Obligeana, „doctorul“ sistemului digestiv

Obligeana sau trestia mirositoare este o plantă originară din India, fiind cunoscută încă din
îndepărtata Antichitate. Ştiinţa modernă nu a reuşit să explice decât în mică măsură
excepţionalele efecte de vindecare, deşi practica medicală a demonstrat că obligeana poate
fi considerată un adevărat tezaur de sănătate. Pe toate meridianele Globului, planta este
folosită la tratarea celor mai diverse afecţiuni maladive, fizice şi psihice.

În România, obligeana este răspândită în flora spontană din locuri mlăştinoase şi stufărişuri cu
mare umiditate şi creşte bine pe marginea râurilor, a bălţilor, a lacurilor şi a apelor lin curgătoare,
mai ales în zonele montane şi submontane, până la altitudinea de 1.000 de metri din Banat şi mai
puţin din nordul Moldovei, Transilvania şi Delta Dunării. În diferite zone din ţară, planta o primit
denumiri regionale ca: buciumaş, calm, calamar, papură roşie, pestriţă, rogoz dulce, spetează,
speribană şi trestie mirositoare.
În medicina naturistă se folosesc rizomii cărnoşi, lungi de 50-80 cm şi groşi de 1-3 cm.
Recoltarea rizomilor se face primăvara devreme (martie-aprilie) sau toamna târziu (octombrie-
noiembrie). După recoltare din sol se spală cu apă rece, se curăţă de coajă, se taie în bucăţi de 5-8
cm şi se usucă în încăperi calde sau artificial la 500C. Materialul uscat are un miros aromat de
mandarine şi gust amar-înţepător. Păstrarea rizomilor uscaţi se face în saci de pânză.
Utilizări terapeutice
În tratamentul cancerului, obligeana constituie un excelent remediu de vindecare în perioada de
convalescenţă după operaţiile de extirpare a ţesuturilor malignizate. Cele mai bune rezultate se
obţin în cazul cancerelor localizate la nivelul colonului şi cu extindere spre organele adiacente
(ficat, pancreas, splină, uter, plămâni şi sân).
Cei mai mulţi specialişti în fitoterapie recomandă, în boli canceroase, infuzia sau maceratul la
rece, din care se iau câte o cană dimineaţa, pe stomacul gol, precum şi seara, înainte de cină, într-
o cură de 3 luni consecutiv. După o pauză de o lună se reia cura.
La fel de eficientă este şi tinctura de obligeană, din care se iau câte 30 de picături de 3-4 ori pe
zi, cu 30 de minute înainte de mese.
În cancerul de stomac cele mai bune rezultate se obţin cu ceaiul preparat numai din rizomi de
obligeană, dar pentru alte localizări ale cancerului (gastric, pancreatic, intestinal) eficacitatea
tratamentului creşte în cazul amestecurilor cu obligeană, coada-şoricelului şi urzică vie.
În bolile aparatului digestiv, obligeana este considerată regina plantelor tămăduitoare,
intervenind benefic în foarte multe afecţiuni, mai ales ale ficatului, pancreasului, colecistului şi
splinei.
Un efect special se exercită prin intensificarea secreţiilor gastrointestinale, mărind pofta de
mâncare, mai ales în cazul unei anorexii pe suport nervos, datorită proprietăţilor eupeptic-amare
şi tonic-aperitive. Tratamentul se face cu 10-20 de picături de tinctură (nu mai mult) sau cu 1-2
vârfuri de cuţit de pulbere, înainte de fiecare masă (la doze prea mari se reduce apetitul şi se
provoacă o stare de greaţă).
Obligeana stimulează stomacul leneş
Prin efectul fortifiant asupra tubului digestiv, obligeana intervine în vindecarea diferitelor
afecţiuni: gastrite hiperacide, acute şi cronice, ulcere gastrice şi duodenale, pancreatită, digestie
dificilă la un stomac leneş.
Aceste boli se vindecă în câteva săptămâni prin consumul a 100 ml macerat la rece cu 20-30 de
minute înainte de fiecare masă. Acelaşi macerat la rece, luat câte un pahar dimineaţa, pe
stomacul gol, şi seara, înainte de cină, are acţiune asupra constipaţiei atonă şi psihică, cu efect ce
depăşeşte acţiunile laxativelor clasice.
Tinctura de obligeană (30 de picături luate de 3-4 ori pe zi înainte de mese, într-o cură de 3
săptămâni) este recomandată în colici abdominale, colite, enterite, enterocolite, colecistite,
greţuri şi vome, acumulări de gaze în stomac şi intestine, evitând balonările dureroase.
Prin acţiunea depurativă şi antitoxică, obligeana ajută la curăţirea stomacului şi a intestinelor de
mucozităţi abundente, de toxine şi otrăvuri. Se va lua într-o zi un litru de infuzie preparată cu 4
linguriţe rizomi uscaţi şi măcinaţi fin, cu infuzare timp de 15 minute. Printr-un puternic efect
reflex vomitiv se ajunge la o curăţire rapidă a stomacului.
Efecte bune în bolile sistemului nervos
În dereglările sistemului nervos, conţinutul de asaronă din rizomi exercită efecte binefăcătoare în
tratamentul unor boli nervoase şi mentale, cum ar fi stările de nervozitate, epilepsie, şocuri
psihice, coşmaruri, melancolie, depresie psihică, anxietate şi alte tulburări vegetative (amnezie,
isterie, delir). Se tratează zilnic cu 2-3 linguriţe rase de pulbere din rizomi uscaţi. Aceste multiple
acţiuni sunt datorate proprietăţilor calmante, psihice, sedative, anticonvulsive, antispastice,
halucinogene şi tonic-nervoase.
Contra insomniei cronice este eficientă o cană cu infuzie de obligeană luată seara, înainte de
culcare. La migrene, ameţeli şi dureri de cap, apărute pe fondul unei stări de stres, se indică, în
uz intern, 2-3 linguriţe de pulbere pe zi, iar în uz extern, cataplasme cu pastă de obligeană în apă,
aplicate pe frunte şi ceafă.
La persoane cu simptome de psihoze, schizofrenie şi paranoia tratamentul se poate face cu
tinctură (câte o linguriţă de 3 ori pe zi) sau cu pulbere din rizomi uscaţi (câte ˝ linguriţă de 6 ori
pe zi).
Pulberea de obligeană ajută la îmbunătăţirea memoriei
Pentru îmbunătăţirea memoriei, mai ales la copii şi la vârstnicii suferinzi, se recomandă ca, în
fiecare zi, dimineaţa şi seara, să se ia câte un vârf de cuţit pulbere pusă într-o linguriţă de miere.
La starea de anemie accentuată se recomandă să consume zilnic un ceai (infuzie sau macerat), iar
seara să se facă o baie generală cu efecte tonifiante.
În afecţiunile respiratorii, obligeana prezintă proprietăţi antiastmatice, sudorifice şi diuretice, cu
acţiuni favorabile în stările gripale, bronşite, astm bronşic, guturai, febre intermitente şi
hidropizie. Infuzia de obligeană, în amestec cu brâncuţă (10 g rizomi de obligeană, 20 g brâncuţă
la 1 litru apă clocotită, din care se iau câte 3 ceşti pe zi). Efecte deosebite s-au constatat în
păstrarea vocii la persoanele care vorbesc mult sau care cântă (avocaţi, cadre didactice, solişti
vocali).
Circulaţia periferică a sângelui, blocată la nivelul picioarelor şi mâinilor (tromboze, flebite,
arterite), se îmbunătăţeşte prin masaje cu ulei şi tinctură sau cu băi fierbinţi, având acţiuni
reconfortante, mai ales la persoanele cu picioare reci, obosite, cu dureri şi, eventual, cu varice şi
ulcer varicos. În aceste afecţiuni, obligeana are rol de stimulare a circulaţiei sanguine prin artere
sau vene şi de hrănire a ţesuturilor musculare.
În tratamentul reumatismului, al poliartrozelor şi al gutei se folosesc cataplasme sau comprese cu
infuzie de obligeană, aplicate pe locul afectat (4 linguri pulbere la 500 ml apă clocotită). Peste
cataplasmă se pune o pungă de plastic şi o sticlă cu apă fierbinte, pentru a încălzi ţesuturile şi a
favoriza preluarea mai rapidă prin piele a principiilor active din plantă. Bune efecte au şi băile
locale cu macerat din rizomi proaspeţi. La bolnavii de gută se stimulează eliminarea excesului de
acid uric şi de uree din sânge.
Remediu antifumat
Fumătorii pasionaţi, care consumă peste 15-20 de ţigări pe zi, pot renunţa la acest viciu dacă
mestecă în gură bucăţi de rizomi uscaţi, având efecte tonice la nivelul mucoasei bucale, unde
provoacă o uşoară hipersecreţie salivară.
Pentru întărirea gingiilor şi în paradontoză se mestecă, încet, bucăţi de rizomi uscaţi şi mărunţiţi,
fără a-i înghiţi. Pentru aceleaşi efecte, rizomii de obligeană sunt recomandaţi la copii - să-i
mestece în perioada dentiţiei.
Ochii slăbiţi pot fi fortificaţi prin masarea şi umezirea pleoapelor închise, timp de câteva minute,
cu suc extras din rizomi proaspeţi de obligeană, după care se spală cu un tifon îmbibat în apă
curată.
La sensibilitatea excesivă faţă de frig sau în cazul degerăturilor la nivelul picioarelor, mâinilor şi
urechilor se recomandă băi calde cu macerat la rece de obligeană, în care se scufundă partea
vătămată. Ceaiul poate fi reîncălzit şi reutilizat de 4 ori.
Pentru stimularea creşterii părului şi în caz de alopecie avansată se fac frecţii de două ori pe zi cu
ulei de obligeană (10 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi la 100 ml ulei de floarea-soarelui care se
încălzeşte timp de 30 minute pe baia de apă). Efecte bune se obţin şi cu tinctura preparată din
pulbere de rizomi de obligeană (50 g), pulbere de rădăcini de genţiană (10 g) într-un litru de
alcool 700; după 24 ore se strecoară şi se adaugă 10 g ulei de salvie cu care se fac masaje pe
pielea capului de 3-4 ori pe săptămână.
Tehnici de preparare
- infuzia: se prepară din 15 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi la 200 ml apă clocotită; se iau 3-4
linguri pe zi, câte una înainte de fiecare masă;
- macerat la rece: dintr-o linguriţă rizomi uscaţi în 250 ml apă; se lasă peste noapte 8-12 ore, se
încălzeşte în dimineaţa următoare, se strecoară şi se iau câte 6 linguri pe zi, înainte şi după
mesele principale ;
- tinctură din 20 g rizomi uscaţi la 100 ml alcool 700, care se lasă la macerat timp de 8-10 zile;
după strecurare se iau câte 20 de picături de două ori pe zi, înainte de mesele principale.
- tinctura carminativă, utilizată în caz de balonări, se prepară din 30 g rizomi uscaţi şi pulverizaţi,
20 g flori de muşeţel, 20 g frunze de mentă, 20 g fructe de fenicul şi 10 g fructe de chimion la 1
litru alcool 400; se lasă la macerat 7-8 zile, se strecoară şi se ia câte un păhărel de 20-25 ml, după
fiecare masă principală;
- vinul de obligeană se prepară din 100 g rizomi mărunţiţi, care se macerează timp de 8 zile într-
un litru de vin; se strecoară, se îndulceşte cu 100-200 g zahăr şi se bea câte un păhărel de 50 ml
înainte de mesele principale;
- baia de obligeană se prepară din 200 g rizomi proaspeţi, care se fierb timp de 5 minute în 5 litri
apă şi se adaugă în apa de baie.