7 iulie) în urma căreia este elibe- Română a participat la cele mai importan-
rată Bucovina de Nord, iar pe 14–16 iulie – in- te bătălii de pe Frontul de Est: bătălia de la
trarea în Chişinău a tancurilor românești din
Odesa (august–octombrie 1941), având aici
Divizia 1 Blindată Română, condusă de gene-
un rol decisiv; bătălii numeroase din Crime-
ralul Sion. Sovieticii au decis retragerea abia
ea; bătălia de la Stalingrad (noiembrie 1942–2
pe 4 iulie 1941. Organele RSSM s-au retras în
februarie 1943). Pe Frontul de Est au luptat
interiorul URSS, evacuând cadrele loiale şi
şi armate ale altor ţări-satelite ale Germaniei,
utilajul industrial, dar şi executând persoa-
precum Italia, Ungaria, Franţa regimului de
nele care nu se supuneau ordinelor sau erau
la Vichy, Slovacia etc. La Stalingrad sectorul
percepute ca duşmani.
ocupat de Armata Română, unde îşi făceau
Pe 20 iulie se declanşează etapa finală a eli-
serviciul şi basarabenii, a fost cel mai vulne-
berării Basarabiei. Corpul 11 Armat Român
rabil și a permis ofensiva Armatei Roşii, con-
reia ofensiva la Oancea, ajungând la Cahul.
duse de Gheorghi Jukov. Românii s-au luptat
În aceeaşi zi, unităţi ale marinei române şi
vitejeşte, dar aşa cum au recunoscut ulterior
germane ocupă porturile Reni, Ismail, Chilia
şi unii ofiţeri germani de rang înalt, nu aveau
şi Vâlcov. Pe 26 iulie, Basarabia este complet
armament modern. Germania se angajase an-
eliberată de sub ocupația sovietică. La luptele
terior să ofere armamentul şi muniţiile nece-
din nordul Bucovinei şi Basarabia din 22 iu-
sare, dar considerente de securitate şi teama
nie–31 iulie 1941 au luat parte 473 103 soldaţi
că ar putea fi folosite la un moment dat împo-
şi ofiţeri români, pierderile umane cifrându-
triva Wehrmacht-ului au prevalat. Pe Frontul
se la 24 396 de morţi, răniţi şi bolnavi.
de Est şi-au pierdut viaţa 150 de mii de sol-
3. Campania din Est daţi, iar alţi 180 de mii au căzut în prizonie-
rat, dintre care puţini au supravieţuit, date
În ciuda scopului declarat de generalul, fiind condiţiile aspre de detenţie din lagărele
apoi mareşalul Ion Antonescu, Conducător al de concentrare sovietice.

28
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
C U R S
I. Antonescu și Regele Mihai pe Frontul de Est
4. Campania din Vest
La 23 august 1944, Ion Antonescu este
arestat de regele Mihai pentru că refuzase
semnarea imediată a armistiţiului cu Aliaţii.
Antonescu credea că cu cât mai mult va re-
zista armata, cu atât mai mare era şansa de a
evita ocupaţia sovietică şi comunizarea ţării.
România declară război Germaniei naziste pe
24 august 1944 şi va lupta până la înfrânge-
rea acesteia, la 8 mai 1945. Armata Română
a participat astfel la eliberarea Ungariei, Ce-
hoslovaciei şi Austriei. Efortul din campania
din Vest a fost nu mai mic decât cel din Est:
la operațiunile militare a luat parte un efectiv
de 540 de mii de ostaşi şi ofiţeri, din care 150
de mii şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă. Par-
ticiparea României la campania din Vest i-a
determinat pe aliaţii occidentali şi mai ales pe
sovietici să-i restituie Transilvania de Nord,
cedată Ungariei conform Dictatului de la Vie-
na din 30 august 1940. Şi basarabenii partici-
pă la campania din Vest, dar încadraţi în uni-
tăţi ale Armatei Roşii, întrucât Basarabia era
considerată de sovietici parte componentă a
URSS, şi nu a României. Basarabenii – cu ex-
cepţia notabilă a găgăuzilor şi bulgarilor, care
nu au fost mobilizaţi de sovietici – au luptat,
de regulă, pe linia întâi a frontului, ceea ce a
determinat o mortalitate ridicată printre aceş-
tia (257 de mii mobilizaţi, dintre care au murit
și au dispărut fără urmă 40 de mii).
5. Holocaustul
Al Doilea Război Mondial a avut şi o dimen-
siune ideologică şi rasială foarte puternică. Hit-
ler dorea nu numai dominaţia europeană şi glo-
bală, dar şi eliminarea unor rase zise inferioa-
re. Ţinta principală în acest sens o reprezentau
evreii ca popor, parte pentru că erau consideraţi
rasă inferioară, parte pentru că erau priviţi în
mitologia nazistă ca vinovaţi de înfrângerea
Germaniei în Primul Război Mondial. Majori-
tatea evreilor europeni au fost exterminaţi fie
prin gazare, execuţii, fie prin înfometare. Au fost
omorâți astfel circa șase milioane de evrei, ceea
ce a căpătat denumirea de Holocaust („ardere
completă”, de la faptul că după gazare corpu-
rile erau incinerate) sau Shoah („catastrofă”).
Şi evreii români au avut de suferit în masă
din cauza politicii naziste antisemite, la care
s-a aliniat cu anumite rezerve şi România an-
tonesciană. În special au fost vizaţi evreii din
Basarabia, circa 55 de mii fiind omorâţi în
lunile iunie-septembrie 1941 de Armata Ro-
mână, jandarmi, de soldaţii germani şi unită-
ţile speciale de exterminare Einsatzgruppe D.
Cei care au supravieţuit execuţiilor sau nu au
reuşit să se evacueze cu sovieticii, circa 80 de
mii, au fost deportaţi în masă în Transnis-
tria – teritoriul dintre Nistru şi Bug –, admi-
nistrată de România. Din Bucovina au fost
deportaţi circa 90 de mii de evrei. În total, în
Transnistria, în septembrie 1942, se aflau cir-
ca 210 mii de evrei din Basarabia, Bucovina şi
localnici (aceştia erau vreo 60 de mii). Dintre
evreii basarabeni supravieţuiesc (câteva mii
au emigrat în Palestina) numai circa 14 mii
în 1943–1944, majoritatea lor fiind omorâţi
prin condiţiile inumane de viaţă, înfometa-
re sau execuţii la care iau parte Armata Ro-
Lagărul de exterminare de la Bohdanivka, judeţul Golta,
de pe malul Bugului, reprezintă poate pagina cea mai
neagră a Holocaustului din Transnistria
29
Capitolul 1
mână, Armata Germană, etnicii germani locali,
dar şi naţionaliştii ucraineni, aliaţi ai Germaniei
naziste. Evreii din alte provincii ale României nu
au fost deportaţi în Transnistria, dar au fost mobi-
lizaţi la muncă forţată. În 1942–1943, Antonescu
a refuzat să trimită evreii care au supravieţuit în
Transnistria în camerele de gazare din teritorii-
le poloneze – la Auschwitz-Birkenau, Treblinka,
Sobibor, Chełmno, Belzec şi Majdanek.
Germania a fost prima care şi-a asumat crimele
Holocaustului imediat după 1945. A fost urmată,
foarte târziu, de alte state, care din iniţiativă pro-
prie sau fiind presate de germani au exterminat
o parte importantă a evreilor lor: Franţa (1997),
România (2004) etc. În 2006, ONU a stabilit ziua
de 27 ianuarie ca zi de comemorare a victimelor
Holocaustului.
A . Pie rde ril e de vie ţ i umane în
rândul ev re il or și re sp ons ab ilit atea
autorit ăţ il or (19 4 0 –19 45)
„…Pierderile de vieți au fost evaluate de circa
15 000 din Vechiul regat, Transilvania de Sud și
Bucovina de Sud; la 108 710 din Basarabia, nordul
Bucovinei și ținutul Herța; 90 295 din Ungaria. În
total, 214 005.
Răspunderea revine autorităților româno-ger-
mane pentru 123 710 victime și celor ungare sub
directiva lui Eichmann pentru 90 295.
În nicio țară dominată de naziști n-a supraviețuit
o așa mare proporție a populației evreiești…”
Dinu G. Georgescu, România
în al Doilea Război Mondial, București, 1999
Control de acte la intrarea în ghetoul din Chișinău, 1942
30
D O S A R
B. Poziţia lui Antonescu
faţă de evrei
„Aşa că vă rog să fiţi implacabili, ome-
nia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu are
ce căuta aici… Cu riscul de a nu fi înţeles
de unii tradiţionalişti care mai pot fi prin-
tre dv., eu sunt pentru migrarea forţată a
întregului element evreu din Basarabia şi
Bucovina, care trebuie zvârlit peste gra-
niţă… Veţi fi fără milă cu ei… Nu ştiu
peste câte veacuri neamul românesc se
va mai întâlni cu libertatea de acţiune
totală, cu posibilitatea de purificare et-
nică şi revizuire naţională… Este un ceas
când suntem stăpâni pe teritoriul nostru.
Să-l folosim. Dacă este nevoie, să trageţi
cu mitraliera. Îmi este indiferent dacă
în istorie vom intra ca barbari… Îmi iau
răspunderea în mod formal şi spun că nu
există lege… Deci, fără forme, cu libertate
completă.”
Ion Antonescu,
Stenograma şedinţei guvernului
din 8 iulie 1941
C. Reacţia basarabenilor la reveni-
rea Armatei Române în iulie 1941
Starea de spirit era disperată, deoarece
li se ridicase totul dându-se la cei săraci,
la cei leneşi, la cei perverşi şi la puzderia
societăţii, dar numai din acei care aderau
şi lăudau regimul comunist. Populaţia paş-
nică şi loială regimului nostru era perse-
cutată în cel mai grozav chin, era pusă la
dări insuportabile pentru ca în caz de ne-
achitare a lor la termen, să se găsească mo-
tivul şi momentul oportun din partea au-
torităţilor sovietice pentru deportare, sau
executare în mod nocturn. Această stare
a durat până la începutul războiului şi in-
trarea trupelor noastre pentru recucerire.
Populaţia loială a răsuflat uşor la intrarea
noastră şi a adus laude lui Dumnezeu că au
scăpat de regimul bolşevic, care le urmă-
rea distrugerea.
ANIC, PCM-IGJ, dosar 10/1941, f. 1
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL X X

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Mărturiile unui ofiţer român de pe Frontul de Est
La ora 6,00, 18 iulie [1941]. O formaţiune de tancuri, urmată de plu- • Descrie împrejurările intrării
toane de infanterie, ne atacă strâns pe toată linia. Frumoasă, genială idee României în război, alături
tactică, pot spune. Ne-au lăsat să trecem Nistrul, ne-au simţit slăbiciunea de Germania, împotriva
şi acum vor să ne arunce în apă să ne înece. Bravo vouă, ciolovecilor! URSS.
Material antitanc nu avem în afară de câteva sticle de benzină. Ce este • Analizează argumentele in-
de făcut? Îmi scot pistolul, îmi fulgeră prin creier gândul sinuciderii. Mă vocate de către Ion Anto-
ridic în picioare şi văd cum se apropie – la pas – tancurile. Ostaşii mei, nescu pentru motivarea in-
care nu mai văzuseră tancuri decât din carton la poligonul de tragere, trării României în război și
ciulesc urechile şi încep să privească înapoi. exprimă-ţi opinia cu referire
Privind cum se apropie tancurile, observ că acestea se tot opresc la decizia luată.
din când în când, fiind părăsite de însoţitori care fugeau în porumb.
Se ridica capacul turelei şi de aici ieşea câte un şef – probabil, poli- • Caracterizează măsurile ad-
truc – şi cu pistolul culca la pământ unul-doi şi punea în ordine pe ministrative de bază între-
cine mai găsea dintre cei fugiţi prin porumb. Operaţiunea se repe- prinse de statul român în
ta. La dreapta, observ cum o companie din Batalionul 4 Vânători de Basarabia și nordul Bucovi-
Munte care, la ivirea tancurilor, face cale întoarsă către Nistru. Pâlcuri nei în anii 1941–1944.
din Batalionul 23 Vânători de Munte se strecoară către apă. Situaţia • Determină relaţiile de
este cum nu se poate mai critică. cauzalitate dintre operaţia
26 iulie 1941… Cu eşaloanele dinapoi nu mai avem legătură. Bucă- Iași-Chișinău (20–29 august
tăriile, cu trenul de luptă, nu ne găsesc sau nu vor să ne găsească, astfel în- 1944) și evenimentele de la
cât pe lângă oboseală – căci mărşăluim de o lună de zile – ne mai mistuie București (23 august 1944).
acum foamea şi setea. Este ora 18,20. După bombardamentul continuu
• Apreciază Proclamaţia regelui
şi intens, ruşii atacă viguros cu infanteria şi cu opt care de luptă, care, prin
Mihai I din 23 august 1944.
surprindere, apar dintr-o pădurice apropiată. Trei dintre ele năvălesc pes-
te noi să ne strivească, căci de abia apucasem să ne cuibărim în măşti • Realizează o axă cronologică
individuale. Între ostaşii mei, puţină panică, dar repede se reculeg şi, mai pe care vei plasa principa-
cu sticla cu benzină, mai cu cartuşe perforante, în mai puţin de 15 minute lele date și evenimente din
aceste trei tancuri sunt complet imobilizate şi încep să ardă. anii 1940–1945 referitoare la
19 august,1941. Bombă: nu mai ajungem în ţară, acasă, aşa cum eram spaţiul românesc.
atât de siguri şi făcusem toate pregătirile. Iluziile s-au spulberat. Personal,
sincer mărturisesc că mă simţeam oarecum jignit, căci prea repede daţi
de o parte de nemţi, mai cu seamă când am aflat că ungurii sunt acum
la Nikolaev (intrarea Bugului în Marea Neagră). Cu cât vom merge cu ger-
manii mai adânc în URSS, vom putea pretinde Ardealul de Nord, care a
fost rupt din trupul patriei noastre. Cred că nu mă înşel.
15 august 1943. Poate bunul Dumnezeu îmi ajută să scap cu viaţă
din această vâltoare a morţii, să ajung la frumoasa noastră gospodărie
şi acolo, ca bătrân, la gura sobei, să-mi depăn amintirile, căci, Doamne,
prin multe am trecut şi multe am pătimit! Să hoinăresc cu nepoţii prin
coclaurile Poienii şi Postăvarului, şi iarna, pe omătul imaculat, să alu-
nec cu ei, să zbor cu ei pe schiuri pe panta Sulimanului. Seara, la gura
sobei să le povestesc întâmplările mele, să le spun poveşti cu zmei
paralei, cu Ilene Cosânzene. Doamne, ajută-mi!
Vasile Scârneci, Viaţa şi moartea în linia întâi.
Jurnal şi însemnări de război, 1916–1920, 1941–1943,
Bucureşti, Editura Militară, 2012
Vasile Scârneci, comandant al
Imaginează-ți că participi la evenimentul descris de autorul Batalionului 3 Vânători de Munte, parti-
studiului de caz. Descrie emoțiile pe care le simți. Cum ai cipant la campania din Est (1941–1943)
schimba situația, dacă ai avea posibilitate?

31
Capitolul 1
C U R S

6 Represiuni politice în RSS Moldovenească

şi în România comunistă
Comunismul şi-a propus construirea unei societăţi noi, în care să nu existe conflicte de ordin social, naţional
etc. Clasa de mijloc, care constituie baza unei societăţi democratice, a fost lichidată sub pretextul că ea nu are loc
în noua societate şi subminează regimul comunist. Deşi s-a pretins a fi un regim inspirat din idealurile iluminismu-
lui şi socialismului, regimul comunist a justificat aplicarea terorii în masă şi lichidarea fizică a unor întregi categorii
sociale. Represiunile comuniste împotriva unor oameni nevinovaţi, fără respectarea formală a prezumţiei de nevi-
novăţie, sunt definite drept crime împotriva umanităţii. Principalele metode de represiune politică sub comunism
au fost execuţiile sumare, arestul şi tortura, deportările şi înfometarea în masă. În RSSM represiunile în masă au
încetat după 1953, dar au continuat la nivel individual sau de grup. În România, sistemul represiv comunist a avut
dinamica sa proprie, deţinuţii politici condamnaţi în anii 1940–1950 fiind eliberaţi abia în 1964.

E V O C A R E
• Ce semnificaţie au anii 1940 și 1944 în isto-
ria poporului nostru?
• De ce autoritatea partidelor de stânga
a crescut după cel de-al Doilea Război
Mondial?
• În ce condiţii a fost instaurat regimul sovie-
tic în RSSM?
Copii din familiile deportate în Siberia, 1950
V O C A B U L A R
Deznaționalizare – proces prin care o comuni-
tate națională este lipsită de limba și cultura
proprie.
Cenzură – putere dată unei autorități sau per-
soane de a exercita un control asupra con-
ținutului corespondenței, publicațiilor etc.,
de a interzice sau a suprima apariția unor
publicații.
Deportări – măsură represivă de masă prin
care se urmărește eliminarea unei categorii
sociale considerate recalcitrante.
1. Caracteristici ale sistemului represiv
comunist în RSSM şi în România
Regimul comunist a fost impus prin forţă în
fostul imperiu ţarist şi extins ulterior prin mijloace
militare în alte state sau regiuni ale Europei. Prime-
le teritorii româneşti în care a fost impus comunis-
mul au fost Basarabia, Bucovina de Nord şi Ținutul
Herţei, în iunie-iulie 1940, ca urmare a aplicării
Protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molo-
tov din 23 august 1939. Ocupaţia sovietică a acestor
teritorii a anticipat extinderea comunismului în în-
treg spaţiul românesc după 1944. După ce regimul
s-a impus prin forţa armelor din exterior, a început
procesul de identificare şi eliminare a duşmanilor
din interior. Represiunea politică a fost aplicată pe
larg împotriva ţăranilor, comercianţilor, funcţiona-
rilor statului român, intelectualităţii etc. În RSSM,
pe lângă execuţiile sumare din primul an de ocu-
paţie şi după 1944, principala metodă de eliminare
a „inamicului de clasă” a fost înfometarea popula-
ţiei şi organizarea deportărilor în Siberia, Extremul
Orient şi Kazahstan. În România, elitele economice
(ţăranii înstăriţi, numiţi peiorativ chiaburi, precum
şi proprietarii de întreprinderi comerciale şi banca-
re) au fost deportate în interiorul ţării, mai ales în
stepa Bărăganului din Muntenia, devenită o Sibe-
rie românească. Pe de altă parte, elitele politice sau
membri ai partidelor politice au fost încarceraţi în
închisorile de la Aiud, Sighet şi Piteşti.
Cei în vârstă au murit în timp scurt din cauza con-
diţiilor aspre de detenţie, iar celor tineri li s-a aplicat
un regim de reeducare prin tortură, care era compa-
rabil, iar uneori depăşindu-l prin cruzime, cu cel din

32
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
C U R S
URSS în anii 1930. Pe de altă parte, colectiviza-
rea în RSSM a fost încheiată la scurt timp după
ultima mare deportare în masă din iulie 1949. În
România, la rândul său, colectivizarea agricultu-
rii a avut o dinamică proprie, încheindu-se în linii
mari în 1961. În URSS şi RSSM în particular, ma-
joritatea victimelor politice din anii stalinismului
au fost eliberate din gulag între 1953 și 1957, dar
acestora nu li s-a permis să revină la locurile lor de
baştină. După 1953–1957, represiunea în RSSM a
fost aplicată individual și în cazul unor mici gru-
puri până în anii ’80. În partea dreaptă a Prutului,
destalinizarea a fost mai târzie şi mai limitată, iar
după 1971 Ceauşescu a accentuat caracterul stali-
nist al regimului său care s-a intensificat mai ales
după 1980 şi a durat până în decembrie 1989.
2. Deportările din iunie 1941, 1949
şi 1951
Prima deportare în masă a avut loc în noap-
tea de 12 spre 13 iunie 1941, cu zece zile îna-
inte de începutul războiului germano-sovietic.
Scopul regimului comunist era să elimine cate-
goriile sociale considerate periculoase în cazul
declanşării războiului. Aici au intrat membri ai
partidelor politice din România interbelică, in-
diferent de orientarea lor ideologică (legionari,
cuzişti, liberali, ţărănişti), mari comercianţi şi
proprietari agricoli, foşti funcţionari ai statului
român. La 1940, din teritoriile româneşti ane-
xate au fost deportate 31 419 persoane. Dintre
Scene din gulag văzute de basarabeanca Eufrosinia Kersnovski
Deportaţi în locuri îndepărtate – gulag
acestea, 18 392 de persoane erau din RSSM, iar
11 844 de persoane – din celelalte teritorii ro-
mâneşti anexate la 28 iunie 1940.
Deportarea din 5–6 iulie 1949 a fost mult mai
amplă, cuprinzând peste 35 de mii de persoane.
De data aceasta cea mai mare parte a contingen-
tului au alcătuit-o ţăranii înstăriţi sau cei consi-
deraţi a fi sub influenţa acestora. Motivul invo-
cat era acela că ţăranii cu pământ se vor opune
intrării în colhozuri. Cea de-a treia deportare
în masă, din 31.03–01.04.1951, a cuprins 2 617
persoane, majoritatea membri ai confesiunii
neoprotestante Martorii lui Iehova, consideraţi
inamici periculoşi ai regimului comunist.
Pe lângă aceste deportări, au avut loc și alte-
le, la nivel individual şi de mici grupuri.
3. Foametea din 1946-1947
O altă formă de represiune inumană utiliza-
tă de puterea sovietică în RSS Moldovenească a
fost înfometarea în masă
a populaţiei. În perioada
august 1946–august 1947,
în RSSM au murit de foa-
me cel puţin 150 de mii de
persoane. În documente-
le epocii, nu se întâlnea cu-
vântul „foamete”, se vor-
bea de „probleme de sub-
nutriţie”, „cazuri de dis-
trofie”, regimul comunist
evitând să fie astfel com-
parat cu cel nazist, care a
practicat pe larg metoda
înfometării deţinuţilor.
Astfel, în perioada foame-
33
Capitolul 1
tei din cei doi ani, 1946 şi 1947, au fost înregistrate
389 de mii de cazuri de distrofie, dintre care 240
de mii numai în perioada februarie–martie 1947.
Au fost înregistrate pentru prima dată în istoria
Basarabiei cazuri de canibalism.
Foametea din anii 1946 şi 1947 a constituit
pentru puterea comunistă un instrument de
grăbire a ritmului colectivizării agriculturii.
Astfel, cei care intrau imediat în colhoz erau aju-
taţi cu produse alimentare, iar cei care refuzau
erau lăsaţi să moară de foame. Cu toate acestea,
foametea nu a determinat schimbarea radica-
lă a atitudinii populaţiei locale faţă de puterea
sovietică. A fost nevoie de organizarea unei
operaţiuni de deportare în masă de o amploare
mult mai mare decât cea din iunie 1941, pentru
a înfrânge spiritul de rezistenţă al ţăranilor faţă
de procesul de colectivizare a agriculturii.
4. Rezistenţa armată
În România, rezistenţa armată împotriva
regimului comunist a fost mai puternică şi a
durat până în anii ’60. Majoritatea grupelor
armate au activat în munţi. În RSSM, prin
comparaţie, au activat mai puţine grupuri ar-
mate. Cea mai mare parte au acţionat în zona
centrală a Basarabiei, în Codri. Cele mai im-
portante organizaţii antisovietice au fost, în
acest sens, Organizaţia Naţională „Arcaşii lui
Ştefan”, Grupul antisovietic condus de Filimon
Bodiu, „Sabia Dreptăţii”, „Partidul Libertăţii”,
„Armata Neagră” şi „Uniunea Democratică a
Libertăţii”. Prima, din punct de vedere crono-
logic şi după principiile programatice, „Arca-
şii lui Ştefan” (1945–1947) a fost cea mai im-
Membrii organizaţiei antisovietice „Arcaşii lui Ştefan”, 1947
34
C U R S
portantă organizaţie, făţiş antisovietică, de pe
teritoriul Basarabiei. Din păcate, organizaţia a
fost deconspirată prematur. Acte teroriste îm-
potriva unor lideri comunişti au fost organiza-
te, îndeosebi, de grupul lui Filimon Bodiu.
Şefii de partid nici nu bănuiau că ţăranii convocau şedinţe
fără ştiinţa lor
5. Represiunile politice în RSSM după
1956
Represiunea comunistă a continuat şi după
moartea lui Stalin. O parte a acţiunilor de
după 1953 sunt îndreptate împotriva „politicii
naţionale” sovietice: în 1956, Zaharia Doncev,
condamnat de KGB la 7 ani de închisoare pen-
tru că s-a adresat moldovenilor să-şi păstreze
demnitatea naţională şi a vorbit în termeni
pozitivi despre România, patria sa de altăda-
tă; în 1966, Gheorghe Muruziuc, condamnat
la o lună de spital psihiatric şi doi ani de de-
tenţie pentru arborarea tricolorului românesc;
în 1966, Mihai Moroşanu este condamnat la
doi ani de închisoare pentru „naţionalism”,
deoarece s-a împotrivit strămutării din cen-
trul Chișinăului la periferie a statuii lui Ştefan
cel Mare şi a cerut unei vânzătoare să-i vor-
bească în limba sa maternă, româna; în 1971,
studenta Lilia Neagu şi eleva Asea Andruh
sunt condamnate la doi ani de lagăr de corec-
ţie prin muncă şi, respectiv, un an de muncă
obligatorie într-o întreprindere din Chişinău
pentru împânzirea oraşului cu 40 de inscripţii
antisovietice; în 1972, membrii Frontului Na-
ţional Patriotic au fost condamnaţi la termene
de detenţie şi exil în Siberia de la patru la 12
ani (Alexandru Usatiuc, Gheorghe Ghimpu,
Valeriu Graur, Alexandru Şoltoianu) pentru
că au cerut unirea cu România.
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL AL X X- LE A
D O S A R
A. Fo a m e te a
Victor Volcinschi, născut la Bădrăganii
Vechi, raionul Edineţ: „La noi, la Bădrăganii
Vechi, raionul Edineţ, au fost cazuri grave de
tot. S-au mâncat frate pe frate şi, peste câţiva
ani, cei rămaşi în viaţă şi-au ieşit din minţi…
Prin martie–aprilie [1946] s-a început criza.
Tata a încercat să ascundă prin grajd la vacă,
prin alte părţi, dar cei cu scuturatul au cotro-
băit pretutindeni, cu furca şi cu o vergea de fier
ne-au găurit toate acareturile de-a mărunţelul…
Cel mai tângă îţi era că ne-au „vândut” oamenii
de sat, cu care-ai cununat şi-ai botezat, cei cu
care-ai holteit şi ai păscut bobocii şi vitele – de
cei din raion nici nu mai ziceai nimica… În ’46
s-au suit fără sinchiseală în pod şi au măturat
tot puţinul agonisit cu greu – da, e adevărat, nu
se făcuse roada vara şi toamna, dar, totuşi, ne
trăgeam zilele cu ce ne-ar fi lăsat, măcar nişte
cioturi de păpuşoi pentru un cir de mămăligă cu
un pumn de făină la un ceaun de apă. Da aşa –
au pustiit totul, şi nu străinii, da chiar de-ai noş-
tri, cei de sat, ieşindu-și din piele ca să fie la ni-
velul cerinţelor înaintate de raion!”
Larisa Turea, Cartea Foametei, 2008
B. Pau l G o m a a d e r ă l a C a r t a 77
Mă declar solidar cu acţiunea voastră. Situaţia
voastră este şi a mea: situaţia Cehoslovaciei este
– cu deosebiri nefundamentale – şi a României.
Trăim, supravieţuim în acelaşi lagăr, în aceeaşi
Biafră (capitală: Moscova). Voi, cehii şi slovacii,
aţi avut un ’68, ungurii, un ’56, polonezii: ’56, ’71
şi… mereu; germanii de est au avut un Berlin şi
au un Biermann. Noi, românii, nu avem aseme-
nea repere. Dar nu totdeauna suferinţa este di-
rect proporţională cu intensitatea strigătului de
revoltă. Voi (ca, de altfel, polonezii, germanii din
Est, ungurii şi bulgarii), voi sunteţi sub ocupaţie
rusească; noi, românii, ne aflăm sub ocupaţie ro-
mânească – la urma urmei, mai dureroasă, mai
eficace decât una străină. Dar avem toţi aceeaşi
lipsă de drepturi elementare, aceeaşi batjocorire
a omului, aceeaşi neruşinare a minciunii – peste
tot. Peste tot: sărăcie, haos economic, demago-
gie, nesiguranţă, teroare.
Paul Goma, Scrisori întredeschise. Singur
împotriva lor, Oradea, Multiprint, 1995, p. 56
(text original – 1977)
C. M ă r tu r i e d e s p r e d e p o r t a r e a
d i n 5 – 6 i u l i e 19 49
„La unii veniseră rudele de prin apropiere
de Bălţi să-i petreacă la tren şi voiau să le mai
transmită ceva, dar soldaţii nu le dădeau voie şi
împingeau cu puştile şi răcneau. Era un adevă-
rat coşmar. Seara ne-au adunat pe toţi şi ne-au
încărcat în nişte vagoane pentru vite: peste tot
locul balegă, paie şi murdărie ! De o parte şi alta
erau câte un rând de poliţe şi două ferestruici
cu gratii (…) Oamenii au intrat cum au putut,
şi-au aşternut bagajul jos şi s-au culcat. Aer nu
era, că uşile le-au închis imediat. Când năduşeai
de tot sau nu mai puteai de atâta duhoare, te du-
ceai să sufli oleacă la fereastră. Aşa am mers spre
Siberia. Tot la trei zile o dată opreau trenul în
vreo gară şi îl alimentau cu apă. Pe urmă dădeau
voie să iasă câte unul din vagon cu căldarea, să o
umple. Dar cât era o căldare de apă la treizeci şi
cinci de oameni?! Ne ajungea pe o zi, cu ţâra, şi
pe urmă iar sete şi sete, mai ales că primeam de
mâncare, tot la trei zile, nişte peşte sărat. Nevoile
le făceam într-o gaură din scândură, acolo, în
podeaua vagonului. Noi, copiii, nu ne ruşinam
chiar aşa, dar flăcăii şi fetele mari ce ruşine mai
trăgeau (…) După trei săptămâni de mers am
ajuns la porţile Siberiei, în Ural. De-acum, tot la
câteva ore trenul se oprea şi se auzea vorbă afa-
ră. Cazacu Petre, care ştia ruseşte, ne-a lămurit
că sunt „cumpărători”. Prin satele unde opream,
şefii de colectivă veneau să vadă „robii” ca să-i
năimească la lucru, la colhoz, că nu avea cine în-
griji pământul şi vitele. Şi începeau să ne între-
be: — Câţi sunteţi? Cum sunteţi? Care-i bărbat
mai puternic? Care-i femeie puternică? Bătrâni
nu ne trebuie, copiii nu ne trebuie (…) Când s-a
luminat de ziuă, ne-au aranjat pe la case, pe la
rusoaice. Ele erau toate văduve, vreo trei bărbaţi
erau numai în tot cătunul, şi aceia invalizi de
război. Casele erau mici, cu bucătărie şi odaie. Pe
rusoaice le-au înghesuit în bucătărie, iar nouă,
fiindcă eram mulţi, ne-au dat odăile, să le plătim
în zile-muncă.”
Margareta Cemârtan-Spânu, în volumul
Să nu ne răzbunaţi. Mărturii despre suferinţele
românilor din Basarabia, Ed. Monahul Moise,
Alba-Iulia, Reîntregirea, 2012, p. 30-31, 34-36
Analizează documentele și determină carac-
teristicile fenomenelor descrise.
35
Capitolul 1

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Metode de tortură în România comunistă
„Bătaia deţinuţilor cu ciomege, cu vână de bou, curele, • Caracterizează manifestările
frânghii, picioare de la paturi, cozi de mătură, ţinerea deţinuţi- regimului comunist totalitar.
lor în poziţii chinuitoare timp îndelungat cu ochii la bec, într- • Descrie deportările,
un picior, cu bagaje de la 20 la 40 kg pe spate, statul cu faţa la desfășurate de autorităţile
perete, pe şezut, cu mâinile întinse la picior, smulgerea părului sovietice în RSSM în anii post-
din cap şi a mustăţilor cu mâna pe viu, sau cu ajutorul unui belici și explică politica statului
aparat confecţionat dintr-un nasture prins cu aţă, strivirea de- sovietic.
getelor de la mâini şi picioare prin folosirea unui instrument
• Demonstrează caracterul repre-
special confecţionat de ei, punerea unei cantităţi exagerat de
siv al regimului comunist din
mare de sare în mâncare fără să se dea apoi apă deţinuţilor,
RSSM.
obligarea deţinuţilor sub teroare de a mânca în poziţii inco-
mode, fără să folosească mâinile, de a mânca mâncarea fier- • Demonstrează că politica de ru-
binte, direct, fără să o mestece, opărindu-şi limba şi esofagul, sificare realizată în RSSM are anu-
dezlipindu-se pielea de pe limbă şi buze, obligarea deţinuţilor mite urmări și în etapa actuală.
sub tortură să mănânce materii fecale, fie ale lor, fie ale altor • Selectează din surse suplimen-
deţinuţi, să bea urină, urinându-se în gura lor, punerea deţi- tare informaţii despre primele
nuţilor de a se bate cap în cap unii cu alţii până li se umflau forme de rezistenţă anticomu-
capetele şi cădeau în nesimţire.” nistă în RSSM și România în
perioada postbelică.
D o cu m e nte

La alcătuirea unui dosar sau a unui material întocmit de

procuror, se lucra cu migală şi multă responsabilitate şi am
curajul să afirm că munca acestor oameni a fost efectuată cu
abnegaţie şi poate că Procuratura este instituţia care, în ace-
le timpuri grele de dictatură comunistă prin care a trecut ţara
noastră, prezintă poate cele mai puţine pete negre în compara-
ţie cu alte organe de represiune, dacă se au în vedere ingerinţele
şi presiunile de tot felul care se exercitau de forţa conducătoare Istoricul Gheorghe I. Brătianu a refuzat
să rescrie istoria Basarabiei din pers-
asupra celor care se străduiau să aplice spiritul legilor cât mai pectivă sovietică, preferând să moară la
puţin bazat pe lupta de clasă şi abuzuri. închisoarea de la Sighet, 1953
George Pavel Vuza, Însemnările unui procuror. Procuratura
văzută din interior, Bucureşti, Editura Vremea, 2008, p. 30

7 martie 1947. Epidemia de tifos s-a răspândit şi în căminele

studenţeşti. Astăzi căminele universităţii au fost supuse caran-
tinei. E clar că, dacă bântuie foametea, vor bântui şi epidemiile,
se ştie de mult acest lucru: nu e greu de ghicit, e greu de lecu-
it… La numărul celor care au murit de foame, se vor adăuga şi
cei care vor muri de tifos. 24 martie 1947. Astăzi mi s-a povestit
cum pregătesc oamenii mâncare în satele Moldovei. Dezgroapă
mormintele de animale, scot oasele. Le taie în bucăţi mai mici,
le macină şi le fierb cu sare. Felul doi: crupe fierte, făcute din
hlujdani de păpuşoi. Taie încălţămintea, opincile, în bucăţi mai
mici, şi le fierb. Taie copaci, fac rumegătură şi o fierb.
Alexei Marinat, Eu şi Lumea (Jurnal din 1946–1947),
Chişinău, Editura Uniunii Scriitorilor, 1999, p. 12
Iuliu Maniu (1873–1953) și Ion Mihalache
(1882–1963) – fondatorii PNŢCD, exter-
minaţi în închisorile comuniste
Explică de ce represiunile comuniste
împotriva unor oameni nevinovaţi,
fără respectarea formală a prezumţi-
ei de nevinovăţie, sunt definite drept
crime împotriva umanităţii?

36
 V IAŢA P O LI T I C Ă ȘI R EL AŢ IILE IN T ER N AŢ I O N ALE Î N SECO LUL X X

7 Sinteză și evaluare
I . R E Ţ I N E !
• Regimul politic determină mijloacele și metodele de realizare a intereselor oamenilor. În epo-
ca contemporană tipologia sistemelor politice se complică din cauza radicalizării convinge-
rilor politice din unele ţări învinse în Primul Război Mondial sau ca urmare a unor revoluţii
sau lovituri de stat, afirmându-se regimurile totalitare, autoritare ori democratice. Criteriul de
bază al divizării lor este situaţia personalităţii și participarea sau implicarea ei în conducerea
societăţii.
• Viaţa politică a fost reprezentată printr-un șir de transformări și manifestări ale diferitelor sis-
teme politice de conducere, de la regimurile extremiste de stânga (marxismul) spre cele de
dreapta (fascismul).
• Totodată, regimul democratic a evoluat constant, demonstrând opţiunea oamenilor pentru
consolidarea unei societăţi deschise, pluripartide, bazate pe un stat pe drept.
• Sistemul democratic este bazat pe mecanismul de control al cetăţenilor asupra puterii de stat și
a administraţiei, asupra procedurii electorale și pe competiţia în afirmarea structurilor politice.
• În relaţiile internaţionale se caută modalităţi de colaborare și soluţionare a problemelor dintre
state pe căi diplomatice, deși numărul conflictelor în lume este încă destul de mare. ONU și
alte organisme internaţionale contribuie esenţial în domeniul cooperării politice, economice și
culturale internaţionale.

I I . G Â N D I R E C R I T I C Ă
• Care sunt principalele diferenţe dintre sistemul democratic, cel totalitar și cel autoritar?
• De ce societatea civilă a permis instaurarea regimurilor dictatoriale în statele lor, de exemplu, în Italia
fascistă, Germania nazistă, Uniunea Sovietică și altele?
• Care sunt progresele înregistrate de regimurile democratice în epoca contemporană?
• Pot fi oare stopate războaiele? Cum?
• Cum a evoluat statul românesc de la regimul democratic la cel autoritar?
• În ce constă specificul evoluţiei politice în Basarabia (în componenţa României) și în RSSM (în componenţa
URSS) în perioada contemporană?

I I I . T I M P U L Î N I S T O R I E
Realizează o friză cronologică pe care vei indica principalele date și evenimente în plan politic și relaţiile
internaţionale, care au avut loc în epoca contemporană, în anii:
• 1918–1939; • 1945–1990;
• 1939–1945; • 1990–începutul secolului al XXI-lea.
Formulează o concluzie cu referire la evoluţia vieţii politice și a relaţiilor internaţionale în epoca contemporană.

I V . P E R S O N A L I T Ă Ţ I I S T O R I C E
Analizează, la alegere, caracterul contradictoriu al unei personalităţi istorice din domeniul politic:
V. Lenin, A. Hitler, I. Stalin, M. Gorbaciov, G. Bush, M. Snegur, utilizând informaţiile din manual și surse
suplimentare.

37
 Capitolul 1

Realizează o comunicare scurtă, luând în consideraţie:

• date biografice;
• idei și convingeri;
• lucrări scrise;
• influenţe în plan intern și extern;
• concluzii despre aportul personalităţii la progresul societăţii.
Margaret Thatcher M. Gorbaciov
(1979–1990) (1985–1991)

V . R E L A Ţ I A C A U Z Ă - E F E C T
Demonstrează relaţia de cauzalitate dintre relaţiile internaţionale în perioada interbelică și declanșarea
celui de-al Doilea Război Mondial.

V I . R E F L E C Ț I E
Analizează documentul. Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, 26 iunie 1945, San Francisco, (extras)
„Noi, Popoarele Naţiunilor Unite, hotărâte să izbăvim generaţiile viitoare de flagelul războiului
care, de doua ori în cursul unei vieţi de om, a provocat omenirii suferinţe de nespus, să ne reafirmăm
credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalita-
tea în drepturi a bărbaţilor și a femeilor, precum și a naţiunilor mari și mici, să creăm condiţiile necesare
menţinerii justiţiei și respectării obligaţiilor decurgând din tratate și alte izvoare ale dreptului interna-
tional, să promovăm progresul social și condiţii mai bune de trai într-o mai mare libertate, și în aceste
scopuri să practicăm toleranţa și să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să ne unim forţele
pentru menţinerea păcii și securităţii internaţionale, să acceptăm principii și să instituim metode care să
garanteze că forţa armată nu va fi folosită decât în interesul comun, să folosim instituţiile internaţionale
pentru promovarea progresului economic și social al tuturor popoarelor, am hotărât să ne unim efortu-
rile pentru înfăptuirea acestor obiective.
Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanţii lor, reuniţi în orașul San Francisco și având depline
puteri, recunoscute ca valabile și date în forma cuvenită, au adoptat prezenta Cartă a Naţiunilor Unite și
înfiinţează prin aceasta o organizaţie internaţională care se va numi Naţiunile Unite.”
În: ONU și instituţiile sale specializate, Documente fundamentale, București, 1990
Determină care este raportul dintre decizia unor popoare, guverne, partide și a unui individ în parte.
Ce rol au calităţile de personalitate, caracterul și demnitatea de neam, ţară și umanitate, în consolidarea
relaţiilor dintre oameni?

V I I . A U T O D E Z V O L T A R E
Realizează un portofoliu despre activitatea personalităţilor istorice, ce ar include:
• date biografice ale unor personalităţi istorice;
• informaţii din surse suplimentare despre activitatea personalităţilor istorice;
• imagini, caricaturi și poze despre unele evenimente studiate;
• comunicări scurte sau eseuri redactate;
• recenzii ale colegilor de clasă sau ale persoanelor din comunitate;
• întrebări și reflecţii despre anumite evenimente istorice care imaginar pot fi adresate personalităţilor
istorice;
• prezentarea unui scenariu cu secvenţe din viaţa unor personalităţi istorice.

38
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă

Capitolul 2 Economie și societate

în perioada contemporană
tru Cooperarea Economică Europeană (OCEE),
Pr o b l e m ati c a e p o c i i
menită a administra Planul Marshall de așa ma-
În secolul al XX-lea, în condiţiile globalizării, nieră, încât economia statelor beneficiare să
crește interdependenţa economiei statelor na- lanseze proiecte comune și să pună bazele unui
ţionale. Sfârșitul secolului marchează acceptarea spaţiu economic comun. OCEE a fost urmată de
globalizării și a interdependenţelor economice, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oţelului în
fapt demonstrat de crizele economice, dar și de 1951, apoi de Comunitatea Economică Europeană
răspândirea descoperirilor tehnice. Se instituie și, din 1993, de Uniunea Europeană (UE).
astfel tarife vamale protecţioniste. Crește progre-
siv bugetul statelor raportat la venitul naţional.
O trăsătură importantă a economiei statelor
lumii în această perioadă o reprezintă și creșterea
cheltuielilor sociale (pensii pentru bătrâni, in-
demnizaţii în caz de boală, ajutor de șomaj, burse
pentru studenţi etc.).
În Rusia sovietică (URSS), liderii bolșevici și-au
propus construirea unei societăţi noi, în care să
nu existe conflicte de ordin social, naţional etc.
Ideologia comunistă consideră proprietatea pri-
vată un impediment esenţial în calea construirii
societăţii comuniste. Prin lichidarea proprietăţii
private a fost anihilată și posibilitatea exprimării
libertăţii politice. Sistemul economic comunist a
avut drept scop, atât în URSS, inclusiv în RSSM, cât
și în alte state comuniste, printre care și România,
să instituie un regim de control total asupra so- Poster publicitar al „Planului Marshall”
cietăţii, de aici și denumirea de regim totalitar.
România, alături de Bulgaria, devine membră
Idei privind integrarea economică și politică
a UE în 2007, iar Republica Moldova negociază
a statelor din Europa au existat mai de mult
în prezent un acord de liber schimb cu UE.
în istorie, dar realizarea acestora a fost posibilă
abia după cel de-al Doilea Război Mondial. Co nţ i nu tu r i
Astfel, în 1948 a fost creată prima structură • Evoluţia economiei în secolul al XX-lea
economică europeană, numită Organizaţia pen-
• Economia în RSSM și în România comunistă
• Societatea din RSSM și din România în pe-
rioada postbelică
• Integrarea economică europeană

Noţiuni
• Globalizare
• Economie de piaţă
• Naţionalizare
• Colectivizare
Principalele caracteristice ale ideolgiilor de „stânga” • Integrare economică
și de „dreapta” • Uniunea Europeană

39
Capitolul 2
C U R S

1 Evoluţia economiei în secolul al XX-lea

Economia mondială în secolul al 20-lea cunoaște procesul de globalizare. Crește interdependenţa economiei
statelor naţionale. În timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, precum și în contextul crizei economice
mondiale din 1929–1933, are loc un proces invers, de autarhizare, fiecare stat încercând să-și rezolve propriile
probleme în dauna altor state. Se instituie astfel tarife vamale protecţioniste. Crește progresiv bugetul statelor ra-
portat la venitul naţional. Astfel, dacă în secolul al 19-lea bugetul mediu al guvernelor constituia cel mult 10 % din
venitul naţional, în decursul secolului al 20-lea, proporţia se majorează până la 50 % în timp de război și până la
30–40 % în timp de pace. O trăsătură importantă a economiei este și creșterea cheltuielilor sociale, fie că e vorba
de pensii, indemnizaţii în caz de boală sau de ajutor de șomaj, burse pentru studenţi etc. Acest lucru se observă
mai ales după 1929-1933 și se va accentua după 1945, prin crearea statului bunăstării generale.

E V O C A R E 1. Economia și societatea în secolul al XX-lea

• Care au fost consecinţele conflagraţiei
mondiale din anii 1914 –1918 pentru
economia statelor din Europa?
• Ce acţiuni trebuiau să întreprindă gu-
vernele statelor lumii pentru a reface
economia distrusă în anii Primului
Război Mondial?
Uzina Mezon din Chișinău
V O C A B U L A R
Moratoriu – amânare a îndeplinirii ob-
ligațiilor de către o parte contractantă,
care se declară printr-o lege sau o ho-
tărâre de guvern a unei țări.
Autarhie – politică prin care se tinde spre
crearea unei economii naționale în-
chise, izolate de economia altor țări.
Protecționism – politică economică a
unui stat, care urmărește protejarea
temporară, parțială sau totală a in-
dustriei și a agriculturii indigene prin
aplicarea unui regim vamal cu tarife
ridicate la mărfurile de import, prin
restricții valutare etc.
Globalizare – generalizarea evoluțiilor
dintr-un domeniu sau altul (economic,
tehnologic, cultural) la nivel planetar.
40
Un impact important asupra economiei și societăţii
l-au avut în secolul al 20-lea conflictele armate. Statele
au investit sume enorme în cercetare și în anumite ra-
muri economice pentru a putea face faţă cererii crescânde
de produse industriale și agricole. Cărbunele este sursa
principală de energie până la 1950, când petrolul și gazul
depășesc ca proporţie utilizarea cărbunelui în acoperirea
nevoilor energetice. La sfârșitul secolului al 20-lea, cărbu-
nele contribuie cu mai puţin de 20 % din resursele ener-
getice. În acest sens crește importanţa ţărilor din lumea
a treia în economia mondială, majoritatea resurselor de
petrol fiind deţinute de ţările din Golful Persic.
Producţia de energie electrică, principalul motor al eco-
nomiei, a crescut de 4 ori între 1900 și 1950 și de 15 ori între
1950 și 1992. În paralel, anumite ţări pun accentul pe ener-
gia electrică produsă de centralele nucleare. Astfel, în 1984,
Franţa era asigurată cu energie electrică de la aceste centrale
în proporţie de 60 %. Economia mondială devine din ce în
ce mai eficientă datorită standardizării procesului de pro-
ducţie, iniţiat de americani (uzinele de automobile Ford).
Mașina ia locul locomotivei ca principal mijloc de trans-
port. După 1933, practic orice familie din ţările occiden-
tale putea să-și procure un automobil, în ţările comuniste
acesta fiind un lux până la căderea Zidului Berlinului în
1989. Avionul este al doilea mijloc de transport care reduce
drastic timpul călătoriei pasagerilor, dar și al transportării
mărfurilor. În Occident domină economia de piaţă, bazată
pe concurenţă și iniţiativa privată, iar în ţările comuniste –
cea hipercentralizată, unde proprietatea statului și lipsa
iniţiativei private joacă rolul central. Totodată, asistăm la
prosperitatea nemaivăzută a unor companii private, care
depășesc de multe ori bugetul unor state. De exemplu, fir-
ma Nestlé, din micul oraș Vevey din Elveţia, are un venit
mai mare decât bugetul federal elveţian.
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
C U R S
2. Consecinţele economice ale
Primului Război Mondial
Printre principalele consecinţe economice ale
războiului din 1914–1918 a fost decăderea ponde-
rii Europei în economia mondială. Centrul eco-
nomic al lumii se mută din Europa în America.
Ţările europene datorează după 1918 SUA peste
7 mld de dolari, sume contractate în timpul răz-
boiului. Pe de altă parte, existau datorii de război
între statele europene. Marea Britanie a dat cu îm-
prumut aceeași sumă ca SUA, aproape jumătate
din care revenea Rusiei, pe care aceasta nu a re-
turnat-o niciodată. Germania a fost obligată, con-
form Tratatului de la Versailles, ca ţară responsa-
bilă de declanșarea războiului, să achite despăgu-
biri de război în valoare de 33 mld de dolari SUA.
Acești bani reveneau în special Franţei (55 %),
Marii Britanii (20 %) și Belgiei (10 %). Germania
a fost obligată să cedeze Franţei spre exploatare pe
15 ani zona carboniferă Saar și a rămas fără flo-
ta comercială, fără 5000 de locomotive, 150 000
de vagoane de tren și 5000 de camioane. Drept
urmare, economia germană a intrat într-o criză
profundă în 1923. Aliaţii au fost nevoiţi să inter-
vină, acordându-i un credit prin Planul Dawes de
200 mln de dolari SUA (1924), ceea ce a permis
restabilirea valorii mărcii germane, revenirea la
standardul în aur și reluarea plăţii despăgubirilor
de război. În 1929, Germania trebuia să mai pri-
mească un ajutor financiar de la americani, prin
alt plan, Young, dar criza din SUA a făcut imposi-
bilă onorarea acestuia, ceea ce a ajutat partidul lui
Hitler să vină la putere în 1933.
3. Criza economică mondială, 1929–1933
Criza de la Bursa din New York din 1929 nu
era prima, dar în timp scurt ea s-a transformat
din una naţională în una mondială. Aceasta era
o dovadă a faptului cât de integrată era la acel
moment economia ţărilor lumii și a rolului cen-
tral jucat de SUA după 1918.
Nici până astăzi nu există un consens în ceea ce
privește cauzele crizei. Unii accentuează aspectul
monetar, alţii – pe cel nonmonetar, adică supra-
producţia. Cert este că, din 1926, criza generală
a fost anticipată de cea din agricultură. În 1929,
producţia de automobile a scăzut brusc de la 622
de mii în martie la 416 mii în septembrie și numai
92 de mii în decembrie. În urma căderii specta-
culoase a preţului la acţiuni din 24 octombrie
1924 („Joia neagră”) și 29 octombrie („Marţea
neagră”), s-a prăbușit sistemul bancar american,
sute de bănci falimentând. Drept urmare, ame-
ricanii și-au retras capitalurile din Europa, ceea
ce a afectat imediat economiile ţărilor europene.
Fiecare ţară a încercat să-și protejeze interesele în
detrimentul comerţului internaţional liber (free
trade), fapt ce a condus la aprofundarea crizei.
S-a renunţat treptat la standardul în aur, s-au in-
stituit bariere vamale și cote limitate la import.
În iunie 1931, președintele SUA, Herbert Hoo-
ver, a propus un moratoriu de un an cu privire
la datoriile și despăgubirile de război. Aceasta a
însemnat anularea lor definitivă, întrucât nimeni
nu a putut să-și onoreze obligaţiile mai departe.
Numai Finlanda a reușit după aceasta să-și achite
datoria faţă de SUA. America a ieșit din criză prin
programul New Deal, lansat de noul președinte
ales în 1933, F. D. Roosevelt. SUA au implementat
cu bani federali un vast program de lucrări pu-
blice prin care s-au creat milioane de noi locuri
de muncă, s-au introdus
ajutoare de șomaj, ur-
mându-se sfaturile ma-
relui economist englez
J. M. Keynes.
URSS a fost una din-
tre puţinele ţări care nu
au fost afectate de criză
din cauza autarhiei eco-
nomiei sovietice. J. M. Keynes (1883–1946)
4. Consecinţele economice ale celui
de-al Doilea Război Mondial
Al Doilea Război Mondial a fost cel mai dis-
tructiv război din istoria umanităţii, atât în
planul pierderii de vieţi omenești, cât și al eco-
nomiei. Guvernele statelor lumii au pierdut
peste un trilion de dolari, cifră care nu include
daunele cauzate proprietăţilor private și de stat.
Germania a pierdut în urma bombardamentelor
10 % din potenţialul său industrial, iar restul, mai
ales din zona de ocupaţie sovietică după 1945, a
fost confiscat în contul despăgubirilor de război.
Economia Europei după război reprezenta doar
jumătate din potenţialul său de la 1938.
41
Capitolul 2
În 1944, la Conferinţa de la Bretton Woods
a fost creat Fondul Monetar Internaţional în
scopul evitării pe viitor a unei crize economice
mondiale. La aceeași conferinţă s-a decis și crea-
rea Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care
impunea reglementări clare în ceea ce privește
competiţia între naţiuni. A fost semnat la Ge-
neva, în 1947, și Acordul general pentru tarife și
comerţ (GATT), menit să asigure introducerea
clauzei națiunii celei mai favorizate în comerţul
dintre state (nediscriminarea în comerţ) și re-
ducerea tarifelor. În 1994, GATT a fost înlocuit
cu Organizaţia Mondială a Comerţului.
Ca urmare a dezastrului economic din Eu-
ropa, SUA au lansat în 1947 Planul Marshall,
prin care statele din Europa de Vest au primit
un ajutor de 13 mld de dolari SUA. Condiţia
necesară impusă de americani a fost cea a inte-
grării economiilor ţărilor Europei Occidentale,
ceea ce a pus bazele Comunităţii Europene a
Cărbunelui și Oţelului (1951) și, ulterior, pe cele
ale Comunităţii Economice Europene (1957,
din 1993 devenind Uniunea Europeană).
Pentru România, una dintre consecinţele
majore ale războiului a fost ruperea relaţiilor
comerciale cu Occidentul și impunerea de-
pendenţei sale totale faţă de necesităţile URSS.
Resursele ţării au fost exploatate la maximum
prin intermediul sovromurilor.
URSS a suferit enorme pierderi umane și
economice. Stalin a refuzat să beneficieze de
Planul Marshall, temându-se de pătrunderea
capitalurilor americane pe piaţa sovietică.
5. Economia mondială în perioada
Războiului Rece
În timpul Războiului Rece a continuat pro-
cesul de integrare a economiei mondiale. Statele
au devenit din ce în ce mai dependente unul de
altul. Pentru a se impune eficient pe piaţa mon-
dială, ţările occidentale au pus accentul pe un
anumit set de produse industriale, iar cele din
America Latină și Africa – pe produsele alimen-
tare în special.
Datorită ajutorului american, Japonia a dez-
voltat o industrie performantă de automobile,
iar apoi, din 1970, de computere și alte mărfuri
42
C U R S
electronice (televizoare, aparate de radio etc.).
Modelul japonez de creștere economică, bazat
pe industriile moderne și societatea informaţi-
onală, a fost urmat
de alte state din
regiunea asiatică,
precum Coreea
de Sud, Taiwan,
Hong Kong și Sin-
gapore. Toyota – mașină ecologică japoneză
Statele comuniste, sateliți ai URSS (cu ex-
cepţia Iugoslaviei, Albaniei, Chinei și, parţial, a
României după 1960), au dezvoltat o economie
planificată, care descuraja competiţia și, prin
urmare, calitatea și eficienţa. Moscova le-a im-
pus acestora o cooperare bazată pe necesităţile
sale, prin crearea în 1949 a Consiliului de Ajutor
Economic Reciproc. Industriile create în aces-
te state au dat faliment la începutul anilor ’90,
odată cu căderea regimurilor comuniste, libe-
ralizrea economică și deschiderea frontierelor
pentru mărfurile occidentale.
6. Economia mondială după 1991
La sfârșitul secolului al XX-lea, economia sta-
telor lumii a intrat într-o nouă fază de dezvolta-
re. Globalizarea a devenit un proces obiectiv, im-
placabil, care se desfășoară cu o viteză adeseori
amețitoare, cuprinzând în sfera sa cvasitotalita-
tea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al
eficienței alocării și utilizării resurselor, globali-
zarea economică apare ca un fenomen rațional,
de natură să furnizeze un volum mai mare de
bunuri și servicii cu resurse tot mai puține.
După 1990 s-au profilat trei regiuni im-
portante din punctul de vedere al economiei
mondiale: SUA, Uniunea Europeană și Asia de
Sud-Est (Japonia, China și „micii dragoni”). În
paralel, își fac apariţia și alte centre economi-
ce importante, în fostele ţări ale lumii a treia:
Brazilia, Argentina și India. Ţările din Orientul
Mijlociu și cel Apropiat, mai ales cele din Golful
Persic, deţin cele mai multe resurse de petrol,
de aceea au și avut loc multe conflicte în această
regiune. Rusia rămâne o ţară a cărei economie e
bazată în proporţie de 80 % pe exportul petro-
lului și al gazului, ceea ce o face vulnerabilă în
fața celor mai dezvoltate state ale lumii.
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Economia statelor comuniste
Modelul sovietic de modernizare economică, impus după cel • Descrie caracteristicile generale
de-al Doilea Război Mondial statelor din Europa de Est, se baza ale evoluţiei economiei statelor
pe anularea proprietăţii private și economia hiperplanificată. Mai în secolul al XX-lea.
mult, acest model a presupus lichidarea fizică a fostelor elite eco-
• Determină care erau principa-
nomice, politice și intelectuale, ceea ce a creat disfuncţionalităţi
profunde pentru societăţile date. Din alt punct de vedere, econo- lele asemănări în dezvoltarea
mia de tip sovietic încuraja industria grea în detrimentul produse- economică a Germaniei, Italiei
lor de larg consum. Pe primul plan se aflau necesităţile industriei și URSS în perioada interbelică.
militare, căreia la un moment dat îi revenea până la jumătate din • Identifică schimbările ce au
totalul investiţiilor din economie. Astfel, URSS a putut să dezvolte avut loc în dezvoltarea econo-
o industrie cosmică performantă, rachete cu focoase nucleare, mică a Germaniei, Italiei și URSS
avioane supersonice, dar nu putea asigura cu produse de primă în perioada postbelică.
necesitate populaţia sa. Acestea fiind insuficiente, regimul comu-
nist a încercat să-i corupă pe unii cetăţeni oferindu-le condiţii de • Realizează o axă cronologică
viaţă mai bune (locuinţe și produse alimentare mai ales) în schim- pe care vei indica schimbările
bul unei loialităţi maxime faţă de partidul comunist. Această elită cardinale în evoluţia econo-
comunistă, numită nomenclatura, a beneficiat de magazine spe- mică a statelor principale ale
ciale, la preţuri mici, case de odihnă și apartamente luxoase. lumii în anii: a) 1918–1939;
În RSS Moldovenească, Moscova a încurajat mai ales agricultu- b) 1945–1990; c) 1990–2012.
ra și industria alimentară. Atunci când s-au construit întreprinderi • Precizează care a fost rolul sta-
industriale importante (Mezon etc.), s-au adus cu această ocazie tului în dezvoltarea economică
muncitori și specialiști din afara republicii, de regulă, din Rusia și în SUA, Franţa, Marea Britanie,
Ucraina, care erau privilegiaţi faţă de localnici în ceea ce privește Germania, Japonia.
distribuirea spaţiului locativ. Mișcarea naţională a românilor basa-
rabeni din 1988-1991 a fost o reacţie faţă de aceste discriminări la • Exprimă-ţi opinia cu referire la
nivel economic și social. politica economică în URSS și în
După căderea comunismului în 1991, fostul spaţiu al URSS și alte state cu regim comunist.
al sateliţilor săi s-a integrat în economia mondială. Au dispărut • Formulează argumente pro sau
practic peste noapte cele mai importante întreprinderi indus- contra aserţiunii: „Progresul
triale și marile gospodării colective din agricultură. S-a renunţat tehnico-știinţific a diminuat
la economia planificată și a început un proces anevoios de tran- libertatea oamenilor în acţiune
ziţie spre economia de piaţă și iniţiativa privată. O parte impor- și în gândire”.
tantă din proprietăţile de stat ale regimurilor comuniste au fost
privatizate de membrii nomenclaturii în detrimentul colective-
lor de muncă, cărora le reveneau de drept. Astfel, mafia politică
din comunism s-a transformat în mafie economică după 1991. D o cu m e nt
Tranziţia spre economia de piaţă a fost mai reușită acolo unde „…Aceasta este legea exploatatorilor;
noile elite politice și economice au purces la implementarea unor să-l înfrângă pe cel înapoiat și exploatat.
reforme radicale necesare. Spre exemplu, Polonia, Estonia, Slovenia. Este legea junglei instaurată de capita-
lism. Ești înapoiat, ești slab, deci ești „vi-
Examinează modelul sovietic de modernizare economică. novat”, poți fi înfrânt și înrobit. Ești pu-
Apreciază schimbările produse în evoluția economiei ternic – „tu ai dreptate”, deci trebuie să ne
statelor comuniste după 1991. temem de timpul care trece. Nu trebuie
să mai întârziem. Suntem cu 5 sau 100 de
Din ce motive nu a reușit experimentul de ridicare a ni-
ani în urma țărilor avansate. Trebuie să
velului de viață al oamenilor prin mecanismele unei eco-
nomii planificate și birocratice? străbatem distanța în zece ani. Ori facem
acest lucru, ori vom fi zdrobiți…”
Care sunt consecințele regimului totalitar comunist asu-
Iosif Stalin, lider sovietic (1879–1953)
pra economiei Republicii Moldova în etapa actuală?
43
Capitolul 2
C U R S

2 Societate şi economie în România interbelică,

1918–1940
Primul Război Mondial a avut consecinţe multiple asupra societăţii româneşti: pierderi umane şi materiale
colosale, economia ruinată, întreprinderi distruse, deprecierea monedei, creşterea preţurilor. În plan social au
fost întreprinse măsuri pentru susţinerea proprietarilor mici şi mijlocii, reducerea decalajului între persoanele
bogate şi cele sărace. Pentru a redresa situaţia economică şi socială, statul român a intervenit cu un şir de re-
forme, menite să transforme domeniul agrar şi financiar (reformele din anul 1921). Reprezentanţii neoliberali
manifestau iniţiativă pentru dezvoltarea cu precădere a industriei prin valorificarea potenţialului natural şi
uman din ţară (concepţie numită „prin noi înşine”). Totodată, reprezentanţii Partidului Naţional-Ţărănesc op-
tau pentru politica „porţilor deschise”, prin care se favoriza pătrunderea capitalului străin. Treptat, statul şi-a
consolidat rolul său protecţionist prin introducerea unor tarife vamale, reducerea impozitelor la produsele
fabricate în ţară, finanţarea unor obiective industriale şi de interes naţional.

E V O C A R E
• Cu ce probleme sociale se
confruntau diferite pături ale
populaţiei din România la în-
ceputul secolului al XX-lea?
• Care au fost domeniile econo-
miei naţionale ale României
ce au suferit cel mai mult în
anii Primului Război Mondial?
Afişe electorale în perioada interbelică
V O C A B U L A R
Românizare – impunerea rapidă
a limbii române în viaţa coti-
diană (cultură, administraţie,
economie).
Numerus clausus – cote pentru
studenți în universitățile inter-
belice, pornind de la originea
lor etnică.
1. Societatea
România interbelică era o ţară agrar-industrială. După
datele oferite de recensământul din 1930, 79 % din popu-
laţie trăiau în sate, iar 21 % – în oraşe. În ceea ce priveşte
ocupaţiile, 72,3 % din cetăţeni erau angajaţi în agricultură,
9,4 % – în industrie, 4,8 % – în servicii, 4,2 % – în comerţ
şi bănci, şi 2,8 % – în transporturi şi comunicaţii. Moder-
nizarea treptată a țării a fost însoțită de tensiuni sociale și
etnice, cu rădăcini atât în politicile discriminatorii față de
etnicii români duse de către autoritățile habs-
burgice (mai ales maghiare, în Transilvania)
și țariste (în Basarabia), cât și în politicile de
uniformizare etnoculturală promovate de că-
tre autoritățile române în noile provincii. De
exemplu, în anumite facultăţi, a fost introdus
numerus clausus. În 1926-1927, numărul stu-
denţilor era de 28 de mii, ajungând la 39 de mii
în 1933-1934. Majoritatea acestora studiau la
drept (40%), la litere (inclusiv istoria) şi filosofie
(27 %), la ştiinţe exacte (17 %), medicină (12 %)
şi teologie (6 %). Din cauza supradimensionării corpului
de absolvenţi ai facultăţilor umanistice şi a concursului la o
slujbă în domeniul dreptului şi medicinei, o parte însemnată
a tineretului român aderă la partide extremiste, mai ales la
Garda de Fier, inclusiv elita de vârf (Emil Cioran, Mircea
Eliade, Mircea Vulcănescu etc.).
O altă sursă de probleme era diferenţierea puternică a trei
categorii de ţărani (la 1930): prima, cu terenuri de peste 50 de
hectare, vreo 12 mii de gospodării; a doua, înstăriţi, adică cei
care deţineau între 10 şi 50 ha, numărul acestora fiind de 250
de mii (7 % din totalul gospodăriilor agricole); şi a treia, cea

44
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
C U R S
mai numeroasă, 2,5 mln de gospodării, adică
3⁄4 din ţărani erau cei care deţineau un teren
de la 1 la 5 ha sau nu aveau pământ deloc.
O gospodărie ţărănească avea, în 1939 –
1940, următoarele venituri: cu terenuri de
până la 3 ha – în jur de 20 de mii de lei anual,
3-5 ha – 38 de mii de lei, 5-10 ha – 50 de mii
de lei, 10-20 ha – 85 de mii de lei, de peste
20 ha – peste 150 de mii de lei. Asta în con-
diţiile în care, de regulă, jumătate din venit o
alcătuiau cheltuielile pentru următorul ciclu
agricol (arat, semănat ş. a.). Salariile mun-
citorilor asigurau strictul necesar, aşa încât
s-au înregistrat puţine greve în masă: în 1920,
1929 şi 1933 (două în perioada crizei econo-
mice mondiale).
În acelaşi timp, preţurile medii la principa-
lele produse în 1938 erau:
22 de lei 1 kg carne vită
30 de lei 1 kg carne porc
40 de lei 1 kg brânză
9 lei 1 kg pâine albă
7 lei 1 kg pâine neagră
2 lei un ou
3 lei 1 kg cartofi
Astfel, 75 % din populaţia României – care
avea un venit între 10 mii şi 38 de mii – erau
asigurate cu strictul necesar, meniul lor însă
nu era prea diversificat, consumul de fructe şi
legume, în special, fiind insuficient.
Alte preţuri din epocă: un metru de stofă
pentru un costum bărbătesc costa 800 de lei în
Muncă pe câmp în perioada interbelică
1929 şi 540 – în 1938, iar închirierea unui apar-
tament cu 3 camere la Bucureşti, în 1929, costa
3000 de lei lunar, scăzând la 1600 de lei în 1938.
Clasa de mijloc era alcătuită din cei care
câştigau între 20 de mii şi 40 de mii de lei
anual. Numărul acestora era de 304 mii în
1938, la care se adăugau peste 70 de mii de
persoane care aveau un venit anual de peste
100 de mii de lei, printre care 716 milionari
(venit de 1 mln şi mai mult).
2. Agricultura
Cea mai mare problemă în România între-
gită la 1918 era problema agrară. Două decre-
te-legi regale, din 1918 şi 1920, marcau înce-
putul reformei agrare, încheiate cu adoptarea
Legii pentru reforma agrară din 1921. Marile
proprietăţi funciare erau abolite, România
devenind o ţară a micilor proprietari. Dispa-
re clasa moşierilor, precum şi partidul care o
reprezenta – Partidul Conservator. În total,
au fost distribuite 5 811 827 ha la 1 393 353 de
capi de familie, după cum urmează:
în Basarabia câte 6 ha
în Vechiul Regat câte 5 ha
în Transilvania câte 4 ha
în Bucovina câte 2,5 ha
Pământul distribuit a provenit de la marile
proprietăţi, de exemplu:
de la coroană 46 442 ha
de la Mănăstirea Sf. Spiridon din Iași 38 669 ha
de la contesa maghiară Christina
31 866 ha
Wenkheim din Arad
de la fostul prim-ministru
3 668 ha
Alexandru Marghiloman
Distribuirea pământului la ţărani nu a
rezolvat însă toate problemele din agricultu-
ră. Deşi liberalii au dublat între 1922 şi 1927
suma creditelor acordate ţăranilor, acestea
nu erau suficiente pentru procurarea utila-
jului agricol modern şi implementarea unor
metode intensive în agricultură. În 1927, în
45
Capitolul 2
România existau 3 257 de tractoare, iar 12
ani mai târziu – 5 732. Nu ajungeau nici spe-
cialişti, în 1938 existând doar 15 000 de ingi-
neri agricoli, 500 de subingineri, precum şi
25 000 de absolvenţi ai şcolilor agricole pri-
mare. Recolta la grâu, de exemplu, varia de la
o provincie la alta, în funcție de tehnologia
folosită şi de calitatea solului: 1450 kg/ha în
Basarabia, 1600 – 2540 kg/ha în Muntenia,
1600 – 2000 kg/ha în Transilvania şi 2000 –
2750 kg/ha în Moldova. Cu toate acestea,
România a fost între 1920 şi 1940 al cincilea
producător de produse agricole din lume,
asigurând necesităţile interne şi livrând
pe piaţa externă diferite produse, mai ales
cereale. Agricultura contribuia cu 55 % la
PIB-ul României (1937).
3. Basarabia în cadrul Statului Român
La 1918, Basarabia era cea mai înapoiată
provincie a României. Atât din punctul de
vedere al indicilor economici, privind urba-
nizarea, kilometrii de şosea şi de cale ferată,
întreprinderile industriale şi eficienţa gene-
rală în agricultură, cât şi la nivel de alfabe-
tizare (numai 11 % din bărbaţi şi 1,7 % din
femei ştiau carte). În Basarabia s-a înfăptuit
însă cea mai radicală reformă agrară, atât în
comparaţie cu alte provincii ale României,
cât şi raportat la alte state europene. Reforma
agrară din 1921 a împărţit 1 098 045 ha la
359 016 ţărani basarabeni. Dar mulţi ţărani
basarabeni nu au fost de acord să plătească
despăgubiri pentru pământul primit, invo-
când faptul că ei singuri s-au împroprietărit
în vâltoarea revoluţiei ruse din 1917–1918.
Guvernul României însă nu putea adopta o
lege agrară specială pentru Basarabia, moti-
vând că într-un stat legea este comună pen-
tru toţi. O altă nemulţumire a ţăranilor basa-
rabeni provenea de la faptul că ei pierduseră
piaţa de desfacere a produselor agricole din
fostul Imperiu Rus, iar piaţa românească şi
cea europeană erau suprasolicitate. Până în
1926 s-a găsit debuşeu pentru struguri în
Polonia. Pentru uleiul de floarea-soarelui, în
46
C U R S
Hala din Tighina
care Basarabia excela, s-a găsit piaţă de des-
facere atât în alte provincii, cât şi în Euro-
pa. Insecuritatea hotarului pe Nistru, unde
sovieticii organizau adesea provocări şi tri-
miteau agenţi înarmaţi, a dus la menţinerea
în provincie a unei stări de asediu aproape
permanente, ceea ce a creat anumite nemul-
ţumiri în rândurile populaţiei locale. A trezit
nemulţumire şi comportamentul unor jan-
darmi, care, uneori, îşi depăşeau atribuţiile.
Situaţia nu era specifică doar Basarabiei, ase-
menea fenomene fiind înregistrate şi în alte
provincii ale României.
Basarabenii s-au integrat în general în
statul naţional român întregit şi au fost loiali
statului, inclusiv majoritatea minoritarilor.
Alfabetizarea a rămas însă un obiectiv ne-
atins la 1940 (sub 50 %), în parte şi din cauza
conservatorismului ţăranilor, care cu greu
permiteau copiilor să frecventeze şcoala,
chiar şi sub ameninţarea cu amendă (Legea
educaţiei din 1924). La 1938, numai 4 din
1000 de basarabeni ascultau programe radio.
Nu exista nicio universitate, doar două facul-
tăţi ale Universităţii din Iaşi, cea de Teologie
(1926) şi cea de Agronomie (1933). În schimb,
liceele din Basarabia erau la un nivel compa-
rabil cu educaţia oferită la vremea respectivă
de multe universităţi americane (vezi docu-
mentul nr. 2). În 1940, existau 17 licee pen-
tru băieţi, 9 licee de fete şi 24 de gimnazii, la
care învăţau peste 17 mii de elevi şi eleve. Au
absolvit liceele basarabene interbelice nume-
roşi savanţi cu renume mondial, printre care
lingvistul Eugeniu Coşeriu.
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
D O S A R

A. D e s p r e s t a r e a e co n o m i e i D. Despre reforma agrară în

R o m â n i e i î n p r i m a j u m ăt ate Basarabia
a s e co l u l u i a l X X- l e a
„Dar dată fiind conjunctura economică și
„…Între industrie și agricultura româ- geopolitică a României (și a Basarabiei ca parte
nească există o prăpastie. Productivitatea integrantă a ei), defavorabilă evoluției norma-
industriei este în medie de nouă ori mai mare le a agriculturii, reforma nu a putut, în ultimă
decât cea a agriculturii… Această diferen- instanță, să contribuie substanțial, ba nici mă-
ță de productivitate este datorită salariilor car să însănătoșească palpabil atmosfera soci-
care sunt în industrie de nouă ori mai mari ală de la sate, necum să contribuie la asanarea
decât în agricultură și capitalul specific este economică a ținutului și a țării. La o privire
în industrie de opt ori mai mare decât în agri- detașată și pătrunzătoare, reforma pare să fi
cultură…” fost un moft în fața evoluției inexorabile spre
Enciclopedia României, vol. IV, pag. 889, diferențiere categorică a proprietății funciare
București, 1943 și a polarizării sociale distincte.”
Ion Țurcanu, Relații agrare din Basarabia
B. Tr a n s f o r m ă r i î n e co n o m i a în anii 1918–1940, pag. 206
R o m â n i e i î n p e r i o a d a i nte r b e l i c ă
E. D e s p r e i nte g r a r e a B a s a r a b i e i
„…repartiția forței de muncă pe profesi- în România Mare
uni arată că 72,3% dintre locuitori lucrau în
agricultură, 9,4% în activități industriale, 4,8% „…condițiile de viață mult mai bune ale basa-
erau funcționari, iar rabenilor sub conducerea română și era, de fapt,
4,2 % se ocupau de adevărat că viața acestora se îmbunătățise mult
comerț și credit. Au în perioada interbelică. Proiectele obștești fuse-
marcat creșteri im- seră toate accelerate…
portante suprafața Totuși, Basarabia nu a reușit niciodată să se
arabilă de la 6,6 mln ridice la nivelul Transilvaniei sau al Regatului.
ha la 14,6 mln ha. Basarabia avea cea mai numeroasă populație ru-
Suprafața acoperi- rală din toate provinciile românești. Aproximativ
tă cu păduri – de 87% din populație trăiau în afara orașelor…”
la 2,5 mln ha la Charles King, Moldovenii…, 2002, pag. 40
7,3 mln ha, rețeaua
căilor ferate de la
4.300 km la 11.000
km…”
Camera de Comerţ și Industrie
Mihail Manoilescu,
din Chișinău
Date statistice, 1930

C. Pe r s p e c ti ve l e R o m â n i e i

„România de mâine va fi un stat economic

Expoziţia Basarabia. Chișinău, 1933
complet, prin folosirea întregului neam la pro-
pășirea economică, prin bogățiile materiale Analizează documentele și formulează o
deosebite pe care teritoriile dobândite le aduc concluzie despre nivelul de dezvoltare al
în țara exclusiv agricolă de până mai ieri.” României în perioada interbelică. În ce
Vintilă Brătianu, 1919 constă specificul dezvoltării economiei
Basarabiei în componența României?

47
Capitolul 2

Stu d i u d e c a z
Industria interbelică E VA L U A R E
Industria era a doua ramură importantă a economiei României. • Explică de ce, după Marea
Aceasta contribuia cu 20–35 % la PIB, în funcţie de perioadă. Unire din 1918, ponderea mi-
Exportul materiilor prime alcătuia 10 % în 1930, ridicându-se norităţilor etnice din România
la 34 % în 1939, în timp ce ponderea produselor finite s-a redus a crescut semnificativ.
de la 65 % la 33 % în aceeaşi perioadă. A scăzut şi cota capitalului
străin în industria românească, de la 35 % în 1929 la 21 % în 1938. • Urmărește evoluţia agricultu-
Cele mai multe investiţii externe erau în industria grea, în spe- rii în România interbelică.
cial în domeniul petrochimic, iar principalii investitori erau en- • Apreciază rolul industriei
glezi, francezi, americani, italieni şi germani. În ciuda probleme- în cadrul economiei din
lor iscate mai ales în timpul crizei economice mondiale, industria România interbelică.
românească şi-a revenit. Rata de creştere în industrie a fost una • Formulează o concluzie cu
dintre cele mai ridicate din Europa: 5 % anual în anii 1920–1929 şi referire la nivelul de dez-
6 % în 1933–1938. voltare economică al
Contribuţia industriei la PIB era diferită de la o provincie la alta. României în anii 1918–1940
În Basarabia contribuţia la PIB era următoarea: în comparaţie cu alte state
Industrie 3,1 % din regiune.
Agricultură 86,5 % • Realizează o investigaţie
Sectorul bancar și comerţul 3,5 % prin care să determini speci-
ficul evoluţiei Basarabiei în
Servicii 6,6 %
componenţa statului unitar
român.
Chişinăul în perioada interbelică • Elaborează un eseu cu tema:
În 1918, Chișinăul devine centrul de reședinţă al judeţului „Rolul statului român în dez-
Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost atestaţi 117.016 locui- voltarea economică a ţării în
tori, dintre care 57 981 de bărbaţi și 59 035 de femei. Chișinăul are perioada interbelică”.
statut de municipiu și devine cea mai mare aglomeraţie urbană a
României după București.
Gara Chișinău devine una dintre principalele din România. În
1927 s-a realizat primul zbor cu avionul între Chișinău
și București.
După 1918, în municipiul Chișinău au fost des-
chise și au activat mai multe școli și facultăţi supe-
rioare și preuniversitare: Facultatea de Agronomie
şi Facultatea de Teologie (de pe lângă Universitatea
din Iași), Conservatorul Naţional de Muzică şi Artă
Dramatică, 2 conservatoare particulare. De asemenea
la Chișinău, activează 4 licee de băieţi, 1 liceu militar,
3 licee de fete, 1 seminar teologic, 1 liceu comercial
de băieţi, 1 liceu industrial de fete, 1 şcoală de menaj, O vedere a centrului Chişinăului în perioada interbelică
1 şcoală normală de băieţi, 2 şcoli normale de fete,
1 şcoală de cântăreţi, 2 gimnazii de băieţi, 1 gimnaziu industrial Analizează textul și selectează din
de băieţi, 3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu particular de bă- surse suplimentare informații des-
ieţi, 3 licee particulare de fete şi 1 gimnaziu particular de fete. pre schimbările care au intervenit
în Chișinău în anii ’20–’30 ai seco-
lului al XX-lea.

48
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă

3 Societate şi economie în RSS Moldovenească,

1940–1941, 1944–1989
Economia sovietică, în prima perioadă a regimului comunist, a înregistrat anumite realizări, dar preţul aces-
tora a fost destul de mare, mai ales în termeni de vieţi omeneşti. După 1940 şi, apoi, după 1944, în RSSM a fost
extins modelul sovietic. A fost interzisă proprietatea privată, atentându-se astfel la libertatea cetăţeanului.
Mai întâi au fost naţionalizate industria, meşteşugurile, băncile şi transporturile. Abia în 1949–1950 s-a
înfăptuit colectivizarea agriculturii, adică impunerea definitivă a modelului sovietic de organizare a socie-
tăţii. Nivelul de viaţă în RSSM a crescut treptat, dar a fost întotdeauna destul de modest raportat la statele
occidentale şi era mai redus decât media unională. Existau numeroase inegalităţi sociale, dar şi naţionale.
Nomenclatura a preluat privilegiile claselor „exploatatoare” lichidate fizic sau ostracizate.

E V O C A R E 1. Modernizarea de tip sovietic în RSSM

• Ce caracteristici erau spe-
cifice societăţii din RASS
Moldovenească în anii ’20–’30 ai
sec. al XX-lea?
• Cum a decurs procesul de colec-
tivizare a agriculturii și industriali-
zare în URSS?
Ţăranii din satul Durlești dau norma
de cereale la stat
V O C A B U L A R
Economie planificată – sistem econo-
mic în care deciziile sunt luate de
un organism centralizat (în URSS
– Gosplan).
Colectivizare – acțiunea de a coope-
rativiza agricultura după modelul
stabilit de politica comuniștilor.
Colhoz – formă sovietică de aso-
ciere prin desființarea forțată a
proprietății individuale în agri-
cultură.
Naționalizare – acțiunea de a trece în
proprietatea statului unele între-
prinderi, zăcăminte și alte bunuri
aflate în proprietate particulară.
Regimul comunist a promovat un program de moderni-
zare economică apelând frecvent la violenţă, măsuri puni-
tive sau încălcări flagrante ale drepturilor omului. Proiec-
tul comunist de dezvoltare a societăţii prevedea lichidarea
proprietăţii private şi etatizarea ei. În primul an de regim
comunist în RSSM (1940-1941) au fost naţionalizate dome-
nii precum industria, băncile, transporturile, iar agricul-
tura – doar în proporție de 4 %. Colectivizarea agriculturii
însemna în prima perioadă cedarea către colhoz nu numai
a pământului şi a utilajului agricol, dar şi a păsărilor şi
animalelor din gospodărie. De aceea, ţăranii au opus re-
zistenţă. Abia după organizarea unei deportări în masă în
Siberia în iulie 1949 şi terorizarea societăţii, majoritatea
lor au intrat în colhozuri (peste 90 %). Lichidarea proprie-
tăţii private avea scopul monopolizării tuturor resurselor
economice în mâinile statului și al distrugerii libertăţii in-
dividuale şi a autonomiei societăţii. Acest lucru i-a reuşit
statului sovietic în RSSM pe la 1950. Au fost distruse sau
marginalizate clase sociale ataşate proprietăţii private, cu
iniţiativă individuală, iar îmbogăţirea a fost considerată
periculoasă din perspectivă ideologică.
Domeniile cele mai dezvoltate în RSSM erau agricultu-
ra, industria alimentară şi cea uşoară. Exista şi industrie
grea şi una constructoare de maşini, legate de necesităţile
Rusiei şi Ucrainei. În 1969, RSSM devine o republică in-
dustrial-agrară, adică industria contribuia cu peste 50 %
la PIB. În ultimele decenii ale existenţei regimului comu-
nist (1970–1990), ritmul de creştere economică s-a redus.
În ciuda unor investiţii importante de la Centru în RSSM,
ponderea acestora pe cap de locuitor era mai mică decât
media unională. În 1965, RSSM era pe locul 9, iar în 1985,
pe locul 14 din cele 15 republici unionale la capitolul dez-
voltare economică.

49
Capitolul 2
2. Structuri şi inegalităţi sociale în RSSM
Odată cu lichidarea clasei burgheziei şi a
chiaburilor, considerate exploatatoare, socie-
tatea comunistă din RSSM era alcătuită oficial
din două clase: cea a muncitorilor, care era în
avangarda societăţii, şi cea a ţărănimii, asupra
căreia plana în permanenţă suspiciunea de a fi
mic-burgheză. Mai exista oficial şi pătura inte-
lectualilor. În realitate, lichidarea claselor zise
exploatatoare nu a înlăturat inegalităţile socia-
le şi conflictele din societate. Locul burgheziei
l-a luat nomenclatura de partid (vezi studiul de
caz). Muncitorii şi orăşenii au fost privilegiaţi în
ceea ce priveşte aprovizionarea cu produse ali-
mentare, spaţiu locativ şi altele. Ţăranii, pe de
altă parte, erau exploataţi prin prestarea mun-
cii obligatorii în colhoz, nefiind salarizaţi decât
după 1964. Până atunci, aceștia primeau cereale
sau alte produse abia la sfârşitul anului, după vo-
lumul de muncă depus, calculat în zile-muncă.
Sistemul stalinist, care discrimina ţăranii, a fost
demontat treptat, Hruşciov (1953–1964) intro-
ducând o serie de reforme prin care preţurile la
produsele alimentare au fost majorate, mărind
astfel veniturile ţăranilor. Aceeaşi politică a fost
continuată de Brejnev (1964–1982). Cu toate
acestea, la sfârşitul anilor ’70, deşi ţăranii pres-
tau cca 80 % din munca lor în colhoz, veniturile
provenite din salariu acopereau doar 40 % din
necesităţile lor. Restul necesităţilor ţăranii şi le
acopereau din cultivarea loturilor de pământ de
pe lângă casă, care au fost reduse de Hruşciov
Fotografie propagandistică din timpul colectivizării, care
cheamă la violenţă împotriva „clasei chiaburilor”
50
C U R S
Şefii comunişti şi elita economică din perioada sovietică se
bucurau de multe privilegii şi bunuri. Secvenţă din filmul
artistic rusesc „Baltazar sau La un banchet cu Stalin”, 1990
de la 0,36 ha la 0,15 ha, deşi acestea produceau
20–25 % din producţia agricolă totală. Uneori
ţăranii se revoltau şi loturile erau lăsate intacte,
aşa cum a fost cazul în satul Costuleni, raionul
Ungheni, în februarie 1964.
3. Structura etnică a elitelor economice
Inegalităţile şi discriminarea în RSSM
aveau şi o dimensiune etnică, nu doar socia-
lă. Astfel, în 1964, numai 2,3 % din directorii
de întreprinderi industriale erau români mol-
doveni. Cota acestora creşte treptat, dar nu a
depăşit niciodată 10 % (1984). Pe de altă parte,
în funcţii de conducere în agricultură, românii
moldoveni erau promovaţi mai uşor: aceştia
alcătuiau 54 % în 1964, ponderea lor crescând
la 70 % douăzeci de ani mai târziu. Una dintre
explicaţiile faptului că în sate moldovenii erau
promovaţi este că 75 % din etnicii români locu-
iau la țară şi astfel regimul nu dorea să provoa-
ce nemulţumirea populaţiei locale. În acelaşi
timp, neadmiterea moldovenilor ca directori
de întreprinderi industriale reflecta neîncrede-
rea puterii sovietice în naţionalitatea titulară a
RSSM şi reprezenta o parte a strategiei de limi-
tare a migraţiei moldovenilor de la sat la oraş.
Dreptul de a se stabili la oraş era îngrădit şi
condiţionat de obţinerea dreptului la reşedin-
ţă, ceea ce era o gravă încălcare a drepturilor
omului. În anii ’70, Primăria orașului Chişi-
nău introduce suma de 15 mii de ruble, care
trebuia achitată pentru obţinerea dreptului de
reşedinţă. Această sumă constituia preţul unui
apartament cu 4 camere şi puţinii care o de-
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
C U R S
ţineau preferau să locuiască la ţară. Astfel, re- cându-se la 182 de ruble în 1988. Colhoznicii şi
gimul controla şi limita tendinţa moldovenilor sovhoznicii primeau un salariu de 81 de ruble,
de a se muta la oraş, promovându-se o politică în 1970, şi 171 de ruble, optsprezece ani mai
de rusificare prin aducerea de cadre din Rusia târziu. Salariul mediu în RSSM era cu 20–25 %
şi Ucraina, Moscova achitând pentru aceştia mai mic decât media pe URSS. Pensia minimă
suma de 15 mii de ruble pentru obţinerea vizei în anii ’70 era de 28 de ruble, cea maximă – de
de reşedinţă. 105 ruble.
În 1989, preţurile de stat la principalele pro-
4. Modul de viaţă şi consumul în RSSM duse erau următoarele:
După foametea organizată în 1946–1947 şi pâine 1 kg 0,28 ruble
penuria din anii care au urmat, spre sfârşitul
anilor ’60, RSSM a cunoscut un anumit progres orez 1 kg 0,88 ruble
economic, care a permis asigurarea unui mod carne de vită 1 kg 2 ruble
de viaţă modest unor largi pături ale populaţiei. găină 1 kg 2,65 ruble
Cel mai bine au simţit acest progres anumite lapte 1 l 0,28 ruble
categorii de orăşeni. În sate însă cele mai multe
unt 1 kg 3,5 ruble
produse erau insuficiente aproape permanent,
inclusiv pâinea. Cozile la magazine erau un ouă 10 bucăți 0,9 ruble
fenomen obişnuit, în sate şi oraşe deopotrivă. ulei vegetal 1 l 1,65 ruble
Creşte progresiv consumul de băuturi alcoolice, mere 1 kg 1,3 ruble
care devine un indiciu al problemelor existente
cartofi 1 kg 0,15 ruble
la nivel cotidian. Au fost organizate câteva cam-
panii împotriva alcoolismului: în 1958, 1972 şi zahăr 1 kg 0,9 ruble
1985. Nu numai produsele alimentare erau in- cafea 1 kg 15 ruble
suficiente, dar şi hainele, încălţămintea, mobila, ceai 100 g 0,76 ruble
electrocasnicele. Numai cei cu relaţii puteau face
rost de mărfuri calitative. Modul de viaţă şi con- Prin comparaţie, salariul mediu în SUA în
sumul în RSSM evoluase raportat la 1945, dar 1989 era de 5 ori mai ridicat decât cel mediu
era destul de modest faţă de cel din Occident. sovietic, iar preţurile la principalele produse
Planurile economice erau falsificate, întreprin- alimentare era comparabil numai la pâine,
derile corupând Partidul Comunist şi Gospla- orez şi ceai. La alte produse, preţurile sovietice
nul pentru a trece cu vederea aceste fapte. erau de câteva ori mai mari decât cele ameri-
Salariul mediu al muncitorilor şi funcţiona- cane: de 3 ori la unt, de 5 ori la ulei, de 6 ori la
rilor în RSSM era de 103 ruble în 1970, ridi- ouă, de 7 ori la portocale, de 8 ori la carne de
găină, de 14 ori la cafea.
Regimul comunist a reuşit însă în alte do-
menii, precum sănătatea, care era gratis, şi
învăţământul, care, după 1953, a fost integral
fără plată. Au fost asigurate şi locuri în sanato-
rii, mai ales pentru fruntaşii în muncă. O par-
te importantă a copiilor se odihneau vara în
tabere de pionieri, statul achitând toate chel-
tuielile de întreţinere. În RSSM, la începutul
anilor ’80, peste 200 de mii de copii beneficiau
de aceste servicii anual, cei de la oraş şi de la
Coadă la pâine în „socialismul dezvoltat” sat în egală măsură.

51
Capitolul 2
A. D e s p r e mu n c ă
„Niciodată nu poţi trăi în belşug acolo unde
totul este în comun. Cum ai putea să capeți pro-
duse din abundenţă dacă fiecare s-ar eschiva de
la muncă, fiindcă nu este stimulat; pe de altă
parte, speranţa în munca altuia provoacă lene-
via. Ideea a triumfat. Foametea ne urmăreşte
permanent. Chiar şi în cele mai favorabile tim-
puri, noi ne asigurăm cu minimul modest.”
Igor Virabov, jurnalist din Moscova, 1991
B. N atu r a s o c i a l i s mu l u i
„Hruşciov credea că socialismul este o so-
cietate când stă pe masă un pahar de ceai cu
pâine, iar fiecare mănâncă pe gratis. Au fost
făcute primele încercări în această direcţie,
numai că pe gratis ospătau vagabonzii, iar pâi-
nea şi zahărul erau furate de servitori. Pâinea
era sustrasă în mare parte pentru a hrăni în
propria gospodărie porci şi alte vietăţi pentru
producerea cărnii.”
Boris Vizer, Economia şi starea socială
a populaţiei din Moldova în anii ’40–’80
ai sec. XX, Chişinău, Ştiinţa, 2012
С. D i f e r e nţ a d i nt r e c a p i t a l i s m
și socialism
„Capitalismul împarte inegal bogăţia, pe când
socialismul împarte în mod egal sărăcia.”
Winston Churchill, prim-ministru al Marii
Britanii (1940–1945, 1951–1955)
Stema Republicii Sovietice Socialiste
Moldoveneşti (RSSM), 1944–1991
52
D O S A R
D. St ati s ti c i s ov i e ti ce
În comparaţie cu cincinalul al IX-lea republi-
ca a livrat statului mai mult grâu cu 618 mii de
tone, sfeclă de zahăr cu 1,2 mln de tone, legume,
fructe şi struguri cu 2,8 mln de tone, lapte cu 925
de mii de tone, carne cu 304 mii de tone, ouă cu
950 mln de bucăţi. Venitul naţional al republicii
a crescut cu 1,3 mld de ruble şi în 1980 a consti-
tuit suma de 5,7 mld de ruble.
În cincinalul al X-lea, veniturile reale ale po-
pulaţiei pe cap de locuitor au crescut cu 20%, sa-
lariul mediu lunar al muncitorilor şi funcţionari-
lor – cu 20%, retribuirea muncii colhoznicilor cu
25%, plăţile şi privilegiile acordate din fondurile
de consum public – cu 34%. Din contul tuturor
surselor de finanţare s-au construit 7,4 mln m2
de spaţiu locativ (ceea ce a permis îmbunătăţirea
condiţiilor locative a circa 600 000 de persoane),
528 de întreprinderi industriale, 200 de cantine
şi peste 100 de case de deservire socială…
Schiţe ale istoriei Partidului Comunist din
Moldova, Chişinău, 1981, p. 596
E . Pos i b i l i t ăţ i l e r e a l e
a l e ce t ăţ e n i l o r s ov i e ti c i
„În URSS, un bărbat poate să-şi procure un pal-
ton de iarnă o dată la 6 ani, un costum de lână şi
ghete – o dată la 3 ani, pantofi de piele – o dată la 2
ani, un televizor de 200 de ruble – o dată la 12 ani,
un frigider de 150 de ruble – o dată la 15 ani. Cota
oamenilor nevoiaşi e de 40 % după statistica oficia-
lă, dar se ridică la 80 % după date neoficiale.”
Ivan Sicika, jurnalist rus, 1990
Drapelul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti
(RSSM), 1944–1991
Formulează 2-3 caracteristici specifice so-
cialismului. Care este principala deosebire
dintre socialism și capitalism?
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Privilegiile nomenclaturii
În ciuda discursului oficial, lichidarea fizică sau marginalizarea • Enumeră caracteristicile regi-
elementelor zise exploatatoare, burgheze sau mic-burgheze nu mului sovietic pentru econo-
a anulat privilegiile în regimul comunist. În RSSM, nomenclatura mia RSSM.
de partid se bucura de spaţiu locativ de calitate, oferit în timp re- • Explică sensul expresiilor:
cord, magazine speciale, cantine şi restaurante, săli de banchet,
„naţionalizarea bunurilor în
la care aveau acces numai aceşti „aleşi ai poporului”. În perioada
mâinile statului”, „proprietate
1964–1983 au fost construite 167 de localuri de relaxare de lux
obștească”, „transformarea
pentru nomenclaturişti. Jumătate din banii cheltuiţi proveneau
din surse neoficiale (6,4 mln ruble), ceea ce arată amploarea eco- socialistă a industriei”, „colec-
nomiei subterane şi a corupţiei. Aceste locuri luxoase cu acces tivizarea agriculturii”.
strict limitat se numeau case de oaspeţi, case ale vinificatorilor, li- • Caracterizează modul de
vădarilor sau pădurarilor, săli de banchete şi de degustare, saune, viaţă în RSSM în perioada
băi. Numai pentru 90 de băi şi saune s-a cheltuit peste jumătate postbelică.
de milion de ruble, pentru sălile de degustare – 1,5 mln de ru- • Explică în ce fel au influenţat
ble, iar întreţinerea lor se ridica anual la aproape 200 000 de ru- procesele politice economia
ble. Cele mai multe astfel de localuri se aflau în raioanele Orhei,
și schimbările în plan social,
Glodeni, Dubăsari, Străşeni, Suvorov (azi Ştefan Vodă), Ungheni,
înregistrate în RSSM în anii
Nisporeni, Criuleni, Făleşti, Kutuzov (azi Ialoveni), precum şi în
postbelici ’70–’80 ai secolului
oraşele Bălţi şi Chişinău. Pentru construcţia şi finisarea acestora
s-au utilizat materiale costisitoare şi preţioase, precum marmură, al XX-lea.
granit, lemn preţios, oţel de calitate superioară. Imobilele erau • Realizează un tabel în care vei
echipate cu mobilier şi covoare scumpe, mese de biliard, bazine nota câteva aspecte pozitive
de înot. Totodată, erau asigurate cu televizoare, frigidere, veselă și câteva negative ale implică-
de porţelan, pahare de cristal şi alte articole ce nu puteau fi găsi- rii statului în economie.
te uşor în vânzare liberă de către oamenii de rând.

D o cu m e nt

Privilegiile nomenclaturii comuniste

La cantina Comitetului Central existau săli sepa-
rate pentru instructori şi şefii de sector, pentru locţii-
torii şefilor de secţii, pentru şefii de secţie. Membrii
Biroului CC luau prânzul, la început, într-o clădire
de pe strada Mateevici, vizavi de Universitatea de Stat
din Moldova, iar mai apoi într-o sală de pe strada
Nicolae Iorga. Lucrătorii aparatului CC aveau drep-
tul o dată în săptămână să procure produse alimen- L. I. Brejnev și I. I. Bodiul, Chișinău 1974,
foto: B. K. Capnin
tare la un bufet special.
După numerele plăcuţelor de înmatriculare ale auto- Demonstrează prin exemple
mobilelor putea fi uşor identificată funcţia stăpânu- concrete specificul societăţii RSS
lui. Numerele automobilelor de serviciu ale membrilor Moldovenești în anii postbelici.
Biroului CC începeau cu 88, ale şefilor de secţii şi ale mi- Cum se explică diferențele în so-
niştrilor – cu 00, ale prim-secretarilor din raioane – cu 03, cietatea socialistă, în care teoretic
ale viceminiştrilor şi preşedinţilor de raioane – cu 08. era declarat că „toți oamenii sunt
Gheorghe Gorincioi, RSS Moldovenească: egali”?
de la Leonid Brejnev la Ivan Bodiul,
Chişinău, 2012, p. 59

53
Capitolul 2
C U R S

4 Societate şi economie în România comunistă,

1947–1989
După cel de-al Doilea Război Mondial, în România a avut loc o trecere lentă de la regimul „democraţiei
populare” la cel socialist, de tip totalitar. S-a ajuns la un sistem de guvernare de către un singur partid, care
a impus o ideologie după modelul sovietic. În anul 1948 a fost adoptată Constituţia Republicii Populare
Române, care a recunoscut noul cadru juridic al regimului comunist.
Măsurile luate de statul totalitar de naţionalizare în economie erau îndreptate împotriva păturilor bo-
gate, considerate „elemente dușmănoase poporului”. Mecanismul de organizare a economiei centralizate
era bazat pe un plan unic. Prin legile adoptate a fost distrusă proprietatea privată și a fost generalizată
proprietatea socialistă în industrie, bănci, comerţ, transporturi. Treptat, s-a realizat și colectivizarea prin
metode de constrângere.

E V O C A R E 1. Economia sub control sovietic, 1944–1959

• Care au fost consecinţele celui
de-al Doilea Război Mondial
pentru România?
• În ce condiţii URSS a impus
modelul său politic, ideologic
și economic altor popoare din
Europa?
Acţiuni în susţinerea regimului de ocupaţie sovietic, dirijate de să-şi refacă suveranitatea asupra sectoa-
către comuniști în România, octombrie 1944
V O C A B U L A R
Cenzură – control asupra conți-
nuturilor publicațiilor, spec-
tacolelor, emisiunilor TV și
radio, corespondenței, convor-
birilor telefonice etc.
Disident – persoană care a avut
opinii contrare regimului co-
munist.
După 1944, când URSS ocupă România, vecinul de la est
impune în ţară nu numai sistemul său politic, dar şi pe cel
economic. În plus, România este impusă la plata despăgu-
birilor de război ca fost stat-satelit al Germaniei în anii răz-
boiului. Prin convenţia de armistiţiu, semnată la 11 septem-
brie 1944 la Moscova, România era obligată să ofere URSS o
despăgubire de 300 mln de dolari SUA la preţurile din 1938,
adică cu o treime mai mari decât în 1944.
Între 1945 şi 1952 au fost create SOVROM-
urile, care erau oficial întreprinderi mixte,
constituite teoretic pe paritatea aportului
de capital sovietic şi românesc. În reali-
tate, prin intermediul acestora, Moscova
a exploatat ani la rând cele mai impor-
tante sectoare ale economiei: petrolul
(SOVROMPETROL), gazul (SOVROM-
GAZ), industria chimică (SOVROM-
CHIM). Abia după retragerea trupelor so-
vietice din ţară în 1958, România a început
relor strategice ale economiei. SOVROM-
urile au fost lichidate complet în 1959.
2. Colectivizarea agriculturii şi industrializarea
Deşi România a fost comunizată complet după abdica-
rea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, primele măsuri
de tip comunist au început să fie implementate în agricul-
tură imediat după instalarea guvernului Petru Groza. La
25 martie 1945 era decretată reforma agrară, prin care se
desfiinţau marile proprietăţi funciare (mai mari de 50 ha).

54
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
C U R S
Drapelul Republicii Populare Române. Între 1965 și 1989
păstra culorile naţionale și dispunerea lor spaţială, dar
adăuga Stema Republicii Socialiste România, plasată în
câmpul galben, la intersecţia diagonalelor.
Scopul acesteia nu era însă consolidarea mi-
cilor proprietăţi, ci colectivizarea completă
a terenurilor. În iulie 1945 se introduceau
livrările obligatorii de surplusuri de produ-
se agricole, aşa-numitele cote. Era vorba, de
fapt, de rechiziţii forţate, similare celor im-
puse ţăranilor din Rusia în timpul războiu-
lui civil din anii 1918–1921, precum şi în Ba-
sarabia în anii 1940–1941, 1944–1949. Exis-
tau 5 categorii de ţărani: lipsiţi de pământ
(2,5 % din total), săraci (57 %), mijlocaşi
(34 %), aşa-numiţii chiaburi şi moşieri (7
%, ambele categorii). Impozitul agricol era
aplicat conform logicii luptei de clasă, fiind
menit să ruineze ţăranii înstăriţi sau să-i
facă inapţi să-și onoreze obligaţiile exorbi-
tante şi, drept urmare, să fie arestaţi şi con-
damnaţi.
Colectivizarea începe oficial în 1949, ca
şi în toate celelalte state comuniste din estul
Europei, inclusiv Basarabia şi Ţările Baltice.
În România, procesul durează până în 1962.
Gh. Gheorghiu-Dej și N. Ceauşescu în mijlocul delegaţilor la
congresul Partidului Muncitoresc Român, februarie 1948
Prima etapă are loc în anii 1949–1953, cea
mai violentă şi mai inumană. Ţăranii au
opus rezistenţă, organizând sute de răscoa-
le practic în toate judeţele ţării, în special
în Dobrogea şi în Maramureş. Cei care se
opuneau colectivizării erau executaţi pe loc
sau deportaţi, majoritatea lor în Muntenia,
în Câmpia Bărăganului, devenită astfel „o
Siberie a României”. Măsurile punitive au
vizat peste 170 de mii de ţărani. Colectivi-
zarea a fost reluată după o pauză, în 1957.
De data aceasta, autorităţile au pus accentul
mai mult pe metodele politice, nu pe cele
punitive. În 1962 s-a declarat oficial că pro-
cesul de colectivizare a agriculturii fusese
încheiat. Nu mai puţin de 96 % din terenul
arabil era colectivizat. Distrugerea proprie-
tăţii private nu a rezolvat problema agrară
în România, ci a fost o strategie centrală a
impunerii regimului comunist. Din punct
de vedere economic, agricultura româneas-
că din perioada comunistă era inferioară
atât celei interbelice, cât şi celei din alte state
comuniste din Europa de Est.
3. Modul de viaţă
Milioane de români au suferit cumplit de
pe urma regimului comunist în România. În
acelaşi timp, alţii au profitat: ţărani mutaţi
de la ţară la oraş au obținut apartamente,
modeste cum erau, salarii fixe şi unele bene-
ficii sociale. Dar nici aşteptările acestora nu
au fost satisfăcute decât pe o perioadă limi-
tată (anii 1960–1970). Situaţia s-a înrăutăţit
pentru toată populaţia României (cu excep-
ţia nomenclaturii) începând din 1980 , când
Ceauşescu a decis să returneze investitorilor
străini toate datoriile ţării (circa 10 mld de
dolari SUA). Situaţia nu era foarte bună nici
anterior, întrucât statul comunist investea
numai 11-16 % din totalul investiţiilor în pro-
ducerea bunurilor de consum. După 1981 s-a
revenit însă la unele practici imediat postbe-
lice: s-a introdus raţionalizarea principalelor
produse alimentare – pâine, lapte, zahăr, car-
ne şi produse din carne. Justificarea oficială
55
Capitolul 2
a acestei măsuri era că astfel se introduce un
program ştiinţific de alimentare care nu tre-
buia să depăşească 2800–3000 de calorii zil-
nic. În realitate, cartelele pe care se cumpă-
rau aceste produse, şi numai de la magazinul
la care erau arondaţi cetăţenii potrivit locului
de reşedinţă, nu asigurau automat obţinerea
acestora. Era nevoie să se stea la coadă ore în
şir pentru procurarea produselor de bază di-
stribuite pe cartele. Problema cea mai mare
era cu laptele, rândul începându-se de la ora
12 noaptea, pentru a putea cumpăra produ-
sul a doua zi. Salamul se vindea doar câte 200
g de persoană, iar cine dorea să ia mai mult
trebuia să mai stea la rând o dată, adică alte
câteva ore în şir. Situaţia ţăranilor era şi mai
complicată, întrucât ei trebuiau adeseori să
meargă la oraş pentru a face rost de principa-
lele produse alimentare.
Coadă la pâine în România comunistă
4. Interzicerea iniţiativei private
şi specificul industrializării sovietice
În decembrie 1946 era etatizată Banca Na-
ţională, măsură prin care s-a limitat drastic
rolul jucat în economia României de capital
şi iniţiativa privată. Principalele mijloace de
producţie din industrie şi domeniile conexe
au fost naţionalizate prin Legea din 11 iulie
1948, prin care statul comunist a pus mâna
pe 76 % din industrie, 98 % din transporturi
şi comunicaţii şi 42 % din comerţ şi credit.
Peste un an, la 28 iunie 1949, fusese in-
stituit monopolul de stat asupra exportului.
Un alt pas spre impunerea unei economii
de tip sovietic a fost crearea Comitetului de
Stat al Planificării, care introduce primul
56
C U R S
plan cincinal în 1950. Industrializarea a pus
accentul pe industria grea, care a obținut
cele mai multe investiţii.
Din cele 45–46 % din totalul investiţiilor
în economie obținute de industrie, 80–90 %
reveneau industriei grele (industria meta-
lurgică, siderurgică, constructoare de ma-
şini, extractivă). Modelul de dezvoltare eco-
nomică a dus la schimbarea radicală a struc-
turii pe ocupaţii a populaţiei şi a raportului
urban-rural. În 1950, 74,1 % din populaţia
României erau ocupate în agricultură, cifră
care scade la 27,5 % în 1989.
Locuitorii satelor erau obligaţi, de ase-
menea, să obţină permis pentru a sacrifica
un animal domestic sau altul. Dificultatea
accesului la produsele de primă necesitate a
dus la apariţia unor reţele informale de dis-
tribuţie, bazate pe sistemul de „pile” („blat”,
în URSS), iar a fi membru de partid era un
atu în acest sens. În epocă, PCR (Partidul
Comunist Român) era descifrat în popor
drept „Pile, Cunoştinţe, Relaţii”. Cele mai
căutate produse care au devenit echivalen-
tul de schimb, un fel de valută, erau ţigările
străine, mai ales KENT, şi cafeaua. Blugii
constituiau un indicator de statut social.
În 1982–1989 s-a limitat şi distribuirea
energiei electrice. Aceasta era întreruptă de
câteva ori pe zi, fără un anunţ prealabil. Ce-
tăţenii erau chemaţi să scoată din funcţiune
frigiderele pe timpul iernii, să nu utilizeze
maşinile de spălat și alte bunuri electro-
casnice prea des şi să evite ori de câte ori se
poate folosirea ascensorului.
Manifestare a cultului personalităţii lui N. Ceaușescu
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
D O S A R
A. Pe nu r i a su b co mu n i s m
a) În anii ’80 era foarte dificil să obţii produse-
le de primă necesitate. Deşi aveam cartele pentru
principalele produse alimentare, în magazine nu
era nimic. Îmi aduc aminte că la Piatra-Neamţ,
unde locuiam cu părinţii, elev fiind, timp de vreo
2 săptămâni nu era nimic, dar absolut nimic, în
alimentare. Ca să nu murim de foame, plecam în
pădure în căutarea guliilor, pe care le fierbeam şi
astfel ne mai potoleam foamea.
Robert, 40 de ani, Iaşi
b) În ultimii ani de comunism, mâncarea era
puțină și se găsea cu greu. Ca să aibă ce să pună
pe masă, românii stăteau cu noaptea în cap la
cozi interminabile. Mulți dintre ei nici nu știau
dacă vor mai găsi ceva atunci când vor ajunge în
fața tejghelei. Pâinea, laptele, carnea, uleiul și za-
hărul, toate alimente de bază, erau raționalizate.
Maria, 45 de ani, București
B. C a r a c te r u l co nt r a d i c to r i u
a l R o m â n i e i s o c i a l i s te
Cele 7 minuni ale Epocii de Aur:
– Toată lumea avea de lucru;
– Deşi toată lumea avea de lucru, nimeni nu
muncea;
– Deşi nimeni nu muncea, planul se realiza
peste 100%;
– Deşi planul se realiza peste 100 %, nu găseai
nimic de cumpărat;
– Deşi nu găseai nimic de cumpărat, toată lu-
mea avea de toate;
– Deşi toată lumea avea de toate, toţi furau;
– Deşi toţi furau, nu lipsea nimic de nicăieri.
Florin Constantiniu,
O istorie sinceră a poporului român
Ce urmări a avut procesul de naționalizare
a bunurilor în mâinile statului? Formulează
argumente pro sau contra pentru aserțiunea:
„Naționalizarea bunurilor în proprietatea
statului român a fost o necesitate”.
Cum crezi, politica de colectivizare a agricul-
turii poate contribui la prosperitatea statului
și la ridicarea nivelului de viață al țăranilor?
C. Pr i v i l e g i i l e n o m e n c l atu r i i
co mu n i s te î n R o m â n i a
Mentalul comunist, ca şi cel fascist, era cel
de fortăreaţă asediată. În România, fostul car-
tier Jianu [ulterior Cartierul Primăverii] din
Bucureşti a devenit, în 1948, o asemenea fortă-
reaţă, cu securişti în civil circulând pe străzile
din zonă, ca să vadă cine cu cine se întâlneşte, cu
miliţieni plasaţi în gherete în faţa vilelor în care
sălăşluiau magnaţii totalitari cu familiile lor,
cu doctori aflaţi zi şi noapte la dispoziţia mai-
marilor puterii (…) În vilele cele mai impună-
toare s-au instalat Dej, Bodnăraş, Chişinevschi,
Ceauşescu, Voitec, Sălăjan, Borilă, Pârvulescu,
Miron Constantinescu, Răutu, Moghioroş,
Chivu Stoica, Preoteasa şi alţii.
(…) În 1949, Betty Luca i-a invitat pe părinţii
mei la o cină. Familia Luca stătea de-acum pe
undeva pe Kiseleff, într-una din reşedinţe, cu
pază, cu femei de serviciu ş. a. m. d. (…) Erau
instalaţi. Răutu stătea pe strada Londra, ulte-
rior avea să stea Niculescu-Mizil acolo, Valter
şi Hortensia lui erau şi ei într-o casă… Nu ştiu
dacă pe părinţii mei îi interesa foarte mult casa,
erau încă foarte tineri, în ’48 tata avea 35 de ani
şi mama 33, apoi amândoi avuseră casă, nu ve-
neau din nişte familii de pârliţi, nu aveau ne-
voie de Partidul Comunist ca să le ofere casă.
Dar sigur că au acceptat. Nu li s-a părut în mo-
mentul acela că ar fi o injustiţie socială. Cred că
au realizat acest lucru ulterior, mama, probabil,
mai devreme…
Vladimir Tismăneanu, Lumea secretă
a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete,
Bucureşti, Humanitas, 2012, p. 20, 64–65
Oameni mobilizaţi în susţinerea idealurilor socialiste
57
Capitolul 2

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Economia în anii regimului lui Nicolae Ceaușescu
În anii ’60–’70, România a suplinit absenţa tradiţiei industriale de • Explică prin ce metode
vârf prin importul de tehnologie avansată atât din URSS, cât și din ţă- a reușit URSS să impună
rile occidentale. În anii regimului lui N. Ceaușescu, ritmurile înalte de modelul său politic și eco-
industrializare s-au menţinut. Ramurile principale au continuat să fie nomic României după anul
siderurgia și industria petrochimică. Au sporit investiţiile în industrie, 1945.
alcătuind în 1971–1975 un indice de 49,2 %. După 1974, în condiţiile
• Identifică asemănări și
dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, s-a adoptat o linie și mai accelerată a
deosebiri în politica de
industrializării. Deși ţara importa mari cantităţi de minereu de fier, pe
lângă combinatul metalurgic de la Galaţi s-a construit încă o întreprin- naţionalizare a bunurilor în
dere gigantică de acest fel, la Călărași. A crescut considerabil capaci- proprietatea statului și co-
tatea de prelucrare a rafinăriilor. Insuficienţa de resurse proprii obliga lectivizarea pământului în
ţara să importe mari cantităţi de petrol. În condiţiile crizei economice URSS și în România în anii
din anii ’70, ce a cuprins ţările de peste hotare, aceasta a dus la cheltu- ’40–’50 ai sec. al XX-lea.
ieli financiare enorme, sporind astfel datoria externă a ţării, care a atins • Comentează schimbările
în 1982 13 mld de dolari. Dezvoltarea agriculturii, care a înregistrat în produse în societatea
unii ani recolte bune, s-a confruntat cu mari dificultăţi din cauza poli- românească în perioada
ticii economice promovate de regimul lui N. Ceaușescu. Insuficienţa postbelică.
de investiţii, nivelul scăzut de
• Analizează consecinţele
înzestrare tehnică, lipsa de în-
grășăminte minerale, atitudinea colectivizării și industriali-
neglijentă faţă de problemele zării în România în perioa-
agriculturii au determinat in- da postbelică, realizate
stabilitatea acestei ramuri. La după modelul sovietic.
începutul anilor ’80, România a • Caracterizează activitatea
intrat într-o puternică criză ali- politică a conducătorilor
mentară. Statul a fost nevoit să României din perioada
N. Ceaușescu în vizită la o întreprinde- majoreze permanent preţurile
re industrială, 1978 postbelică Gheorghe
la produsele agricole și să în- Gheorghiu-Dej și Nicolae
treprindă măsuri de restricţie în sistemul de alimentaţie. Populaţia s-a Ceaușescu.
confruntat și cu alte greutăţi: asigurarea insuficientă cu spaţiu locativ,
lipsa energiei electrice, consumul limitat pentru încălzirea locuinţelor, • Descrie viaţa de zi cu zi a
restricţiile în domeniul transportului. cetăţenilor României în
anii ’60–’80 ai secolului al
R e z i s te nţ a p r i n cu l tu r ă XX-lea.
• Elaborează un eseu isto-
În condiţiile totalului control al
ric cu tema: „Specificul
Partidului asupra tuturor sferelor vieţii,
evoluţiei societăţii
una dintre formele de rezistenţă într-o
românești în perioada
societate totalitară a fost „evadarea în
postbelică”.
sine”. Acest fenomen, cunoscut şi sub
denumirea de „emigraţie interioară” –
spre deosebire de emigraţia „în afară” Analizează caracterul
–, a fost specific mai ales intelectuali- ideologiei promovate de
tăţii, care refuza astfel colaborarea cu autorităţile din România
regimul. „Rezistenţa prin cultură” era în perioada socialistă.
o modalitate prin intermediul căreia Care sunt limitele acestei
„Tristeţea mea aude nenăscuţii
indivizii se opuneau influenţei nefaste ideologii?
câini pe nenăscuţii oameni cum
a regimului totalitar. îi latră” (Nichita Stănescu)

58
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă

5 Integrarea economică europeană

Planuri privind integrarea economică și politică au existat încă în Evul Mediu. Realizarea acestora a fost
posibilă însă abia după cel de-al Doilea Război Mondial. După 1945, Europa este împărţită în sfera de in-
fluenţă americană, în Vest, și cea sovietică, în Est. În condiţiile în care asupra părţii de vest planează pericolul
subminării democraţiei atât din interior, prin intermediul partidelor comuniste (mai ales în Franţa și Italia), cât
și din exterior, din partea URSS, americanii sunt cei care insistă asupra unei integrări economice a Europei
Occidentale. Astfel, în 1948, este creată prima organizaţie economică europeană, numită Organizaţia pentru
Cooperare Economică Europeană (OCEE), menită a administra Planul Marshall astfel, încât economia statelor
beneficiare să lanseze proiecte comune și să pună bazele unui spaţiu economic comun. OCEE a fost urmată
de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oţelului în 1951, apoi de Comunitatea Economică Europeană și,
din 1993, de Uniunea Europeană (UE). România devine membră a UE în 2007, iar Republica Moldova negocia-
ză în prezent un acord de liber schimb cu UE.

E V O C A R E 1. Începuturile integrării economice europene

Prima organizaţie care avea drept scop integrarea econo-
• Ce condiţii s-au creat în
Europa, după cel de-al Doilea mică a ţărilor din Europa Occidentală a fost creată în 1948
Război Mondial, pentru inte- și s-a numit Organizaţia pentru Cooperare Economică Eu-
grarea economică și politică a ropeană (OCEE), având scopul de a administra ajutoarele
statelor? americane (Planul Marshall). Cea de a doua structură a fost
• Care au fost consecinţele eco- Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oţelului (CECO).
nomiei planificate din RSSM și Ea a luat fiinţă după zece luni de dezbateri, ceea ce ne arată că
din România socialistă în anii au existat puncte de vedere diferite asupra statutului acestei
'80 ai secolului al XX-lea?
comunităţi, precum și asupra felului cum va func-
ţiona ea. CECO instituia o piaţă comună a oţelului
și cărbunelui, prin eliminarea barierelor vamale
dintre cele șase ţări semnatare (Franţa, Germania,
Italia și statele Benelux), a restricţiilor cantitative
privind circulația bunurilor produse din sau cu aju-
torul celor două bogăţii ale subsolului, precum și al
subvenţiilor de stat. Deși Franţa a iniţiat proiectul,
ratificarea lui de către Adunarea Naţională va dura
un timp, întrucât atât comuniștii, cât și Charles de
Gaulle vor denunţa ideea creării CECO. În cele din
Robert Schuman semnează Statutul Consiliului
Europei la Londra, pe 5 mai 1949
urmă, Parisul va aproba iniţiativa lui Robert Schu-
man, consiliat de Jean Monnet, și Înalta Autoritate
V O C A B U L A R supranaţională însărcinată să coordoneze CECO va intra în
vigoare la 25 iulie 1952, iar la 1 mai 1953, Piaţa Comună va
Uniunea Europeană – comunitate fi deschisă pentru cărbune, minereu de fier, fier vechi și oţel.
de state, apărută în 1957, având
drept obiective integrarea eco- Planul lui Schuman se va extinde în anii următori, când, la
nomică, cetățenia europeană 25 martie 1957, cei șase membri CECO semnează Tratatele
și o politică externă comună. de la Roma, prin care se creează Comunitatea Europeană a
Negociere – ducere a unor trata- Atomului (CEA sau Euroatom instituie o politică nucleară
tive pentru încheierea unei con- comună), precum și Comunitatea Economică Europeană,
venții economice, politice, cul- prin fuziunea CECO și CEA într-o singură autoritate a Pieţei
turale etc. Comune, care includea de data aceasta toate produsele.

59
Capitolul 2
2. Piaţa Comună. Politica Agrară
Comună (PAC)
Primul program concret al CEE, foarte impor-
tant pentru crearea unei Pieţe Comune, prevede
adoptarea unei Politici Agrare Comune (PAC)
în 1957, care a fost pusă în aplicare începând cu
1962. PAC se baza pe următoarele trei principii:
libera circulaţie a produselor agricole în interio-
rul CEE prin eliminarea oricăror bariere vamale;
garantarea unor preţuri fixe la produsele agrico-
le și achiziţionarea excedentului agricol de către
Comunitatea Europeană, pentru a evita crearea
unor perturbaţii la scară macroeconomică; un
sistem vamal preferenţial în comerţul cu produse
alimentare între statele membre. Ultimul punct
a stârnit un protest vehement din partea Statelor
Unite, Canadei și Argentinei, pentru că produsele
acestor ţări erau mai ieftine, dar CEE impunea
majorarea preţului de desfacere în cadrul Co-
munităţii în ideea de a proteja producţia agricolă
locală. Se observă, prin urmare, că, în anumite
probleme, precum agricultura, existau puncte de
vedere divergente la nivelul relaţiilor dintre ţările
occidentale, dar și la nivelul ţărilor comunitare
(între Spania și Franţa, de exemplu, la mijlocul
anilor ’90). Principala nemulţumire a ţărilor
membre CEE (din 1993, UE) ține de distribuirea
fondurilor PAC. Astfel, Franţei îi revine aproape
o treime din fondurile PAC. Pentru politica agri-
colă, UE alocă 43 % din bugetul său total (adică
55,5 mld de euro din 129,1 mld de euro).
3. Extinderea CEE și UE
Iniţial, din CEE făceau parte doar șase state:
Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Lu-
xemburg. Celelalte ţări din vestul Europei erau
sceptice în ceea ce privește beneficiile economice
de pe urma aderării la CEE. Treptat însă s-a con-
statat că ţările membre ale CEE au o economie
mai viguroasă și cu o creștere mai ridicată decât
cele din afara spaţiului comunitar. Marea Brita-
nie și-a exprimat dorinţa să intre în 1963, dar va
trebui să aștepte un deceniu din cauza opoziţiei
Franţei. Odată cu aderarea britanicilor la CEE
în 1973, din ea decid să facă parte Danemarca
și Irlanda, al căror comerţ exterior era legat în
60
C U R S
principal de piaţa britanică. Următoarea extinde-
re a CEE, motivată din considerente economice,
dar și politice, a avut loc în 1981, când la aceasta
aderă Grecia, o ţară care renunţase la un regim
dictatorial în 1974. Spania și Portugalia se vor
alătura CEE în 1986, renunţând și ele la regimuri
dictatoriale la mijlocul anilor ’70. Următorul val
de extindere a avut loc în 1995, de data asta la UE
aderând Suedia, Finlanda și Austria, ţări care
formaseră anterior o organizaţie paralelă de liber
schimb. Primirea unor noi membri din cadrul
fostelor state comuniste a avut loc în 2004. Atunci
în UE au intrat Estonia, Letonia, Lituania, Polo-
nia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Cipru și
Malta (ultimele două nu au fost comuniste ante-
rior). Ultimul val de extindere a avut loc în 2007,
când România și Bulgaria au devenit cel de-al 26-
lea și cel de-al 27-lea membru al UE. Următoarea
ţară care a aderat la UE a fost Croaţia, în 2013.
Avantajele intrării în CEE-UE s-au dovedit a
fi imediate pentru toate statele. Nimeni nu a ce-
rut ieșirea din UE, din contra, alte ţări europene
nemembre doresc să adere în continuare, inclusiv
Republica Moldova, dar și Serbia, Bosnia-Herţe-
govina, Macedonia și Turcia. În 2011–2012, s-a
accentuat criza zonei euro, din cauza falimen-
tului suferit de Grecia și a datoriilor exorbitante
acumulate de ţări precum Italia, Spania, Portuga-
lia și Irlanda. Prin contrast cu URSS și, mai apoi,
CSI, UE este un spaţiu al prosperităţii economi-
ce, dar și al democraţiei, al respectării drepturilor
omului și al unor politici sociale echitabile.
Anul Intrarea
Tratate de aderare sem- în vi-
nării goare
Tratatul de aderare a
Danemarcei, Irlandei și 1972 1972
Regatului Unit
Tratatul de aderare a Greciei 1979 1981
Tratatul de aderare a Spaniei
1985 1986
și Portugaliei
Tratatul de aderare a
1994 1995
Austriei, Finlandei și Suediei
Tratatul de aderare a celor
2003 2004
zece noi state membre
Tratatul de aderare a
2005 2007
Bulgariei și României
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
D O S A R
4. România și aderarea la UE
România este prima ţară din categoria fostelor
state comuniste care a stabilit relaţii economice și
comerciale cu CEE încă din 1974. În 1980, a fost
semnat Acordul privind crearea Comisiei mixte
România – CEE. Imediat după căderea comunis-
mului în România, au fost stabilite și relaţii diplo-
matice cu CEE (1990), iar ulterior s-a semnat un
Acord de cooperare și comerţ (1991). Cererea ofi-
cială de aderare la UE a fost trimisă în 1995, întru-
nind consensul celor mai importante forţe politice
din ţară. România a încheiat negocierile privind
aderarea și a semnat tratatul de aderare în aprilie
2005 la Luxemburg, tratat care a intrat în vigoare
la 1 ianuarie 2007. Principalele probleme legate
de aderarea României la spaţiul comunitar le-au
reprezentat corupţia și reforma justiţiei. România
a profitat de fonduri europene cu mult înainte de
2007. Din acel moment, limba română a devenit
una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene,
fiecare cetăţean român (inclusiv cei originari sau
domiciliaţi în Republica Moldova) are dreptul de a
se adresa instituţiilor europene în limba sa mater-
nă. Intrarea României în UE și NATO reprezintă
evenimente istorice remarcabile, care au consacrat
revenirea României în spaţiul economic, politic și
militar occidental. Beneficiile aderării la UE sunt
multiple, începând cu numeroasele fonduri ne-
rambursabile pentru dezvoltare, care pot fi acce-
sate prin diferite programe. Criticii UE susţineau
că UE contribuie la distrugerea agriculturii noilor
ţări din Europa Centrală și de Est, iar unii înfie-
rează UE ca fiind un nou „imperiu”. În cazul Ro-
mâniei, agricultura ţării era devastată din anii ’90,
după ce au dispărut fostele CAP-uri (corespon-
dentul colhozurilor din URSS). După 2007, agri-
cultorii români au beneficiat de subsidii în valoare
de 117 euro de hectar, ceea ce constituie o sumă
importantă, care asigură o parte considerabilă din
preţul lucrărilor necesare. În Republica Moldova,
ajutoarele bănești pe care le primesc agricultorii
de la stat sunt de o sută de ori mai mici, ceea ce îi
determină pe ţărani să nu lucreze pământul.
5. Relaţiile economice ale României cu UE
Proporţia comerţului României cu UE era
deja de 62% cu mult înainte de aderare (2003).
În același timp, structura exporturilor României
spre piaţa Uniunii Europene se prezenta atunci,
neschimbându-se semnificativ nici în 2012, în
felul următor: articolele de îmbrăcăminte, tex-
tile și produse din piele (o treime), echipamente
mecanice și electrice (o cincime), produse meta-
lurgice și produse din lemn (câte cca 10 %). Prin-
cipalii săi parteneri de export din UE sunt Italia,
Germania, Franţa, Marea Britanie și Olanda. To-
todată, principalele ţări furnizoare din UE sunt
Germania, Franţa, Ungaria și Austria.
Semnarea Tratatului de aderare a României la
Uniunea Europeană, 25 aprilie 2005
A. E d u c aţ i e , f o r m a r e p r o f e s i o n a l ă
ș i ti n e r e t
„…Educaţia, pregătirea profesională și tine-
retul sunt în primul rând de competenţa sta-
telor membre… Conform Tratatului Uniunii
Europene, Uniunea trebuie să contribuie la
dezvoltarea calităţii educaţiei, care trebuie să
includă și o dimensiune europeană, și trebuie
să sprijine și să completeze Acţiunea Statelor
Membre, prin respectarea diversităţii culturale
și lingvistice a fiecăruia dintre ele, în ceea ce
privește conţinutul învăţământului și organiza-
rea sistemelor educaţionale, și să implementeze
o politică de formare profesională care să spri-
jine și să completeze acţiunile statelor membre
și care să faciliteze adaptarea la schimbările in-
dustriale și să ducă la creșterea ratei angajărilor.
Aceste prevederi au început să fie implementate
prin trei programe majore: Socrates, Leonardo
da Vinci și Youth.”
Din Acordul de aderare a României la
Uniunea Europeană, 2007
61
Capitolul 2

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Stabilirea relaţiilor dintre Republica Moldova și UE
Documentul prin care s-a pus baza relaţiilor Chișinăului cu • Realizează o axă cronologică
Bruxelles-ul este Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și și indică pe ea principalele
Republica Moldova, semnat la 28 noiembrie 1994, dar intrat în vi- date și evenimente în procesul
goare abia în iulie 1998. Mecanismul și monitorizarea în același timp de constituire și dezvoltare a
a implementării APC în Republica Moldova ţin de programul TACIS Uniunii Europene.
(Technical Assistance for the New Independent States), lansat în
• Formulează o opinie cu referire
septembrie 1997. Iniţial, acest program a avut drept scop prioritar
la faptul că Uniunea Europeană
acordarea asistenţei tehnice statelor din spaţiul postsovietic, dar,
ulterior, datorită intrării în vigoare a APC la 1 iulie 1998 în Republica este un nou model de colabora-
Moldova, marja sa de activitate s-a extins la armonizarea legislativă, re și integrare a popoarelor de
standarde și certificate, transport, dezvoltarea sectorului privat, a pe continent sau o formă ascun-
micilor întreprinderi, a resurselor umane, promovarea cooperării să a unui imperiu modernizat.
individuale, vamale, sociale, în domeniul educaţiei, consolidarea in- • Selectează informaţii suplimen-
stituţională, asistenţa în vederea aderării la Organizaţia Mondială a tare privind succesele înregis-
Comerţului ș. a. În cazul Republicii Moldova, programul TACIS a avut trate de statele membre ale
și rolul de a promova dialogul și cooperarea dintre cele două maluri Uniunii Europene și modalităţile
ale Nistrului, prin realizarea unor proiecte comune. De exemplu, s-a de soluţionare a problemelor cu
acordat ajutor pentru fermieri în vederea identificării resurselor care se confruntă acestea.
financiare privind dezvoltarea gospodăriilor acestora (un proiect-
pilot s-a desfășurat deja în judeţul Orhei în perioada 1995–1997), • Determină care sunt opţiunile
colaborarea transfrontalieră etc. României odată cu aderarea sa
la Uniunea Europeană.
Perspective ale integrării economice • Descrie principalele obiective
a Republicii Moldova cu UE
ale politicii externe a Republicii
În 1995, proporţia comerţului exterior al Republicii Moldova cu Moldova în ultimii ani.
Uniunea Europeană era de 12 % din total. Din 2000, această propor-
ţie s-a dublat, constituind 25 %. Zece ani mai târziu, comerţul exte- • Precizează ce schimbări au în-
rior al Republicii Moldova era îndreptat în proporţie de peste 50 % ceput în societate odată cu lua-
spre statele Uniunii Europene. Se observă că, deși în 2001–2009 rea cursului de integrare euro-
Republica Moldova a fost guvernată de Partidul Comuniștilor din peană a Republicii Moldova.
Republica Moldova, de orientare antieuropeană și antiromânească,
relaţiile noastre cu UE au continuat să progreseze în planul schim-
burilor economice, dar potenţialul acestora nu a fost nici pe de-
parte fructificat. Deși perspectiva integrării complete a Republicii
Moldova în UE nu este articulată în termene concrete, Chișinăul
face progrese simţitoare de la un an la altul, mai ales după 2009,
când la putere a venit o alianţă de partide democratice proeurope-
ne. Mesajul conducerii Republicii Moldova a devenit clar și coerent,
prioritatea principală a statului fiind integrarea europeană. Astfel,
autorităţile de la Bruxelles sprijină aderarea noastră la o serie de
programe care contribuie la apropierea Republicii Moldova de
standardele Uniunii Europene. În toamna anului 2012, Chișinăul ne- Dirk Schuebel, reprezentant al UE
gocia un Acord comercial cuprinzător cu UE, precum și un Acord la Chișinău (2009–2013)
de liberalizare a regimului de vize cu UE. O serie de proiecte eco-
nomice se desfășoară în cadrul Parteneriatului Estic, lansat de UE în Comentează relațiile RM cu UE.
mai 2009 la Praga. Ajutorul UE vizează, în special, reforma justiţiei,
modernizarea căilor de comunicaţie, conectarea la sistemul ener- Evidențiază perspectivele inte-
getic și de gaze european etc. grării economice.

62
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
6 Știinţa și tehnica în epoca contemporană
Dependenţa societăţii occidentale de știinţe și tehnologii în secolul al XX-lea a fost inedită. Societatea
de consum este strâns legată de reușitele știinţei și tehnicii, acestea chiar au transformat modul de viaţă al
întregii societăţi.
E V O C A R E
• Prin ce se caracterizează evoluţia știinţei
și a tehnicii în epoca contemporană?
• Ce impact au avut descoperirile știin-
ţifice asupra progresului tehnic în se-
colul al XX-lea?
Filosoful american Thomas
Kuhn (1922–1946) lansează în
circuitul știinţific conceptul de
„paradigmă”, prin care înţelege
acele realizări știinţifice recu-
noscute, care, într-o anumită
perioadă, ofereau întregii co-
munităţi știinţifice un anumit
model de punere și rezolvare a
problemelor.
Cercetătorul de origine româ-
nă George Emil Palade (1912–
2008) este laureat al Premiului
Nobel în domeniul medicinei
pe anul 1974.
V O C A B U L A R
Determinism – concepție științifică ce se ba-
zează pe ideea că toate fenomenele sunt
strict determinate, aceleași cauze provo-
când obligatoriu aceleași efecte.
Premiul Nobel – cel mai important premiu
internațional, acordat în domeniul științei
de către Academia Suedeză. Se conferă în
domeniul fizicii, chimiei, medicinei, eco-
nomiei, literaturii și păcii.
Nanotehnologii – ramură a științelor apli-
cative care se ocupă cu dezvoltarea tehno-
logiilor legate de materiale cu proprietăți
speciale și dezvoltarea de aparatură mi-
croscopică și „molecule inteligente”.
Paradigmă – un sistem de idei, viziuni, re-
prezentări, concepte, metode de cerce-
tare care domină comunitatea știinţifică
într-o anumită perioadă istorică.
1. Știinţa în secolul al XX-lea
În secolul al XX-lea crește numărul oamenilor de
știinţă. Dacă, la începutul secolului, numărul lor în
Europa abia depășea 8000 de persoane, la începutul
anilor ’90 erau deja 7 mln, fapt care vorbește despre
importanţa știinţei pentru societate. Prin descoperiri-
le epocale ale lui Planck, Rutherford, Einstein, Kapița
ș. a. s-a pus la îndoială faptul că universul este ordo-
nat și guvernat de legi bine determinate și pasibile de
cunoaștere (determinismul). Un nou spirit știinţific
devine dominant după formularea principiului incer-
titudinii știinţifice (Heisenberg). Paradigma timpului
nostru constă în faptul că „adevărul știinţific” este
relativ și depinde de cunoștinţele cantitative și cali-
tative acumulate într-o anumită perioadă. Odată ce
aceste cunoștinţe sunt depășite, se produce o revolu-
ţie știinţifică, iar paradigma se schimbă.
2. Știinţele fundamentale
Elaborarea unui nou limbaj știinţific s-a datorat
știinţelor matematice, care ulterior a fost extins la ni-
velul celorlalte știinţe. Elaborările în domeniul logicii
matematice au condus la inventarea computerului și
apariţia informaticii, care a transformat decisiv întrea-
ga civilizaţie contemporană. Nu întâmplător matema-
ticile din a doua jumătate a secolului al XX-lea devin
principalul criteriu de stabilire a competenţelor intelec-
tuale, înlocuind disciplinele umane (limbile clasice).
Progresele în fizică au determinat aprofundarea
cunoașterii structurii materiei, dar mai ales a meca-
nicii cuantice, care a dus la dezvoltarea fizicii nucleare
(sursă energetică, dar cu potenţial distructiv). Chimia
a găsit în teoria atomică o nouă fundamentare teoreti-
că (chimia atomică), iar progresele chimiei molecula-
re, prin obţinerea unor produse sintetice (nailon, plas-
tide, pesticide), au fost spectaculoase. Biologia a fost
impulsionată de cercetările în domeniul geneticii prin
descoperirea moleculelor de acid dezoxiribonucleic
(ADN), care stau la baza oricăror făpturi vii. În 1953
63
Capitolul 2
a fost descoperită structura ADN-ului, care a
deschis calea unor transformări revoluţionare
în știinţele vieţii. Dezvoltarea medicinei a fost
catalizată de descoperirile tehnice (scaner, la-
ser, chimioterapie), dar și de ritmul înalt de
urbanizare, care a necesitat o nouă abordare a
sănătăţii publice. Datorită descoperirii insuli-
nei (Nicolae Paulescu), penicilinei (Alexander
Fleming), vaccinurilor, îmbunătăţirii diagnos-
ticului, profilaxiei și igienei, crește speranţa de
viaţă. Sume enorme se alocă pentru combaterea
unor maladii precum cancerul sau SIDA.
3. Știinţele umaniste
Principiul incertitudinii știinţifice își gă-
sește aplicarea și în disciplinele umane. Filoso-
fii au fost receptivi la scepticismul oamenilor de
știinţă și au pus, la rândul lor, la îndoială existen-
ţa unei „realităţi obiective absolute”. De aseme-
nea, sub semnul întrebării a fost pusă existenţa
unor legi sociale determinate, pe care se spriji-
nea marxismul (Karl Popper). Două dintre cele
mai influente școli filosofice ale secolului – exis-
tenţialismul și filosofia analitică – pun accentul
pe autonomia individului și pe reconstrucţia
universului prin intermediul limbajului.
„Dumnezeu e mort (Nietzsche). Nietzsche e mort (Dumnezeu).”
Această inscripţie pe unul dintre pereţii Sorbonei (1968) denotă
un protest fata de materialismul lumii contemporane, a cărui
formă ideologică absolută este ateismul. Oamenii mor, concep-
tele și ideile nu.
Secolul al XX-lea este secolul constituirii
știinţelor sociale, prin dezvoltarea unor disci-
pline ca sociologia, antropologia, psihanaliza și
dezvoltarea celor vechi (istoria, geografia, filo-
sofia, lingvistica).
Una dintre cele mai dinamice discipline o
reprezintă psihanaliza. Apărută din cercetările
lui Sigmund Freud, ea afirmă că inconștientul,
ca sursă importantă de conflict și de probleme,
joacă un rol activ în luarea deciziilor și în com-
portamentul uman în general.
64
C U R S
O disciplină derivată este psihosociologia,
care-și propune ameliorarea relaţiilor umane în
cadrul unor grupuri sociale. Sociologia deţine
un rol tot mai important în câmpul știinţific
și-și propune să cerceteze mecanismele funcţio-
nării societăţii contemporane. Antropologia se
consacră studiului societăţilor și culturilor tra-
diţionale, dar și al celor contemporane, și a avut
menirea să debaraseze societatea occidentală de
complexul superiorităţii faţă de popoarele „îna-
poiate”. Știinţele politi-
ce au fost impulsionate
datorită creșterii impor-
tanţei fenomenului poli-
tic în societăţile demo-
cratice și diversificării
tehnicilor de conduce-
re în perioada societăţii
în masă. Știinţa istorică Filosoful austriac Ludwig
și-a înnoit metodele de Wittgenstein (1889–1951),
cercetare mai ales în unul dintre fondatorii filo-
urma interacţiunii cu sofiei limbajului, afirma că:
„Limitele limbajului meu în-
alte discipline conexe.
seamnă limitele lumii mele”.
4. Dezvoltarea tehnicii
După cel de-al Doilea Război Mondial,
știinţa devine unul dintre motoarele creșterii
economice a Occidentului (Big Science – Ma-
rea Știinţă).
Crește randamentul știinţelor, mai ales ca
rezultat al apropierii dintre știinţa fundamen-
tală și cea aplicată. Știinţa începe să fie privită
ca o forţă de producţie care dă beneficii rapide,
fapt care a dus la investiţii masive și chiar la o
competiţie între stat și întreprinderi. Înnoirea
tehnologică constituie un element important
al economiei capitaliste moderne, de care be-
neficiază întreaga societate, fiind strâns legată
de ideea de prosperitate. Tehnologia bazată pe
teoria știinţifică avansată și pe cercetare a de-
terminat „boom”-ul economic în Occident.
Fără știinţa genetică, statele suprapopulate,
ca India și Indonezia, nu ar fi putut produce
suficientă hrană pentru a-i îndestula pe toţi
cetăţenii lor. La sfârșitul secolului trecut, bio-
tehnologia a devenit un factor important atât
în agricultură, cât și în medicină. Descoperi-
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă
D O S A R
rea fuziunii nucleare, a teoriei moderne a com- 1945 inventarea primului calculator
puterelor, a laserului, a structurii ADN-ului, a 1946 apare cuptorul cu microunde
transmiţătorului fac din secolul al XX-lea o 1947 apariţia primului tranzistor
perioadă de maximă înflorire a știinţei. De 1952 este produs primul calculator IBM
progresul tehnico-știinţific este strâns legat și 1953 descoperirea structurii ADN
un alt indicator important – calitatea vieţii. 1955 este construită prima centrală nucleară în
După prăbușirea sistemului comunist, s-a Marea Britanie
accentuat latura economică a explorării spa- 1956 este comercializată pilula contraceptivă
ţiale, progrese vizibile fiind înregistrate mai 1957 are loc lansarea primului satelit artificial în
ales în telecomunicaţii (sateliţii). URSS
Astăzi ramurile de cea mai mare perspec- 1960 descoperirea laserului
tivă sunt tehnologiile informaţionale (IT) și 1961 primul om în cosmos
nanotehnologiile. 1962 este fabricat primul robot industrial în SUA
1967 se efectuează primul transplant de cord
A. Pr o i e c tu l M a n h at t a n
1969 prima aselenizare a unui astronaut american
La 2 august 1939, Einstein, la îndemnul unui 1969 prima fecundare in vitro
grup de savanţi, i-a scris președintelui Roosevelt 1975 inventarea cartelei de microcircuit
o scrisoare în care îl anunţa că: „Cercetările re- 1978 nașterea primului copil conceput în eprubetă
cente au condus la ideea că uraniul poate deveni,
1979 inventarea compact-discului (CD)
într-un viitor apropiat, o importantă sursă de
energie… Anumite aspecte ale situaţiei actuale 1979 comercializarea primului calculator perso-
nal (PC) de către IBM
par a impune ideea implicării administraţiei în
această acţiune. De aceea, am considerat de da- 1979 apariţia ecografiei
toria mea să vă informez asupra acestor fapte”. 1984 IBM introduce tipul de memorie RAM
Aspectele de care vorbea marele fizician însem- 1984 firma Apple produce primele calculatoare
nau posibilitatea creării unei arme distrugătoa- Macintosh
re. Se consideră că anume această scrisoare a 1993 apare primul microprocesor cu 3,1 mln de
avut menirea să transforme substanţial destinul tranzistori
știinţei și, în general, al civilizaţiei moderne, de
acum înainte indisolubil legate de puterea poli- C. Fi n a nţ a r e a ce r ce t ă r i i - d e z vo l t ă -
tică și de cea militară. r i i r a p o r t ate l a PI B (%)
Ca rezultat al acestui demers ia naștere unul
dintre cele mai mari și mai secrete proiecte ale Statul 1975 1983 1990
epocii moderne – proiectul Manhattan –, care SUA 2,32 2,71 2,79
a dus la crearea bombei atomice. Fondurile
Japonia 1,81 2,36 2,85
alocate acestuia depășeau 2 mld de dolari, în el
fiind implicaţi circa 43 000 de oameni. Germania 2,24 2,51 2,82
Franța 1,79 2,11 2,39
B. Cr o n o l o g i e
Marea Britanie 2,17 2,24 2,20
1924 Heisenberg enunţă principiile mecanicii Canada 1,1 1,33 1,35
cuantice
Republica Moldova 0,18
1928 este descoperită penicilina * datele pentru RM sunt din 2004
1930 inventarea poliamidei (nailonului)
1930 apare cauciucul sintetic Care au fost cele mai mari descoperiri în dome-
1934 descoperirea neutronului
niul știinţei și al tehnicii din secolul al XX-lea?
Identifică unele dintre aceste descoperiri care
1935 apare conceptul de „ecosistem”
au consecinţe pozitice și negative asupra omu-
1938 este realizată fisiunea nucleului de uraniu, lui contemporan.
care eliberează energie nucleară
65
Capitolul 2

D o cu m e nt : Fi l os o f i a i s to r i e i
E VA L U A R E
„Oricât am vrea să ne mângâiem de condiția existenței
noastre prin împrejurările vitrege ale vremurilor – năvălirea • Identifică 7-10 descope-
barbarilor, ocupația turcească, maghiară, dominația fanario- riri în domeniul știinţei și
tă… nu vom reuși totuși. Istoria este o tehnicii care au influen-
explicație, dar nu o scuză (…) ţat radical modul de
Salvarea României sânt virtuțile și po- viaţă al omului în epoca
sibilitățile ei ascunse. Ceea ce am fost nu contemporană.
este decât un sprijin iluzoriu. Nu trebuie • Compară descoperirile
să fim atât de lași încât să ne inventăm un din știinţele fundamen-
trecut. Iubesc istoria României cu o ură tale cu cele din știinţele
grea.” umanistice.
Emil Cioran, • Analizează la alegere un
Emil Cioran (1911–1995),
filosof român Schimbarea la față a României domeniu al știinţei sau
tehnicii care, în opinia
Stu d i u d e c a z
ta, a influenţat decisiv
Pericolele tehnoligizării excesive și responsabilitatea oamenilor progresul economiei
de știinţă pentru viitorul planetei contemporane.
Spre sfârșitul secolului al XX-lea știinţa devine baza întregii socie- • Argumentează ne-
tăţi, deoarece nici economia, nici cultura nu pot exista fără progresele cesitatea unor cheltuieli
tehnice. Totuși, dezvoltarea tehnologică conţine în sine și efecte ne- enorme pentru explo-
gative, greu de estimat. rarea cosmosului și pro-
Numărul enorm de jertfe datorate tehnicilor militare tot mai sofisti- movarea tehnologiilor
cate a trezit proteste nu numai din partea societăţii, dar și a comunităţii informaţionale în lume.
știinţifice. Fizicieni ca Einstein, Szilard, Oppenheimer și Saharov, care au
contribuit la crearea armelor nucleare, s-au pronunţat pentru un con-
trol mai riguros asupra acestora. Ca rezultat al acestui demers a fost
fondată o Agenţie Internaţională de Control al Energiei Atomice (AIEA).
În agricultură, utilizarea unui număr mare de pesticide și chimicale cu
efecte întârziate în goana pentru cantitate a afectat puternic nu numai
calitatea produselor, dar și mediul ambiant.
Astfel, RSSM, la sfârșitul anilor ’80, a fost dusă în pragul unei catastro-
fe ecologice, fiind transformată
într-un laborator sovietic de im-
plementare a îngrășămintelor chi-
mice. Eliminarea fluorocarbonului,
utilizat la frigorifere și aerosol, re-
duce stratul de ozon al planetei.
Progresele în biologia moleculară Scriitorul Gheorghe Malarciuc
pot reduce suferinţa bolnavilor, (1934–1992) printre primii a vorbit
însă modificarea structurii geneti- deschis despre catastrofa ecolo-
În filmul artistic „Godzilla” (1998) se ara- gică din RSSM
tă cum mutaţiile genetice provocate de ce poate avea efecte imprevizibile
testele nucleare franceze din Oceania asupra evoluţiei omului ca specie. Formulează argumente pro
au condus la apariţia unui monstru, Serioase probleme de ordin etic
sau contra pentru moţiunea
care a întreprins o „vizită de răspuns” în ridică și clonarea organismelor vii,
localitatea ce a dat numele „proiectului multe ţări interzicând cercetările în „Progresul tehnologic ne-a
Manhattan” și armelor nucleare! înrăutăţit viaţa”. Confirmă
acest domeniu, sub presiunea so-
cietăţii civile. O dezbatere publică în această privinţă este necesară. argumentele prin exemple
concrete din comunitatea ta.

66
 E CO N O M I E ȘI S O C I E TAT E Î N PER I OADA CO N T E M P O R AN Ă

7 Sinteză și evaluare
I . R E Ţ I N E !
• În epoca contemporană, viaţa economică a evoluat cu pași rapizi în majoritatea statelor lumii datorită
progresului tehnico-știinţific, implementării principiilor economiei de piaţă și politicii guvernelor.
• În dezvoltarea economiei ţărilor au fost evidenţiate atât perioade de avânt, cât și de crize, care
depășeau cadrul naţional, acestea fiind provocate de conflagraţiile mondiale, concurenţe nesănătoa-
se între puteri, inflaţie și altele.
• În a doua jumătate a secolului al XX-lea, un fenomen nou pentru statele lumii este globalizarea, fe-
nomen caracterizat prin interdependenţa economiilor, fapt ce a dus la integrarea economică, la con-
stituirea Comunităţii Economice Europene, alături de SUA și Japonia, și a altor structuri economice
internaţionale.
• În România postbelică și în RSSM, aflată în componenţa URSS, economia a avut un caracter centra-
lizat și planificat, de comandă, ceea ce a dus la distrugerea simţului de producător și la dezvoltarea
celui de consumator.
• După proclamarea independenţei de stat în anul 1991, Republica Moldova se află într-o perioadă de
tranziţie spre economia de piaţă, promovând cursul de integrare europeană și aderare la Uniunea
Europeană.

I I . G Â N D I R E C R I T I C Ă
• Explică de ce în majoritatea statelor occidentale principiile economiei de piaţă au devenit o bază pentru
progresul societăţii, iar în cele cu regim comunist acestea au fost ignorate?
• De ce, odată cu tendinţele de globalizare, pe de o parte, are loc procesul de integrare a statelor, iar pe de alta,
concurenţa economică se intensifică?
• Cum am putea să fortificăm principiul de producător și să-l diminuăm pe cel de consumator dacă dorim
să prosperăm economic?
• Cum a evoluat economia ţărilor europene în secolul al XX-lea cu diverse regimuri politice și ideologii?
• În ce a constat specificul evoluţiei economice a societăţii din RSSM (aflată în componenţa URSS) și din
România comunistă în perioada postbelică?
• Care sunt perspectivele Republicii Moldova în realizarea cursului său de integrare europeană?

I I I . T I M P U L Î N I S T O R I E
Realizează o friză cronologică pe care vei indica principalele perioade de avânt și de criză din epoca
contemporană, în:
• Statele Unite ale Americii; • Statele din Europa;
• URSS; • România socialistă.
• RSSM;
Formulează o concluzie pe baza rezultatelor la care ai ajuns.

I V . P E R S O N A L I T Ă Ţ I I S T O R I C E
Analizează documentul.
„Planul Marshall accentuează astfel tăierea în două a Vechiului Continent. El constituie al doilea act de ru-
pere a Marii Alianţe, consumat în 1947. Obiectivele Statelor Unite erau triple: umanitare, politice (stăvilirea
67
 Capitolul 2

comunismului) și economice (prevenirea unei întoarceri la criza de supraproducţie de

care a suferit atât de mult în anii treizeci). Ajutorul american, masiv, era global. De
aceea, pentru a și-l repartiza între ei, beneficiarii au format Organizaţia Europeană de
Cooperare Economică (OECE). În anii 1948 – data înfiinţării sale – și 1951, când ia sfârșit
„Planul Marshall”, au fost transferate din SUA 11,8 mld de dolari sub formă de donaţie și
1,8 mld de dolari sub formă de împrumut. Acest ajutor de anvergură a accelerat consti-
tuirea Vechiului Continent. OECE-ul a pus jaloanele unei uniuni economice europene.
Ea a întărit relaţiile de solidaritate – dar și de dependenţă – ale Europei Occidentale
George Marshall
faţă de Statele Unite.”
S. Singer, economist englez (1880–1959)

• Determină importanţa planului economic al lui G. Marshall pentru consolidarea politicii SUA în Europa
Occidentală și în lume.
• Ce rol au avut personalităţile politice și experţii în economie în realizarea obiectivelor în diverse state din
lume?
• Cum crezi, trebuie susţinută opinia unor personalităţi care consideră că statele ex-comuniste au nevoie
de un nou „Plan Marshall”?

V . R E L A Ţ I A C A U Z Ă - E F E C T
Determină consecinţele politicii de stat asupra dezvoltării economiei. Argumentează rolul statului în
economie. Compară evoluţia economiei în statele cu regim democratic și în cele cu regim totalitar.
Nr. Caracteristici Statele cu regim democratic Statele cu regim totalitar
1. Rolul statului în economie
2. Politica economică
3. Modalităţi de implementare
4. Consecinţe asupra populaţiei

V I . R E F L E C Ț I E
Crezi că plecarea peste hotare a multor persoane este unica variantă pentru îmbogăţirea lor? În ce do-
meniu ai dori să iniţiezi o afacere dacă ai avea posibilitatea să te afirmi în ţară? Care ar fi primii cinci pași pe
care ar trebui să-i întreprinzi pentru a avea succes și prosperare? Ce blocaje ai putea întâmpina? Formulează
o concluzie din 7-10 propoziţii.

V I I . A U T O D E Z V O L T A R E
Realizează un portofoliu despre succesul unor persoane de afaceri, în care poţi include:
• date despre unii oameni de afaceri care au prosperat cu succes datorită muncii lor asidue.
• informaţii din surse suplimentare despre iniţierea unei afaceri.
• imagini, caricaturi și poze despre unele afaceri economice.
• elaborarea planului-schiţă al unei miniafaceri în școala ta sau în comunitate.
• comunicări scurte despre noile politici economice la răscrucea secolelor XX–XXI sau comunicări redactate.
• propuneri de colaborare cu colegii de clasă cu referire la prosperarea economică a persoanelor din comunitate.
• întrebări privind anumite probleme în iniţierea unei afaceri care pot fi adresate personalităţilor prospere.
• realizarea unor sinteze despre experienţa acumulată asupra sistematizării materialelor în portofoliu și a
prezentării lui.
68
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă

Capitolul 3 Problema identitară în lumea

contemporană
Pr o b l e m ati c a e p o c i i După 1945, evoluţiile din România şi Republica
Moldova au fost în mare parte asemănătoare. Acest
De la sfârşitul secolului al XVIII-lea, sub impactul
lucru este, până la un punct, valabil şi pentru politi-
Revoluţiei Franceze, gândirea politică europeană
cile naţionale. În România socialistă, la fel ca în RSSM,
a fost câştigată treptat de idealul naţiunii, ca formă
au existat diferenţe majore între discursul oficial şi
de exprimare a suveranităţii poporului. Dezvoltat în
situaţia reală a minorităţilor. Dacă în cazul României
secolul al XIX-lea, după Primul Război Mondial, acest
această contradicţie a condus, mai ales după 1965, la
concept se va generaliza, provocând, alături de mar-
o revigorare a naţionalismului cu rădăcini în perioada
xism, în forma sa bolşevică, schimbarea din temelii a
interbelică, în Republica Moldova, politica autorităţi-
arhitecturii politice europene.
lor sovietice s-a reflectat în îndepărtarea moldoveni-
În 1918, în conformitate cu dreptul la autode-
lor de spaţiul cultural şi lingvistic românesc.
terminare, românii din fostele imperii Habsburgic şi
Ţarist s-au unit cu Regatul Român. Pe de altă parte,
la fel ca în cazul altor ţări din Europa Centrală şi de
Est, apărute sau extinse după Primul Război Mondial,
unirea într-un singur stat a unor provincii cu tradiţii
particulare, cu o structură etnică eterogenă şi cu un
statut contestat de fostele metropole, a provocat
profunde crize, care au afectat atât cotidianul majo-
rităţii româneşti, cât şi pe cel al minorităţilor.
Chiar dacă în timpul „Războiului Rece” problema-
tica naţională a fost trecută în plan secund, aceasta Târg săptămânal din Tarutino, „capitala” germanilor din
a rămas şi după 1945 una dintre temele fierbinţi ale Basarabia interbelică
actualităţilor europene. În partea continentului afla-
tă sub dominaţia URSS, s-a crezut că aplicarea mo- Co nţ i nu tu r i
delului sovietic va anula de la sine antagonismele • Evoluţia popoarelor
motivate etnic. În Europa Occidentală, satisfacerea şi situaţia minorităţilor
doleanţelor minorităţilor a fost văzută într-o ordine din Europa în perioada interbelică
democratică de care să profite toţi cetăţenii. • Situaţia grupurilor etnice
Destrămarea URSS şi războiul civil din fosta Iugo- în România în anii 1918-1940.
slavie au demonstrat că, oricât de generoasă ar fi Specificul Basarabiei
legislaţia unei ţări, o rezolvare a problemelor naţio- • Problematica etnică în Europa
nale nu poate avea loc fără respectarea libertăţilor şi
• Identităţi colective în România
drepturilor elementare ale omului.
și Republica Moldova
în perioada comunistă
și postcomunistă

Noţiuni
• Popor
• Naţiune
• Conștiinţă naţională
• Etnie
• Identitate
• Mișcare de eliberare naţională
Sinagogă din Iași, 1671 • Drepturile omului

69
Capitolul 3
C U R S

1 Evoluţia naţiunilor și situaţia minorităţilor

din Europa în perioada interbelică
În limba latină, natio însemna iniţial a fi născut sau a aparţine unei ginţi. În Evul Mediu, termenul de-
semna originea geografică a unei persoane (în mediul universitar) sau apartenenţa la un grup social pri-
vilegiat (de pildă natio hungarica în Transilvania). De la sfârşitul secolului al XVIII-lea, această vocabulă a
căpătat valenţe politice, culturale şi lingvistice.

1. Noţiuni de bază
E V O C A R E
• În ce condiţii a avut loc proce-
sul de formare a naţiunilor eu-
ropene în perioada modernă?
• Care sunt formele de manifes-
tare a naţionalismului?
Competiţiile sportive sunt ocazii pentru etalarea În nenumăratele spaţii de contact etnic, au existat foar-
patriotismului. Imagine dintr-un oraş german
din timpul campionatului mondial de fotbal
din 2006.
V O C A B U L A R
Identitate colectivă – sumă de
valori din trecut şi din prezent.
Este pusă şi în legătură cu isto-
ria comună a unui grup, în care
trecutul serveşte la constru-
irea unor coduri imaginare de
gândire şi acţiune colectivă.
Autodeterminare – principiu fun-
damental al drepturilor omu-
lui. Este legat de libertatea po-
poarelor de a-şi stabili singure
dezvoltarea politică, economi-
că, culturală şi socială, fără vreo
intervenţie din exterior.
Oamenii de ştiinţă vorbesc, deseori, despre două tipuri de na-
ţiuni: naţiunea politică (statală) şi naţiunea culturală (etnică). În
timp ce prima se referă la identitatea politică a unei mari comuni-
tăţi, cea de-a doua, fiind şi forma cea mai frecventă de manifesta-
re, trimite la unitatea lingvistică, culturală, religioasă şi istorică.
Naţiunea culturală se află într-un raport ideatic foarte apropiat
cu grupul etnic. Deosebirea dintre cei doi termeni este legată de
faptul că o naţiune tinde să formeze şi de cele mai mul-
te ori formează un stat propriu (statul naţional), în timp
ce grupul etnic este doar parte a unei entităţi statale şi se
poate situa într-un raport de inferioritate sau subordona-
re faţă de grupul dominant. În acest caz, putem vorbi de
minorităţi etnice sau minorităţi naţionale. În legătură cu
naţiunea şi grupul etnic se află şi identitatea colectivă.
O particularitate importantă a procesului de formare a
naţiunilor europene este caracterul conflictual al acestuia.
te multe cazuri în care geneza unor naţiuni a avut loc la
concurenţă cu alte proiecte naţionale, de pildă, naţiunea
macedoneană versus naţiunea bulgară (vezi studiul de caz).
De multe ori se consideră că organizarea Europei pe principiul na-
ţiunilor a urmat linia Vest – Est. Acest lucru este însă doar în parte
valabil, deoarece, alături de regiuni din estul Europei, unde asis-
tăm şi în prezent la geneza unor noi naţiuni (Belarus, Muntenegru,
Bosnia și Herţegovina), mai există şi în vestul continentului co-
munităţi care se află în proces de afirmare ca naţiuni: catalanii şi
bascii în Spania, corsicanii în Franţa, scoţienii în Marea Britanie.
Una dintre formele de manifestare a naţiunii este naţio-
nalismul.
2. Afirmarea principiului autodeterminării
Ideea constituirii unor state naţionale pe teritoriul fostelor Im-
perii Rus, Otoman şi Habsburgic s-a impus abia în ultima fază
a Primului Război Mondial. Dreptul popoarelor la autodeter-
minare a fost susţinut în mod special de liderii grupurilor etnice
din aceste imperii. Liderii SUA, Marii Britanii şi Franţei au fost

70
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă
C U R S
la început de părere că popoarele mici ar trebui
doar să obţină autonomie în cadrul frontierelor
existente. Aplicarea dreptului la autodeterminare
la Congresul de Pace de la Paris a fost determina-
tă de schimbările din ultimele luni ale războiu-
lui, inclusiv intervenţiile preşedintelui american
Woodrow Wilson, fără a se ţine cont de opiniile
deseori îndreptăţite ale statelor învinse.
Folosirea principiului autodeterminării mai
ales ca instrument al puterilor învingătoare (în
dauna maghiarilor, germanilor, bulgarilor, de
pildă) a fost una dintre cauzele care au condus
la instaurarea stării conflictuale în Europa după
1918. O rezolvare echitabilă a tuturor diferen-
delor motivate etnic nici nu ar fi fost de fapt
posibilă, din cauza structurii lingvistice şi reli-
gioase foarte complexe a majorităţii regiunilor
europene, mai ales în partea răsăriteană a conti-
nentului. În lipsa unui mecanism internaţional
recunoscut şi acceptat de toate ţările, dar şi din
cauza stării de haos politic din multe regiuni,
nici plebiscitele nu puteau fi o soluţie. Din acest
motiv, în cele mai multe cazuri, soarta postbeli-
că a multor teritorii a fost decisă de adunări ad-
hoc, cu niveluri diferite de reprezentativitate.
Una dintre consecinţele modificării hărţii
Europei după prima conflagraţie mondială a fost
grăbirea procesului de formare a identităţilor
naţionale, prin adunarea în graniţele unui stat a
majorităţii vorbitorilor de aceeaşi limbă (în cazul
statelor învingătoare) sau prin creşterea mobili-
zării colective ca urmare a frustrărilor provocate
de rezultatele războiului (în ţările învinse).
O familie de aromâni din Macedonia
3. Situaţia minorităţilor în anii 1918–1940
În timpul confruntărilor militare şi în pri-
mii ani de după încheierea războiului au avut
loc mai multe mişcări de populaţie, prin depor-
tări forţate sau ca urmare a unor acorduri
dintre state privind schimburi de populaţie,
care au implicat câteva milioane de persoane
din rândul minorităţilor. Cu toate acestea, în
perioada interbelică, majoritatea statelor din
Europa Centrală şi de Est au fost eterogene din
punct de vedere etnic, ponderea minorităţilor
variind între 10 % şi 35 %. În 1920, pe un teri-
toriu de cca 1 450 000 km2, de la Marea Baltică
până în sudul Balcanilor, locuiau cca 88 mln de
persoane, reprezentând peste treizeci de gru-
puri etnice. Pentru a garanta drepturi cât mai
largi pentru minorităţi, marile puteri au impus
clauze speciale în tratatele încheiate după Pri-
mul Război Mondial. De asemenea, protecţia
minorităţilor a fost şi una dintre preocupările
Ligii Naţiunilor, instrumentul principal oferit
minorităţilor pentru a-şi face publice nemul-
ţumirile fiind petiţiile individuale. Între 1921
şi 1939, la secretariatul Ligii Naţiunilor au fost
înregistrate cca 950 de astfel de plângeri.
În primii ani de după 1918, majoritatea sta-
telor din Europa Centrală şi de Est au promo-
vat (mai ales din considerente de conjunctură)
o politică generoasă faţă de minorităţi. De la
începutul anilor ’30 au fost luate însă măsuri
care au condus la îngrădirea drepturilor mi-
norităţilor, urmărindu-se chiar asimilarea
acestora. Explicaţia politicii de discriminare
a minorităţilor în Europa în perioada interbe-
lică se găseşte în: ambiguitatea reglementări-
lor privind statutul şi protecţia minorităţilor;
existenţa unor dispute teritoriale; dificultăţile
de integrare a unor regiuni în noile construcţii
statale; impunerea regimurilor politice totali-
tare; criza economică mondială.
Cu o încărcătură pozitivă (în cazul patrio-
tismului), neutră, dar şi agresivă, naţionalismul
se exprimă mai ales prin grija faţă de naţiunea
proprie în domeniul politic, economic, religi-
os, cultural sau chiar sportiv. Celor mai multe
forme de manifestare a naţionalismului le este
proprie convingerea privind singularitatea na-
ţiunii/grupului etnic propriu. Prin formele sale
cele mai radicale (şovinismul, fascismul, anti-
semitismul), naţionalismul a stat la baza unor
mari tragedii umane din secolul al XX-lea.
71
Capitolul 3
D O S A R

A. D e s p r e n aţ i u n i
„O națiune înseamnă un suflet, un principiu spiri-
tual. Două lucruri care, la drept vorbind, fac unul sin-
gur, constituind acest suflet, acest principiu spiritual.
Primul se află în trecut, cel de-al doilea rezidă în pre-
zent. Primul înseamnă un bogat patrimoniu de amin-
tiri comune; cel de-al doilea presupune consimțământul
actual, dorința de a trăi împreună, voința de a continua
a pune în valoare moștenirea primită de fiecare.”
Ernest Renan, Qu’est-ce qu’une nation?, 1882
Precizează care sunt elementele de bază ce
caracterizează o națiune. Cum au fost luate în
calcul aceste caracteristici de diferite forțe poli-
tice pentru afirmarea națiunilor în perioada
interbelică?
B. Despre organizarea
p o l i ti c ă a Eu r o p e i d u p ă 1918
„Popoarele Austro-Ungariei, al căror loc prin-
tre naţiuni îl dorim protejat şi garantat, trebuie
să aibă posibilitatea de a se dezvolta autonom.”
„Părţilor turceşti din Imperiul Otoman ac-
tual trebuie să le fie asigurată o independenţă
necondiţionată. Celorlalte naţionalităţi care se
află sub dominaţie turcească trebuie să le fie
garantată siguranţa vieţii şi posibilitatea neîn-
grădită de a se dezvolta independent.”
„Se impune crearea unui stat polonez, care
să cuprindă toate teritoriile cu o populaţie in-
dubitabil poloneză.”
Woodrow Wilson
Ce este comun şi deosebit între stat şi naţiune?

C. Po n d e r e a m i n o r i t ăţ i l o r î n s t r u c tu r a p o p u l aţ i e i
d i n ţ ă r i l e Eu r o p e i Ce nt r a l e (1930 )

Ponderea mi- Ponderea celor mai im- Ponderea mi- Ponderea celor mai im-
Ţara Ţara
norităţilor, % portante minorități, % norităţilor, % portante minorități, %
Germani (22,5) Germani (4,3)
Ceho-
33,7 Maghiari (4,9) Ucraineni Iugoslavia 18,1 Maghiari (4,0)
slovacia
(3,9) Albanezi (3,8)
Ucraineni (13,9) Turci, tătari,
Evrei (9,8) găgăuzi (10,7)
Polonia 32,3 Bulgaria 16,9
Bieloruşi (5,3) Ţigani (2,5)
Germani (2,3) Români (1,3)
Maghiari (7,9) Germani (5,5)
Germani (4,1) Slovaci (1,2)
România 28,1 Ungaria 7,9
Evrei (4,0) Croați (0,3)
Ucraineni (3,3)

Poate oare o națiune să se afirme dacă nu sunt res-

pectate drepturile altor națiuni?
Care pot fi consecințele pentru ambele națiuni în
cazul când una dintre ele încearcă să-și impună
dominația cu ajutorul puterii și al războaielor?
Analizează datele din tabel. Compară ponderea
minorităților în componența statelor din Europa
Centrală în perioada interbelică. Explică diferențele
identificate.
În ce constă pericolul aplicării forţei în diverse si-
tuaţii? Ce principii ale drepturilor omului se încalcă
prin astfel de declaraţii? Cum ar putea fi soluţionate
contradicţiile, folosind cooperarea şi colaborarea în-
tre diferite persoane sau popoare?
72
D. Pr i n c i p i u l f o r ţ e i
„…Tema fundamentală de veacuri la
rând a fost că principiul forţei şi al puterii
sunt factori decisivi. Toată istoria înseamnă
luptă. Numai forţa e dominantă. Forţa este
prima lege (…).
Alterarea sângelui și deteriorarea rasei re-
prezintă singurele cauze care explică declinul
civilizaţiilor străvechi; niciodată războiul nu
a ruinat naţiunile, ci pierderea puterii lor de
rezistență – caracteristică exclusivă a sânge-
lui raselor pure. În această lume, oricine nu
este de sorginte sănătoasă poate fi considerat
pleavă…”
Hitler, Mein Kampf, 1926
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă

Stu d i u d e c a z
Identităţile Macedoniei E VA L U A R E
Apariţia naţiunii macedonene constituie un exemplu elocvent
• Descrie situaţia popoa-
pentru ceea ce înseamnă manipularea problematicii etnice în scopuri
relor din Europa după
politice. De la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a accentuat rivalitatea din-
tre Grecia, Serbia şi Bulgaria pentru regiunea istorică Macedonia, locui- Primul Război Mondial.
tă în majoritate de vorbitori ai unor dialecte slave, foarte apropiate de • Identifică 2-3 cauze ale
graiurile din vestul Bulgariei şi sudul Serbiei. Alături de lideri macedo- afirmării naţionalismului
neni care vedeau în această populaţie o „parte a naţiunii bulgare”, au în statele europene în
existat şi voci care susţineau caracterul etnic autonom al macedone- perioada interbelică.
nilor. Această opţiune şi-a găsit continuarea în activitatea organizaţiilor
• Caracterizează procesul
socialiste şi comuniste, care militau pentru definirea politică a „naţiunii
de formare a identi-
macedonene”.
tăţilor naţionale con-
După 1918, odată cu includerea celei mai mari părţi a Macedoniei în
form modificării hărţii
componenţa statului iugoslav, proiectul naţional bulgar în această fos-
tă stăpânire otomană a suferit lovituri importante. De la mijlocul anilor Europei după prima
’30, un rol important în evoluţiile din Macedonia i-a revenit Partidului conflagraţie mondială.
Comunist din Iugoslavia, care, în scopuri proprii, a stimulat tendinţele • Comentează specificul
autonomiste. Despre o „naţiune macedoneană” s-a vorbit și într-o re- etnic al Iugoslaviei.
zoluţie din 1934 a Cominternului. În timpul celei de-a doua conflagraţii • Formulează caracteristici-
mondiale, ideea unei naţiunii macedonene, opuse celei bulgare, a câşti-
le relaţiilor interetnice din
gat noi valenţe, mai ales ca urmare a luptelor dintre partizanii iugoslavi şi
Peninsula Balcanică.
trupele de ocupaţie bulgare.
Impunerea conceptului naţional macedonean în calitate de ideologie • Analizează situaţia din
de stat a avut loc imediat după preluarea puterii în Iugoslavia de către diferite state din perioa-
comunişti şi crearea unei Republici Macedonene în cadrul federaţiei sla- da interbelică, cu refe-
vilor de sud. La sfârşitul anului 1944 a fost codificată limba macedoneană. rire la politica faţă de
Destrămarea Iugoslaviei şi apariţia statului independent macedonean a minorităţile naţionale, și
contribuit, de asemenea, la consolidarea sentimentului de apartenenţă la o formulează o concluzie.
naţiune aparte. Existenţa naţiunii şi limbii macedonene a fost recunoscută
oficial în 1999 şi de Bulgaria.
Aromânii în Macedonia D o cu m e nt
În Macedonia, aromânii aparţin mai ales ramurii grămuștenilor și
sunt concentraţi în regiunea Štip-Kočani, respectiv Ovce Polje. „Aromânii sunt dintotdea-
La mică distanţă de Bitola, la o altitudine de 950 de metri, se află una sud-dunăreni. Ei sunt con-
două așezări tradiţionale aromâne, Gopeș și Muloviște, unde au exis- tinuatorii populațiilor sud-est-
tat școli românești și puternice nuclee filoromâne încă din anii 1880. europene romanizate (mace-
Aceste două așezări oarecum izolate se remarcă printr-o arhitectură doneni, greci, traci, iliri) sau
vernaculară în care predomină case solide și spaţioase din piatră, con- colonizate de romani.”
struite uneori cu mai multe niveluri. Matilda Caragiu-
Un caz aparte îl reprezintă satele Beala de Sus și Beala de Jos, situa- Marioțeanu
te tot la mare altitudine, lângă graniţa cu Albania, și care sunt locuite
de fărșeroţi, parţial în comun cu albanezi ghegi. Ce părere ai despre afir-
În Republica Macedonia actuală, guvernul recunoaște ca cifră oficia- marea unor naţiuni noi în
lă 8 467 de aromâni, care au o situaţie mai bună decât în alte ţări, fiind Europa interbelică?
reprezentaţi în parlamentul macedonean și având dreptul să-și păstreze
Elaborează o prezentare
identitatea etnică, lingvistică, religioasă și culturală, precum și dreptul la
învăţământ în limba maternă, în parte și datorită faptului că aromânii despre aromânii din
sunt printre puţinele naţionalităţi conlocuitoare care susţin tânăra repu- Macedonia.
blică macedoneană.

73
Capitolul 3
C U R S

2 Situaţia grupurilor etnice în România

interbelică. Specificul Basarabiei
În 1918, în conformitate cu dreptul la autodeterminare, românii din fostele imperii Habsburgic şi Ţarist s-au
unit cu Regatul Român. Pe de altă parte, la fel ca în cazul altor ţări din Europa Centrală şi de Est, apărute sau
extinse după Primul Război Mondial, unirea într-un singur stat a unor provincii cu tradiţii particulare, cu o
structură etnică eterogenă şi cu un statut contestat de fostele metropole, a provocat profunde crize, care au
afectat atât cotidianul majorităţii româneşti, cât şi pe cel al minorităţilor.

1. Structura etnodemografică a populaţiei

E V O C A R E
• În ce condiţii a avut loc pro-
cesul de unire a teritoriilor
românești într-un singur
stat unitar în anul 1918?
• Care au fost similitudinile
dintre acţiunile unioniste
din Basarabia, Bucovina și
Transilvania?
• Cum s-a produs
recunoașterea internaţională
a Marii Uniri?
Imagine de la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia
(1 decembrie 1918)
V O C A B U L A R
Stat unitar – stat având o gu-
vernare și o administrație
unică.
Stat național – stat întemeiat
pe ideea națională: cultură,
limbă, istorie, tradiții, obi-
ceiuri etc.
Regionalism – atitudine de
supraapreciere a unei pro-
vincii în cadrul unui stat.
României şi Basarabiei în perioada interbelică
În ajunul Primului Război Mondial, dintr-un total de cca 7,7
mln de locuitori, românii reprezentau cca 88,4 % din populaţia
Vechiului Regat. După Marea Unire, ponderea minorităţilor a
crescut semnificativ, majoritatea populaţiei de altă origine etnică
fiind concentrată în noile provincii. La 1930, în Transilvania, ală-
turi de românii majoritari, locuiau mai ales maghiari şi germani,
în Bucovina era mare ponderea ucrainenilor şi germanilor, iar
Basarabia număra o importantă populaţie de ucraineni şi ruşi.
În majoritatea regiunilor ţării locuiau şi foarte mulţi evrei. O altă
caracteristică a structurii populaţiei în România interbelică, mai
ales în provinciile alipite la 1918, a fost reprezen-
tarea sporită a minorităţilor în mediul urban.
Potrivit recensământului din 1930, în Basa-
rabia, dintr-un total de 2 846 402 de locuitori,
56,2 % erau români, 12,3 % – ruşi, 11,0 % –
ucraineni, 7,2 % – evrei, 5,7 % – bulgari, 3,4 % –
găgăuzi, 2,8 % – germani, restul fiind format
din grupuri etnice mai mici. În ceea ce pri-
veşte populaţia rurală, românii constituiau
majoritatea absolută în judeţele din partea
centrală şi de nord a Basarabiei. În extremi-
tatea de nord a provinciei locuia un număr
foarte mare de ucraineni, iar în sud era consi-
derabilă ponderea bulgarilor, găgăuzilor şi germanilor. În me-
diul urban, prezenţa românilor era redusă, cea mai mare parte
concentrându-se la periferia oraşelor importante şi în târguri.
Dintre minorităţile etnice, cel mai mare procent al urbanizării
îl aveau evreii şi ruşii. La 1930, din cei cca 115 000 de locuitori
ai Chişinăului, cca 41 000 erau evrei, iar 19 500 – ruşi.
După ocuparea Basarabiei de către URSS (28 iunie 1940)
şi intrarea României în război de partea Germaniei (22 iunie
1941), au avut loc importante modificări în structura etno-de-
mografică a populaţiei, de care au fost afectaţi mai ales evreii şi
germanii (vezi studiul de caz Holocaustul şi studiul de caz pe
această temă).

74
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă
C U R S
2. Problematica etnică regională şi po-
litica autorităţilor faţă de minorităţi
În perioada interbelică, minoritățile națio-
nale reprezentau 28,1 % din populația României.
Statul a asigurat cadrul legal prin care a fost ga-
rantată egalitatea în drepturi cu ceilalți cetățeni.
Aceasta s-a exprimat prin varietatea de opțiuni
politice, libertăți culturale și confesionale.
La fel ca în alte ţări din regiune, alături de
entuziasmul pentru cauza naţională, pe toată
durata perioadei interbelice au existat şi foarte
multe conflicte între reprezentanţii elitelor din
diferite regiuni istorice ale României. Acest lu-
cru se explică şi prin faptul că, de-a lungul află-
rii în componenţa unor structuri statale diferite,
românii din Transilvania, Basarabia şi Bucovina
au dezvoltat tradiţii culturale şi mentalităţi pro-
prii, care nu erau întotdeauna similare cu cele
din Vechiul Regat şi se identificau cu un anumit
sentiment de solidaritate regională transetnică.
Din punctul de vedere al unei părţi a elitei
româneşti, o altă problemă pentru asigurarea
unităţii şi eficienţei statului era reprezentată de
faptul că, în toate provinciile amintite, grupurile
minoritare formau majoritatea în mediul urban,
aveau o rată a alfabetizării superioară majorităţii
etnice româneşti şi deţineau un important po-
tenţial economic. Acest lucru a provocat nemul-
ţumiri mai ales în mediul intelectual (de pildă,
în universităţi), care au evoluat în diferite miş-
cări naţionaliste extremiste şi antisemite. Încer-
cările autorităţilor de a asigura creşterea repre-
zentării românilor în structura populaţiei oraşe-
lor, inclusiv printr-o politică de multe ori discri-
minatorie în domeniul administraţiilor locale,
al instituţiilor culturale şi de învăţământ, dar şi
în industrie şi comerţ, au provocat confruntări
motivate etnic. Sentimentul de suspiciune şi ne-
încredere dintre români, pe de o parte, şi unele
grupuri etnice, pe de altă parte, era alimentat şi
de iredentismul unor lideri ai minorităţilor im-
portante din România şi de politica revizionistă
dusă faţă de România de către URSS, Ungaria şi
Bulgaria (doc. 2). Chiar şi în aceste condiţii, pe
durata aproape întregii perioade interbelice, mi-
norităţile din România au putut dezvolta o viaţă
culturală şi politică proprie.
3. Cazul Basarabiei
Situaţia grupurilor etnice din Basarabia în
anii 1918–1940 a fost în mare parte similară cu
aceea a minorităţilor din alte provincii devenite
parte a statului român la 1918. Pentru unele mi-
norităţi, intrarea Basarabiei în componenţa Ro-
mâniei a avut urmări pozitive imediate, aşa cum
a fost, de pildă, cazul germanilor, ameninţaţi în
timpul Primului Război Mondial cu deportarea
(vezi studiul de caz). Pe de altă parte, au existat
şi minorităţi care au fost nemulţumite de unirea
cu România. Rezervele evreilor, de pildă, erau
alimentate de teama că în noul stat nu vor putea
profita de libertăţile promise de revoluţia rusă.
Urmărind lichidarea consecinţelor politicii
ţarismului, autorităţile române interbelice au
încercat să compenseze nivelul scăzut al şco-
larizării românilor, ponderea redusă a acestora
în diverse domenii (activităţi intelectuale, in-
dustriale şi comerciale) şi dominarea cvasito-
tală a limbii ruse în mediul urban (inclusiv în
rândul elitei moldoveneşti) printr-o politică
culturală intervenţionistă, mai ales în dome-
niul învăţământului. Românizarea sistemului
de învăţământ de stat, încheiată în anul 1922,
a fost una dintre primele măsuri prin care s-a
urmărit impunerea rapidă a limbii române în
viaţa cotidiană (cultură, administraţie, econo-
mie). Chiar şi în condiţiile unei politici restric-
tive, minorităţile din Basarabia au construit în
perioada interbelică o activitate culturală clar
individualizată. După 1918, în Basarabia şi-au
găsit refugiu oameni de cultură ruşi şi ierarhi
ai bisericii ortodoxe care au fost obligaţi să pă-
răsească Rusia Sovietică. Unii dintre aceştia au
colaborat şi la ziarele de limbă rusă, care au avut
un tiraj superior publicaţiilor în limba română.
Viaţa culturală a comunităţii ruse din Basa-
rabia a profitat între 1918 şi 1940 şi de pe urma
unor turnee ale unor mari cântăreţi, actori, pia-
nişti din emigraţia rusă. Pentru evrei, deosebit
de importante au fost activităţile în organizaţiile
religioase şi de întrajutorare. Foarte mulţi etnici
evrei din Basarabia au frecventat universităţi din
Bucureşti, Iaşi şi Cernăuţi. Deosebit de active au
fost şi asociaţiile comerciale, meşteşugăreşti şi
sportive.
75
Capitolul 3
D O S A R

A. Poziţia unor lideri politici C. Structura etnică

din Transilvania faţă de politica a populaţiei României în 1930
autorităţilor centrale în provincie
imediat după Unire Grupul etnic Număr %

„Obişnuită de multă vreme cu propria sa viaţă Români 12 981 324 71,9

politică, diferită de restul României în virtutea
culturii sale intelectuale, a obiceiurilor şi a inte- Maghiari 1 425 507 7,9
reselor sale economice, Transilvania aştepta un
tratament diferit din partea Vechiului Regat… Germani 745 421 4,1
Nemulţumirea este alimentată de continuarea
unei stări de asediu intensificate de arestări, de Evrei 728 115 4,0
numeroase expulzări şi de închiderea multor Ucraineni, ruteni, 594 571 3,3
şcoli în care personalul didactic a refuzat să jure huţuli
credinţă.”
Ruşi 409 150 2,3
B. Despre relaţiile dintre autorităţile ro- Bulgari 366 384 2,0
mâne şi unele minorităţi (1930)
Țigani 262 501 1,5
„Opinia publică românească crede că activi-
tăţile şi campaniile unora dintre minorităţi, şi Alţii 544 055 3,0
în special ale minorităţii maghiare, nu urmăresc
obținerea unei îmbunătăţiri a situaţiei lor ca mi- Total 18 057 028 100,0
noritate, sau a minorităţilor în cauză, ci mai cu-
rând menţinerea unei stări de agitaţie, nelinişte
şi nemulţumire, pentru a induce în străinătate D. Ponderea românilor în structura
impresia că statutul teritorial actual nu se poate populaţiei pe regiunile istorice în 1930
menţine şi că trebuie, în consecinţă, să gândim la
o revizuire a frontierelor.” Din totalul Din populaţia
Pablo de Azcarate, preşedinte al Secţiei populaţiei urbană
minorităţilor de pe lângă Liga Naţiunilor (%) (%)

Cum explici expresia: „Transilvania aştepta Media pe ţară 71,9 58,6

un tratament diferit din partea Vechiului
Vechiul Regat 88,5 74,3
Regat”?
(Muntenia,
Moldova,
Dobrogea)

Transilvania 57,8 34,7

Bucovina 44,5 33,0

Basarabia 56,2 31,0

Cum a influențat ponderea mai mare a

minorităților etnice la orașe orizontul cul-
Port naţional bulgar din Basarabia, tural și politic al locuitorilor României în
foto: Mihai Potârniche perioada interbelică?

76
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Germanii din Basarabia
Aşezarea germanilor în sudul Basarabiei, la fel ca a bulgarilor • Explică de ce, după
şi găgăuzilor, a avut loc după anexarea provinciei de către Rusia Marea Unire din 1918
(1812). Germanii au fost constrânşi de condiţiile politice şi economi- ponderea minorităţi-
ce dificile din locurile natale din Germania propriu-zisă să-şi caute lor etnice din România
„o patrie adoptivă”, iar decizia de a se strămuta în Basarabia a fost
a crescut semnificativ.
stimulată de privilegiile pe care le-au obţinut de la autorităţile ţa-
riste. La recensământul rus din 1897, au fost înregistrate 60 206 per- • Descrie diversitatea
soane de origine etnică germană, iar la cel românesc din 1930 – 81 etnică și culturală a
089. În timpul Primului Război Mondial, germanii din Basarabia au României în perioada
fost acuzaţi de către autorităţile ruse de colaboraţionism cu Puterile interbelică.
Centrale şi urmau să fie deportaţi în Siberia. • În ce constă specificul
Unirea Basarabiei cu România a avut urmări imediate şi pentru evoluţiei Basarabiei în
comunitatea germană, însemnând înlăturarea haosului, a fricii de cadrul României Mari?
a fi deportaţi sau de a fi expropriaţi. Imediat după 1918, autorităţile
române au văzut în germanii din Basarabia un element stabilizator, • Efectuează o investi-
într-o regiune în care protestele minorităţilor (stimulate şi dirijate de gaţie și elaborează
către sovietici) au luat şi forme violente. o comunicare cu re-
Formată în special din ţărani, comunitatea germanilor din ferire la situaţia unei
Basarabia nu a fost pregătită pentru sacrificii financiare în vederea minorităţi etnice din
sprijinirii unor proiecte politice şi culturale majore. Ineficienţa or- Basarabia interbelică.
ganizaţiilor germanilor din Basarabia şi nemulţumirile legate mai • Apreciază cadrul legal
ales de politica de românizare a şcolilor a deschis la începutul anilor asigurat minorităţilor
’30 calea pentru sporirea influenţei în Basarabia a unor organizaţii etnice din România in-
din Transilvania, inclusiv a grupărilor naţional-socialiste. Orientarea terbelică.
către Germania a condus, în cele din urmă, la decizia de a se stră-
muta pe teritoriul Reich-ului. În urma unui acord încheiat cu URSS,
guvernul german a iniţiat în toamna anului 1940 o amplă acţiune Ce interese manifesta
de strămutare, care a cuprins 93 500 de persoane. Cele mai multe
Germania prin politica de
dintre acestea au fost aşezate în anii războiului în regiuni poloneze
strămutare a nemților din
ocupate, iar după înfrângerea armatelor fasciste s-au refugiat în par-
Basarabia?
tea de vest a Germaniei.
Comentează extrasul din
document: „…asigurăm
D o cu m e nte
libertatea pentru toți și
1. Necesitatea asigurării egalității în drepturi a tuturor dezvoltarea pentru toate
cetățenilor României: popoarele conlocuitoa-
„Nu voim, ca asupriți ce am fost, să devenim asupritori. Voim re…”. Cum se înscrie în
să asigurăm libertatea pentru toți și dezvoltarea pentru toate po- cadrul legal politica față
poarele conlocuitoare…” de evrei?
Iuliu Maniu, 1 decembrie 1918
2. Din Decretul-lege privind starea juridică a locuitorilor evrei din România, 1940:
Art. 7. Evreii nu pot fi:
a) funcționari publici de orice fel…;
b) membri ai consiliilor de administrație ale întreprinderilor de orice natură…;
g) militari;
j) oameni de serviciu în instituțiile publice…

77
Capitolul 3
C U R S

3 Problematica etnică în Europa

după cel de-al Doilea Război Mondial
Chiar dacă a fost trecută de „Războiul Rece” în plan secund, problematica naţională a rămas şi după 1945 una
dintre temele fierbinţi ale actualităţilor europene. În partea continentului aflată sub dominaţia URSS, s-a crezut
că aplicarea modelului sovietic va anula de la sine antagonismele motivate etnic. În Europa Occidentală, satisfa-
cerea doleanţelor minorităţilor a fost văzută într-o ordine democratică de care să profite toţi cetăţenii.
Destrămarea URSS şi războiul civil din fosta Iugoslavie au demonstrat că, oricât de generoasă ar fi legislaţia
unei ţări, o rezolvare a problemelor naţionale nu poate avea loc fără respectarea libertăţilor şi drepturilor
elementare ale omului.

E V O C A R E 1. Problematica naţională în Europa după 1945

• Ce schimbări radicale terito-
riale și politice au avut loc în
statele din Europa în anii post-
belici?
• Ce regimuri politice de bază
existau în statele din Europa în
perioada postbelică?
Consiliul ONU pentru drepturile omului
V O C A B U L A R
Naţiune – comunitate stabilă de
oameni, istoriceşte constituită
ca stat, apărută pe baza unităţii
de limbă, de teritoriu, de viață
economică, ce se manifestă în
particularităţi specifice ale cul-
turii naţionale şi în conştiinţa
originii şi sorții comune.
Naţionalitate – apartenenţă a
unei persoane la o anumită
naţiune.
Naționalism – atitudine care are
în vedere, în primul rând, apă-
rarea drepturilor și aspirațiilor
naționale (însoțite, în anumite
împrejurări, și de xenofobie).
După al Doilea Război Mondial, primul act internaţional
referitor la protecţia minorităţilor a fost rezoluţia „Soarta
minorităţilor”, adoptată de Adunarea Generală a ONU în
februarie 1948, iar cea dintâi prevedere clară referitoare la
statutul grupurilor etnice minoritare a fost inclusă în „Pac-
tul internaţional” privind drepturile cetăţeneşti şi politice
din 16 decembrie 1966. Printre alte iniţiative care au avut
menirea de a asigura cât mai multe drepturi minorităţilor
s-a numărat instituirea de către ONU, în 1993, a funcţiei
unui Înalt Comisar pentru Drepturile Omului sau adopta-
rea de către OSCE şi Consiliul Europei a mai multor decla-
raţii şi convenţii. Impactul acestor şi altor iniţiative a fost
însă minim, din cauza imposibilităţii instituirii unor prin-
cipii şi mecanisme general acceptate. Majoritatea statelor
europene sunt de părere că protecţia minorităţilor trebuie
să rămână un domeniu exclusiv al legislaţiei interne şi nu
acceptă instituirea unui mecanism internaţional care să
prevadă drepturi colective pentru grupurile etnice mino-
ritare.
În vestul Europei, rezolvarea conflictelor motivate etnic
a fost identificată mai ales cu garantarea unor drepturi de-
mocratice individuale cât mai largi pentru toţi cetăţenii,
indiferent de apartenenţa etnică. Au existat însă şi cazuri
când unor grupuri minoritare (suedezii din Finlanda) le-au
fost acordate garanţii constituţionale. În foarte multe ţări,
legislatorul a făcut şi o diferenţiere clară între minorităţi-
le tradiţionale, cărora le-au fost asigurate condiţii speciale
pentru păstrarea limbilor şi culturii proprii, şi minorităţile
de imigranţi. Erupţiile violente periodice motivate etnic
din Irlanda de Nord, Ţara Bascilor (vezi studiul de caz),
Corsica, precum şi crizele politice din jurul Tirolului de
Sud şi din Scoţia, sau disputele dintre flamanzi şi valoni în
Belgia, au demonstrat că potenţialul exploziv al problema-
ticii naţionale este mult mai mare decât s-ar putea crede.

78
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă
C U R S
2. Raportul dintre comunism
și naţionalism
De foarte multe ori, naţionalismului i-a fost
atribuit rolul de „gropar” al comunismului.
Astfel de afirmaţii sunt susţinute în parte şi de
evenimentele de la sfârşitul anilor ’80 şi înce-
putul anilor ’90 din URSS şi Iugoslavia. Printre
evenimentele care au grăbit căderea regimului
comunist în aceste ţări au fost şi tulburările de
ordin naţional din mai multe entităţi ale celor
două federaţii: Țările Baltice, Georgia, Repu-
blica Moldova, Azerbaidjan şi Armenia, în
Uniunea Sovietică; Croaţia, Slovenia, Bosnia și
Herţegovina şi Kosovo, în Iugoslavia (doc. A).
Cazul sovietic, dar şi cel iugoslav, arată că sim-
pla organizare a unui stat polietnic pe principii
federative, fără o bază instituţională democra-
tică, nu-i poate garanta stabilitatea şi unita-
tea, ci, dimpotrivă, poate sta la originea unor
conflicte sângeroase. Acest lucru este valabil
şi pentru Federaţia Rusă după 1991, unde mi-
norităţile continuă să fie supuse unei presiuni
asimilaţioniste puternice, iar acolo unde există
tendinţe de emancipare etnică, autorităţile in-
tervin violent. Cel mai cunoscut caz în acest
sens este războiul din Cecenia.
Pe de altă parte, în unele state socialiste,
naţionalismul, în starea sa de ideologie mo-
bilizatoare, a servit la stabilizarea sistemului.
Atunci când analizăm raportul dintre comu-
nism şi naţionalism, trebuie să avem mai ales
în vedere diferenţa dintre ideologia comunistă
marxistă clasică şi practicile politice, economi-
ce şi culturale efective. Astfel, liderii partidelor
comuniste din statele central- şi est-europene
nu au ezitat să deschidă supapa naţionalistă,
fie pentru a-şi legitima puterea, fie pentru a-şi
asigura loialitatea grupului etnic titular.
Odată cu naţionalizarea industriei, colec-
tivizarea agriculturii şi încorsetarea ideolo-
gică a educaţiei, minorităţile au fost lipsite de
resursele economice proprii, fapt care a făcut
imposibilă afirmarea unor autonomii cultura-
le şi comunitare şi a deschis calea asimilării de
către naţiunea dominantă.
Drept exemplu de politică restrictivă faţă
de minorităţi imediat după instaurarea regi-
murilor comuniste în Europa Centrală şi de
Est poate fi considerată Polonia. În această
ţară, sovieticii au tolerat deschis o politică os-
tilă faţă de grupurile etnice minoritare. Chiar
dacă prin constituţie tuturor cetăţenilor le-au
fost garantate drepturi egale şi a fost interzi-
să orice discriminare pe motiv etnic, politica
autorităţilor poloneze a fost orientată spre asi-
milarea rapidă a minorităţilor şi crearea unui
stat omogen din punct de vedere etnic. Tot cu
asentimentul URSS, măsuri represive împotri-
va minorităţilor (în special împotriva turcilor)
au fost luate şi în Bulgaria. După 1945, modi-
ficările de frontiere, deportarea unor grupuri
etnice, schimburile de populaţie dintre state şi
asimilarea au dus la reducerea ponderii mino-
rităţilor etnice în structura populaţiei din ţări-
le central- şi est-europene.
3. Situaţia minorităţilor în ţările socialiste
În primii ani de după încheierea războiu-
lui, implicarea directă a URSS în politica in-
ternă şi externă a statelor intrate în sfera sa
de influenţă a adus o ameliorare temporară
a situaţiei minorităţilor. Acest lucru este va-
labil şi din perspectiva legislaţiei privind mi-
norităţile, care nu era altceva decât o imitare
a unor acte similare sovietice (doc. B). De
această modificare de conjunctură a situaţiei
grupurilor etnice nu au profitat însă toate
minorităţile. Germanilor, de pildă, le-a fost
atribuită vina colectivă pentru crimele să-
vârşite de naţional-socialişti, ei fiind supuşi
unor acţiuni coercitive în masă, mai ales prin
exproprieri şi deportări.
Papa Benedict al XVI-lea (2005–2013):
„Antisemitismul este dezgustător și inacceptabil!”
79
Capitolul 3
D O S A R

A. Fr a g m e nt d i n d i s cu r su l l u i S l o b o d a n
M i l oš ev i ć d i n 28 i u n i e 19 89,
ţ i nu t l a o a d u n a r e p u b l i c ă î n Kos ovo
„În acest loc, pe această bucată de pământ din inima
Serbiei numită Kosovo, a avut loc, acum şase sute de ani, una
dintre cele mai mari bătălii ale acelor vremuri… Înfrângerea
noastră de atunci nu a fost doar rezultatul superiorităţii so-
ciale şi militare a Imperiului Otoman, ci şi consecinţa lipsei
tragice de unitate a statului sârb de atunci… Anume lipsa
de unitate şi trădarea din Kosovo au urmărit naţiunea sârbă,
prin soarta sa tristă, de-a lungul istoriei. Şi în timpul ultimu-
lui război, discordia şi minciuna au aruncat populaţia sârbă
şi Serbia într-o agonie ale cărei urmări istorice şi morale le
depăşesc pe cele ale agresiunii fasciste…”
B. E x t r a s d i n Co n s ti tu ţ i a
U R SS d i n 1936
Art. 123. „Egalitatea în drepturi a
cetăţenilor URSS, fără deosebire de
naţionalitate şi rasă, în toate domeniile
vieţii economice, de stat, culturale şi
social-politice este lege nestrămutată.
Orice fel de îngrădire, directă sau in-
directă, a drepturilor, sau invers, stabi-
lirea de privilegii directe sau indirecte
cetăţenilor pe temeiul rasei sau al na-
ţionalităţii cărora aparţin, precum şi
orice propovăduire a exclusivismului
sau a urii şi dispreţului de rasă sau na-
ţionalitate se pedepseşte prin lege.”

C. Po n d e r e a m i n o r i t ăţ i l o r î n s t r u c tu r a p o p u l aţ i e i
d i n ţ ă r i l e d i n Eu r o p a Ce nt r a l ă (19 6 0 )

Ponderea Ponderea celor Ponderea Ponderea celor

Ţara minorită- mai importante Ţara minorită- mai importante
ţilor, % minorități, % ţilor, % minorități, %

Maghiari (3,9) Albanezi (4,9)

Cehoslovacia 6,1 Germani (1,0) Iugoslavia 10,8 Maghiari (2,7)
Polonezi (0,5) Turci (1,0)
Ucraineni (0,6) Turci, tătari,
Bieloruşi (0,5) găgăuzi (8,7)
Polonia 1,5 Bulgaria 14,5
Ţigani (2,6)
Macedoneni (2,5)
Maghiari (9,1) Germani (0,5)
România 14,3 Germani (2,2) Ungaria 1,8 Slovaci (0,3)
Evrei (0,8) Croați (0,3)

Analizează discursul lui S. Milošević. Crezi că prin

ideile expuse acesta a contribuit la consolidarea
societății în Serbia și în special la diminuarea acți-
unilor separatiste din Kosovo?
Stabilește importanța art. 123 din Constituția
URSS (1936).
Demonstrează prin exemple concrete dacă au fost
sau nu respectate prevederile acestuia în URSS.
Identifică statele în care există cea mai mare pondere
a minorităților în structura populației dintre statele
Consecinţele conflictului armat din Serbia din Europa. Ce politică ar trebui să fie promovată de
de la sfârșitul sec. al XX-lea
guvernele acestor state pentru a evita apariția unor
conflicte pe motiv etnic?
80
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Mişcarea naţionalistă bască
Bascii (autodenumire: euskaldunak) sunt probabil ur- • Identifică prevederile referitoare
maşii direcţi ai unei populaţii din Peninsula Iberică din la statutul grupurilor etnice mino-
perioada pre-indo-europeană. În prezent, dintr-un total ritare adoptate în documentele
de cca 700 de mii de vorbitori ai limbii basce, cca 600 internaţionale.
de mii locuiesc în partea de nord a Spaniei, iar restul în
• Caracterizează problemele
sud-vestul Franţei. De la sfârşitul secolului al XIX-lea da-
naţionale din perioada postbelică.
tează încercările de codificare a limbii basce şi de creare
a unui imn şi a unui drapel naţional. La fel ca şi tendinţele • Analizează situaţia minorităţilor et-
autonomiste din Catalonia, mişcarea naţionalistă bască nice în statele socialiste.
trebuie văzută şi ca o reacţie la politica centralistă a gu- • Analizând modelul sovietic de or-
vernului spaniol. ganizare a unui stat polietnic pe
După victoria lui Francisco Franco în războiul civil principii federative, fără o bază in-
(1936–1939), bascii au fost supuşi discriminărilor de tot stituţională democratică, crezi că
felul. Ca reacţie, s-a dezvoltat o mişcare de rezistenţă, se poate garanta stabilitatea şi uni-
concentrată iniţial în numeroase asociaţii culturale. În tatea? Argumentează.
anul 1959 a fost creată gruparea militantă ETA (Euskadi
Ta Askatasuna = Ţara Bascilor şi Libertate), care, de la • Comentează raportul dintre comu-
mijlocul anului 1965, a fost implicată în mai multe ac- nism și naţionalism.
ţiuni teroriste, cu scopul declarat de a instaura un stat • Determină limitele naţionalismu-
socialist basc. lui pentru a asigura stabilitatea
După moartea lui Franco (1975) şi introducerea unor unui sistem în cadrul statului de-
autonomii graduale pentru regiuni (1979, 1983), bascii au mocratic.
obţinut un şir de libertăţi politice şi culturale. Din 1978, • Propune un model de organizare
alături de tactica acţiunilor teroriste practicată de ETA, a societăţii în care va fi soluţionată
mişcarea naţionalistă bască a mers și pe calea parla- problema naţională în unul dintre
mentară, prin crearea partidului Herri Batasuna (Unitatea statele din Europa în etapa actuală.
Populară). În 1979, în urma unui referendum din provin-
ciile Guipuzcoa, Vizcaya şi Âlava, a fost creată regiunea
autonomă Ţara Bascilor (Euskal Herria). În prezent, de o D o cu m e nt
anumită autonomie se bucură şi bascii din Franţa. Foarte
multe grupări militante basce, printre care şi ETA, militea- Elveţia sau istoria unui popor fericit
ză însă în continuare pentru crearea unui stat basc. „…Elveţienii consideră că sunt un popor feri-
cit… Acești elveţieni sunt realiști, fără să fie cinici.
Ei își acceptă condiţia, deoarece își cunosc foarte
bine datele… pentru că se respectă și cer să fie
respectaţi… Punctul de plecare al sindicaliștilor,
patronilor și al guvernanţilor este plăcerea de a
munci, despre care s-a spus că este modul de
existenţă al elveţienilor, baza raporturilor lor so-
ciale și adesea chiar sensul vieţii lor…”
Denis de Rougemont

Ar putea oare modelul elvețian să fie

realizat și în alte state din Europa? Ce ar
Afiș de pe peretele unei case din
trebui să întreprindem pentru aceasta?
San Sebastian, Spania (august 2007) Argumentează-ți opinia prin exemple
concrete din viața cotidiană.

81
Capitolul 3
C U R S

4 Identităţi colective în România și în Republica

Moldova în perioada comunistă și postcomunistă
Evoluţiile din România şi Republica Moldova după 1945 au fost în mare parte asemănătoare. Acest lucru
este, până la un punct, valabil şi pentru politicile naţionale. În România socialistă, la fel ca în RSSM, au existat
diferenţe majore între discursul oficial şi situaţia reală a minorităţilor. Dacă, în cazul României, această contra-
dicţie a condus, mai ales după 1965, la o revigorare a naţionalismului cu rădăcini în perioada interbelică, în
Republica Moldova, politica autorităţilor sovietice a avut ca urmare îndepărtarea moldovenilor de spaţiul
cultural şi lingvistic românesc.

1. Situaţia minorităţilor din România în perioada

E V O C A R E comunistă şi după 1989
• Ce politică naţională faţă În primele două decenii de după instaurarea comunismului, po-
de minorităţi a existat în litica statului român faţă de minorităţi a fost în mare parte deter-
România în perioada in- minată de dominaţia sovietică. În scopuri politice proprii, imediat
terbelică?
după încheierea războiului, URSS şi-a condiţionat sprijinul pentru
• Ce politică naţională
revenirea nordului Transilvaniei la România de asigurarea unor
a promovat URSS în
RASSM în anii drepturi largi pentru minorităţile etnice. Crearea Regiunii Autono-
1924-1940? me Maghiare reflectă preluarea de către România a modelului sovie-
tic în politica faţă de minorităţi.
La fel ca în Uniunea Sovietică, a existat o diferenţă
majoră între cadrul legislativ şi realităţile de la fața lo-
cului. Printre primii care au avut de suferit de pe urma
intrării României sub control sovietic au fost etnicii
germani, care au fost lipsiţi de cele mai elementare
drepturi cetăţeneşti. Între 1945 şi 1947, fără a benefi-
cia de procese echitabile, cca 69 000 de germani din
România au fost arestaţi şi deportaţi la munci silnice
în URSS. Printre măsurile care au condus la agravarea
situaţiei minorităţilor au fost naţionalizarea industriei,
Marea Adunare Naţională din 27 august 1989, foto:
Mihai Potârniche impunerea treptată a monopolului comuniştilor în via-
ţa politică, îngrădirea legăturilor cu lumea exterioară,
VO C A BU L A R politica antireligioasă. La începutul anilor ’50, lupta dintre diferite
fracţiuni ale Partidului Muncitoresc Român s-a reflectat şi în măsurile
Controversă identitară – restrictive luate la adresa evreilor, iar revoluţia din Ungaria din 1956 a
opinii, ideologii dife- avut ca urmare agravarea situaţiei comunităţii maghiare.
rite cu referire la de- Autarhizarea ţării în anii 1970–1980 a afectat şi minorităţile et-
numirea și caracteris- nice. De pildă, invocându-se o criză a hârtiei, s-a redus numărul
ticile identității unei
persoane sau ale unei
de publicaţii în limbile minorităţilor naţionale (doc. A). În mod
comunități. special au avut de suferit minorităţile maghiară şi germană. Poli-
Rusificare – asimilare cu
tica restrictivă faţă de maghiari îşi are în mare parte explicaţia în
populația de limbă rusă; natura naţionalismului românesc din „epoca Ceauşescu”. Pentru
adoptare a instituțiilor, a-şi consolida puterea în sânul partidului şi pentru a abate atenţia
tradițiilor și culturii populaţiei de la gravele probleme economice, Ceauşescu a făcut apel
rusești. la un discurs triumfalist, cu elemente naţionale exclusiviste, în care
erau invocate periodic şi potenţiale pericole din afară.
82
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă
C U R S
Constrângerile politice, situaţia economică
precară şi limitarea drepturilor minorităţilor au
avut drept consecinţă reducerea ponderii unor
grupuri etnice tradiţionale în structura popula-
ţiei. Între 1945 şi 1989, prin emigrări, s-a micşo-
rat considerabil numărul evreilor şi germanilor.
Emigrarea germanilor a continuat şi în primii
ani de după înlăturarea dictaturii comuniste.
După 1989, situaţia minorităţilor din Româ-
nia s-a îmbunătăţit constant. Maghiarii, organi-
zaţi într-un partid propriu (Uniunea Democrată
Maghiară din România), au făcut parte din mai
multe coaliţii guvernamentale. În oraşele Sibiu
şi Mediaş, la o pondere a populaţiei germane de
sub 2 %, în 2004 au fost aleşi primari din partea
Forumului Democratic al Germanilor din Ro-
mânia. În ultimii ani au fost iniţiate mai multe
programe pentru integrarea socială a ţiganilor
(romilor). După aderarea României la Uniunea
Europeană, din motive economice, se constată
o emigrare puternică a ţiganilor din România în
ţări ca Italia, Spania şi Franţa.
2. Rusificarea grupurilor etnice în
RSSM după 1945
La fel ca în cazul celorlalte republici, ţinta po-
liticii etnoculturale a URSS în RSSM a fost con-
topirea tuturor grupurilor etnice în „poporul
sovietic”. Acest lucru însemna, de fapt, asimi-
larea popoarelor neruse. Monopolul decizional
cvasitotal al centrului unional în RSSM le-a per-
mis autorităţilor sovietice să-şi atingă scopurile
în politica faţă de naţionalităţi mai uşor decât în
alte republici sovietice. În anii ’80, procesul rusi-
ficării în Republica Moldova era unul dintre cele
mai avansate din URSS. Rusificarea a afectat nu
doar populaţia vorbitoare de limba română, dar
şi celelalte grupuri etnice. De la începutul anilor
’60, ucrainenii, bulgarii şi găgăuzii au fost lipsiţi
de posibilitatea de a studia în limba maternă. Re-
censămintele populaţiei din 1970, 1979 şi 1989
au confirmat tendinţa de rusificare a grupurilor
etnice din Republica Moldova.
Un caz semnificativ pentru politica auto-
rităţilor sovietice faţă de naţionalităţile din
Republica Moldova îl constituie găgăuzii. In-
fluenţa puternică a limbii ruse asupra acestui
grup etnic se reflectă şi în dicţionarele de lim-
bă găgăuză elaborate de lingviştii din URSS.
De pildă, din cele cca 11 500 de cuvinte dintr-
un dicţionar din 1973, peste 2 000 constituiau
împrumuturi directe din limba rusă. Nivelul
redus al instruirii populaţiei găgăuze se regă-
sea şi în subreprezentarea în universităţi, la fel
ca în instituţiile culturale şi administrative.
3. Politica faţa de minorităţi
în Republica Moldova
Republica Moldova are una dintre cele mai
liberale legislaţii privitoare la minorităţi, în
cazul unor grupuri etnice fiind vorba chiar de
o discriminare pozitivă (doc. B). De pildă, în
Chişinău, în anul de studii 2007–2008, celor
13,9 % de ruşi din totalul populaţiei munici-
piului le reveneau 27,6 % din şcoli. În contrast,
autorităţile neconstituţionale din Transnistria
continuă politica de rusificare din perioada
sovietică. Astfel, la o pondere a etnicilor ruşi
de cca 30%, peste 90% dintre elevi studiază în
limba rusă, iar învăţământul în limba română
(pe baza grafiei latine) este interzis. Puţinele
şcoli care folosesc în procesul de studii limba
română sunt supuse unor presiuni constante
din partea autorităţilor separatiste.
Principalele documente care reglementează
statutul grupurilor minoritare din Republica
Moldova sunt: Legea Republicii Moldova cu
privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teri-
toriul Republicii Moldova (1989); Legea cultelor
(1992); Legea învăţământului (1995); Legea cu
privire la drepturile persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al
organizaţiilor lor (2001). Alături de organizaţii
ale minorităţilor, pentru aplicarea legislaţiei re-
feritoare la minorităţi, au fost create mai multe
instituţii de stat. Cea mai importantă dintre
acestea este Departamentul Relaţii Interetnice,
pe lângă care funcţionează o „Casă a naţionali-
tăţilor” cu cca 80 de asociaţii ale minorităţilor.
În plus, cadrul legislativ privitor la statutul mi-
norităţilor a fost lărgit prin adoptarea unor acte
normative referitoare la anumite grupuri etni-
ce. De referinţă în acest sens este Legea privind
statutul juridic special al Gagauz Yeri (1994).
83
Capitolul 3
D O S A R

A . D e s p r e ce nz u r ă
î n ti m p u l d i c t atu r i i
co mu n i s te d i n R o m â n i a
„Cenzura era generalizată, nu
doar presa, nu doar literatura – totul
era cenzurat. Farmacia era cenzura-
tă, căci nu găseai vată sau aspirină;
alimentarele erau cenzurate, căci
nu era lapte sau carne; toată ţara era
cenzurată. Viaţa însăşi era cenzu-
rată. Aşadar, literatura nu suporta
de una singură efectele dictaturii şi
doar schimbarea societăţii în sine ar
fi putut schimba şi faţa literaturii.”
Herta Müller, scriitoare de limba ger-
mană originară din România (în 1987,
emigrează în Republica Federală
Germania), laureată a Premiului
Nobel pentru Literatură (2009)
Precizează cum ar influența
cenzura viața cetățenilor, dacă
aceasta ar exista astăzi în
societate.
B . D e m o c r aţ i e ş i n aţ i u n e
î n B e l g i a ş i î n R e p u b l i c a M o l d ov a
În societăţi divizate, cum e Republica Moldova, sau, de
exemplu, într-o ţară ca Belgia, promovarea valorilor comune
devine un instrument important pentru menţinerea coeziu-
nii comunităţilor naţionale. Deşi divizarea naţională dintre
flamanzi şi valoni în Belgia este profundă, ei constituie (spre
deosebire de Republica Moldova) două comunităţi distincte
unite în cadrul statului federativ belgian. Dar clivajele poli-
tico-culturale dintre cele două comunităţi modelează politi-
ca belgiană într-un mod care aminteşte de cazul Republicii
Moldova. Ceea ce acţionează în favoarea Belgiei, în ciuda di-
vergenţelor culturale, este existenţa sentimentului fundamen-
tal de solidaritate între cetăţenii flamanzi şi valoni şi elitele
politice şi economice care se străduiesc să menţină unitatea
ţării. Fără acest sentiment de solidaritate împărtăşit, comuni-
tatea politică a Republicii Moldova nu va putea atinge nivelul
de stabilitate necesar pentru consolidarea democraţiei.
Andreas Johansson, Disidenţa democratică. Naţiune şi demo-
craţie în Republica Moldova, Chişinău, ARC, 2013, p. 188
Demonstrează prin exemple practice că în Republica
Moldova există una dintre cele mai liberale legislaţii
privitoare la minorităţi.

C . St r u c tu r a e t n o d e m o g r a f i c ă a p o p u l aţ i e i
R e p u b l i c i i M o l d ov a î n a n i i 1959 -20 0 4 (20 0 4 f ă r ă r a i o a n e l e
d i n s t â n g a N i s t r u l u i ş i o r a şu l T i g h i n a)

Număr %
1959 1970 1979 1989 2004 1959 1970 1979 1989 2004
Total 2 884 477 3 568 873 3 949 756 4 335 360 3 388 071 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Moldoveni/
1 886 566 2 303 916 2 525 687 2 649 477 2 649 477 65,4 64,6 63,9 64,5 78,2
români
Ucraineni 420 820 506 560 560 679 600 366 283 367 14,6 14,2 14,2 13,9 8,4
Ruşi 292 930 414 444 505 730 562 069 198 144 10,2 11,6 12,8 13,0 5,8
Găgăuzi 95 856 124 902 138 000 153 458 147 661 3,3 3,5 3,5 3,5 4,4
Evrei 95 107 98 072 80 124 65 836 – 3,3 2,7 2,0 1,5 –
Bulgari 61 652 73 776 80 665 88 419 65 072 2,1 2,1 2,0 2,0 1,9
Alţii 31 478 47 203 58 871 70 463 44 350 1,1 1,3 1,6 1,6 1,3

Formulează un slogan care va fi acceptat de toate persoanele, indiferent de anumite diferențe,

chemat să contribuie la consolidarea societății.

84
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Dilema identitară în Republica Moldova
Dilema identitară la populaţia vorbitoare de limba română • Descrie politica promovată de
din actuala Republică Moldova are o istorie de aproape 200 de autorităţile din România în pe-
ani. Odată cu anularea autonomiei Basarabiei de către autorităţile rioada socialistă.
ţariste (1828), limba rusă a înlocuit limba română în administraţie,
• Identifică asemănări și deose-
şcoală şi biserică. Politica ţarismului nu a permis ca intelectualita-
biri în evoluţia societăţii din
tea din Basarabia să poată întreţine legături cu elita din Regatul
România și din RSSM în anii
Român, Bucovina şi Transilvania şi să facă astfel parte din vas-
1945–1989.
tul program de modelare a naţiunii române moderne. În ajunul
Primului Război Mondial, populaţia vorbitoare de limba română • Elaborează o prezentare despre
(numită aşa şi de lingviştii şi etnografii ruşi), formată mai ales din situaţia identităţilor etnice din
ţărani analfabeţi, avea doar o identitate locală şi religioasă. Republica Moldova în perioada
Revenirea Basarabiei la URSS, în 1940, a creat pentru auto- postcomunistă.
rităţile sovietice cadrul politic favorabil pentru un vast proiect • Enumeră consecinţele procesu-
identitar, pornind de la experienţele acumulate în anii 1924– lui de rusificare a populaţiei din
1940 în RASSM. Politica de modelare a unei identităţi moldove-
RSSM în perioada regimului
neşti s-a bazat pe: 1. intimidarea fizică, prin: a) foamete (1946–
sovietic.
1948); b) deportarea elementelor culte şi prospere (1946–1952);
c) arestarea şi condamnarea disidenţilor (1960–1980); 2. stimu- • Analizează politica naţională
larea specificului lingvistic regional moldovenesc; 3. rusificare, promovată în etapa actuală
prin: a) politici migraţioniste; b) excluderea limbii române din în România și în Republica
administraţie; c) limitarea continuă a posibilităţilor de a obţine Moldova din perspectiva res-
educaţie la toate nivelurile în limba română. pectării drepturilor mino-
Eşuarea tentativei de a crea o nouă limbă şi acceptarea tacită rităţilor etnice.
de către autorităţile sovietice a identităţii lingvistice moldo-româ-
ne au contribuit la menţinerea în RSSM a sentimentului de apar-
tenenţă la spaţiul cultural românesc. Din 1988, în doar câţiva ani, D o cu m e nt
o mare parte a populaţiei moldoveneşti din Republica Moldova
a trecut printr-o prefacere spirituală accelerată, al cărei rezultat „În anul 2012 are loc ediţia a 12-a
a fost conturarea a cel puţin două construcţii identitare: moldo- a Festivalului Etniilor, cu genericul
venească şi românească. Concurenţa dintre acestea a fost deter- «Unitate prin diversitate». Aceasta este
minantă pentru viaţa politică din anii de după 1991. Controversa o acţiune culturală care contribuie la fa-
identitară din Republica Moldova are elemente comune cu situa- cilitarea integrării civice, profesionale,
ţii din alte state europene, iar pentru depăşirea acesteia este ne- culturale, a toleranţei interetnice, prin
voie de timp şi de un cadru politic democratic. armonizarea relaţiilor între cetăţenii ţă-
rii, păstrarea culturii, datinilor, tradiţii-
lor şi obiceiurilor etniilor conlocuitoare
din Republica Moldova. Nu în ultimul
rând ar fi să nu plece din ţară de la noi,
să trăiască în această ţară, să munceas-
că aici, să studieze limba acestei ţări, să
promoveze limba şi cultura ţării lor.”
Ludmila Burlaca
Propune câteva repere pentru un
program de integrare socială a
persoanelor ce fac parte din grupul
Festivalul Etniilor în Republica Moldova, 2012 minorităţilor etnice (de exemplu, a
foto: Mihai Vengher romilor).

85
Capitolul 3

5 Sinteză și evaluare
I . R E Ţ I N E !
• În epoca contemporană, gândirea politică a fost
influenţată de idealurile naţiunilor ca formă de ex-
primare a suveranităţii poporului.
• După Primul Război Mondial, mişcările naţionale au
provocat schimbări radicale în viaţa politică şi eco-
nomică a popoarelor.
• În perioada postbelică, lupta pentru realizarea
idealurilor minorităţilor naţionale a căpătat un nou
caracter, odată cu declaraţiile de respectare a drep-
turilor şi libertăţilor omului.
• În România şi în Basarabia, structura etnodemografică a influenţat atât viaţa cotidiană a majorităţii româ-
neşti, cât şi pe cea a minorităţilor naţionale conlocuitoare.
• La sfârşitul secolului al XX-lea, în Republica Moldova au fost adoptate un şir de documente care au regle-
mentat problematica naţională.

I I . G Â N D I R E C R I T I C Ă
• Pe ce principii se bazează popoarele în lupta lor de afirmare naţională?
• De ce naţionalismul a devenit una dintre formele de manifestare a naţiunilor în epoca contemporană?
• De ce în perioada contemporană se activizează şi problematica naţională?
• Cum pot fi soluţionate problemele interetnice fără a se recurge la conflicte şi războaie?

I I I . E X P R I M Ă - Ț I O P I N I A
În ceea ce priveşte abordarea naţionalismului ca doctrină, pot exista două răspunsuri diferite:
a) naţionalismul nu este o doctrină sau o ideologie, ci o metodă, printre altele, de mobilizare poli-
tică, în folosul unor elite, care îl utilizează fără a-l considera drept filosofia lor generală de organizare
a societăţii;
b) naţionalismul este expresia loialităţii și devotamentuluui faţă de propria naţiune. Specifică
naţionalismului este idealizarea istoriei, culturii și tradiţiilor naţiunii proprii, contrapuse deseori celor
ale altor naţiuni. Obiectivele centrale ale naţionalismului sunt crearea unui stat naţional și apărarea
acestuia faţă de pericole reale sau imaginare venite din partea altor naţiuni.
Ce opinie susţii? Argumentează.

I V . P E R S O N A L I T Ă Ţ I I S T O R I C E
Analizează ideile marilor gânditori cu referire la naţiune și formulează o definiţie proprie:
• „O naţiune este o entitate teritorială cu care membrii ei au o legătură afectivă şi în care investesc
un sens moral. Naţionalitatea este identitatea colectivă pe care membrii unei naţiuni o capătă prin
identificarea cu naţiunea. Fuziunea teritoriului cu limba este cea care dă naştere naţiunii: naţiunea
este o comunitate în comunicare cu vatra sa.” T. K. Oommen, sociolog indian
86
 PR O B L E M A I D EN T I TAR Ă Î N LUM E A CO N T E M P O R AN Ă

• „Naţiunea este o colectivitate în cadrul unui teritoriu clar demarcat, care este subiectul unei adminis-
traţii unitare, monitorizată de aparatul intern al statului şi al altor state.”
Anthony Giddens, sociolog englez
• „Naţiunea este un grup etnic care se autodiferenţiază… Viziunea proprie a unui grup despre el
însuşi, mai curând decât caracteristicile „tangibile”, constituie esenţa în stabilirea existenţei sau ne-
existenţei unei naţiuni.”
Walker Connor, sociolog american
• „Ţinta finală a naţiunii este formarea unui stat naţional.”
Ernest Gellner, sociolog și antropolog britanic

V . R E L A Ţ I A C A U Z Ă - E F E C T
Demonstrează relaţia de cauzalitate dintre politica statelor cu regimuri totalitare și situaţia minori-
tăţilor naţionale ale acestora.

V I . S T U D I E R E A I Z V O A R E L O R
Dintr-o rezoluţie bolşevică din 1917 cu privire la problema naţională.
„Politica de asuprire naţională, lăsată moştenire de absolutism și monarhie, este sprijinită de moşieri,
capitalişti şi de mica burghezie, interesate să-şi apere privilegiile de clasă şi să-i dezbine pe muncitorii
de diferite naţionalităţi. Imperialismul contemporan, accentu-
ând tendinţa de a subjuga popoarele slabe, constituie un nou
factor de intensificare a asupririi naţionale.
Desfiinţarea asupririi naţionale, în măsura în care ea poate
fi realizată în societatea capitalistă, nu este posibilă decât în
condiţiile unei orânduiri republicane consecvent democrati-
ce şi ale unei conduceri consecvent democratice a statului,
care să asigure deplina egalitate în drepturi tuturor naţiunilor
şi limbilor.
Trebuie să se recunoască tuturor naţiunilor din cuprinsul
Rusiei dreptul la liberă despărţire şi la formarea unui stat in-
dependent. Negarea acestui drept şi neluarea de măsuri care
să-i asigure realizarea în practică echivalează cu sprijinirea
politicii de cotropiri sau anexioniste. Numai recunoaşterea de
către proletariat a dreptului naţiunilor la despărţire asigură
solidaritatea deplină a muncitorilor aparţinând unor naţiuni
V. I. Lenin. Cuvântare privind problema
diferite şi contribuie la o apropiere cu adevărat democratică naţională, 29 aprilie 1917
între naţiuni.”

V I I . A U T O D E Z V O L T A R E
Selectează informaţii din presă sau de pe paginile web, colectându-le într-un portofoliu, despre afir-
marea naţiunilor în:
• statele dezvoltate din Asia și America;
• statele din Europa de Est;
• România;
• Republica Moldova.

87
Capitolul 4 Republica Moldova
și România după 1989
Pr o b l e m ati c a e p o c i i După Revoluţia din 1989, când a fost înlăturat
N. Ceaușescu de la putere, România a abandonat siste-
Politica de Restructurare (Perestroika), promovată
mul comunist totalitar și a pășit consecvent spre demo-
de liderul sovietic M. Gorbaciov, a creat condiţii pentru
cratizarea societăţii și economia de piaţă. Reformele au
demararea unui șir de reforme cu caracter politic, eco-
fost îndreptate spre liberalizarea preţurilor, privatizare,
nomic și social-cultural în întreg spaţiul URSS, inclusiv
perfecţionarea legislaţiei și altele, ceea ce a contribuit
în Republica Moldova. Acest proces a dus la democra-
esenţial la asigurarea procesului de aderare a României
tizarea societăţii și trezirea conștiinţei naţionale în toate
la familia Uniunii Europene (2007).
republicile unionale.
Între Republica Moldova și România s-au consolidat
După destrămarea URSS și proclamarea indepen-
relaţiile de cooperare. De la recunoașterea indepen-
denţei de stat (1991), Republica Moldova a intrat într-o
denţei Republicii Moldova și până în prezent, relaţiile de
perioadă lungă de tranziţie spre democraţie, construcţia
cooperare dintre Chișinău și București au înregistrat o
unui stat de drept și a unei economii de piaţă. Această
diversificare și o aprofundare continuă. România a fost
perioadă se caracterizează prin instabilitate politică și
prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii
manifestări de separatism teritorial. Conflictul transnis-
Moldova și primul stat care a stabilit relaţii diplomatice
trean reprezintă cea mai grea problemă moștenită din
la nivel de ambasadă cu guvernul de la Chișinău.
epoca sovietică de Republica Moldova.
După 20 de ani de la declararea independenţei sale,
Republica Moldova a ajuns la o răscruce importantă în
evoluţia sa de mai departe ca stat suveran, indepen-
dent și democratic. În ultimii ani asistăm la apusul unei
perioade istorice, ce s-a desfășurat sub semnul tranzi-
ţiei Republicii Moldova către o societate democratică
și economia de piaţă și la începutul unei noi etape în
dezvoltarea politică, economică și socială a ţării noastre,
ce va avea ca obiectiv strategic aderarea progresivă a Președintele Republicii Moldova, N. Timofti, și
Republicii Moldova la Uniunea Europeană (UE). Președintele României, T. Băsescu, Chișinău, iulie 2013
Astfel, Republica Moldova parcurge un traseu istoric foto: Mihai Vengher
important, în care urmează transformări profunde dic- Co nţ i nu tu r i
tate de noile realităţi geopolitice din regiunea noastră și,
mai ales, de noile cerinţe și exigenţe impuse de impera- • Evoluţia politică a Republicii Moldova
tivul integrării europene a ţării noastre. • Probleme ale tranziţiei economice
• Direcţiile politicii externe
• Relaţiile dintre Republica Moldova și
România în etapa actuală

Noţiuni
• Democratizare
• Stat de drept
• Renaștere naţională
• Tranziţie
• Suveranitate
• Independenţă
• Separatism
• Neutralitate
„Podul de Flori”, mai 1990, foto: Mihai Potârniche • Societate civilă
88

1 Mişcarea de eliberare naţională din RSSM
şi Revoluţia Română de la 1989
Către mijlocul anilor ’80, în Uniunea Sovietică s-au creat condiţii pentru demararea unui șir de reforme
cu caracter politic, economic și social-cultural, numit Restructurare (Perestroika). Acest proces a dus la
declanșarea unui val de democratizare a societăţii sovietice, dublat de o mișcare pronunţată cu caracter
naţional în toate republicile unionale.
E V O C A R E
• Câţi ani a fost RSSM parte com-
ponentă a URSS?
• Ce sistem de conducere exista
în RSSM în perioada postbelică?
• Ce politică promovau autorităţile
sovietice pentru a demonstra că
poporul moldovenesc și cel ro-
mân nu sunt identice și vorbesc
limbi diferite?
Cenaclul „Al. Mateevici”, 1989,
foto: Mihai Potârniche
V O C A B U L A R
Democratizare – reorganizare a sta-
tului pe baza principiilor care ex-
primă, garantează și asigură rea-
lizarea libertăților democratice.
Stat de drept – stat în care legea
este supremă, nu voința unui
lider sau partid politic.
Renaștere națională – reabilitarea
valorilor și personalităților nați-
onale care permit repunerea în
drepturi politice a unei comu-
nități nedreptățite anterior.
R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989
1. Începutul mișcării democratice în Republica Moldova
În aprilie 1985, la conducerea statului sovietic au venit oameni
noi, cu idei reformatoare, care au înţeles inevitabilitatea reformelor –
M. Gorbaciov, Al. Iakovlev, E. Șevardnadze, B. Elţin. Iniţierea pro-
cesului de reforme în URSS a avut un larg ecou în toate republicile
sovietice. De la bun început, reformele întreprinse de noul lider al
comuniștilor din URSS nu reprezentau un impuls liberal, ci o în-
cercare de a reforma sistemul în același cadru birocratic. Reforme-
le iniţiate de Gorbaciov sunt cunoscute sub numele de Perestroika
(Restructurare). Discursul politic al noilor conducători a oscilat
între dorinţa de schimbare și teama ca refor-
mele să nu zdruncine din temelie sistemul
existent. Politica reformatoare a conducăto-
rului statului sovietic, Mihail Gorbaciov, a
fost preluată de conducerea Partidului Comu-
nist al Moldovei, care urma întocmai direc-
tivele Moscovei.
Perioada 1985–1988 s-a caracterizat prin
apariţia premiselor pentru desfășurarea unei
mișcări democratice de masă. Principalul
rezultat al noilor procese a fost pătrunderea
ideilor reformatoare în rândul maselor largi
ale populaţiei și pierderea monopolului par-
tidului asupra vieţii politice. La 3 iunie 1988 apare grupul de ini-
ţiativă al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării,
în primele rânduri ale căreia se afla intelectualitatea cu vederi
progresiste a republicii. În faza ei iniţială, mișcarea democratică
a debutat cu cererea de a proclama limba maternă a majorităţii
populaţiei ţării drept „limbă de stat” și de a se reveni la alfabe-
tul latin. Au urmat mitinguri, demonstraţii de protest, arestări și
concedieri, campanii anevoioase pentru realizarea acestui dezi-
derat. Un rol important în trezirea conștiinţei naţionale a mol-
dovenilor din stânga Prutului l-a avut Cenaclul „Alexei Matee-
vici”. Deși își păstra rolul conducător, Partidul Comunist nu mai
deţinea monopolul vieţii politice.
Continuatorul mișcării democratice iniţiate la 3 iunie 1988
a fost Frontul Popular, care s-a constituit ca formaţiune politi-
că la primul său congres, din 20 mai 1989, și a unit majoritatea
forţelor democratice din republică.
89
Capitolul 4
În această perioadă, pe
arena politică au apărut și
alte partide, formaţiuni,
mișcări, care exprimau
interesele diferitelor gru-
pări sociale și etnice: Par-
tidul Naţional-Creștin,
Societatea Bulgarilor din
Moldova „Vozrojdenie”,
„ unde rolul de frunte l-a avut faimoasa Securita-
Mișcarea Populară a Gă-
Arborarea primului tricolor găuzilor „Gagauz halkî”,
pe clădirea Parlamentului Mișcarea Internaţionalis-
Republicii, 27 aprilie 1990, tă în Apărarea Restructu-
foto: Nicolae Pojoga rării „Unitatea-Edinstvo”,
numeroase ligi, asociaţii, uniuni de toate orientă-
rile – ecologice, religioase, iluministe, pacifiste,
naţional-culturale etc.
Mișcarea de democratizare a societății
moldovenești a culminat cu proclamarea
suveranității (23 iunie 1990) și independenței
Republicii Moldova (27 august 1991).
2. Revoluţia Română
Sfârşitul regimului Ceauşescu a fost unul
dintre cele mai dramatice evenimente din isto-
ria românească. Cauzele imediate sunt legate de
disoluţia blocului de state comuniste, încurajate
de reformele demarate de URSS. Pe parcursul
anului 1989, pe cale paşnică au căzut regimurile
comuniste în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia,
RDG şi Bulgaria, iar în URSS procesele de de-
mocratizare a societăţii erau în plină ascensiune.
Singurul stat comunist în care, la sfârşitul anu-
Revoluţia la București, decembrie 1989
90
C U R S
lui 1989, situaţia devenise critică a fost Republica
Socialistă România. Intenţia obsesivă a lui Ceau-
şescu de a plăti toate datoriile externe a condus
la pauperizarea majorităţii populaţiei (fuseseră
introduse raţia alimentară, un regim energetic
strict, televiziunea centrală emitea doar câte 2
ore pe zi!). Nemulţumirea societăţii era ţinută
„în frâu” prin intermediul statului poliţienesc,
Mircea Dinescu la TVR pe 22 decembrie 1989:
„Dictatorul a fugit!”
te. Frica şi sărăcia generalizată contrastau însă
cu fastul demonstrativ al clanului Ceauşescu,
care a ajuns să fie total rupt de realitate.
Punctul culminant a fost atins în urma eve-
nimentelor de la Timişoara, când autorităţile
au încercat să-l exileze pe pastorul protestant
László Tökés, dar enoriaşii i-au sărit în apărare,
ripostându-i temutei Securităţi. Curajul acesto-
ra a dus la faptul că mii de timişoreni, indiferent
de naţionalitate şi confesiune religioasă, li s-au
alăturat. Pe data de 16 decembrie 1989 s-au auzit
primele apeluri: „Jos Ceauşescu!”, „Jos comu-
nismul!” şi „Nu plecăm!”. Înainte de a se deplasa
într-o vizită în Iran, Ceauşescu a dat ordin să
se tragă în protestatari, fiind ucişi zeci de ma-
nifestanţi, fapt care a dus la o grevă generală la
Timişoara, apoi în alte oraşe („Azi în Timişoa-
ra, mâine-n toată ţara!”). Întorcându-se în ţară,
Ceaușescu etichetează mulţimile drept „huli-
gani” şi cere instituţiilor de resort să intervină
în forţă, fapt care a mărit numărul victimelor.
La 22 decembrie, după câteva zile de represa-
lii sângeroase, noul ministru al Apărării, gene-
ralul Victor Atanasie Stănculescu, ordonă tru-
pelor să intre în cazărmi. Cuplul dictatorial fuge
cu elicopterul din Bucureşti, încercând să pă-
răsească ţara (22 decembrie, 12.06), şi, imediat

D O S A R
după aceasta, actorul Ion Caramitru şi scriitorul
Mircea Dinescu anunţă de la postul public de
radio victoria revoluţiei anticeauşiste. În seara
acelei zilei, dictatorul şi soţia sa au fost arestaţi,
iar Puterea a fost preluată oficial de un „Con-
siliu al Frontului Salvării Naţionale”, condus de
un grup de foşti disidenţi comunişti, în frunte
cu Ion Iliescu. Din păcate, tot atunci izbucnesc
violenţele stradale, în timpul cărora aşa-numiţii
„terorişti” au provocat sute de victime printre
civili şi militari în toată ţara. Ca rezultat al situa-
ţiei tensionate, pe 25 decembrie, soţii Ceauşescu
sunt deferiţi unui tribunal militar, care îi acu-
ză de înaltă trădare şi-i condamnă la pedeapsa
capitală, sentinţa fiind îndeplinită imediat de
un pluton de execuţie ad-hoc. După ce anunţul
privind moartea cuplului a fost făcut public, ata-
curile „teroriste” încetează brusc. Nici după mai
bine de două decenii de la evenimentele respec-
tive nu s-a putut răspunde la întrebarea cine au
fost acei „terorişti” şi care au fost scopurile lor.
Primul discurs al lui Ion Iliescu la televiziune, 1989
A. Pe r s o n a l i t ate a l u i I o n I l i e s cu
„Nu era o persoană dotată cu prea mult curaj.
Nu avea vocația unui personaj eroic. Nu l-am fi
putut vedea vreodată îndemnând tinerii la luptă
pe baricade. Profita însă de orice situație, chiar
dacă nu avea niciun merit acolo.”
Virgil Măgureanu, fost șef al SRI
„Este cunoscut de tovarăşi (…) ca un bun
agitator, energic şi cu spirit de organizare. Este
pripit când trebuie să ia unele hotărâri. Are nivel
politic şi este disciplinat în muncă.”
Vlad Odobescu, jurnalist
R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989
B. Cr o n o l o g i e . R evo l u ţ i a R o m â n ă
1987, august – greva minerilor din Valea Jiului.
1987, noiembrie – manifestația muncitorilor
de la uzinele „Steagul Roșu” din Brașov.
1989, 16 decembrie – începutul revoluției anti-
comuniste la Timișoara.
1989, 21 decembrie – mișcări revoluționare
împotriva dictaturii lui Ceaușescu la București.
1989, 22 decembrie – se constituie Consiliul
Frontului Salvării Naționale, care preia întreaga
putere de stat în mâinile sale.
1989, 25 decembrie – procesul și execuția lui
Nicolae și a Elenei Ceaușescu.
1989, 26 decembrie – noua putere din Româ-
nia se organizează sub forma unui Consiliu al
FSN. Sub președinția lui Ion Iliescu, este numit
un guvern provizoriu, condus de Petre Roman.
C. Cr o n o l o g i e . R e p u b l i c a M o l d ov a
î n l u p t a p e nt r u i n d e p e n d e nţ ă
1989, 20 mai – crearea Frontului Popular din
Moldova.
1989, 29 iulie – Mircea Snegur devine pre-
ședinte al Prezidiului Sovietului Suprem.
1989, 27 august – Marea Adunare Naţională.
1989, 31 august – Adoptarea Legislaţiei ling-
vistice; limba română devine limbă de stat și se
revine la alfabetul latin.
1990, 6 mai – „Podul de Flori”.
1990, 25 mai – 1991, 22 mai – Guvernul Druc.
1990, 23 iunie – Declaraţia de suveranitate a
RSS Moldovenești.
1991, mai – RSS Moldova devine Republica
Moldova.
1991, august – puci anti-Gorbaciov la Mos-
cova, Partidul Comunist din Moldova e declarat
în afara legii.
1991, 27 august – proclamarea independenței
Republicii Moldova prin votarea nominală a
Declarației de independență și adoptarea imnu-
lui național „Deșteaptă-te, române!”.
Realizează o friză cronologică pe care vei
plasa principalele date și evenimente din
România și R. Moldova la răscrucea anilor
’90 ai sec. al XX-lea.
91
 Capitolul 4
Stu d i u d e c a z
Proclamarea suveranităţii și independenţei
Republicii Moldova
Numeroasele mitinguri și manifestaţii de protest organizate
pe parcursul anului 1989 au condus la trezirea conștiinţei naţiona-
le a populaţiei din stânga Prutului și au culminat cu prima Mare
Adunare Naţională, din 27 august 1989. Marea Adunare Naţională
a adoptat hotărârea de a acorda limbii române statutul de limbă
de stat și de a reveni la grafia latină. Reflectând această realitate,
Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, printr-o hotărâre specială, a
declarat ziua de 31 august sărbătoarea „Limba Noastră”.
Un pas important în democratizarea vieţii politice au fost alege-
rile în Parlament din 25 februarie 1989. La 27 aprilie 1990, Președinte
al Parlamentului pe bază de alternativă a fost ales Mircea Snegur.
În aceeași zi, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la Drapelul
de Stat: Tricolorul — albastru, galben și roșu. La 23 iunie 1990
Parlamentul a adoptat Declaraţia cu privire la suveranitatea RSSM.
În ziua de 27 august, la Chișinău a fost
convocată Marea Adunare Naţională, la
care au participat peste 600.000 de repre-
zentanţi ai tuturor raioanelor și orașelor
din republică; în aceeași zi, Parlamentul,
întrunit în ședinţă extraordinară, a adoptat
Declaraţia de independenţă a Republicii
Moldova. La alegerile primului președinte
al Republicii Moldova, care au avut loc
Mircea Snegur – la 8 decembrie 1991, au participat 92%
primul președinte al din electorat, în această funcţie fiind ales
Republicii Moldova
Mircea Snegur. Președinte al Parlamentului
a devenit Alexandru Moșanu.
D o cu m e nt
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit
în urma unor alegeri libere și democratice…,
PROCLAMĂ solemn, în virtutea dreptului la autodeter-
minare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova
și în faţa lumii întregi: REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN
STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC,
LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITO-
RUL, FĂRĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CON-
FORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINŢELE SFIN-
TE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL
DEVENIRII SALE NAŢIONALE…
…În calitatea sa de STAT SUVERAN și INDEPEN-
DENT, REPUBLICA MOLDOVA:…
HOTĂRĂȘTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice nu-
mai Constituția, legile și celelalte acte normative adoptate de
organele legal constituite ale
Republicii Moldova.
(Extras din Declaraţia de
independenţă a Republicii
Moldova, 27 august 1991)
Drapelul Republicii Moldova
92
E VA L U A R E
• Explică ce importanţă are revenirea la
limba română – în calitate de limbă de
stat, la valorile naţionale și culturale
ale poporului în Republica Moldova.
• Descrie etapele de democratizare a
vieţii politice în Republica Moldova:
a) răscrucea anilor ’80–’90 ai secolu-
lui al XX-lea;
b) 1991–1994;
c) 1994–2000;
d) 2000–2009;
e) 2009–…
• Enumeră cele mai importante preve-
deri ale Constituţiei Republicii Moldo-
va. Identifică în Constituţia Republicii
Moldova atribuţiile Parlamentului,
Președintelui și Guvernului.
• Redactează un eseu cu genericul:
„Republica Moldova – stat suveran și
independent: ideal și realitate”.
• Determină rolul tineretului din
Republica Moldova în societatea
contemporană.
Ar t .12 . Simb o lurile s t atului
(2) Drapelul de Stat al Republicii Mol-
dova este tricolor. Culorile sînt dispuse verti-
cal, în ordinea următoare, începînd de la lan-
ce: albastru, galben, roşu. În centru, pe fîşia
de culoare galbenă, este imprimată Stema de
Stat a Republicii Moldova.
(3) Stema de Stat a Republicii Moldova re-
prezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în
partea superioară cromatică roşie, în cea in-
ferioară - albastră, încărcat cu capul de bour
avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul
de bour este flancat în dreapta de o roză cu
cinci petale, iar în stînga de o semilună con-
turnată. Toate elementele reprezentate în
scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat
pe pieptul unei acvile naturale purtînd în
cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinînd
în gheara dreaptă o ramură verde de măslin,
iar în cea stîngă un sceptru de aur.
Din Constituția Republicii Moldova, 1994

2 Politica internă în Republica Moldova şi în România
Perioada de tranziţie pentru Republica Moldova se caracterizează printr-o permanentă instabilitate poli-
tică și prin manifestări de separatism teritorial. Împrejurările acestea, precum și lipsa de voinţă politică, favo-
rizează corupţia și criminalitatea, extinderea economiei subterane în proporţii mult mai mari decât în ţările
din spaţiul postcomunist.
E V O C A R E
• Ce sistem de organizare
a economiei au moștenit
Republica Moldova și
România din sistemul
socialist?
• De ce factori depinde faptul
că perioada de tranziţie de la
economia planificată la cea
de piaţă durează mulţi ani?
• Cum apreciezi etapa de
tranziţie a Republicii
Moldova spre o economie
de piaţă?
Banca Naţională a Republicii
Moldova
V O C A B U L A R
Economie de piață – sistem
de organizare în care echi-
librul dintre cerere și ofer-
tă (de bunuri și servicii)
se efectuează prin meca-
nisme de piață, prin preț,
iar banii îndeplinesc rolul
unui mijloc universal de
schimb.
Tranziție – proces de trecere
de la un regim social, poli-
tic și economic la altul.
R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989
1. Politica internă în Republica Moldova
În scurta istorie a Republicii Moldova, la conducerea acesteia
s-au aflat diferite guvernări politice: neocomunisto-frontistă,
agrariano-interfrontistă, guvernarea de centru-dreapta, guver-
narea comunistă și Alianţa pentru Integrare Europeană.
În urma alegerilor parlamentare din februarie 1994, victoria
a revenit Partidului Democrat Agrar din Moldova. Cel mai im-
portant act al acestui Parlament a fost adoptarea, la 29 iulie 1994,
a noii Constituţii a Republicii Moldova, care a intrat în vigoare
la 27 august 1994. Cu toate deficienţele ei, Constituţia a deschis
noi posibilităţi de dezvoltare a proceselor democratice din ţară,
perfecţionare a legislaţiei, funcţionare a sistemului juridic etc.
Alegerile prezidenţiale din noiembrie 1996 au constituit o eta-
pă importantă în evoluţia politică a Republicii Moldova. La scru-
tin s-au înscris nouă candidaţi, astfel încât nimeni nu a reuşit să
obţină numărul necesar de voturi din primul tur. Confruntarea
decisivă a avut loc între Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, cel
din urmă repurtând victoria în faţa preşedintelui în exerciţiu. Pe
22 martie 1998 au loc alegeri parlamentare, care, pe de o parte,
au dus la victoria cumulată a forţelor democratice ADR (Alian-
ţa pentru Democraţie şi Reforme), care au avut posibilitatea să
formeze guvernul, pe de alta, au adus în avanscena vieţii politice
Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, care a obţinut
30,1 % din voturi, pe fundalul nemulţumurilor generalizate faţă
de mersul lent şi ineficient al reformelor și al pauperizării cres-
cânde a populaţiei, agravate de criza financiară din Rusia. În
aceeaşi ordine de idei, a fost extrem de dur sancţionat Partidul
Democrat Agrar, care nu a obţinut niciun mandat în Parlament.
ADR-ul şi-a propus un proiect ambiţios de reforme structurale
dificile, dar absolut necesare în contextul aspiraţiilor europene
ale Republicii Moldova. Din păcate, criza economică din Ru-
sia, dar şi certurile în rândul alianţei de guvernare au periclitat
imaginea guvernării în interior. Totuşi, unele progrese au fost
semnalate, astfel încât guvernul Sturza a fost invitat să depună
cererea de asociere la Uniunea
Europeană pentru Consiliul Eu-
ropean de la Helsinki din decem-
brie 1999. Din nefericire, în luna
noiembrie, guvernul a fost demis
prin votul comun al deputaţilor
93
Capitolul 4
PCRM şi PPCD, fiind ratată o reală şansă de
accelerare a eurointegrării.
În anii următori, crizele de guvern au in-
fluenţat negativ viaţa social-economică și po-
litică. După modificarea Constituţiei privind
transformarea Republicii Moldova într-un stat
parlamentar, alegerile anticipate au devenit in-
evitabile.
În urma alegerilor parlamentare din fe-
bruarie 2001, majoritatea absolută în Parla-
ment au obţinut-o reprezentanţii Partidului
Comuniștilor, iar la 4 aprilie același an, în
funcţia de președinte al ţării a fost ales Vla-
dimir Voronin.
Guvernarea comunistă (2001–2009) consti-
tuie un capitol special din istoria ţării noastre.
Venind la putere cu un mesaj antioccidental și
prorusesc, treptat, guvernanţii își schimbă po-
litica, încercând să-și consolideze poziţiile în
interior. Tentativa de federalizare a Republicii
Moldova prin „Planul Kozak”, după numele
plenipotenţiarului rus învestit cu reglemen-
tarea diferendului transnistrean, a stârnit o
reacţie dură din partea majorităţii partidelor
politice, ajungându-se chiar la manifestaţii
de stradă. În ultimul moment, președintele
Voronin, în urma presiunilor, a renunţat la
semnarea memorandumului, fapt care a de-
teriorat progresiv relaţiile cu Rusia. Pe de altă
parte, schimbarea vectorului politicii externe
spre integrarea europeană i-a permis să câștige
confortabil alegerile parlamentare din 2005.
2. Politica internă în România
După prăbuşirea regimului totalitar comu-
nist, România se angajează într-un parcurs
dificil, dar necesar de edificare a statului de
drept, de construire a instituţiilor democrati-
ce şi a societăţii civile. Printre primele măsuri
ale noului guvern postceauşist a fost reintro-
ducerea pluripartidismului şi scoaterea în afa-
ra legii a PCR-ului. Drept rezultat, pe scena
politică românească reapar o serie de partide
istorice: Partidul Naţional-Liberal, Partidul
Naţional-Țărănesc Creştin-Democrat, dar şi
unele noi, în care s-au regăsit elemente ale fos-
tei nomenclaturi comuniste, grupate în jurul
nucleului Consiliului Frontului Salvării Naţi-
94
C U R S
onale, devenit ulterior partid poltic (FSN), în
frunte cu Ion Iliescu. Tensiunea dintre aceşti
doi poli nu a întârziat să apară, astfel încât, la
nicio lună de la căderea regimului, se produc
primele manifestaţii antiguvernamentale şi
anticomuniste, care au fost risipite violent de
minerii din Valea Jiului, „invitaţi” la Bucu-
reşti de guvernul Roman (Întâia Mineriadă).
Primele alegeri libere au adus câştig de cau-
ză lui Ion Iliescu (20 mai 1990) şi partidului
FSN, care a desemnat guvernul, în frunte cu
Petre Roman. Elaborarea şi adoptarea unei noi
Constituţii (decembrie 1991) a constituit un pas
important în parcursul democratic al României.
Cu toate dezbinările pe plan intern, generate de
dificultăţile tranziţiei (mineriadele, şomajul, in-
flaţia, radicalizarea discursului politic), obiecti-
vul de integrare europeană a fost sprijinit de tot
spectrul politic, fapt care a facilitat progresele
ţării. La 9 mai 1994, România devine membru
asociat al Uniunii Europene, ca peste un an să
depună oficial cererea de aderare. În 1996, pre-
şedinte al ţării devine rectorul Universităţii din
Bucureşti, prof. Emil Constantinescu (originar
din Tighina). O coaliţie de centru obţine majo-
ritatea parlamentară şi desemnează un guvern
condus de Victor Ciorbea, apoi de Radu Vasile.
Aceste guverne au demarat un amplu program
de reforme dificile (pentru mulţi, destul de în-
târziate), nu totdeauna populare, dar menite
să facă funcţional noul sistem. La următoarele
alegeri (2000), PSD şi Ion Iliescu revin în prim-
planul politic, pe fundalul nemulţumirilor față
de reformele lente. Adrian Năstase devine prim-
ministru şi România începe un parcurs alert şi
cu succes spre integrarea în structurile euro-
atlantice şi europene. Scandalurile de corupţie
duc la o nouă schimbare pe eşichierul politic
românesc în anul 2004, când preşedinte devine
Traian Băsescu, iar la guvernare ajunge o alianţă
de centru-dreapta, DA. În anul 2007, România
devine membru al Uniunii Europene, rezultat
al conştientizării de către toate partidele, indife-
rent de culoare, a interesului naţional.
3. Evenimentele de la 7 aprilie 2009
Următorii ani de guvernare a comuniștilor,
după 2005, au fost determinaţi de o scădere ac-
centuată a nivelului de trai al populaţiei, de une-

D O S A R
le politici economice și sociale dezechilibrate,
precum și de unele încercări de a reașeza bazele
politicii externe. Migrarea în masă a popula-
ţiei în căutarea unui loc de muncă și dependenţa
economiei de redevenţele venite din exterior au
sporit anxietatea majorităţii și nemulţumirea ge-
nerală mai ales în rândurile tineretului.
Campania electorală agresivă condusă de
comuniști și acoliții lor cu ocazia alegerilor par-
lamentare din 2009 a fost una dintre cauzele ra-
dicalizării societății și, ca rezultat, ale izbucnirii
unei revolte populare în ziua de 7 aprilie 2009,
soldată cu devastarea și arderea clădirii Parla-
mentului și, parţial, a Președinției.
R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989
Răspunsul disproporționat al forţelor de or-
dine în zilele imediat următoare, soldat cu ares-
tarea și torturarea a sute de tineri și moartea a
cel puţin unui manifestant (Valeriu Boboc), în-
vinuirile nefondate aduse României pentru par-
ticiparea la evenimente, soldate cu expulzarea
ambasadorului acestei ţări, au trezit reacţii viru-
lente din partea organismelor internaţionale.
Ca rezultat, s-a produs o reconfigurare a
opţiunilor de vot ale populaţiei, astfel încât, în
urma alegerilor repetate din iulie 2009, la gu-
vernare a venit o coaliţie de centru-dreapta, de
orientare democratică, numită Alianţa pentru
Integrare Europeană.

A. Pr e ș e d i nţ i i l e ș i g u ve r n e l e B. Pr e ș e d i nţ i i l e ș i g u ve r n e l e
R e p u b l i c i i M o l d ov a României

Guvernul Druc (mai 1990–mai 1991) Guvernul Petre Roman

Guvernul Muravschi (26 decembrie 1989–28 iunie 1990)
Președinţia (mai 1991–iunie 1992) Guvernul Petre Roman
Președinţia (28 iunie 1990–16 octombrie 1991)
Mircea Snegur Guvernul Sangheli-1 Ion Iliescu
(1990–1996) (iulie 1992–aprilie 1994) Guvernul Theodor Stolojan
(1990–1996)
Guvernul Sangheli-2 (16 octombrie 1991–18 noiembrie 1992)
(aprilie 1994–ianuarie 1997) Guvernul Nicolae Văcăroiu
Guvernul Ciubuc-1 (20 noiembrie 1992–11 decembrie 1996)
(ianuarie 1997–mai 1998) Guvernul Victor Ciorbea
Guvernul Cuibuc-2 (12 decembrie 1996–17 aprilie 1998)
Președinţia Președinţia
(mai 1998–februarie 1999) Guvernul Radu Vasile
Petru Lucinschi Emil
Guvernul Sturza (17 aprilie 1998–22 decembrie 1999)
(1996–2001) Constantinescu
(februarie 1999–noiembrie 1999) (1996–2000) Guvernul Mugur Isărescu
Guvernul Braghiş (22 decembrie 1999–28 decembrie
(decembrie 1999–aprilie 2001) 2000)

Guvernul Tarlev-1 Președinţia Guvernul Adrian Năstase

(aprilie 2001–aprilie 2005) Ion Iliescu (28 decembrie 2000–28 decembrie
(2000–2004) 2004)
Guvernul Tarlev-2
Președinţia (aprilie 2005–martie 2008) Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu
Vladimir Voronin (29 decembrie 2004–22 decembrie
(2001–2009) Guvernul Greceanîi-1 2008)
(martie 2008–iunie 2009)
Guvernul Emil Boc (1)
Guvernul Greceanîi-2 (22 decembrie 2008–23 decembrie
(iunie 2009–septembrie 2009) 2009)
Interimat Președinţia Guvernul Emil Boc (2)
Guvernul Filat-1
Mihai Ghimpu Traian Băsescu (23 decembrie 2009–9 februarie 2012)
(septembrie 2009–decembrie 2010)
(2009–2010) (2004– )
Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu
Interimat (9 februarie 2012–27 aprilie 2012)
Marian Lupu
(2010–2012) Guvernul Filat-2 Guvernul Victor Ponta (1)
Președinţia (decembrie 2010–martie 2013) (7 mai 2012–21 decembrie 2012)
Nicolae Timofti Guvernul Victor Ponta (2)
(martie 2012– ) (21 decembrie 2012– )

95
Capitolul 4

Stu d i u d e c a z
7 aprilie 2009 în viziunea presei străine E VA L U A R E
În ziua de 7 aprilie 2009 în centrul Chișinăului s-au adunat
zeci de mii de oameni pentru a protesta împotriva fraudelor • Descrie starea economiei Re-
electorale ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie, pe care publicii Moldova și a Româ-
le-ar fi comis Partidul Comuniștilor, aflat până atunci la gu- niei la răscrucea anilor ’80–
vernare. Evenimentele au culminat cu dezordini în masă și ’90 ai secolului al XX-lea.
arderea sediilor Parlamentului și Președinţiei. Iată cum a fost • Elucidează reformele prin-
reflectat evenimentul în presa străină: cipale care au fost întreprin-
În micuţa Republică Moldova au izbucnit astăzi violenţe, se în perioada de tranziţie a
iar demonstranţii anticomuniști au luat cu asalt Parlamentul Republicii Moldova spre o
pentru a protesta împotriva alegerilor aranjate. Mulţimea economie de piaţă.
furioasă a spart geamurile și a aruncat afară mobilă și cal- • Identifică succesele și pro-
culatoare după ce a reușit să copleșească poliţia în capitala blemele cu care se confruntă
Chișinău. Circa 20 000 de oameni au ieșit în străzi scandând cetăţenii Republicii Moldova
„Libertate, libertate!” si „Jos comuniștii!”. pe plan economic în ultimele
Tony Halpin, The Times două decenii.
• Exprimă-ţi opinia despre fac-
Tulburările politice sunt un semnal de alarmă care atrage torii (interni sau externi) care
atenţia Uniunii Europene, care nu a reușit să înţeleagă pro- favorizează dezvoltarea eco-
blemele Moldovei. Așa cum s-a întâmplat acum cinci ani cu nomiei sau stopează acest
revoluţia portocalie din Ucraina, numai un outsider de talie proces.
grea ar putea să dialogheze atât cu autorităţile discreditate,
• Imaginează-ţi că ești prim-mi-
dar bine înscăunate, cât și cu opoziţia entuziastă, dar în mare
nistru al ţării. Ce reforme ai
măsură incoerentă.
întreprinde în primul rând și
The Economist prin ce modalităţi pentru a fa-
Cu o conducere decentă și bunăvoinţă din toate părţile, voriza dezvoltarea economică
ar fi posibil să păstrăm relaţii prietenești atât cu Rusia, cât și a statului și creșterea bunăstă-
cu Uniunea Europeană. Însă conducătorii Moldovei au rupt rii oamenilor?
legătura cu ambele lumi, fiind ignoraţi de către Uniunea • Argumentează avantajele și
Europeană și de către Rusia. limitele tranziţiei Republicii
The Economist Moldova spre o economie de
Sursa: Revoluţia Twitter – episodul înt
întâi: piaţă.
Republica Moldova, Chișinău, Arc, 2010

D o cu m e nt În ce constă tragedia evenimen-

telor din aprilie 2009? Cum pu-
Prima victimă. Valeriu Boboc, 23 de ani, arestat marţi. La ora teau fi ele evitate?
1 noaptea, după ce a cumpărat un pachet de pampers [scute-
ce], Valeriu Boboc şi alţi tineri protestau paşnic lângă Arcul de Triumf din Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Tinerii au fost înconjuraţi de colaboratorii poliţiei şi de paza Guvernului, toţi înarmaţi, cu măşti şi echi-
pamente. Poliţiştii au început să împuşte, să lovească tinerii cu picioarele, cu bastoanele, cu automatele
şi alte organe de bun-simţ. Băieţii erau plini de sânge. Autopsia: mai întâi – lovit cu o cărămidă în cap,
mai apoi – intoxicat cu o substanţă necunoscută/alcool, în cele din urmă – insuficienţă cardiovasculară,
cauzată de o lovitură în jurul gâtului. Corpul plin de vânătăi, leziuni corporale, fracturarea unei coaste.
Valeriu Boboc era căsătorit şi are un copil de un an şi opt luni.
Maria-Paula Erizanu despre fărădelegile comise de forţele de ordine în aprilie 2009,
fragment din Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o, Cartier, 2010

96
 R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989

3 Politica externă a Republicii Moldova

şi a României. Integrarea europeană
După 20 de ani de la declararea independenţei sale, Republica Moldova a ajuns la o răscruce impor-
tantă în evoluţia sa de mai departe ca stat suveran, independent și democratic. Asistăm la apusul unei
perioade istorice, care s-a desfășurat sub semnul tranziţiei Republicii Moldova către o societate demo-
cratică și o economie de piaţă, și la începutul unei noi etape în dezvoltarea politică, economică și socială
a ţării noastre, care va avea ca obiectiv strategic aderarea progresivă a Republicii Moldova la Uniunea
Europeană (UE). Politica externă a Republicii Moldova parcurge și ea același traseu istoric și, cu certitudi-
ne, în perioada următoare, va fi supusă unor transformări profunde, dictate de noile realităţi geopolitice
din regiunea noastră și, mai ales, de noile cerinţe și exigenţe impuse de imperativul integrării europene
a Republicii Moldova.

E V O C A R E
• Care sunt priorităţile poli-
ticii externe a Republicii
Moldova?
• Ce drepturi și libertăţi funda-
mentale ale omului au fost
încălcate de regimul comunist
în Republica Moldova până la
proclamarea independenţei
de stat?
Sediul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării
Europene al Republicii Moldova
V O C A B U L A R
Suveranitate – putere exer-
citată de stat în limitele
granițelor sale, fără ames-
tec extern.
Independență – situație a unui
stat sau a unui popor care
se bucură de suveranitate
națională; stare de neatârna-
re și drept de a rezolva liber
problemele sale interne și
externe.
1. Politica externă în Republica Moldova
Pe parcursul întregii perioade de la proclamarea indepen-
denţei, politica externă a Republicii Moldova a fost orientată
spre întărirea statalităţii și a integrităţii sale teritoriale. Au fost
create organele necesare pentru promovarea unei astfel de poli-
tici: Ministerul de Externe, ambasade, oficii consulare etc.
Aderarea la CSI
În ziua de 21 decembrie 1991, președintele Republicii Mol-
dova, Mircea Snegur, a semnat la Alma-Ata, împreună cu li-
derii a 11 state, foste republici ale URSS, Proto-
colul de constituire a CSI (Comunitatea Statelor
Independente). Scopul principal al acestei orga-
nizaţii este menţinerea legăturilor economice
dintre fostele republici sovietice și dezvoltarea
cooperării dintre ele. Republica Moldova pro-
movează, totodată, o politică externă proprie,
în vederea stabilirii unor relaţii avantajoase cu
alte ţări.
2. Admiterea în OSCE și ONU
În perioada ce a urmat după proclamarea in-
dependenţei, Republica Moldova a aderat la principalele orga-
nisme internaţionale privind apărarea drepturilor omului. La
3 ianuarie 1992, în urma reuniunii de la Praga a miniștrilor afa-
cerilor externe ai ţărilor participante la procesul general-euro-
pean, Republica Moldova a fost primită în calitate de membru
deplin al OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa), iar la 26 februarie, președintele Republicii Moldova,
Mircea Snegur, a participat la Helsinki la semnarea solemnă
a Actului final al CSCE, fapt care simbolizează intrarea statu-
lui nostru în această organizaţie internaţională în calitate de
membru cu drepturi depline.

97
Capitolul 4
A. Merkel, cancelar al Germaniei, și V. Filat, prim-ministru
al Republicii Moldova, Chișinău (2012)
foto: Mihai Vengher
Un eveniment de mare importanţă în afir-
marea Republicii Moldova pe arena interna-
ţională a fost admiterea ei, în ziua de 2 martie
1992, în Organizaţia Naţiunilor Unite în ca-
litate de membru cu drepturi depline.
În urma cererii depuse, la începutul anu-
lui 1992, Republicii Moldova i s-a conferit
statutul de „invitat special” la Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei, iar la
14 iulie 1995 devine membru al acestei or-
ganizaţii internaţionale. Participarea la lu-
crările din cadrul Consiliului contribuie la
intensificarea cursului de reforme și demo-
cratizare a societăţii, la informarea opiniei
publice mondiale despre situaţia din repu-
blică și aspiraţiile poporului tânărului stat.
După proclamarea independenţei, Re-
publica Moldova a fost vizitată în repetate
rânduri de personalităţi politice marcante
din diferite state ale lumii. În septembrie
1998, la Chișinău a sosit într-o vizită oficia-
lă președintele Franţei, Jacques Chirac, iar
în august 2012, cancelarul Germaniei, An-
gela Merkel.
În etapa actuală, Republica Moldova a
fost recunoscută de peste 140 de state ale lu-
mii și menţine relaţii strânse cu vecinii săi
apropiaţi – România și Ucraina, cu ţările
membre ale Comunităţii Statelor Indepen-
dente. O direcţie importantă a politicii sale
externe este întărirea relaţiilor de partene-
riat cu SUA, Germania, Franţa, Marea Brita-
nie, Turcia, Bulgaria etc.
În ultimii 20 de ani, marile priorităţi ale
diplomaţiei moldovenești au fost: recunoaș-
98
C U R S
terea independenţei Republicii Moldova;
consolidarea securităţii și stabilităţii ţării
noastre prin recunoașterea și respectarea de
către statele lumii a statutului său de neu-
tralitate permanentă; afirmarea Republicii
Moldova ca actor internaţional prin inte-
grarea sa în cadrul principalelor organiza-
ţii internaţionale, precum ONU, Consiliul
Europei, OSCE, OMC etc.; stabilirea și dez-
voltarea relaţiilor bilaterale cu ţările lumii și,
în primul rând, cu principalii săi parteneri
strategici; asigurarea și menţinerea spriji-
nului comunităţii internaţionale în vederea
soluţionării favorabile a problemei transnis-
trene, precum și pentru determinarea Fe-
deraţiei Ruse să-și retragă trupele de pe te-
ritoriul ţării noastre; și, desigur, integrarea
europeană a Republicii Moldova, prin filiera
Europei de Sud-Est.
Unele dintre priorităţile menţionate mai
sus au fost, evident, îndeplinite. În același
timp, astfel de obiective strategice precum
consolidarea securităţii și stabilităţii Repu-
blicii Moldova, retragerea trupelor străine
de pe teritoriul său, soluţionarea definitivă a
problemei transnistrene și reintegrarea ţării,
dezvoltarea unor relaţii de cooperare, stabi-
le și previzibile, cu principalii săi parteneri
strategici, integrarea europeană ș. a. au rămas
nerealizate.
Noua etapă istorică se va desfășura sub im-
perativul integrării Republicii Moldova în UE.
Acest lucru va
avea consecin-
ţe pozitive atât
asupra politi-
cii interne, cât
și asupra celei
externe. Viito-
rul cadru juri-
dic va propulsa
relaţiile ţării
noastre cu UE
la un nivel cali-
tativ nou, care
va fi caracte- Natalia Gherman, ministru de Externe
rizat printr-o al Republicii Moldova, negociator
d i m e n s i u n e principal cu UE, 2013
pronunţată de foto: Andrei Mardari

C U R S
integrare în spaţiul valoric, instituţional și
economic al UE.
Noul cadru juridic cu UE va impune și o
reevaluare a trecutului și prezentului relaţii-
lor Republicii Moldova cu partenerii săi che-
ie, și anume: cu vecinii imediaţi – România și
Ucraina, cu SUA, Rusia, CSI, GUAM, Pactul
de Stabilitate din Europa de Sud-Est, Consi-
liul Europei, OSCE, NATO, inclusiv cu toate
statele membre ale UE.
1997. Vizita lui Bill Clinton la Bucureşti, imediat după ce a fost
ratată prima tentativă de integrare euroatlantică, un semnal
că România trebuie să-şi continue eforturile în acest sens
3. Politica externă a României
În materie de politică externă, România
postdecembristă a decis să ia cursul spre
apropierea de Occident, întărind relaţiile cu
Statele Unite şi cu Uniunea Europeană, care
au devenit partenerii săi strategici. Cursul
spre integrarea euroatlantică şi europeană
a devenit principalul obiectiv al politicii
externe româneşti, pornind de la faptul că
acesta este o expresie a interesului naţional.
Prezenţa României în structurile internaţi-
onale de prim rang (Banca Mondială, FMI,
Organizaţia Mondială a Comerţului) i-a
facilitat negocierile cu factorii de decizie.
Diplomaţia românească avea menirea să
joace un rol extrem de important în acest
proces, deoarece una dintre precondiţiile
aderării era stabilirea bunelor relaţii cu sta-
tele din jur. Astfel, au fost semnate Tratatul
de cooperare şi bună vecinătate cu Ungaria
(16 septembrie 1996) şi cu Ucraina (2 iunie
R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989
1997). Totuşi, drumul spre recunoaştere
nu a fost deloc unul simplu. Astfel, contrar
aşteptărilor, România a ratat primul val de
aderare euroatlantică la sfârşitul anilor ’90,
dar, cu toate acestea, partenerii săi străini
au încurajat-o să nu abandoneze cursa (aşa
cum o cereau unele forţe interne şi externe)
şi să-şi continue eforturile în această direc-
ţie. Din fericire, clasa politică românească a
fost la nivel, demonstrând perseverenţă în
implementarea reformelor necesare aderă-
rii, fiind răsplătită pentru aceasta.
La începutul anilor 2000, România se
prezenta deja ca un candidat cu şanse se-
rioase de acceptare, fiind elaborat un plan
naţional de aderare la această structură. Ca
rezultat, la summitul NATO de la Praga din
21 noiembrie 2002, România primeşte in-
vitaţia oficială de a începe convorbirile de
aderare. La 1 martie 2004, preşedintele Ion
Iliescu a promulgat o lege specială de ade-
rare la NATO, iar pe 29 martie, România
depune la Washington instrumentele de
aderare.
Angajamentele României în cadrul ope-
raţiilor NATO au fost în mod programatic
asumate de guvernele ulterioare. În 2005
este semnat tratatul cu SUA care permite
dislocarea unor baze militare americane pe
teritoriul României, iar prezenţa corpului
militar românesc în Afganistan este o do-
vadă a luării în serios a rolului de aliat. De
asemenea, integrarea euroatlantică a pavat
drumul intrării României în Uniunea Eu-
ropeană.
Ion Iliescu, președintele României, la sediul NATO, 2004
99
Capitolul 4

Stu d i u d e c a z
CSI versus integrarea europeană E VA L U A R E
Calitatea Republicii Moldova de membru al Comunităţii
Statelor Independente (CSI) nu este privită de principalele • Apreciază situaţia Republicii
partide politice din Republica Moldova ca o alternativă pen- Moldova în etapa actuală.
tru politica europeană de vecinătate. Respectivele partide • Realizează o friză cronologică
politice au însă opinii diferite cu privire la compatibilitatea pe care vei indica principa-
sau incompatibilitatea existentă între aspiraţiile europene lele date și evenimente ale
ale ţării noastre și calitatea sa de membru al CSI. Astfel, în politicii externe a Republicii
timp ce pentru majoritatea partidelor de centru-stânga, Moldova și a României.
• Precizează cum au evoluat
relaţiile diplomatice din-
tre Republica Moldova și
România.
• Determină priorităţile politicii
externe a Republicii Moldova
în relaţiile cu Ucraina, Rusia și
alţi parteneri estici.
• Identifică interesele geopoli-
tice ale statelor dezvoltate în
Europa de Sud-Est.
• Imaginează-ţi că participi la
un referendum unde e nece-
Liderii de state la reuniunea Consiliului Șefilor de Stat din CSI, 2008 sar să-ţi exprimi votul de ade-
foto: Moldpres
rare a Republicii Moldova la
printre care se regăsește și partidul comuniștilor (PCRM), Uniunea Europeană. Susţine-
CSI este compatibilă cu politica de integrare europeană a ţi decizia prin 2-3 argumente.
Republicii Moldova, partidele politice de centru-dreapta • Apreciază intenţiile Repub-
de pe eșichierul politic consideră CSI un obstacol în calea licii Moldova de a adera la
apropierii Republicii Moldova de UE și, prin urmare, aban- Uniunea Europeană.
donarea CSI este, în viziunea lor, inevitabilă. Totuși, pentru
toţi este clar că CSI nu reprezintă un vehicul de apropiere
de UE, ci mai curând un tribut pe care
Chișinăul îl plătește Moscovei pentru
menţinerea bunăvoinţei Federaţiei
Ruse în probleme de interes major
pentru Republica Moldova, cum ar fi:
soluţionarea conflictului din regiunea
transnistreană, retragerea trupelor și
muniţiilor rusești de pe teritoriul ţării
noastre, importul de gaze naturale
la un preţ rezonabil pentru consu-
matorii interni, accesul nestinghe-
rit pe piaţa Rusiei pentru produsele
moldovenești etc. Drapelele celor 28 de state membre ale Uniunii Europene, Strasbourg

100

4 Relaţiile dintre Republica Moldova și România
Relaţiile de cooperare dintre Republica Moldova și România și-au început evoluţia la 27 august
1991, când Guvernul României a recunoscut independenţa ţării noastre, proclamată în aceeași zi de
Parlamentul de la Chișinău.
E V O C A R E
• Ce evenimente contem-
porane au marcat modif-
cări teritoriale în spaţiul
românesc?
• Ce elemente comune
există între statele de
pe cele două maluri ale
Prutului?
VO C A BU L A R
Acord – înțelegere, con-
venție etc. între două
sau mai multe părți în
vederea încheierii, mo-
dificării sau desființării
unui act juridic.
Colaborare – participare
alături de alții la reali-
zarea unei acțiuni sau a
unei opere care se efec-
tuează în comun.
Parteneriat – sistem în care
se asociază cetăţeni, in-
stituţii, organizaţii, state
etc., în diverse domenii
(social, economic, poli-
tic, cultural).
R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989
România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Repu-
blicii Moldova și primul stat care a stabilit relaţii diplomatice la nivel
de ambasadă cu guvernul de la Chișinău. Ambasada României a fost
prima reprezentanţă diplomatică deschisă de un stat partener în ca-
pitala Republicii Moldova. În decurs de câteva zile au fost semnate
acorduri bilaterale între Republica Moldova și România cu privire la
deschiderea reciprocă a ambasadelor și consulatelor. Crearea unui
regim de circulaţie fără viză pentru cetăţenii de pe ambele maluri
ale Prutului a favorizat circulaţia cetăţenilor din ambele state. Chiar
începând cu anul 1991, România a început să ofere burse pentru stu-
denţii moldoveni.
Proclamarea independenţei Republicii Moldova a
fost salutată de guvernul de la București ca reprezen-
tând „proclamarea unui stat românesc independent pe
teritoriile anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete
stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop” și, totodată,
„un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a con-
secinţelor nefaste ale acestui Pact – condiţii îndreptate
împotriva drepturilor și intereselor poporului român”.
De la recunoașterea independenţei Republicii
Moldova și până în prezent, relaţiile de cooperare
dintre Chișinău și București au înregistrat o diversificare și o apro-
fundare continuă. Până în anul 2008, între Republica Moldova și
România au fost semnate 104 acorduri bilaterale în varii domenii de
interes reciproc, cum ar fi promovarea și protejarea reciprocă a in-
vestiţiilor, evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale,
colaborarea în domeniile transporturilor, poștelor și telecomunica-
ţiilor, turismului, facilitării comerţului, serviciilor vamale, știinţei,
învăţământului, culturii și în multe alte domenii importante. To-
todată, relaţiile de cooperare bilaterală au fost instituţionalizate
la nivel parlamentar prin crearea Comitetului interparlamentar
Republica Moldova – România, iar la nivelul celor două executive
– prin crearea Comisiei mixte interguvernamentale moldo-române
de colaborare economică și de integrare europeană.
Pe plan extern, Republica Moldova a beneficiat în permanenţă de
sprijinul României în vederea includerii sale în cadrul organizaţiilor
internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Con-
siliul Europei, Organizaţia pentru Securitate și Cooperare în Europa
(OSCE) sau Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). De aseme-
101
Capitolul 4
nea, România este un susţinător activ al Repu-
blicii Moldova în eforturile depuse în vederea in-
tegrării sale în organizaţiile și iniţiativele regio-
nale din Europa Centrală și de Sud-Est, care sunt
văzute la Chișinău ca potenţiale vehicule pentru
avansarea Republicii Moldova pe calea integrării
europene. În acest context, România a sprijinit
activ ţara noastră pentru a fi admisă în cadrul
Iniţiativei Central-Europene (ICE), Pactului de
Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE),
Procesului de Cooperare Politică din Europa de
Sud-Est (PCESE) sau al Acordului privind Libe-
rul schimb în Europa Centrală (CEFTA). Româ-
nia s-a afirmat și ca un promotor important al
aspiraţiilor de integrare europeană ale Republicii
Moldova. În acest sens, sunt bine cunoscute efor-
turile României de a sensibiliza statele membre
ale UE pentru a le convinge să ofere ţării noastre
aceeași perspectivă europeană ca și statelor aso-
ciate din Balcanii de Vest.
În plan economic și comercial, România este
un partener major pentru ţara noastră. Actual-
mente, România reprezintă una dintre cele mai
importante pieţe de desfacere pentru exportu-
rile noastre. Pe parcursul anului 2007, agenţii
economici din Republica Moldova au exportat
în România mărfuri în valoare de 211,183 mln
de USD, cu 21 mln de USD mau puţin decât în
Rusia și cu 13 mln de USD mai mult decât în
Ucraina. În același an, România ocupă al treilea
loc la capitolul importuri realizate de pe piaţa sa
de către agenţii economici din ţara noastră. În
2007, suma importurilor din România a atins
cifra de 449,081 mln de USD, cu 237 mln mai
puţin decât din Ucraina și cu 39 mln de USD
mai puţin decât din Rusia.
În spaţiul UE, România este primul nostru
partener comercial. Datorită aderării României
la UE, volumul schimburilor comerciale reali-
zate de Republica Moldova cu UE în anul 2007
a depășit, pentru prima oară, cifra de 50 % din
totalul exporturilor și importurilor efectuate de
agenţii economici din ţara noastră. În consecin-
ţă, UE a devenit partenerul economic numărul
unu pentru Republica Moldova, surclasând Co-
munitatea Statelor Independente (CSI). De fapt,
putem spune că, prin transformarea UE în prin-
102
C U R S
cipalul său partener comercial, Republica Mol-
dova și-a întărit dimensiunea economică a argu-
mentelor sale chemate să sensibilizeze Bruxelles-
ul vizavi de aspiraţiile de integrare europeană ale
Chișinăului. România este, de asemenea, un im-
portant investitor în economia Republicii Mol-
dova. Investiţiile directe realizate în economia
noastră de investitorii români însumează cifra
de 22,9 mln de euro, plasând România pe locul 9
în lista ţărilor care au efectuat cele mai semnifi-
cative investiţii directe în ţara noastră.
În pofida multiplelor realizări pozitive obţinute
de ambele state în evoluţia cooperării lor bilatera-
le, percepţia generală despre calitatea și consisten-
ţa relaţiilor dintre Republica Moldova și România
este departe de a fi una de satisfacţie. Explicaţia
acestei stări de fapt este simplă în formulare, dar
complexă în conţinut. Realizările schiţate mai
sus pălesc alături de enormul potenţial nevalo-
rificat al cooperării moldo-române. De la decla-
rarea independenţei Republicii Moldova și până
în prezent, relaţiile bilaterale dintre Chișinău și
București seamănă mai degrabă cu un „tobogan
american”, cu ascensiuni și coborâri abrupte, ce
servesc unor interese și calcule obscure de partid,
în detrimentul și pe seama interesului cetăţenilor
din ambele ţări de a avea strânse relaţii de parte-
neriat, interes care, de altfel, a crescut și mai mult
în Republica Moldova odată cu aderarea Româ-
niei la UE. Acest fapt este relevat și de sondajele
de opinie publică, care scot în evidenţă faptul că
România este văzută de cetăţenii moldoveni ca
reprezentând ţara care poate ajuta cel mai mult
Republica Moldova să se integreze în UE.
Întâlnire a șefilor de stat ai României și Republicii
Moldova, Ion Iliescu și Mircea Snegur, la București
foto: Mihai Potârniche

5 Studiu de caz: Conflictul transnistrean
După declaraţia din 27 august 1991 s-au
intensificat acţiunile forţelor separatiste din
republică, care au dus la înfiinţarea autopro-
clamatei republici a Găgăuziei (în raioanele
din sudul Republicii Moldova dominate de
populaţia găgăuză) și a autoproclamatei Re-
publici Moldovenești Nistrene (ce cuprinde
regiunea situată pe malul stâng al Nistrului).
Cu toate că independenţa „republicilor” nu
a fost recunoscută de Parlamentul Repu-
blicii Moldova, autorităţile de la Comrat și
de la Tiraspol au desfășurat acţiuni pentru
recunoașterea politică, dar cu programe di-
ferite. Conducerea regiunii găgăuze a ajuns
la un compromis cu guvernul de la Chișinău,
ceea ce a dus la acordarea unui statut politic
special acestei regiuni.
Organizaţiile nonguvernamentale transnistrene blo-
chează căile ferate în semn de protest faţă de politica
Chișinăului (1990)
foto: Mihai Vengher
În nerecunoscuta republică nistreană, si-
tuaţia politică a evoluat treptat spre violen-
ţă, care a erupt în martie 1992 prin acţiuni-
le separatiștilor nistreni. În pofida iniţierii
unor convorbiri de pace de către autorităţile
moldovene, ucrainene, ruse și române, ope-
raţiile militare au continuat toată vara anu-
lui 1992. Folosind drept pretext apărarea
drepturilor minorităţii ruse din Transnistria,
formaţiunile paramilitare ale separatiștilor,
susţinute de unităţile Armatei a 14-a ruse,
au declanșat o operațiune militară împotriva
R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989
secţiei orășenești de poliţie din Tighina. În zi-
lele următoare, conflictul armat s-a extins pe
platourile de la Cocieri, Coșniţa și Chiţcani.
Acţiunile militare au continuat pe parcursul
lunii iunie, punctul culminant fiind atacul
Armatei a 14-a asupra poziţiilor apărătorilor
statalităţii moldovenești. În ziua de 21 iulie
1992, Boris Elţin și Mircea Snegur au semnat
la Moscova, în prezenţa liderului separatist de
la Tiraspol, Igor Smirnov, un document care
prevedea principiile reglementării pașnice a
conflictului armat din zonă și care a marcat
încetarea oficială a războiului din Transnis-
tria. După semnarea Convenţiei a crescut con-
siderabil influenţa Armatei a 14-a a Rusiei,
care și-a asumat responsabilitatea menţinerii
păcii. Prezenţa acestei armate străine a fost
și continuă să fie analizată de reprezentanţii
diverselor organisme internaţionale, guver-
nul Republicii Moldova insistând în repetate
rânduri asupra retragerii ei de pe teritoriul
țării. În diferite etape ale dezvoltării după pro-
clamarea independenţei, Rusia a condiţionat
sprijinul economic pentru evitarea colapsului
economic prin integrarea totală a Republicii
Moldova în spaţiul CSI și legalizarea prezenţei
militare ruse în Transnistria.
Transnistria reprezintă un teritoriu de im-
portanţă strategică pentru Rusia, care este
interesată vital să-și întărească poziţiile și
influența politico-economică și militară în
această regiune, considerată, încă din perioa-
da Imperiului Rus, un avanpost al intereselor
rusești spre Balcani și sud-estul Europei. În
majoritatea cazurilor, propunerile și scenarii-
le lansate de Rusia în perioada de după pro-
clamarea independenţei Republici Moldova și
apariţia conflictului reprezentau modalităţi de
tergiversare a retragerii trupelor și armamen-
telor rusești. Autorităţile ruse invocau și mo-
tivau că dislocarea nu putea avea loc decât cu
acceptul autorităţilor de la Tiraspol.
103
Capitolul 4
Conflictul transnistrean reprezintă cea mai
grea problemă moștenită din epoca sovietică
de Republica Moldova. Zdruncinând din te-
melie societatea moldovenească de la sfârșitul
anilor ’80 ai secolului trecut, „sindromul
transnistrean” a marcat deosebit de puternic
viaţa social-politică a Republicii Moldova în
perioada de după proclamarea independen-
ţei de stat în anul 1992, uneori punând în joc
destinul său istoric. Timp de 20 de ani clasa
politică și societatea civilă moldovenească au
fost preocupate în mod firesc și constant de
problema Transnistriei, mobilizând resurse
umane și materiale impresionante în căutarea
unei soluţii adecvate.
În ciuda anumitor deosebiri de mentali-
tate, precum și a impactului negativ al os-
tilităţilor din anul 1992 asupra conștiinţei
populaţiei, oamenii care locuiesc pe am-
bele maluri ale Nistrului nu nutresc senti-
mente de ură și dușmănie unii faţă de alții.
Românii, ucrainenii, rușii și alte naţiona-
lităţi de pe ambele maluri – în majoritatea
lor creștini ortodocși, uniţi între ei prin
rădăcini istorice adânci, legături de rudenie,
căsătorii mixte, prin cultură și tradiţii comu-
ne – sunt în general compatibili și capabili
să trăiască în pace și bună înţelegere într-un
stat unic.
Urme ale războiului de pe Nistru, 1992
foto: Mihai Potârniche
Care sunt consecințele conflictului de pe
Nistru din anul 1992? Cum ar putea fi
soluționată „problema transnistreană”?
Crezi că sunt utilizate toate metodele pentru
aplanarea conflictului pe cale pașnică?
104
D O S A R
A. Co n f l i c t î n g h e ţ at
În realitate, adevăratele cauze ale apa-
riţiei „conflictelor îngheţate” trebuie cău-
tate în procesele complexe care au avut loc
în ultimii ani de existenţă ai Uniunii So-
vietice. Este absolut evident faptul că fo-
carele de conflict pe teritoriile unor repu-
blici „rebele” au fost inspirate, stimulate și
utilizate de centru, care era interesat să-și
păstreze controlul efectiv asupra tuturor
republicilor unionale, utilizând acest in-
strument pentru a contracara aspiraţiile
firești ale acestora la suveranitate, libertate
și renaștere naţională.
Încercările de a inocula idei despre „dife-
renţele civilizaţionale” dintre oamenii care
locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului,
despre necesitatea unui „divorţ civilizat” și
despre existenţa unui anumit „popor trans-
nistrean” sunt cu certitudine forţate, ten-
denţioase, artificiale și departe de realitatea
obiectivă. Chiar dacă am admite existenţa
unui anumit specific regional, populaţia de
pe ambele maluri ale Nistrului este compati-
bilă din toate punctele de vedere și poate trăi
în pace și bună înţelegere într-un stat demo-
cratic și indivizibil, care poate fi construit
împreună.
Evoluţia politicii externe a Republicii
Moldova (1991–2008), Chișinău, 2009
B. B i l a nţ u r i l e m ate r i a l e
„În războiul de la Nistru au fost înregis-
traţi, de ambele părţi, 802 morţi și peste 5000
de răniţi, inclusiv în rândurile populaţiei ci-
vile. Pagubele materiale cauzate de conflictul
armat au fost estimate la circa 12 mld de ruble
în preţurile curente ale anului 1992, restabili-
rea localităţilor și a obiectivelor distruse nece-
sitând cel puţin 15 mld de ruble. Operaţiunile
militare au provocat un val de circa 108 mii de
refugiaţi, dintre care 51 de mii s-au stabilit în
38 de localităţi de pe malul drept al Nistrului,
iar alţi 57 de mii în Ucraina.”
Ioan Scurtu, Istoria Basarabiei. De la înce-
puturi până în 2003, Chișinău, 2012
 R EPUBLIC A M O LD OVA ȘI R O M ÂNIA D UPĂ 1989

6 Sinteză și evaluare
I . R E Ţ I N E !
• Politica de restructurare, promovată de M. Gorbaciov începând cu anul 1985 în URSS, a contribuit la trezirea conștiinţei
naţionale în Republica Moldova și, ca rezultat, a dus la mișcarea de eliberare naţională și la lupta pentru afirmare.
• Republica Moldova, în calitate de stat suveran și independent (27 august
1991), s-a format drept consecinţă a destrămării Uniunii Sovietice în 1991 și
a căderii regimului totalitar comunist. Acest eveniment istoric a însemnat o
deschidere a Republicii Moldova către marea familie a statelor europene și
către întreaga civilizaţie.
• Republica Moldova a fost recunoscută de majoritatea statelor lumii,
printre primele fiind România și Georgia. Decizia Federaţiei Ruse de a
recunoaște statul moldovean independent a fost realizată prin adera-
rea la 21 decembrie 1991 la CSI, după care au fost stabilite relaţii diplo- Semnarea Acordului-cadru de partene-
matice și cu alte state. riat Naţiunile Unite – Republica Moldova
• La 2 martie 1992, Republica Moldova a fost admisă în ONU; din 1995, în „Spre unitate în acţiune”, 2012
Consiliul Europei, iar în 1997 a fost înaintată cererea privind asocierea sa la Uniunea Europeană.
• Cetăţenii Republicii Moldova așteaptă de la guvernanţi îndeplinirea promisiunilor făcute în cadrul campanii-
lor electorale, în special cu referire la reducerea sărăciei și creșterea nivelului de viaţă al oamenilor, reducerea
corupţiei, criminalităţii, crearea condiţiilor de afirmare a personalităţii etc.
• Obiectivele majore ale politicii externe a guvernului Republicii Moldova ţin de extinderea colaborării cu
toate statele democratice, în special cu vecinii săi, statele UE și CSI, participarea la activităţile organismelor
internaţionale și regionale.

I I . G Â N D I R E C R I T I C Ă
• Fiind un stat mic, Republica Moldova poate promova politica sa externă singură, ori numai în cadrul unei
colaborări strânse cu organismele internaţionale?
• Cum ar putea Republica Moldova să asigure un echilibru real în relaţiile sale cu marile puteri din Vest și din Est?
• Cum poate fi modernizată agricultura, coloana vertebrală a economiei naţionale, domeniu care cere multe
cheltuieli?
• Ce forţe interne și externe ar fi interesate de agravarea conflictului transnistrean?
• Pot fi oare modificate anumite articole din Constituţia ţării, pentru a soluţiona anumite probleme care apar în
societate (cum ar fi alegerea președintelui, denumirea limbii etc.)? Dacă da, cum poate fi realizat acest lucru?
Dacă nu, care ar fi modalităţile de soluţionare, aplicând prevederile constituţionale?
• Care probleme sociale sau de altă natură nu pot fi soluţionate din cauza mentalităţii oamenilor? Există alte
modalităţi de soluţionare a acestora? Care ar fi ele?

I I I . T I M P U L Î N I S T O R I E
Realizează o axă cronologică pe care vei indica evenimentele din politica externă și relaţiile
internaţionale ale Republicii Moldova și ale României în perioada 1989 – 2013.
Formulează o concluzie cu referire la succesele înregistrate de Republica Moldova și de România în
politica externă.
105
 Capitolul 4

I V . P E R S O N A L I T Ă Ţ I I S T O R I C E
Analizează activitatea președintelui Republicii Moldova și determină 2-3 aspecte care, în opinia ta, ar
putea să contribuie la faptul ca Nicolae Timofti să intre în istorie, fiind cunoscut și apreciat peste ani.
Formulează câteva întrebări pe care ai putea să le adresezi
președintelui, cu referire la:
• consolidarea proceselor democratice;
• prosperarea economiei ţării și crearea unor noi locuri de muncă;
• diminuarea procesului de migraţie a forţei de muncă peste hotare
și motivarea tinerilor să rămână în ţară;
• soluţionarea conflictului transnistrean;
Depunerea jurământului Președintelui
• consolidarea statului de drept și protecţia drepturilor și libertă- Republicii Moldova, Nicolae Timofti, 2011,
ţilor cetăţenilor. foto: Mihai Vengher

V . R E L A Ţ I A C A U Z Ă - E F E C T
Precizează care au fost consecinţele destrămării URSS pentru Republica Moldova.

V I . R E F L E C Ț I E
Analizează documentul.
„Academia de Știinţe a Republicii Moldova, de comun cu Misiunea
Republicii Moldova pe lângă Uniunea Europeană și Oficiul Român pen-
tru Știinţă și Tehnologie din Bruxelles, organizează evenimente de pro-
movare „Moldova spre Spaţiul European de Cercetare”. Din 1 ianuarie
2012, Republica Moldova deţine statutul de ţară asociată la cel de-al
Șaptelea Program-Cadru al Comunităţii Europene pentru Cercetare,
Dezvoltare Tehnologică și Activităţi Demonstrative, ceea ce constituie
o realizare importantă în parcursul european al ţării noastre. De aseme-
nea, comunitatea știinţifică din Republica Moldova implementează un
Ședinţă tematică la Academia de Știinţe
șir de măsuri în vederea ralierii la noul program al UE în sfera cercetării- a Republicii Moldova
inovării „Orizont 2020“, care va demara din 1 ianuarie 2014.”
Ce ar trebui să se întreprindă pentru consolidarea cooperării cu instituţiile și cercetătorii din Republica
Moldova, care dispune în acest sens de un potenţial cu relevanţă internaţională?

V I I . A U T O D E Z V O L T A R E
Realizează o carte de vizită a Republicii Moldova pe care ai putea s-o prezinţi unui călător străin care ne
vizitează ţara:
• scurtă prezentare istorică;
• monumente istorice și naturale;
• locuri istorice și pitorești care pot fi vizitate;
• patrimoniu cultural etc.

106
 C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă

Capitolul 5 Cultura în lumea contemporană

Pr o b l e m at i c a e p o c i i Co nţ i nu tu r i
Nicio perioadă din istoria omenirii nu a fost atât • Problematica epocii
de dependentă de tehnologii ca secolul al XX-lea. • Știinţa și tehnica în epoca contemporană
Societatea de consum este strâns legată de reușitele
• Arta contemporană
știinţei, care a transformat radical modul de viaţă al
întregii umanităţi. Crearea armelor nucleare a pus în • Cultura de masă
pericol însăși existenţa vieţii pe Pământ, iar folosirea • Mass-media
neraţională a resurselor planetare poate să condu-
că la o catastrofă ecologică.
În sec. al XX-lea, cultura se dezvoltă după re-
gulile societăţii capitaliste, având la bază o piaţă
liberă. Astfel, bunurile culturale sunt create după
procedeele industriale ale standardizării, raţionali-
zării și diviziunii muncii, fiind destinate consumului.
Orientată spre piaţă, producţia culturală trebuie să
ţină cont de mecanismele cererii și ofertei, co-
mercializarea acesteia (hit, bestseller, blockbuster)
devenind una dintre caracteristicile vremii. Cultura
de masă nu înseamnă cultura maselor, ci cultura Formaţia The Beatles (1961–1970)
destinată maselor.
Evoluţia artistică în secolul al XX-lea a fost strâns Noţiuni
legată de progresele societăţii (post)industriale și • Cultură
ale celei informaţionale. Artele plastice (pictura, • Civilizaţie
sculptura, arhitectura) tind să exploreze mai mult
• Educaţie
trăirile interioare ale artistului, dar după război de-
vin mult mai utilitare. Artele audiovizuale (teatrul, • Literatură
cinematograful, muzica) constituie elemente im- • Artă
portante ale culturii pop, jucând un rol dominant • Mass-media
în industria divertismentului (showbiz), dar nu în-
• Avangardism
cetează să producă și „capodopere”.
Termenul de mass-media este folosit pentru a • Dadaism
denota acea parte a mijloacelor de informare în • Suprarealism
masă care se adresează publicului larg, maselor. • Expresionism
Ziarele și revistele cu tiraj mare, reţelele de radio,
apoi televiziunea și internetul sunt principalele
mijloace de informa-
re în secolul al XX-lea.
Apariţia unei civiliza-
ţii instantanee, în care
informaţia se răspân-
dește cu o viteză egală
în toate colţule lumii,
a constituit un impor-
tant factor de interna-
ţionalizare și globali-
Marilyn Monroe (1926–1962) zare. FC Liverpool – cea mai titrată echipă britanică în anii gloriei

107
Capitolul 5
1 Arta contemporană
Evoluţia artistică în secolul al XX-lea a fost strâns legată de progresele societăţii industriale și
informaţionale. Artele plastice (pictura, sculptura, arhitectura) tind să exploreze mai mult trăirile
interioare ale artistului, dar după război devin mult mai utilitare. Artele audiovizuale (teatrul, cine-
matograful, muzica) constituie elemente importante ale culturii populare, jucând un rol predomi-
nant în industria divertismentului, dar nu încetează să producă și „capodopere”.
E V O C A R E
• Care sunt principalele
curente moderniste în
artă?
• De ce în epoca contem-
porană s-au activizat
mișcările artistice?
„Să te picteze Picasso!” era
cel mai popular blestem între
parizience în anii ’30
VOCABULAR
Avangardism – mișcare li-
terar-artistică interbe-
lică, care, respingând
total canoanele artei
tradiţionale, recurge la
formule îndrăzneţe, ex-
centrice, punând pro-
blema reînnoirii.
Suprarealism – curent lite-
rar-artistic, care neagă
activitatea premeditată
a raţiunii, punând ac-
centul pe iraţional, acti-
vitatea spontană și vise.
108
C U R S
1. Artele plastice
Criza spirituală provocată de Primul Război Mondial s-a manifestat
în domeniul artistic prin apariţia unor curente artistice contestatare,
care puneau la îndoială valorile occidentale tradiţionale, bazate pe ide-
ea de raţiune şi progres. Chiar în plin război (1916), în Elveţia ia naştere
un curent numit dadaism, al cărui animator a fost poetul Tristan Tza-
ra. Acesta se caracteriza prin negarea oricărei legături dintre gândire şi
expresie, prin abolirea intenţionată a oricăror legi estetice, organizând
spectacole ce-şi propuneau scandalizarea opiniei publice.
Mișcările artistice avangardiste doreau să se distanţeze de viziunea
tradiţională, „formalistă” a artei, obiectele fiind prezentate nu cum
arată ele „în realitate”, ci așa cum sunt simţite de artist. Astfel, cubiștii
reprezentau obiectele simultan din mai multe unghiuri de vedere, iar
abstracţioniștii eliminau orice referire la lumea materială și exterioară.
Pictori ca Wassily Kandinsky, Kazimir Malevici, Paul Klee prezintă o
nouă estetică a lucrurilor. Marele pictor Pablo Picasso spunea: „Vreau
să pictez lucrurile așa cum le gândesc și nu cum le văd”. Alt curent
important a fost suprarealismul, care, inspirat de psihanaliză, punea
accentul pe explorarea subconștientului, principalul motor al creaţiei
artistice și al sufletului uman. Pictori ca Salvador Dalí, Victor Brau-
ner, René Magritte au creat în operele lor un univers poetic, enigmatic
și halucinant. În perioada postbelică, mișcările avangardiste primesc
un suflu nou prin creaţia americanului Jackson Pollock, care propagă
pictura-acţiune, utilizând împroșcarea și scurgerea culorilor.
În anii ’60 se dezvoltă pop-art-ul, cu-
rent artistic ce face apologia obiectelor
de larg consum, pornind de la ideea că
merită să fie imortalizat doar ceea ce
este util (Andy Warhol).
Dezvoltarea arhitecturii este strâns
legată de necesitatea de a organiza aglo-
meraţiile urbane în plină expansiune.
În perioada interbelică s-au mani-
festat arhitecţi de talia lui Walter Gro-
pius, promotorul stilului Bauhaus, și a J. Pollock (1912–1956): „Pictorul nu
elveţianului Le Corbusier, care puneau trebuie să gândească, ci să ac-
accent pe optimizarea spaţiului urban, ţioneze spontan, lăsând totul pe
seama inconștientului”

C U R S
„estetica înălţimii” și folosirea materialelor noi
– betonul armat, oţelul și sticla.
2. Teatrul
În secolul al XX-lea, teatrul se transformă
dintr-o formă de artă de masă într-una elitistă.
În perioada interbelică, teatrul continuă să fie o
fomă de artă extrem de populară. Apariţia noilor
media a dus la crearea unor genuri noi – „tea-
trul la microfon” și spectacolul TV. Dramaturgia
începe să pună tot mai mult accentul pe mesaj,
textele cu încărcătură socială fiind tot mai gusta-
te de public. Printre cei mai reprezentativi autori
ai vremii se numără italianul Luigi Pirandello
(Șase personaje în căutarea unui autor) și germa-
nul Bertolt Brecht (Opera de trei parale; Cercul
de cretă caucazian) sau irlandezul George Ber-
nard Shaw (Pygmalion). Traumele provocate de
războaiele mondiale și experienţa totalitară din
unele ţări au dus la apariţia „teatrului absurdu-
lui” prin românul Eugen Ionescu (Rinocerii) și
irlandezul Samuel Beckett (Așteptându-l pe Go-
dot). Arta dramatică românească se evidenţiază
prin autori ca Mihail Sebastian, Camil Petrescu,
Tudor Mușatescu, Ion Druţă, Dumitru Matcovs-
chi; se manifestă actorii: Constantin Tănase,
Lucia Sturdza-Bulandra, Toma Caragiu, Radu
Beligan, Amza Pellea, Victor Ciutac, Dumitru
Caraciobanu și regizori ca Liviu Ciulei, Silviu
Purcărete, Lucian Pintilie, Ion Ungureanu, Ve-
niamin Apostol, Ilie Todorov ș.a. Faima scenei
basarabene în anii ’60–’70 a fost Teatrul „Lucea-
fărul”, iar în anii ’90, cei de la „Eugène Ionesco”
(reg. Petru Vutcărău) au impus o altă estetică.
3. Cinematografia
După Primul Război Mondial, cinemato-
grafia intră în faza industrială de producţie.
Apar trusturi care controlează întregul pro-
ces de creare și
difuzare a pelicu-
lelor: Columbia,
20th Century Fox,
Metro-Goldwin-
Mayer, Warner
Regizorul român Cristian Mungiu Bros., Paramount
a primit Palme d’Or la Festivalul
în SUA; Gaumont
de la Cannes (2007)
C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă
în Franţa, Cinecita în Italia, UFA în Ger-
mania sau Mosfilm în URSS. După 1927 se
generalizează filmul sonor, care face și mai
populară „cea de a șaptea artă”. Centrul pro-
ducţiei mondiale de film rămân SUA, unde,
din 1928, se acordă premiile „Oscar” ale Aca-
demiei Americane de Film. Adevărate probe
ale calităţii producţiilor cinematografice de-
vin festivalurile internaţionale de film de la
Cannes, Veneţia, Berlin.
Filmul lui Francis Ford Coppola „Apoca-
lipsul acum” este considerat de mulţi cel mai
bun film al tuturor timpurilor. Regimurile
totalitare au înţeles importanţa cinemato-
grafiei și au folosit-o în scopuri propagan-
distice (Eisenstein în URSS, Leni Riefenstahl
în Germania).
Progresele tehnice (filmul sonor, cel color,
efectele speciale, 3D) și mecanismele star-
system aduc industriei cinematografice veni-
turi enorme, iar apariţia televiziunii permite
prezentarea filmelor, fapt care popularizează
și mai mult genul. Marii regizori se impun cu
viziuni și idei noi, creând adevărate capodo-
pere ale genului, în SUA (Orson Welles, Elias
Kazan, Francis Ford Copolla, Woody Allen),
Europa Occidentală (Federico Fellini, Mi-
chelangelo Antonioni, Luis Buñuel, Ingmar
Bergman) sau de Est (Andrzej Wajda, Miloš
Forman, Andrei Tarkovski, Emil Loteanu).
4. Muzica
În perioada postbelică, creaţia muzicală a
fost marcată de dezvoltarea tehnicilor de în-
registrare audio și de industrializarea acesteia.
Interesul sporit faţă de mu-
zica clasică din acești ani se
datorează atât creșterii ge-
nerale a gradului de instru-
ire al publicului, creșterii
cererii de produs calitativ,
cât și nivelului interpretativ
înalt al muzicienilor. Aici Marele violonist
putem menţiona dirijori ca George Enescu
Herbert von Karajan sau (1881–1955) a con-
certat la Chișinău
Sergiu Celibidache, inter- pe data de
preţi ca George Enescu și 27 martie 1918
109
Capitolul 5
elevul său Yehudi Menuhin, David Oi-
strah (vioară), Sveatoslav Richter, Glen
Gould, Claudio Arau (pian), Mstislav
Rostropovici (violoncel) sau tenori ca
Luciano Pavarotti, Plácido Domingo
și soprane ca Maria Callas sau Angela
Gheorghiu ș.a.
Jazzul rămâne un gen extrem de
popular, datorită libertăţii în expri-
mare și posibilităţii improvizaţiilor.
Muzica rock și pop continuă să fie un
element important al showbizului, dar
și o carte de vizită a noii generaţii…
A. Iluzie
În 1928, suprarealistul belgian René
Magritte a pictat celebrul tablou „La tra-
hison des images” (Trădarea imaginilor),
în care este reprezentată o pipă, sub care
este scris caligrafic în limba franceză
„Aceasta nu este o pipă”. Pictorul a în-
cercat să ne arate modul paradoxal în
care percepem imaginile. Pe de o parte,
avem o imagine realistă a unei pipe; pe de
altă parte, aceasta nu este o pipă adevăra-
tă, deoarece nu poate fi bătută cu tutun,
aprinsă și fumată. Așa lucrează și ima-
ginaţia noastră – percepem și judecăm
majoritatea obiectelor (și oamenilor!) din
jurul nostru în funcţie de aparenţe, așa
cum ni se arată, pe când în realitate pot fi
altceva decât le percepem sau pretind a fi.
Cu alte cuvinte, imaginile nu totdeauna
„trădează” realitatea, și ne simţim „tră-
daţi” când înţelegem discordanţa.
Alcătuiește topul celor mai bune filme
vizionate de tine. Există oare în el o
coincidenţă cu topul alcătuit de criticii
americani afișat mai sus?
110
D O S A R
B. Topul celor mai bune filme din istorie
1 Cetăţeanul Kane SUA 1941 Welles, O.
2 Regulile jocului SUA 1939 Renoir, J.
3 Vertigo SUA 1958 Hitchcock, A.
4 Opt săptămâni IT 1963 Fellini, F.
și jumătate
5 Cuirasatul URSS 1925 Eisenstein, S.
Potiomkin
6 Cântând în ploaie SUA 1952 Donen/Kelly
7 Goana după aur SUA 1925 Chaplin, C.
8 Luminile orașului SUA 1931 Chaplin, Ch.
9 Aventura IT 1960 Antonioni, M.
10 Lista lui Schindler SUA 1993 Spielberg, S.
C. Fi l mu l r o m â n e s c „Co l u m n a”, i nte r z i s
p e nt r u d i f u z a r e î n R SSM î n 1970
Din scrisoarea lui Ivan Bodiul, prim-secretar
al CC al PCM, către Aleksei Romanov, din 21 august 1970
Mult stimate Aleksei Vladimirovici!
Vizionând filmul românesc „Columna”, secretarii CC
al PCM au considerat de cuviinţă să Vă aducă la cunoştinţă
părerile lor. Filmul vorbeşte despre formarea poporului ro-
mân, adică despre un proces care, într-o oarecare măsură, are
tangenţă cu istoria poporului moldovenesc… În contradicţie
cu adevărul istoric, romanii sunt arătaţi ca nişte pacificatori,
care au adus pe aceste meleaguri civilizaţia şi un trai superior.
(…) Deformarea adevărului istoric în film, ca semnificaţie,
este analogic cu ceea ce într-un trecut nu prea îndepărtat se
făcea în România burgheză cu scopul de a-şi orienta poporul
spre Occident, îndepărtându-l de Rusia, iar după Revoluţia
din Octombrie de Uniunea Sovietică. În condiţiile actuale, o
asemenea tratare tendenţioasă a trecutului istoric al poporu-
lui român reiese din întreaga politică oficială a României. Ca
rezultat, toate aceste lucruri formează un fundal ideologic ex-
trem de nociv al filmului: spiritul superiorităţii şi duşmăniei
faţă de toate popoarele vecine, justificarea morală a cotropito-
rului, dacă el este unul civilizat etc. În
republica noastră, asemenea concep-
ţii ideologice ale filmului pot aduce
prejudicii educării istorice corecte
a publicului, mai ales a tineretului.
În legătură cu aceasta, Secretariatul
CC al PCM consideră inoportună
proiectarea filmului „Columna” în
cinematografele din republică şi vă
roagă să fiţi de acord cu aceasta.
 C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă

Stu d i u d e c a z
Artiști basarabeni, acasă și în lume E VA L U A R E
Basarabia se poate mândri cu mulţi oameni talentaţi în diverse
domenii de activitate, mai ales graţie reprezentanţilor culturii care au • Descrie un domeniu al
dus faima acestor meleaguri pe tot globul. artei din spaţiul universal,
În perioada interbelică, la Chișinău au activat nu mai puţin de trei naţional sau local de care
conservatoare („Naţional”, „Unirea” și „Municipal”), ceea ce făcea din ca- ești pasionat cel mai mult.
pitala Basarabiei unul dintre principalele centre muzicale ale ţării. De Argumentează-ţi alegerea.
aceea, nu este întâmplător că aici s-a format talentul uneia dintre marile
soprane ale secolului, Maria Cebotari, primadona operei din Viena. • Precizează cum au influen-
Din anii ’70 strălucește talentul sopranei Maria Bieșu, primadona Operei ţat procesele social-econo-
Naţionale din Republica Moldova. Compozitorul Eugen Doga, originar din mice și politice evoluţia ar-
Transnistria, autor al multor melodii de succes (inclusiv imnul mun. Chișinău), tei în epoca contemporană.
și-a obţinut renumele prin colaborarea cu regizorul Emil Loteanu, la multe • Realizează un tabel în care
din filmele căruia a semnat banda sonoră (Șatra, Poienile roșii, Dulcea și tandra
vei include realizările din
mea fiară, Luceafărul). Actori de film și de teatru ca Dumitru Caraciobanu,
domeniile artei (pictură, ar-
Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Mihai Volontir, Sandri Ion Șcurea, Svetlana
Toma au avut un mare succes la public. Muzica populară a dat o seamă hitectură, muzică, cinema
de interpreţi de un talent inegalabil: Serghei Lunchevici, Nicolae Sulac, și altele) în secolul al XX-
Maria Drăgan, Nicolae Botgros, Ansamblul Naţional Academic de Dansuri lea, specificând caracteris-
Populare „Joc”. În topurile muzicale internaţionale au intrat formaţiile basa- ticile din perioada interbe-
rabene Noroc, Zdob și Zdub, O-Zone. lică și din cea postbelică.
• Demonstrează că arta con-
temporană a înregistrat pași
calitativi noi faţă de epocile
precedente. Argumentează
pe baza unor exemple din
comunitate.
• Recunoașteţi personalităţi-
Maria Drăgan
le din imaginile de alături.
Maria Cebotari Maria Bieșu
(1910–1949) (1935–2012) (1947–1986) Elaboraţi un eseu privind
creaţia uneia dintre ele.

Dumitru Caraciobanu Victor Ciutac Nicolae Sulac

(1937–1980) (1938–2009) (1936–2003)

M i r ce a E l i a d e
d e s p r e a r t a l u i B r â n cu ș i
„Arta lui Brâncuși este solidară cu universul formelor plastice și cu Domnișoara Pogany,
mitologia populară românească și poartă uneori chiar nume românești de Constantin Brâncuși
(Măiastra, de exemplu). Cu alte cuvinte, «influenţele» au suscitat un fel În ce măsură ești de acord cu
de anamneză, care a condus în mod fatal la o autodescoperire. Poate că
opinia lui Mircea Eliade?
numai după ce a înţeles importanţa anumitor creaţii moderne, Brâncuși
a redescoperit și bogăţia artistică a propriei sale tradiţii ţărănești și a pre- Despre ce posibilități crea-
simţit, în cele din urmă, posibilităţile creatoare ale acestei tradiţii.” toare ale tradițiilor a scris
autorul?
111
Capitolul 5
2 Cultura de masă
În sec. al XX-lea, cultura se dezvoltă după regulile societăţii capitaliste, având la bază o piaţă liberă. Astfel,
bunurile culturale sunt create după procedeele industriale ale standardizării, raţionalizării și diviziunii muncii,
fiind destinate consumului. Destinată pentru piaţă, cultura de masă, numită și comercială (showbizul, „indus-
tria divertismentului”), nu înseamnă cultura maselor, ci cultura destinată maselor.
E V O C A R E
• Cum a evoluat atitudinea faţă de
cultură a diferitelor categorii de
populaţie pe parcursul istoriei?
• Ce include în sine expresia „bunuri
culturale”?
• Prin ce trăsături specifice s-a evi-
denţiat secolul al XX-lea?
Publicitatea – un element indis-
pensabil al culturii de masă
V O C A B U L A R
Contracultură – cultură de tip pro-
testatar, care se pronunţă contra
oricăror forme oficiale și a orică-
ror convenţionalisme.
Star-system – sistem hollywoodian,
care consta în promovarea de că-
tre marile companii a unei vedete
de cinema prin intermediul unei
politici comerciale active (publici-
tate masivă, interviuri, conferinţe
de presă, apariţii la radio și TV).
Fairplay – acceptare loială a reguli-
lor; joc cinstit.
VIP – abreviere de la englezescul Very
Important Person. Persoană fai-
moasă, care pretinde un tratament
privilegiat faţă de oamenii de rând.
112
C U R S
1. Cultura destinată maselor
În secolul al XX-lea continuă procesul de dezintegrare a
formelor tradiţionale de cultură, dominantă devenind cultura
de tip urban. Progresele statului bunăstării generale (welfare
state) au contribuit la prosperarea celei mai mari părţi a
populaţiei (în perioada postbelică, britanicii cheltuiau doar
30 % din venituri pentru hrană și întreţinere) și la sporirea
populaţiei instruite, lărgind cererea de producţie culturală.
Producţia de carte devine masivă. Pentru satisfacerea pu-
blicului apar ediţii de buzunar, care pot fi citite oriunde.
Crește vertiginos tirajul ediţiilor de succes, în toată lumea
se răspândește noţiunea de bestseller, cea mai vândută carte.
În anii ’90, în statele cele mai dezvoltate, fiecare al patrulea
locuitor citea o carte pe săptămână. Foarte populare devin
târgurile internaţionale de carte (Frankfurt, Londra, Barce-
lona, București), care atrag anual sute de mii de cititori.
Dezvoltarea vertiginoasă a radioului și a televiziunii mar-
chează începutul unei epoci de masă. În Europa, soldaţii
americani din Primul Război Mondial aduc jazzul, care, ală-
turi de tangoul argentinian, cucerește rapid publicul. Nume
ca Louis Armstrong, Billy Holliday, Glenn Miller popula-
rizează genul. Muzica „ușoară” începe să se opună muzicii
„serioase” (clasice), câștigând teren. Radioul propagă genu-
rile noi, iar creaţia muzicală se pune pe bandă rulantă. Apare
șlagărul (în versiunea engleză hit), melodie simplă, a cărei
menire era să se memoreze și să facă mai multe vânzări. În
România interbelică au apărut astfel de piese de succes ca Io-
nel, Ionelule (Claude Romano), Roata morii se-nvârtește (Ion
Vasilescu), Căsuţa noastră (Petre Popescu-Peppo) și Sanie cu
zurgălăi (Richard Stein, pe versurile lui Liviu Deleanu).
Deoarece industria distracţiilor era strâns legată de piaţă,
se impuneau metode de cunoaștere a „cererii” publicului.
Astfel apar primele sondaje de opinie, efectuate de George
Gallup (1935), iar publicitatea devine unul dintre motoarele
principale de propagare a producţiei artistice noi.
2. Star-system
Extrem de profitabilă a fost industria filmului. Cel mai
mare producător a fost SUA, cu centrul la Hollywood, o su-
burbie a Los Angelesului. Anume aici se dezvoltă sistemul,

C U R S
în care „vedeta” constituie elementul-cheie al
industriei cinematografice, având menirea să
atragă spectatorii, pentru a crește vânzările de
bilete. De aceea, starul este o figură charisma-
tică, învăluită de mit, având un cod comporta-
mental și vestimentar conform personajului pe
care îl incarnează. Primele staruri au fost Mary
Pickford, Charlie Chaplin, Marlene Dietrich,
Greta Garbo etc. După război, se impune figura
lui Marilyn Monroe, cea mai mediatizată ac-
triţă a secolului. Și în alte domenii, sistemul de
vedete se impune pentru promovarea unor pro-
duse culturale. Radiourile, televiziunile, casele
de discuri și marile edituri produc staruri în
serie, pentru a obţine de la producţiile proprii
încasări cât mai mari. Creșterea rolului televi-
ziunii în societate a dus la apariţia starului TV.
Moderatorii de emisiuni, prezentatorii de știri,
precum și actorii din serialele televizate (soap
opera) devin figuri publice de primă importan-
ţă. Există și scriitori „la modă”, care captează
atenţia publicului graţie unor politici abile ale
editurilor (Ian Fleming, Georges Simenon, Pau-
lo Coelho, Dan Brown, Viktor Pelevin, Mircea
Cărtărescu, Aureliu Busuioc etc.).
Dezvoltarea industriei muzicale a dus, după
cel de-al Doilea Război Mondial, la apariţia
starului rock. Elvis Presley a fost întruchiparea
succesului comercial și un simbol al generaţiei
tinere. Anii ’60 constituie era britanicilor de la
„The Beatles” (1958–1969), care au dat naștere
și unui fenomen de psihoză colectivă în rândul
tineretului, numit beatlemania. Spre sfârșitul ca-
rierei, ei au devenit lideri incontestabili ai întregii
subculturi juvenile. Figuri „iconice” ale muzicii
pop au ajuns Michael Jackson și Madonna. În
spaţiul românesc, pe parcursul deceniilor, de o
popularitate enormă s-au bucurat interpreţi ca
Dan Spătaru, Aura Urziceanu, Loredana Groza,
Sofia Rotaru, Ion Suruceanu, precum și forma-
ţiile „Phoenix”, „Semnal M”, „Noroc”. În anul
1981 apare prima televiziune care transmite doar
programe muzicale – Music Television (MTV).
Imaginea începe să joace un rol precumpănitor
în industria showbizului și în societatea contem-
porană, în general. VIP-urile devin un element
indispensabil al spaţiului media.
C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă
Puterea televizi-
unii asupra spirite-
lor este extrem de
mare, mai ales în
domeniul politic.
Ideile politice se
promovează după
MTV – muzica trebuie mai degrabă același mecanism
să arate bine decât să sune bine ca și orice alt pro-
dus – prin intermediul repetării mesajului
(publicitate), astfel producându-se manipula-
rea conștiinţelor.
3. Sportul
O formă a culturii în masă este sportul.
Considerat iniţial drept o formă a igienei și
sănătăţii corporale, acesta devine rapid un
element important al culturii timpului liber,
transformându-se într-o adevărată industrie
de divertisment. Jocurile Olimpice, de vară și
de iarnă, atrag cu fiecare ediţie un număr tot
mai mare de ţări, fiind percepute ca niște com-
petiţii-simulacre ale războiului, unde există în-
vingători și învinși, dar fără vărsări de sânge.
Sportul-rege este fotbalul, inventat de en-
glezi, care, datorită simplităţii regulilor, se
răspândește vertiginos în toată lumea. Cam-
pionatele mondiale de fotbal între ţări (din
1930), apoi competiţiile internaţionale inter-
cluburi (1956) strâng audienţe enorme datorită
mass-mediei. Veniturile încasate de drepturile
de retransmitere TV transformă sportivii în
adevărate staruri, cu salarii considerate adesea
exorbitante (un salariu săptămânal de 200 de
mii de lire sterline!). De aceea, spiritul spor-
tiv este sacrificat pentru obţinerea rezultatului
cu orice preţ (dopaj, simulări, trișări). Deoa-
rece publicul
dorește un
sport onest,
forurile abi-
litate duc o
campanie
pentru pro-
m o v a r e a Legendarul antrenor Bill Shankley spu-
nea: „Unii consideră că fotbalul este o
spiritului de chestie de viaţă și de moarte. Pot să vă
fairplay. asigur că este mai mult decât atât”.
113
Capitolul 5
D O S A R

A. Li s t a s e l e c ti v ă a ce l o r m a i v â n d u te c ă r ţ i d i n i s to r i e

Numărul
Cartea Autorul Limba
de exemplare
1 Ebraică, ara-
Biblia Revelată 5–6 mld
maică, greacă
2 Cartea Roșie Mao Zedong Chineză 900 mln
3 Coranul Revelată Arabă 800 mln
4 Don Quijote Cervantes Spaniolă 500 mln
5 Dicționarul Xinhua Wei Jiangong (editor) Chineză 400 mln
6 Contele de Monte-Cristo Alexandre Dumas Franceză 200 mln
7 Harry Potter și piatra filosofală J. K. Rowling Engleză 120 mln
8 Stăpânul inelelor J. R. R. Tolkien Engleză 100 mln
După o lună de la desfiinţarea ansamblului
B. I nte r z i ce r e a f o r m aţ i e i „ N o r o c ” „Noroc”, la Chişinău a venit în turneu ansam-
21 decembrie 1970 blul vocal-instrumental din Leningrad „Poiușcie
În ultimul timp, presa republicană a indicat ghitarî”, în jurul căruia în oraş începe o agitaţie
de nenumărate ori că ansamblul vocal-instru- a unei părţi a tineretului. După concert, multă
mental „Noroc” în creaţiile sale se îndepărtează lume, pe bună dreptate, observa că, după ma-
tot mai mult şi mai mult de normele de compor- niera de interpretare, acest colectiv este mai con-
tament ale colectivelor de estradă acceptate în damnabil decât ansamblul „Noroc”.
ţara noastră. Ansamblul „Noroc” a început să ig- Şi mai inadecvat era repertoriul ansamblului
nore nu numai publicul, dar şi repertoriul, care „Poiușcie ghitarî”: din 26 de piese, care au fost
se modifica substanţial, mai ales atunci când co- interpretate în faţa publicului, 11 au fost preluate
lectivul concerta în afara republicii. dintr-un repertoriu străin tineretului sovietic, și
La CC al UTCL din Moldova şi la redacţiile anume din cel occidental.
de tineret republicane veneau scrisori din diferite Comitetul Central al UTCL din Moldova şi-a
oraşe şi raioane ale republicii în care adesea se ex- exprimat poziţia în aceste probleme faţă de CC al
prima nemulţumirea faţă de repertoriul, compor- UTCL din URSS şi față de comitetele comsomo-
tamentul scenic al unor membri ai colectivului, lului din Leningrad şi din Tambov.
precum şi față de calitatea joasă a interpretării. Secretarul CC al UTCL din Moldova
CC al UTCL din Moldova, în nenumărate rân- P. Lucinschi, 11.XII.70
duri, a indicat membrilor colectivului ansamblu-
lui „Noroc” asupra necesităţii de a respecta o etică
comportamentală în timpul concertelor, precum
şi asupra calităţii repertoriului, dar acesta nu a tras
concluziile de rigoare şi, tot mai des, se îndepărta
de la repertoriul aprobat de Ministerul Culturii,
interpretând mai ales creaţiile beatles-ilor engelzi,
francezi, italieni şi americani.
Tineretul republicii se află în nedumerire La ce “norme de comportament” se referă
cum a reuşit acest colectiv desfiinţat (prin ordi- autorul în document? Care este pericolul
nul Ministrului Culturii al RSSM din 16.09.1970, controlului absolut al oamenilor de cultu-
n.n.) să fie angajat în întreaga sa componenţă ră din partea responsabililor ideologici de
la Conservatorul din Tambov sub denumirea partid? Scrie un răspuns succint autorului
„Noroc”, concertând în numele acestei filarmo- acestui document din perspectiva dezvoltării
nici în întreaga ţară. libere a artei şi a dialogului intercultural.

114
 C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă

Stu d i u d e c a z
Subcultura tineretului E VA L U A R E
Ideea de subcultură presupune existenţa mai multor culturi au- • Explică cauzele creșterii pro-
tonome în cadrul unei culturi sau societăţi globale. Subcultura tine- ducţiei de carte în epoca con-
retului se manifestă în anii '60, prin afișarea opoziţiei faţă de valorile temporană.
culturii tradiţionale a celor maturi.
În anii postbelici, la nivel global, poate fi observată o creștere a • Descrie caracteristicile specifi-
ponderii tineretului în societate. În primul rând, este vorba de mu- ce ale culturii de masă, pe baza
taţii pe plan demografic, rezultat al baby-boom-ului din anii '40–'50. exemplului dezvoltării unui
Apoi progresele în instruirea publică, în statele occidentale și în stat.
blocul comunist, prin generali- • Stabilește legătura dintre
zarea învăţământului obligatoriu progresul în domeniul tehnico-
până la 16 ani. știinţific, creșterea numărului
Progresele economice și știutorilor de carte și manifes-
creșterea nivelului general de trai tările culturii de masă.
au dus la apariţia unei „pieţe” des-
tinate tinerilor. Aceștia aveau nu • Colectează într-un portofoliu
numai „bani de buzunar” de la pă- materiale care se referă la unul
rinţi, ci și puteau să devină inde- dintre domeniile preferate ale
pendenţi economic (în anii '60, în culturii de masă.
SUA, peste 50 % din băieţii de 16 • Elaborează un chestionar pe
ani aveau deja locuri de muncă). care îl poţi propune diferitelor
John Lennon, legendă rock și Industria distracţiilor s-a folosit din categorii de populaţie (4–6
activist pentru drepturile omului: plin de aceste schimbări, orien-
„Nu urîţi ceea ce nu înţelegeţi!”
persoane), prin care vei afla
tând o parte din capitaluri spre sa-
atitudinea lor cu referire la in-
tisfacerea cererilor tineretului. Formaţiile de muzică rock adunau sute
dustria distracţiilor din ultimii
de mii de fani, vânzările de discuri atingeau cote nemaiauzite până
ani. Formulează o concluzie,
atunci; apare o modă orientată spre tineret, al cărei centru se afla la
Londra. Membrii so- pornind de la răspunsurile la
D o cu m e nt : Li s t a s e l e c ti v ă a cietăţilor informale întrebările chestionarului.
ce l o r m a i v â n d u ţ i i nte r p r e ţ i de tineret (beatnici, • Identifică în comunitate
hippie, punk, rapperi) modele de promovare a va-
Peste The Beatles își creau semne sim- lorilor culturale și manifestări
500 mln Elvis Presley bolice proprii de contraculturale.
de copii Michael Jackson apartenenţă la grup,
Frank Sinatra fie tangibile (stilul
ABBA vestimentar, frizurile
Pink Floyd – ori lipsa lor! – încăl-
Peste Led Zeppelin ţămintea), fie intan-
200 mln Madonna gibile (limbaj propriu
de copii Queen
Rolling Stones – slang – gesturi co-
Julio Iglesias dificate, genuri mu-
Alla Pugaciova zicale favorite, locuri
de întâlnire). Aceste Filmul lui Francis Ford Coppola „Apoca-
Adriano Celentano subculturi oferă tine-
Backstreet Boys lipsul acum” este considerat de mulţi
Boney M rilor posibilitatea de experţi cel mai bun film al tuturor tim-
Peste Charles Aznavour identificare în afara purilor.
100 mln Gheorghe Zamfir instituţiilor sociale
de copii Formulează câte două argumente
Herbert von Karajan tradiţionale, ca fa- pro și contra pentru aserţiunea:
Luciano Pavarotti milia, școala, munca
U2 „Generaţia tânără este mai irespon-
etc.
sabilă”.

115
 Capitolul 5
3 Mass-media
Termenul mass-media este folosit pentru a denota acea parte a mediei care se adresează publicului larg,
maselor. Ziarele și revistele de mare tiraj, reţelele de radio și televiziune, dar și internetul sunt principalele mij-
loace de informare în secolul al XX-lea. Apariţia unei civilizaţii instantanee, în care informaţia se răspândește
cu o viteză egală în toate colţurile lumii, a fost un factor de internaţionalizare și de globalizare.
E V O C A R E
• Ce rol au mijloacele de
informare în masă în via-
ţa omului contemporan?
• Cum pot fi folosite reali-
zările actuale ale mass-
mediei pentru viitorul
omenirii?
Presa – mijloc de informare în masă.
Anual, pentru tipărirea publica-
ţiilor periodice se consumă circa
500 mln de tone de materiale.
V O C A B U L A R
Mass-media – totalitatea mij-
loacelor de informare în
masă (radioul, televiziu-
nea, presa, internetul etc.).
Internet – reţea informatică
de proporţii, creată prin
intermediul calculatoru-
lui. Cuvântul „internet”
provine din îmbinarea ar-
tificială și parţială a două
cuvinte englezești: inter-
connected = interconectat
și network = reţea.
Tehnologii informaţionale –
ansamblul mijloacelor,
proceselor, metodelor,
operaţiilor etc., utilizate
cu scop de informare.
116
C U R S
În secolul al XX-lea se produce o revoluţie în transmiterea informaţi-
ei, comparabilă ca importanţă cu cea din Renaștere, care a urmat inven-
tării și răspândirii tiparului. Numai că, de data aceasta, revoluţia în tele-
comunicaţii nu a vizat doar un cerc restrâns al elitei, ci toată populaţia
globului, formându-se un adevărat „sat planetar” (Marshall McLuhan).
1. Radioul
Inventarea radioului, la 1901, se datorează savantului italian Gugli-
elmo Marconi. Peste trei ani, aparatul său era deja capabil să transmită
în eter sunete (vorbirea și muzica). Dar abia după Primul Război Mon-
dial, în anii ’20, au fost create cele dintâi companii de radiodifuziune
în Marea Britanie (British Broadcasting Corporation – BBC) și în SUA.
Succesul instantaneu la public a făcut ca radiodifuziunea să intre în
atenţia guvernelor europene, care au creat vaste reţele naţionale. Doar
în SUA aceste reţele au fost private și finanţate din publicitate sau do-
naţii. Radioul a devenit extrem de influent și popular în întreaga lume
datorită faptului că nu ţine cont de distanţe și hotare. În anii ’30, trei
din patru familii aveau aparate de radio în Marea Britanie și în Ger-
mania. Foarte curând, această invenţie a devenit un mijloc de propa-
gandă, mai ales în statele totalitare (Italia, Germania și URSS), care au
pus sub un drastic control ideologic producţia radiofonică. Hitler a fost
printre primii lideri politici care au folosit sistematic radioul pentru
retransmiterea discursurilor și răspândirea ideilor sale.
În timpul celei de a doua conflagraţii mondiale, radioul devine o
armă redutabilă în „războiul psihologic”, guvernele statelor belige-
rante încercând să manipuleze prin intermediul eterului atât opinia
publică a inamicilor, cât și a populaţiei proprii.
Societatea Română de Radiodifuziune a fost înfiinţată în 1928 și
a început să joace un rol important în propagarea valorilor cultura-
le naţionale. Marii cărturari ai vremii (Nicolae Iorga, Mircea Eliade,
Vasile Voiculescu) au ţinut „conferinţe radiofonice”, propagându-și
ideile în mijlocul publicului larg. În Basarabia, la 22 mai 1939, a fost
înfiinţat postul Radio Chișinău, care a avut menirea să promoveze
valorile culturii naţionale. În RASSM, autorităţile sovietice au înfiin-
ţat în scopuri propagandistice postul Radio Tiraspol (1930).
În perioada postbelică, radioul resimte tot mai puternic concuren-
ţa televiziunii, dar își păstrează influenţa mai ales datorită creșterii
numărului de staţii radiofonice private ce emit în bandă FM. În pre-
zent, spaţiul audiovizualului este controlat de societate, în statele de-
mocratice, și de stat, sub regimurile autoritare.
 C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă
C U R S
2. Presa distanţă au dus la crearea reţelei TV locale prin
O adevărată revoluţie în domeniul informa- cablu, ceea ce a sporit și mai mult audienţa. În
ţional a constituit-o introducerea telegrafului anii ’60, în SUA, cca 95 % din familii aveau deja
fără fir (TFF), care a permis transmiterea rapidă aparate TV și tot atunci apare și televiziunea prin
a informaţiei pe tot globul și crearea unor mari satelit, fapt care permite receptarea simultană a
agenţii de presă (AP, TASS). Graţie capacităţii de programelor pe tot globul. Prima revoluţie pre-
zentată „în direct” a fost cea română (1989), fapt
a informa metodic publicul, mijloacele de infor-
care a influenţat într-o oarecare măsură mersul
mare în masă devin un instrument important de
evenimentelor.
creare a identităţilor și solidarităţilor naţionale.
Cotidienele naţionale încep să aibă tiraje tot mai 4. Internetul
mari și devin surse primare de informare. Apa-
Necesităţile de stocare și de schimb de infor-
riţia revistelor în format multicolor a făcut să
maţie au dus la crearea, în 1969, a unei reţele de
crească vânzările. Presa se diversifică în funcţie
calculatoare, la Universitatea California din Los
de gustul publicului. Apare „presa galbenă” sau
Angeles (APRANET). Primul server lansat cu
„tabloidele”, care sacrifică veridicul și rigoarea
această ocazie avea 12 Kb de memorie operativă!
investigaţiei în favoarea senzaţionalului și su-
Peste doi ani a fost creat serviciul de poștă elec-
perficialităţii, cu scopul obţinerii unor vânzări tronică, care a făcut întregul program extrem de
tot mai mari. Concurenţa radioului și televiziu- atractiv. În anii ’70, reţeaua devine internaţională,
nii a redus întrucâtva ponderea, dar nu și exis- la ea fiind conectate calculatoarele mai multor ţări.
tenţa unei prese puternice în ţările democratice, Procesul de standardizare a informaţiilor (proto-
privită ca o a patra putere în stat. Pierzând în colul TCP/IP) din anii ’80 a dus la popularizarea
faţa mediei audiovizuale în rapiditatea transmi- sistemului, atunci fiind conectate peste 10 000 de
terii informaţiei, presa scrisă recuperează teren calculatoare, iar termenul de internet intră în uz.
prin analize mai profunde „la rece”. În 1988 a fost inventat sistemul de comunicare în
O democraţie autentică se bazează pe informa- „timp real” Internet Relay Chat (IRC) sau chat.
ţia liberă și pluralistă, dar mai ales pe comunica- Concepţia unei reţele globale (World Wide Web)
rea dintre societate și autorităţi, dintre guvernanţi a fost elaborată în cadrul instituţiilor europene,
și guvernaţi. Astfel, presa trebuie să exprime plu- inventatorul ei fiind britanicul Tim Berners-Lee,
ralismul punctelor de vedere, permiţându-i publi- care a elaborat protocolul HTTP și limbajul
cului să-și formeze opinii și atitudini proprii. HTML. În anii ’90 apare posibilitatea de conectare
la internet prin intermediul telefoniei (dial up), iar
3. Televiziunea reţeaua devine deschisă pentru utilizatorii privaţi.
Televiziunea este marea invenţie a secolului al Către sfârșitul mileniului, cifra utilizatorilor se
XX-lea, a cărei apariţie este strâns legată atât de apropia de 500 mln pe tot globul. Accesul la infor-
progresele tehnicii, cât și de transformările insti- maţie devine liber, astfel apare chiar o ramură a me-
tuţionale în societatea occidentală. Primele pos- diei electronice scrise (e-media). Internetul începe
turi TV sunt brevetate în SUA și în Marea Brita- să joace un rol activ în economie, electronice de-
nie încă în anii ’30 (în România, prima emisiune vin finanţele (e-finance), comerţul (e-commerce),
televizată datează din 1937), companiile (e-company), ser-
dar, abia peste 20 de ani te- viciile (e-service) și chiar banii
leviziunile încep să se răs- (e- money). Impactul asupra
pândească în întreaga lume. societății a fost recunoscut chiar
Crește numărul companiilor de instituţii tradiţionale ca pa-
private de televiziune, fapt palitatea, care a instituit „ziua
care sporește concurenţa și, internaţională a internetului”
respectiv, calitatea progra- (30 septembrie), stabilindu-i și
melor. Problemele legate de Angela Gonţa – prezentatoare de știri la postul un sfânt protector (Sf. Ieronim
recepţionarea semnalului la privat de televiziune Pro TV Chișinău din Sevilla).
117
Capitolul 5
D O S A R

A. Evo l u ţ i a p r e s e i ti p ă r i te î n R e p u b l i c a M o l d ov a

Editarea presei în toate limbile

Anul 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Numarul de ziare (publicații) 209 213 245 183 176 233 201 203
Anul 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Numarul de ziare (publicații) 226 210 200 219 242 237 207 184
Informația este prezentată fără datele raioanelor din partea stângă a Nistrului
și ale municipiului Tighina

Editarea presei de limbă română

Anul 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Numarul de ziare (publicații) 88 90 101 85 83 105 85 88
Anul 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Numarul de ziare (publicații) 103 106 107 103 114 109 100 91
Informația este prezentată fără datele raioanelor din partea stângă a Nistrului
și ale municipiului Tighina

Compară evoluţia presei de limba română cu cea de alte limbi. Există vreo legătură între regi-
mul politic și evoluţia presei?

B. N u m ă r u l d e u ti l i z ato r i d e C. Legea presei din Republica

I nte r n e t M o l d ov a (26 o c to m b r i e 19 9 4 )

Anul 2000 2009 2010 Articolul 1. Libertatea presei

(1) În Republica Moldova libertatea presei
milioane 250 1 086 2 080
constituie un drept fundamental, consfinţit de
Constituţie. Statul garantează tuturor persoa-
Numărul de site -uri web din Internet nelor dreptul la exprimarea liberă a opiniilor
și ideilor, la informare veridică asupra eveni-
Anul 2005 2006 2007 2008 mentelor din viaţa internă și cea internaţională
milioane 75,2 106,8 155,5 186,7 prin intermediul publicaţiilor periodice și al
agenţiilor de presă, care își desfășoară activita-
Compară evoluţia mijloacelor de informare tea în condiţiile pluralismului politic, precum
în masă, luând în consideraţie: și respectarea legislaţiei cu privire la drepturile
– diferite regiuni ale ţării, Europei, lumii; de autor.
– mediul rural și cel urban; (2) Cenzura de orice fel asupra publicaţiilor
– vârste și ocupaţii. periodice și agenţiilor de presă, imixtiunea în
activitatea lor de pregătire și de difuzare a in-
formaţiei sunt interzise.

Prin intermediul căror instituţii se face in-

formarea cetăţenilor și ce rol are statul în
acest proces? Există oare (auto)cenzură în
Republica Moldova?
Postului de radio Basarabia, 1939-1941

118
 C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă

Stu d i u d e c a z
Puterea a patra. Mass-media în Republica Moldova E VA L U A R E
Ziaristul american Walter Lippman spunea că ziarul este Biblia
• Determină cum au fost utili-
democraţiei, cartea după care un popor își potrivește conduita.
Democratizarea societăţii moldovenești și începutul mișcării de zate mijloacele de informare
renaștere naţională de la sfârșitul anilor '80 au determinat apariţia în masă de către guverne și
unei prese independente, care refuza să se înregimenteze mono- politicieni în epoca contem-
polului ideologic al partidului comunist. Publicaţii periodice ca porană.
Literatura și arta, Glasul, Basarabia etc. nu doar informau cititorii, dar și • Argumentează de ce mass-
ofereau spaţii pentru dezbateri publice. În acești ani s-a demonstrat media este considerată a
că presa din simplu mijloc de informare și divertisment se transfor- patra putere în stat, alături de
mă tot mai mult într-un mijloc de formare a opiniei publice. cea legislativă, executivă și
După declararea independenţei Republicii Moldova au apărut judiciară.
condiţii pentru elaborarea și implementarea unui cadru legal de
funcţionare a unei prese libere. Economia de piaţă a dus la diver- • Explică de ce mass-media
sificarea numărului de publicaţii periodice; pe de altă parte, meca- ar trebui să fie independen-
nismele cererii și ofertei au reglementat numărul acestora în funcţie tă, analizând un studiu de
de reușită. Astfel, dacă în anul 1995 tirajului total al revistelor și altor caz concret din Republica
publicaţii periodice se ridica la 0,7 milioane (0,3 în limba română), Moldova.
atunci în anul 2005 el atingea cifra absolută de 7,4 mln de exemplare • Analizează nivelul de folosire
(3,4 mln în română). În anul 2011 însă, această cifră este în scădere a mijloacelor de informare în
(4,2 milioane, dintre care 2,3 mln în română), fapt care denotă, prin-
masă în comunitatea ta. Ce
tre altele, și progresele mediilor electronice, mai ales ale internetului,
propuneri ai pentru eficien-
care, an de an, devin tot mai numeroase și mai influente, așa cum,
bunăoară, au arătat-o evenimentele de după 7 aprilie 2009. tizarea impactului acestora
Televiziunile rămân un mijloc extrem de important de modelare asupra vieţii oamenilor?
a opiniei publice. Acest lucru l-au sesizat și s-au folosit de el une- • Demonstrează că mijloacele de
le forţe politice sau grupuri de interese, care aveau posibilitatea să informare în masă, în special ra-
întreţină asemenea mijloace de informare costisitoare. După rein- dioul, televiziunea și internetul,
staurarea regimului democratic apar și primele televiziuni de știri au contribuit esenţial la comu-
autohtone – Jurnal TV și Publika TV, care pun accentul pe dezbateri nicarea eficientă și la schimbul
și talk-show-uri. Chiar dacă cota lor pe piaţă nu este atât de ridicată, de experienţă între oamenii din
la nivelul influenţei asupra factorului decizional rolul lor nu poate fi diferite regiuni și ţări.
subapreciat.

Cr o n o l o g i a m a ss - m e d i e i î n R e p u b l i c a M o l d ov a
1989, 13 martie – apare Glasul, primul ziar cu grafie latină în RSSM (60 de mii de exemplare).
1989, 15 iunie – revista Literatura și arta este tipărită cu grafie latină (250 de mii de exemplare).
1993 – primul post de radio FM Unda Liberă.
1994, octombrie – scriitorii Vasile Gârneț și Vitalie Ciobanu lansează Contrafort, revista tineri-
lor scriitori din Republica Moldova.
1998, 1 octombrie – este lansat postul de radio Antena C.
1999, 3 septembrie – Trustul MediaPro lansează ProTV Chișinău.
1999, 29 octombrie – apare primul număr al săptămânalului Jurnal de Chișinău.
2000, 18 iunie – este lansat postul de radio Vocea Basarabiei. Apreciază rolul mass-mediei în
2001, 14 septembrie – la Chișinău apare primul număr al evoluţia democraţiei. Care sunt
săptămânalului Timpul. sursele media preferate pe care
2010, 5 martie – este lansat Jurnal TV (pe internet din 2009). le utilizezi? Argumentează-ți
2010, 7 aprilie – este lansată Publika TV. opțiunea.
119
Capitolul 5
4 Studiu de caz: Rolul tehnologiilor
informaţionale în viaţa omului
Tehnologiile informaţionale au modificat
radical mai multe domenii de activitate umană:
politică, economie, societate, cultură, timp li-
ber etc. Radioul, cinematograful, televiziunea,
iar azi și internetul, au devenit domenii impor-
tante de influenţă și propagandă politică. În
perioada inter-
belică, radioul
a devenit un im-
portant mijloc
de propagandă
și de influenţa-
re a opiniei pu-
blice. Un caz de
răsunet în epocă
a avut loc la 30
octombrie 1938,
Orson Welles interpretând „Războiul la New York,
lumilor” la radio CBS (1938) în cadrul unei
emisiuni radiofonice la radio CBS. Actorul și
regizorul american Orson Welles a montat în
acea zi emisiunea radio „Războiul lumilor”
după romanul science-fiction a lui H. G. Wells
despre invazia marţienilor pe Pământ. Pentru
a reda dramatismul acţiunii, actorul pune în
scenă piesa în forma unor buletine de știri
transmise chiar în direct. Talentul de narator
și efectele sonore au provocat o adevărată pa-
nică în rândurile americanilor, care au crezut
că invazia se produce în realitate, iar „știrea”
că președintele Roosevelt a chemat la calm a
încins și mai mult spiritele. Zeci de mii de oa-
meni și-au părăsit casele și au luat-o la goană,
crezând că marţienii sunt pe urmele lor! Trupe
ale poliţiei erau îndreptate spre locul „indicat”
pentru a da ripostă inamicilor. Liniile telefoni-
ce au fost blocate, sute de americani sunau la
poliţie și în stare de psihoză raportînd sute de
morţi, atacuri cu gaze și faptul că i-ar fi văzut
pe „omuleţii verzi” chiar cu ochii lor. Auto-
rităţilor le-au trebuit aproape două luni să-i
convingă pe cetăţeni că totul a fost o înscenare
și că nu există niciun motiv de teamă. Emi-
120
C U R S
siunea a avut și un ecou internaţional, fiind
menţionată chiar de Hitler, în unul dintre
discursurile sale. Capacitatea de manipulare a
opiniei publice prin intermediul mass-mediei
a devenit și mai evidentă odată cu răspândirea
televiziunii. Folosirea imaginilor în scopul de
a convinge publicul să cumpere anumite pro-
duse a devenit una dintre pietrele de temelie
ale dezvoltării noilor tehnologii audiovizuale.
Prin intermediul acestora, marile companii
puteau nu numai să-și promoveze marfa (ofer-
ta), dar și să creeze gusturi (cerere). Psiholo-
gii au observat că avalanșa de mesaje repetate
creează dependenţa faţă de anumite produse.
Nici domeniul politic nu a rămas în afara aces-
tor modalităţi de persuasiune. Manipularea
opiniei publice (nu totdeauna în sens negativ)
devine un element important al relaţiilor cu
publicul (PR), fiind inventate cele mai sofisti-
cate tehnologii politice. În filmul Wag the Dog
(1997) cu Robert De Niro și Dustin Hoffman
se arată rolul echipelor de creaţie PR în ma-
nipularea populaţiei, când limitele legii și ale
bunului-simţ sunt adesea încălcate pentru a se
obţine rezultatele scontate.
Internetul aduce noi posibilităţi de infor-
mare, dar și de mobilizare a maselor. Eveni-
mentele din 7 aprilie 2009 din Republica Mol-
dova au fost numite „twitter revolution” graţie
rapidităţii cu care tineretul s-a mobilizat, fo-
losind mai ales noi tehnologii informaţionale
(fiind utilizată mai ales telefonia mobilă, deoa-
rece reţeaua „twitter” din R. Moldova la acel
moment avea doar câteva zeci de utilizatori).
Mișcările contestatare din statele arabe în pri-
măvara anului 2011 și din Rusia arată că inter-
netul devine
una dintre
i mp or t a n-
tele forţe de
activism po-
litic în epoca
Secvenţă din filmul „Wag the Dog”,
globalizării. regizor Barry Levinson (1997)
 C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă
D O S A R

A. Tw i t te r r evo l u ti o n C. Cr o n o l o g i a

„…manifestaţiile din aprilie 2009 au reprezen- 1922 Crearea BBC

tat o mişcare socială cu caracter inedit atât pe plan
intern, cât şi pe plan regional. Cel mai remarcabil
aspect al acestui fenomen a fost mobilizarea unui
segment activ de studenţi, de tineri profesionişti şi
de slujbaşi, care nu cuprindea neapărat o populaţie
foarte importantă din punct de vedere numeric, dar
care a format, în timpul revoltei, grupuri bine con-
solidate… Grupurile respective, pe care le-am putea
numi «minorităţi active», se caracterizează printr-
un nivel de pregătire profesională şi competenţe
comunicaţionale superioare, având capacitatea de a
face uz strategic de resursele oferite de tehnologiile
informaţionale noi în scopul realizării unor interese
civice, comunitare, sociale şi politice. Deloc întâm-
plător, această «elită» în ascensiune este şi purtătoa-
rea unor idei progresiste şi reformatoare, în opoziţie
clară cu mainstreamul clasei politice şi intelectuale
din Republica Moldova” (Petru Negură, sociolog).
Revoluţia Twitter. Episodul Întâi. Republica
Moldova, Ed. ARC, Chişinău, 2010, p. 105
B. Lista de ţări după numărul
de utilizatori de internet, 2011
Numărul Procentul
Lo-
Țara de utiliza- din
cul
tori populație
1 China 511 963 000 38,30
1925 Englezul John Bird înfiinţează prima socie-
tate de televiziune din lume
1928 Introducerea teletipului
1933 Inventarea radioului FM
1936 Prima emisiune televizată cu ocazia
olimpiadei din Berlin
1937 Prima emisiune TV din România
1948 Televiziunea prin cablu
1951 Apariţia televiziunii color în SUA
1958 Prima emisiune a Televiziunii din
Republica Moldova
1959 Xerox face primele copii
1962 Satelitul Telstar transmite imagini
transatlantice
1963 Philips inventează caseta audio
1965 Primul război televizat – Vietnam
1969 Emisiune privită simultan de
500 mln de oameni la aselenizarea
lui Neil Armstrong
1970 Primele discuri video
1972 Inventarea fibrelor optice

2 SUA 242 614 880 77,86 1976 JVC introduce magnetofoanele video

6 Rusia 69 837 538 49,00

1980 Este lansat CNN
1983 Apariţia telefoniei mobile
7 Germania 67 621 622 83,00
1985 Apariţia canalului TV contra plată
8 Franţa 51 962 632 79,58
(pay-per-view)
9 Marea Britanie 51 412 657 82,00
1991 Este lansat WWW
32 Ucraina 13 811 220 30,60 1999 Este inventat Google
38 România 9 642 383 44,02 2001 Jimmy Wales și Larry Sanger lansează
101 R. Moldova 1 403 766 38,00 Wikipedia
2004 Mark Zuckerberg inventează Facebook
134 Islanda 295 567 95,02
2005 Este lansat web-site-ul YouTube
Analizează lista de ţări după numărul de
utilizatori de internet. Ce raport există între 2006 Jack Dorsey creează o nouă reţea de
procentul de populaţie utilizator de internet socializare – Twitter
și gradul de dezvoltare al ţării?
121
Capitolul 5

5 Sinteză și evaluare
I . R E Ţ I N E !
• În epoca contemporană, cultura popoarelor lumii a evoluat în toate domeniile, influenţând substanţial
modul de gândire și comportamentul oamenilor.
• După cel de-al Doilea Război Mondial a sporit
considerabil ritmul descoperirilor în domeniile
energeticii, geneticii, ciberneticii, cercetării cos-
mosului, bioeticii etc..
• Învăţământul a constituit domeniul fundamental
pentru ridicarea nivelului de cultură al poporului,
pentru formarea de cadre necesare economiei,
educaţia tinerei generaţii și diverse activităţi so-
ciale.
Constantin Brâncuși „Masa tăcerii”
• În literatură și artă s-au evidenţiat un șir de curente,
precum avangardismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul, cubismul și altele.
• În spaţiul românesc s-a evidenţiat renașterea culturii naţionale, în special în Basarabia, restabilindu-se al-
fabetul latin și limba română, istoria și tradiţiile milenare ale neamului.

I I . G Â N D I R E C R I T I C Ă
• Cum au influenţat cele mai mari realizări ale știinţei și tehnicii din epoca contemporană mentalitatea
oamenilor?
• De ce o mare parte din invenţiile tehnice și știinţifice, precum și realizările culturale ale popoarelor
lumii au rămas nevalorificate?
• Cum a influenţat cucerirea spaţiului cosmic alte domenii ale știinţei și tehnicii?
• Care sunt cerinţele omului contemporan faţă de cultură și civilizaţie?
• Cum apreciezi nivelul culturii și al știinţei în Basarabia interbelică și în RSSM?
• Ce schimbări s-au produs în evoluţia culturii Republicii Moldova după 1991?

I I I . T I M P U L Î N I S T O R I E
Realizează o friză cronologică pe care vei indica anii și principalele descoperiri în domeniile știinţei și
tehnicii în:
a) spaţiul universal;
b) spaţiul naţional românesc;
c) Basarabia, RSSM, Republica Moldova.

I V . U T I L I Z A R E A A D E C VA T Ă A
L I M B A J U L U I D E S P E C I A L I T A T E
Redactează un eseu cu tema: „Cultura și civilizaţia contemporană”, utilizând termenii de mai jos: cul-
tură, civilizaţie, știinţă, progres tehnico-știinţific, educaţie, literatură, artă, mass-media, avangardism,
dadaism, suprarealism, expresionism.
122
 C U LT U R A Î N LU M E A CO N T E M P O R A N Ă

V . P E R S O N A L I T A Ţ I I S T O R I C E
Pornind de la cunoștinţele dobândite la diferite discipline școlare, din mass-media și din alte surse
suplimentare, precizează care sunt cele mai importante contribuţii în domeniul culturii ale personali-
tăţilor din imaginile de mai jos:

Mircea Eliade Marilyn Monroe Eugen Doga

V I . R E L A Ţ I A C A U Z Ă - E F E C T
Determină influenţa realizărilor știinţifice și culturale asupra evoluţiei societăţii și a modului de viaţă
al oamenilor în epoca contemporană. Demonstrează prin exemple concrete relaţia culturii Republicii
Moldova cu cea universală.

V I I . S T U D I E R E A I Z V O A R E L O R
Analizează documentul istoric. Exprimă-ţi opinia faţă de respectarea prevederilor art. 35 din
Constituţia Republicii Moldova.
Dreptul la învăţătură
„1. Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal și
prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum și prin alte forme de instruire și de perfecţionare.
2. Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educaţie și instruire a persoanelor.
3. Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţământ de toate gradele.
4. Învăţământul de stat este gratuit.
5. Instituţiile de învăţământ, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează și își desfășoară activitatea în
condiţiile legii.
6. Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.
7. Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţământului religios. Învăţământul de stat este laic.”
Art. 35, Constituţia Republicii Moldova

V I I I . A U T O D E Z V O L T A R E
Selectează câteva informaţii textuale și imagini de pe pagini web despre cultura și civilizaţia con-
temporană și stabilește:
• titlul și conţinutul materialului selectat;
• cui îi este destinat;
• care materiale ar putea fi importante pentru masele largi de populaţie și care pentru un contingent
special sau chiar pot fi nesemnificative în opinia ta;
• ce materiale ar trebui să fie interzise sau cenzurate;
• ce materiale ai plasa în internet dacă ai avea posibilitatea.
123
Capitolul 6 Probleme globale
ale lumii contemporane
Pr o b l e m ati c a e p o c i i Co nţ i nu tu r i
Societatea umană este înzestrată cu o forţă de • Problema demografică, a sărăciei și a sub-
producţie colosală. Pe parcursul istoriei au fost nutriţiei
create inestimabile valori materiale și spirituale, • Problema ecologică și căile de soluţiona-
care constituie cultura și civilizaţia umanităţii. Au re a acesteia
fost înregistrate condiţii favorabile în relaţiile din-
• Problema sănătăţii și a lichidării analfabe-
tre popoare și state, progrese social-economice,
tismului
politice și culturale.
Totodată, omul și-a demonstrat și marea sa
capacitate distructivă. În epoca contemporană,
societatea se confruntă cu un șir de probleme
globale, de soluţionarea cărora depinde asigura-
rea viitorului umanităţii. Printre acestea sunt cele
ecologice, demografice, ale sărăciei și subnutriţiei,
analfabetismului, terorismului, traficului de fiinţe
umane, încălcării flagrante a drepturilor și liber-
tăţilor omului, discriminării rasiale și de gen etc.
Încălzirea globală sau norii radioactivi nu cunosc
hotare de stat, iar efectele războaielor, catastrofe-
lor sau acţiunile teroriștilor depășesc competen-
ţele unor ţări luate aparte. Problemele globale Noţiuni
nu pot fi ignorate, acestea constituind un pericol • Probleme globale
pentru viaţa și sănătatea oamenilor. • Ecologie
Terra a devenit
• Demografie
o casă comună, iar
viitorul ei este le- • Sărăcie
gat de activitatea • Sănătate
fiecărui individ, po- • Analfabetism
por sau stat. Pro-
• Drepturile omului
blemele globale
au deci un caracter • Libertăţile omului
planetar, atingând
interesele vitale ale
tuturor popoarelor.
În soluţionarea lor
ar trebui să se im-
plice fiecare persoană care conștientizează peri-
colele în cauză atât pentru sine, cât și pentru uma-
nitate în general. Astăzi ca niciodată este nevoie
de conjugarea eforturilor tuturor popoarelor, de
comunicare eficientă și colaborare atât la nivel de
state, organizaţii, cât și la nivel de indivizi.
Savanţii și experţii în domeniu îi încurajează pe
oameni să gândească global și să acţioneze local,
pentru prevenirea unui dezastru general.

124
 PROBLEME GLOBALE ALE LUMII CONTEMPORANE

1 Problema demografică, a sărăciei și a subnutriţiei

Pe parcursul istoriei, populaţia a evoluat diferit, fiind repartizată pe Terra neuniform. Aceasta pro-
voacă probleme serioase în ceea ce privește angajarea în câmpul muncii, alimentaţia și starea sănătăţii
populaţiei, educaţia și nivelul de civilizaţie al cetăţenilor. În ultimul secol s-a înregistrat o creștere a po-
pulaţiei de la 1,5 mld, în anul 1900, la peste 6 mld, în anul 2000. O mare parte din populaţia lumii trăiește
în sărăcie din mai multe cauze interne și externe.

E V O C A R E
• Ce este o problemă demografică?
• De ce nerezolvarea problemei să-
răciei acutizează și alte probleme
globale?
• Cum poate fi soluţionată proble-
ma malnutriţiei?
Cine este vinovat?
V O C A B U L A R
Demografie – știinţă care, prin me-
tode cantitative, studiază feno-
menele privitoare la numărul,
repartiţia geografică, structura,
densitatea, mișcarea populaţiei,
la compoziția sa pe grupuri de
vârstă etc.
Subnutriţie – stare patologică cro-
nică în urma reducerii raţiei
alimentare, a tulburărilor de ab-
sorbţie intestinală.
Pauperizare – aducerea populaţiei
la starea de sărăcie extremă.
1. Problema demografică
În zilele noastre, problemele de ordin demografic rea-
par din cauza producerii unor crize la nivel local, zonal,
continental sau planetar. Acestea ar putea influenţa ne-
gativ ordinea socială sau provoca tulburări ale echilibrelor
etnice ori religioase.
În 1950, populaţia de pe glob era de 2,7 mld de locuito-
ri, în 1987 – de 5 mld, în 1990 – de 5,3 mld, iar în octom-
brie 1999 a depășit 6 mld. În 2025, planeta va avea între
7,6 și 8,5 mld de locuitori: 95 % din această creștere se va
înregistra în ţările în curs de dezvoltare.
Deci problema demografică constă în faptul că 90 % din
sporul populaţiei revin statelor mai puţin dezvoltate. Peste
150 de state din lume au datorii faţă de marile puteri. Prin-
tre cei mai mari debitori din lume sunt Brazilia, Argentina
și Mexic, cu o datorie de peste 110 mld de dolari. Multe state
din Africa au datorii mai mari decât venitul lor naţional.
Deoarece în ultimii ani statele bogate și-au sistat investiţiile
în statele sărace, problema demografică s-a acutizat.
După 1975, în lume s-a înregistrat o creștere mai lentă
a populaţiei comparativ cu vârful atins în anii 1950–1960.
Demografia mondială este dominată de ponderea Asiei,
cu peste 3,5 mld de locuitori pe o cincime din suprafa-
ţa terestră: China și India reprezintă 38 % din populaţia
totală, cu 1,4 mld de chinezi și peste un miliard de in-
dieni. China a reușit mai bine decât India să-și contro-
leze creșterea demografică, inclusiv prin metode autori-
tare, cum ar fi: majorarea vârstei de căsătorie și limitarea
nașterilor la un singur copil per familie.
Africa numără 600 mln de locuitori, iar populaţia ei
crește într-un ritm de 30 % pe an. Europa, ceva mai slab
populată (530 mln), are în schimb o populaţie care crește
cu doar 0,22 % pe an. În 2025, Africa și Europa vor avea
1,5 mld și, respectiv, 550 mln.
Diferenţele demografice regionale fac să apară și alte
probleme între ţările dezvoltate și celelalte state, între so-
cietăţile industriale cu o slabă creștere demografică și so-
cietăţile nonindustriale, dependente din punct de vedere
tehnologic și cu o mare creștere demografică.
125
Capitolul 6
2. Problema sărăciei și a subnutriţiei
În istoria umanităţii, majoritatea statelor
au înregistrat un progres evident în prosperi-
tatea oamenilor și a popoarelor. Totodată, cu
toate realizările tehnologice și știinţifice, 1/5
din populaţia lumii se confruntă cu problema
sărăciei și a subnutriţiei. Peste 800 mln de oa-
meni nu-și primesc hrana necesară.
Nesoluţionarea unor probleme globale (de
exemplu, cea demografică, ecologică, a analfa-
betismului și altele) a determinat acutizarea
altor probleme de același nivel, precum cea a
sărăciei și a subnutriţiei, cauzată de alimenta-
ţia insuficientă a populaţiei, preponderent din
lumea a treia.
Cauzele sărăciei le reprezintă declinul eco-
nomic pronunţat, eficienţa redusă a politicii
organelor de stat, șomajul, corupţia, salariile
mici, conflictele interne și altele.
În unele state, inclusiv cele cu o economie
prosperă, tot mai mulţi indivizi suferă de pe
urma alimentaţiei incorecte. Fiecare al șaptelea
locuitor de pe Terra suferă din cauza subnutri-
ţiei; ca rezultat, mulţi oameni se îmbolnăvesc,
devin inapţi de muncă, mor. 2/3 din populaţia
săracă sunt copii.
În statele sărace se investesc foarte puține
mijloace în economie, în special în agricultu-
ră. Anual, peste 0,5 mld de oameni din diferite
state suferă de foame.
Organizaţia Naţiunilor Unite a iniţiat un șir
de programe menite să găsească soluţii pentru
reducerea sărăciei în lume. În anul 1996, la
Roma, a demarat Programul pentru Alimen-
O imagine care a șocat opinia publică mondială,
atrăgând atenţia asupra subnutriţiei infantile în Africa
126
C U R S
taţie și Agricultură, în care au fost prevăzute
acţiuni ce ţin de planificarea familiei, sporirea
eficienţei metodelor agricole, acordarea de aju-
toare populaţiei sărace și altele.
3. Problema demografică și cea
a sărăciei în Republica Moldova
Problema demografică și cea a sărăciei sunt
acute nu doar pentru lumea a treia, ci și pentru
un șir de state din Europa, printre care și Re-
publica Moldova. Fiecare al cincilea cetăţean
al Republicii Moldova se află într-o situaţie de
sărăcie. Cele mai afectate sunt familiile nume-
roase și cele incomplete; la fel, resimt sărăcia
șomerii, pensionarii, lucrătorii din agricultu-
ră, o parte a intelectualităţii.
Din punct de vedere numeric, din 1991 în-
coace Republica Moldova a pierdut deja în jur de
0,5 mln de locuitori și continuă să piardă, numai
prin diferenţa dintre numărul de nașteri și nu-
mărul de decese la mia de locuitori, circa 5 mii
de persoane anual. O parte din locuitori au emi-
grat, mai mult sau mai puţin definitiv, astfel că,
în realitate, în Republica Moldova locuiesc cam
3,5 mln de locuitori. Numărul persoanelor care
muncesc a scăzut dramatic, a crescut în schimb
numărul de pensionari, astfel statul ajungând la
una dintre cele mai dezastruoase situaţii.
Or, nu numai indicatorii cantitativi sunt în-
grijorători, ci și cei calitativi. Se preconizează
o criză semnificativă a forţei de muncă bine
calificate și, în consecinţă, bine plătite, care să
poată ţine în spate un sistem decent de pensii
și asigurări sociale. Situaţia este cu atât mai în-
grijorătoare, cu cât viitorul aparține unei soci-
etăţi tehnicizate și informatizate, care necesită
o înaltă calificare.
O altă problemă alarmantă o constituie po-
pulaţia rurală, vitregită din mai multe puncte
de vedere. În ultimii ani, diferenţele dintre sat
și oraș s-au accentuat foarte mult, mai ales în
zonele de centru și de sud ale ţării.
Pentru a putea face faţă acestor schimbări,
Republica Moldova trebuie să-și reformeze
sistemul medical, sistemul educaţiei și pe cel
de asigurări sociale. Aceste reforme trebuie să
 PROBLEME GLOBALE ALE LUMII CONTEMPORANE
D O S A R
ţină cont de faptul că oamenii de diferite vâr-
ste și categorii sociale au și nevoi diferite, că ei
reprezintă o resursă valoroasă pentru societate
la orice vârstă și că necesită condiţii corespun-
zătoare, care să le permită și chiar să îi încura-
jeze să ducă o viaţă activă.
A . D i n D e c l a r aţ i a Co n f e r i nţ e i
I nte r n aţ i o n a l e „Tr a n s f o r m ă r i l e
d e m o g r af i ce ș i s o c i o e co n o m i ce
a l e p o p u l aţ i e i ”
Conferinţa și-a propus să iniţieze un dialog
cu instituţiile specializate ale statului și ale so-
cietăţii civile pentru elaborarea unor politici și
strategii demografice, în scopul ajustării legis-
laţiei naţionale la recomandările UE și ale or-
ganizaţiilor internaţionale din domeniu. În ca-
drul lucrărilor sale, Conferinţa internaţională
a atestat probleme demografice de proporţii în
Republica Moldova, care se manifestă prin redu-
cerea efectivului populaţiei, creșterea mortalită-
ţii și diminuarea speranţei de viaţă a oamenilor,
prin creșterea morbidităţii populaţiei, extinderea
depopulării spaţiului rural, îmbătrânirea demo-
grafică a populaţiei.
Conferinţa a salutat crearea unei Comisii Naţi-
onale pentru Populaţie și Dezvoltare, care va întruni
principalii factori de decizie din cadrul Guvernului
și reprezentanţi ai structurilor academice de resort.
Conferinţa a luat cunoștinţă de principalele direc-
ţii de activitate ale Comisiei și a cerut constituirea
unui Secretariat permanent, a unui grup tehnic de
lucru, precum și elaborarea unor planuri de acti-
vitate clare pentru aceste structuri, întru sporirea
eficacităţii activităţii lor.
Conferinţa a pledat pentru întocmirea unei
Cărţi verzi a populaţiei din Republica Moldova, în
conformitate cu principalele teze ale Cărţii verzi
europene și cu Agenda de la Lisabona, și pentru
elaborarea ulterioară a unei politici comprehensi-
ve de domeniu.
Chișinău, 5-6 decembrie 2006
Creșterea populaţiei în lume în secolul
al XX-lea (mld de locuitori)
Anii 1900 1930 1960 1974 1987 1999 2008
Nr. de
1,5 2 3 4 5 6 6,7
locuitori
B . R e a l i z a r e a O b i e c ti ve l o r
d e D e z vo l t a r e a l e M i l e n i u l u i
ș i r e d u ce r e a s ă r ă c i e i
Prin intermediul Obiectivelor de Dezvoltare
ale Mileniului, comunitatea internaţională abor-
dează majoritatea dimensiunilor dezvoltării
umane, inclusiv reducerea cu jumătate, până în
anul 2015, a proporţiei persoanelor care trăiesc
în sărăcie extremă. Guvernele din ţările în curs
de dezvoltare depun eforturi pentru elaborarea
propriilor strategii naţionale de eradicare a sără-
ciei, bazate pe priorităţile și nevoile locale.
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
(PNUD) susţine aceste soluţii naţionale, astfel ca
ele să devină eficiente prin asigurarea unei voci
mai puternice a oamenilor săraci, prin extinderea
accesului la oportunităţi economice și bunuri de
producţie și conexiunea programelor de reducere
a sărăciei la politicile economice și financiare ale
ţărilor. În același timp, PNUD contribuie la ac-
ţiunile de reformare a comerţului, de diminuare a
datoriei și atragere a investiţiilor, pentru a sprijini
eforturile țărilor respective în vederea eradicării
sărăciei și a punerii globalizării în serviciul săraci-
lor. Astfel, PNUD finanţează proiecte inovaţionale
pilot, conectează unele state la cele mai valoroase
practici și resurse la nivel global; promovează rolul
activ al femeilor în dezvoltare; reunește reprezen-
tanţi ai guvernelor, ai societăţii civile și ai finanţa-
torilor străini, pentru a coordona eforturile lor.
PNUD privește conceptul de sărăcie umană
ca pe o componentă a sărăciei veniturilor, accen-
tuând că echitatea, incluziunea socială, abilitarea
femeilor și respectul pentru drepturile omului
sunt importante în reducerea sărăciei.
Acţiuni de combatere a sărăciei:
– elaborarea și implementarea unor programe
de reducere a crizei economice;
– asistenţa socială preventivă și sporirea protec-
ţiei sociale a celor săraci;
– crearea de locuri de muncă;
– ridicarea salariilor la nivelul coșului minim de
consum;
– programe de alfabetizare a populaţiei privind
alimentaţia corectă.
Cum poate fi implementată strategia nați-
onală de eradicare a sărăciei în Republica
Moldova?
127
Capitolul 6

Stu d i u d e c a z
E VA L U A R E
Tinereţea și bătrâneţea: unde începe sărăcia
Suntem obișnuiţi ca, atunci când vorbim de bătrâni, să ne • Comentează fraza „Gândește
gândim, de fapt, la pensionari. În acest mod, simplificăm repre- global, acţionează local”.
zentarea pe care o avem despre concetăţenii noștri vârstnici și
• Analizează problema demo-
reducem doar la trei numărul problemelor majore cu care aceștia
grafică și a sărăciei, pornind
se confruntă: sărăcia, pensiile și problemele de sănătate. Cu o
de la aspectul lor general
pensie medie care abia depășește 500 de lei, pensionarii sunt
victime durabile ale unei sărăcii fără speranţă. Ei sunt aceia care spre cel naţional și local.
solicită primii ajutoare pentru încălzirea locuinţei și alte indemni- • Determină câteva soluţii
zaţii. Mii de bătrâni vând câte ceva de prin casă pentru a-și achita pentru rezolvarea problemei
facturile curente. demografice și a sărăciei în
Deși contribuţiile plătite la fondul de pensii par foarte mari, Republica Moldova.
din cauza salariilor mici, pensiile nu pot fi decât mici, în lipsa ori- • Realizează un PRES, pornind
căror cheltuieli de la bugetul de stat. Astfel nu se poate finanţa de la opinia: „Fiecare om este
corespunzător introducerea unei pensii minime garantate pentru responsabil de prezentul și
activitate. Deci este necesară o contribuţie din partea bugetu- viitorul său”.
lui de stat, care să suplimenteze bugetul de pensii, în condiţiile
(PRES: P – punct de vedere;
în care acesta din urmă depășește cu puţin 7 % din PIB. Pentru
comparaţie, în UE cheltuielile medii privind pensiile reprezintă R – raţionament; E – exemplu;
12,5 % din PIB. S – sumar.)
• Interesează-te la autorită-
Propune alternative de asigurare a bătrânilor, identi- ţile publice locale care este
ficând și alte surse decât bugetul statului. nivelul de sărăcie în comuni-
Selectează informații din surse suplimentare privind tatea ta. Determină cauzele
problemele demografice, ale sărăciei și subnutriției și sărăciei și propune căi de so-
propune căi de soluționare a lor la nivelul comunității. luţionare a acesteia la
Cine crezi că poartă vina pentru nerezolvarea proble- nivel local.
melor menționate la nivelul comunității?

Vârsta medie a populaţiei

pe ani și medii
Ambele sexe. (anii)

© Biroul Naţional de Statistică

128
 PROBLEME GLOBALE ALE LUMII CONTEMPORANE

2 Problema sănătăţii și a lichidării analfabetismului

Sănătatea depinde, în mare măsură, de obiceiurile și deprinderile care formează stilul de viaţă al persoa-
nelor, adică de alimentaţie, mișcarea fizică, modul nostru de viaţă (cât alcool bem sau câte ţigări fumăm), de
calitatea relaţiilor sociale. Sănătatea este mai mult decât o problemă pur medicală: ea angajează răspunderea
întregii societăţi. Destul de acută e și problema neștiinţei de carte sau a lipsei unei strategii eficiente de afir-
mare a competenţelor profesionale și civice ale cetăţenilor în comunitate.

E V O C A R E
1. Sănătatea poporului – valoare naţională
• Care sunt priorităţile
vitale ale omului?
• Cum ne putem proteja
împotriva bolilor infec-
ţioase și cu transmitere
sexuală?
• Care este pericolul an-
alfabetismului pentru
viitorul ţării și al comu-
nităţii mondiale?
Serviciile medicale de urgenţă sunt dotate cu cele mai noi
tehnologii, SMURD, România
VO C A BU L A R
Sănătate – stare de bună
funcţionare a organis- privește tot atât de mult societatea în întregime.
mului; bunăstare fizi-
că, mintală și socială.
Analfabetism – stare a 2. Medicina omului sănătos urmărește
unei persoane sau a
unei colectivități an-
alfabete; neștiință de
carte.
Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele
mai vechi preocupări ale omului. De altfel, cuvântul sănătate, care
evocă o stare atât de preţioasă fiecăruia, apare frecvent în vorbirea
curentă, nelipsind aproape niciodată cu ocazia urărilor de bine.
Adresările și scrisorile strămoșilor noștri se încheiau, de obicei,
cu urarea: Fii sănătos!
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat o definiţie oficială a sănătă-
ții, formulată astfel: sănătatea este o stare de bine complet, fizic, min-
tal și social, și nu constă numai în absenţa unor boli sau infirmităţi.
Marele endocrinolog Nicola Pende descoperea următoare-
le patru armonii în organismul sănătos:
„sănătatea este armonia funcţiunilor, așa
cum frumuseţea este armonia formelor
corpului, așa cum adevărata bunătate este
armonia sentimentelor etice și adevărata
înțelepciune este armonia intelectului”.
Ca orice alt aspect al vieţii cetăţenilor,
domeniul sănătăţii are nevoie de o ime-
diată îmbunătăţire a situaţiei existente. În
ultimii ani, nivelul scăzut al protecţiei să-
nătăţii în unele ţări duce la scăderea fertili-
tăţii și la apariția altor probleme.
De aceea, multe organizaţii neguverna-
mentale insistă ca guvernele să se implice mai activ în monitoriza-
rea sănătăţii populaţiei, ca parte a unei strategii naţionale majore.
Sănătatea nu reprezintă numai o problemă individuală, ci
Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic.
să intervină activ în apărarea sănătăţii
Promovarea unor măsuri de igienizare a mediului înconjurător
al localităților, pentru a face acest mediu cât mai favorabil sănătății
oamenilor.

129
Capitolul 6
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
„Nicolae Testemiţeanu” din Republica Moldova
Formarea unor deprinderi igienice la fie-
care persoană, folosind toate mijloacele de
instruire și educație, începând cu școala și
continuând cu mass-media. Sănătatea nu se
procură în farmacii, ci se asigură prin de-
prinderi igienice: igiena alimentară, igiena
muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc.
Îmbunătățirea condițiilor de mediu la lo-
curile de muncă și luarea tuturor măsurilor
care privesc protecția muncii.
Aplicarea unui complex de măsuri pentru
dezvoltarea normală, fizică și mintală, a copii-
lor, începând cu supravegherea femeii în tim-
pul sarcinii și continuând cu cea a copilului și
a adolescentului.
Punerea în valoare a culturii fizice (gimnas-
tică, sport), a excursiilor și a vieții în aer liber;
folosirea factorilor naturali de întărire a organis-
mului: aer, soare, munte, mare. Exercițiile fizice
reduc stresul, ne ajută să ne menținem greuta-
tea ideală, să fim mobili, fac ca inima noastră să
funcționeze mai bine și ne ajută la reducerea ni-
velului colesterolului; de asemenea, ne protejea-
ză împotriva unor îmbolnăviri serioase ca: bolile
de inimă, diabetul și congestia cerebrală.
Promovarea unei alimentații raționale,
științifice, cu combaterea atât a exceselor
alimentare, cât și a subnutriției, a dezechi-
librului în utilizarea tuturor factorilor nu-
tritivi, a preparării complicate a alimentelor,
erori care pot duce la boli de nutriție și ale
tubului digestiv.
Luarea de măsuri privind depistarea pre-
coce a unor anormalități și tendințe morbide,
înainte ca acestea să se exprime prin suferințe
sau printr-o boală declarată.
130
C U R S
3. Analfabetismul
Deși civilizaţia contemporană a înregistrat
mari progrese în domeniul educaţiei și cultu-
rii, în multe state, analfabetismul a rămas să
fie o problemă acută. Numărul neștiutorilor
de carte, în special în statele lumii a treia, con-
stituie 30–50 %, iar în unele ţări și mai mult.
Ținând seama de procesele de globalizare
din ultimii ani, analfabetismul este periculos
nu doar pentru ţările slab dezvoltate, ci pentru
întreaga comunitate umană, ducând la acuti-
zarea altor probleme globale, legate de ecolo-
gie, sărăcie, corupţie etc.
În statele în care nivelul știinţei de carte este
destul de redus, conducerile autoritare recurg
la mijloace de manipulare a cetăţenilor, care
pot fi provocaţi mult mai ușor la conflicte in-
teretnice și politice. Tot aici progresează bolile
și fărădelegea.
ONU și alte organizaţii internaţionale au
iniţiat un șir de programe menite să ridice ni-
velul știinţei de carte al oamenilor. Sunt ela-
borate programe de alfabetizare a tinerilor, se
stimulează școlarizarea copiilor.
La începutul secolului al XXI-lea, prin
conceptul de analfabetism se înțelege nu doar
neștiinţa de a scrie și a citi, ci și incompetenţa
unor persoane de a folosi raţional cunoștinţele
teoretice în situaţii practice. De exemplu, în
Republica Moldova, școlarizarea copiilor prac-
tic este realizată în proporție de 99 %, însă tot
mai mulţi se conving că au nevoie nu atât de
cunoștinţe și informaţii teoretice, cât de abili-
tăţi practice și competenţe în domeniul în care
doresc să se afirme.
Campaniile de alfabetizare rămân una dintre priorităţile
forurilor internaţionale, Africa
 PROBLEME GLOBALE ALE LUMII CONTEMPORANE
D O S A R
A. D r e p tu l l a e d u c aţ i e ș i a cce su l
l a i n f o r m aţ i a p r i v i n d s ă n ăt ate a
ș i d r e p tu r i l e s e x u a l - r e p r o d u c ti ve
În prezent, fiecare persoană își asumă mai multe
responsabilităţi, iar pentru a lua decizii mature, ea
are nevoie de informaţie și educaţie. Dreptul la in-
formaţia privind sănătatea și drepturile sexual-re-
productive este un termen relativ nou pentru socie-
tatea noastră. Orice persoană trebuie să aibă acces
la informaţia privind sănătatea și drepturile sale
sexual-reproductive. Spre exemplu, pentru a lua o
decizie independentă și liberă în privinţa unei in-
tervenţii chirurgicale, trebuie să solicităm o infor-
maţie deplină despre beneficiile, riscurile și eficien-
ţa metodelor aplicate. Având în vedere nevoia res-
pectării opiniei și convingerilor fiecărei persoane, o
astfel de informaţie trebuie să fie prezentată într-un
mod obiectiv, confidenţial și liber de stereotipuri.
Dreptul la asistenţă medicală și ocrotirea sănă-
tăţii este bine cunoscut, dar, ţinând cont de situaţia
socioeconomică dificilă din republică, respectarea
lui lasă de dorit. Totuși, statul trebuie să asigure ce-
tăţenilor săi un nivel minim de asistenţă medicală.
O astfel de asistenţă trebuie să fie accesibilă, atât
din punct de vedere financiar, cât și demografic, și
să fie acordată având la bază principiile de confi-
denţialitate și respectare a demnităţii persoanei.
Toate persoanele trebuie să aibă acces la noile
tehnologii, sigure și eficiente. Nimănui nu-i poa-
te fi refuzat accesul la astfel de tehnologii dacă
aceasta ar putea avea efecte benefice asupra să-
nătăţii. În același timp, având în vedere apariţia
multiplelor preparate și a unor tehnologii noi, nu
trebuie să uităm de dreptul nostru de a cere de
la persoanele competente o informaţie deplină
despre calitatea noilor preparate și efectele lor
negative asupra sănătăţii omului.
Crezi că femeile au întreprins pași serioși
pentru a-și promova egalitatea în drepturi
cu bărbaţii?
Puţine tragedii din istoria umanităţii i-au
alarmat pe oameni într-o asemenea măsură ca
SIDA. De ce? Pornind de la spusele gânditoru-
lui Leon Daubet: „Epocile istorice au propriile
boli: secolul XIV – ciuma; secolul XVI – sifi-
lisul; secolul XIX – tuberculoza; secolul XX
– cancerul; secolul XXI – SIDA…”, analizează
riscul bolilor cu transmitere sexuală mai ales
pentru persoanele tinere.
B . S I DA – s i n d r o mu l
i mu n o d e f i c i e nţ e i d o b â n d i te –
b o a l a s e co l u l u i a l X XI - l e a
La sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut, me-
dicii americani au depistat cazuri rare de îmbol-
năvire legate de dereglarea sistemului imunitar.
În 1981, această boală a fost numită SIDA.
Pătrunzând în organism, virusul se înmulţește
și atacă leucocitele. În prima etapă, omul pare să-
nătos, dar devine o sursă de molipsire pentru alţii.
În cea de a doua etapă de evoluţie, care începe pes-
te câţiva ani, simptomele se conturează. Se observă
o slăbire a organismului, astenie, virusul afectând
sistemul imunitar în așa fel, încât organismul nu
poate rezista nici la cele mai ușoare boli. În etapa
a treia, bolnavul este afectat de o maladie rară sau
chiar de câteva, din cauza cărora moare.
Actualmente, bolnavi de SIDA există în toa-
te statele lumii, inclusiv în Republica Moldova.
Până în anul 2007, în Republica Moldova au fost
înregistrate peste 3,5 mii de persoane seropoziti-
ve, majoritatea lor fiind fără ocupaţie, aflându-se
în penitenciare și ducând un mod de viaţă nesă-
nătos. 71 % au vârsta sub 30 de ani.
HIV/SIDA este o maladie incurabilă, deși exis-
tă preparate experimentale care pot încetini pro-
cesul de avansare a bolii.
Câteva ţări occidentale, dar și China, au reușit
totuși să reducă BST prin prevenire și educaţie.
În multe comunităţi sunt iniţiate programe edu-
caţionale. Astfel, riscul de îmbolnăvire de bolile
cu transmitere sexuală depinde în mare măsură
de comportamentul persoanelor și poate fi redus
prin practicarea unui mod de viaţă sănătos.
Marele baschetbalist american Earvin „Magic”
Johnson este cunoscut prin faptul că a reușit
să se vindece de HIV/SIDA
131
Capitolul 6

Stu d i u d e c a z
În secolul al XXI-lea, pedagogia pentru competenţe E VA L U A R E
ia locul pedagogiei pentru cunoștinţe
• Determină locul proble-
În ultimii ani, în multe state sunt elaborate programe de per-
melor privind sănătatea și
fecţionare a sistemului educaţional, accentul punându-se pe
analfabetismul printre cele-
formarea la tineri a unor competenţe cu caracter de integrare
lalte probleme globale ale
în comunitate. Absolvenţii școlilor se conving tot mai mult că
cunoștinţele capătă valoare deplină doar dacă sunt integrate omenirii.
în structuri de aplicaţie, împreună cu abilităţile și atitudinile, în • Stabilește consecinţele
rezolvări de probleme și situaţii create de existenţa cotidiană. În răspândirii bolilor infecţi-
realitate, învăţământul poartă încă un caracter academic. oase și cu transmitere
Principiul fundamental după care se conduce procesul edu- sexuală pentru viitorul
caţional este cel al participării active și conștiente a copilului la omenirii.
asimilarea cunoștinţelor și la formarea personalităţii sale. Devenit
• Elaborează un proiect de
subiect al educaţiei, el se dezvoltă prin acţiuni, prin activita-
consolidare a sănătăţii po-
te personală. Elevul nu trebuie să-și însușească în mod pasiv
pulaţiei în comunitatea ta.
cunoștinţele, ci să joace un rol activ, dezvoltându-și tehnici pe
care le va aplica în învăţare și datorită cărora își va mări șansele • Exprimă-ţi părerea cu privi-
de reușită. Învăţarea prin acţiune stimulează gândirea și trăirile re la următoarea aserţiune:
individului, astfel încât se ajunge la o modalitate comprehensivă „Analfabetismul ieri era în-
de a evalua personal o serie de valori. ţeles drept neștiinţă de car-
Astfel, se simte tot mai mult necesitatea de a trece la un învă- te, iar azi, ca incompetenţa
ţământ de calitate. Predarea-învăţarea de calitate se realizează nu indivizilor de a se descurca
pentru a-i pune pe elevi să îndeplinească cerinţele profesorului, în viaţă”.
ci pentru că este un serviciu acordat elevului ca să-și formeze
propriul destin. Totodată, este important și faptul că învăţarea
elevului ar trebui să se sprijine pe educaţia incluzivă – rezolvarea Analizează situația tineri-
problemelor de perspectivă –, și nu pe educaţia remediară – re- lor. Cu ce probleme se con-
zolvarea unor probleme deja existente. fruntă aceștia?

Absolvenţi pe tipuri de instituţii de învăţământ și pe ani în Republica Moldova

Gimnazii
Licee/școli medii de cultură generală/instituţii de învăţământ secundar profesional
Colegii
Instituţii de învăţământ superior

© Biroul Naţional de Statistică

132
 PROBLEME GLOBALE ALE LUMII CONTEMPORANE

3 Studiu de caz: Încălzirea globală și efectele ei

Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei
în imediata apropiere a solului, precum și ale apei oceanelor. Temperatura medie a aerului în apropierea
suprafeţei Pământului a crescut în secolul al XX-lea cu 0,74 ±0,18 °C.
Încălzirea globală determină sau va determina ridicarea nivelului mării, extreme climatice, topirea gheţarilor,
extincţia a numeroase specii și schimbări privind sănătatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii globale
se duce o luptă susţinută, al cărei aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto
privind reducerea emisiei poluanţilor care influenţează viteza încălzirii.
Efectul de seră zelor ultraviolete posibilitatea să treacă foarte
Una dintre cele mai importante probleme ușor. Ajungând la suprafața solului, aceste raze
ecologice globale este efectul de seră, fenomen se transformă în energie termică, iar energia ter-
descoperit de Joseph Fourier încă în anul 1824. mică de la suprafața solului trece prin acest strat
Cauza principală a acestui fenomen constă în mult mai greu.
aceea că cantități enorme de dioxid de carbon și
de alte substanțe cu efect de seră se acumulează Cauzele şi efectele încălzirii globale
în stratul aerian formând o „plapumă”. Cauza procesului ține de faptul că încălzi-
Efectul de seră este procesul de încălzire a rea se datorează activității umane, în special
planetei din cauza radiației reflectate de aceas- prin eliberarea de gaz carbonic în atmosferă
ta. În condițiile prezenței unor gaze cu efect prin arderea de combustibili fosili.
de seră în atmosferă, o parte semnificativă a Grupul interguvernamental de experți în
radiației va fi reflectată înapoi spre suprafață. evoluția climei Intergovernmental Panel on Cli-
Principalul element responsabil de produce- mate Change afirmă că „cea mai mare parte a
rea efectului de seră sunt vaporii de apă (70 %), creșterii temperaturii medii în a doua jumăta-
apoi urmează dioxidul de carbon (9 %), metanul tea a secolului al XX-lea se datorează probabil
(9 %) şi ozonul (7 %). În ultimele 5–6 decenii creșterii concentrației gazelor cu efect de seră,
au fost emise în atmosferă cantități foarte mari de proveniență antropică”.
de dioxid de carbon și de metan, care au redus
permeabilitatea atmosferei pentru radiațiile ca-
lorice reflectate de Pământ spre spațiul cosmic.
Acest lucru a dus la începerea așa-numitului fe-
nomen de încălzire globală.
Conform unui studiu din anul 2007, 22 %
din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră
provin din agricultură, un procent similar celui
din sectorul industrial. Creșterea vitelor, mai Industrializarea a adus bunăstare, dar şi poluare
ales transportul și hrănirea acestora, se află la
originea a 80% din emisiile de gaze cu efect de Efectele asupra atmosferei se manifestă prin
seră provenite din agricultură. creșterea vaporizației, a precipitațiilor și a nu-
Proprietățile unor substanțe, precum freonii, mărului de furtuni. Creșterea temperaturii duce
metanul, etanul, oxizii de azot, hidrogenul, apa la sporirea cantității de vapori de apă care poa-
sunt de așa natură, încât ele, prin sine, dau ra- te fi conținută în atmosferă. Deși, în secolul al
XX-lea, vaporizația s-a redus ca urmare a întu-
necării globale, în perioada actuală, vaporizația
crește datorită încălzirii oceanelor. Pentru a se
realiza echilibrul circuitului apei în natură, tre-
buie să crească și nivelul precipitațiilor. Aceasta
poate duce la intensificarea eroziunii în unele
Semnarea Protocolului de la Kyoto (1997)
zone, ceea ce poate duce chiar la deșertificare.

133
Capitolul 6
Majorarea temperaturii poate provoca
topirea ghețarilor, astfel că nivelul oceane-
lor poate crește până la 6 m. Vârsta medie
a ghețurilor arctice a scăzut în perioada
1988–2005 de la 6 la 3 ani. Încălzirea cli-
mei în această regiune este de cca 2,5 °C
(în loc de 0,7 °C în medie pe planetă), iar
grosimea medie a ghețurilor a scăzut cu
40 % în perioada 1993–1997 față de perioa-
da 1958–1976.
A. Gândim global, acţionăm local
Sunt o mulţime de proiecte în care se im-
plică tinerii, dar cele ecologice au o rezonan-
ţă aparte. Unul dintre ele se referă la schim-
bările climatice. Cine e vinovat?
Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat im-
plicarea cetăţenilor din întreaga lume în im-
plementarea unui proiect mondial, prin care
ar trebui să fie luate măsuri pentru a preveni
procesul de încălzire globală. Reprezentanţii
ONU se adresează către cetăţenii din toate
statele lumii să se implice în discutarea pro-
blemei efectelor încălzirii globale.
Tinerii se pot implica în mai multe acţiuni
cu extindere în comunitate: dezbateri publice
pe teme cu caracter controversat; acţiuni eco-
logice; miniproiecte; redactarea de fotoese-
uri; demersuri către aleşii locali; întâlniri cu
persoanele-resursă; publicarea unor articole
în mass-media, producerea de materiale video;
jocuri video; site-uri; bloguri etc.
Economice (concurenţa pentru noi resurse)
Asigurări (creșterea nr. de catastrofe)
Perturbaţii în transport
Consecinţele
încălzirii globale
Inundaţii, dezastre naturale
Măsuri de
stopare
Economia de energie
Folosirea biomasei
Producţia
..............................
..............................
134
D O S A R
B. Co nt r ove r s e cu p r i v i r e l a
încălzirea globală
1. „Nu există un răspuns comun al oamenilor de
știință la întrebarea dacă oamenii sunt cei care cau-
zează schimbările climatice.”
2. „Multe lucruri pot afecta climatul – așa că nu
are niciun sens să ne facem prea multe probleme în
legătură cu CO2 .”
3. „Variațiunile climatice în timp sunt normale,
așa că schimbările pe care le observăm acum fac par-
te dintr-un ciclu natural.”
4. „Gaura din stratul de ozon provoacă încălzirea
globală.”
5. „Nu putem face nimic în legătură cu criza me-
diului. Este deja prea târziu.”
6. „Straturile de gheață din Antarctica își sporesc di-
mensiunile, așa că, pesemne, nu este adevărat că încăl-
zirea globală face ghețarii și banchizele să se topească.”
7. „Avertismentele oamenilor de știință provin nu-
mai din faptul că orașele rețin căldura și nu au nimic
de-a face cu gazele de seră.”
8. „Încălzirea globală este ceva bun, pentru că ne
va scăpa de iernile reci și va face ca plantele să crească
mai repede.”
9. „Încălzirea globală este rezultatul prăbușirii unui
meteorit în Siberia la începutul secolului al XX-lea.”
10. „Temperaturile nu cresc peste tot, așa că încăl-
zirea globală este un mit.”
Care din prejudecăţile de mai sus au un temei?
Cu care din ele nu eşti de acord? Argumentează
răspunsul folosind exemple concrete din viaţa
cotidiană.
Politice (divergenţele dintre state)
Sănătate, creșterea mortalităţii
Apărare, acutizarea conflictelor
Migraţia populaţiilor
Energiile alternative
Energia nucleară
Colaborarea mai strânsă dintre state
..............................
 PROBLEME GLOBALE ALE LUMII CONTEMPORANE

4 Sinteză și evaluare
I . R E Ţ I N E !
• În epoca contemporană, odată cu progresele înregistrate în diverse domenii sociale, economice, politice şi
culturale, omul și-a demonstrat și marea sa capacitate distructivă, ceea ce a dus la apariţia unor probleme
cu caracter global.
• Societatea se confruntă cu un șir de probleme globale, de soluţionarea cărora depinde asigurarea viitorului
umanităţii: ecologice, demografice, ale sărăciei și subnutriţiei, analfabetismului, terorismului, traficului de fiin-
ţe umane, încălcării flagrante a drepturilor și libertăţilor omului, discriminării rasiale și de gen etc.
• Problemele globale, având un caracter planetar, nu pot fi
ignorate, acestea constituind un pericol pentru viaţa și să-
nătatea oamenilor.
• În soluţionarea problemelor globale ar trebui să se implice
fiecare persoană care conștientizează pericolele în cauză
atât pentru sine, cât și pentru umanitate în general.
• Astăzi ca niciodată este nevoie de conjugarea eforturilor tuturor popoarelor, de o comunicare eficientă și cola-
borare atât la nivel de state, organizaţii, comunitate, cât și de indivizi.
• Savanţii și experţii în domeniu îi încurajează pe oameni să gândească global și să acţioneze local, pentru pre-
venirea unui dezastru general.

I I . G Â N D I R E C R I T I C Ă
• Care sunt cauzele apariţiei problemelor globale ale omenirii?
• De ce nesoluţionarea unei probleme globale poate agrava altele?
• Cum pot fi soluţionate problemele economice la nivel de întreprindere, de state naţionale şi la nivel
interstatal?
• Care problemă, din cele menţionate mai jos, ar trebui soluţionată în primul rând. Argumentează alegerea:
- explozia demografică din ţările Sudului;
- probabilitatea unor schimbări şi perturbări profunde ale
climei planetei;
- precaritatea siguranţei alimentare globale;
- dubiile privind disponibilităţile de energie;
- conflictele militare şi problema dezarmării;
- sărăcia şi subdezvoltarea;
- problema datoriei externe;
- problemele mediului (probleme ecologice, ameninţarea distrugerii nucleare etc.).

I I I . U T I L I Z A R E A A D E C VA T Ă A
L I M B A J U L U I D E S P E C I A L I T A T E
Continuă ideea, formulând 8-10 propoziţii: „Problemele globale ale omenirii includ chestiuni ce vizează
întreaga umanitate. Ele constituie un pericol pentru prezentul şi viitorul întregii omeniri. Aceste probleme
pot fi soluţionate numai cu participarea tuturor ţărilor şi popoarelor, precum şi…”
135
 Capitolul 6

I V . R E L A Ţ I A C A U Z Ă - E F E C T
Determină relaţia dintre problemele globale ale omenirii şi problemele locale ale comunităţii sau individuale
ale omului. Cum pot fi soluţionate problemele mai mari, gândind global, dar acţionând local? Crezi că, soluţio-
nând anumite probleme globale, vor fi soluţionate direct şi problemele comunităţii sau ale individului?

V . S T U D I E R E A I Z V O A R E L O R
Precizează care au fost consecinţele destrămării URSS pentru Republica Moldova.
Analizează textul şi structurează ideea creării unui club de discutare a problemelor la nivel local.
„Dacă Clubul de la Roma are vreun merit, acesta este întâietatea în a se răzvrăti împotriva ignoranţei
sinucigașe a omenirii cu privire la adevărata ei condiţie”, afirmă dr. Aurelio Peccei.

Clubul de la Roma a fost fondat în aprilie 1968 de către Aurelio Peccei, industriaș, ex-președinte al com-
paniei Fiat, și Alexander King, om de știinţă scoţian. În 1968, Aurelio Peccei, împreună cu câţiva industriași,
înalţi funcţionari internaţionali, savanţi și filosofi, s-au reunit pentru a aborda în comun ideile lor și a examina
complexele subiecte legate de viitorul planetei.
Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o orga-
nizaţie care are scopul de a supune atenţiei întregii lumi diverse
aspecte referitoare la viitorul planetei. El este compus din oameni
de știinţă, economiști, oameni de afaceri, înalţi funcţionari publici,
șefi de stat și foști șefi de stat de pe toate cele cinci continente.
Scopul principal al grupului este de a rezolva problemele le-
gate de industria naţională și internaţională. Cercetările pe care
iniţiatorii Clubului de la Roma le-au întreprins cu privire la viitorul
industriei și al economiei, ignorarea unor tendinţe mondiale ne-
faste, în special a celor legate de risipa de resurse, care sunt prin-
cipala cauză a crizei actuale, au dus la acuzarea lor că urmăresc regionalizarea și unificarea întregii lumi.
S-au înfiinţat centre, instituţii, organisme orientate spre câte o singură temă: mediul, populaţia, hrana, apa,
educaţia. Au fost identificate problemele globale ale omenirii, de la climă și resurse naturale, până la marile dez-
echilibre economice dintre societăţile privilegiate și cele în curs de dezvoltare (foamete, sărăcie și boli).
Încă de la începutul activităţii sale, Clubul de la Roma a sugerat alocarea unor investiţii masive în educaţie, care
este un factor-cheie în soluţionarea acestor probleme. El a scos în evidenţă două aspecte de importanţă crucială
ale globalizării, plecând de la faptul că planeta se află în faţa unei mari dileme: în timp ce resursele planetei sunt
limitate, dorinţele, ambiţiile sau tendinţele ca acestea să fie consumate sunt nelimitate.

V I . A U T O D E Z V O L T A R E
Formulează câte o soluţie pentru rezolvarea la nivel local a problemelor globale:
• statutul refugiaţilor;
• poluarea mediului ambiant;
• conflictele interumane;
• asigurarea cu resurse energetice;
• decalajul dintre statele în curs de dezvoltare şi cele înalt dezvoltate;
• lichidarea analfabetismului;
• eradicarea sărăciei.
136

View publication stats