NEVOIA DE COMUNICARE-INFORMARE

ŞI COOPERARE-INTEGRARE DIN
PSIHOLOGIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ

- CUVÂNT INTRODUCTIV -

Psihologia militara, în general, si psihologia militara româneasca, în special, sunt domenii

destul de putin mediatizate si cunoscute atât cititorului din armata, cât mai ales celui din
societatea civila. Altfel spus, literatura de specialitate este mai putin generoasa din
perspectiva ofertei de informatii cu privire la psihologia militara universala, precum si la
psihologia militara româneasca. Nevoia nestavilita de cunoastere a omului modern
implica o accesibilitate oportuna, dar si o deschidere fara precedent din partea tuturor
domeniilor de referinta ale stiintelor, inclusiv din partea psihologiei militare românesti.
De altfel, lipsa comunicarii într-o societate informationala si informatizata îl determina pe
devoratorul de informatii (informavor) sa rationeze negativ si defetist în raport cu
existenta oricarui domeniu al cunoasterii stiintifice.

Necesitatea deschiderii psihologiei militare românesti catre societatea stiintifica civila a

generat diverse forme de manifestare, printre acestea numarându-se sesiunile de
comunicari, simpozioanele tematice, colocviile stiintifice si altele. În cadrul
manifestarilor stiintifice organizate de catre diverse institutii militare de cercetare,
informatii, medicale, învatamânt superior etc. se regasesc sectiuni în care si psihologia
militara este reprezentata. Ne face placere sa reamintim, în acest context, câteva dintre
manifestarile stiintifice de prestigiu, care gazduiesc în buletinele lor de comunicari si
studii de psihologie militara, dupa cum urmeaza:
- Sesiunile de comunicari stiintifice organizate de Universitatea Nationala de Aparare,
Academia Fortelor Terestre "Nicolae Balcescu", Academia Fortelor Aeriene "Henri
Coanda", Academia Navala "Mircea cel Batrân", Academia Tehnica Militara, Academia
Nationala de Informatii;
- Simpozioanele organizate de Institutul de Medicina Aeronautica si Spatiala si Directia
Medicala;
- Conferintele nationale de psihologie organizate de Asociatia Psihologilor din România.
Totodata, reamintim câteva manifestari stiintifice cu orientare clara pe domeniul
psihologiei militare, precum:
- Simpozionul de psihologie militara aplicata organizat de catre Directia Generala de
Informatii a Apararii, ajuns la a treia editie;
- Conferinta Nationala de Psihologie Militara (1999, singura, din pacate!) organizata si
gazduita de Academia Navala "Mircea cel Batrân" din Constanta.
Ca o completare si o continuare a acestei frumoase traditii s-a dorit a fi si primul
Simpozion National de Psihologie Militara denumit generic "PSIHOMIL I", organizat în
perioada 01-02 iunie 2004. Intentia initiatorului, Sectia de Psihologie din Statul Major
General, a fost aceea de a generaliza si permanentiza o astfel de manifestare stiintifica la
care sa participe psihologi din toate structurile de psihologie pentru aparare, ordine
publica si siguranta nationala, dar si invitati de marca ai comunitatii stiintifice civile care
pot contribui substantial la dezvoltarea psihologiei militare românesti.

De asemenea, acest simpozion s-a dorit a fi unul aniversar, deoarece Sectia de Psihologie
împlinea 30 de ani de existenta si, totodata, s-a încercat consacrarea zilei de 1 iunie ca
"Ziua Psihologului Militar." Daca primul obiectiv a fost îndeplinit, cel de-al doilea a
ramas nefinalizat, dar poate ca, în viitor, se va realiza si acest vis frumos, astfel încât ziua
profesionala a psihologului militar sa devina un moment traditional, alaturi de sarbatorile
altor arme si specialitati militare.
Revenim la lucrarile acestui simpozion, pentru a aminti ca acestea au fost cuprinse în
prezentul volum, în încercarea temerara de a ne aduce o modesta contributie la
îmbogatirea patrimoniului teoretic si aplicativ al psihologiei militare românesti. Prin
urmare, volumul intitulat "Psihologie aplicata în mediul militar" reuneste un numar de 37
de studii, comunicari si referate de specialitate grupate în 7 capitole.
Am grupat studiile pe câteva problematici de mare interes si actualitate pentru psihologia
militara româneasca, dupa cum urmeaza: stadiul de evolutie stiintifica si legislatia
aferenta profesiei, motivatia pentru armata si cariera militara, selectia psihologica a
personalului, consilierea si orientarea vocational-profesionala, problematica stresului si
adaptarea la viata militara, organizatia militara si liderul în armata, pregatirea psihologica
pentru misiune a efectivelor, asistenta psihologica si psihoterapia traumelor de lupta.

Precizam ca multe dintre lucrarile volumului sunt produsele unor psihologi tineri, cu o
experienta profesionala în plin proces de acumulare, iar publicarea acestora într-un astfel
de context reprezinta chiar un debut. Prin urmare, unele lucrari ramân cantonate înca în
zona teoreticului, altele formuleaza doar asertiuni ipotetice sau prefigureaza începutul
unor cercetari primare.

De aceea, apreciem ca lucrarea de fata este un început timid, dar care se cere aprofundat
si dezvoltat, pe masura accesului la noi si interesante informatii de specialitate. Prin
aceasta, consideram ca trebuie sa acordam credit colegilor nostrii, fara a deveni
protectorii acestora si fara a fi suspectati ca încurajam diletantismul, dar trebuie sa
îndrumam, încurajam si sa stimulam activitatile de creatie, sa motivam adecvat
implicarea tinerilor specialisti în cercetarea psihologica a fenomenului militar
contemporan, sa dezvoltam dorinta psihologilor din armata de a fi prezenti cât mai des în
planul publicisticii militare de profil.

Totodata, se impune cu necesitate sinteza productiei teoretice pentru a nu mai lasa sa se

risipeasca un numar mare de informatii care, într-un fel sau altul, cîndva, undeva, cuiva îi
pot fi utile ca suport în practica profesionala sau, pur si simplu, ca informatie.
Consideram ca este momentul, ca si în psihologia militara româneasca, sa importam
adaptativ modelul sintezei publicistice de specialitate, chiar cu riscul initial asumat de a
nu avea cele mai bune rezultate. Parafrazând, apreciem ca îndemnul lui Titu Maiorescu
adresat "junimii române" de a "scrie orice, numai sa scrie", cu semnificatia de imbold
literar la finele veacului al nouasprezecelea, pare a fi de mare actualitate si pentru
psihologii de astazi din armata româna.
Câteva repere temporale ale vocatiei de sinteza în psihologie sunt, credem noi, argumente
necesare si suficiente pentru demersul explicativ la aparitia acestui volum. Exemplele
urmatoare constituie pentru fiecare dintre noi modele de urmat, standarde de comparatie,
idealuri stiintifice. În publicistica psihologica universala sunt deja cunoscute cele zece
volume strânse de Wilhelm Wundt cu titlul Völker-psychologie în perioada 1900-1920,
celebrul Traité de psychologie experimentale în noua volume realizat de Paul Fraisse si
Jean Piaget între 1963-1969, impresionantele Cours de psychologie reunite în sase
volume de catre R.Ghiglione si J.F. Richard în anii ’90, tratatul de psihologie militara
Handbook of Military Psychology editat în 1991 de Reuven Gal si A. David
Mangelsdorff, lucrarea International Handbook of Psychology a lui Kurt Pawlik aparuta
în 2000, iar sirul enumerarilor poate continua. Psihologia românesca se poate mândri, la
rândul ei, cu unele aparitii editoriale de sinteza, dintre care amintim: Probleme
fundamentale ale psihologiei (coord. B.Zörgö, 1980), Psihologia muncii industriale
(coord. Gh.Iosif si C. Botez, 1981), Psihologia educatiei si dezvoltarii (coord. I.Radu,
1983), Psihologia clinica (coord. G. Ionescu, 1987), Psihologie sociala. Aspecte
contemporane (coord. A. Nicolau, 1996), Psihologia vietii cotidiene (coord. M. Zlate,
1997), Psihologia câmpului social.
Reperezentarile sociale (A. Nicolau, 1997), Psihologia la raspântia mileniilor
(coord.M..Zlate, 2001).
Încercari reusite de sinteza s-au realizat si în psihologia militara românesca, dintre care
amintim volumele: Psihologie, sociologie, drept (edit. lt.col.dr. M. Cosma si B. Marina,
1988), Psihologie aplicata în fortele speciale (coord. Col.dr. Gh.Pertea, 2003), Psihologia
luptatorului (coord. H.Pitariu si F. Sîntion, 2003), Psihologie aplicata în fortele armate
(coord. Col.dr. Gh. Pertea, 2004). Toate acestea ne dau speranta ca, pe viitor, vom fi în
masura sa realizam, cu adevarat, un salt calitativ în cercetarea fenomenelor psihologice
din mediul militar, iar rezultatele sa le cuprindem ca obiect al unor tratate de psihologie
militara.
Ne asumam, de asemenea, raspunderea de a creiona câteva directii de interes pentru
psihologia militara româneasca, în perspectiva profesionalizarii si integrarii în structurile
NATO si ale Uniunii Europene.

Selectia, clasificarea si repartizarea personalului la diferite categorii de arme, specialitati

sau functii trebuie sa reprezinte unul dintre cele mai importante sisteme de activitati
specifice psihologiei militare. Aceasta se traduce într-o conceptie complexa în care vor fi
incluse: selectia initiala pentru pregatirea de baza, investigarea factorilor fundamentali ai
profilului recrutului, cercetarea pentru publicitatea si atractivitatea carierei militare,
testarea si trierea dupa deprinderile de baza, standardizarea procedurilor de evaluare,
consilierea pentru cariera, selectia si alegerea specialistilor pentru diferite domenii
specifice, selectia candidatilor pentru cariera de lunga durata, analiza ocupationala si
organizationala, masurarea performantei în munca si evaluarea functionalitatii sistemului.

O alta preocupare majora a psihologiei militare va fi reprezentata de studiul factorilor

umani (Human Factors-HF) si implicatiile acestora în performanta militara. În raport cu
eficienta profesionala se va afla si studiul referitor la efectele stresului asupra factorilor
umani, pregatirii si selectiei personalului. În acest sens, este necesar un model integrativ
al abordarii studiului, în etape succesive, care sa elucideze problemele legate de prezenta
si specificul stimulilor din mediu, procesul de perceptie, performantele expectate si mai
ales rezultatele obtinute atât ca manifestari comportamentale, cât si ca efecte fiziologice.
Totodata, evaluarea psihologica si eficienta sa din perspectiva managementului
personalului militar presupun realizarea unor sisteme fiabile pentru recrutarea,
mentinerea si promovarea resursei umane. Aceste sisteme trebuie sa ia în calcul interesele
personale si nevoile organizatiei, etica profesionala si realitatea contextuala si, mai presus
de toate, competenta profesionala concentrata în metodologiile de evaluare si selectie
elaborate în raport cu misiunile si sarcinile specifice.
Una dintre cele mai incitante teme ale psihologiei militare este cea referitoare la lider. De
aceea, este foarte important de analizat si interpretat fiecare nivel la care se poate
manifesta liderul, astfel: nivelul executiv (executive leaders), cel mai înalt, la care liderul
reprezinta cultura si valorile organizatiei; nivelul mediu (senior leaders), la care liderul
impune regulile si mentine climatul organizational; nivelul nemijlocit (direct leaders), cel
mai de jos, unde liderul aplica procedurile standard si mentine coeziunea subunitatii.
Analiza problematicii liderului militar trebuie sa se focalizeze atât pe studiul conducerii
militare în timp de pace, cât si la razboi, pentru a întelege mai bine posibilele asemanari
si deosebiri în cadrul acestor manifestari. De asemenea, de o atentie speciala din partea
psihologiei militare trebuie sa se bucure si conceptul de conducere executiva (Executiv
Leadership), care implica tratarea ampla a acestui nivel superior remarcat prin capacitatea
de a stabili valorile si de a impune cultura organizationala, prin preocuparile majore
legate de analizele si deciziile de tip strategic cu implicatii incomensurabile de ordin
economic, tehnic, politic si social.

O alta tema de interes a psihologiei militare este reprezentata de studiul individului si al

comportamentului de grup. Din aceasta perspectiva trebuie abordate o serie de probleme
legate de: morala, coeziunea de grup si spiritul de corp; rolul si importanta factorilor
culturali si sociali în organizatia militara; individul si comportamentul de grup, în situatii
si medii extreme; combaterea reactiilor de stres prin studii referitoare la cum se
manifesta, cum se masoara si cum se realizeaza coping-ul; rolul factorilor de
personalitate.

Psihologia militara nu poate sa ramâna indiferenta la problematica factorilor de mediu

(environmental factors) si la influenta lor asupra performantei militare, din perspectiva
participarii militarilor români la misiuni în diverse si variate areale geografice si
climaterice. Dintre factorii de mediu, cu efectele cele mai directe si mai importante, sunt
de retinut pentru analiza: frigul, caldura, altitudinea terestra înalta, oboseala, zgomotul
acustic, atmosfera toxica, acceleratiile, vibratiile din mediu si factorii radiologici.
Studiile de psihologie militara trebuie sa acorde un spatiu extins si arealului clinic, care
sa includa militarii activi si de rezerva, precum si membrii de familie ai acestora.
Principalele aspecte abordate se pot referi la: evaluarea clinica si psihologica; educatia si
antrenamentul profesional si paraprofesional; psihoterapia si schimbarea
comportamentului; aplicatii neuropsihologice în domeniul militar; realizarea unor
programe speciale împotriva abuzului de substante; directionarea eforturilor spre
obtinerea, mentinerea si promovarea starii de bine; consilierea comandantilor de la toate
nivelurile ierarhice.

Alte aspecte importante abordate de psihologia militara pot fi cuprinse într-o categorie
aparte de probleme sugestiv intitulata "subiecti si situatii speciale". În acest sens,
propaganda si masurile active, ca tehnici de influentare pentru obtinerea puterii,
reprezinta un capitol interesant al psihologiei aplicata în mediul militar. O multitudine de
referinte psihologice de ordin teoretic si practic pun în evidenta interdependenta
relationala dintre influenta politica, pe de o parte si strategia si tactica militara, pe de alta
parte. O alta problema speciala abordata de psihologia militara se poate referi la arta
negocierii care, în conditiile exacerbarii terorismului la scara planetara, devine de stricta
actualitate. Prezenta femeilor în armata poate genera si în psihologia militara româneasca
studii speciale pe aceasta tema. Tot în categoria subiectilor si situatiilor speciale se pot
regasi si eventualele studii de psihologie privind prizonierii de razboi cu referire la:
reprezentarea psihosociala a captivitatii; reactiile psihofizice de la începutul
prizonieratului (sentimente de vinovatie, depresii, diminuarea stimei de sine etc.);
efectele separarii fizice si psihologice asociate cu efectele generate de eventualele traume
fizice ale aplicarii torturii; suferintele familiei celui cazut prizonier; fenomene implicate
în conceptul de "spalarea creierului-brainwashing"; recuperarea si reabilitarea
prizonierului de razboi.

Consideram ca aspectele prezentate ofera o imagine de ansamblu a problematicii

psihologiei aplicata în mediul militar si, în acelasi timp, contureaza clar ideea ca
psihologia militara româneasca are de adaugat teritorii noi în spatiul sau disciplinar de
cercetare.
În acest context, armata, din perspectiva psihologica, reprezinta un imens câmp de
cercetare asupra proceselor de asimilare a cunostintelor, de formare si dezvoltare a
deprinderilor, de internalizare a valorilor militare si, nu în ultimul rând, de stimulare,
energizare si reglare a unui comportament specific în lupta.
Acestor provocari ale începutului de mileniu III trebuie sa le gaseasca cele mai bune
solutii si psihologia militara româneasca. Succes!