Gastroenterita acută virală, simptome şi

tratament.

Reprezintă cea mai frecventă diaree infecţioasă a sugarului şi

copilului mic. Agenţii infecţioşi virali incriminaţi sunt:
rotavirusurile, cronovirusurile, adenovirusurile. Dintre acestea,
locul central este ocupat de rotavirusuri.
Infecţia cu rotavirusuri este răspândită pe tot globul. În zonele temperate
este mult mai frecventă în anotimpul rece (decembrie-ianuarie). Sursa de
infecţie este reprezentată de copiii bolnavi şi de persoanele cu infecţii
asimptomatice. Excreţia rotavirusurilor se face prin scaun, fiind maximă
în a treia şi a patra zi de boală. Transmiterea infecţiei se face prin scaun
sau prin contact direct.
Receptivitatea la infecţie este generală, dar interesează în special grupa
de vârstă şase luni-trei ani. Nou-născuţii şi sugarii până la şase luni par a
fi protejaţi prin anticorpi specifici, transmişi de la mamă pe cale sanguină
sau prin lapte. După vârsta de trei ani, peste 80% din copii au anticorpi
specifici protectori.
Diareea acută cu rotavirusuri poate surveni sub formă endemică sau
epidemică în colectivităţi de copii (creşe, grădiniţe sau în clasele
primare).
Simptomatologia debutează brusc, cu febră, vărsături, astenie, dureri
abdominale, diaree apoasă. În perioada de stare a bolii, vărsăturile se
reduc ca frecvenţă sau dispar, febra este moderată, iar scaunele sunt în
număr de trei, până la 10 pe zi.
Gastroenteritele acute virale, de obicei, se asociază cu infecţii ale căilor
respiratorii superioare, penumonie interstiţială, miocardită, manifestări
neurologice, erupţii cutanate. În gastroenterita acută cu rotavirusuri,
majoritatea simptomelor dispar în 1-3 zile, bolnavul vindecându-se
complet în 4-8 zile.
Evoluţia bolii este favorabilă, complicaţiile sunt rare, dar mortalitatea
rămâne crescută, prin neprezentarea la timp într-un serviciu medical
specializat.
Gastroenteritele acute cu Escherichia Coli
Au incidenţa cea mai mare la un nou-născut, sugar şi în prima jumătate a
celui de-al doilea an de viaţă. Boala poate să apară sub forma unei
epidemii instituţionale de gastroenterită, prin transmiterea de persoane
infectate - mame, sugari sau personalul de îngrijire.
După depăşirea barierei gastrice, condiţia de bază pentru apariţia diareei
acute infecţioase este reprezentată de ataşarea şi colonizarea mucoasei
intestinale.
Simptomatologia clinică prezintă unele particularităţi în raport cu vârsta
bolnavului. La nou-născut, debutul poate fi brusc, cu febră, scaune moi,
verzui, urât mirositoare. Scăderea ponderală poate să depăşească 10%,
ajungându-se rapid la starea de acidoză metabolică. La unii nou-născuţi
E. Coli poate determina septicemie şi/sau meningită neonatală, fără să
prezinte gastroenterită.
La sugar, debutul se caracterizează prin subfebrilitate sau febră
moderată, anorexie, stare generală modificată, iritabilitate, scaune
diareice frecvent apoase, în număr de 5-10 pe zi, urât mirositoare. Sunt
prezente semne ale deshidratării.
La copilul mare, debutul este brusc, cu greţuri, vărsături, febră,
indispoziţie, cefalee, dureri abdominale cu caracter colicativ. Scaunele
sunt abundente, apoase sau mucosanghinolente.
Diagnosticul este precizat prin izolarea E. Coli în coprocultură.
Complicaţiile posibile sunt: meningita neonatală, septicemia neonatală,
infecţia urinară, osteomielita.
Prognosticul gastroenteritei cu E. Coli este bun dacă terapia specifică se
instituie precoce.
Diareea epidemică a nou-născutului
Apariţia diareei acute la nou-născut trebuie considerată a fi infecţioasă în
marea majoritate a cazurilor. Ea este determinată de cele mai multe ori
de E. Coli şi mai rar de Salmonella sau alt stafilococ.
Sursa de infecţie în boala diareică a nou-născutului este mama sau
personalul de îngrijire, care vehiculează germeni de la bolnavi la nou-
născutul sănătos.
În diareea epidemică a nou-născutului determinată de E. Coli, perioada
de incubaţie este variabilă, de la câteva zile, la mai multe săptămâni.
Debutul este insidios, prin inapetenţă, scădere ponderală, febră, uneori
meteorism abdominal. La scurt timp de la debut, apar scaune apoase,
verzui, urât mirositoare, explozive, acide, în număr de 5-10 pe zi. Apar şi
semne de deshidratare şi acidoză metabolică.
Diagnosticul este precizat prin evidenţierea germenului în coprocultură.
Complicaţiile posibile sunt: bronhopneumonia, otita medie, septicemia,
osteomielita, artrita, peritonita.