“Din vremi imemorabile viţa de vie şi-a găsit locul alături de om slujindu-şi reciproc nevoile.

Omul a îngrijit planta iar aceasta cu rodul ei, strugurele, a răsplătit munca . De mai bine de
treizeci de secole se vorbeşte despre vin şi de rolul pe care l-a jucat sau îl joacă în societate. Încă
nu s-a încumetat nimeni să scrie o istorie a vinului care s-ar confunda, fără nici o îndoială cu
însăşi istoria umanităţii.
Odată cu înfiinţarea primelor forme ale societăţii, când au început să apară miturile zeilor, viţa
de vie a fost socotită simbol al fecundităţii, iar vinul, după definiţia dată de Herodot, a devenit
…cel mai frumos dar pe care natura l-a dat omenirii ca băutură divină .
Rolul de element esenţial de legătură cu divinitatea este susţinut de vin la început în aşa numitele
libaţii – acte rituale constând în stropirea altarelor cu vin dulce cu miere numit mulsum, ca
omagiu adus divinităţii, apoi ca jertfă adusă lui Dumnezeu la sărbătorile importante .
La vechii egipteni, ofrandele aduse zeilor atingeau valori impresionante. Papirusul ,,Harris,,
enumeră darurile făcute de Ramses al III- lea divinităţilor în templele din Memphis , Theba şi
Heliopolis ce cuprindeau , printre alte produse alimentare şi cosmetice şi câteva mii de amfore cu
vin provenite din domeniile faraonului de la Per- Amen şi sigilate cu sigiliul lui Thotmes seful
,,cramei,, o garanţie a calităţii şi cu o valoare pe măsură.
Despre vinul ca jertfă adusă lui Dumnezeu, Biblia, în a Treia Carte a lui Moise – Leviticul,
pentru Sărbătoarea Paştelui , se vorbeşte despre porunca dată copiilor lui Israel de a aduce
Domnului …şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin .
Sigur, etapele parcurse de societatea umană de la politeism la monoteism au fost lungi şi serios
marcate de jertfe umane . Mereu , în toate etapele parcurse , omul s-a slujit de vin , aşezându-l
acolo unde-i era locul , fie la cinstirea oaspeţilor , fie la evenimentele importante ale familiei ,
naşteri , nunţi sau la stingerea rugurilor după incinerarea celor trecuţi în nefiinţă. A existat chiar o
sărbătoare a morţilor numită Feralia, la care vinul jertfit avea darul de a îmbuna zeii ,,
subpământului ,,
Mergând pe firul istoriei, merită, cred, a încerca a urma drumul vinului alături de om pe scara
evoluţiei sale spirituale, luând ca reper scrierile cu caracter religios, subliniind o dată-n plus rolul
băuturii divine în religia diverselor comunităţi umane .
Etapa scrisului reprezintă frontiera dintre preistorie şi istorie iar Biblia este cea mai veche scriere
istorico-religioasă alcătuită de evrei, pe baza propriilor povestiri sau transferate şi prelucrate din
culturile popoarelor vecine.
Existenţa vinului este legată de numele lui Noe, cel ales de Domnul să continue viaţa după
potopul devastator ce urma să nimicească pământul ,, plin de silnicie ,, şi fiinţele cel
populează .Locul unde arca Legendarului Noe se aşează , după diluviu , muntele Araarat din
Armenia, ar fi după opiniile multor specialişti , contrazise parţial de alţii , originea lui Vitis
Vinifera. După teologi , Noe era fiul lui Lameh , nepotul lui Matusalem , descendentul lui Adam
prin Set .
20. Noe a început să fie lucrător de pământ şi a sădit o vie .
21. A băut vin s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său
Biblia –Geneza
Biblia îl aşează pe Noe ca primul viticultor şi producător de vinuri dar şi ca prima victimă a
băuturii . Faptele povestite s-ar fi petrecut prin anul 2347 î.e.n. Astăzi sunt cunoscute cel puţin
patru variante ale potopului .
În Biblie există peste cinci sute de referiri ale vinului şi viţei de vie . O referire interesantă o
găsim în Exodul. Evreii plecati din Egipt spre ţinutul Canaanului poposesc în nordul Sinaiului .
Două din iscoadele trimise în recunoaştere , Caleb şi Iosua , se întorc cu un strugure uriaş purtat
pe o prăjină, cules la Nahal – Escol. Teologii au explicat mărimea strugurelui ca fiind o minune a
Exodului , iar prăjina dintre cele două iscoade ce susţine strugurele uriaş puntea de trecere de la
iudaism la creştinism , de la Dumnezeu Tatăl la Fiul Său Isus Hristos. Prima dintre iscoade ,
Caleb este în întunericul Vechiului Testament iar cel ce vine din spate , Iosua ,are în faţă simbolul
luminos al Fiului Omului – Dumnezeu , a cărui lumină mântuitoare se va răspândi prin sângele
ciorchinului –Daniel Combes ‘’De Noe a l’an 2000’’
Pe seama vinului , produs de bază , simbol al bogăţiei (alături de miere şi ulei) şi al consumului
său excesiv sunt puse multe din necazurile curente şi chiar calamităţile agricole .
‘’Deşteptaţi-vă beţivilor şi plângeţi .Şi voi băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou ,
căci vi s-a luat de la gură –Ioil 1,5-
Pe truditorul cumpătat, Domnul îl îndeamnă a se bucura de roadele pământului .

‘’ Du-te şi mănâncă cu bucurie pâine ta şi bea cu inimă bună vinul tău .-Eclesiastul IX 7-
Dar pentru a bea vinul , acesta trebuie să fie curat , în spiritul recomandărilor Bibliei .
Sângele ciorchinului va trebui stors dintr-o viţă de soi bun ,asemănător oamenilor lui Iuda, iar
culesul va respecta strict canoanele impuse
‘’Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta şi să nu strângi boabele ce vor cădea
din ei , să le laşi săracului şi străinului .Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru ‘’ –Biblia Leviticul
19-
Vinul recomandat nu trebuie amestecat cu apa –Isaia I 22-sau cu acel vin căpătat prin asuprire –
Pilde IV 17-sau provenit din pământuri rele.
Leviţii evrei ofereau Domnului în coarnele Templului şi pârga vinului, un vin liniştit , complet
separat de drojdiile sale –Daniel Combes ‘’ De Noe a l’an 2000 ‘’
Conştienţi de valoarea vinului şi de efectele lui, unele personaje biblice sunt adeptele unui
consum moderat. Astfel Sf. Pavel apreciază că o degustare de vin comunică spiritul lui
Dumnezeu şi chiar încearcă să-l convingă pe Timotei să înceteze a bea apă ‘’…de acum înainte
nu bea numai apă ,ci foloseşte puţin vin pentru desele tale slăbiciuni ‘’ –Timotei V 23-
Sfaturile au adesea un destinatar precis ‘’Cei cu amărăciune în suflet să bea ca să-şi uite
mizeria , căci dacă pâinea întăreşte, vinul însufleţeşte şi mai mult ca uleiul , face să strălucească
faţa –Pilde XXI 7
Există în Biblie şi preoţi naziri şi înţelepţi care au avut o abstinenţă totală faţă de vin. Samuel,
Samson şi Ioan Botezătorul nu agreau vinul în timp ce Isus Hristos aprecia adevărata lui valoare
Cu mare regret , cu ocazia Cinei Cea De Taină ,Hristos declară …’’Nu voi mai bea de acum din
rodul viţei până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu .’’ Hristos desemnează astfel vinul drept
unul dintre simbolurile sacrificiului şi mântuirii sale. Nu trebuie , însă , a interpreta scrierile
religioase în mod eronat . Ideea cumpătării , a consumului moderat este mereu propovăduită
….’’Bucuria inimii şi veselia sufletului este vinul, , când se bea cu măsură ‘’- Înţelepciunea lui
Isus XXX. I 33-
Care este însă măsura Nosce te ipsum –Cunoaşte-te pe tine
Biblia prezintă numeroase capcane în care vinul, asociat adesea cu frumuseţea şi inteligenţa unor
femei fatale, a netezit drumul spre pierzanie unor personaje puternice, dar lipsite de acel
elementar simţ al măsurii. Iudita i-a tăiat capul lui Olofern după ce l-a îmbătat zdravăn. Estera,
după ce a fost aleasă regină dintre tinerele evreice sclave, fiind ameninţată de un favorit al
regelui, izbuteşte, sub căldura vinului, să-l convingă pe temutul Artaxerxe, să-l distrugă şi să
anuleze condamnarea la pieire a poporului evreu .
Există un important punct de divergenţă între religia iudaică şi creştină. Ritualul creştin
sacralizează vinul ca simbol al misiunii de răscumpărare a lui Isus Hristos …’’Iată vinul, rod al
viţei şi al muncii oamenilor –sângele meu. Beţi şi mâncaţi din ele . Hrăniţi-vă cu Mine după
credinţă , trăiţi în Mine.’’ Conform profeţiei , Hristos , trebuia să se lase rupt , umilit , până la
ultima picătură de sânge , pentru a-şi lua asupra-i greşeala colectivă care devenise insuportabilă
oamenilor obişnuiţi . Aceasta este adevărata măsură a Euharistiei . Ritualul iudaic condamnă
faptul că Hristos si-a proclamat filiaţia divină, chiar dacă profeţiile vestiseră limpede acest lucru .
Când mănâncă pâinea , când ia o înghiţitură de vin , omul evocă porunca de a face acest lucru
‘’într-u pomenirea Lui ‘’
În Evanghelie există o prefigurare a Euharistiei ce asimilează via cu Împărăţia , pe Hristos cu
viţa cea adevărată – Daniel Combes ‘’De Noe a l’an 2000 »