Spania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Spania
Regatul Spaniei
Reino de España

Drapelul Spaniei Stema Spaniei[*]

Deviză: Plus Ultra

(Mai departe)

Imnul național: Marcha Real

(Marșul Regal)

MENIU

0:00

Localizarea Spaniei

Geografie
Suprafață
- totală 505.370 km² (locul 51)
Apă (%) 1,04 %
Cel mai înalt punct Teide (3.718 m)
Cel mai jos punct Mina de Las Cruces[*][5](-
107 m)
Cel mai mare oraș Madrid
Vecini Andorra
Portugalia
 Maroc
Gibraltar
Franța
Fus orar CET (UTC+1)
Ora de vară CEST (UTC+2)
Populație
Populație
- Recensământ 2013 47.129.783
Densitate 92 loc/km²
- Estimare 2014 46.704.310 (locul 28)
Limbi oficiale spaniolă2
Etnonim spaniol
Guvernare
Sistem politic Monarhie constituțională
Regele Spaniei(d) Felipe al VI-lea
Prim-ministru Pedro Sánchez
Legislativ Cortes Generales
Camera superioară Senado (Senat)
Camera inferioară Congreso de los
Diputados(Congresul Deputaților)
Capitala
Madrid
Istorie
Stat independent
Formare secolul XV
Uniune 1516
Unificare 1469
De iure 1716
De facto 1812
Aderare la UE 1 ianuarie 1986
Economie
PIB (PPC) 2011
- Total 1.414 miliarde $[1]
- Pe cap de locuitor 30.741 $[1] (locul 28)
PIB (nominal) 2011
- Total 1.394 miliarde $[1] (locul 12)
- Pe cap de locuitor (locul 26)30.315 $[1]
Gini (2005) 34.0 [4] (mediu)
IDU (2011) ▲ 0.883[2] (foarte înalt[3])
(locul 23)
Monedă euro ( EUR )
Coduri și identificatori
Cod CIO ESP
Cod mobil 214
Prefix telefonic +34
ISO 3166-2 ES
Domeniu Internet .es4
 1: Numele țării în limbii cooficiale:

 catalană: Regne d'Espanya

 galiciană: Reino de España

 araneză: Regne d'Espanha

 bască: Espainiako Erresuma

2: Sunt cooficiale: catalana în Catalonia, Insulele Baleare și Comunitatea

Valenciană, galiciana în Galicia, araneza în Catalonia și basca în Țara
Bascilor și Navarra.
3:Insulele Canare: UTC/UTC+1.

4: Se poate și folosi domeniul .eu, pentru că Spania face parte

din Uniunea Europeană.

Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Spania (vedere din satelit)

Regatul Spaniei (spaniolă Reino de España) sau Spania (spaniolă España; pronunție spaniolă: /es
ˈpaɲa/) este o țară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. Este constituită în statul
social și democratic de drept, al cărui formă de guvernământ este monarhia constituțională. Are capitala
la Madrid. În nord-est se învecinează cu Franța și Andorra, de-a lungul Munților Pirinei. Face parte
din Peninsula Ibericăîmpreună cu Portugalia și Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri, situate
unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) și celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De
asemenea, de Spania aparțin două mici teritorii din nordul Africii (care includ orașele
autonome Ceuta și Melilla), precum și enclava Llivia din Pirinei. Spania are o suprafață de 505 370 km²,
fiind a patra țară a continentului după mărime, precedată de Rusia, Ucraina și Franța. Cu o altitudine
medie de 650 de metri deasupra nivelului mării, este a doua cea mai muntoasă țară
a Europei după Elveția. Conform recensământului din 2007, populația sa este de 45.200.737 de locuitori.
Omul modern a ajuns pentru prima dată în Peninsula Iberică acum aproximativ 35.000 de ani. Diferite
culturi iberice, precum cea feniciană, greacă și cartagineană au dezvoltat așezări pe peninsulă, până când
acestea au intrat sub dominație romană în jurul anului 200 Î.Hr.[6] La sfârșitul Imperiului Roman de Apus,
confederațiile tribale germanice din Europa Centrală au invadat peninsula Iberică și s-au stabilit pe
tărâmuri relativ independente în provinciile vestice. Vizigoții, un popor migrator din Europa de Est, au venit
în Spania în anul 511, și mai târziu au reușit să creeze Regatul Vizigoților. Acesta a fost cucerit mai târziu
de mauri (popor islamic din evul mediu), cu excepția zonei de nord, unde la scurt timp după aceea a
început un proces cunoscut sub numele de Reconquista.[7] Aceste teritorii au fost complet recucerite de
regii catolici abia opt secole mai târziu, în anul 1492. În perioada modernă timpurie, Spania a devenit unul
din primele imperii globale, lăsând o mare moștenire culturală și lingvistică în America Latină, care include
peste 500 de milioane de vorbitori de limbă spaniolă.
În perioada modernă din secolul al XIX-lea, Spania a pierdut coloniile din America. În Primul Război
Mondial, Spania a fost neutră iar mai târziu în 1936, a izbucnit Războiul Civil Spaniol, la sfârșitul căruia
generalul Francisco Franco a ieșit victorios și a devenit dictator. După sfârșitul regimului Franco în 1975,
Spania a devenit o monarhie, apoi o monarhie constituțională în 1978, când o nouă constituție a fost
adoptată. în 1986, Spania a aderat la Comunitatea Europeană, care a devenit mai târziu Uniunea
Europeană.
Spania este o democrație parlamentară și monarhie constituțională,[8] în care Regele Felipe VI este șef de
stat. Spania este o țară dezvoltată[9], fiind a 14-a economie a lumii din punct de vedere al PIB-ului nominal.
De asemenea, Spania se poziționează bine în diverse alte clasamente internaționale, având un
nivel foarte ridicat de dezvoltare umană[10] și un nivel relativ scăzut de corupție.[11] Spania este un membru
al ONU, Uniunea Europeană, Zona Euro, Consiliul Europei, Organizația Statelor Ibero-
Americane, NATO, OECD, Spațiului Schengen, OMC și multe alte organizații internaționale.

Cuprins

 1Etimologie

 2Istorie

o 2.1Epocă preromană

o 2.2Imperiul Roman și invaziuni germanice

o 2.3Iberia musulmană

o 2.4Căderea conducerii musulmane și unificare

o 2.5Imperiul Spaniol

o 2.6Războaiele napoleoniene

o 2.7Războiul contra Statelor Unite și industrializare

o 2.8Secolul XX

o 2.9Spania contemporană

 3Geografie

o 3.1Relief

o 3.2Climă

o 3.3Mediul înconjurător

 4Frontiere

 5Demografie

o 5.1Educație

o 5.2Minorități naționale

o 5.3Grupuri etnice
 o 5.4Limbă

o 5.5Sănătate

o 5.6Religie

o 5.7Aglomerări urbane

 6Politică

o 6.1Politică externă

o 6.2Organizare administrativ-teritorială

o 6.3Armată

 7Economie

o 7.1Agricultură

o 7.2Industrie

o 7.3Servicii

o 7.4Transport

o 7.5Turism

 8Cultură

o 8.1Arhitectură și arte plastice

o 8.2Patrimoniu

o 8.3Cinematografie și televiziune

o 8.4Muzică

o 8.5Sport

 8.5.1Fotbaliști renumiți

 9Diverse subiecte

 10Vezi și

 11Note

 12Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Originea numelui Hispania.
Numele „Spania” este derivat din „Hispania”, numele în latină cu care romanii se refereau la toată
peninsula, și pe care l-au preluat din grecul „Hispanía” (accent pe „i”, ca și în cazul „României”), utilizat de
către Artemidor din Efes (secolul I î.Hr.), autorul celei mai vechi hărți a Occidentului, în care descrie
amănunțit Hispania romană.
Originea termenului „Hispania” este atribuit fenicienilor, prima civilizație non-iberică, care a ajuns în
peninsulă pentru a-și extinde comerțul și care a fondat, între altele, orașul activ cel mai vechi din Occident.
În limba lor punică l-au numit Isephanim, „Coastă de iepuri”. Iepurii se găseau și încă se găsesc în
abundență în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea
Hispaniei ca o doamnă așezată, cu un iepure la picioarele ei.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Spaniei.
Începând cu secol IX î.Hr., celții, fenicienii, grecii și cartaginezii au intrat în Peninsula Iberică, urmați
de Republica Romană, care a ajuns în secolul II î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia și sistemul juridic
dăinuie din perioada romană. Cucerită de vizigoți în secolul V d. Hr. și atacată de mai multe ori
în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început să se formeze după Reconquista,
eforturile de a-i elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În 1478 Regina Elisabeta I a Castiliei a
întărit inchiziția spaniolă, instituție interzisă abia în 1834, în timpul domniei Elisabetei a II-a. În 1492 a fost
finanțată prima călătorie pe Atlantic a lui Cristofor Columb, spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea
Spaniei din zilele noastre a fost completă. Totuși, proiectul monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga
Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit, când Filip al II-lea a devenit rege al Portugaliei în 1580, și al
celorlaltor regate iberice (colectiv cunoscute ca și "Spania" care nu era pe atunci un stat unificat). În 1640,
poliția centralistă a Contelui de Olivaresa provocat războaie în Portugalia și Catalonia: Portugalia a devenit
un regat independent din nou, iar Catalonia s-a bucurat de o independență asistată de Franța, dar pentru
scurt timp.
În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică națiune din Europa, datorită bunăstării derivate
din colonizarea spaniolă a Americilor. Dar o serie de războaie lungi și costisitoare și revolte a început
declinul puterii Spaniei în Europa. Controversa asupra succesiunii la tron a consumat țara în secolul
XVIII (vezi Războiul Spaniol de Succesiune – important, un stat spaniol centralizat a fost stabilit doar după
acest război), prin ocupația din partea Franței în timpul erei napoleonice la începutul anilor 1800, și a
condus la o serie de conflicte armate și revolte între liberali și suporterii Vechiului Regim în mare parte
a secolului XIX; un secol care a reprezentat și pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi,
culminate în Războiul Spano-American din 1898.
Secolul XX inițial a adus puțină pace; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol și a Guineei
Ecuatoriale a fost probată ca și un substitut al pierderilor din Americi. O perioadă de dictatură (1923-1931)
s-a încheiat prin stabilirea celei de A Doua Republică Spaniolă.Creșterea polarizării politice, combinata cu
cresterea violenței neverificate, a dus la izbucnirea Războiului Civil Spaniol în iulie 1936. Urmând victoria
forțelor sale naționaliste în 1939, generalul Francisco Franco a condus o națiune epuizată politic și
economic.
Totuși, în anii 1960 și anii 1970, Spania a fost transformată gradual într-o economie industrială modernă cu
un sector de turism în creștere. După moartea dictatorului Generalul Franco în noiembrie 1975, succesorul
său desemnat personal, Prințul Juan Carlos și-a asumat titlurile de rege și de conducător al statului. El a
jucat un rol important în ghidarea Spaniei spre un stat democratic modern, mai ales în opoziția unei
încercări de coup d'etat în 1981. Spania a aderat la OTAN în 1982și a devenit membră a Uniunii
Europene în 1986. După moartea lui Franco, vechilor naționalități istorice – Țara
Bascilor, Catalonia și Galicia – li s-a dat o autonomie mare, care, s-a extins spre toate regiunile spaniole.
Vezi și: Regii Spaniei.
Peninsula Iberică trecuse deja printr-o lungă istorie de locuire umană la sfârșitul secolului al III-lea a.Chr.,
când romanii au subjugat celții, ibericii și bascii care trăiau aici. Regiunea a rămas o regiune romană până
ce vizigoții au invadat locul la începutul secolului al V-lea. De-a lungul următoarelor trei secole, regiunea a
devenit creștină, dar în anul 711 o invazie în Marocul aflat la sud a pus bazele a ceea ce urma să fie o
civilizație islamică înfloritoare, care a durat șase secole.
Epocă preromană[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Iberia preromană.
Grotă de carst din Atapuerca.
Cercetările arheologice din Atapuerca au indicat că Peninsula Iberică fusese locuită de mai bine de un
milion de ani[12]. Popoarele moderne (așa-numiți cro-magnoni) au început să vină în teritoriul Spaniei
contemporane acum aproape 35.000 de ani. Cele mai cunoscute artifacte ale acelor oameni preistorici
sunt picturi renumite din grota Altamira din Cantabria, care au fost create în jurul anulul 15.000 î.Hr.. În
afară de aceasta, dovezi arheologice din Los Millares (Almería) și din El Argar (Regiunea Murcia)
sugerează că acele culturi dezvoltate au locuit și în partea meridională a peninsulei în timpul neoliticului și
al epocii bronzului.
Principalele popoare istorice ale peninsulei au fost ibericii, care au locuit în partea mediteraneană, și celții,
care au locuit în partea atlantică. În interiorul Penisulei Iberice, unde ambele culturi erau în contact, o
cultură combinată, cunoscută ca celtberici, a existat. Adițional, bascii au locuit în jurul Pirineilor. Celelalte
grupuri etnice au trăit pe lângă coastele Andaluziei.
Între 500 î.Hr. și 300 î.Hr grecii și fenicienii au fondat primele colonii pe coaste, punând bazele pentru
multe orașe contemporane. Cartaginezii au controlat o parte a Peninsulei Iberice în timpul Războaielor
Punice. După ce romanii i-au învins, a început o nouă epocă din istoria Spaniei, a cărei efect se resimte și
astăzi[13].
Imperiul Roman și invaziuni germanice[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Hispania.

Teatru roman din Mérida.

În timpul celui de-al doilea război punic, Imperiul Bizantin
a câștigat colonii cartagineze de pe coasta mediteraneană (de la 210 î.Hr. la 205 î.Hr.), aducând sub
stăpânire romană aproape întreagă Peninsula Iberică, stăpânire care a durat mai mult de 500 de ani[14].
Populația indigenă celtă și iberică a fost romanizată, iar conducătorii locali erau recunoscuți ca membri ai
clasei aristocratice romane[13].
Romanii au ameliorat orașele existente, precum Lisabona (Olissis Bona) sau Tarragona (Tarraco) și au
înființat orașe noi precum Zaragoza (Caesaraugusta), Mérida (Augusta
Emerita), Valencia (Valentia), León (Legio Septima), Badajoz (Pax Augusta) sau Palencia (Παλλαντία /
Pallantía). Datorită tutelei romane economia peninsulei s-a dezvoltat. Hispania a servit
ca grânar imperiului. Limanele sale au exportat aur, lână, ulei de măsline și vin. Producția agricolă a
crescut după introducerea sistemului de irigare. Creștinismul a fost introdus în Hispania în secolul I și a
devenit foarte popular în special în orașe în secolul II[13]. Majoritatea limbilor (o excepție fiind basca) vorbite
în peninsulă, religia și bazele legilor contemporane provin din această epocă.
Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman
decăzuse[14]. Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții
romanizați au întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul
Vizigot a cucerit Regatul Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud, ocupând de fapt întreagă peninsulă[13].
Iberia musulmană[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Iberia musulmană.

O artă de olărie a fost bine dezvoltată în Al-Andalus. Aici detaliu din colecție din Alhambra, Córdoba.
În secolul VIII, aproape întreaga Peninsulă Iberică a fost cucerită (711-718) de către berberi (vezi și mauri)
din Africa de Nord. Aceste cuceriri făceau parte din expansiunea politic-teritorială a imperiului islamic
al umaiazilor. Doar câteva zone din munții Iberiei nordice și-au păstrat independența, ocupând teritorii
acum incluse în cadrul comunităților autonome Aragon, Asturia și Navarra.
Sub conducere musulmană, creștinii și evreii erau recunoscuți ca „popoarele cărților” și s-au bucurat de
libertatea de a-și practica religiile respective, dar fiind dhimmi, s-au confruntat cu un număr de discriminări
și pedepse obligatorii din cauza religiei lor.[15]. Numărul celor convertiți la islam a crescut în mod constant.
În urma conversiunilor masive din secolele X și XI, se crede că musulmanii au întrecut în număr creștinii
pe teritoriile care au rămas sub conducere islamică[16].
Comunitatea musulmană din Peninsula Iberică a fost ea însăși diversă și caracterizată de tensiuni sociale.
Berberii din Africa de Nord, care au fost un component esențial al armatelor invadatoare, au intrat în
conflict cu conducerea arabă din Orientul Mijlociu. Cu timpul, grupuri mari de mauri s-au instalat în
valea râului Guadalquivir, pe coastele valenciene și (spre sfârșitul acestei perioade) în regiunea muntoasă
a Granadei[16].
Córdoba, capitala califatului a fost cel mai mare și cel mai bogat oraș al Europei medievale. Comerțul în
bazinul mediteranean și schimbul cultural au prosperat. Musulmanii au importat o tradiție intelectuală
bogată din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Savanți evrei și musulmani au reînviat și extins predarea
greacă clasică în Europa Occidentală. Culturile romanizate și cele islamice ale Peninsulei Iberice au
acționat una asupra altuia în moduri foarte complexe, având ca rezultat conturarea culturii distinctive a
regiunii[16]. În afara orașelor, unde a locuit majoritatea populației, a fost păstrat sistemul de proprietate a
pământului de pe vremea romanilor, deoarece conducătorii musulmani nu au deposedat moșierii.
Introducerea metodelor agricole și a cerealelor noi a rezultat în dezvoltarea și expansiunea remarcabilă
a agriculturii.
În secolul XI posesiunile musulmane s-au împărțit în regate taife rivale, ce a permis Regatelor Creștine să
se extindă și consolideze[16]. Venirea almoravizilor și a almohazilor a cauzat restaurarea stăpânirii islamice
în Peninsula Iberică, introducând o formă mai puțin tolerantă a islamului. Totuși, statul almohazilor nu a
putut să reziste împotriva puterii militare în creștere a creștinilor [13].
Căderea conducerii musulmane și unificare[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Reconquista, Regatele Creștine, Coroana Castiliei și Coroana Aragonului.
Regatele Creștine: Castilia (și León), Portugalia, Aragon și Navarra în 1360.
Termenul Reconquista (spaniolă Recucerire) este folosit pentru a descrie o perioadă de multe secole a
expansiunii Regatelor Creștine spre sud. Se presupune că reconquista s-a început după bătălia de la
Covadonga din 722, când forțele creștine au învins musulmani, rezultând în formarea Regatului Asturiei.
Forțele musulmane au traversat Pirineii, dar fură învinse în bătălia de la Poitiers în Franța occidentală. Pe
urmă, s-au retras la poziții mai sigure în Iberia, având frontiere marcate de fluviile Ebro și Duero.
În 839 musulmani au fost expulzați din Galicia, o regiune unde s-a aflat un centru religios și țelul multor
pelerinaje, Santiago de Compostela. Imediat după recucerirea Galiciei, forțele francice au fondat statele
creștine sur din Pirinei. Aceste țări au devenit așa numitele Regate Creștine, iar teritorii ocupate de către
ele la început erau Navarra, Aragon și Catalonia[17].
Împărțire de Al-Andalus în regatele taife a ajutat Regatelor Creștine în extinderea teritoriilor sale. Prada
orașului Toledo în 1085 a rezultat în recucerirea completă a jumătății nordice din Spania.
În 1175 o parte din regatul Castiliei se declară independentă de restul regatului și acesta se numește
Regatul Portugaliei.
În 1479 regina Isabel I de Castilla și Fernando de Aragon se căsătoresc iar regatele Castilla și Aragon se
unesc în Reino de Castilla y Aragón (Regatul Castiliei și Aragonului).
În 1492,Regii Catolici (Isabel și Fernando) dau afară musulmanii din regat și cuceresc Granada și atunci
numele regatului se schimbaă în Reino Ibérico de España (Regatul Iberic al Spaniei).
Imperiul Spaniol[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Imperiul Spaniol.
Războaiele napoleoniene[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Spania în timpul războaielor napoleoniene.
Războiul contra Statelor Unite și industrializare [modificare | modificare sursă]
Articol principal: Spania în secolul XIX.
Secolul XX[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Spania în secolul XX.
Spania contemporană[modificare | modificare sursă]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Spaniei.
Vezi și: Teide și Parcul Național Coto Doñana.
Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte și de lanțuri muntoase ca și Pirineii și Sierra
Nevada. Din acesti munți izvorăsc mai multe râuri importante,
precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana și Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare,
din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se invecineaza la est cu Marea
Mediterană (conținând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe
coasta Africană, Insulele Canare.
Relief[modificare | modificare sursă]
Relieful Spaniei este unul muntos, având a doua altitudine medie în Europa (660 m), după Elveția.
Climă[modificare | modificare sursă]
Clima Spaniei este în principal temperată și mediteraneană; există veri calde în interior, mai degrabă cu
condiții moderate și înnorate pe coastă. Iernile sunt înnorate și reci în interior, regiunile de pe coastă fiind
relativ temperate. Caracterul mediteranean predomină la aproape întreaga suprafață a țarii. Coastele de
sud și cele mediteraneene și valea râului Guadalquivir au o climă denumită „mediteraneană a
coastelor”: temperaturile sunt blânde, iar precipitațiile sunt abundente pe durata întregului an, în afara
verii.
Mediul înconjurător[modificare | modificare sursă]
În Spania, emisiile de CO2 au crescut, din anul 1996 indicele a crescut, Spania nereușind să
respecte Protocolul de la Kyoto în legătură cu emisiile de gaze cu efect de seră. Rapoartele despre mediul
înconjurător au apărut datorită recomandărilor Organizației Națiunilor Unite.
Spania este afectată de un fenomen de accentuare a secetei, între anii 1880-2000, mai mult de jumătate
din acești ani fiind foarte secetoși. În anii '80, șapte ani au fost desemnați ca fiind secetoși sau foarte
secetoși, iar în anii '90, cinci ani au primit același calificativ.

Frontiere[modificare | modificare sursă]

Articol principal: frontierele Spaniei.
Frontiere

Stat Lungime (km) Procentaj

Andorra 63,7 3,13

Franța 656,3 32,3

Gibraltar 1,2 0,06

Maroc 19 0,94

Portugalia1 1.292 63,58

Total 2.013 100%

Note:
1 = Cunoscută și sub numele La Raya/A Raia.

Spania are un total de 2.032 km de frontiere terestre cu alte țări, aceasta fiind consecința amplăsarii sale
geografice în sud-vest al continentului european. Spania împărtăsește cea mai lungă frontieră
cu Portugalia, numită La Raya (portugheză A Raia) — ea are o lungime de 1.292 km. Cea mai scurtă
frontieră este cu Gibraltar, având doar 1,2 km. Totalul frontierelor maritime este mai mare. Se estimează
că Spania are aproape 7.880 km de coaste. Acesta se datorează mulțimii de insule,
precum Baleare (1.428 km de coaste) sau Canare (1.583 km de coaste).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Demografia Spaniei.
Se poate spune că Spania este compusă din multe nații dar a adoptat cultura castiliană ca să fie cea
spaniolă, deși există o creștere a recunoașterii a altor naționalități înăuntrul țării, ca și a celei baște.
Numărul imigranților în Spania a explodat în ultimii zece ani, ajungând de la 500.000 în 1996 la circa 4,5
milioane în 2008, la o populație de 45 de milioane. În această perioadă, țara a cunoscut o creștere
economică puternică[18].
În 2007 Spania a avut oficial 45,2 de milioane de locuitori.[19]. Densitatea populației în Spania este de 89,6
loc./km², fiind mai scăzută decât în alte țări ale Europei Occidentale, iar distribuția ei este foarte
disproporționată. Majoritatea populației locuiește pe lângă coastă, Comunitatea Madrilenă fiind unica
excepție.
Populația Spaniei s-a dublat în timpul secolului XX datorită exploziei demografice din anii '60 și '70.
Schema creșterii a fost extrem de neregulată, din cauza migrațiilor interne între sate și orașele principale.
Se presupune că 11 din 50 de provincii ale Spaniei au suferit o scădere în populație peste secol. Apoi,
populația s-a stabilizat, a început o nouă explozie, bazată inițial pe întoarcerea spaniolilor care au emigrat
din Spania în anii '70, și a fost sporită de către numărul mare al imigranților din America
Latină (38,75%), Europa Orientală (16,33%), Africa de Nord (14,99%) și Africa Subsahariană (4,08%)[20].
Educație[modificare | modificare sursă]
Articol principal: educația în Spania.
Minorități naționale[modificare | modificare sursă]
Articol principal: minorități naționale în Spania.
Grupuri etnice[modificare | modificare sursă]
Articol principal: grupuri etnice în Spania.
Limbă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Limbile Spaniei.

O limbă oficială și cea mai vorbită pe teritoriul Spaniei este spaniola, numită și castiliană[21]. Estimări
confirmă că o vorbesc ca prima și a doua limbă între 450[22] și 500[23] milioane de oameni din întreagă lume.
De asemenea se vorbește și în alte limbi, care pot să fie cooficiale la nivelul comunităților autonome.
Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni:

 spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie.

 catalana (català sau valencià) în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare (Illes Balears), și părți
ale comunității autonome Valencia (València, unde limba este denumită valenciană).

 basca (euskara) în Țara bascilor (Euskadi), și părți din Navarra.

 galiciana (galego) în Galicia (Galiza).

Catalana, galiciana și spaniola, foarte rar numită și "castiliană", sunt descendente ale limbii latine și au
propriile lor dialecte; există de asemenea și alte limbi romanice, fără statut oficial dar recunoscute ca limbi
istorice, cum ar fi: asturiana în Asturias și câteva zone din provinciile León, Zamora si Salamanca,
și aragoneza în nordul și estul provinciei Aragón. Limba araneza (o variantă gascono-occitană), vorbită de
cateva mii de persoane, are statut oficial în Val d'Aran (nord-vestul Cataloniei). Spaniola vorbită
în Americi este descendentă a dialectului spaniol vorbit în sudul Spaniei (dialectul andaluz).
Sănătate[modificare | modificare sursă]
În Spania există 298 de spitale de stat și peste 450 de spitale particulare [24].
Religie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Religia în Spania.
Catolicismul este religia predominantă în Spania. Un procent de 94% din populație este de religie catolică,
conform unui studiu al Centrului de Investigații Sociale realizat în anul 2005. După catolici, alte religii
minoritare reprezintă doar 6% din populație.
După numărul de membri, a doua religie este cea musulmană. Datele arată că 800.000 de persoane sunt
de religie islamică. Urmează Martorii lui Iehova, cu 103.784 de credincioși. Există de asemenea și o
comunitate protestantă care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în Spania și
aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depășește 15.000 de membri.
Aglomerări urbane[modificare | modificare sursă]

Politică[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Spaniei.

Șeful de stat, Felipe al VI-lea; și șeful guvernului, Pedro Sánchez

Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie ereditară și cu un parlament bicameral, Cortes
Generales sau Adunarea Națională. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniștri prezidat de
Președintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh și ales de către Adunarea
Națională după alegerile legislative.
Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților (Congreso de los Diputados) cu 350 de membri,
aleși prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporțională, destinați să servească timp de patru
ani, și un Senat sau Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din aleși direcți pe baza votului popular
și ceilalți 51 trimiși de legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani.
În 2003, Spania discută cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mică peninsulă care și-a schimbat posesorul în
timpul Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuțiile se referă la împărțirea suveranității asupra
peninsulei, subiect al unui referendum constituțional al gibraltarienilor, care și-au exprimat opoziția față de
orice act de supunere față de Spania.
Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcționând ca
o federație de Comunități Autonome, fiecare cu puteri și legi diferite. Există unele probleme cu acest
sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide naționaliste) încearcă un tip mai
federal de relații cu Spania, în timp ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd ca și o
autonomie excesivă a unor comunități autonome (ex. Țara Bascilor și Catalonia).
Terorismul este o problemă în Spania de astăzi, de când ETA (Libertatea și Pământul Basc) încearcă să
câștige independența bască prin mijloace violente, incluzând utilizarea bombelor și a crimelor. Deși
guvernul autonom basc nu asistă o astfel de violență, diferitele aproprieri de problemă sunt o sursă de
tensiune între guvernele central și basc.
Politică externă[modificare | modificare sursă]

Plazas de soberanía — un subiect de dispută teritorială între Spania și Maroc.

După întoarcerea democrației care a urmat morții lui Francisco Franco în 1975, prioritățile politicii externe
ale Spaniei erau de a înlătura bariera izolației diplomatice, de a extinde relațiile cu alte țării, de a întra
în Comunitatea Europeană și de a defini relațiile din domeniul securității cu restul statelor occidentale.
Fiind membru OTAN, Spania s-a stabilit ca participant major în activități internaționale multilaterale de
securitate. Participarea ca membru al Uniunii Europene reprezintă o parte imporantă a politicii sale
externe. Chiar în multe chestiuni controversate în Europa Occidentală Spania preferă să coordoneze
eforturile sale cu partnerii săi europeni prim mecanismele de cooperare politică a Uniunii.
Normalizând relațiile diplomatice cu Coreea de Nord în 2001, Spania a completat procesul de
universalizare a politicii sale externe.
Spania a menținut identificația sa specială cu America Latină. Politica ei subliniează un concept de
comunitate iberoamericană, eminamente renașterea idei istorice de hispanitate, care a căutat să facă
legătură între Peninsula Iberică și America de Sud prin limbă, comerț, istorie și cultură. Spania fu un
exemplu efectiv de tranziție de la dictatură la democrație, cum este arătat în călătorii politice ale regelui și
miniștrilor la America.
Gibraltar, un teritoriu de 6 km², este un subiect de dispută teritorială între Spania și Regatul Unit. Acest
teritoriu de peste mare al coroanei britanice se află în cea mai meridională parte a Peninsulei Iberice și a
fost cucerit în timpul Războiului de Succesiune Spaniolă în 1704 împreună cu Minorca, una dintre Insulele
Baleare. Deși spaniolii s-au reinstalat la Maiorca după Tratatul de la Amiens din 1802, Gibraltarul a rămas
posesiune engleză. Situație legală a fost regularizată de Tratatul de la Utrecht, conform căruia Spania
cedă teritoriul[25]. Spania a chemat pentru a întoarce conducerea sa sub Gibraltar, dar majoritatea
oamenilor din Gibraltar opune acestuia. Fiecare propunere spaniolă, împreună cu condominiu, fu
refuzată[26]. Rezoluțiile ONU constrâng Spania și Regatul Unit să gasească o soluție a problemei legate de
statutul Gibraltarului[27].
Orașul Olivenza/Olivença este un subiect de dispută între Spania și Portugalia. Acest conflict este
rezultatul interpretării diferite ale tratatelor de pace de la Badajos și de la Viena. De fapt, opinie publică
spaniolă nu este conștientă de cererea portugheză.
Marocul pretinde plazas de soberanía și orașele autonome Ceuta și Melilla. De asemenea,
apartenența insuliței Perejil, un teritoriu pustiu, a cauzat un conflict militar între ambele țări în 2002.
Organizare administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Comunități autonome în Spania și Provinciile Spaniei.
Spania este o națiune organizată teritorial în șaptesprezeci comunități autonome și două orașe autonome.
Comunitățile mai sunt împărțite la rândul lor în 50 de provincii, iar Asturia, Cantabria, Comunitatea
Madrilenă, Insulele Baleare, Insulele Canare, La Rioja, Navarra și Regiunea Murcia au doar o provincie.
Istoric, câteva provincii sunt împărțite în comarci.
Tabelul mai jos prezintă comunitățile autonome și informațiile de bază despre ele.

Comunității autonome
 Suprafață Densitate
Comunitate Populație Capitală (loc.)
(km²) (*)

Regatul
45.200.737 504.645 89,56 Madrid
Spaniei

Andaluzia 8.059.431 87.268 92,12 Sevilla (699.145)

Aragon 1.296.655 47.719 26,77 Zaragoza (654.390)

Asturia 1.074.862 10.604 101,37 Oviedo (214.883)

Cantabria 572.503 5.221 109,65 Santander (181.802)

Castilia-La
1.977.304 79.463 24,86 Toledo (78.618)
Mancha

Castilia- 2.528.417 94.223 94.223 Valladolid (316.564)

León

Catalonia 7.210.508 32.114 223,9 Barcelona (1.595.110)

Comunitat 6.081.689 8.022 758,14 Madrid (3.132.463)

ea Madrilenă

Comunitat
4.885.029 23.255 210,1 Valencia (797.654)
ea Valenciană

Extremadu 1.089.990 41.634 26,03 Mérida (54.894)

ra

Santiago de
Galicia 2.772.533 29.574 93,78
Compostela(93.712)

Insulele Palma de
1.030.650 4.992 195,55
Baleare Mallorca (407.125)

Insulele Las Palmas (377.203)

2.025.951 7.447 272,0
Canare Santa Cruz (220.902)

Regiunea Murcia (439.712)

1.466.818 11.313 130,12
Murcia Cartagena (218.528)

Navarra 605.876 10.391 60,22 Pamplona (194.894)

 La Rioja 308.968 5.045 61,24 Logroño (145.866)

Țara Vitoria-Gasteiz (229.4

2.133.684 7.234 295
Bascilor 84)

Orașul
77.603 19 4.101 —
Autonom Ceuta

Orașul
Autonom 69.440 12 4.990 —
Melilla

(*)Datele statistice după INE din 2007.

Există și cinci locuri de suveranitate (plazas de soberanía) pe și lângă coasta africană:

orașele Ceuta și Melilla sunt administrate ca și orașe autonome, o stare intermediară între orașe și
comunități; insulele din arhipelagul Islas Chafarinas, Peñón de Alhucemas, și Peñón de Vélez de la
Gomera se află sub directa administrație spaniolă.
Armată[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Economia Spaniei.
Vezi și: Listă de companii spaniole.
Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o bază per capita reprezintă 80% din cel al
economiilor vest-europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câștiga aderarea
la primul grup de țări ce au lansat moneda unică europeană pe 1 ianuarie, 1999. Administrația lui Jose
Maria Aznar a continuat să susțină liberalizarea, privatizarea, și deregularea economiei și a introdus unele
reforme pentru taxe în final. Șomajul a scăzut vizibil sub administrația lui Aznar, dar rămâne una din cele
mai mari rate din Uniunea Europeană, la 13%. Guvernul încearcă să facă progrese viitoare în schimbarea
legilor de munca și reformare schemelor de pensie, care sunt cheia susținerii atât a avansării economiei
interne a Spaniei, cât și a competitivității externe într-un mediu cu o monedă unică.
Spania este cea de-a doua destinație turistică din lume și are 105 de aeroporturi [24]. Ocupă locul 3 în
Europa și locul 7 în lume în ceea ce privește industria constructoare de mașini [24].
Peste 82% dintre vehiculele produse în Spania sunt exportate în peste 90 de țări [24].
În al patrulea trimestru din 2008, economia Spaniei s-a comprimat cu 1% și a intrat în cea mai adancă
recesiune din 1993[28].
Pe întreg anul 2008, economia s-a comprimat cu 0,7% față de anul 2007 [28].
În 2011 Spania se confruntă cu mari probleme datorate crizei economice. [29]

Cele mai populate orașe

Vedere panoramică a orașului Barcelona

Oraș Pop. (2007)

Madrid (M) 3.132.463

Barcelona (CT) 1.595.110

Valencia (VC) 797.654

Sevilla (AN) 699.145

Zaragoza (AR) 654.390

Málaga (AN) 561.250

Murcia (MU) 422.861

Palma de Mallorca (IB) 407.125

Las Palmas de Gran Canaria(CN) 377.203

Bilbao (PV) 353.168

Sursă: INE

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Industrie[modificare | modificare sursă]
Servicii[modificare | modificare sursă]
Transport[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Transportul în Spania.
Turism[modificare | modificare sursă]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Cultura Spaniei.

 Spanioli celebri

 Literatura spaniolă

 Bucătăria spaniolă

 Fotbalul spaniol

 Coride
Arhitectură și arte plastice[modificare | modificare sursă]
Patrimoniu[modificare | modificare sursă]
Între 1984-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 41 obiective culturale sau naturale
din Spania.
Cinematografie și televiziune[modificare | modificare sursă]
Muzică[modificare | modificare sursă]
Sport[modificare | modificare sursă]
Fotbaliști renumiți[modificare | modificare sursă]

 Raul

 Fernando Torres

 David Villa

 Iker Casillas

 Carles Puyol

 Sergio Ramos

 Xavi

 Andres Iniesta

 Jesus Navas

 Xabi Alonso

 Gerard Piqué

 Diego Costa

Diverse subiecte[modificare | modificare sursă]

 Comunicații în Spania

 Armata Spaniei

 Relațiile externe ale Spaniei

 Turism în Spania

 Lista de municipii din Spania

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Note[modificare | modificare sursă]

1. ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 „Spain”. Fondul Monetar Internațional. Accesat în 5 noiembrie 2011.
2. ↑ „Human Development Report 2011” (PDF). United Nations. 2011. Accesat în 5 noiembrie 2011.

3. ↑ http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2009_EN_Complete.pdf Human Development Report 2009[ (p.

171, 204)

4. ↑ „CIA World Factbook”. Accesat în 13 august 2008.

5. ↑ http://juanbautistamr.blogspot.com.es/2012/02/como-descubri-cual-es-el-punto-mas-bajo.html Lips
ește sau este vid: |title= (ajutor)

6. ↑ „Iberia vs Hispania: Origen etimológico”.

7. ↑ Esparza, José Javier (2007). La gesta española : historia de España en 48 estampas, para
quienes han olvidado cuál era su nación (ed. 1a.). Barcelona: Áltera. ISBN 9788496840140.

8. ↑ „La Constitución española de 1978. Título preliminar” (în spaniolă). Página oficial del Congreso de
los Diputados. Accesat în 30 septembrie 2017.

9. ↑ Whitehouse, Mark (6 noiembrie 2010). „Number of the Week: $10.2 Trillion in Global
Borrowing”. The Wall Street Journal.

10. ↑ http://hdr.undp.org/sites/default/files/2016_human_development_report.pdf

11. ↑ https://www.transparency.org/news/feature/corruption_perceptions_index_2016#table

12. ↑ „BBC News: „First west Europe tooth" found”. Accesat în 2 martie. Parametru necunoscut |
accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)

13. ↑ 13,0 13,1 13,2 13,3 13,4 Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning (1998). A Country Study: Spain -
Hispania (în engleză). Library of Congress Country Series.

14. ↑ 14,0 14,1 Payne, Stanley G. (1973). A History of Spain and Portugal; Ch. 1 Ancient Hispania (în
engleză). The Library of Iberian Resources.

15. ↑ „The Treatment of Jews in Arab/Islamic Countries”. Accesat în 8 martie. Parametru necunoscut |
accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)

16. ↑ 16,0 16,1 16,2 16,3 Payne, Stanley G. (1973). A History of Spain and Portugal; Ch. 2 Al-Andalus (în
engleză). The Library of Iberian Resources.

17. ↑ Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning (1998). A Country Study: Spain - Castile and
Aragon (în engleză). Library of Congress Country Series.

18. ↑ Spania plătește imigranții să părăsească țara timp de trei ani, accesat la 20 iunie 2008

19. ↑ „Rezultatele recensământului INE” (PDF). Accesat în 2 martie. Parametru necunoscut |

accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)

20. ↑ „Datele INE”. Accesat în 6 martie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |
access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

21. ↑ „O explicație a cuvântului castellano (castilian) în Dicționarul Limbii Spaniole RAE”. Accesat în 6
martie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați
datele pentru: |access-date= (ajutor)

22. ↑ „I Acta Internacional de la Lengua Castellana”. Accesat în 15 februarie. Parametru necunoscut |

accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)
 23. ↑ „Universidad de México”. Accesat în 15 februarie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

24. ↑ 24,0 24,1 24,2 24,3 Economia romaneasca, in fata desantului spaniol, 10 oct 2007, zf.ro, accesat la 20
august 2010

25. ↑ „Tratado Utrech: artículo X”. Accesat în 5 martie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

26. ↑ „GibNet: Gibraltar rejects Spain”. Accesat în 5 martie. Parametru necunoscut |

accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)

27. ↑ „GibNet: UN Consensus Resolution”. Accesat în 5 martie. Parametru necunoscut |

accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)

28. ↑ 28,0 28,1 Cele mai importante 8 stiri de business despre Spania, castigatoarea CM de Fotbal, 13 Iulie
2010, wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010

29. ↑ ro Wall-Street.ro "Spania, urmatoarea falita din zona euro! 10 grafice care arata tragedia
economiei iberice"

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Puteți găsi mai multe informații

despre Spania prin căutarea în proiectele
similare ale Wikipediei, grupate sub
denumirea generică de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate

La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Spania

 La Moncloa.es - Situl oficial guvernamental

 Despre Spania

 Ziua Națională a Spaniei, 12 octombrie 2010, Amos News

  - Travel to Spain

 Congreso de los Diputados - Situl oficial al Congresului Deputațiilor

 El Senado Situl oficial al Senatului

 Casa Real - Situl oficial al Casei Regale Spaniole

 INEBase Institutul Național de Statistică (spaniolă)

 Federația Asociațiilor Românești din Spania

Topuri intenaționale

 Indexul mondial de libertate a presei Locul 29 din 139 de țări

[ara
v•d•m
Spania — Spanioli —
[ara
v•d•m
Împărțirea admini
[ascu
v•d•m
Țări independente sau recunoscute pa

Albania · Andorra · Armenia1 · Austria · Azerbaidjan2 · Belarus · Belgia · Bosnia și

Țări independente Herțegovina · Bulgaria · Cehia · Cipru1 · Croația · Danemarca · Elveția · Estonia · Finlanda · Franța · Georgia2 · Ge
Nord · Malta · Republica Moldova · Monaco · Muntenegru · Norvegia · Olanda · Polonia · Portugalia · Regatul Uni

Republici, teritorii și
regiuni Abhazia2 · Ciprul de Nord1 · Kosovo · Osetia de Sud2 · Sealand
recunoscute parțial

Danemarca Insulele Feroe · Groenlanda

Finlanda Insulele Åland

Teritorii și regiuni
Grecia Muntele Athos
nesuverane

Norvegia Svalbard

Regatul Unit Akrotiri și Dhekelia1 · Gibraltar · Guernsey · Insula Man · Jersey

1
În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european · 2 Parțial sau în î

Țări după continent: Africa · America de Nord

[ara
v•d•m
Țări europene vorbitoare de lim
[ara
v•d•m
Membrii Uniunii L
[ara
v•d•m
Uniunea Europeană și țăr
[ara
v•d•m
 Țări dez
Portal Spania

BNE: XX109717

BNF: cb118635857 (data)

GND: 4055964-6

HDS: 3372

ISNI: 0000 0001 2324 3505

LCCN: n79006971

MusicBrainz: 471c46a7-afc5-31c4-923c-d0444f5053a4
Informații
bibliotecare NARA: 10035826

NDL: 00571694

NKC: ge131543
NLA: 35515143

SELIBR: 163816

SUDOC: 026376296

VIAF: 133609710

WorldCat Identities (via VIAF): 133609710

Categorii:
 AC with 14 elements
 Spania
 Țări în Europa
 State membre ale Organizației Națiunilor Unite
Meniu de navigare

 Nu sunteți autentificat

 Discuții

 Contribuții

 Creare cont

 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Salt
 Pagina principală
 Portaluri tematice
 Cafenea
 Articol aleatoriu
Participare
 Schimbări recente
 Articole cerute
 Ajutor
 Portalul comunității
 Donații
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikibooks
 Wikinews
 Wikivoyage
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 261
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 15 martie 2019, ora 20:08.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze

suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Dezvoltatori

 Cookie statement

 Versiune mobilă
