Curs XIV – 7.06.

2017

Islamul și Occidentul. Islamul și lumea de azi

*recomandare de film (despre Genocidul armean) - La masseria delle allodole - Ferma

ciocârliilor (2007)

*recomandare de carte – Andrea Riccardi – Secolul martiriului. Creștinii în veacul XX

*Europa Occidentală a reușit să-și revină de pe urma numeroaselor provocări suferite în

trecut. Dacă va reuși să treacă și de criza migranților înseamnă că Europa are într-adevăr [?...?].

Când se vorbește despre relația lumii arabe cu occidentul se vorbește de fapt de impactul
modernizării de expresie occidentală. Numeroși analiști consideră că în concepția musulmanilor
Occidentul e discreditat pe termen lung pentru că a distrus o societate bazată pe principii, pe
valori, pentru că Occidentul se bazează pe distribuția inegală a profitului, pentru că grupuri
minoritare locale capitalizează acest profit ca și resursele care stau la baza lui.

În primul rând, în perioada colonială, țările arabe au fost colonii ale unor puteri
occidentale; după câștigarea independenței s-a înregistrat un eșec: imposibilitatea construirii unei
unități politice – o federație arabă care nu s-a materializat – și pentru aceasta este învinuit
Occidentul.

În trecut alteritatea era multiplă. Azi asistăm la o închidere în sine a culturii arabe și
câmpul alterității se îngustează: prin alteritate se înțelege acum numai Occidentul. Această
imagine a unui Occident ostil s-a consolidat în perioada colonială.

Perioadele de prosperitate au furnizat și arabilor o multitudine de canale de receptare a

alterității. Nu a existat o atitudine de receptare unitară: au existat și atitudini de admirație față de
Occident; mulți intelectuali arabi au manifestat o adevărată fascinație față de Europa; pentru ca
mai târziu să apară o altă percepție – să li se reproșeze europenilor disprețul cu care îi tratează pe
arabi, atitudinea de superioritate pe care o aveau față de arabi, lipsa de interes pentru lumea
arabă, prezentarea deformată a lumii arabe etc.

1
 Compatibilitatea lumii islamice cu democrația/ cum au reacționat popoarele arabe
la schimbare?

În primul rând s-a încercat recursul la cultura arabă și la Coran. Aceasta a însemnat de
fapt o pledoarie pentru găsirea unui tip propriu de modernizare, de dezvoltare, care să se bazeze
pe propria tradiție, să nu imite lumea occidentală.

Mulți nutresc însă temerea că pentru ei a construi modernitatea înseamnă practic a nega
conștiința religioasă.

Există mai multe chei/ tipuri de lectură a modernității la arabi:

- fundamentalistă
- liberală, bazată pe propria tradiție dar și pe scoaterea în evidență a stratului cultural
moștenit de la greci (prin intermediul traducerilor din siriacă – vezi cursul trecut)
- marxistă: aceasta vede în cultură nimic altceva decât expresia luptei de clasă

Un arab cultivat este și în prezent în mod natural tentat să caute în tradiție propria
identitate și să aducă argumente care să-i susțină proiectele. Atitudinea față de modernizare este,
în spațiul arab, puternic marcată azi de ceea ce se întâmplă în islam și de influența pe care o
inspiră generațiilor prezente cultura clădită de secole.

După sunna, nimeni nu poate formula politici de guvernare mai bune decât cele formulate
de Dumnezeu. De aceea textele religioase sunt folosite și ca surse juridice. Politica și religia sunt
puternic întrepătrunse în lumea arabă. Spre deosebire de Occident, legislația musulmană are ca
primă sursă Coranul și apoi hadith-urile. Politica este un apendice al religiosului. Cultura politică
islamică nu a ajuns la faza la care au ajuns europenii, aceea a automatizării politicii ca știință.

Recent, fenomenul pe care analiștii îl identifică cel mai mult în islam este o politizare a
religiozității. Jihadismul nu este altceva decât o politizare a religiei. În acest context se vorbește
despre faptul că religia musulmană se transformă în ideologie.

Adeziunea a numeroși tineri la formele extremiste ale islamului s-ar datora, după unii,
sentimentului de frustrare, de insatisfacție pe care l-au produs în societățile arabe schimbările
prea rapide, de la colonialism la independență, la criza provocată de luptele cu statul Israel, la
imposibilitatea realizării unirii lumii arabe.

2
 Cum se arată un adept al islamului politic de azi?

Un militant islamist este o persoană cu studii superioare, de proveniență rurală, stabilită

de curând la oraș, nu foarte bună cunoscătoare a islamului dar care construiește în mintea sa o
utopie bazată pe islamul pur, al începuturilor. Adeptul islamului politic este un adversar a tot
ceea ce e străin, urăște limbile străine, cultura străină, lucruri care și-ar dori să dispară în
totalitate. Acești tineri adepți ai islamului politic nu se pregătesc să devină antropologi, istorici,
filozofi, ei nu studiază discipline umaniste. Ei studiază la universitățile științifice, la facultățile
tehnice. Nu sunt așadar pregătiți în vederea purtării unui dialog (ca în cazul în care ar studia
discipline umaniste)

Cultivarea disponibilității spre dialog în lumea islamică s-ar baza în viziunea

specialiștilor pe 3 principii:

1. principiul diversității culturale

2. principiul egalității și al reciprocității
3. ideea de asimilare profundă a culturii celuilalt, pornind de la sursele sale autentice

FIN