Cobzas CalcDif2012Romanian PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/268066854
Mathematical analysis (Differential calculus)
Article
CITATIONS READS
0 139
1 author:
Stefan Cobzas
72 PUBLICATIONS 327 CITATIONS
SEE PROFILE
All content following this page was uploaded by Stefan Cobzas on 29 August 2017.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Analiza matematică – Calculul Diferenţial
Ştefan Cobzaş
Contents
Introducere 1
Despre matematică şi matematicieni 1
Prefaţă 2
Prefaţă la ediţia electronică 3
Capitolul 1. Elemente de logică matematică şi teoria mulţimilor 5

1.1. Calculul propoziţional 5
1.1.1. Propoziţii şi operaţii cu ele 5
1.1.2. Legi ale calculului propoziţional 7
1.1.3. Axiomatizarea calculului propoziţional 9
1.2. Calculul predicatelor 11
1.2.1. Predicate şi cuantificatori 11
1.2.2. Legi ale calculului predicateleor 15
1.2.3. Comentarii şi exemple referitoare la legile promulgate 15
1.3. Completări 17
1.3.1. Algebre Boole 17
1.3.2. Despre intuiţionism 18
1.3.3. Exemplu de logică trivalentă 20
1.4. Elemente de teoria mulţimilor 20
1.4.1. Axiome ale teoriei mulţimilor 21
1.4.2. Operaţii cu mulţimi 23
1.4.3. Alte axiome 25
1.4.4. Operaţii cu familii finite de mulţimi 26
1.4.5. Operaţii cu familii arbitrare de mulţimi 27
1.4.6. Observaţii şi comentarii referitoare la axiomatica teoriei mulţimilor 28
1.5. Mulţimi finite şi mulţimi infinite. Mulţimi numărabile. Numere cardinale 29
1.5.1. Mulţimi echivalente. Noţiunea de număr cardinal 29
1.5.2. Mulţimi numărabile 30
1.5.3. Exemple de mulţimi numărabile 30
1.5.4. Proprietăţi ale mulţimilor numărabile 31
1.5.5. Ordonarea numerelor cardinale - Teorema lui Schroeder-Berstein 33
1.5.6. Teorema lui Cantor 37
1.5.7. Paradoxuri ale teoriei mulţimilor 37
1.5.8. Operaţii cu numere cardinale 39
1.6. Axioma alegerii. Propoziţii echivalente cu ea şi consecinţe 43
1.6.1. Axioma alegerii 43
1.6.2. Relaţii de ordine 44
1.6.3. Propoziţii echivalente 45
1.6.4. Exemple de demonstraţii bazate pe principiul elementului maximal 46
iii
iv CONTENTS
1.7. Exerciţii 47
Capitolul 2. Corpul ordonat al numerelor reale 51

2.1. Mulţimea numerelor reale 51
2.1.1. Axiomele mulţimii numerelor reale 51
2.1.2. Valoarea absolută (sau modulul) 53
2.1.3. Intervale şi vecinătăţi ı̂n R 54
2.1.4. Şiruri 55
2.1.5. Limite de şiruri 56
2.1.6. Mulţimi mărginite. Supremum şi infimum 59
2.1.7. Densitatea mulţimii numerelor raţionale ı̂n R 66
2.2. Axioma supremului şi consecinţele sale 68
2.2.1. Convergenţa şirurilor monotone 68
2.2.2. Puncte limită ale unui şir. Limită inferioară şi limită superioară 70
2.2.3. Teorema lui Bolzano-Weierstrass 74
2.2.4. Teorema lui Cantor asupra şirurilor descendente de intervale ı̂nchise 76
2.2.5. Din nou despre şiruri monotone şi şiruri mărginite 77
2.2.6. Completitudinea mulţimii numerelor reale - Criteriul lui Cauchy de
convergenţă 79
2.3. Reprezentarea numerelor reale ı̂ntr-o bază. Cardinalul mulţimii R. Corpuri
ordonate 81
2.3.1. Serii numerice. Seria geometrică 81
2.3.2. Reprezentarea numerelor reale ı̂n baza p 82
2.3.3. Reprezentarea numerelor raţionale ı̂n baza p 84
2.3.4. Cardinalul mulţimii R 86
2.3.5. Ipoteza continuumului 88
2.3.6. Completări 89
2.4. Câteva inegalităţi clasice 90
2.4.1. Inegalitatea dintre mediile aritmetică şi geometrică 90
2.4.2. Inegalitatea lui Bernoulli 93
2.4.3. Inegalitatea lui Young 95
2.4.4. Inegalitatea lui Hölder. 95
2.4.5. Inegalitatea lui Minkowski 96
2.4.6. Inegalitatea lui Cebâşev 97
2.5. Şiruri numerice 101
2.5.1. Şiruri recurente 101
2.5.2. Exemple şi aplicaţii 104
2.5.3. Teoremele lui Toeplitz şi Stolz 108
2.5.4. Câteva şiruri clasice 113
2.5.5. Constanta lui Euler 116
2.5.6. Seria armonică şi seria armonică alternată 117
2.5.7. Media aritmetico-geometrică a două numere. Formula lui Gauss 118
2.5.8. Şirul lui Lalescu 124
2.5.9. O problemă a lui Tiberiu Popoviciu 125
Capitolul 3. Serii numerice 127

3.1. Noţiunea de serie. Criteriul general al lui Cauchy 127
3.1.1. Criteriul general al lui Cauchy de convergenţă. Convergenţă şi convergenţă
absolută. Exemple 127
CONTENTS v
3.1.2. Operaţii cu serii 132

3.2. Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenţă 133
3.2.1. Criteriul comparaţiei 134
3.2.2. Criteriul rădăcinii 136
3.2.3. Criteriul raportului 137
3.2.4. Criteriul lui Kummer de convergenţă 139
3.2.5. Consecinţe ale criteriului lui Kummer-Criteriile lui Raabe şi Bertrand 140
3.2.6. Criteriul integral al lui Cauchy 141
3.2.7. Criteriul condensării 142
3.3. Serii cu termeni arbitrari 143
3.3.1. Comutativitatea seriilor absolut convergente 143
3.3.2. Teorema lui Riemann referitoare la permutarea termenilor unei serii
semiconvergente 145
3.3.3. Exemplu - schimbarea ordinei termenilor ı̂n seria armonică alternată 148
3.3.4. Criteriile lui Abel şi Dirichlet de convergenţă a seriilor 149
3.3.5. Criteriul lui Leibniz de convergenţă a seriilor alternate 151
3.3.6. Produsul seriilor 152
3.3.7. Produsul seriilor absolut convergente - Teorema lui Cauchy 153
3.3.8. Teoremele lui Abel şi Mertens 154
Capitolul 4. Spaţii metrice 159

4.1. Spaţii metrice. Spaţii normate. Vecinătăţi ı̂ntr-un spaţiu metric 159
4.1.1. Noţiunea de metrică şi spaţiu metric. Spaţiu vectorial. Spaţiul Rm 159
4.1.2. Norme pe un spaţiu vectorial. Spaţiu normat 161
4.1.3. Bile ı̂ntr-un spaţiu metric. Vecinătăţi 163
4.2. Şiruri convergente ı̂n spaţii metrice 165
4.2.1. Noţiunea de şir convergent. Proprietăţi 165
4.2.2. Mărginire ı̂n spaţii metrice şi ı̂n spaţii normate 168
4.2.3. Şiruri fundamentale. Spaţii metrice complete 169
4.2.4. Metrici echivalente - topologic, uniform sau Lipschitz 170
4.2.5. Spaţiul Rm - echivalenţa normelor, convergenţa şirurilor, completitudine 174
4.3. Mulţimi deschise şi mulţimi ı̂nchise ı̂n spaţii metrice 177
4.3.1. Mulţimi deschise. Mulţimi deschise ı̂n R 177
4.3.2. Mulţimi ı̂nchise 181
4.4. Aderenţă, interior, frontieră. Puncte de acumulare 182
4.4.1. Definiţii 182
4.4.2. Aderenţa unei mulţimi - caracterizare secvenţială, proprietăţi 183
4.4.3. Interiorul unei mulţimi - proprietăţi 185
4.4.4. Frontiera unei mulţimi 187
4.4.5. Puncte de acumulare 187
4.5. Subspaţiu al unui spaţiu metric. Completarea unui spaţiu metric 190
4.5.1. Subspaţiu al unui spaţiu metric 191
4.5.2. Completarea unui spaţiu metric 193
4.6. Compactitate ı̂n spaţii metrice 197
4.6.1. Proprietăţi ale mulţimilor compacte 197
4.6.2. Mulţimi compacte ı̂n Rm 201
4.7. Aplicaţii continue ı̂ntre spaţii metrice 202
4.7.1. Caracterizări ale continuităţii 202
vi CONTENTS
4.7.2. Continuitate globală 204

4.7.3. Funcţii vectoriale 205
4.7.4. Omeomorfisme 206
4.7.5. Limite şi continuitate 207
4.7.6. Operaţii cu funcţii continue 208
4.7.7. Funcţii separat continue - Teorema lui Young 211
4.8. Funcţii uniform continue 212
4.8.1. Caracterizarea secvenţială a uniform continuităţii 213
4.8.2. Operaţii cu funcţii uniform continue 214
4.8.3. Prelungirea funcţiilor uniform continue 215
4.8.4. Funcţii lipschitziene 217
4.8.5. Distanţa de la un punct la o mulţime şi distanţa dintre două mulţimi 218
4.8.6. Caracterizări ale continuităţii şi continuităţii uniforme ı̂n termenii
distanţelor dintre mulţimi 218
4.9. Şiruri de funcţii – convergenţa punctuală şi convergenţa uniformă 222
4.9.1. Criteriul lui Weierstrass de convergenţă uniformă 222
4.9.2. Continuitatea şi continuitatea uniformă a limitei 223
4.10. Teorema lui Banach de punct fix 224
4.11. Funcţii continue pe mulţimi compacte 226
4.11.1. Mărginire 226
4.11.2. Uniform continuitatea 227
4.11.3. Inversabilitatea aplicaţiilor continue 228
4.11.4. Teorema lui Dini 228
4.11.5. Aplicaţie - echivalenţa normelor pe Rm 230
4.12. Compactitate şi compactitate secvenţială ı̂n spaţii metrice 232
4.12.1. Proprietăţi elementare 232
4.12.2. Proprietatea intersecţiei finite 234
4.12.3. Mărginire şi total mărginire ı̂n spaţii metrice 235
4.12.4. Caracterizări ale compactităţii 238
4.13. Exerciţii 240
Capitolul 5. Funcţii reale de o variabilă reală 245

5.1. Proprietatea lui Darboux 245
5.2. Monotonie, injectivitate, continuitate 246
5.2.1. Limite laterale 246
5.2.2. Punctele de discontinuitate ale funcţiilor monotone 248
5.2.3. Monotonie, injectivitate şi continuitate 249
5.2.4. Funcţii continue pe intervale compacte 250
5.3. Teoremele fundamentale ale calculului diferenţial 251
5.3.1. Derivata unei funcţii 251
5.3.2. Teoremele fundamentale ale calculului diferenţial 252
5.3.3. Proprietatea lui Darboux pentru funcţiile derivate 254
5.3.4. Derivate de ordin superior 256
5.4. Aplicaţii ale teoremelor fundamentale ale calculului diferenţial la studiul
funcţiilor 256
5.4.1. Funcţii cu derivata nulă 256
5.4.2. Monotonia funcţiilor 256
5.4.3. Studiul derivabilităţii 257
CONTENTS vii
5.4.4. Regula lui l’Hopital 257

5.5. Funcţii convexe 260
5.5.1. Mulţimi convexe 260
5.5.2. Drepte, semidrepte şi segmente ı̂n plan 260
5.5.3. Funcţii convexe 261
5.5.4. Panta unei funcţii convexe 263
5.5.5. Derivatele laterale ale funcţiilor convexe 264
5.5.6. Teoremele lui Fermat şi Lagrange pentru derivate laterale 265
5.5.7. Caracterizarea convexităţii funcţiilor 266
5.5.8. Continuitatea şi derivabilitatea funcţiilor convexe 268
5.5.9. Funcţii convexe Jensen 269
5.5.10. Funcţii concave 270
5.5.11. Demonstrarea unor inegalităţi 271
5.6. Exerciţii 273
Capitolul 6. Aproximarea funcţiilor prin polinoame 275

6.1. Polinomul lui Taylor 275
6.1.1. Polinomul lui Taylor 275
6.1.2. Restul ı̂n forma lui Peano 276
6.1.3. Restul sub formă integrală 276
6.1.4. Restul ı̂n forma lui Schlömilch şi Roche 277
6.1.5. Polinomul lui Taylor pentru câteva funcţii elementare 278
6.2. Polinomul lui Lagrange. Diferenţe divizate şi diferenţe finite 283
6.2.1. Polinomul lui Lagrange de interpolare 283
6.2.2. Restul ı̂n formula lui Lagrange de interpolare 285
6.2.3. Diferenţe divizate 286
6.2.4. Formula lui Newton pentru diferenţe divizate 287
6.2.5. Formula lui Newton pentru polinomul lui Lagrange 288
6.2.6. Teorema de medie pentru diferenţe divizate. 289
6.2.7. Diferenţe finite 290
6.2.8. Puteri generalizate 291
6.2.9. Aplicaţie la recurenţe liniare 292
6.2.10. Aplicaţii ale diferenţelor divizate la studiul monotoniei şi convexităţii 297
6.3. Polinoamele lui Bernstein. Teorema lui Weierstrass 298
6.3.1. Polinoamele lui Bernstein 298
6.3.2. Teorema lui Weierstrass 299
6.3.3. Un rezultat al lui Tiberiu Popoviciu 302
6.4. Polinoamele lui Hermite. Teorema lui Fejér 303
6.4.1. Interpolarea cu noduri multiple 303
6.4.2. Cazuri particulare ale polinomului de interpolare Hermite 305
6.4.3. Polinoamele lui Cebâşev 307
6.4.4. Teorema lui Fejér 308
Capitolul 7. Calculul diferenţial al funcţiilor de m variabile 313

7.1. Derivate parţiale şi diferenţiale 313
7.1.1. Derivate parţiale 313
7.1.2. Aplicaţii liniare de la Rm la R 314
7.1.3. Diferenţiala unei funcţii 315
7.1.4. Condiţii echivalente de diferenţiabilitate 316
viii CONTENTS
7.1.5. Continuitatea unei funcţii diferenţiabile 317

7.1.6. Legătura cu derivatele parţiale. Unicitatea diferenţialei 317
7.1.7. Interpretare geometrică. 318
7.1.8. Cazul funcţiilor de o variabilă 318
7.1.9. Diferenţiabilitatea funcţiilor convexe 319
7.1.10. Derivatele parţiale ale funcţiilor compuse 320
7.1.11. Derivata după un vector şi derivata după o direcţie 322
7.1.12. Teoreme de medie 323
7.1.13. Aplicaţii la continuitatea şi diferenţiabilitatea funcţiilor 325
7.1.14. Invarianţa formei diferenţialei 327
7.1.15. Independenţa unei funcţii de unele variabile 329
7.2. Derivate parţiale de ordin superior. Teoremele lui Schwarz şi Young 331
7.2.1. Derivate parţiale de ordin superior 331
7.2.2. Teoremele lui Schwarz şi Young 332
7.2.3. Operatori de derivare parţială 334
7.3. Diferenţiale de ordin superior. Formula lui Taylor 334
7.3.1. Diferenţiale de ordin superior 334
7.3.2. Polinomul lui Taylor 335
7.3.3. Formula lui Taylor - restul ı̂n forma lui Peano 337
7.3.4. Restul ı̂n forma lui Lagrange 339
7.4. Extreme locale ale funcţiilor de mai multe variabile 340
7.4.1. Condiţii necesare 340
7.4.2. Forme pătratice 341
7.4.3. Condiţii suficiente de extrem 342
7.5. Exemple şi aplicaţii 344
7.6. Exerciţii şi probleme 355
Capitolul 8. Calculul diferenţial al funcţiilor vectoriale 361

8.1. Câteva noţiuni de algebră liniară 361
8.1.1. Aplicaţii liniare 361
8.1.2. Matricea unei aplicaţii liniare 362
8.1.3. Norma unei aplicaţii liniare 364
8.1.4. Exemple de norme 368
8.1.5. Baze ı̂n L Rm , Rk 371
8.1.6. Continuitatea aplicaţiilor cu valori ı̂n L Rm , Rk

373
8.1.7. Aplicaţii liniare bijective 374
8.1.8. Continuitatea aplicaţiei de inversare 377
8.1.9. Rangul unei aplicaţii liniare 379
8.2. Diferenţialele funcţiilor vectoriale 379
8.2.1. Definiţia diferenţialei 379
8.2.2. Exemplu - diferenţiala aplicaţiei de inversare 382
8.2.3. Matricea lui Jacobi 382
8.2.4. Diferenţiala compusei a două funcţii vectoriale 384
8.2.5. Diferenţiala aplicaţiei inverse 386
8.2.6. Teoreme de medie 388
8.2.7. Aplicaţii de clasă C p 391
8.3. Teorema de inversare locală şi teorema funcţiei implicite 391
8.3.1. Teorema de Inversare Locală (TIL) 391
CONTENTS ix
8.3.2. Teorema Funcţiei Implicite (TFI) 399

8.3.3. Echivalenţa dintre (TFI) şi (TIL) 403
8.3.4. Funcţii vectoriale de clasă C p 405
8.4. Extreme condiţionate. Metoda multiplicatorilor lui Lagrange 406
8.4.1. Condiţii necesare 406
8.4.2. Funcţia lui Lagrange (sau Lagrangianul) 408
8.4.3. Condiţii suficiente 409
8.4.4. Exemple 412
8.4.5. Extremele funcţiilor implicite 418
8.5. Teorema rangului. Dependenţă funcţională 420
8.5.1. Determinanţi funcţionali 420
8.5.2. Teorema rangului 422
8.5.3. Consecinţe ale Teoremei Rangului 426
8.5.4. Difeomorfisme de formă simplă 427
8.5.5. Lemele lui Hadamard şi Morse 429
8.6. Aplicaţii geometrice - Curbe şi suprafeţe 435
8.7. Exerciţii şi probleme 443
Introducere
Despre matematică şi matematicieni
Reamintim o afirmaţie celebră.
Die ganzen Zahlen hat der liebe Gott gemacht, alles andere ist Menschenwerk (1886).
Leopold Kronecker (1823–1891), cf. Jahresbericht der Deutschen Mathematiker-Vereinigung
(1893)
Traducerea ei ı̂n franceză ar suna cam aşa
Cantor a créé le nombre entiers et le reste c’est Dieudonné.1
Să vedem acum şi opinia lui Goethe despre aceste traduceri franţuzeşti.
Die Mathematiker sind eine Art Franzosen: Redet man zu ihnen, so bersetzen sie es
in ihre Sprache, und dann ist es alsobald ganz etwas anderes.
”Matematicienii sunt ca francezii: orice le spui, traduc ı̂n limba lor şi, dintrodată,
devine cu totul altceva.”
Johann Wolfgang von Goethe (1829)
1Jean Dieudonné (1906–1992) renumit matematician francez, autor al unui monumental tratat ı̂n 9
volume ”Éléments d’analyse”, publicat ı̂ntre anii 1960 şi 1982, tradus ı̂n engleză şi germană.
1
2 INTRODUCERE
Prefaţă
Motto
”Calculul diferenţial ı̂i plăcea la fel de mult ca şi cel renal.”
Cartea de faţă are la bază cursul de analiză matematică experimentat pe mai multe
generaţii de studenţi informaticieni de la Facultatea de Matematică şi Informatică a Uni-
versităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (experiment reuşit, ı̂ndrăznim să spunem, ı̂ntrucât
majoritatea studenţilor i-au supravieţuit fără a fi prea mult afectaţi de audierea lui). Ea
este destinată ı̂n primul rând acestor studenţi, dar poate fi folosită cu folos şi de studenţii
de la matematică sau de profesorii de liceu ı̂n pregătirea examenelor de definitivat şi gradul
doi.
Trecem la prezentarea mai detaliată a conţinutului cărţii. După un prim capitol
conţinând elemente de logică matematică (calculul propoziţiilor şi calculul predicatelor) şi
de teoria mulţimilor, trecem ı̂n Capitolul 2 la prezentarea corpului ordonat al numerelor
reale. Folosim metoda axiomatică, având la bază axioma existenţei supremului, cale ce
ne permite demonstrarea rapidă şi elegantă a proprietăţilor fundamentale ale corpului
numerelor reale (completitudine, convergenţa şirurilor monotone etc.) Următorul capitol
tratează seriile numerice, unde ne-am concentrat mai mult asupra operaţiilor cu serii -
comutativitatea (teoremele lui Cauchy şi Riemann) şi produsul seriilor.
Problemele referitoare la continuitate sunt tratate ı̂n cadrul general al spaţiilor metrice
(Capitolul 4), cu specificări la spaţiile normate şi la spaţiul Rm . Din această cauză lucrăm
numai cu noţiunea de compactitate secvenţială (numită simplu compactitate), suficientă ı̂n
acest context. In ultimul paragraf al acestui capitol (§12) este prezentată noţiunea generală
de compactitate şi teorema lui Hausdorff referitoare la echivalenţa dintre compactitate,
compactitate secvenţială şi total mărginire. Acest paragraf are un caracter facultativ,
nefiind necesar pentru parcurgerea celorlalte capitole.
In Capitolul 5 am tratat chestiuni referitoare la continuitatea şi diferenţiabilitatea
funcţiilor de o variabilă reală. Unele din acestea sunt cuprinse şi ı̂n actuala programă de
liceu, dar le-am inclus pentru completitudine şi pentru o trecere netedă la studiul funcţiilor
de mai multe variabile.
In Capitolul 6 am dat mai multe demonstraţii teoremei lui Weierstrass de aproximare
uniformă a funcţiilor continue prin polinoame, şi anume cele bazate pe polinoamele lui
Bernstein şi pe polinoamele lui Fejér. Pentru polinoamele lui Bernstein am prezentat
rezultatul remarcabil al lui Tiberiu Popoviciu, referitor la ordinul de aproximare prin
astfel de polinoame. Tot aici am prezentat elemente ale calculului cu diferenţe divizate
şi cu diferenţe finite, cu aplicaţii la polinoamele lui Lagrange de interpolare şi la şirurile
definite prin relaţii liniare de recurenţă.
Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile este prezentat mai ı̂ntâi pentru
funcţii cu valori ı̂n R (ı̂n Capitolul 7), cadru suficient de general pentru tratarea prob-
lemelor de maxim şi de minim pentru funcţii de mai multe variabile precum şi pentru
unele aplicaţii geometrice.
Calculul diferenţial al funcţiilor vectoriale (funcţii de la Rm la Rk ) este considerat
ı̂n Capitolul 8, unde sunt demonstrate teoremele fundamentale – teorema de inversare
locală, teorema funcţiei implicite şi teorema rangului. Ca aplicaţii sunt date metoda
multiplicatorilor lui Lagrange pentru extreme condiţionate (condiţii necesare şi condiţii
suficiente) şi, din nou, numeroase aplicaţii geometrice.
PREFAŢĂ LA EDIŢIA ELECTRONICĂ 3
In prezentarea materialului ne-am străduit să menţinem la un nivel minim inter-

dependenţa ı̂ntre capitole, pentru a permite o utilizare modulară a cărţii, Capitolul 4 fiind
ı̂nsă esenţial petru parcurgerea celorlalte. Din această cauză pot apărea unele repetiţii.
Am inclus şi unele exerciţii şi probleme la sfârşitul unor capitole. Numărul lor este ı̂nsă
insuficient pentru ı̂nsuşirea temeinică a materiei şi pentru pregătirea examenului. Pentru
aceasta trimitem la culegerile de probleme menţionate ı̂n bibliografia de la sfârşitul cărţii.
Cluj-Napoca, 5 iunie 1997 S. Cobzaş
Prefaţă la ediţia electronică

Acest fişier este bazat pe cartea
Ştefan Cobzaş, ANALIZĂ MATEMATICĂ (Calculul diferenţial), Presa Univer-

sitară Clujeană, Cluj-Napoca 1997,
care cuprinde partea de Calcul Diferenţial din Analiza Matematică (după cum spune
şi titlul). Cartea a primit o recenzie foarte favorabilă ı̂n Zentralblatt für Mathematik
(ZMATH) din partea d-nei profesor Olga Costinescu (Iaşi) şi a fost bine primită de
comunitatea matematică din ţară (cadre didactice şi studenţi). In această ediţie,
am făcut corectarea unor greşeli (probabil că au mai rămas şi nu este exclus să
fi introdus unele noi), am mai adăugat unele lucruri (vezi ceva mai la vale), am
simplificat unele demonstraţii. Fişierul beneficiază de link-uri, ceea ce uşurează
folosirea referinţelor (s-ar putea să fie unele neconcordanţe ı̂n acestea). Nu am făcut
şi un Indice de noţiuni şi rezultate, dar Cuprinsul detaliat suplineşte ı̂ntr-o oarecare
măsură această deficienţă.
Sper ca acest curs să fie util studenţilor care doresc să aprofundeze unele noţiuni
de analiză matematică (sunt incluse şi numeroase exemple şi aplicaţii). In mod nor-
mal ar fi trebuit să scriu şi volumul dedicat Calculului Integral, lucru pe care nu
l-am făcut. Poate ı̂n viitor – Cartea de Identitate, eliberată recent de Administraţia
Locală, ı̂mi expiră abia ı̂n 11.12.2072, deci ar mai fi ceva timp. Şi vorba ardeleanului:
Da’ ce-i atâta grabă!?
Cluj-Napoca, 5 octombrie 2012 S. Cobzaş

4 INTRODUCERE
Adăugiri faţă de ediţia tipărită.
• Subsecţiunea 4.2.4 (despre metrici echivalente) a fost modificată;

• o nouă demonstraţie a proprietăţii lui Darboux pentru funcţii derivate (T.5.3.6);
• diferenţiabilitatea funcţiilor convexe de m variabile (P.7.1.8) ;
• o a doua demonstraţie a teoremei de inversabilitate locală (T.8.3.2);
• diferenţiabilitatea aplicaţiei de inversare (P.8.2.3);
• Difeomorfisme de formă simplă (Subsecţiunea 8.5.4);
• Lema lui Morse (Subsecţiunea 8.5.5);
CAPITOLUL 1
Elemente de logică matematică şi teoria mulţimilor
Motto
”Cele publicate sunt o minciună, un neadevăr inexact” (Ilie Verdeţ)1,
1.1. Calculul propoziţional

1.1.1. Propoziţii şi operaţii cu ele. Obiectele calculului propoziţional sunt
propoziţiile pe care le vom nota cu literele p, q, r, ... . Despre ele se presupune că sunt
sau adevărate şi le atribuim valoarea logică 1, sau false, ı̂n care le atribuim valoarea
logică 0. Deci se face abstracţie de conţinutul acestor propoziţii, singurul lucru care
ne interesează fiind valoarea lor de adevăr care poate fi 1 (pentru adevărat) sau 0
(pentru fals).
Vom defini operaţii logice cu propoziţii, prima dintre acestea fiind negaţia notată
ep sau p şi citită ”non p” sau ”negaţia lui p” care are următorul tabel adevărat:
p ep
0 1
1 0
Negaţia este o operaţie unară. În continuare vom considera operaţii binare ı̂n
mulţimea propoziţiilor. Prima dintre acestea este conjuncţia sau operaţia ”şi”, no-
tată p ∧ q, citită ”p şi q” şi definită prin următorul tabel de adevăr:
p q p∧q
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Deci singurul caz ı̂n care conjuncţia a două propoziţii este adevărată este acela
ı̂n care ambele propoziţii sunt adevărate.
Disjuncţia sau operaţia ”sau” notată cu p ∨ q şi citită ”p sau q” este definită de
următorul tabel de adevăr
p q p∨q
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1
1Ilie Verdeţ - fost demnitar comunist pe timpul lui Ceauşescu. Citatul a fost preluat din ziarul
Curentul, 2013.vi.21
5
6 1. LOGICĂŞI TEORIA MULŢIMILOR
Prin urmare disjuncţia p ∨ q este adevărată dacă cel puţin una din propoziţiile
p şi q este adevărată. Deci acest ”sau” nu este unul exclusiv de genul ”sau albă sau
neagră”, acceptându-se şi situaţia când ambele propoziţii sunt adevărate.
Implicaţia notată p → q şi citită ”p implică q” este definită prin următorul tabel
de adevăr
p q p→q
0 0 1
0 1 1
1 0 0
1 1 1
Ea ı̂ncearcă să modeleze afirmaţiile matematice de genul ”dacă p atunci q” şi p se
numeşte ipoteză sau premisă iar q concluzie. Din analiza tabelului de adevăr se vede
că dacă ipoteza este falsă atunci implicaţia este ı̂ntotdeauna adevărată, indiferent
de valoarea de adevăr a concluziei. Acesta constituie un principiu al logicii formale
numit ”Ex falso quodlibet” adică ”Din fals orice”. Dacă ı̂nsă ipoteza p este adevărată
atunci implicaţia p → q este adevărată numai ı̂n cazul unei concluzii q adevărate.
Pe această caracteristică a implicaţiei se bazează regula de deducţie numită ”modus
ponens” (mersul ı̂nainte) care poate fi formalizată astfel
p
p→q
q
Adică, dintr-o ipoteză adevărată printr-un raţionament corect abţinem o con-
cluzie adevărată, regulă care stă la baza multor raţionament matematice.
În fine, definim şi echivalenţa notată p ↔ q, citită ”p echivalent cu q” şi definită
prin tabelul de adevăr
p q p↔q
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Deci, două propoziţii sunt echivalente dacă sunt simultan adevărate sau simultan
false. În teoremele din diferite discipline matematics echivalenţa p ↔ q apare şi ı̂n
formulările ”p dacă şi numai dacă q”, ”p este adevărată atunci şi numai atunci când
q este adevărată” sau ”pentru ca p să aibă loc este necesar şi suficient ca să aibă loc
q”.
Pornind de la aceste operaţii construim formule propoziţionale. Pentru aceasta
considerăm mai ı̂ntâi alfabetul format din litere care pot fi:
1) variabile: p, q, r, ... , eventual cu indici p1 , q1 ,.. etc.
2) semnele operaţiilor logice: e, ∧, V → şi ↔
3) paranteze: deschisă(şi ı̂nchisă).
Un cuvânt este o succesiune finită de litere.
O formulă (sau expresie) propoziţională se defineşte inductiv prin următoarele
reguli:
1.1. CALCULUL PROPOZIŢIONAL 7
1) Variabilele sunt formule propoziţionale;

2) Dacă A, B sunt formule propoziţionale atunci eA, (A ∧ B) , (A ∨ B) , (A → B)
şi (A ↔ B) sunt formule propoziţionale.
3) Nici un cuvânt care nu este obţinut după regulile 1), 2) nu este formulă
propoziţională.
Observaţii referitoare la paranteze.
1) În faza finală a unei formule nu vom mai scrie parantezele, de exemplu vom
scrie (p → q) → p ı̂n loc de ((p → q) → p)
2) Uneori vom folosi şi paranteze drepte, [ ], pentru a face mai clară scrierea
unor formule, deşi se ştie că acestea nu sunt necesare pentru scrierea aces-
tora. De exemplu:
[(p → q) ∧ q] → q ı̂n loc de ((p → q) → q) → q.
1.1.2. Legi ale calculului propoziţional. În continuare vom da câteva legi
ale calculului propoziţional frecvent ı̂ntâlnite ı̂n raţionamentele matematice. Punerea
lor ı̂n evidenţă dă transparenţă şi claritate demonstraţiilor. La unele din ele vom
da şi denumirile lor, uneori chiar ı̂n latină. (Este bine cunoscut faptul că folosirea
unor expresii şi citate ı̂n limba latină face o impresie deosebită auditorului, sau
cititorului).
Definiţie. Se numeşte lege a calculului propoziţional sau tautologie o formă
propoziţională adevărată (care ia valoare 1) pentru orice valoari ale variabilelor
propoziţionale ce intervin ı̂n ea.
Teorema 1.1.1. Următoarele formule propoziţionale sunt tautologii:
1. Legea identităţii
p→p
2. Legea contradicţiei
e (p∧ep)
3. Legea terţului exclus (tertium non datur)
p∨ep
4. Legea dublei negaţii
e (ep) ↔ p
5. Adăugarea antecedentului (verum ex quolibet)
p → (q → p)
6. Ex falso quodlibet (din fals orice)
ep → (p → q) .
7. Modus ponens
(p ∧ (p → q)) → q.
8. Modus tollens (duala legii modus ponens)
((p → q) ∧eq) →ep
9. ((ep → q) ∧ (ep →eq)) → p
10. Legea silogismului

((p ∧ q) ∧ (q ∧ r)) → (p → r)
11. Legea contrapoziţiei
(p → q) ↔ (eq →ep)
12. Idempotenţa
(p ∧ p) ↔ p şi (p ∨ p) ↔ p
13. Legile absorţiei
(p ∧ 0) ↔ 0 (p ∨ 0) ↔ p
(p ∧ 1) ↔ p (p ∨ 1) ↔ 1
14. Comutativitatea şi asociativitatea
(p ∨ q) ↔ q ∨ p ((p ∨ q) ∨ r) ↔ (p ∨ (q ∨ r))
(p ∧ q) ↔ q ∧ p ((p ∧ q) ∧ r) ↔ (p ∧ (q ∧ r))
15. Distributivitatea
(p ∧ (q ∨ r)) ↔ ((p ∧ q) ∨ (p ∧ r))
(p ∨ (q ∧ r)) ↔ ((p ∨ q) ∨ (p ∨ r))
16. Legile lui De Morgan
e (p ∨ q) ↔ (ep∧eq)
e (p ∧ q) ↔ (ep∧eq)
17. Implicaţia
(p → q) → (ep ∨ q)
18. Negarea implicaţiei
e (p → q) ↔ (p ∧ eq)
19. Reducerea la absurd (reductio ad absurdum)
(p → 0) →ep.
Nu vom demonstra toate aceste legi, acest lucru putând fi făcut simplu cu aju-
torul tabelelor de adevăr. Ilustrăm acest lucru pe legea distributivităţii
(p ∨ (q ∧ r)) ↔ ((p ∨ q) ∨ (p ∨ r))
p q r q ∧ r p ∨ (q ∧ r) p ∨ q p ∨ r (p ∨ q) ∨ (p ∨ r) A ↔ B
0 0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 1 0 0 0 1 0 1
0 1 0 0 0 1 0 0 1
0 1 1 1 1 1 1 1 1
1 0 0 0 1 1 1 1 1
1 0 1 0 1 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1
Coloanele 5 şi 8 fiind identice rezultă echivalenţa celor două formule.
1.1. CALCULUL PROPOZIŢIONAL 9
1.1.3. Axiomatizarea calculului propoziţional. Pornind de la conceptul de

formulă a calculului propoziţional, pe baza unui sistem de axiome şi a unor reguli de
deducţie (sau inferenţă) se poate face o tratare formalizată a calculului propoziţional.
Axiomele calculului propoziţional (D. Hilbert şi P. Bernays)
(H - B) I
1. p → (q → p)
2. (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r))
II.
1. p ∧ q → p
2. p ∧ q → q
3. (p → q) → ((p → r) → (p → q ∧ r))
III.
1. p → p ∨ q
2. q → p ∨ q
3. (p → r) → ((q → r) → (p ∨ q → r))
IV.
1.(p → q) → (eq →ep)
2. p →eep
3. eep → p
Pe lângă axiome mai avem şi
Reguli de deducţie
1. Regula de substituţie. Dacă F (p) este o formulă adevărată care conţine
litera p atunci ı̂nlocuind p ı̂n F printr-o formulă arbitrară G obţinem tot o formulă
adevărată.
2. Regula de inferenţă (sau modus ponens). Dacă formulele F şi F → G sunt
adevărate atunci G este o formulă adevărată.
Această regulă se scrie formal ı̂n felul următor:
F
F →G
G
Definiţie. Se numeşte formulă adevărată (sau deductibilă) a calculului propoziţional
orice formulă care se poate obţine din axiome aplicând de un număr finit de ori reg-
ulile de deducţie 1 şi 2, de mai sus.
Exemple de deducţie
1. p ∧ q → q ∧ p
În axioma II.3 să ı̂nlocuim p cu p ∧ q. Obţinem formula adevărată
(p ∧ q → q) → ((p ∧ q) → r) → (p ∧ q → q ∧ p)
Dacă ı̂n aceasta substituim q cu p obţinem formula adevărată
(p ∧ q → q) → ((p ∧ q) → p) → (p ∧ q → q ∧ p)
Premisa acestei formule este Axioma II.2, deci din Regula 2 este adevărată formula
(p ∧ q → q) → (p ∧ q → q ∧ p)
Din nou premisa este Axioma II.1, deci este adevărată formula:
p∧q →q∧p
2. eeep →ep
Din Axioma IV.1, ı̂nlocuind q cu eep, obţinem
(p →eep) → (eeep →ep)
Premisa fiind Axioma IV.2, rezultă că formula
eeep →ep
este adevărată.
Pentru a stabili echivalenţa celor două abordări vom numi algebră propoziţională
teoria dezvoltată ı̂n prima parte pe baza noţiunilor de adevăr (1) şi fals (0) şi calcul
propoziţional teoria obţinută din axiome cu ajutorul regulilor de deducţie. Vom
numi tautologie o formulă care ia numai valoarea 1 şi formulă deductibilă o formulă
care poate fi dedusă din axiomele calculului propoziţional cu ajutorul celor două
reguli de deducţie.
Se pot demonstra următoarele teoreme:
Teorema 1.1.2. Dacă φ este o mulţime finită de tautologii atunci formulele
deductibile din φ prin aplicarea regulilor 1 şi 2 sunt tot tautologii.
Teorema 1.1.3. (Completitudinea calculului propoziţional). Formulele din sis-
temul (H-B) de axiome sunt tautologii şi orice tautologie este deductibilă din sistemul
(H-B).
Teorema 1.1.4. (Necontradicţia calculului propoziţional). Formulele F şi eF
nu pot fi ambele deduse din sistemul de axiome.
Observaţie. Teorema 1.1.3 a fost demonstrată de matematicianul american E.
Post ı̂n 1921. Sistemul axiomatic (H-B) a fost propus ı̂n tratatul
David Hilbert und Paul Bernays, Grundlagen der Mathematik vol.I, Springer-
Verlag, Berlin 1944.
Sisteme axiomatice.
Vom preciza câteva din cerinţele pe care trebuie să le satisfacă un sistem ax-
iomatic. Două din acestea sunt esenţiale:
I. Necontradicţia. Din sistemul de axiome să nu fie deductibilă o propoziţie A
şi negaţia ei eA.
II. Completitudinea. Despre orice formulă corect construită să se poată decide
dacă este sau nu deductibilă din axiome.
A treia condiţie este:
III. Independenţa. Nici una din axiome să fie deductibilă din celelalte.
În multe cazuri rezolvarea acestei probleme este foarte dificilă şi rezolvarea ei ı̂n
sensul demonstrării independenţei unei axiome A de celelalte axiome ale sistemului ∅
duce la apariţia a noi teorii - una bazată pe sistemul ∅ şi altele bazate pe (∅ \ {A}) ∪
1.2. CALCULUL PREDICATELOR 11
{eA} . Ca exemplu tipic menţionăm postulatul lui Euclid (axioma paralelelor) şi
apariţia geometriilor neeuclidiene. Alte exemple vor fi date ı̂n paragrafele următoare.
1.2. Calculul predicatelor
O expunere riguroasă a calculului predicatelor nu se poate face decât ı̂n cadrul
unui sistem formalizat. Nu vom face această prezentare ci una neformalizată pentru
care apelăm la noţiunile de mulţime şi de infinit actual, folosind fără nici un fel de
fundamentare metodele de raţionament din teoria mulţimilor. Tratarea neformal-
izată a logicii predicatelor prezintă avantajul că uşurează foarte mult studiul atât
al calculului predicatelor cât şi al altor sisteme logice abstracte. Scopul principal
al acestui paragraf este de a pune ı̂n evidenţă, pe o cale neformalizată, apelând la
exemplificări şi intuiţie şi mai puţin la rigoare, reguli logice utile ı̂n formularea şi
demonstrarea propoziţiilor matematice. Pentru o expunere detailată a calculului
propoziţional şi a calculului predicatelor (neformalizate şi formalizate) recomandăm
tratatul de logică a lui S.P. Novikov [13] (bibliografia de la sfârşitul capitolului) din
care ne-am inspirat ı̂n prezentarea logicii matematice.
1.2.1. Predicate şi cuantificatori. Calculul predicatelor este o dezvoltare a
calcului propoziţional. El include calculul propoziţional, adică variabilele propoziţionale
şi formulele propoziţionale care pot lua valorile 0 sau 1. În afară de acestea apar şi
predicatele sau funcţiile propoziţionale, care se definesc ı̂n modul descris mai jos.
Fie M o mulţime arbitrară ale cărei obiecte le notăm cu literele de la ı̂nceputul
alfabetului a, b, c, ... (eventual cu indici). Un predicat sau o funcţie propoziţională
este o expresie de forma P (x), Q (x, y) sau R (x, y, z) conţinând variabilele libere
x, y, z care prin ı̂nlocuire cu elemente ale mulţimii M devin propoziţii sau formule
propoziţionale. Deci se presupune că variabilele libere x, y, z reprezintă obiecte
arbitrare din mulţimea M (ele ”parcurg” mulţimea M ), iar prin ı̂nlocuirea lor cu
elemente ale mulţimii M predicatele P (x) , Q (x, y) , R (x, y, z) devin propoziţii,
adică
P (a) , Q (a, b) , R (a, b, c)
sunt propoziţii binare. De exemplu fie M = N = {1, 2, ...} − mulţimea numerelor
naturale, iar P (x) să fie afirmaţia ”x este număr prim”. Atunci P (5) este o
propoziţie adevărată iar P (6) este o propoziţie falsă. În principiu, pentru orice
n ∈ N , P (n) este o propoziţie adevărată sau falsă deşi ı̂n cazuri concrete acest
lucru nu poate fi stabilit cu certitudine, de exemplu pentru numere foarte mari
În afară de operaţiile calculului propoziţional ı̂n calculul predicatelor apar două
operaţii noi, specifice calculului predicatelor. Acestea sunt aşa numiţii cuantificatori
cel universal şi cel existenţial.
Unui predicat P (x) peste o mulţime M ı̂i asociem formula propoziţională ∀xP (x)
citită ”pentru toţi x are loc P (x)00 sau ”pentru fiecare x are loc P (x)00 . Aceasta este
o propoziţie adevărată dacă P (a) este adevărată pentru orice element a al mulţimii
M şi falsă ı̂n caz contrar. Simbolul ∀ (oricare) se numeşte cuantificator universal.
Mai definim şi cuantificatorul existenţial ∃ (există) care unui predicat P (x) ı̂i aso-
ciază formula propoziţională ∃xP (x) care este adevărată dacă P (x) este adevărată
cel puţin pentru un element al mulţimii M şi falsă ı̂n caz contrar.
Deci ı̂n predicatele P (x) , Q (x) , R (x, y, z) , x, y, z sunt variabile libere. O vari-
abilă aflată sub incidenţa unuia din cuantificatorii ∀ sau ∃ se numeşte variabilă
legată. Mai spunem că cuantificatorul respectiv leagă variabila respectivă. Dacă
P (x) nu mai conţine alte variabile libere atunci ∃xP (x) şi ∀xP (x) sunt propoziţii
binare. Expresiile ∀xQ (x, y) şi ∃xQ (x, y) sunt ı̂ncă predicate care depind de vari-
abila liberă y. O variabilă legată, notată de exemplu cu x, poate fi ı̂nlocuită peste
tot ı̂n formula propoziţională cu altă literă y, cu condiţia ca aceasta să nu mai apară
ca variabilă liberă sau legată ı̂n propoziţie. De exemplu:
∀x P (x) ↔ ∀y P (y) şi ∃x P (x) ↔ ∃y P (y)
Rb Rb
(situaţie similară cu notaţia pentru integrală f (x) dx = f (t) dt ), dar formulele
a a
∀xQ (x, y) şi ∀yQ (y, y)

nu mai sunt echivalente, ı̂n general, prima fiind un predicat care depinde de variabila
liberă y iar a doua o propoziţie binară.
Analog, nu sunt echivalente formulele
∃xQ (x, y) şi ∃yQ (y, y)
∃x∀yQ (x, y) şi ∃y∀yQ (y, y)
Bineı̂nţeles că legile calculului propoziţional rămân valabile şi pentru calculul
predicatelor dar mai apar reguli de deducţie specifice calculului predicatelor. Se
poate proceda axiomatic precizând axiomele calculului predicatelor şi regulile de
deducţie. În tratatul lui P.S. Novikov [13], p.185, este dat următorul sistem de
axiome pentru calculul predicatelor, unde literele p, q, r semnifică propoziţii binare
iar P (x) este predicat. Aceste axiome sunt următoarele:
I.
1. p → (q → p)
2. (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r))
II.
1. p ∧ q → p
2. p ∧ q → q
3. (p → q) → ((p → r) → (p → q ∧ r))
III.
1. p → p ∨ q
2. q → p ∨ q
3. (p → r) → ((q → r) → (p ∨ q → r))
IV.
1.(p → q) → (eq →ep)
2. p →eep
3. eep → p
V.
1. ∀xP (x) → P (y)
2. P (y) → ∃xP (x)
Grupele I - IV constituie axiomele calculului propoziţional iar grupa V este

specifică calculului predicatelor. La acestea se adaugă regulile de compunere a for-
mulelor adevărate.
1. Regula de inferenţă. Dacă G şi G → H sunt formule adevărate atunci şi
H este o formulă adevărată.
2. Reguli de substituţie
a) Înlocuirea unei variabile propoziţionale. Să presupunem că formula F (p)
conţine variabila propoziţională p. Atunci putem ı̂nlocui peste tot litera p cu o
formulă G care satisface următoarele condiţii:
a.1) Variabile libere din G sunt notate prin litere diferite de variabilele legate
din F, iar variabilele legate din G, prin litere diferite de variabilele libere din F.
a.2) Dacă ı̂n F, p se găseşte ı̂n domeniul de acţiune al unui cuantificator care
leagă o anumită literă atunci această literă nu figurează ı̂n G.
b) Înlocuirea unui predicat. Să presupunem că formula F (P ) conţine predicatul
variabil P de n variabile şi fie G (t1 , ..., tn ) o formulă conţinând n variabile libere
t1 , ..., tn (se admite ca G să conţină şi alte variabile libere), unde t1 , t2 , ..., tn sunt
litere diferite de toate variabilele individuale din formula F.
Presupunem că pentru F este satisfăcută condiţia a.1) şi:
b.1) Dacă predicatul P este situat ı̂n formula F ı̂n domeniul de acţiune al unui
cuantificator care leagă o anumită literă atunci această literă nu figurează ı̂n G.
În aceste condiţii este posibilă substituţia ı̂n formula F a predicatului P prin
formula G.
Exemple. 1. În formula F (p) dată de
∀x∀y [p ∨ ∀zP (z, x) ∧ (ep ∨ Q (x, y))]
propoziţia variabilă p nu poate fi ı̂nlocuită prin formula ∀xR (x) sau prin ∃xS (x)
deoarece variabila x ar fi legată de doi cuantificatori, unul din ei figurând ı̂n domeniul
de acţiune al celuilalt. Înlocuirea lui p cu formulele ∀tR (t) , ∃tS (t) este ı̂nsă permisă.
2. În formula p ∨ ∀xP (x) substituirea lui p prin Q (x) nu este permisă dar este
permisă substituirea lui p prin Q (y).
Deşi ı̂n formula
Q (x) ∨ ∀xP (x)
x apare simultan ca variabilă liberă şi legată, totuşi o astfel de scriere este acceptată,
ı̂nţelegându-se că este vorba de una din formulele
Q (y) ∨ ∀xP (x) sau Q (x) ∨ ∀tQ (t) .
Este mai prudent ı̂nsă să evităm o astfel de scriere.
3. În formula ∀x (p → P (x)) substituirea lui p cu ∃xQ (x) nu este permisă,
obţinându-se formula incorectă
∀x (∃xQ (x) → P (x)) .
Substituirea lui p cu ∃yQ (y) sau cu ∀yQ (y) este permisă, obţinându-se formulele
corecte
∀x (∃y Q (y) → P (x)) respectiv ∀x (∀yQ (y) → P (x))
3. Reguli de cuantificare
a) Prima regulă de cuantificare

Dacă
F → G (x)
este o formulă adevărată şi ı̂n F nu figurează variabila x atunci
F → ∀xG (x)
este o formulă adevărată.
b) A doua regulă de cuantificare
Dacă
F (x) → G
este o formulă adevărată şi G nu conţine variabila x, atunci
∃xF (x) → G
este o formulă adevărată.
Se poate enunţa şi
c) Regula derivată de cuantificare
Dacă formula F (x) care conţine variabila independentă x este adevărată atunci
este adevărată şi formula
∀xF (x)
Observaţii. 1. Regula derivată de cuantificare ne dă un procedeu de demon-
strare a propoziţiilor de forma ∀xP (x) :
Dacă pentru un element x fixat, dar arbitrar, al mulţimii M (mulţimea de
definiţie a variabilei x) P (x) este adevărat atunci este adevărată propoziţia ∀xP (x) .
2. Pentru demonstrarea unei propoziţii de forma ∃xP (x) este suficient să verificăm
că P (a) este adevărată pentru un element specificat a ∈ M . De exemplu, fie M = N
- mulţimea numerelor naturale şi P (x) predicatul:
P (x) : x este număr prim
Deoarece P (5) este adevărată rezultă că este adevărată propoziţia ∃xP (x) care
afirmă ”Există (cel puţin) un număr prim”.
3. Reciproc, din valabilitatea propoziţiei ∃xP (x) rezultă existenta unui obiect
concret a ∈ M a.ı̂. P (a) să fie adevărată. De exemplu considerăm predicatul
Q (f, t) : f (t) = 0
unde f este un polinom cu coeficienţi complecşi şi t un număr complex. Să notăm
cu P ∗ (C ) mulţimea polinoamelor de grad ≥ 1 cu coeficienţii din C . Teorema fun-
damentată a algebrei care spune că:
”Orice polinom din P∗ (C ) are o rădăcină ı̂n C ”

se scrie formalizat ı̂n forma:
∀f ∃t f (t) = 0
care este o propoziţie adevărată. Pe baza acestei propoziţii, fiind dat un polinom
concret ı̂ntotdeauna putem considera o rădăcină a sa. De exemplu, pentru f =
z 17 − 13z 5 + z 4 − z + 7, este permisă o afirmaţie de tipul: ”fie a ∈ C o rădăcină a
polinomului f ”, fără a apela la nici un procedeu de determinare a acestei radăcini.
Remarcăm faptul că există un curent matematic - constructivismul – unde astfel

de raţionamente nu sunt permise. Existenţa unui obiect trebuie să fie justificată de
un algoritm (definit precis ı̂n cadrul teoriei) de aflare a lui. Noi nu ne vom situa pe
poziţii constructiviste, acceptând raţionamente de tipul celui de mai sus.
1.2.2. Legi ale calculului predicateleor. În cele ce urmează vom nota cu
p, q, r variabilele propoziţionale binare şi cu P (x) sau f (x, y) predicate depinzând
de variabilele x, y. Nu vom da demonstraţiile acestor legi, doar le vom comenta şi
exemplifica.
Teorema 1.2.1. 1. ∀xp ↔ p
∃xp ↔ p
2. [p → ∀xP (x)] ↔ ∀x (p → P (x))
3. ∀xP (x) → ∃xP (x)
4. a) ∀y (P (y) → ∃xP (x))
b) ∀y [∀xP (x) → P (y)]
5. ∃x [∃yP (y) → P (x)]
6. Comutativitatea cuantificatorilor
a) ∀x ∀y P (x, y) ↔ ∀y ∀x P (x, y)
b) ∃x ∃y P (x, y) ↔ ∃y ∃x P (x, y)
7. Comutatorii ∀ şi ∃ nu comută ı̂ntre ei. Are loc
∃x ∀y P (x, y) → ∀y ∃x P (x, y)
Implicaţia inversă nu este adevărată ı̂n general.
8. Dacă x parcurge o mulţime finită M = {a1 , ..., an } atunci
a) ∀x P (x) ↔ P (a1 ) ∧ P (a2 ) ∧ · · · ∧ P (an )
b) ∃x P (x) ↔ P (a1 ) ∨ P (a2 ) ∨ · · · ∨ P (an )
9. Comutativitatea lui ∀ cu ∧ şi a lui ∃ cu ∨
a) (∀x P (x)) ∧ (∀x Q (x)) ↔ ∀x (P (x) ∧ Q (x))
b) (∃x P (x)) ∨ (∃x Q (x)) ↔ ∃x (P (x) ∨ Q (x))
10. Pentru ∀ şi ∨ şi ∃ şi ∧ sunt valabile implicaţiile
a) (∀x P (x) ∨ ∀x Q (x)) → ∀x (P (x) ∨ Q (x))
b) ∃ x (P (x) ∧ Q (x)) → (∃x P (x) ∧ ∃x Q (x))
11. O situaţie de comutativitate
a) ∀x (p ∨ P (x)) ↔ p ∨ ∀x P (x)
b) ∃x (p ∧ P (x)) ↔ p ∧ ∃x P (x)
a) e (∃x P (x)) ↔ ∀x ( eP (x))
b) e (∀x P (x)) ↔ ∃x ( eP (x))
1.2.3. Comentarii şi exemple referitoare la legile promulgate. Legile 1
şi 2. Dacă p nu conţine variabila x atunci nici un cuantificator ce leagă această
variabila nu are nici un efect asupra lui p. De exemplu p să fie propoziţia 1 + 1 = 2
şi M mulţimea matricilor pătratice de ordinul doi peste R. Evident
∀X 1+1=2↔1+1=2
adică ”oricare ar fi matricea X din M, 1 + 1 = 2”
Legea 3. Legea este foarte naturală. Cum P (x) este adevărată pentru orice x
din M şi M este nevidă, evident că există un x pentru care ea este adevărată. A se
vedea şi axiomele V.
Legea 4. Rezultă din V.2 aplicând Regula derivată de cuantificare.
Legea 5. Vezi şi Observaţia 3 de după regulile de cuantificare.
Legea 6. Din nou, intuitiv sunt evidente.
Legea 7. Aici apare o situaţie frecvent ı̂ntâlnită ı̂n analiză şi anume trecerea de
la o noţiune la noţiunea ”uniformă”.
Formula
∃x ∀y P (x, y)
se citeşte ”există un x astfel ı̂ncât pentru toţi y să avem P (x, y)” iar formula
∀y ∃x P (x, y)
se citeşte ”pentru fiecare y există un x (depinzând de y) astfel ı̂ncât să avem P (x, y)”.
În primul caz x este independent de y pe când ı̂n al doilea depinde de y şi uneori
se notează ∃xy sau ∃x (y) pentru a arăta această dependenţă.
Exemple. a) Continuitatea şi continuitatea uniformă a unei funcţii pe un in-
terval f : I → R. , I ⊆ R. interval
f continuă pe I ↔ f continuă ı̂n fiecare punct x ∈ I ↔ ∀x ∈ I, ∀ε > 0, ∃δ =
δ (ε, x) > 0 a.ı̂. ∀x0 ∈ I, |x − x0 | < δ → |f (x) − f (x0 )| < ε.
f uniform continuă pe I ↔ ∀ε > 0 ∃δ = δ (ε) > 0 a.ı̂. ∀x ∈ I, ∀x0 ∈
I, |x − x0 | < δ → |f (x) − f (x0 )| < ε.
b) Mărginirea funcţiei f, f : I → R.
f mărginită pe I ↔ ∃M ≥ 0 a.i. ∀x ∈ I, |f (x)| ≤ M.
Formularea
∀x ∈ I ∃M ≥ 0 |f (x)| ≤ M
nu spune nimic, fiind o proprietatea verificată ı̂n mod banal de orice funcţie f : X →
R – se poate lua de exemplu M = |f (x)| , pentru orice x ∈ I.
c) Fie P (x, y) : x + y = 0, pentru x, y ∈ Z . Atunci
∀x ∃y x+y =0
este adevărată, ı̂nsemnând existenţa opusului oricărui număr ı̂ntreg.
Afirmaţia
∃y ∀x x + y = 0
este evident falsă (este suficient să luăm x = −y + 1), deci implicaţia
∀x ∃y x + y = 0 → ∃y ∀x x + y = 0
este falsă.
d) Aceiaşi situaţie apare la definirea elementului neutru pentru o operaţie internă
o ı̂ntr-o mulţime G. Definiţia corectă este:
∃e ∈ G ∀x ∈ G x ◦ e = x ∧ e ◦ x = x
Din nou formula
∀x ∈ G ∃e ∈ G (x ◦ e = x) ∧ (e ◦ x = x)
1.3. COMPLETĂRI 17
nu defineşte elementul neutru. De exemplu, ı̂ntr-un inel pot exista elemente, numite
idempotente, verificând x2 = x.
Legile 8 şi 9. Valabilitatea formulelor 9 este explicabilă oarecum prin faptul că
∀ este un fel de ∧ (şi) iar ∃ un fel de ∨ (sau), conform formulelor 8.
Legea 10. Vom da exemple arătând că implicaţiile inverse nu sunt adevărate.
Lucrăm ı̂n N şi fie
P (x) : x este număr par
Q (x) : x este număr impar
Atunci ∀x (P (x) ∨ Q (x)) este adevărată.
Afirmaţiile ∀x P (x) şi ∀x Q (x) sunt ambele false deci este falsă şi disjuncţia lor
∀x P (x) ∨ ∀x Q (x)
şi din adevărat nu rezultă fals.
Aceleaşi predicate pot fi folosite şi pentru a arăta că a doua implicaţie nu poate
fi inversată.
∃x P (x) adevărată şi ∃x Q (x) adevărată,
deci
∃x P (x) ∧ ∃x Q (x)
este adevărată, dar
∃x (P (x) ∧ Q (x))
este falsă ceea ce arată că implicaţia
∃xP (x) ∧ ∃xQ (x) → ∃x (P (x) ∧ Q (x))
este falsă.
Ţinând cont de regulile de substituţie, formula
∀x P (x) ∨ ∀x Q (x) → ∀x (P (x) ∨ Q (x))
este echivalentă cu
∀x P (x) ∨ ∀x0 Q (x0 ) → ∀y (P (y) ∨ Q (y))
iar formula
∃x (P (x) ∧ Q (x)) → (∃xP (x) ∧ ∃xQ (x))
∃x (P (x) ∧ Q (x)) → ∃y (P (y) ∧ ∃zQ (z))
1.3. Completări
1.3.1. Algebre Boole. Există o similitudine ı̂ntre formulele calculului propoziţional
şi cele din teoria mulţimilor ı̂n care nu apare simbolul ∈ (Teorema 1.1.1 şi Teorema
1.4.1). Matematicianul englez George Boole a observat că toate aceste rezultate
pot fi sintetizate ı̂ntr-o teorie numită (mai târziu) algebră booleană. Din sistemul
de axiome propus se pot deduce toate formulele din algebra mulţimilor bazate pe
egalitate, incluziune, reuniune, intersecţie şi complementară.
Fie A o mulţime nevidă, ∆ şi ∨ două operaţii binare interne ı̂n A şi 0 un ele-
ment fixat ı̂n A. Sistemul (A, ∆, ∧, 0) se numeşte inel boolean dacă sunt verificate
axiomele:
B.1. a 4 b = b 4 a
B.2. a 4 (b 4 c) = (a 4 b) 4 c
B.3. a 4 0 = a
B.4. a4 a = 0
B.5. a ∧ b = b ∧ a
B.6. a ∧ (b ∧ c) = (a ∧ b) ∧ c
B.7. a ∧ 0 = 0
B.8. a ∧ a = a
B.9. a ∧ (b 4 c) = (a 4 b) 4 (a ∧ c)
pentru orice a, b, c ∈ A.
Operaţia 4 o numim diferenţă simetrică iar ∧ produs.
Suma a două elemente a, b ∈ A se defineşte prin
a ∨ b = a 4 (b 4 (a ∧ b))
iar diferenţa lor prin
a − b = a 4 (a ∧ b)
O algebră booleană este un inel boolean cu unitate, adică există un element 1 ∈ A
a.ı̂.
B. 10. a ∧ 1 = a
pentru orice a ∈ A. În acest caz putem defini complementarul unui element a ∈ A
prin
ā = 1 − a.
O interpretare a unei algebre booleene ar fi următoarea: Fie X o mulţime fixată
şi A = P (X) familia tuturor submulţimilor ei. Pentru A, B ∈ A definim prin
A 4 B = (A\B) ∪ (B\A)
diferenţa simetrică a mulţimilor A şi B (vezi şi exerciţiul E.1) iar pentru ∧ luăm
intersecţia ∩, deci
A∧B =A∩B
şi 0 = ∅ - mulţimea vidă.
Algebrele booleene au numeroase aplicaţii ı̂n matematică şi ı̂n tehnică (teoria
circuitelor logice).
1.3.2. Despre intuiţionism. Analiza fundamentelor aritmeticii, efectuată de

matematicianul olandez L. E. J. Brouwer la ı̂nceputul secolului XX, a relevat că
unicul principiu din aritmetică ce se bazeazǎ pe noţiunea de infinit actual este
legea terţului exclus. De aceea a propus un nou sistem axiomatic pentru calcu-
lul propoziţiilor ı̂n care acest principiu să fie exclus. Prezentăm mai jos axiomatica
propusă de A. Heyting ı̂n 1930 pentru logica intuiţionistă.
1.3. COMPLETĂRI 19
Axiomele logicii intuiţioniste (R.Heyting 1930)

I.1. p → (q → p)
I.2. (p → (q → r)) ((p → q) → (p → r))
I.3. p → (q → (p ∧ q))
I.4. p ∧ q → p
I.5. p ∧ q → q
I.6. p → p ∨ q
I.7. q → p ∨ q
I.8. (p → r) → [(q → r) → ((p ∨ q) → r)]
I.9. (p → q) → [(p →eq)]
I.10. ep → (p → q)
În logica intuiţionistă nu este valabilă legea terţului exclus adică
ep ∨ p
nu este deductibilă din axiome, şi nici cea a dublei negaţii
eep → p
Sunt adevărate (ı̂n sensul că sunt deductibile) formulele
p →eep, eeep →ep, şi ee (p∨ep)
De asemenea se arată că dacă A este o formulă deductibilă ı̂n logica intuiţionistă,
atunci ea este deductibilă şi ı̂n logica clasică, iar dacă eA este deductibilă ı̂n logica
clasică atunci eA este deductibilă şi ı̂n logica intuiţionistă.
Intuiţioniştii au creat o matematică diferită de cea clasică. Unele rezultate din
matematica clasică apar şi aici, ı̂n unele cazuri cu demonstraţii noi (de obicei mai
complicate), iar altele nu sunt acceptate. Apar situaţii noi ca de exemplu ı̂n tratarea
inegalităţii a două numere reale, unde se consideră două noţiuni. Prima notată
a 6= b, ı̂nseamnă că egalitatea a = b conduce la o contradicţie. A doua, notată a ] b,
ı̂nseamnă că se poate construi un exemplu de număr raţional situat strict ı̂ntre a şi
b. Evident a ] b implică a 6= b, dar sunt perechi a, b de numere reale pentru care nu
se ştie care din relaţiile a = b, a 6= b, a ] b este adevărată.
De asemenea ı̂n logica intuiţionistă o afirmaţie de tipul
∃nP (n)
(unde, de exemplu, n este număr natural şi P (n) predicat peste N ) nu este echiva-
lentă cu şi nici nu rezultă din afirmaţia
∀n eP (n)
ceea ce rezultă din ∀n eP (n) este afirmaţia
e (∃n eP (n)) .
În ı̂ncheiere cităm din L. E. J. Brouwer: ”Matematica este identică cu o parte a
gândirii noastre. Nici o ştiinţă, ı̂n particular nici filosofia şi nici logica, nu pot servi ca
fundament al matematicii. Am ajunge la un cerc vicios ı̂ncercând să folosim pentru
demonstrarea unor rezultate din matematică diferite principii filosofice sau logice,
deoarece formularea acestor principii presupune deja unele noţiuni matematice”.
1.3.3. Exemplu de logică trivalentă. Deşi reuşeşte să formalizeze o bună

parte a metodelor matematice de raţionament, logica bivalentă (sau logica booleană,
cum i se mai spune) nu reuşeşte să acopere situaţii care apar ı̂n diferite domenii
ale cunoaşterii. Din această cauză s-au considerat logici cu mai multe valori, o
contribuţie ı̂nsemnată ı̂n acest domeniu având-o şcoala românească de logică ı̂ndrumată
de G. C. Moisil (vezi [12]).
Vom prezenta un exemplu de logică trivalentă ı̂n care propoziţiile pot lua valorile
de adevăr:
a pentru adevărat
f pentru fals
n pentru nedecis (nedeterminat)
Operaţiile logice se definesc prin următoarele tabele de adevăr:
Negaţia Conjuncţia Disjuncţia Implicaţia
p ep ∧ a n f ∨ a n f → a n f
a n a a n f a a a a a a n f
n f n n n f n a n n n n n n
f a f f f f f a n f f a a a
În această logică nu este valabilă legea dublei negaţii, eep este diferit de p, şi nici
cea a terţului exclus - p∨ep.
Este adevărată ı̂nsă legea cvartului exclus
p∨ep∨eep
1.4. Elemente de teoria mulţimilor

În acest paragraf vom prezenta câteva noţiuni şi rezultate din teoria mulţimilor.
Apărută la sfârşitul secolului trecut, această disciplină care s-a dezvoltate repede,
a avut o influenţă uriaşă asupra dezvoltării matematicii. În prezent aproape toate
disciplinele matematice au la bază noţiunea de mulţime. S-a constatat ı̂nsă că
folosirea fără nici un fel de restricţii a conceptelor teoriei mulţimilor duce la apariţia
unor contradicţii, aşa numitele antinomii sau paradoxuri. Sursa principală a acestor
contradicţii o constituie o particularitate esenţială a teoriei mulţimilor şi a gândirii
matematice ı̂n general, şi anume folosirea noţiunii de infinit, ı̂n special a celei de
infinit actual. Prin aceasta se ı̂nţelege o mulţime infinită a cărei construcţie este
ı̂ncheiată şi ale cărei elemente sunt reprezentate simultan şi extinderea asupra in-
finitului a unor principii logice absolut incontestabile ı̂n cazul finitului. Una din
acestea este legea terţului exclus - stabilirea adevărului uneia din propoziţiile F şi
eF referitoare la elementele unei mulţimi infinite necesită o infinitate de verificări.
O soluţie posibilă ar fi considerarea conceptului de infinit potenţial. Vom ilustra cele
două concepte pe mulţimea N a numerelor naturale. Acceptarea noţiunii de infinit
actual ne permite să folosim conceptul ”mulţimea numerelor naturale”. Acceptând
doar infinitul potenţial putem lua numai cu numere naturale oricât de mari pentru
care pot fi indicate posibilităţi de construcţie, de exemplu prin metoda inducţiei
complete.
1.4. ELEMENTE DE TEORIA MULŢIMILOR 21
Dificultăţile legate de utilizarea conceptului de infinit au fost semnalate ı̂ncă din

antichitate prin apariţia celebrelor antinomii sau aporii de genul ”Ahile şi broasca
ţestoasă”, ”Săgeata ı̂n zbor” etc. Din această cauză anticii au impus restricţii severe
privind folosirea infinitului ı̂n raţionamentele matematice. Analiza matematică a
utilizat ı̂ncă de la apariţia ei ı̂n mod liber noţiunea de infinit actual, ceea ce i-a
permis să se dezvolte rapid şi să joace un rol imens ı̂n numeroase domenii ale ştiinţei
şi tehnicii.
Odată cu dezvoltarea ei şi apariţia a noi concepte apăreau şi noi paradoxuri
legate de folosirea noţiunii de infinit actual. Vom prezenta câteva din acestea ı̂n
ultimul paragraf al acestui capitol.
O cale de a evita aceste situaţii paradoxale este tratarea axiomatică atât a logicii
matematice cât şi a teoriei mulţimilor. Întrucât nu intenţionăm să ţinem un curs
de fundamentele matematicii, vom accepta ideea de infinit actual şi construcţiile
şi demonstraţiile bazate pe această noţiune. De asemena nu vom face o expunere
formalizată a teoriei mulţimilor, mulţumindu-ne să prezentăm conceptele şi rezul-
tatele de bază ale teoriei situându-ne ı̂n cadrul a ceea ce matematicianul american
Paul Halmos numeşte ”Teoria naivă a mulţimilor” (vezi bibliografia de la sfârşitul
capitolului) iar cei vechi spuneau ”Sancta simplicita”.
La baza acestei teorii stă mulţimea N a numerelor naturale a cărei existenţă este
acceptată a priori.
Precizare. Începând din acest moment implicaţia va fi notată cu semnul ⇒ iar
echivalenţa cu ⇔ ı̂n locul semnelor → şi ←→ folosite ı̂n paragrafele 1 şi 2.
1.4.1. Axiome ale teoriei mulţimilor. După cum am precizat nu vom face
o prezentare riguros axiomatică a teoriei mulţimilor, ı̂nsă este absolut necesară pre-
cizarea unor concepte şi metode de construcţie. Cel mai eficient mod de a face acest
lucru se obţine prezentând unele din axiomele teoriei mulţimilor. Formalizarea prin
axiome a unora din noţiunile primare ale teoriei mulţimilor nu se face ı̂n scopul
descrierii lor exhaustive ci mai degrabă ı̂n scopul de a sistematiza ideile noastre
intuitive despre aceste noţiuni.
Noţiunea de mulţime este o noţiune primară ı̂nţeleasă ca o colecţie de obiecte
având o trăsătură comună (sunt alese după un anumit criteriu). Mulţimile le vom
nota cu literele mari ale alfabetului iar elementele lor (obiectele din care sunt con-
stituite) prin litere mici.
Relaţia de bază este cea de apartenenţă notată ∈, semn propus de matematicianul
italian G. Peano şi provenind de la grecescul εστ i (a fi).
Scriem x ∈ X şi citim ”x aparţine la X” sau ”x este element al mulţimii X” sau
mai simplu ”x este ı̂n X”.
Incluziunea A ⊂ B este definită prin
x ∈ A ⇒ x ∈ B.
I. Axioma egalităţii mulţimilor (sau Axioma de extensionalitate). Două
mulţimi sunt egale dacă conţin aceleaşi elemente, adică
A=B ⇐⇒ [x ∈ A ⇐⇒ x ∈ B]
⇐⇒ [(A ⊂ B) ∧ (B ⊂ A)]
Observăm că, prin definiţie, notaţia A ⊂ B nu exclude cazul de egalitate a

mulţimilor.
II. Axioma existenţei mulţimii vide. Există o mulţime, notată ∅ şi numită
mulţimea vidă, care nu are nici un element. Formal scriem
∃X ∀x (x ∈
/ X)
III. Axioma perechii (neordonate sau dezordonate). Pentru a, b arbitrari
există o mulţime, notată {a, b} , având ca unice elemente pe a şi b. Formal:
∃X ∀x [x ∈ X ⇐⇒ (x = b ∨ x = a)] .
Pentru un obiect a notăm cu {a} = {a, a} mulţimea care are ca element numai
pe a. Putem defini acum şi perechea ordonată formată din două elemente prin
(a, b) = {{a} , {a, b}} .
Acest mod de-a defini o pereche ordonată este jusitificat de faptul că
(a, b) = (a0 , b0 ) ⇐⇒ a = a0 ∧ b = b0 .
Altă definiţie posibilă (şi pe care o vom adopta) este aceea de funcţie f definită
pe mulţimea {1, 2} cu valori ı̂ntr-o mulţime A. Notăm f = (a1 , a2 ) unde a1 = f (1)
şi a2 = f (2) . Din nou f = g, f = (a1 , a2 ) , g = (b1 , b2 ) dacă şi numai dacă a1 = b1
şi a2 = b2 .
(In acest context am putea numi o mulţime {a, b} cu două elemente pereche
dezordonată).2
IV. Axioma reuniunii. Pentru orice familie A de mulţimi există o mulţime
unic determinată A = ∪A, astfel ı̂ncât:
x ∈ A ⇔ ∃X (X ∈ A ∧ x ∈ X) .
Mulţimea A se numeşte reuniunea familiei A (sau reuniunea mulţimilor din fa-
milia A) şi este formată exact din elementele care aparţin la cel puţin una din
mulţimile din A.
Cu alte notaţii: Presupunem că elementele familiei A sunt indexate cu ajutorul
unei mulţimi de indici notată I, adică A = {Ai : i ∈ I} . Atunci:
x ∈ ∪ {Ai : i ∈ I} ⇔ ∃i (i ∈ I ∧ x ∈ Ai ) .
S
Folosim şi notaţiile i∈I Ai şi
∞
[
Ai dacă I = N = {1, 2, ...},
i=1
respectiv
k
∪ Ai dacă I = {1, 2, ..., k} .
i=1
În acest din urmă caz, ţinând cont de § 2, Teorema 1.2.1, Afirmaţia 8.b.
k
x ∈ ∪ Ai = A1 ∪ A2 ∪ ... ∪ Ak ⇔ [x ∈ A1 ∨ x ∈ A2 ∨ ... ∨ x ∈ Ak ] ,
i∈1
2Din nou ajungem la spusele lui Goethe (vezi prima pagină), şi anume că matematicienii răstălmăcesc
sensul cuvintelor.
sau, ı̂n particular,

x ∈ A1 ∪ A2 ⇔ x ∈ A1 ∨ x ∈ A2 ,
care poate fi luată ca definiţie a reuniunii a două mulţimi.
V. Axioma de determinare predicativă. Dacă A este o mulţime şi P (x)
este un predicat atunci există o submulţime unică B a lui A formată exact din
elementele din A pentru care P (x) este adevărat
x ∈ B ⇔ [x ∈ A ∧ P (x)] .
Notatie: B = {x : x ∈ A ∧ P (x)} sau B = {x ∈ A : P (x)} .
Observaţie. De fapt Axioma V este o schemă de axiome, pentru fiecare predi-

cat P (x) obţinându-se o axiomă determinată ca, de xexmplu, ı̂n definiţia intersecţiei
dată mai jos. S-a constatat că de fapt este nevoie de o axiomă (schemă de axiome)
mai generală conţinând predicate de două variabile.
Aceasta este
V0 . Axioma substituţiei pentru predicate. Fie P (x, y) un predicat a.ı̂.
pentru fiecare x există un unic y a.ı̂. P (x, y) să fie verificat. Atunci pentru fiecare
mulţime A există o mulţime B formată din acele şi numai acele elemente y din A
pentru care există un x ∈ A a.ı̂. P (x, y) să fie verificat:
∀A ∃B ∀y [y ∈ B ⇔ ∃x (x ∈ A ∧ P (x, y))]
adică
B = {y : ∃x (x ∈ A ∧ P (x, y))} .
Din nou această schemă conţine o infinitate de axiome ı̂n funcţie de predicatul
P (x, y) şi din această cauză acest sistem de axiome nu este finit.
1.4.2. Operaţii cu mulţimi. In această subsecţiune vom defini principalele
operaţii cu mulţimi.
Intersecţia unei familii de mulţimi. Dacă A este o familie de mulţimi atunci
există o unică mulţime B formată exact din elementele comune tuturor mulţimilor
din familia A.
Deci
x ∈ B ⇔ ∀X (X ∈ A ⇒ x ∈ X) .
Notaţie: B = ∩A sau dacă A = {Ai : i ∈ I} atunci
B = ∩ Ai = ∩ {Ai : i ∈ I} .
i∈I
Existenţa acestei mulţimi rezultă din Axiomele IV şi V. Într-adevăr, notând

A = ∪A
putem defini
∩A = {x ∈ A : ∀X (X ∈ A ⇒ x ∈ X)}
Uneori vom scrie mai scurt
∩ Ai = {x : ∀i ∈ I x ∈ Ai } .
i∈I
∞
Din nou ı̂n cazul I = N folosim şi notaţia ∩ Ai = A1 ∩ A2 ∩ ..., iar ı̂n cazul unei
i=1
mulţimi finite I = {1, ..., n}
n
∩ Ai = A1 ∩ A2 ∩ ... ∩ A2 .
i=1
Din nou, ţinând cont de Teorema 1.2.1, Afirmaţia 8.a,
n
x ∈ ∩ Ai ⇔ x ∈ A1 ∧ x ∈ A2 ∧ ... ∧ x ∈ An .
i=1
În cazul a două mulţimi avem

x ∈ A1 ∩ A2 ⇔ x ∈ A1 ∧ x ∈ A2 .
Produs cartezian de două mulţimi. Funcţii.
Pentru două mulţimi nevide A, B definim produsul lor cartezian ca fiind mulţimea
perechilor ordonate de elemente (a, b) cu a ∈ A şi b ∈ B
A × B = {(a, b) : a ∈ A ∧ b ∈ B}
sau mai exact (dar mai complicat)
A × B = {(x, y) : (∃a ∈ A, x = a) ∧ (∃b ∈ B, y = b)} .
Dacă A = ∅ sau B = ∅ atunci ∅ × B = ∅ şi A × ∅ = ∅.
O funcţie f de la A la B se poate defini cu ajutorul graficului ei. O submulţime
F a produsului cartezian A × B reprezintă graficul unei funcţii de la A la B dacă
∀ (x1 , y1 ) , ∀ (x2 , y2 ) [((x1 , y1 ) ∈ F ∧ (x2 , y2 ) ∈ F ∧ x1 = x2 ) ⇒ y1 = y2 ] ,
adică pentru orice x ∈ A există un unic y ∈ B a.ı̂. (x, y) ∈ F . Funcţia f : A → B
corespunzătoare graficului F se defineşte pentru x ∈ A, prin
f (x) = y
unde y este unicul element din B a.ı̂. (x, y) ∈ F .
Reciproc, fiind dată o funcţie f : A → B (ı̂n sensul uzual, cunoscut din liceu)
graficul ei se defineşte prin:
F = Gf = {(x, f (x)) : x ∈ A} ⊂ A × B.
Evident că f se regăseşte din F prin procedeul descris mai sus.
Produsul cartezian al unei familii arbitrare de mulţimi
Q Fie Ai , i ∈ I o familie nevidă de mulţimi nevide. Produsul lor cartezian B =
Ai se defineşte ca mulţimea tuturor funcţiilor f : I → ∪ Ai , a.ı̂. ∀i ∈ I, f (i) ∈ Ai .
i∈I i∈I
Dacă I = {1, 2} atunci A1 × A2 este mulţimea tuturor funcţiilor f : {1, 2} →
A1 ×A2 cu f (1) ∈ A1 şi f (2) ∈ A2 . Observăm că ı̂n acest fel intrăm ı̂ntr-un mic cerc
vicios, deoarece am definit noţiunea de funcţie apelând la cea de produs cartezian
a două mulţimi. Bineı̂nţeles că se poate da o construcţie riguroasă, dar ceva mai
complicată, şi renunţăm la acest lucru. Q
Dacă A este o mulţime a.ı̂. ∀ i ∈ I Ai = A atunci produsul cartezian Ai se
i∈I
notează cu AI şi reprezintă mulţimea tuturor funcţiilor definite pe I şi cu valori ı̂n
A.
Diferenţa a două mulţimi şi complementara

Fiind date două mulţimi A şi B definim diferenţa lor prin A\B = {x : x ∈ A ∧ x ∈
/ B} .
Mai folosim şi notaţia:
A\B = {x ∈ A : x ∈
/ B} .
În cazul când A, B sunt submulţimi ale unei mulţimi fixate X atunci notăm
{X (A) = X\A respectiv {X (B) = X\B. Mulţimile {X (A) , {X (A) se numesc com-
plementare ale mulţimilor A şi B faţă de X. Dacă X este fixat folosim şi notaţiile
mai simple { (A) , { (B) pentru a desemna aceste complementare.
1.4.3. Alte axiome. Vom completa axiomele eneunţate cu ı̂ncă câteva.

VI. Axioma puterii (sau a mulţimii părţilor). Dacă A este o mulţime
atunci există o unică mulţime, notată P (A) , având ca elemente exact submulţimile
mulţimii A. Adică
X ∈ P (A) ⇔ X ⊂ A.
Observaţie. Trebuie să facem distincţie ı̂ntre semnele ∈ şi ⊂ şi ı̂ntre elementul
a şi mulţimea {a} având ca unic element pe a. Astfel avem
a ∈ A ⇔ {a} ⊂ A ⇔ {a} ∈ P (A) .
VII. Axioma infinitului. Există o familie de mulţimi A a.ı̂. ∅ ∈ A şi dacă
X ∈ A atunci există un element Y ∈ A format din toate elementele mulţimii X şi
din ı̂nsăşi mulţimea X, adică
x∈Y ⇐⇒ x ∈ X ∨ x = X.
Pe baza acestei axiome rezultă că din A fac parte mulţimile
∅, {∅} , {∅, {∅}} , {∅, {∅} {∅, {∅}}} , ...
.
Acest şir se poate identifica cu mulţimea numerelor naturale, unii autori luându-l
drept definiţie a numerelor naturale. Noi ı̂nsă am aceptat existenţa a priori a nu-
merelor naturale şi chiar le-am folosit (am vorbit de reuniunea a două mulţimi). Ac-
ceptăm punctul de vedere că definirea numerelor naturale prin acest şir este inutilă,
reducând o noţiune primară, şi anume cea de număr natural, la una mai complicată
- cea de mulţime.
VIII. Axioma alegerii. Pentru orice familie A de mulţimi nevide, disjuncte
două câte două, există o mulţime B conţinând exact câte un element din fiecare
mulţime din familia A şi numai aceste elemente.
Folosind o notaţie indexată putem scrie: A = {Ai : i ∈ I} =6 ∅.
Ipoteze.
(i) ∀i ∈ I Ai 6= ∅
(ii) ∀i ∈ I ∀j ∈ I [i 6= j ⇒ Ai ∩ Aj = ∅]
Concluzie. ∃B a.ı̂. ∀i ∈ I B ∩ Ai este formată dintr-un singur element.
Notând cu xi unicul element din B ∩ Ai rezultă
B = {xi : i ∈ I} .
Axioma alegerii este una dintre cele mai controversate axiome ale teoriei mulţimilor,
matematicieni de seamă ca F. Borel, H. Lebesgue exprimându-şi rezerve serioase faţă
folosirea ei. Pe de altă parte F. Hausdorff şi A. Fraenkel o acceptă fără nici o rezervă
atribuindu-i acelaşi grad de ”evidenţă” ca şi celorlalte axiome ale teoriei mulţimilor.
În paragraful următor vom prezenta câteva propoziţii echivalente cu ea precum şi
unele consecinţe paradoxale ale axiomei alegerii.
Observaţii.
1. În formulările unora din axiome am inclus şi condiţia de unicitate a mulţimii
a cărei existenţă este postulată de axiomă. Acest lucru nu este necesar, unicitatea
putând fi demonstrată pe baza axiomei de extensionalitate (Axioma I).
2. Axiomele prezentate nu sunt independente. De exemplu axioma perechii
neordonate (Axioma III) este o consecinţă a celorlalte axiome.
3. Demonstrarea necontradicţiei lor este o problemă foarte complicată. Pen-
tru alte sisteme axiomatice, un mod de a le demonstra necontradicţia constă ı̂n
construcţia unei ”interpretări” ı̂n cadrul teoriei mulţimilor, construcţia unui aşa nu-
mit ”model”. Evident că ı̂n cazul teoriei mulţimilor acest lucru ar duce la un cerc
vicios, din care cauză trebuie căutate metode diferite.
1.4.4. Operaţii cu familii finite de mulţimi. Vom prezenta câteva din pro-
prietăţile operaţiilor cu familii finite de mulţimi. Ele sunt consecinţe imediate ale
definiţiilor şi ale proprietăţilor corespunzătoare din calculul propoziţiilor (Teorema
1.1.1). În enunţurile acestor proprietăţi, ı̂n paranteză vom indica legea calculului
propoziţional căreia ı̂i corespunde proprietatea respectivă. Acest lucru va fi făcut
prin notaţia L.k unde k este afirmaţia k din Teorema 1.1.1. Notaţiile { (A) , { (B)
vor fi folosite pentru a desemna complementarele mulţimilor A, B ı̂n raport cu o
mulţime fixată X care le conţine.
Teorema 1.4.1. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la operaţiile

cu mulţimi:
1. A ⊂ A (L.1)
2. A ∩ { (A) = ∅ (L.2)
3. A ∪ { (A)
= X (L.3)
4. { { (A) = A (L.4)
5. A ⊂ B ⇔ { (B) ⊂ { (A) (L.11)
A∩A=A
6. (L.12)
A∪A=A
A∩∅=∅ A∩∅=∅
7. (L.13)
A∩X =A A∪X =X
8. Comutativitatea şi asociativitatea
A∩B =B∩A A∪B =B∪A
(L.14)
(A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C) (A ∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C)
9. Distributivitatea reciprocă a operaţiilor ∩ şi ∪
A ∩ (B ∪ C) = (A ∩ B) ∪ (A ∩ C)
(L.15)
A ∪ (B ∩ C) = (A ∪ B) ∩ (A ∪ C)
{ (A ∪ B) = { (A) ∩ { (B)
(L.16)
{ (A ∩ B) = { (A) ∪ { (B)
11. A ⊂ B ⇔ { (A) ∪ B = X (L.18)
12. A ∩ B = ∅ ⇔ A ⊂ { (B)
⇔ B ⊂ { (A)
Observaţie. Ultima proprietate (P.12) nu are corespondent ı̂n Teorema 1.1.1.
1.4.5. Operaţii cu familii arbitrare de mulţimi. Formulele se obţin din
legile calculului predicatelor (Teorema 1.2.1) şi definiţiile acestor operaţii. Vom
nota cu {Ai : i ∈ I}, {Bj : j ∈ J} familii de mulţimi indexate iar notaţia { (com-
plementara) va fi folosită presupunând că toate aceste mulţimi sunt conţinute ı̂ntr-o
mulţime fixată X.
Teorema 1.4.2. Următoarele T afirmaţii
S sunt adevărate
1. ∀i ∈ I Ai = A ⇒ Ai = A şi Ai = A (L.1)
T i∈I i∈I
2. A ⊂ Ai ⇔ ∀i ∈ I (Ai ⊂ A) (L.2)
T i∈I S
3. Ai ⊂ Ai (L.3)
i∈I i∈I
S
4. a)∀j Aj ⊂ Ai (L.4)
i∈I
T
b)∀j Ai ⊂ Aj
i∈I
Fie SA(i,j)
S : (i, j) ∈ I
S S × J o familieT de mulţimi. Atunci
5.a) A(i,j) = A(i,j) = A(i,j) (L.6)
i∈J j∈I j∈I i∈I (i,j)∈I×J
şi T T T T T
b) A(i,j) = A(i,j) = A(i,j)
i∈I j∈J j∈J i∈I (i,j)∈I×J
S T T S
6. A(i,j) ⊂ A(i,j) (L.7)
i∈I j∈J j∈J i∈I
!
S T T
7. a) Ai ∩ Bj = (Ai ∩ Bj)
i∈I j∈J (i,j)∈[x]
!
S S S
b) Ai ∪ Bj = (Ai ∪ Bj) (L.9)
i∈I j∈J (i,j)∈I×J
!
T T T T T
8. a) Ai ∪ Bj ⊂ (Ai ∪ Bj) = (Ai ∪ Bj)
i∈I j∈J (i,j)∈[x] i∈I j∈J
!
S S S S S
b) (Ai ∩ Bj) = (Ai ∩ Bj) ⊆ Ai ∩ Aj (L.10)
(i,j)∈[x] i∈I j∈J i∈I j∈J

T T
9. a) B Ai = (B ∩ Ai )
i∈I
i∈I
S S
b) B ∩ Ai = (B ∩ Ai ) (L.11)
i∈I i∈I
(o situaţie de comutativitate a operaţiilor ∪ şi ∩).

10. Legile
lui De Morgan
S T
a) { Ai = { (Ai )
i∈I i∈I
T S
b) { Ai = { (Ai )
i∈I i∈I
1.4.6. Observaţii şi comentarii referitoare la axiomatica teoriei mulţimilor.

Primul sistem axiomatic al teoriei mulţimilor a fost propus de E. Zermelo ı̂n 1908,
având ca noţiuni primare cele de ”mulţime” şi apartenenţă (∈) , fiind bazată pe ax-
iomele I, V, VI, VII şi VIII. Pentru a evita unele critici legate de axioma determinării
predicative (axioma V) s-a recurs la descrierea constructivă a clasei predicatelor ad-
misibile (primul care a făcut acest lucru a fost T. Skolem ı̂n 1922). Acest lucru se
face ı̂n felul următor:
Noţiunile primare ale teoriei mulţimilor sunt cele de mulţime şi apartenenţă, notate
Z (x) pentru ”x este mulţime”
şi
x ∈ y pentru ”x aparţine la y”.
Pornim cu funcţiile predicative de tipul
(I) Z (x) , x ∈ y şi x = y

şi din ele formăm noi funcţii predicative. Vom nota cu Pset clasa tuturor funcţiilor
predicative admisibile ı̂n teoria mulţimilor, formate prin respectarea următoarelor
reguli:
(A) Funcţiile de la (I) şi toate funcţiile predicative obţinute din ele prin ı̂nlocuirea
literelor x, y cu alte litere,distincte sau nu, aparţin clasei Pset .
(B) Dacă P şi Q sunt funcţii predicative ı̂n clasa Pset atunci
(P ∨ Q) , (P ∧ Q) , (P ⇒ Q) , (P ⇔ Q) şi eP
sunt ı̂n Pset .
(C) Dacă P este ı̂n Pset atunci ∀xP şi ∃xP sunt ı̂n Pset la fel şi cele ı̂n care
litera x este ı̂nlocuită cu altă literă, respectând regulile de substituţie a variabilelor
ı̂n predicate din §2.
(D) Orice funcţie predicativă din Pset se obţine din (I) prin aplicarea de un
număr finit de ori a regulilor (A) - (C).
Sistemele de axiome ale teoriei mulţimilor ı̂n care axioma de substituţie apare
sub formă de schemă depinzând de predicatele de P (x, y) (ca ı̂n Axioma V) se
numesc sisteme de tip Zermelo-Fraenkel iar cele bazate pe scheme de tipul Axiomei
V (depinzând de un predicat P (x)) sisteme de tip Zermelo.
O altă axiomatică a teoriei mulţimilor a fost propusă de J. von Neuman ı̂n 1928
având ca noţiune primară noţiunea de clasă. O mulţime se defineşte ca o clasă
A pentru care există o clasă X a.ı̂. A ∈ X. În această teorie axiomatică nu se
apelează la scheme de axiome. Intuitiv o ”clasă”se defineşte ca un ansamblu de
1.5. NUMERE CARDINALE 29
obiecte determinat de o funcţie predicativă. Deci orice funcţie predicativă defineşte

o clasă care nu este neapărat mulţime.
În construcţia axiomatică riguroasă noţiunile primare sunt cele de mulţime, clasă,
apartenenţa unui element la o clasă, şi apartenenţa unui element la o mulţime.
Sistemele axiomatice operând cu aceste noţiuni se numesc sisteme de tip Gödel-
Bernays. Avantajul lor faţă de sistemele Zermelo-Fraenkel constă ı̂n faptul că ele
sunt finite, iar dezavantajul lor este că noţiunile primare sunt mai puţin naturale,
mai puţin intuitive. Bineı̂nţeles că noţiunile de ”natural” şi ”intuitiv” nu sunt
obiective, ele bazându-se mai degrabă pe motivaţii psihologice şi istorice. Situaţia
este similară cu cea din domeniul moravurilor: lucruri care pentru bunici păreau
foarte ı̂ndrăzneţe, chiar şocante, sunt privite cu condescenţă şi considerate naivităţi
de către nepoţi. Multe noţiuni care par la ı̂nceput foarte abstracte şi contrare bunului
simţ comun, cu timpul ajung să pară foarte naturale şi simple.
O considerare critică comparativă a diferitelor tipuri de axiome se găseşte ı̂n
tratatul
A. Fraenkel şi Y. Bar - Hillel, Foundations of Set Theory, Amsterdam 1958.
O prezentare mai scurtă este făcută ı̂n broşura lui Wang Hao şi R. Mc Naughton
[19] (bibliografia de la sfârşitul capitolului).
1.5. Mulţimi finite şi mulţimi infinite. Mulţimi numărabile. Numere
cardinale
1.5.1. Mulţimi echivalente. Noţiunea de număr cardinal. Vom ı̂ncerca
să transpunem la mulţimi arbitrare noţiunea de număr de elemente ale unei mulţimi
infinite pe care ı̂l vom nota cu card A şi ı̂l vom numi cardinalul mulţimii A.
Definiţie. Mulţimea vidă ∅ este finită şi are cardinalul ∅. Spunem că o mulţime
nevidă A are n elemente sau că are cardinalul n, unde n ∈ N , dacă există o bijecţie
ϕ : {1, 2, ..., n} → A. Notăm n = card A.
Dacă A, B sunt mulţimi nevide şi există o bijecţie ϕ : A → B spunem că
mulţimile A şi B sunt echivalente şi notăm acest lucru prin A ∼ B.
Mulţimea vidă şi mulţimile echivalente cu mulţimi de forma {1, 2, ..., n} pentru
n ∈ N le numim mulţimi finite. Pe celelalte le vom numi infinite. Observăm că dacă
A1 şi A2 sunt mulţimi echivalente cu {1, 2, ..., n} prin bijecţiile ϕi : {1, 2, ..., n} → Ai ,
i = 1, 2, atunci ϕ = ϕ2 ◦ϕ−1 1 este o bijecţie de la A1 la A2 . Deci două mulţimi finite
având acelaş cardinal sunt echivalente.
Propoziţia 1.5.1. Relaţia A ∼ B dacă şi numai dacă există o bijecţie ϕ : A →
B este o relaţie de echivalenţă ı̂n clasa tuturor mulţimilor, adică este
(i) reflexivă: A ∼ A
(ii) simetrică: A ∼ B ⇒ B ∼ A
(iii) tranzitivă: (A ∼ B ∧ B ∼ C) ⇒ A ∼ C,
oricare ar fi mulţimnile A, B, C.
Demonstraţie. (i) Evident că aplicaţia 1A : A → A definită prin 1A (x) = x,
x ∈ A, este o bijecţie (cu 1−1
A = 1A ).
(ii) Dacă ϕ : A → B este o bijecţie atunci şi ϕ−1 : B → A este o bijecţie deci şi
B ∼ A.
(iii) Dacă ϕ : A → B şi ψ : B → C sunt bijecţi atunci compunerea lor ψ ◦ ϕ :
A → C este tot o bijecţie.
Rezultă că relaţia ∼ determină ı̂mpărţirea mulţimilor ı̂n clase de echivalenţă
formate ı̂n felul următor: Dacă A este o mulţime notăm cu
Ã = {B : B mulţime şi B ∼ A}
clasa de echivalenţă generată de A. Unei astfel de clase ı̂i ataşăm un simbol numit
cardinalul mulţimii A pentru desemnarea căruia vom folosi literele greceşti: α =
card A, β = card B, etc.
1.5.2. Mulţimi numărabile. Mulţimile echivalente cu N le vom numi numărabile

şi vom nota acest lucru cu card A = ℵ0 (se citeşte alef zero, ℵ − alef fiind prima
literă a alfabetului ebraic). Dacă mulţimea A este numărabilă atunci o bijecţie
ϕ : N → A se va numi numerotare (sau indexare) a mulţimii A. Analog dacă A este
finită şi card A = n atunci o bijecţie ϕ : {1, 2, ..., n} → A se va numi tot numerotare
(sau indexare) a mulţimii A. În general dacă I şi A sunt mulţimi arbitrare astfel
ı̂ncât există o bijecţie ϕ : I → A vom spune că I este o mulţime de indici şi că
ϕ este o indexare a mulţimii A cu ajutorul mulţimii I de indici. Vom nota uneori
ϕ (i) = ai , i ∈ I, deci A = {ai : i ∈ I}. Rezultă că orice mulţime numărabilă A
poate fi indexată (numărată, etichetată) cu ajutorul numerelor naturale
A = {an : n ∈ N }
unde an 6= an0 pentru n 6= n0 , n, n0 ∈ N , adică ϕ (n) = an , n ∈ N este o bijecţie de
la N la A.
1.5.3. Exemple de mulţimi numărabile. 1. Mulţimea Z+ = {0, 1, 2, ...} a

ı̂ntregilor negativi este numărabilă sau, mai general, pentru orice k ∈ Z mulţimea
Zk = {k, k + 1, ..., k + n, ...} = {k + n − 1 : n ∈ N }
este numărabilă.
O bijecţie ϕ : N → Zk este dată de ϕ (n) = k + n − 1, n ∈ N . Inversa ei este
ψ : Zk → N , ψ (i) = i − k + 1, i ∈ Zk .
2. Mulţimea Z = {0, ±1, ±2, ...} a numerelor ı̂ntregi este numărabilă.
Deoarece Z+ este numărabilă este suficient să indexăm mulţimea Z cu ajutorul
mulţimii Z cu ajutorul mulţimii Z+ . O bijecţie se stabileşte ı̂n felul următor
Z : −3 −2 −1 0 1 2 3
Z+ : 5 3 1 0 2 4 6
adică ϕ : Z+ → Z este definiţia prin ϕ (2k) = k, k ∈ Z+ şi ϕ (2k − 1) = −k, pentru
k ∈ N . Inversa ei este ψ : Z → Z+ , ψ (n) = 2n, n ∈ Z+ şi ψ (−n) = 2n − 1, n ∈ N .
3. Mulţimea Q a numerelor raţionale este numărabilă.
O posibilitate de indexare a mulţimii Q cu ajutorul mulţimii N este următoarea:
Numim caracteristica numărului raţional p/q cu p ∈ Z+ , q ∈ N , p/q ireductibilă,
numărul k = |p| + q. Numărul 0 ı̂l scriem 0 = 0/1 deci are caracteristica 1. Pentru
k ∈ N notăm cu Qk mulţimea numerelor de caracteristică k. De exemplu:
Q1 = {0}
Q2 = {±1}
Q3 = {±2, ±1/2}
Q4 = {±3, ±1/3}
Q5 = {±4, ±3/2, ±2/3, ±1/4} .
În general, pentru k ≥ 2,

k−2 2 1
Qk ⊂ ± (k − 1) , ± , ..., ± ,±
2 k−2 k−1
deci card Qk ≤ 2 (k − 1) (fracţiile reductibile nu apar ı̂n Qk ). Numerotarea se
face luând la rând (de exemplu, ı̂n ordine strict crescătoare) elementele mulţimilor
Q1 , Q2 , ... .
1.5.4. Proprietăţi ale mulţimilor numărabile.
Teorema 1.5.2. 1. Orice mulţime infinită conţine o submulţime numărabilă.
2. (R. Dedekind). Orice mulţime infinită conţine o parte proprie echivalentă cu
ea. Nici o submulţime finită nu are această proprietate.
3. Orice submulţime infinită a unei mulţimi numărabile este numărabilă.
4. a) Reuniunea unei familii numărabile sau finite de mulţimi numărabile este o
mulţime numărabilă.
b) Reuniunea unei familii finite de mulţimi finite nevide şi disjuncte două câte
două este o mulţime numărabilă.
Demonstraţie: 1. Fie A o mulţime infinită. Rezultă A 6= ∅ deoarece card ∅ =
0. (∅ este finită), deci există a1 ∈ A.
De asemenea A\ {a1 } 6= ∅ deoarece ı̂n caz contrar A = {a1 } şi card A = 1, deci
există a2 ∈ A\ {a1 } . În acest mod, prin inducţie matematică, obţinem mulţimea
numărabilă B = {ak : k ∈ N } unde
(1.5.1) ak+1 ∈ A\ {a1 , a2 , ..., ak } , k ∈ N .
(Relaţia (1.5.1) ne asigură că toate elementele mulţimii B sunt distincte).
2. a) Fie A o mulţime infinită şi B = {ak : k ∈ N } o parte numărabilă a ei.
Definim bijecţia ϕ : A → A\ {a1 } prin ϕ (x) = x, pentru x ∈ A\B şi ϕ (ak ) =
ak+1 , k ∈ N . Inversa ei este ψ : A\ {a1 } → A, ψ (x) = x, x ∈ A\B şi ψ (ak ) = ak−1 ,
pentru k ∈ N , k ≥ 2.
b) Fie A finita nevidă conţinând n elemente. Orice submulţime proprie a sa B
(adică B ⊂ A şi B 6= A) conţine m elemente, cu m < n, deci nu poate exista bijecţie
ϕ : B → A deoarece pentru orice injecţie f : B → A, card f (B) = card B = m < n,
deci f (B) 6= A.
3. Fie A o mulţime numărabilă, A = {an : n ∈ N } o indexare şi B o submulţime
infinită a ei. Notăm
M = {n ∈ N :an ∈ B} .
Rezultă M infinită şi M ⊂ N . Pentru o mulţime P de numere naturale notăm

cu min P cel mai mic element al mulţimii P.
Definim inductiv şirul de numere naturale
n1 = min M
n2 = min (M \ {n1 })
n3 = min (M \ {n1 , n2 })
nk+1 = min (M \ {n1 , n2 , ..., nk }) .
Rezultă n1 < n2 < ... < nk < nk+1 < ... şi M = {nk : k ∈ N } .
Într-adevăr dacă ar exista m ∈ M \ {nk : k ∈ N } atunci ar exista k ∈ N astfel
ı̂ncât
nk < m < nk+1 .
Rezultă m ∈ M \ {n1 , n2 , ..., nk } şi m < nk+1 ı̂n contradicţie cu definiţia lui nk+1
ca fiind cel mai mic element al mulţimii M \ {n1 , n2 , ..., nk } .
Aplicaţia ϕ (k) = ank , k ∈ N , este o bijecţie de la N la B.
4. a) Fie An numărabilă pentru orice n ∈ N şi An ∩ An0 = ∅ pentru n 6= n0 , n,
0
n ∈ N . Indexăm elementele mulţimii An :
An = {an,1 , an,2 , ..., an,k , ...} .
∞
S
şi aranjăm elementele reuniunii A = An ı̂n următorul tabel:
n=1
A1 : a1,1 a1,2 a1,3 ...

% %
A2 : a2,1 a2,2 a2,3 ...
% %
A3 : a3,1 a3,2 a3,3 ...
... ... ...
cu parcurgerea tabelului indicată de săgeţi care ne dă o numerotare a elementelor
reuniunii A.
Altă posibilitate de parcurgere este următoarea:
A1 a1,1 a1,2 a1,3 . . .
↑ ↑
A2 a2,1 −→ a2,2 a2,3 . . .
↑
A3 a3,1 −→ a3,2 −→ a3,3 . . .
Putem da exact numărul pe care ı̂l are un element ai,j ı̂n cele două tabele.
În primul tabel ai,j are numărul (i+j−2)(i+j−1)
2
+ j.
În al doilea tabel elementul ai,j are numărul
(k − 1)2 + j + (k − i)
unde k = max {i, j} .
b) Reuniunea unui număr finit de mulţimi numărabile este o mulţime numărabilă.

Aranjăm din nou ı̂n tabele cele k mulţimi indexate:
A1 a1,1 a1,2 a1,3 . . .

↓ ↓ ↓
A2 a2,1 a2,2 a2,3 . . .
↓ ↓ ↓
Ak ak,1 ak,2 ak,3 . . .
şi numerotăm elementele a1,1 , ..., ak,1 cu 1, 2, ..., k, apoi a1,2 , ...., ak,2 cu k + 1, ..., 2k
etc. Din nou elementul ai,j din tabel va avea numărul
(j − 1) k + i.
În cazul reuniunii unei familii numărabile de mulţimi nevide finite disjuncte
două câte două se poate proceda ca la demonstrarea numărabilităţii mulţimii Q a
numerelor raţionale .
Observaţii. 1) R. Dedekind a luat Proprietatea 2 din Teorema 1.5.2 drept
definiţie a mulţimilor infinite:
O mulţime A se numeşte infinită dacă există o parte proprie a sa echivalentă cu
A.
O altă definiţie a mulţimilor finite (deci şi a celor infinite), tot independentă de
noţiunea de număr natural, a fost propusă de matematicianul polonez A. Tarski:
O mulţime este finită dacă şi numai dacă orice familie de părţi ale ei are un
element minimal.
2) O mulţime numărabilă sau finită o numim cel mult numărabilă. Se poate
arăta că dacă {Ai : i ∈ I} este o familie cel mult numărabilă de mulţimi cel mult
numărabile (nu neapărat disjuncte) din care cel puţin una este infinită (deci numărabilă)
atunci reuniunea lor este o mulţime numărabilă.
3) O bijecţie ı̂ntre Z+ × Z+ şi Z+ este realizată de funcţia
(m + n + 1) (m + n)
J (m, n) = +m
2
pentru (m, n) ∈ Z+ × Z+ ([10], Cap. III, § 3, Teorema 1, din bibliografia de la
sfârşitul capitolului).
1.5.5. Ordonarea numerelor cardinale - Teorema lui Schroeder-Berstein.

Relaţia de ordine ı̂ntre numere cardinale se introduce ı̂n felul următor:
Fie α = card A şi β = card B, două numere cardinale.
Spunem că α ≤ β dacă există o injecţie ϕ : A → B.
Spunem că α < β dacă α ≤ β şi α 6= β, adică există o injecţie ϕ : A → B şi nu
există nici o bijecţie de la A la B.
Observaţii. 1. Pentru ca definiţia să fie corectă ea nu trebuie să depindă de
reprezentanţii aleşi, adică dacă A ∼ A0 , B ∼ B 0 şi există o injecţie ϕ : A → B atunci
există şi o injecţie ψ : A0 → B 0 . Într-adevăr, echivalenţele A ∼ A0 şi B ∼ B 0 implică
existenţa bijecţiilor
ϕ
A −→ B
f↑ ↓g
A −→ B 0
0
f : A0 → A şi g : B → B 0 . Rezultă că ψ = g ◦ ϕ ◦ f este o injecţie de la A0 la B 0 .

2) În cazul mulţimilor finite regăsim ordinea uzuală a numerelor naturale. Într-
adevăr, fie m = card A şi n = card B. Dacă există ϕ : A → B injecţie rezultă
A ∼ ϕ (A) ⊂ B, deci m = card ϕ (A) ≤ card B = n.
În general dacă A este o mulţime a relaţiei ı̂n A se numeşte relaţie de ordine
dacă este
O1) reflexivă: a ≤ a
O2) tranzitivă: a ≤ b ∧ b ≤ a ⇒ a = b
O3) antisimetrică: a ≤ b ∧ b ≤ a ⇒ a = b.
Primele două proprietăţi se verifică imediat.
Propoziţia 1.5.3. Fie α, β, γ numere cardinale. Atunci
1. α ≤ α
şi
2. α ≤ β şi β ≤ γ ⇒ α ≤ γ.
Demonstraţie. 1. Fie α = card A. Aplicaţia 1A : A → A, definită prin
1A (x) = x, x ∈ A, este o bijecţie, deci şi injecţie, de unde rezultă α ≤ α.
2. Fie α = card A, β = card B, γ = card C. Rezultă că există injecţiile ϕ : A → B
şi ψ : B → C (deoarece α ≤ β şi β ≤ γ). Aplicaţia ψ ◦ ϕ : A → C va fi tot o injecţie
ceea ce arată că α ≤ γ. 2
Demonstrarea proprietăţii O3) este dificilă şi o vom formula ca teoremă.
Teorema 1.5.4 (Schroeder-Bernstein). Fie α şi β două numere cardinale. Dacă
α ≤ β şi β ≤ α atunci α = β.
Vom demonstra mai ı̂ntâi o lemă:
Lema 1.5.5. Fie A0 , A1 , A2 trei mulţimi astfel ı̂ncât A2 ⊂ A1 ⊂ A0 . Dacă A0 ∼
A2 atunci A0 ∼ A1 (deci şi A1 ∼ A2 ).
Demonstraţia Lemei. Fie f : A0 → A2 o bijecţie. Definim mulţimile
(1.5.2) An+2 = f (An ) , pentru n = 0, 1, 2, ...
şi demonstrăm că
(1.5.3) A0 ⊃ A1 ⊃ A2 ⊃ ... ⊃ An ⊃ An+1 ⊃ ...
Într-adevăr, din ipoteza f (A0 ) = A2 şi din A1 ⊂ A0 obţinem
A3 = f (A1 ) ⊂ f (A0 ) = A2
Presupunem
A0 ⊃ A1 ⊃ A2 ⊃ ... ⊃ An−2 ⊃ An−1 ⊃ An
Rezultă
An+1 = f (An−1 ) ⊂ f (An−2 ) = An
deci (1.5.3) are loc. Fie

∞
\
(1.5.4) E= An = A0 ∩ A1 ∩ A2 ∩ ...
n=0
Deoarece A1 ⊂ A0 rezultă A0 ∩ A1 = A1 şi deci are loc şi egalitatea:
∞
\
(1.5.5) E= An = A1 ∩ A2 ∩ ...
n=1
Scriem
(1.5.6) A0 = E ∪ (A0 \A1 ) ∪ (A1 \A2 ) ∪ (A2 \A3 ) ∪ (A3 \A4 ) ∪ ...
şi
(1.5.7) A1 = E ∪ (A1 \A2 ) ∪ (A2 \A3 ) ∪ (A3 \A4 ) ∪ (A4 \A5 ) ...
Deoarece f este bijecţie avem
(1.5.8) f (Ak−1 \Ak ) = f (Ak−1 ) \f (Ak ) = Ak+1 \Ak+2
deci
f (A0 \A1 ) = A2 \A3
f (A2 \A3 ) = A4 \A5
f (A2k−2 \A2k−1 ) = A2k \A2k+1
Definind ϕ : A0 → A1 prin

f (x) x ∈ (A0 \A1 ) ∪ (A2 \A3 ) ∪ ... ∪ (A2k−2 \A2k−1 ) ∪ ...
ϕ (x) =
x x ∈ E ∪ (A1 \A2 ) ∪ (A3 \A4 ) ∪ ... ∪ (A2k−1 \A2k ) ∪ ...
aceasta va fi o bijecţie cu inversa

x x ∈ E ∪ (A1 \A2 ) ∪ (A3 \A4 ) ∪ ... ∪ (A2k−1 \A2k ) ∪ ...
ψ (x) =
f (x) x ∈ (A2 \A3 ) ∪ (A4 \A5 ) ∪ ... ∪ (A2k \A2k+1 ) ∪ ...
Observaţie. Relativ la formula f (B\A) = f (B) \f (A) , folosită ı̂n demonstraţie,
vezi exerciţiul E 3.7. din § 7.
Demonstraţia Teoremei 1.5.4. Fie α ≤ B şi β ≤ α. Considerând două
mulţimi A, B astfel ı̂ncât α = card A şi β = card B rezultă că există injecţiile
f : A → B şi g : B → A. Deoarece f şi g sunt injective rezultă echivalenţa
A ∼ f (A)
şi
(1.5.9) f (A) ∼ g (f (A))
Din f (A) ⊂ B şi g (B) ⊂ A se obţin incluziunile:
g (f (A)) ⊂ g (B) ⊂ A.
Din (1.5.9) şi Lema 1.5.5, obţinem A ∼ g (B) . Din nou, ţinând cont de injectiv-
itatea aplicaţiei g, obţinem g (B) ∼ B deci A ∼ B.
Teorema lui Schroeder-Bernstein este complet demonstrată.
Demonstraţia a II-a
Vom prezenta ı̂ncă o demonstraţie a Teoremei lui Schroeder-Bernstein (Teorema

1.5.4). Fie deci f : A → B şi g : B → A două injecţii. Dacă ar exista o submulţime
A0 ⊂ A astfel ca
(1.5.10) g (B \ f (A0 )) = A \ A0
atunci funcţia F : A → B definită prin

f (x) x ∈ A0
F (x) = −1
g (x) x ∈ X \ A0
este o bijecţie ı̂ntre A şi B.
Să arătăm deci că există A0 ⊂ A verificând (1.5.10). Observăm că (1.5.10) este
echivalentă cu
(1.5.11) A \ g (B \ f (A0 )) = A0 .
Definim funcţia ϕ : P (A) → P (A) prin
(1.5.12) ϕ (X) = A \ g (B \ f (X))
pentru X ⊂ A. În limbajul funcţiei ϕ egalitatea (1.5.11) este echivalentă cu
(1.5.13) ϕ (A0 ) = A0 .
Funcţia ϕ este izotonă, adică
(1.5.14) X1 ⊂ X2 ⇒ ϕ (X1 ) ⊂ ϕ (X2 )
pentru orice X1 , X2 ⊂ A.
Considerăm familia de părţi ale lui A
(1.5.15) Φ = {A : ϕ (X) ⊂ X}
şi arătăm că \
A0 = Φ
verifică (1.5.13). Observăm mai ı̂ntâi că A ∈ Φ, deci Φ 6= ∅.
Deoarece A0 ⊂ X, pentru orice X ∈ Φ, din (1.5.14) şi (1.5.15)
ϕ (A0 ) ⊂ ϕ (X) ⊂ X
deci
\
(1.5.16) ϕ (A0 ) ⊂ Φ = A0 .
Din ϕ (A0 ) ⊂ A0 şi (1.5.14) rezultă
ϕ (ϕ (A0 )) ⊂ ϕ (A0 )
ceea ce arată că ϕ (A0 ) ∈ Φ, de unde rezultă
\
(1.5.17) A0 = Φ ⊂ ϕ (A0 ) .
Din (1.5.16) şi (1.5.17) rezultă ϕ (A0 ) = A0 , ceea ce ı̂ncheie cea de-a doua
demonstraţie a Teoremei 1.5.4. 2
Observatii. 1. Folosind Axioma alegerii (Axioma VIII din § 4) se poate demon-
stra că relaţia de ordine ı̂ntre numere cardinale este totală, adică, fiind date două
numere cardinale α, β este adevărată una din relaţiile α ≤ β sau β ≤ α. În limbaj
de teoria mulţimilor aceasta ı̂nseamnă că fiind date două mulţimi A, B există o
injecţie f : A → B sau o injecţie g : B → A. Acest lucru va fi demonstrat ı̂n § 6.
2) În limbajul ordonării numerelor cardinale, Punctul 1 din Teorema 1.5.2 afirmă
de fapt că ℵ0 este cel mai mic număr cardinal infinit.
De asemena folosind Teorema lui Schroeder-Bernstein putem da o nouă demonstraţie
Afirmaţiei 3 a Teoremei 1.5.2. Într-adevăr, fie A o mulţime numărabilă şi B o
submulţime infinită a sa. Conform afirmaţiei 1 a teoremei, mulţimea infinită B
conţine o mulţime numărabilă C. Obţinem incluziunile
C ⊂ B ⊂ A,
cu C şi A numărabile, deci C ∼ A. Conform Lemei 1.5.5, B ∼ A, deci şi mulţimea
B este numărabilă.
1.5.6. Teorema lui Cantor. Dacă A este o mulţime şi α = card A vom nota
cu 2α cardinalul mulţimii P (A) a mulţimii tuturor părţilor mulţimii A.
Dacă A = {∅} atunci P (∅) = {∅} deci card P (∅) = 1 = 20 = 2card ∅ .
Dacă A = {a1 , ..., an } se arată că P (A) are 2n la elemente.
Într-adevăr, se ştie că numărul submulţimilor cu k elemente ale unei mulţimi A
de n elemente este Cnk . Deoarece
Cn0 + Cn1 + ... + Cnn = 2n
rezultă că numărul tuturor submulţimilor mulţimii A este 2n .
Teorema 1.5.6 (G. Cantor). α < 2α
Demonstraţie. Definim ϕ : A → P (A) prin ϕ (x) = {x} , x ∈ A. Evident că
ϕ este injectivă, deci card A ≤ card P (A), ccea ce este echivalent cu α ≤ 2α .
Presupunem că α = 2α ceea ce este echivalent cu existenţa unei bijecţii f : A →
P (A). Rezultă că f (x) ⊂ A pentru orice x ∈ A. Considerăm mulţimea
B = {x ∈ A : x ∈ f (x)} .
Deoarece f : A → P (A) este surjectivă şi B ⊂ A ⇔ B ∈ P (A) va exista un
element b ∈ A cu f (b) = B.
Deosebim două cazuri.
I. b ∈ B = f (b) . Conform definiţiei mulţimii B rezultă b ∈ / B.
II. b ∈
/ B = f (b). Din nou, definiţia mulţimii B implică b ∈ B.
Rezultă că nu există nici o aplicaţie surjectivă de la A la P (A) . 2
1.5.7. Paradoxuri ale teoriei mulţimilor.
1. Paradoxul lui C. Burali-Forte (l897)
Fie M mulţimea tuturor mulţimilor şi m = card M şi fie P (M ) familia părţilor
lui M . Deoarece A ∈ P (M ) implică faptul că A este mulţime, deci A ∈ M , rezultă
P (M ) ⊂ M de unde rezultă contradicţia
2m ≤ m.
Paradoxul este generat de folosirea improprie a termenului de ”mulţime a tuturor
mulţimilor”. O astfel de ”mulţime” nu există ca fiind doar o ”clasă” ı̂n terminologia
lui J. von Neumann.
Reamintim că ı̂n axiomatica lui J. von Neuman elementele primare sunt clasele
şi relaţia de apartenenţă. O mulţime este o clasă A pentru care există o clasă B
astfel ı̂ncât A ∈ B. În această axiomatică orice predicat defineşte o clasă.
Observaţie. Acest paradox mai este cunoscut şi sub denumirea de paradoxul
lui Cantor. La aceiaşi contradicţie se ajunge şi operând cu noţiunea ”mulţimea
tuturor numerelor cardinale”.
2. Paradoxul lui Russel (1902)
Apare ı̂n legătură cu mulţimea de tipul celei considerate ı̂n demonstraţia teoremei
lui Cantor. Fie Z mulţimea
Z = {X : X mulţime şi X ∈
/ X} .
Dacă Z este mulţime şi Z ∈/ Z atunci din definiţia mulţimii Z rezultă Z ∈ Z.
Dacă Z este mulţime şi Z ∈ Z atunci din nou definiţia mulţimii Z implică Z ∈
/ Z.
Contradicţia la care am ajuns ne arată că nu există o astfel de mulţime Z.
Observaţie. În demonstraţia teoremei lui Cantor (α < 2α ) mulţimea consid-
erată există fiind o submulţime a mulţimii A.
Pentru a evita unele dificultăţi legate de folosirea unor mulţimi de acest tip unii
autori au introdus următoarea axiomă:
Axioma de regularitate. Dacă A este o familie nevidă de mulţimi atunci
există o mulţime X a.i. X ∈ A şi X ∩ A = ∅.
Din această axiomă rezultă că pentru orice mulţime A relaţia A ∈ A este falsă
sau, mai general, pentru orice sistem A1 , A2 , ..., An de mulţimi este imposibil ca
A1 ∈ A2 ∈ A3 ∈ ... ∈ An ∈ A1 .
Există şi variante mai ”populare” ale paradoxului lui Russel.
3. Paradoxul bărbierului. Într-un sat există un singur bărbier definit ı̂n felul
următor ”Bărbierul este persoana care bărbiereşte pe toţi cei care nu se bărbieresc
singuri şi numai pe ei”.
Dilemă: Cine ı̂l bărbiereşte pe bărbier?
4. Paradoxul primarilor. Primarul unei localităţi poate locui şi ı̂n altă lo-
calitate decât cea ı̂n care este primar. Pentru a se face ordine se emite un decret
prin care toţi primarii care nu locuiesc ı̂n localitatea ı̂n care sunt primari, şi numai
aceştia, sunt adunaţi ı̂ntr-un singur oraş, locuit ı̂n exclusivitate de ei.
Dilemă: Cine va fi primarul acestui oraş?
5. Paradoxul bibliotecarului. Unui bibliotecar i se cere să ı̂ntocmească o
bibliografie conţinând toate bibliografiile care nu se menţionează şi pe ele ı̂nsele.
Dilemă: Cum va proceda bibliotecarul cu bibliografia ı̂ntocmită - o va include şi
pe ea ı̂n listă sau nu?
J. Russel a observat că paradoxul său poate fi prezentat şi pe baze pur logice
(fără a apela la teoria mulţimilor).
6. Paradoxul lui Russel (forma logică). Un adjectiv ı̂l numim autogen dacă
are proprietatea exprimată de el şi heterogen dacă nu are această proprietate. De
exemplu ”abstract” este autogen iar adjectivul ”roşu” nu este autogen.
Problemă. În ce categorie intră adjectivul ”heterogen”?
Alte paradoxuri
Sunt tot paradoxuri de natură logică:
7. Paradoxul lui Epimenide cretanul (sec VI ı̂nainte de Christos)
”Toţi cretanii sunt mincinoşi”
Această afirmaţie este atribuită şi apostolului Pavel. Pentru a discuta puţin
acest paradox vom ı̂mpărţii cretanii ı̂n două categorii de mincinoşi:
1) Mincinoşii de categoria I care spun numai minciuni;
2) Mincinoşii de categoria II care uneori mai greşesc spunând şi câte un advăr.
Acceptând afirmaţia lui Epimenide ı̂n sensul că ”Toţi cretanii sunt mincinoşi de
categoria I” ajungem la o contradicţie.
Rezultă că trebuie să acceptăm că a existat sau va exista cel puţin un cretan
care măcar o dată ı̂n viaţă să spună adevărul.
8. Paradoxul crocodilului. Un crocodil răpeşte un copil şi spune tatălui că
ı̂i va ı̂napoia copilul dacă tatăl va ghici dacă crocodilul ı̂i va ı̂napoia sau nu copilul.
Cum trebuie să procedeze crocodilul dacă tatăl spune ”Nu ı̂mi vei ı̂napoia copilul”.
9. Paradoxul canibalilor. Un călător este prins de canibali care, oarecum
familiarizaţi cu obiceiurile lumii civilizate din ı̂ntâlniri anterioare cu reprezentanţi
ai ei, ı̂i oferă o ultimă şansă ı̂n următoarele condiţii: Dacă va spune o propoziţie
adevărată atunci ı̂l vor mânca fiert iar dacă va spune una falsă ı̂l vor mânca prăjit.
Cum procedează canibalii dacă călătorul declară ”Mă veţi prăji”?
10. Paradoxul profesorului examinator. Profesorul acordă studentului aflat
ı̂n dificultate la examen ı̂ncă o şansă spunându-i: ”Dacă următoarea propoziţie pe
care o vei spune va fi adevărată te trec. În caz contrar te pic”. Studentul răspunde
”Mă veţi pica”.
Cum poate proceda profesorul ı̂n această situaţie?
Dar dacă studentul spune ”Mă veţi trece”?.
Precizare. După cum am mai spus ne interesează doare aspectul formal al
propoziţiilor făcând abstracţie de conţinutul lor concret. Alăturarea ultimelor două
paradoxuri nu trebuie să lase impresia că am insinua existenţa unor asemănări ı̂ntre
canibali şi profesorii examinatori.
1.5.8. Operaţii cu numere cardinale. Operaţiile cu numere cardinale se de-
finesc cu ajutorul mulţimilor reprezentative. Bineı̂nţeles că definiţiile trebuie să
nu depindă de reprezentanţi aleşi şi ı̂n cazul numerelor cardinale finite să regăsim
operaţiile cunoscute.
Adunarea
Fie A, B două mulţimi disjuncte. Dacă α = card A şi β = card B atunci definim
α + β = card (A ∪ B)
Observaţie. Dacă α = card A şi β = card B atunci A0 = A × {0} ∼ A,
B = B × {1} ∼ B şi A0 ∩ B 0 = ∅, deci cerinţa ca mulţimile reprezentative să fie
0
disjuncte poate fi realizată ı̂ntotdeauna.

Înmulţirea.
Definim
α · β = card (A × B)
unde α = card A, β = card B şi A × B este produsul cartezian al mulţimilor A, B.

Puterea.
Dacă A, B sunt mulţimi notăm cu AB mulţimea tuturor funcţiilor definite pe B
cu valori ı̂n A
AB = {f : f : B → A} .
Funcţia caracteristică a unei mulţimi.
Fie X o mulţime fixată şi A o submulţime a ei. Definim hA : X → {0, 1} prin

1 x∈A
hA (x) =
0 x ∈ X \ A.
În acest fel stabilim o corespondenţă biunivocă
A → hA , A ⊂ X;
Între mulţimea P (X) a tuturor părţilor lui X şi mulţimea {0, 1}X a tuturor
funcţiilor definite pe X şi cu valori ı̂n {0, 1} . Orice funcţie f : X → {0, 1} este
funcţia caracteristică a mulţimii univoc determinate
A = {x ∈ X : f (x) = 1} .
Definim
αβ = card AB
unde α = card A şi β = card B. Bijecţia dintre mulţimile P (X) şi {0, 1}X definită
mai sus justifică notaţia 2ξ pentru cardinalul mulţimii P (X), unde ξ = card X. Tot
din această cauză unii autori folosesc notaţia 2X ı̂n locul notaţiei P (X) .
Vom prezenta câteva din proprietăţile operaţiilor cu numere cardinale. Vom pre-
supune α = card A, β = card B, γ = card C, A, B, C mulţimi. Dedesuptul formulei
cu numere cardinale vom scrie afirmaţia relativă la mulţimile A, B, C echivalentă cu
ea. Presupunem ı̂n plus A ∩ B = B ∩ C = C ∩ A = ∅.
Teorema 1.5.7. (Proprietăţi ale operaţiilor cu numere cardinale)
1. Comutativitatea adunării şi ı̂nmulţirii.
α+β =β+α α·β =β·α
A∪B ∼B∪A A×B ∼B×A
2. Asociativitatea adunării şi ı̂nmulţirii
(α + β) + γ = α + (β + γ) (αβ) γ = α (βγ)
(A ∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C) (A × B) × C ∼ A × (B × C)
3. Distributivitatea
α (β + γ) = αβ + αγ
A × (B ∪ C) ∼ (A × B) ∪ (A × C)
4.
αβ · αγ = αβ+γ
AB × AC ∼ AB∪C
5.
γ
αβ = αβγ
B C
∼ AB×C

A
6.
α ≤ β ⇒ (i) α + γ ≤ β + γ
(ii) αγ ≤ βγ
(iii) γ α ≤ γ β şi αγ ≤ β γ
7. Dacă α este infinit (i.e. α ≥ ℵ0 ) atunci
(i) α + α = α
(ii) αk = α, k ∈ N.
8. Dacă α este infinit şi β ≤ α atunci
α + β = α.
În particular, dacă α este infinit atunci
α + n = α,
pentru orice n ∈ N .
Indicaţii ı̂n legătură cu stabilirea echivalenţelor dintre mulţimi.
Cele de la 1, 2 şi 3 sunt evidente.
4. O bijecţie se realizează prin
(f, g) → ϕ
unde ϕ : B ∪ C → A este definită prin

f (x) x ∈ B
ϕ (x) =
g (x) x ∈ C.
(se ţine cont de faptul că B ∩ C = ∅).
C
5. O bijecţie dintre AB×C şi AB se realizează prin
f →ϕ
unde pentru f : B × C → A şi z ∈ C ϕ (z) : B → A este definită prin
ϕ (z) (y) = f (y, z) , y ∈ B.
C C
Rezultă ϕ ∈ AB şi că corespondenţa astfel stabilită ı̂ntre AB×C şi AB este o
bijecţie.
6. Dacă f : A → B este o injecţie atunci f1 : A ∪ C → B ∪ C definită prin

f (x) x ∈ A
f1 (x) =
x x∈C
este injectivă, deci α + γ ≤ β + γ.
De asemenea funcţia f2 : A × C → B × C definită prin
f2 (x, z) = (f (x) , z)
pentru (x, z) ∈ A × C este şi ea injectivă, deci αγ ≤ βγ.
Pentru a demonstra prima inegalitate (iii) definim ϕ : C A → C B prin:

ϕ (h) = h̃
pentru h : A → C unde h̃ : B → C este definit B prin h̃ (f (x)) = h (x) pentru
x ∈ A şi h̃ (y) = c, pentru y ∈ B \ f (A) unde c este un element fixat din C.(Putem
presupune C 6= ∅ deoarece pentru C = ∅ avem ∅A = ∅B = ∅ ceea ce este echivalent
cu 0α = 0β = 0.).
Se verifică imediat că ϕ astfel definită este injectivă. Pentru a demonstra a doua
inegalitate (iii) definim ψ : AC → B C prin
ψ (h) = h̃
unde pentru h : C → A funcţia h̃ : C → B este definită prin
h̃ = f ◦ h.
Aplicaţia ψ este injectivă deoarece pentru h1 , h2 : C → A egalitatea f ◦h1 = f ◦h2
implică
f (h1 (z)) = f (h2 (z))
pentru orice z ∈ C. Deoarece f este injectivă rezultă
h1 (z) = h2 (z)
pentru orice z ∈ C, adică h1 = h2 .
Demonstraţia afirmaţiei 7.(i) este ceva mai complicată şi o vom schiţa numai.
Arătăm mai ı̂ntâi că:
(1.5.18) ℵ0 + ℵ0 = ℵ0 .
Acest lucru este imediat: Mulţimile N1 = {2k − 1 : k ∈ N } şi N2 = {2k : k ∈ N }
sunt numărabile şi disjuncte. Deoarece N1 ∪ N2 = N rezultă că formula (1.5.18)
este adevărată.
Pentru a demonstra că α + α = α pentru orice cardinal infinit α admitem
valabilitatea următoarei afirmaţii:
Afirmaţie Orice mulţime infinită A poate fi scrisă ca reuniunea unei familii
{Ai : i ∈ I} de submulţimi numărabile Ai ale lui A disjuncte două câte două. (vezi
Teorema 1.6.2). S
Fie deci α = card A şi A = Ai unde Ai ∩ Aj = ∅ pentru i 6= j şi card Ai = ℵ0
i∈I
pentru orice i ∈ I. Rezultă că există bijecţiile ϕi : N → Ai , i ∈ I.
(1) (2) S (1) S (2)
Fie Ai = ϕi (N1 ) şi Ai = ϕi (N2 ). Mulţimile A(1) = Ai şi A(2) = Ai
i∈I i∈I
vor fi echivalente cu A şi disjuncte. Deoarece
A(1) ∪ A(2) = A
rezultă
α + α = α.
1.6. AXIOMA ALEGERII 43
1.6. Axioma alegerii. Propoziţii echivalente cu ea şi consecinţe

Multe demonstraţii ale unor teoreme matematice nu pot fi făcute apelând numai
la aşa numita teorie elmentară a mulţimilor. În anul 1904 matematicianul german E.
Zermelo a propus adăugarea la axiomele teoriei mulţimilor a ı̂ncă uneia, ı̂n aparenţă
nevinovată, acceptabilă intuitiv, care ı̂nsă s-a dovedit foarte puternică şi cu nu-
meroase consecinţe ı̂n matematică. Într-o formă modificată ea a fost propusă şi de
M. Zorn ı̂n 1935. În afară de faptul că demonstraţiile bazate pe ea sunt neefective
(nu dau un procedeu de construcţie a obiectului respectiv), acceptarea ei duce la
demonstrarea unor rezultate paradoxale din care poate cel mai şocant este paradoxul
găsit de matematicienii polonezi S. Banach şi A. Tarski ı̂n 1924.
1.6.1. Axioma alegerii. Paradoxul lui Banach-Tarski. Bila unitate tridi-

mensională (sfera plină de rază 1 din spaţiul euclidian tridimensional E3 ) poate fi
tăiată ı̂ntr-un număr finit de bucăţi din care apoi printr-un număr finit de rotaţii
şi translaţii să formăm două sfere pline tot de rază 1. Sau, ı̂ntr-o formulare care ar
trebui să stea ı̂n atenţia specialiştilor din Ministerul Agriculturii:
Putem tăia un bob de mazăre ı̂ntr-un număr finit de părţi din care să formăm
un bob de mărimea unui bostan.
Observaţie. Părţile ı̂n care este descompusă sfera unitate plină din E3 sunt
nemăsurabile ı̂n sensul lui Lebesgue. Pe de altă parte demonstraţia existenţei unei
mulţimi nemăsurabile Lebesgue foloseşte ı̂n mod esenţial axioma alegerii. Din
această cauză matematicianul american R. Solovay a propus ı̂n 1970 construirea
unei matematici bazate pe axiomele teoriei mulţimilor fără axioma alegerii, la care
ı̂nsă se adaugă următoarea axiomă:
Axioma lui Solovay. Orice submulţime a mulţimii R a numerelor reale este
măsurabilă Lebesgue.
(Noţiunile de măsură Lebesgue şi mulţime măsurabilă Lebesgue vor fi tratate ı̂n
anul II de studiu).
Reamintim axioma alegerii (Axioma VIII din § 4).
(A). Axioma alegerii. Dacă {Ai : i ∈ I} este o familie de mulţimi nevide,
disjuncte două câte două, atunci există o mulţime B având ı̂n comun exact câte un
element cu fiecare Ai , adică
(1.6.1) ∀i ∈ I card (B ∩ Ai ) = 1
Un argument ı̂n favoarea acceptării axiomei alegerii ar fi teorema demonstrată
de K. Gödel ı̂n 1940 conform căreia sistemul axiomatic Zermelo-Fraenkel la care se
adaugă axioma alegerii este necontradictoriu.
Observaţie.
S Afirmaţia axiomei este echivalentă cu existenţa unei funcţii f :
I→ Ai , astfel ı̂ncât
i∈I
(1.6.2) ∀i ∈ I f (i) ∈ Ai
pentru orice familie {Ai : i ∈ I} de mulţimi nevide (nu neapărat disjuncte două câte
două).
Pentru a enunţa unele propoziţii echivalente cu axioma alegerii avem nevoie de

câteva noţiuni.
1.6.2. Relaţii de ordine. Numim relaţie ı̂ntr-o mulţime nevidă A o submulţime

R a produsului cartezian A × A.
Apartenenţa (x, y) ∈ R se notează xRy.
Definiţie. O relaţie ≤ ı̂ntr-o mulţime A se numeşte relaţie de ordine (parţială)
dacă sunt satisfăcute condiţiile:
O1) x ≤ x reflexivitate
O2) x ≤ y ∧ y ≤ z ⇒ x ≤ z - tranzitivitatea
O3) x ≤ y ∧ y ≤ x ⇒ x = y - antisimetria.
Dacă ı̂n plus orice elemente x, y ∈ A sunt comparabile, adică are loc
O4) ∀x, y ∈ A x ≤ y ∨ y ≤ x
atunci relaţia de ordine se numeşte totală.
O mulţime parţial ordonată este o pereche (A, ≤) unde A este o mulţime şi ≤
este o relaţie de ordine ı̂n A.
Dacă B este o submulţime nevidă a unei mulţimi parţial ordonate numim mino-
rant al mulţimiii B un element a0 ∈ A a.ı̂.
(1.6.3) ∀x ∈ B a0 ≤ x
şi majorant al mulţimii B un element b0 ∈ A a.ı̂.
(1.6.4) ∀x ∈ B x ≤ b00 .
Dacă a0 ∈ B şi este verificată (1.6.3) spunem că a0 este cel mai mic element al
mulţimimii B iar dacă b00 ∈ B şi este verificată relaţia (1.6.4) spunem că b00 este cel
mai mare element al mulţimiii B.
Un element minimal al mulţimiii B este un element a1 ∈ B a.ı̂. ı̂n B nu există
elemente strict mai mici decât a1 (adică nu există x ∈ B cu x ≤ a1 şi x 6= a1 ).
Un element maximal al mulţimii B este un element b1 ∈ B a.ı̂. ı̂n B nu există
elemente strict mai mari decât b1 (adică nu există elemente x ∈ B cu b1 ≤ x şi
b1 6= x).
O mulţime total ordonată se numeşte bine ordonată dacă orice submulţime
nevidă a ei are un cel mai mic element.
Spunem că două mulţimi parţial ordonate (A1 , ≤1 ) şi (A2 , ≤2 ) au acelaşi tip de
ordine dacă există o bijecţie f : A1 → A2 a.ı̂.
(1.6.5) x1 ≤1 x2 ⇐⇒ f (x1 ) ≤2 f (x2 )
pentru orice x1 , x2 din A1 .
Tipul de ordine al unei mulţimi bine ordonate se numeşte număr ordinal.
O submulţime total ordonată a unei mulţimi parţial ordonate se numeşte lanţ.
O mulţime parţial ordonată ı̂n care fiecare lanţ admite un majorant se numeşte
mulţime inductiv ordonată.
Dacă A este o mulţime parţial ordonată un lanţ L ⊂ A se numeşte lanţ maximal
dacă nu există nici un lanţ L ı̂n A a.ı̂. L ⊂ L0 şi L 6= L0 (adică un lanţ care să
includă strict lanţul L).
1.6. AXIOMA ALEGERII 45
Observaţie. În definiţia mulţimii bine ordonate este suficient să presupunem
mulţimea A doar parţial ordonată, ordonarea ei totală fiind o consecinţă a binei
ordonări.
Într-adevăr, dacă x, y ∈ A atunci mulţimea {x, y} are un cel mai mic element.
Rezultă x ≤ y ı̂n cazul când acesta este x, respectiv y ≤ x când acesta este y.
Exemple 1. Mulţimea N = {1, 2, ...} a numerelor naturale este bine ordonată
tipul ei de ordine notându-se cu ω. Acelaşi tip de ordine ı̂l are orice mulţime
Zk = {k + n : n ∈ N } , k ∈ Z .
2. Dacă A este o mulţime atunci relaţia de incluziune ⊂ este o relaţie de ordine
parţială ı̂n mulţimea P (A) a tuturor părţilor ei.
Înainte de a enunţa propoziţiile echivalente cu axioma alegerii mai avem nevoie
de ı̂ncă o noţiune. Spunem că o familie A de mulţimi are caracter finit dacă A ∈ A
atunci şi numai atunci când orice submulţime finită a lui A aparţine la A.
1.6.3. Propoziţii echivalente. Acum putem enunţa propoziţiile echivalente
cu axioma alegerii.
Teorema 1.6.1. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. Axioma alegerii (Zermelo). Pentru orice familie {Ai : i ∈ I} de mulţimi
nevide disjuncte două câte două există o mulţime B având exact câte un element ı̂n
comun cu fiecare mulţimi Ai .
2. Postulatul lui Zermelo. S Pentru orice familie {Ai : i ∈ I} de mulţimi
nevide există o funcţie f : I → Ai a.ı̂.
i∈I
∀i ∈ I f (i) ∈ Ai
3. Principiul bunei ordonări (Zermelo). Orice mulţime nevidă poate fi bine
ordonată.
4. Principiul elementului maximal (Zorn). Dacă (A, ≤) este o mulţime
inductiv ordonată atunci orice element x ∈ A este majorat de un element maximal.
5. Principiul lui Hausdorff de maximalitate. Dacă A este o familie
de mulţimi ordonată (parţial) prin incluziune atunci orice lanţ din A este conţinut
ı̂ntr-un lanţ maximal.
6. Principiul mulţimii maximale. Fie A o familie de mulţimi ordonată
(parţial) prin incluziune. Dacă pentru orice lanţ L ⊂ A există un element B ∈ A
a.ı̂
∀L ∈ L, L ⊂ B.
atunci A conţine un element maximal.
7. Principiul mulţimii minimale. Dacă A este o familie de mulţimi ordo-
nată (parţial) prin incluziune a.ı̂ pentru orice lanţ L ⊂ A există un element A ∈ A
verificând
∀L ∈ L A ⊂ L.
atunci A conţine un element minimal.
8. Lema lui Kuratowski. Orice lanţ ı̂ntr-o mulţime parţial ordonată este
conţinut ı̂ntr-un lanţ maximal.
9. Lema lui Tukey. Dacă o familie A de mulţimi are caracter finit atunci ea
conţine un element maximal.
1.6.4. Exemple de demonstraţii bazate pe principiul elementului max-
imal. Vom da două astfel de exemple de demonstraţii neefective bazate pe existenţa
elementelor maximale ı̂n mulţimi inductiv ordonate. Afirmaţia 4 din teorema prece-
dentă care afirmă existenţa unor astfel de elemente este cunoscută şi sub denumirea
de Lema lui Zorn.
Teorema 1.6.2. Orice mulţime infinită poate fi scrisă ca reuniunea unei familii
de submulţimi numărabile disjuncte două câte două.
Demonstraţie. Fie A o mulţime infinită. Notăm cu Φ familia tuturor părţilor
nevide N ⊂ P (A) având proprietăţile
(1.6.6) (i) ∀N ∈ N N − este numărabilă
(ii) ∀N1 , N2 ∈ N , N1 6= N2 ⇒ N1 ∩ N2 = ∅.
Deoarece A este infinită ea conţine o mulţime numărabilă (Teorema 1.5.2).
Notând cu B o astfel de mulţime rezultă că N = {B} ∈ Φ.
Ordonăm Φ prin incluziune şi arătăm că este inductiv ordonată. Fie {Ni : i ∈ I}
S
o submulţime total ordonată a lui Φ. Arătăm că N = {Ni : i ∈ I} ∈ Φ. Într-
adevăr, N ∈ N implică N ∈ Ni pentru un i ∈ I, deci N este numărabilă. Dacă
N1 , N2 ∈ N atunci există i, j ∈ I cu N1 ∈ Ni şi N2 ∈ Nj . Deoarece familia
{Ni : i ∈ I} este total ordonată avem Ni ⊂ Nj sau Nj ⊂ Ni . Rezultă N1 , N2 ∈ Nj
ı̂n primul caz şi N1 , N2 ∈ Ni ı̂n al doilea, deci, conform cu (1.6.6).(ii), N1 ∩ N2 = ∅
ı̂n ambele situaţii.
Deoarece Φ este inductiv ordonată ea conţine un element maximal M. Arătăm
că A\ ∪ M este finită. Într-adevăr dacă această mulţime ar fi infinită atunci ar
conţine o mulţime numărabilă B ar rezulta ca M ∪ {B} ar fi ı̂n Φ ı̂n contradicţie
cu maximalitatea lui M.
Deci A\ ∪ M este finită (eventual vidă) şi adăugând elementele ei la oricare din
elementele mulţimii M obţinem descompunerea dorită a lui A. 2
Teorema 1.6.3. (Ordonarea numerelor cardinale este totală). Oricare ar fi
numerele cardinale α, β este adevărată una din relaţiile α ≤ β sau β ≤ α.
Demonstraţie. Fie A, B două mulţimi astfel ı̂ncăt α = card A şi β = card B
considerăm mulţimea
(1.6.7) Φ = {(D, f ) : D ⊂ A şi f : D → B este injectivă}
pe care o ordonăm prin
(1.6.8) (D1 , f1 ) ≤ (D2 , f2 ) ⇔ D1 ⊂ D2 şi f2 |D1 = f1 ,
pentru (D1 , f1 ) şi (D2 , f2 ) ı̂n Φ, şi arătăm că Φ este inductiv ordonată.
Într-adevăr dacă {(Di , fi ) : i ∈ I} este o submulţime total ordonată a lui Φ, luăm
D = U {Di : i ∈ I} şi fir f : D → B definită prin f (x) = fi (x) , unde i ∈ I este
astfel ı̂ncât x ∈ Di . Definiţia este neambiguă deoarece dacă x ∈ Di ∩ Dj atunci
familia {(Di , fi ) : i ∈ I} fiind total ordonată avem (Di , fi ) ≤ (Dj , fj ) ı̂n care caz
1.7. EXERCIŢII 47
Di ⊂ Dj şi fj |Di = fi , deci fj (x) = fi (x) . Dacă (Dj , fj ) ≤ (Di , fi ) atunci Dj ⊂ Di

şi fi |Dj = fj , deci fi (x) = fj (x) . Analog se demonstrează şi injectivitatea funcţiei
f . Rezultă că (D.f ) ∈ Φ şi (Di , fi ) ≤ (D, f ) , pentru orice i ∈ I.
Deoarece 0 ≤ α pentru orice număr cardinal α, putem presupune mulţimile A şi
B nevide. Alegând a ∈ A şi b ∈ B, definim f : {a} → B prin f (a) = b. Rezultă
({a} , f ) ∈ Φ şi deci Φ 6= ∅. Conform Lemei lui Zorn (Afirmaţia 4 din Teorema 6.1)
mulţimea Φ conţine un element maximal (D, f ). Arătăm că D = A sau f (D) = B.
Într-adevăr, presupunând D 6= A şi f (D) 6= B, va exista a ∈ A\D şi b ∈ B\f (D).
Luăm D0 = D ∪ {a} şi definim f 0 : D0 → B prin

0 f (x) x ∈ D
f (x) = .
b x=a
Rezultă că (D0 , f 0 ) ∈ Φ şi (D0 , f 0 ) majorează strict pe (D, f ) , ı̂n contradicţie cu
maximalitatea lui (D, f ) .
În fine, dacă D = A atunci f : A → B fiind injectivă, rezultă α ≤ β. Dacă
f (D) = B atunci, ţinând cont din nou de injectivitatea funcţiei f , rezultă B =
f (D) ∼ D ⊂ A, deci β ≤ α. 2
1.7. Exerciţii
E.1 Diferenţa simetrică
Fie X o mulţime fixată şi A, B submulţimi ale ei. Definim
A4B = (A\B) ∪ (B\A)
şi numim A4B diferenţa simetrică a mulţimilor A, B. Sunt adevărate următoarele
proprietăţi referitoare la submulţimi ale lui X.
1. A4B = B4A
2. A4 (B4C) = (A4B) 4C
3. A4∅ = A; A4X = X\A; A4A = ∅
4. A ∩ (B4C) = (A4B) ∩ (A4C)
5. A4B ⊂ (A4C) ∪ (B4C)
6. (A1 ∪ A2 ) 4 (B1 ∪ B2 ) ⊂ (A1 4B1 ) ∪ (A2 4B2 )
7. (A1 \A2 ) 4 (B1 \B2 ) ⊂ (A1 4B1 ) \ (A2 4B2 ) .
E.2 Funcţia caracteristică
Fie X o mulţime. Pentru A ⊂ X definim hA : X → {0, 1} prin

1 x∈A
hA (x) = .
0 x ∈ X\A
Sunt adevărate proprietăţile:
1. hA ≤ hB ⇔ A ⊂ B
2. hA1 ∩A2 = hA1 · hA2
3. hA1 ∪A2 = hA1 + hA2 − hA1 · hA2
4. h{(A) = 1 − hA
5. hA1 \A2 = hA1 (1 − hA2 )
6. hA1 4A2 = hA1 + hA2 − 2hA1 hA2 .
E.3 Operaţii cu mulţimi şi funcţii
Fie X, Y mulţimi, f : X → Y o funcţie, A ⊂ X şi B ⊂ Y. Definim

(1.7.1) f (A) = {f (x) : x ∈ A} ⊂ Y
imaginea mulţimii A prin funcţia f şi
(1.7.2) f −1 (B) = {x ∈ X : f (x) ∈ B}
contraimaginea mulţimii B prin funcţia f .
Observaţie. Dacă f este bijectivă atunci contraimaginea mulţimii B prin
funcţia f coincide cu imaginea mulţimii B prin funcţia inversă f −1 : Y → X deci
notaţiile (1.7.1) şi (1.7.2) nu duc la nici o confuzie.
Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la imagini şi contraimagini
1. Ai ⊂X, i ∈I
S S
a) f Ai = f (Ai )
i∈I i∈I
T T
b) f Ai ⊂ f (Ai )
i∈I i∈I
c) Dacă f este injectivă atunci ı̂n b) are loc egalitate. Daţi exemplu de
incluziune strictă.
2. Pentrucontraimagini
situaţia este mai bună. Fie Bi ⊂ Y, i ∈ I. Atunci
a) f −1 f −1 (Bi )
S S
Bi =
i∈I i∈I
−1
T T −1
b) f Bi = f (Bi )
i∈I i∈I
3. a) A ⊂ f −1 (f (A)) , pentru A ⊂ X.
b) f injectivă ⇔ ∀A ⊂ X, f −1 (f (A)) = A.
4. a) f (f −1 (B)) ⊂ B pentru B ⊂ Y
b) f surjectivă ⇔ ∀B ⊂ Y, f (f −1 (B)) = B
5. Să se dea exemple de incluziuni stricte pentru 3.a şi 4.a.
6. a) f −1 (Y \B) = X\f −1 (B) ; b) f −1 (B1 \B2 ) = f −1 (B1 ) \f −1 (B2 )
7. a) f injectivă ⇒ f (X\A) ⊂ Y \f (A)
b) f surjectivă ⇒ f (X\A) ⊃ Y \f (A)
c) f bijectivă ⇒ f (X\A) = Y \f (A)
8. a) f (A1 ) \f (A2 ) ⊂ f (A1 \A2 ) , pentru A1 , A2 ⊂ X
b) Dacă f este injectivă atunci f (A1 \A2 ) = f (A1 ) \f (A2 ) .
c) Daţi exemplu de incluziune strictă.
9. Fie f : X → Y g : Y → Z, g ◦ f : X → Z şi C ⊂ Z. Atunci
(g ◦ f )−1 (C) = f −1 g −1 (C) .

Bibliografie la Capitolul 1
1. P. S. Aleksandrov, Introducere ı̂n teoria mulţimilor şi ı̂n topologia generală

(ı̂n l. rusă) Nauka, Moscova, 1977.
1.7. EXERCIŢII 49
2. N. Both, Algebra logicii cu aplicaţii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984.

3. N. Both, Capitole speciale de logică matematică, Litografiat, Univ. ”Babeş-
Bolyai”, Cluj-Napoca, 1993.
4. P. Halmos, Naive set theory, Van Nostrand, New York, 1963.
5. P. Halmos, Lectures on Boolean algebras, Van Nostrand, New York, 1967.
6. Al. Froda, Introducere ı̂n algebra modernă (Teoria mulţimilor ), Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1968.
7. Al. Froda, Eroare şi paradox ı̂n matematică, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
1971.
8. S. C. Kleene, Introduction to metamathematics, Van Nostrand, New York,
1952.
9. K. Kuratowski, Introducere ı̂n teoria mulţimilor şi ı̂n topologie (traducere
din poloneză), Ed. Tehnică, Bucureşti, 1969.
10. K. Kuratowski, A. Mostowski, Set theory, North-Holland Amsterdam şi
PWN-Warszawa, 1967.
11. S. Marcus, Paradoxul, Ed. Albatros, Bucureşti 1984.
12. Gr. C. Moisil, Lecţii despre logica raţionamentului nuanţat, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975.
13. P. S. Novikov, Elemente de logică matematică (traducere din l. rusă) Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.
14. M. Reghiş, Elemente de teoria mulţimilor şi de logică matematică, Ed. Fa-
cla, Timişoara 1981.
15. S. Vasilache, Elemente de teoria mulţimilor, Ed. Academiei Republicii Pop-
ulare Romı̂ne, Bucureşti, 1956.
16. N. Ja. Vilenkin, Excursie ı̂n teoria mulţimilor, Ed. Enciclopedică Română,
Bucureşti, 1972.
17. S. Wagon, The Banach-Tarski paradox, Cambridge University Press, Cam-
bridge 1985.
18. Wang Hao, Studii de logică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
19. Wang Hao, Mc Naughton, R., Les systémes axiomatiques de la théorie des
ensembles, Gauthier-Villars, Paris 1953 (traducere ı̂n l. rusă Moscova 1963).
CAPITOLUL 2
Corpul ordonat al numerelor reale
Vom introduce axiomatic mulţimea numerelor reale ı̂ncercând ca dintr-un număr

cât mai mic de proprietăţi ale mulţimii numerelor reale, pe care le vom declara ax-
iome, să deducem restul proprietăţilor. Există construcţii ale mulţimii numerelor
reale ca de exemplu cea bazată pe noţiunea de ”tăietură Dedekind” sau cea canto-
riană bazată pe ”şirurile fundamentale echivalente de numere raţionale”, construcţii
realizate ı̂n cadrul teoriei mulţimilor şi ı̂n care proprietăţile numerelor reale sunt
deduse din axiomele teoriei mulţimilor. O astfel de construcţie detaliată (bazată
pe şirurile fundamentale echivalente de numere raţionale) este făcută ı̂n volumul
I al tratatului de Analiză Matematică al lui Miron Nicolescu (1957). O poziţie
mai categorică ı̂n această privinţă o are matematicianul francez contemporan Jean
Dieudonné care ı̂n volumul I al monumentalului său tratat (9 volume) de analiză
(vezi J. Dieudonné (1960)) declară: ”De fapt aceste proprietăţi (axiomele mulţimii
numerelor reale n.n.) pot fi demonstrate ca şi consecinţe ale axiomelor teoriei
mulţimilor (sau din axiomele numerelor naturale plus unele axiome ale teoriei mul-
ţimilor, care permit efectuarea construcţiilor clasice de tăieturi Dedekind sau de
”şiruri cantoriene fundamentale”). Aceste demonstraţii prezintă interes mare din
punct de vedere logic şi, din punct de vedere istoric, au dus la clarificarea noţiunii
clasice (dar puţin nebuloase) de ”continuum”. Ele ı̂nsă nu au nici o legătură cu
analiza matematică” (ı̂ncheiem citatul).
2.1. Mulţimea numerelor reale
2.1.1. Axiomele mulţimii numerelor reale. Corpul ordonat al numerelor
reale este o mulţime R pentru care sunt definite:
1) Două operaţii interne binare
(x, y) → x + y − adunarea
(x, y) → x · y − ı̂nmulţirea
şi
2) O relaţie x ≤ y ı̂ntre elementele mulţimii R verificând proprietăţile:
A1) Mulţimea (R, +, ·) este un corp comutativ, adică

a) (R, +) este grup comutativ, adică
a1) (x + y) + z = x + (y + z) ,
a2) Există 0 ∈ R cu 0 + x = x = x + 0 pentru orice x ∈ R,
a3) Pentru orice x ∈ R există un element −x ∈ R cu
x + (−x) = 0 = (−x) + x,
a4) x + y = y + x pentru orice x, y ∈ R.
51
52 2. CORPUL NUMERELOR REALE
b) Mulţimea R∗ = R\ {0} este grup comutativ ı̂n raport cu ı̂nmulţirea

b1) (xy) z = x (yz) ,
b2) Există 1 ∈ R∗ cu 1 · x = x = x · 1 pentru orice x ∈ R,
b3) Orice element x ∈ R∗ are un invers x−1 verificând x · x−1 = 1 = x−1 · x,
b4) x · y = y · x pentru orice x, y ∈ R∗ .
c) Este verificată legea de distributivitate a ı̂nmulţirii faţă de adunare
x (y + z) = x · y + y · z pentru orice x, y, z ∈ R.
A2) Mulţimea R este un corp ordonat, adică
O.1) x ≤ y şi y ≤ z ⇒ x ≤ z
O.2) x ≤ y şi y ≤ x ⇒ x ≤ y
O.3) Pentru orice x, y ∈ R avem x ≤ y sau y ≤ x (ordonarea lui R este
totală)
O.4) x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z pentru orice z ∈ R
O.5) x ≥ 0 şi y ≥ 0 ⇒ x · y ≥ 0.
Folosim nota̧tia x < y pentru x ≤ y şi x 6= y.
Observaţie. Axiomele O.4) şi O.5) de mai sus reprezintă compatibilitatea
relaţiei de ordine cu operaţiile algebrice din R. Câteva consecinţe ale acestor axiome
sunt cuprinse ı̂n propoziţia următoare:
Propoziţia 2.1.1. 1. a) x1 ≤ x2 şi y1 ≤ y2 ⇒ x1 + y1 ≤ x2 + y2
b) x1 < x2 şi y1 ≤ y2 ⇒ x1 + y1 < x2 + y2
2. a) x > 0 ⇐⇒ 1/x > 0;
b) x ≥ 0 ⇒ −x ≤ 0;
c) x > 0 ⇒ −x < 0.
3. a) x ≤ y şi z > 0 ⇒ xz ≤ yz
b) x < y şi z > 0 ⇒ xz < yz
c) x ≤ y şi z < 0 ⇒ xz ≥ yz
d) x < y şi z < 0 ⇒ xz > yz
În particular (pentru z = −1)
x ≤ y ⇐⇒ −x ≥ −y
x < y ⇐⇒ −x < −y
1 1
4. Dacă x · y > 0 (adică x, y au acelaşi semn) atunci x ≤ y ⇐⇒ x
≥ y
5. a) 0 ≤ x1 ≤ x2 şi 0 ≤ y1 ≤ y2 ⇒ x1 y1 ≤ x2 y2
b) 0 < x1 < x2 şi 0 < y1 ≤ y2 ⇒ x1 y1 < x2 y2
c) x1 ≤ x2 ≤ 0 şi y1 ≤ y2 ≤ 0 ⇒ x1 y1 ≥ x2 y2
d) x1 < x2 < 0 şi y1 ≤ y2 < 0 ⇒ x1 y1 > x2 y2
Demonstraţie. Vom exemplifica doar câteva din demonstraţii
2. b) x ≥ 0 ⇒ −x ≤ 0.
Într-adevăr, adunând −x ı̂n ambii membrii ai inegalităţii x ≥ 0 (axioma O.4))
obţinem 0 ≥ −x.
x1 ≤ x2 |y1 ≥ 0 ⇒ x1 y1 ≤ x2 y1
5. a) ⇒ x1 y1 ≤ x2 y2 .
y1 ≤ y2 |x2 ≥ 0 ⇒ x2 y1 ≤ x2 y2
Celelalte relaţii se demonstrează analog. 2
Considerăm ı̂ncă o axiomă referitoare la relaţia de ordine:
2.1. MULŢIMEA NUMERELOR REALE 53
A3) Axioma lui Arhimede. Dacă α > 0 este un număr real pozitiv fixat
atunci pentru orice x ∈ R există un număr natural n astfel ı̂ncât
(2.1.1) n · α > x.
Observaţie. Dacă x < 0 atunci există n ∈ N a.ı̂.
(−n) α < x.
2.1.2. Valoarea absolută (sau modulul). Pentru x ∈ R definim

x x≥0
|x| =
−x x < 0
Propoziţia 2.1.2. (Proprietăţi ale modulului)

1) a) |x| ≥ 0
b) |x| = 0 ⇐⇒ x = 0
2) a) |x + y| ≤ |x| + |y|
b) |x − y| ≥ ||x| − |y||
3) a) |x| ≤ a ⇐⇒ −a ≤ x ≤ a
⇐⇒ x ≤ a şi −x ≤ a
b) |x| < a ⇐⇒ −a < x < a
⇐⇒ x < a şi −x < a
4) a) |x
· y| = |x| · |y|
b) xy = |x|

|y|
c) |xn | = |x|n
Demonstraţiile fiind absolut elementare le omitem.
Partea ı̂ntreagă şi partea fracţionară a unui număr real
Partea ı̂ntreagă a unui număr real x notată [x] este unicul ı̂ntreg k verificând
k ≤ x < k + 1.
Partea fracţionară este {x} = x − [x]. Rezultă 0 ≤ {x} < 1.
Exemple
[5, 3] = 5 {5, 3} = 0, 3
[−5, 3] = −6 {−5, 3} = 0, 7
Deci, partea ı̂ntreagă a unui număr x este cel mai mare ı̂ntreg ce nu depăşeşte
pe x.
Dreapta reală ı̂ncheiată
Ataşăm mulţimii ordonate R două elemente ideale −∞ şi +∞ cu proprietăţile
(2.1.2) − ∞ < x şi x < +∞
pentru orice x ∈ R.
Notăm R = R ∪ {−∞, +∞} . Uneori vom scrie ∞ ı̂n loc de +∞.
2.1.3. Intervale şi vecinătăţi ı̂n R. Pentru a, b ∈ Rcu a ≤ b notăm cu

[a, b] = {x ∈ R : a ≤ x ≤ b}
intervalul ı̂nchis de capete a, b.
Dacă a < b mai considerăm
]a, b[ = {x ∈ R : a < x < b} − intervalul deschis
şi
[a, b[ = {x ∈ R : a ≤ x < b}
]a, b] = {x ∈ R : a < x ≤ b} .
intervale semiı̂nchise (şi semideschise ı̂n acelaşi timp).
De asemenea pentru a ∈ R mai considerăm şi intervalele nemărginite
[a, ∞[ = {x ∈ R : x ≥ a}
]a, ∞[ = {x ∈ R : x > a}
]−∞, a] = {x ∈ R : x ≤ a}
]−∞, a[ = {x ∈ R : x < a} .
Mulţimile [a, ∞[ şi ]−∞, a] le numim semidrepte ı̂nchise iar ]a, ∞| şi ]−∞, a[ semidrepte
deschise.
Vecinătăţi ı̂n R
Numim vecinătate a unui punct x0 ∈ R o submulţime V ⊂ R ce conţine un
interval simetric cu centrul ı̂n x0 , adică
Există ε > 0 cu ]x0 − ε, x0 + ε[ ⊂ V
sau echivalent
a+b
Există a, b ∈ R cu a < b a.ı̂ ]a, b[ ⊂ V şi x0 = .
2
În particular orice interval conţinând pe x0 ı̂n interior (adică x0 nu este capăt
al intervalului) este vecinătate a lui x0 , deci şi intervalele nedegenerate (nereduse la
un punct) simetrice faţă de x0 sunt vecinătăţi ale lui x0 .
Vecinătăţi ale elementelor +∞ şi −∞.
Se numeşte vecinătate a punctului +∞ orice submulţime V a lui R ce conţine o
semidreaptă ]a, ∞[ pentru un a ∈ R.
O vecinătate a punctului −∞ este orice submulţime V a lui R ce conţine o
semidreaptă ]−∞, a[ pentru un a ∈ R. Următoarele proprietăţi ale vecinătăţilor
sunt imediate dar utile.
Notaţie. Pentru x ∈ R notăm cu V (x) familia tuturor vecinătăţilor punctului
x. Deci relaţia
V ∈ V (x)
se citeşte ”V este vecinătate a punctului x”.
Propoziţia 2.1.3. Fie x ∈ R. Atunci
1. x ∈ R şi V ∈ V (x) ⇒ x ∈ V
2. V ∈ V (x) şi V ⊂ U ⇒ U ∈ V (x)
3. U, V ∈ V (x) ⇒ U ∩ V ∈ V (x) .
Observaţie. Din 3. rezultă că intersecţia unui număr finit de vecinătăţi ale lui
x este tot o vecinătate a lui x.
2.1.4. Şiruri. Un şir de elemente dintr-o mulţime arbitrară X este o aplicaţie

f : N → X. Notăm xn = f (n) , n ∈ N, iar şirul f ı̂l notăm cu
(xn ) , (xn )n∈N sau (xn )n≥1 .
Simbolul xn desemnează termenul de rang n al şirului (xn ) . Vom folosi şi notaţia
(xn ) ⊂ X pentru a desemna faptul că (xn ) este un şir ı̂n X. Este ceea ce ı̂n
matematică se numeşte ”abuz de notaţie” notaţia corectă fiind
(xn ) ∈ X N .
În matematică mai există şi ”abuzuri de limbaj”. Am comis şi câteva din acestea -
cititorul atent a putut remarca ambiguitatea unor exprimări ca de exemplu ”dreaptă
ı̂ncheiată”, ”dreaptă reală”, ”semidreaptă”, ca să nu menţionăm decât pe cele mai
recente. Îi recomandăm să treacă peste aceste mici inadvertenţe cu convingerea că
orice abuz va fi plătit ı̂ntr-o zi (preferabil de cel care l-a comis).
Subşir al unui şir
Se numeşte subşir al unui şir f : N → X compunerea lui f cu o funcţie strict
crescătoare ϕ : N → N . Deci f ◦ ϕ este subşir al şirului f : N → X dacă ϕ : N → N
este o funcţie strict crescătoare.
Notând ϕ (k) = nk , k ∈ N, rezultă:
(2.1.3) n1 < n2 < ... < nk < nk+1 < ...
şi
(f ◦ ϕ) (k) = f (ϕ (k)) = xnk .
Practic vom nota un subşir al şirului (xn )n≥1 cu simbolul (xnk )k≥1 unde nk ∈
N, k ∈ N, este un şir strict crescător de indici. Deoarece pentru ϕ, ψ : N → N strict
crescătoare, funcţia ϕ ◦ ψ : N→N este tot strict crescătoare, funcţia ϕ ◦ ψ : N → N
este strict crescătoare şi
(f ◦ ϕ) ◦ ψ = f ◦ (ϕ ◦ ψ)
rezultă că:
Un subşir al unui subşir este subşir al şirului iniţial.
Înnotaţia cu indici dacă (xn )n∈N este un şir şi (xnk )k∈N
este un subşir al său iar
xnkj este subir al subşirului (xnk )k∈N atunci xnkj este şi subşir al şirului
j∈N j∈N
iniţial (xn )n∈N . Bineı̂nţeles procedeul de extragere succesivă de subşiruri se poate
continua.
Observaţie. Dacă (xn )n∈N este un şir atunci orice mulţime infinită M ⊂ N
determină ı̂n mod univoc un subşir al şirului (xn ) . Ne bazăm pe
Propoziţia 2.1.4. Există o singură funcţie strict crescătoare şi surjectivă
ϕ:N→M
Demonstraţie. Definim
ϕ (1) = min M
ϕ (2) = min (M \ {ϕ (1)})
ϕ (k + 1) = min (M \ {ϕ (1) , ..., ϕ (k)}) , k ∈ N
Deoarece orice mulţime nevidă de numere naturale are un cel mai mic element,
rezultă că funcţia ϕ este bine definită. Din felul cum a fost definită rezultă că ea
este strict crescătoare
ϕ (1) < ϕ (2) < ... < ϕ (k) < ... .
Să arătăm că ϕ este surjectivă. Presupunând contrarul, rezultă că există un
m ∈ M \ ϕ (N) . Fie k ∈ N astfel ı̂ncât
ϕ (k) < m < ϕ (k + 1) .
Deci m ∈ M \ {ϕ (1) , ..., ϕ (2)} şi m < ϕ (k + 1) = min (M \ {ϕ (1) , ..., ϕ (k)}) .
Contradicţia la care am ajuns ne arată că ϕ este surjectivă.
Unicitatea funcţiei ϕ. Presupunem că ar exista două funcţii strict crescătoare şi
surjective ϕ, ψ : N → M şi fie k cel mai mic număr natural astfel ı̂ncât ϕ (k) 6= ψ (k) .
Rezultă
ϕ (1) = ψ (1) , ..., ϕ (k − 1) = ψ (k − 1)
şi să presupunem, de exemplu, că ϕ (k) < ψ (k) . Atunci
ψ (i) = ϕ (i) < ϕ (k − 1) pentru i = 1, ..., k − 1
şi
ψ (i) ≥ ψ (k) < ϕ (k − 1) pentru i ≥ k
Rezultă ϕ (k) ∈ M \ψ (N) ı̂n contradicţie cu surjectivitatea funcţiei ψ. 2
Consecinţa 2.1.5. Orice mulţime infinită M ⊂ N poate fi indexată (ı̂n mod
unic) strict crescător:
M : n1 < n2 < ... < nk < nk+1 < ...
Demontraţie. Se ia nk = ϕ (k) unde ϕ : N → M este strict crescătoare şi
surjectivă. 2
Acum dacă (xn )n∈N este un şir şi M ⊂ N este o mulţime infinită atunci scriind
elementele mulţimii M ı̂n ordine strict crescătoare
M : n1 < n2 < ... < nk < nk+1 < ...
subşirul corespunzând mulţimii M va fi (xnk )k∈N .
2.1.5. Limite de şiruri.

Definiţie. Spunem că un şir (xn )n≥1 de numere reale are limita l ∈ R dacă
ı̂n afara oricărei vecinătăţi a lui l se găsesc un număr finit de termeni (eventual 0
termeni). Adică lim xn = l ⇐⇒ ∀V ∈ V (l) mulţimea {n ∈ N : xn ∈ / V } este finită
n→∞
( card {n ∈ N : xn ∈
/ V } < ℵ0 .
Propoziţia 2.1.6. Şirul (xn )n≥1 ⊆ R are limita l ∈ R dacă şi numai dacă este
ı̂ndeplinită condiţia
(2.1.4) ∀V ∈ V (l) ∃n0 a.ı̂ ∀n > n0 xn ∈ V
Demonstraţie. Se poate lua
n0 = max {n ∈ N : xn ∈
/ V}
cu convenţia că max ∅ = 0. 2
Un şir care are limita finită (adică l ∈ R) se numeşte şir convergent.
Propoziţia 2.1.7. Fie (xn )n≥1 ⊆ R
1. lim xn = +∞ ⇐⇒ ∀a > 0 ∃n0 a.ı̂. ∀n > n0 xn > a
n→∞
2. lim xn = −∞ ⇐⇒ ∀a < 0 ∃n0 a.ı̂. ∀n > n0 xn < a
n→∞
3. lim xn = l ∈ R ⇐⇒ ∀ε > 0 ∃n0 ∀n > n0 |xn − l| < ε
n→∞
Demonstraţii (Schiţe). Pentru 1 se ia V = (a, ∞) , iar pentru 2, V =

(−∞, a) .
Pentru 3 se ţine cont de echivalenţele
|xn − l| < ε ⇐⇒ −ε < xn − l < ε ⇐⇒ l − ε < xn < l + ε ⇐⇒
⇐⇒ xn ∈ ]l − ε, l + ε[ ,
de faptul că orice vecinătate V a lui l conţine un interval de forma ]l − ε, l + ε[ şi
de Propoziţia 2.1.6. 2
Observaţie. În Propoziţia 2.1.7 semnele > şi < pot fi ı̂nlocuite cu ≥ respectiv
cu ≤ şi obţinem aceeaşi noţiune de convergenţă, ı̂n sensul că următoarele afirmaţii
sunt echivalente
(i) ∀ε > 0 ∃nε ∀n > nε |xn − l| < ε
(ii) ∀ε > 0 ∃nε ∀n ≥ nε |xn − l| < ε
(iii) ∀ε > 0 ∃nε ∀n > nε |xn − l| ≤ ε
(iv) ∀ε > 0 ∃nε ∀n ≥ nε |xn − l| ≤ ε.
Şi ı̂n Afirmaţiile 1 şi 2 ale aceleaşi propoziţii se pot face schimbări similare. În
funcţie de problema considerată vom folosi formularea cea mai convenabilă.
Propoziţia 2.1.8. (Criteriul majorării)
1. xn ≤ yn , ∀n ∈ N şi lim yn = −∞ ⇒ lim xn = −∞
2. xn ≤ yn , ∀n ∈ N şi lim xn = +∞ ⇒ lim yn = +∞
3. |xn − l| ≤ αn şi lim αn = 0 ⇒ lim xn = l
l∈R
Demonstraţie. Afirmaţiile sunt consecinţe imediate ale Propozitiei 2.1.6. 2

Consecinţa 2.1.9. Şirul (xn )n≥1 converge către l ∈ R dacă şi numai dacă şirul
(|xn − l|)n≥1 converge la 0, adică
xn → l ⇐⇒ |xn − l| → 0.
Demonstraţie. Rezultă din Afirmaţia 3. a Propoziţiei 2.1.8. 2
Propoziţia 2.1.10. Dacă yn ≤ xn ≤ zn , n ∈ N şi lim yn = lim zn = l ∈ R

atunci şi şirul (xn ) are limita l.
Demonstraţie. Din yn ≤ xn ≤ zn rezultă
yn − l ≤ xn − l ≤ zn − l
pentru orice n ∈ N, deci
|xn − l| ≤ max {|yn − l| , |zn − l|} ≤ |yn − l| + |zn − l| → 0
pentru n → ∞. 2
Observaţie. Comunitatea matematică din Moscova (una din cele mai re-
dutabile din lume) numeşte foarte sugestiv criteriul din Propoziţia 2.1.10 ”Teorema
celor doi miliţieni - Teorema o dvuh miliţionerov”. Cei doi ”miliţoneri” sunt yn şi
zn care ı̂ncadrează cetăţeanul xn obligându-l să ”conveargă” spre sediul Miliţiei.
Propoziţia 2.1.11. Dacă un şir (xn ) ⊂ R are limita l ∈ R, atunci orice subşir
al său are tot limita l.
Demonstraţie. Fie (xnk )k≥1 un subşir al şirului (xn )n≥1 , unde (nk )k≥1 este un
şir strict crescător de indici.
Pentru orice vecinătate V a lui l avem
{nk : xnk ∈
/ V } ⊂ {n : xn ∈
/ V}
deci mulţimea {nk : xnk ∈ / V } este finită. Şirul (nk )k≥1 fiind strict crescător mulţimile
{k : xnk ∈
/ V } şi {nk : xnk ∈
/ V } sunt echivalente (au acelaş număr de elemente).
Rezultă că pentru orice vecinătate V a lui l mulţimea
{k ∈ N : xnk ∈ V }
este finită, ceea ce arată că lim xnk = l. 2

k→∞
Vom presupune cunoscute proprietăţile operaţiilor cu şiruri care au limită (con-
form manualului de Analiză Matematică pentru clasa XI). Menţionăm ı̂ncă următoarea
proprietate, consecinţă directă a definiţiei limitei unui şir:
Propoziţia 2.1.12. a) Dacă un şir (xn )n≥1 ⊂ R are limita l ∈ R atunci orice
şir obţinut din el prin adăugarea sau neglijarea unui număr finit de termeni are tot
limita l.
b) Fie N = M1 ∪ · · · ∪ Mk , unde mulţimile Mi sunt infinite, disjuncte câte două
şi indexate strict crescător Mi : ni1 < ni2 < . . . , şi fie (xn ) un şir de numere reale.
Dacă există l ∈ R a.ı̂.
lim xnij = l pentru toţi i, 1 ≤ i ≤ k,

j
atunci limn xn = l.
2.1.6. Mulţimi mărginite. Supremum şi infimum. O submulţime nevidă

A ⊂ R se numeşte mărginită superior (inferior) dacă există un număr c ∈ R (re-
spectiv c0 ∈ R) a.ı̂.
(2.1.5) ∀x ∈ A, x ≤ c,
respectiv
(2.1.6) ∀x ∈ A, x ≥ c0 .
Mulţimea nevidă A se numeşte mărginită dacă există a, b ∈ R a.ı̂. A ⊂ [a, b]
adică
(2.1.7) ∀x ∈ A a ≤ x ≤ b
Observaţie. Mulţimea A este mărginită dacă şi numai dacă există M ≥ 0 a.ı̂.
(2.1.8) ∀x ∈ A |x| ≤ M.
Într-adevăr, dacă (2.1.8) are loc atunci A ⊂ [−M, M ]. Dacă A ⊂ [a, b] atunci
|x| ≤ max {|a| , |b|}
pentru orice x ∈ A, deci (2.1.8) este verificată cu M = max {|a| , |b|} .
O mulţime care nu este mărginită superior sau inferior se numeşte nemărginită.
Uneori vom spune nemărginită superior sau nemărginită inferior pentru a preciza
unde nu este verificată mărginirea.
Un număr c verificând (2.1.5) se numeşte majorant al mulţimii A iar un număr
c0 verificând (2.1.6) se numeşte minorant al mulţimii A.
Prin definiţie, cel mai mic majorant al unei mulţimi mărginite superior A se
numeşte supremum al mulţimii A şi se notează cu sup A. Deci pentru b ∈ R
b = sup A ⇐⇒ (i) b este majorant pentru A;
(2.1.9)
(ii) dacă b0 este majorant pentru A atunci b ≤ b0 .
Dacă mulţimea A nu este mărginită superior vom pune
sup A = +∞.
Tot prin definiţie cel mai mare minorant al unei mulţimi mărginite inferior se
numeşte infimum al mulţimii A şi se notează inf A. Dacă mulţimea A nu este
mărginită inferior punem
inf A = −∞.
Observaţii.
1. Dacă mulţimea A este indexată, adică A = {ai : i ∈ I} vom mai folosi şi
notaţiile
sup A = sup ai respectiv inf A = inf ai
i∈I i∈I
iar pentru
I = {1, ..., k} finită sup ai = max ai ,
1≤i≤k 1≤i≤k
respectiv
inf ai = max ai .
1≤i≤k 1≤i≤k
(In general, folosim notaţia b = max A (resp. a = min A) pentru a indica

că b (resp. a)este cel mai mare (resp. mic) element al mulţimii A. Evident
că cel mai mare element este şi supremumul mulţimii, iar cel mai mic este
infimumul, reciprocele nefiind adevărate.)
2. Am eliminat mulţimea vidă din consideraţiile noastre. Evident ∅ ⊂ [a, ∞[
pentru orice a ∈ R, deci orice numai real a este minorant al mulţimii vide,
deci inf ∅ ≥ a pentru orice a ∈ R. Analog din ∅ ⊂ ]−∞, b] rezultă sup A ≤ b
pentru orice b ∈ R. În mod natural se adoptă convenţiile:
inf ∅ = +∞ sup ∅ = −∞.
Noi nu vom folosi aceste convenţii, deci vom presupune ı̂ntotdeauna că mulţimea
A este nevidă.
Propoziţia 2.1.13. Fie A ⊂ R nevidă. Atunci
1. sup A = +∞ ⇐⇒ ∃ (an ) ⊂ A, an → ∞
2. inf A = −∞ ⇐⇒ ∃ (a0n ) ⊂ A, a0n → −∞.
Demonstraţie. 1. Presupunem sup A = ∞, ceea ce este echivalent cu
nemărginirea superioară a mulţimii A, adică
(2.1.10) ∀b ∈ R ∃x ∈ A x > b
(Relaţia (2.1.10) spune că nici un număr real nu este majorant pentru A).
Luând b = n, n ∈ N, ı̂n (2.1.9) rezultă că există an ∈ A a.ı̂.
(2.1.11) ∀n ∈ N an > n
ceea ce implică lim an = ∞.
n→∞
Reciproc, dacă există (an ) ⊂ A cu lim an = ∞ atunci pentru orice b ∈ R există
n→∞
n0 a.ı̂
(2.1.12) ∀n ≥ n0 an > b.
Rezultă an0 ∈ A şi an0 > b deci b nu este majorant pentru A. Cum b a fost ales
arbitrar, rezultă că A nu are majorant, deci sup A = +∞.
Afirmaţia 2 se demonstrează analog luând −n ı̂n loc de n, pentru n ∈ N. 2
Următoarea propoziţie dă câteva caracterizări utile ale supremului.
Propoziţia 2.1.14. Fie A ⊂ R nevidă şi mărginită şi b ∈ R. Următoarele
afirmaţii sunt echivalente.
1. b = sup A
2. (i) ∀x ∈ A x ≤ b
(ii) ∀c [c < b ⇒ ∃xc ∈ A, c < xc ≤ b] .
3. (i) ∀x ∈ A x ≤ b
(ii) ∀ε > 0 ∃xε ∈ A b − ε < xε ≤ b.
4. (i) ∀x ∈ A x ≤ b
(ii) ∃ (an ) ⊂ A an → b.
Demonstraţie. Afirmaţia b = sup A se scrie

1. (i) ∀x ∈ A x ≤ b
(ii) ∀b0 [∀x ∈ A x ≤ b0 ⇒ b ≤ b0 ] .
Afirmaţia 1.(i) spune că b este majorant pentru A, iar 1.(ii) spune că b este cel
mai mic majorant.
Observăm că afirmaţiile (i) de la 1 şi 2 sunt aceleaşi. Rămâne să demonstrăm
implicaţiile dintre afirmaţiile (ii) (ţinând cont bineı̂nţeles şi de (i)).
1.(ii) ⇐⇒ 2.(ii). Dacă c < b, deoarece b este cel mai mic majorant, rezultă că
există xc ∈ A cu xc > c. Analog rezultă şi reciproca.
2.(ii) ⇐⇒ (3.ii). Echivalenţa se realizează prin egalitatea c = b − ε care leagă
cantităţile c şi ε.
3.(ii) ⇐⇒ 4.(ii). Luând ε = 1/n rezultă că există an ∈ A a.ı̂.
1
(2.1.13) b− < an ≤ b.
n
pentru orice n ∈ N, de unde rezultă an → b.
4.(ii) ⇒ 2.(ii). Presupunem că există un şir (an ) ⊂ A cu an → b.
Dacă c < b atunci (c, b + 1) este vecinătate a lui b deci există n0 astfel ı̂ncât
(2.1.14) an ∈ (c, b + 1)
pentru orice n ≥ n0 . Ţinând cont de 4.(i), rezultă an0 ∈ A şi
c < an0 ≤ b.
Propoziţia este demonstrată. 2
Un rezultat analog are loc şi pentru infimum.
Propoziţia 2.1.15. Fie A ⊆ R nevidă şi a ∈ R. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
1. a = inf A
2. (i) ∀x ∈ A x ≥ a
(ii) ∀c [c > a ⇒ ∃xc ∈ A, a ≤ xc < c]
3. (i) ∀x ∈ A, x ≥ a
(ii) ∀ε > 0 ∃xε ∈ A a ≤ xε < a + ε
4. (i) ∀x ∈ A, x ≥ a
(ii) ∃ (a0n ) ⊂ A, a0n → a.
Demonstraţia este analoagă cu demonstraţia Propoziţiei 2.1.14 ţinând cont că
a = inf A ⇐⇒ 1. (i) ∀x ∈ A x ≥ a
(ii) ∀a0 a.ı̂. ∀x ∈ A a0 ≤ x ⇒ a0 ≤ a.
Un şir (an ) ⊂ A astfel ı̂nât
lim an = sup A
n→∞
se numeşte şir maximizant, iar un şir (a0n ) ⊂ A astfel ı̂ncât

lim an = inf A
n→∞
se numeşte şir minimizant. Conform Propoziţiilor 2.1.13, 2.1.14 şi 2.1.15 ele există
ı̂ntotdeauna.
Din definiţiile supremului şi infimului se obţine imediat următoarea consecinţă
simplă, dar foarte utilă ı̂n aplicaţii, pe care o enunţăm tot sub forma unei propoziţii.
Propoziţia 2.1.16. Fie A ⊂ R şi a, b ∈ R. Atunci
1. sup A ≤ b ⇐⇒ ∀x ∈ A x ≤ b
2. inf A ≥ a ⇐⇒ ∀x ∈ A x ≥ a.
Pentru A ⊂ R şi α ∈ R notăm
αA = {αx : x ∈ A}
În particular pentru α = −1 scriem
−A = (−1) A = {−x : x ∈ A} .
În următoarele două propoziţii colectăm câteva din proprietăţile infimului şi
supremului care intervin cel mai des ı̂n aplicaţii.
Propoziţia 2.1.17. 1.
A ⊂ B ⇒ (i) sup A ≤ sup B;
(ii) inf A ≥ inf B.
2. a)
α > 0 ⇒ sup (αA) = α sup A;
inf (αA) = α inf A.
b)
α < 0 ⇒ sup (αA) = α inf A;
inf (αA) = α sup A.
În particular, pentru α = −1, are loc
c) sup (−A) = − inf A
inf (−A) = − sup A
Demonstraţie. 1. Fie a = sup A şi b = sup B. Dacă b = ∞ atunci, evident,
a ≤ b.
Presupunem b finit (b ∈ R) . Rezultă
(2.1.15) ∀x ∈ B x≤b
şi deoarece A ⊂ B avem
(2.1.16) ∀x ∈ A x ≤ b
deci b este un majorant al mulţimii A de unde sup A ≤ b.
Afirmaţia (ii) referitoare la infimum se demonstrează analog. Afirmaţiile 2
rezultă din definiţiile infimului şi supremului şi proprietăţile relaţiei de ordine ı̂n
R (Propoziţia 2.1.1). 2
Un element a ∈ A astfel ı̂ncât
(2.1.17) ∀x ∈ A x ≥ a
se numeşte cel mai mic element al mulţimii A (sau minimul mulţimii A) şi notăm
acest lucru prin
a = min A sau a = min x sau min {x : x ∈ A} .
x∈A
Analog un element b ∈ A astfel ı̂ncât

(2.1.18) ∀x ∈ A x ≤ b
se numeşte cel mai mare element al mulţimii A (sau maximul mulţimii A) notat
prin
b = max A sau b = max x sau b = max {x : x ∈ A} .
x∈A
Evident că dacă există a = min A atunci inf A = a. Reciproc dacă a = inf A şi
a ∈ A atunci a = min A. Analog, dacă există b = max A atunci sup A = b. Reciproc,
dacă b = sup A şi b ∈ A atunci b = max A. Dacă A = {a1 , a2 , ..., an } ⊂ R este finită
atunci
sup A = max A = max ai
1≤i≤n
şi
inf A = min A = min ai
1≤i≤n
Vom mai prezenta câteva proprietăţi ale infimului şi supremului. Pentru A, B ⊂
R notăm
A + B = {x + y : x ∈ A, y ∈ B} .
Dacă X este o mulţime arbitrară nevidă şi f : X → R este o funcţie atunci
inf f (x) = inf f (X) = inf {f (x) : x ∈ X}
x∈X
sup f (x) = sup f (X) = sup {f (x) : x ∈ X}
x∈X
Dacă f, g : X → R definim f + g : X → R prin

(f + g) (x) = f (x) + g (x) , x ∈ X.
Propoziţia 2.1.18. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
1. a) inf (A + B) = inf A + inf B
b) sup (A + B) = sup A + sup B
c) inf (A ∪ B) = min {inf A, inf B}
d) sup (A ∪ B) = max {sup A, sup B}
oricare ar fi mulţimile A, B ⊂ R nevide. Mai general pentru Ai ⊂ R, i ∈ I,
avem
S
e) inf Ai = inf {inf Ai : i ∈ I}
i∈I
S
f ) sup Ai = sup {sup Ai : i ∈ I}
i∈I
2. Fie X o mulţime şi f, g : X → R două funcţii. Atunci
a) (f + g) (X) ⊂ f (X) + g (X)
b) inf [f (x) + g (x)] ≥ inf f (x) + inf g (x)
x∈X x∈X x∈X
sau echivalent
inf (f + g) (X) ≥ inf f (X) + inf g (X)

x∈X
c) sup [f (x) + g (x)] ≤ sup f (x) + sup g (x)
x∈X x∈X x∈X
sau echivalent
sup (f + g) (X) ≤ sup f (X) + sup g (X) .
3. Fie X, Y două mulţimi arbitrare nevide şi f : X × Y → R. Atunci
(2.1.19) sup inf f (x, y) ≤ inf sup f (x, y) .
y∈Y x∈X x∈X y∈Y
Demonstraţii. 1. a) Fie a = inf A şi b = inf B.

Presupunem a, b finite. Atunci, pentru orice x ∈ A şi orice y ∈ B
a ≤ x şi b ≤ y
rezultă
(2.1.20) a+b≤x+y
pentru orice x ∈ A şi orice y ∈ B.
Alegând şirurile (an ) ı̂n A şi (bn ) ı̂n B cu an → a şi bn → b rezultă că (an + bn )
este un şir ı̂n A + B şi
(2.1.21) an + bn → a + b.
Din (2.1.20) şi (2.1.21) rezultă
a + b = inf (A + B) .
Dacă inf A = −∞ şi (an ) este un şir ı̂n A cu lim an = −∞ atunci, alegând
un element arbitrar b0 ∈ B, rezultă că şirul (an + b0 )n∈N este conţinut ı̂n A + B şi
lim (an + b0 ) = −∞ deci inf (A + B) = −∞.
Egalitatea b) referitoare la supremum se demonstrează analog.
Demonstrăm c) Fie din nou
a = inf A şi b = inf B.
Dacă a ≤ b atunci
x ∈ A ∪ B ⇐⇒ x ∈ A ∨ x ∈ B.
x ∈ A⇒x≥a
x ∈ B⇒x≥b≥a
deci
(2.1.22) x≥a
pentru orice x ∈ A ∪ B.
Alegând un şir (an ) ı̂n A astfel ı̂ncât
an → a
rezultă că (an ) este un şir şi ı̂n A ∪ B care are limita a. Ţinând cont de (2.1.22)
rezultă
inf (A ∪ B) = a.
Dacă b ≤ a atunci, analog,

inf (A ∪ B) = b.
Proprietatea d) referitoare la supremum se demonstrează analog.
Demonstrăm afirmaţia f). Notăm ai = sup Ai şi a = sup {ai : i ∈ I} . Rezultă că
∀i ∈ I ∀x ∈ Ai x ≤ ai ≤ a,
de unde obţinem
!
[
(2.1.23) sup Ai ≤ a.
i∈I
Deoarece [
∀j ∈ I Aj ⊂ Ai ,
i∈I
rezultă !
[
∀j ∈ I aj = sup Aj ≤ sup Ai ,
i∈I
şi prin urmare
!
[
(2.1.24) a = sup {aj : j ∈ I} ≤ sup Ai .
i∈I
Din(2.1.23) şi (2.1.24) rezultă

!
[
sup {ai : i ∈ I} = sup Ai ,
i∈I
adică egalitatea f).

Egalitatea e) referitoare la infimum se demonstrează analog.
2. a) Incluziunea este o consecinţă imediată a egalităţilor
(f + g) (X) = {f (x) + g (x) : x ∈ X}
şi
f (X) + g (X) = {f (x0 ) + g (x00 ) : x0 , x00 ∈ X} .
Demonstrăm b) şi c). Din Popoziţia 2.1.17.1 şi Afirmaţiile 2.a), 1.a)şi 1.b) ale
prezentei propoziţii rezultă
inf (f + g) (X) ≥ inf [f (X) + g (X)] = inf f (X) + inf g (X)
şi
sup (f + g) (X) ≤ sup [f (X) + g (X)] = sup f (X) + sup g (X)
3. Avem
∀x ∈ X şi ∀y ∈ Y inf (x0 , y) ≤ f (x, y) ≤ sup f (x, y 0 )
x0 ∈X y 0 ∈Y
deci
∀x ∈ X şi ∀y ∈ Y inf (x0 , y) ≤ sup f (x, y 0 ) .
x0 ∈X y 0 ∈Y
Rezultă că

0 0
∀x ∈ X sup f (x, y ) este majorant al mulţimii inf f (x , y) : y ∈ Y
y 0 ∈Y x0 ∈X
deci

0 0
∀x ∈ X sup inf
0
f (x , y) = sup inf f (x , y) : y ∈ Y ≤ sup f (x, y 0 ) .
y∈Y x ∈X x0 ∈X y 0 ∈Y
Această inegalitate ne arată că:

0 0
sup inf
0
f (x , y) este minorant al mulţmii sup f (x, y ) : x ∈ X
y∈Y x ∈X y 0 ∈Y
de unde rezultă

0 0
sup inf
0
f (x , y) ≤ inf sup f (x, y ) : x ∈ X = inf sup f (x, y 0 ) .
y∈Y x ∈X y 0 ∈Y x∈X y 0 ∈Y
inegalitate echivalentă cu (2.1.19). 2

Observaţie. Teoria optimizării este o disciplină care studiază diferite probleme
de minim şi maxim, numite de optim.
O proprietate deosebit de importantă ı̂n această teorie este studiul egalităţii
(2.1.25) sup inf f (x, y) = sup inf f (x, y)
y∈Y x∈X x∈X y∈Y
ı̂n sensul găsirii unor condiţii care impuse mulţimilor X, Y şi funcţiei f să implice
egalitatea (2.1.25). Rezultatele de acest tip se numesc teoreme de minimax iar
punctele (x0 , y0 ) pentru care se realizează egalitatea (2.1.25) se numesc puncte şa.
Inegalitatea (2.1.19) admite şi o formulare intuitivă foarte sugestivă:
Cel mai mare pitic nu depăşeste pe cel mai mic uriaş.
Sau cum se spune la Meteo: Temperaturile minime nu vor depăşi ı̂n general pe
cele maxime.
Comentariu. Am insistat puţin mai mult asupra proprietăţilor infimului şi
supremului, două noţiuni de importanţă deosebită ı̂n toată analiza matematică. O
bună ı̂nţelegere şi cunoaştere a lor duce la o receptare corectă a multor noţiuni şi
demonstraţii ale analizei, lucru care se va putea constata pe măsura parcurgerii
cursului.
2.1.7. Densitatea mulţimii numerelor raţionale ı̂n R.
Propoziţia 2.1.19. Orice interval deschis din R conţine un număr raţional.
Demonstraţie. Fie a, b ∈ R şi I = ]a, b[ . Din Axioma lui Arhimede rezultă
existenţa unui n ∈ N astfel ı̂ncât n (b − a) > 1 sau, echivalent,
(2.1.26) nb − 1 > na
Dacă nb ∈
/ Z atunci notând
m := [nb] = partea ı̂ntreagă a lui nb
rezultă
(2.1.27) m < nb < m + 1
deci
m > nb − 1 > na
şi prin urmare
n · a < m < nb
de unde prin ı̂mpărţire cu n ≥ 1 obţinem
m
a< < b.
n
Dacă nb ∈ Z atunci, ţinând cont de (2.1.26),
nb − 1
a< < b.
n
2
Consecinţa 2.1.20. Orice număr real este limita unui şir de numere raţionale.
Mai mult, pentru orice x ∈ R există un şir strict crescător (qn ) ⊂ Q şi unul strict
descrescător (qn0 ) ⊂ Q, ambele convergente către x.
Demonstraţie. Dacă x ∈ R atunci alegând

1 1
qn ∈ x − , x + ∩ Q, n∈N
n n
rezultă
1
|qn − x| <
n
deci şirul de numere raţionale (qn ) converge către x.
Pentru a obţine un şir strict crescător de numere raţionale alegem
q1 ∈ ]x − 1, x[ ∩ Q,
şi
q2 ∈ ]α1 , x[
1

unde α1 = max x − ,q
2 1
. Presupunând că am găsit numerele raţionale
q1 < q2 < ... < qn
verificând
1
x− < qi < x, i = 1, 2, ..., n
i
alegem
qn+1 ∈ ]α1 , x[
unde
1
αn = max x − , qn .
n+1
Rezultă
1
qn+1 > qn şi x − < qn+1 < x.
n+1
Prin inducţie matematică obţinem şirul strict crescător (qn ) de numere raţionale
convergent către x.
Şirul (qn0 ) ⊂ Q strict descrescător şi convergent către x se construieşte ı̂n mod
analog. 2
Observaţie. 1. Rezultă imediat şi densitatea numerelor iraţionale ı̂n R. Într-
adevăr, dacă x ∈ R şi (qn )n∈N este un şir de numere raţionale convergent către x
atunci √
2
xn = q n + , n ∈ N,
n
este un şir de numere iraţionale convergent către x.
2. Din Consecinţa 2.1.20 rezultă că orice interval deschis din R conţine o infini-
tate numărabilă de numere raţionale. Într-adevăr, pentru ]a, b[ ⊂ R cu a, b ∈ R,
a < b, luăm x = a+b 2
şi un şir (qn ) ⊂ Q strict crescător şi convergent către x.
Deoarece ]a, b[ este o vecinătate a lui x, rezultă că există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
{qn : n > n0 } ⊂ ]a, b[ .
şi evident card {qn : n > n0 } = ℵ0 . Deoarece mulţimea numerelor raţionale este
nenumărabilă rezultă
card (]a, b[ ∩ Q) = ℵ0 .
2.2. Axioma supremului şi consecinţele sale

În paragraful precedent am definit noţiunile de infimum şi supremum şi am
studiat proprietăţile lor fără a ne pune problema existenţei lor, deci a legimităţii
formulelor scrise. În cadrul unor teorii constructive existenţa supremului este o
consecinţă a altor proprietăţi. Noi luăm ca axiomă existenţa supremului, lucru care
ne va permite deducerea rapidă şi relativ simplă a celor mai importante proprietăţi
ale numerelor reale.
A4) Axioma supremului. Orice mulţime de numere reale, nevidă şi mărginită
superior, admite un supremum.
Consecinţa 2.2.1. Orice mulţime de numere reale, nevidă şi mărginită inferior
admite un infimum.
Demonstraţie. Dacă A este mărginită inferior atunci −A este mărginită supe-
rior, deci există b = sup (−A) ∈ R. Dar atunci, ţinând cont de Propoziţia 2.1.17.2.c),
rezultă:
inf A = −b
Observaţii. Din aceiaşi Propoziţie 2.1.17.2.c) rezultă că, de fapt, Axioma
supremului este echivalentă cu Consecinţa 2.2.1 (existenţa infimului).
Vom prezenta acum câteva consecinţe importante ale axiomei supremului.
2.2.1. Convergenţa şirurilor monotone. Definiţii. Un şir (xn )n≥1 de nu-
mere reale se numeşte:
crescător dacă xn ≤ xn+1 ∀n ∈ N
strict crescător dacă xn < xn+1 ∀n ∈ N
descrescător dacă xn ≥ xn+1 ∀n ∈ N
strict descrescător dacă xn > xn+1 ∀n ∈ N
2.2. AXIOMA SUPREMULUI ŞI CONSECINŢELE SALE 69
Şirul (xn ) se numeşte mărginit dacă mulţimea {xn : n ∈ N} este mărginită ı̂n R.
Adică
(xn )n≥1 mărginit ⇐⇒ ∃a, b ∈ R a.ı̂. ∀n ∈ N a ≤ xn ≤ b
⇐⇒ ∃M ≥ 0 a.ı̂. ∀n ∈ N |xn | ≤ M.
Analog se definesc noţiunile de şir mărginit inferior sau superior. Evident că un
şir (xn ) crescător şi mărginit superior (de un număr b ∈ R) este mărginit deoarece
(2.2.1) x1 ≤ xn ≤ b
pentru orice n ∈ N. Analog, un şir (xn ) descrescător şi mărginit inferior (de un
număr a ∈ R) este mărginit, deoarece
(2.2.2) a ≤ xn ≤ x1
pentru orice n ∈ N.
Rezultatul principal referitor la şirurile monotone este următorul.
Teorema 2.2.2. Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Demonstraţie. Fie (xn ) un şir de numere reale crescător şi mărginit superior.
Rezultă că mulţimea {xn : n ∈ N} este mărginită deci există
(2.2.3) b = sup {xn : n ∈ N} ∈ R.
Arătăm că b = lim xn . Într-adevăr, dacă ε > 0 este arbitrar, atunci din
n→∞
Propoziţia 2.1.14.3, rezultă existenţa unui nε ∈ N astfel ı̂ncât
(2.2.4) b − ε < xnε ≤ b.
Deoarece şirul (xn )n≥1 este crescător rezultă
(2.2.5) b − ε < xnε ≤ xn ≤ b
pentru orice n ≥ nε şi prin urmare
0 ≤ b − xn < ε
pentru orice n ≥ nε . Deoarece ε > 0 a fost ales arbitrar rezultă b = lim xn .
n→∞
Dacă (xn )n≥1 este un şir descrescător şi mărginit inferior se demonstrează analog
că lim xn = a unde a = inf {xn : n ∈ N} . 2
n→∞
Referitor la şirurile monotone şi nemărginite se poate demonstra:
Propoziţia 2.2.3. 1. Orice şir crescător şi nemărginit are limita +∞.
2. Orice şir descrescător şi nemărginit are limita −∞.
Demonstraţie. 1. Fie (xn ) un şir crescător şi nemărginit. Rezultă că mulţimea
{xn : n ∈ N} este nemărginită superior deci pentru orice b ∈ R există n0 ∈ N astfel
ı̂ncât
xn0 > b.
Dar atunci, pentru orice n ≥ n0 , avem
xn ≥ xn0 > b
ceea ce arată că lim xn = ∞.

n→∞
Afirmaţia 2 se demonstrează analog. 2
Din Teorema 2.2.2 şi Propoziţia 2.2.3 rezultă
Consecinţa 2.2.4. Orice şir monoton de numere reale are limită.
2.2.2. Puncte limită ale unui şir. Limită inferioară şi limită superioară.
Unui şir (xn )n≥1 de numere reale ı̂i ataşăm alte două şiruri ı̂n R, definite ı̂n felul
următor:
(2.2.6) xk = inf {xi : i ≥ k} = inf {xk , xk+1 , ...}
respectiv
(2.2.7) xk = sup {xi : i ≥ k} = sup {xk , xk+1 , ...}
Propoziţia 2.2.5. Şirul (x k )k≥1 este crescător, iar şirul (xk )k≥1 este descrescător.
Demonstraţie. Din
{xk+1 , xk+2 , ...} ⊂ {xk , xk+1 , ...}
definiţiile (2.2.6), (2.2.7) şi Propoziţia 2.1.17.1, rezultă
x k+1 ≥ x k
şi
xk+1 ≤ xk
pentru orice k ∈ N. 2
Următoarea propoziţie aduce anumite precizări referitoare la aceste două şiruri
ı̂n cazul şirurilor nemărginite.
Propoziţia 2.2.6. Fie (xn ) un şir de numere reale.
1. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) x1 = ∞;
b) xk = ∞, ∀k ∈ N ;
c) Orice vecinătate a punctului ∞ conţine o infinitate de termeni ai şirului
(xn ).
2. Şi următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) x1 = −∞;
b) xk = −∞ pentru orice k ∈ N;
c) Orice vecinătate a punctului −∞ conţine o infinitate de termeni ai şirului
(xn ).
Demonstraţie. 1. a) ⇒ b). Dacă există un k > 1 astfel ı̂ncât
xk < ∞
atunci
x1 = max max xi , sup xi = max max xi , xk <∞
1≤i≤k−1 i≥k 1≤i≤k−1
ı̂n contradicţie cu a).

b) ⇒ c). Presupunem că ar exista o vecinătate V a punctului +∞ care să

conţină numai un număr finit de termeni ai şirului (xn ) . Dacă a ∈ R este astfel
ı̂ncât (a, ∞) ⊂ V atunci va exista un n0 ∈ N astfel ı̂ncât
xn ≤ a
pentru orice n ≥ n0 , de unde rezultă xn0 ≤ a < ∞, ı̂n contradicţie cu b).
c) ⇒ a). Să presupunem că x1 = sup {xn : n ∈ N} < ∞. Rezultă:
x n ≤ x1
pentru orice n ∈ N şi, prin urmare, vecinătatea (x1 , ∞) a punctului +∞ nu conţine
nici un termen al şirului, ı̂n contradicţie cu c).
Echivalenţa afirmaţiilor de la 2 se demonstrează analog. 2
Definiţii. Fie (xn ) un şir de numere reale şi (xk ) , (xk ) şirurile definite de
(2.2.6), respectiv (2.2.7).
Limita superioară a şirului (xn ) notată x = limn xn = lim supn xn se defineşte ca
fiind
(i) +∞ dacă şirul (xn ) nu este mărginit superior;
(ii) lim xk dacă şirul (xn ) este mărginit superior.
k→∞
Limita inferioară a şirului (xn ) notată x =limn xn = lim inf n xn se defineşte ca
fiind
(i) −∞ dacă şirul (xn ) nu este mărginit inferior;
(ii) lim xk dacă şirul (xn ) este mărginit inferior.
k→∞
Punct limită al unui şir. Un număr a ∈ R se numeşte punct limită al şirului
(xn ) dacă (xn ) conţine un subşir (xnk ) cu limita a.
Referitor la punctele limită ale unui şir putem demonstra.
Propoziţia 2.2.7. Un număr a ∈ R este punct limită al şirului (xn ) dacă şi
numai dacă orice vecinătate a lui a conţine o infinitate de termeni ai şirului (xn ) .
Demonstraţie. Dacă a ∈ R este punct limită al şirului (xn ) atunci există un
subşir (xnk ) al lui (xn ) astfel ı̂ncât
lim xnk = a.
k→∞
Rezultă că pentru orice vecinătate V a lui a există un k0 ∈ N ı̂ncât
xn k ∈ V
pentru orice k ≥ k0 , ceea ce arată că V conţine o infinitate de termeni ai şirului
(xn ) .
Reciproc, să presupunem că a ∈ R şi că orice vecinătate a sa conţine o infinitate
de termeni ai şirului (xn ) . Rezultă că există n1 ∈ N astfel ca
xn1 ∈ ]a − 1, a + 1[ .
Deoarece şi a − 12 , a + 12 conţine o infinitate de termeni ai şirului (xn ) va exista

n2 > n1 astfel ı̂ncât
1 1
xn2 ∈ a − , a + .
2 2
În acest fel obţinem inductiv şirul strict crescător de indici

n1 < n2 ... < nk < ...
cu
1 1
xnk ∈ a − ,a +
k k
pentru orice k∈ N. Rezultă
1
|xnk − a| <
k
pentru orice k ∈ N, deci lim xnk = a şi a este punct limită al şirului (xn ) .
k→∞
În cazurile a = ∞ sau a = −∞ se raţionează analog folosind vecinătăţile (k, ∞)
respectiv (−∞, −k) , pentru k ∈ N. 2
Referitor la limitele inferioară şi superioară menţionăm.
Propoziţia 2.2.8. Fie (xn )n≥1 un şir de numere reale. Atunci
1. x şi x sunt puncte limită ale şirului (xn ) .
2. Dacă a este punct limită al şirului (xn ) atunci x ≤ a ≤ x.
3. Şirul (xn ) are limita x ∈ R dacă şi numai dacă x = x = x.
Demonstraţie. 1. Demonstrăm afirmaţia referitoare la x, cea referitoare la x
demonstrându-se analog.
Pentru ı̂nceput să presupunem x ∈ R. Rezultă xk < ∞ pentru orice k ∈ N
(demonstraţi) şi, folosind definiţia (2.2.7) a şirului (xk ) şi Propoziţia 2.1.14.3, con-
struim inductiv şirul strict crescător de indici n1 < n2 < ... ı̂n felul următor:
∃n1 ∈ N a.ı̂. xn1 > −1 + x1
∃n2 ≥ n1 + 1 a.ı̂. xn2 > − 21 + xn1 +1
∃n ≥ n2 + 1 a.ı̂. xn3 > − 31 + xn2 +1.
..... 3
Rezultă
1
(2.2.8) − + x̄nk +1 < xnk+1 ≤ xnk+1
k+1
pentru orice k ∈ N. Deoarece lim x̄n = x̄ rezultă
n→∞
lim x̄nk +1 = lim x̄nk+1 = x̄

k→∞ k→∞
de unde, ţinând cont de (2.2.8), obţinem lim xnk = x̄.

k→∞
În cazul x̄ = ∞ rezultă x̄k = ∞ pentru orice k ∈ N. În acest caz găsim şirul
strict crescător n1 < n2 < ... de indici ı̂n felul următor:
x̄n1 +1 = ∞ ⇒ ∃n1 ≥ 1 cu xn1 > 1
x̄n1 +1 = ∞ ⇒ ∃n2 ≥ n1 + 1 cu xn2 > 2
...
Deci xnk > k, pentru orice k ∈ N, de unde rezultă lim xnk = ∞.
k→∞
2. Fie a ∈ R un punct limită al şirului (xn ) . Rezultă că există un subşir (xnk )
al şirului (xn ) astfel ı̂ncât
lim xnk = a.
k→∞
Din egalităţile
xnk ≤ xnk ≤ xnk
valabile pentru orice k ∈ N, obţinem pentru k → ∞, inegalitatea
x ≤ a ≤ x̄.
3. Dacă şirul (xn ) are limita x atunci orice subşir al său are limita x, deci x este
singurul punct limită al şirului (xn ) .
Reciproc să presupunem x = x = x ∈ R. Din inegalităţile
xn ≤ xn ≤ x̄n
şi din faptul că
lim xn = x = lim x̄n
n→∞ n→∞
rezultă
lim xn = x.
n→∞
Dacă x = −∞ atunci din
xn ≤ x̄n
şi lim x̄n = −∞ rezultă lim xn = −∞.
n→∞ n→∞
Dacă x = +∞ atunci din
xn ≤ xn
şi lim xn = +∞ rezultă lim xn = +∞. 2
n→∞ n→∞
Uneori va fi utilă şi următoarea caracterizare a limitelor superioară şi inferioară:
Propoziţia 2.2.9. Fie (xn ) un şir de numere reale.
1. Un număr a ∈ R este limita inferioară a şirului (xn ) dacă şi numai dacă,
pentru orice ε > 0, sunt ı̂ndeplinite următoarele două condiţii:
(i) intervalul ]a − ε, a + ε[ conţine o infinitate de termeni ai şirului,
(ii) intervalul ]−∞, a − ε] conţine un număr finit de termeni ai şirului.
2. Un număr b ∈ R este limita superioară a şirului (xn ) dacă şi numai dacă,
pentru orice ε > 0, sunt ı̂ndeplinite următoarele două condiţii:
(i) intervalul ]b − ε, b + ε[ conţine o infinitate de termeni ai şirului,
(ii) intervalul [b + ε, ∞[ conţine un număr finit de termeni ai şirului.
Demonstraţie. 1. Fie a = lim inf xn ∈ R. Deoarece a este punct limită al
şirului (xn ) rezultă că orice vecinătate ]a − ε, a + ε[ a punctului a conţine o infinitate
de termeni ai şirului (Propozţia 2.2.7). Să presupunem că mulţimea
M = {n ∈ N, xn ≤ a − ε}
ar fi infinită, de exemplu:
M : n1 < n2 < ... < nk < ...
Rezultă că pentru orice k ∈ N
xnk ≤ xnk ≤ a − ε
de unde pentru k → ∞ obţinem contradicţia
a = x ≤ a − ε.
Reciproc, să presupunem că pentru orice ε > 0 sunt verificate condiţiile (i) şi
(ii). Din (i) rezultă că a este punct limită al şirului (xn ) , deci x ≤ a. Dacă x < a
atunci alegând un subşir (xnk ) convergent către x al şirului (xn ) rezultă că pentru
ε = 21 (a − x) > 0 există un k0 astfel ı̂ncât
xnk ∈ ]x − ε, x + ε[
pentru orice k ≥ k0 . Deoarece x + ε = a − ε rezultă
xnk < a − ε
pentru orice k ≥ k0 , ı̂n contradicţie cu condiţia (ii).
Afirmaţia 2, referitoare la limita superioară, se demonstrează analog. 2
Cazul când aceste limite sunt infinite se prezintă după cum urmează.
Propoziţia 2.2.10. Fie (xn ) un şir de numere reale
1. Următoarele afirmaţii sunt echivalente.
a) lim inf xn = −∞;
b) inf {xn : n ∈ N} = −∞;
c) Orice vecinătate a punctului −∞ conţine o infinitate de termeni ai şirului
(xn ) .
d) Există un subşir (xnk ) al şirului (xn ) cu limk→∞ xnk = −∞.
2. Şi următoarele afirmaţii sunt echivalente.
a) lim sup xn = +∞;
b) sup {xn : n ∈ N} = +∞;
c) Orice vecinătate a punctului −∞ conţine o infinitate de termeni ai şirului.
d) Există un subşir (xnk ) al şirului (xn ) cu limk→∞ xnk = ∞.
Demonstraţie. Rezultă din Propoziţiile 2.2.6 şi 2.2.7. 2
2.2.3. Teorema lui Bolzano-Weierstrass. Vom demonstra următorul rezul-
tat important.
Teorema 2.2.11 (Bolzano-Weierstrass). Orice şir mărginit conţine un subşir
convergent.
Demonstraţia I. Dacă (xn ) este şir mărginit rezultă că
x = lim sup xn < ∞.
Deoarece x este punct limită al şirului (xn ) (Propoziţia 2.2.8.1) va exista un subşir
(xnk ) convergent către x . Deci (xnk ) este un subşir convergent al şirului mărginit
(xn ).
Demonstraţia II. Vom da ı̂ncă o demonstraţie a acestei proprietăţi, indepen-
dentă de teoria limitelor superioară şi inferioară. Fie (xn ) un şir mărginit de numere
reale şi fie a1 , b1 ∈ R astfel ı̂ncât
xn ∈ [a1 , b1 ]
pentru orice n ∈ N. Scriind

[a1 , b1 ] = a1 , a1 + b1 ∪ a1 + b1 , b1
rezultă că cel puţin unul din cele două semi-intervale conţine o infinitate de termeni
ai şirului (xn ) , fie el [a2 , b2 ] .
În cazul când
ambele semi-intervale conţin o infinitate de termeni ai şirului (xn )
a1 +b1
luăm [a2 , b2 ] = a1 , 2 .
Presupunem că am construit intervalele
[a1 , b1 ] ⊃ [a2 , b2 ] ⊃ ... ⊃ [ak , bk ]
astfel ı̂ncât
b 1 − a1
b i − ai =
2i−1
pentru i = 1, 2, ..., k, fiecare din intervalele [ai , bi ] conţinând o infinitate de termeni
ai şirului (xn ) . Scriem

ak + b k ak + b k
[ak , bk ] = ak , ∪ , bk
2 2
şi alegem [ak+1 , bk+1 ] egalcu acel semi-interval ce conţine o infinitate de termeni ai
şirului (xn ) , respectiv cu ak , ak +b

2
k
dacă ambele semi-interval conţin o infinitate de
termeni.
Obţinem şirul de intervale
(2.2.9) [a1 , b1 ] ⊃ [a2 , b2 ] ⊃ ... ⊃ [ak , bk ] ...
de lungimi
b 1 − a1
(2.2.10) b k − ak =
2k−1
pentru k ∈ N.. Folosind faptul că fiecare din aceste intervale conţine o infinitate de
termeni ai şirului (xn ) putem defini inductiv şirul de indici
n1 < n2 < ... < nk < nk+1 < ...
astfel ı̂ncât
(2.2.11) xnk ∈ [ak , bk ]
pentru orice k ∈ N. Obţinem ı̂n acest fel un subşir (xnk ) al şirului (xn ) . Vom arăta
că el este convergent.
Din [an+1 , bn+1 ] ⊂ [an , bn ] rezultă an+1 ≥ an şi bn+1 ≤ bn , deci şirul (an ) este
crescător iar şirul (bn ) este descrescător. ı̂n plus
a1 ≤ an ≤ b n ≤ b 1
pentru orice n ∈ N, deci ele sunt şi mărginite. Notând cu a şi b limitele lor şi,
trecând la limită pentru k → ∞ ı̂n (2.2.10), rezultă a = b. Să notăm cu x această
valoare comună şi să arătăm că
lim xnk = x.
k→∞
Relaţiile (2.2.11) se scriu ı̂n forma echivalentă

(2.2.12) ak ≤ xnk ≤ bk , k ∈ N,
de unde obţinem pentru k → ∞, lim xnk = x. 2
2.2.4. Teorema lui Cantor asupra şirurilor descendente de intervale

ı̂nchise. În demonstraţia a doua dată teoremei lui Bolzano-Weierstrass s-a pus ı̂n
evidenţă o altă proprietate importantă a mulţimii numerelor reale şi anume:
Teorema 2.2.12 (G. Cantor). Orice şir descendent de intervale mărginite şi
ı̂nchise are intersecţia nevidă. Dacă, ı̂n plus, lungimile acestor intervale tind la
zero, atunci intersecţia conţine un singur punct.
Mai exact, fie
(2.2.13) [a1 , b1 ] ⊃ [a2 , b2 ] ⊃ ... ⊃ [an , bn ] ⊃ ...
un astfel de şir. Atunci
∞
\
(2.2.14) [an , bn ] = [a, b]
n=1
unde
(2.2.15) a = sup {an : n ∈ N} şi b = inf {bn : n ∈ N} .
Demonstraţie. Din
[an+1 , bn+1 ] ⊂ [an , bn ] ⊂ [a1 , b1 ]
rezultă
a1 ≥ an+1 ≥ an şi bn+1 ≤ bn ≤ b1
pentru orice n ∈ N, deci şirul (an ) este crescător şi mărginit, iar şirul (bn ) este
descrescător şi mărginit. Să notăm
a = lim an şi b = lim bn .
Conform demonstraţiei Teoremei 2.2.2 rezultă
a = sup {an : n ∈ N} şi b = inf {bn : n ∈ N} .
Deoarece an ≤ bn , pentru orice n ∈ N, rezultă a ≤ b.
Deoarece
∞
T
x∈ [an , bn ] ⇐⇒ ∀n ∈ N x∈ [an , bn ]
n=1
⇐⇒ ∀n ∈ N an ≤ x ≤ bn
=⇒ a ≤ x ≤ b ⇐⇒ x ∈ [a, b]
(n→∞)
∞
T
ceea ce arată că [an , bn ] ⊂ [a, b] .
n=1
Reciproc, fie x ∈ [a, b] . Rezultă
x ≥ a = sup {ak : k ∈ N} ≥ an ,
şi
x ≤ b = inf {bk : k ∈ N} ≤ bn ,
pentru orice n ∈ N. Deci avem
∞
\
∀n ∈ N an ≤ x ≤ bn ⇐⇒ ∀n ∈ N xn ∈ [an , bn ] ⇐⇒ x ∈ [an , bn ] ,
n=1
∞
T
ceea ce demonstrează incluziunea [a, b] ⊂ [an , bn ] şi egalitatea (2.14) .
n=1
Dacă ı̂n plus lim (bn − an ) = 0 atunci a = b = c şi
∞
\
[an , bn ] = [c, c] = {c} .
n=1
Teorema este complet demonstrată. 2

Comentariu. În tratatul lui J. Dieudonné (1960) de analiză matematică această
proprietate este luată drept axiomă:
Axioma intervalelor incluse. Orice şir descendent ([an , bn ])n∈N
[an+1 , bn+1 ] ⊂ [an , bn ] , n ∈ N,
de intervale mărginite şi ı̂nchise are intersecţia nevidă.
Bineı̂nţeles că ı̂n această abordare ceea ce am denumit noi Axioma supremului
devine o teoremă.
2.2.5. Din nou despre şiruri monotone şi şiruri mărginite. Vom prezenta
ı̂ncă o metodă (promitem că ultima) de demonstraţie a teoremei lui Bolzano-Weierstrass
referitoare la şirurile mărginite de numere reale (Teorema 2.2.11), metodă bazată pe
convergenţa şirurilor monotone şi mărginite (Teorema 2.2.2).
Înainte demonstrăm următoarea teoremă interesantă ı̂n sine.
Teorema 2.2.13. Orice şir de numere reale conţine un subşir monoton.
Demonstraţie. Fie (xn )n≥1 un şir de numere reale. Deosebim două cazuri:
Cazul I. Pentru orice n ∈ N mulţimea
{xn , xn+1 , ...}
conţine un cel mai mare element.
Vom arăta că ı̂n acest caz şirul (xn ) conţine un subşir descrescător.
Fie n (1) ∈ N astfel ı̂ncât
xn(1) = max {x1 , x2 , ...}
şi n (2) ∈ N astfel ı̂ncât

xn(2) = max xn(1)+1 , xn(1)+2 , ...
Rezultă n (2) ≥ n (1) + 1 > n (1) şi deoarece

xn(1)+1 , xn(1)+2 , ... ⊂ {x1 , x2 , ...}
rezultă şi xn(2) ≤ xn(1) .
Presupunem că am definit n (1) < n (2) < ... < n (k) astfel ı̂ncât xn(1) ≥ xn(2) ≥
... ≥ xn(k) , alegem n (k + 1) ∈ N astfel ı̂ncât

xn(k+1) = max xn(k)+1 , xn(k)+2 , ... .
Rezultă n (k + 1) ≥ n (k + 1) > n (k) , iar din incluziunea

xn(k)+1 , xn(k)+2 ... ⊂ xn(k−1)+1 , xn(k−1)+2 ...

rezultă xn(k+1) ≤ xn(k) . Deci ı̂n acest fel obţinem un subşir descrescător xn(k) al
şirului (xn ) .
Cazul II. Există un n1 ∈ N astfel ı̂ncât mulţimea
(2.2.16) {xn1 , xn1 +1 , ...}
să nu aibă un cel mai mare element.
Observăm că ı̂n acest caz are loc o afirmaţie mai puternică:
(II0 ) Oricare ar fi n ≥ n1 mulţimea
{xn , xn+1 , ...}
nu are un cel mai mare element.
Într-adevăr dacă pentru un n > n1 ar exista k ≥ n astfel ı̂ncât
xk = max {xn , xn+1 , ...}
atunci mulţimea (2.2.16) ar avea un cel mai mare element, şi anume pe

max max xi , xk .
n1 ≤i<n
Deoarece mulţimea {xi : i ≥ n1 } nu are un cel mai mare element, rezultă că xn1
nu este cel mai mare element al acestei mulţimi deci există n2 > n1 cu
xn2 > xn1 .
Analog, ţinând cont de (II0 ), xn2 nu este cel mai mare element al mulţimii
{xi : i ≥ n2 } deci există n3 > n2 cu
xn3 > xn2 .
Dacă n1 < n2 < ...nk sunt astfel că
xn1 < xn2 < ... < xnk
atunci deoarece xnk nu este cel mai mare element al mulţimii {xi : i ≥ nk } va exista
nk+1 > nk cu
xnk+1 > xnk .
În acest fel construim un subşir strict crescător (xnk )k∈N al şirului (xn ) .
Demonstraţia IIa a Teoremei 2.2.13.

Prezentăm ı̂ncă o demonstraţie a Teoremei 2.2.13 urmând articolul
D. J. Newman and T. D. Parsons, On monotone subsequences, Amer. Math.

Monthly 95 (1988), no. 1, 44–45.
Considerăm mulţimea
S = {i ∈ N : ∀i > j, xj > xi },
şi deosebim două cazuri.
I. Muli̧mea S este infinită:
S : i1 < i2 < . . .
In acest caz, din definiţia mulţimii S,

xi1 < xi2 < . . . ,
deci şirul (xn ) conţine un subşir strict crescător.
II. Mulţimea S este finită:
S : i1 < i2 < · · · < ik .
In acest caz j1 := ik + 1 ∈ / S, deci există j2 > j1 a.ı̂. xj2 ≤ xj1 . Deoarece nici
j2 nu aparţine la S, există j3 > j2 a.ı̂. xj3 ≤ xj2 . Continuând de acestă manieră,
aplicând principiul inducţiei matematice, obţinem un subşir descrescător
xj1 ≥ xj2 ≥ xj3 ≥ . . .
al şirului (xn ). 2
Ca şi consecinţă imediată a acestui rezultat, obţinem o nouă demonstraţie a

Teoremei 2.2.11, pe care, pentru comoditate, o formulăm ca şi un corolar.
Consecinţa 2.2.14. Orice şir mărginit de numere reale conţine un subşir con-
vergent.
Demonstraţie. Fie (xn ) un şir mărginit şi (xnk ) un sub şir monoton al său, a
cărui existenţă este garantată de teorema precedentă. Rezultă că (xnk )k≥1 este un
şir monoton şi mărginit deci, conform Teoremei 2.2.2, el va fi convergent. 2
2.2.6. Completitudinea mulţimii numerelor reale - Criteriul lui Cauchy
de convergenţă. Completitudinea este o altă proprietate importantă a mulţimii
numerelor reale, ea stând la baza demonstrării completitudinii a numeroase spaţii
ale analizei.
Definiţie. Un şir (xn ) de numere reale se numeşte şir fundamental (sau şir
Cauchy) dacă este satisfăcută condiţia
(2.2.17) ∀ε > 0 ∃nε a.ı̂. ∀n ≥ nε ∀m ≥ nε |xn − xm | < ε.
Faptul că un şir (xn ) verifică (2.2.17) se exprimă şi prin condiţia
(2.2.18) lim |xn − xm | = 0 .
m,n→∞
Prima observaţie care o facem este următoarea.

Propoziţia 2.2.15. Orice şir convergent este fundamental.
Demonstraţie. Fie (xn ) un şir de numere reale convergent către un număr
x ∈ R şi fie ε > 0. Conform Propoziţiei 2.1.7.3, există un nε ∈ N astfel ı̂ncât
(2.2.19) |xn − x| < ε/2
pentru orice n ≥ nε . Dar atunci
|xn − xm | ≤ |xn − x| + |x − xm | < ε/2 + ε/2 = ε
pentru orice n ≥ nε şi orice m ≥ nε . 2
O altă proprietate a şirurilor fundamentale este următoarea.
Propoziţia 2.2.16. Orice şir fundamental este mărginit.

Demonstraţie. Din (2.2.17) pentru ε = 1 rezultă existenţa unui n1 ∈ N astfel
ı̂ncât
|xn − xm | ≤ 1 ,
pentru orice n ≥ n1 şi orice m ≥ n1 . În particular
|xn − xn1 | ≤ 1
pentru orice n ≥ n1 , de unde rezultă
|xn | ≤ |xn − xn1 | + |xn1 | ≤ 1 + |xn1 | ,
pentru orice n ≥ n1 . Mărginirea şirului (xn ) rezultă din inegalitatea
|xn | ≤ max {|x1 | , ..., |xn1 | ; 1 + |xn1 |} ,
valabilă pentru orice n ∈ N. 2
Rezultatul principal este următorul.
Teorema 2.2.17 (A. Cauchy). Orice şir fundamental este convergent.
Demonstraţie. Fie (xn ) un şir fundamental de numere reale. Conform Propoziţiei
2.2.16 este mărginit de unde, conform Teoremei 2.2.11 el conţine un subşir conver-
gent. Teorema va fi o consecinţă imediată a următorului rezultat pe care ı̂l enunţăm
sub forma unei leme.
Lema 2.2.18. Dacă un şir fundamental (xn ) conţine un subşir convergent către
un număr x ∈ R atunci ı̂ntreg şirul (xn ) este convergent către x.
Demonstraţia Lemei. Fie (xn ) fundamental (xnk ) un subşir al său cu
(2.2.20) lim xnk = x.
k→∞
unde x ∈ R. Pentru a demonstra că
lim xn = x
n→∞
aplicăm Propoziţia 2.1.7.3:
lim xn = x ⇐⇒ ∀ε > ∃n0 ∀n > n0 |xn − x| < ε
Fie ε > 0. Deoarece (xn ) este fundamental rezultă că există n0 ∈ N asfel ı̂ncât
(2.2.21) ∀n > n0 şi ∀m > n0 |xn − xm | < ε/2
Din (2.2.20) rezultă că există k0 ∈N astfel ı̂ncât
(2.2.22) ∀k > k0 |xnk − x| < ε/2.
Arătăm că
∀n > n0 |xn − x| < ε.
Fie n > n0 . Deoarece (nk ) ⊂ N este strict crescător rezultă
lim nk = ∞
k→∞
deci există un k1 > k0 astfel ı̂ncât nk1 > n0 .
2.3. REPREZENTAREA NUMERELOR REALE 81
Ţinând cont de (2.2.21) şi (2.2.22), obţinem

ε ε
|xn − x| ≤ xn − xnk1 + xnk1 − x < + = ε.

2 2
2
Din Propoziţia 2.2.15 şi Teorema 2.2.17 rezultă
Consecinţa 2.2.19 (Criteriul lui Cauchy de convergenţă). Un şir de numere
reale este convergent dacă şi numai dacă este fundamental.
Observaţie. Evident că definiţia (2.2.17) a unui şir fundamental este echiva-
lentă cu
(2.2.23) ∀ε > 0 ∃nε a.ı̂. ∀n ≥ nε ∀k ∈ N |xn+k − xn | < ε.
În această formulare ea va fi folosită ı̂n capitolul următor la studiul convergenţei

seriilor numerice.
2.3. Reprezentarea numerelor reale ı̂ntr-o bază. Cardinalul mulţimii R.

Corpuri ordonate
2.3.1. Serii numerice. Seria geometrică. Seriile numerice vor fi tratate ı̂n
capitolul următor. În acest paragraf definim numai noţiunea de serie şi prezentăm
seria geometrică.
Definiţie. Numim serie numerică o pereche de două şiruri (xn ) , (Sn ) unde
(xn )n≥1 este un şir de numere reale iar
Sn = x1 + x2 + ... + xn , n ∈ N,
se numeşte şirul sumelor parţiale. Dacă există S = lim Sn ∈ R atunci notăm
n→∞
∞
X
S= xn = x1 + x2 + ... + xn + ...
n=1
∞
P
Numărul S se numeşte suma seriei xn .
n=1
Pentru q ∈ R fie
1 − qn
(2.3.1) sn = 1 + q + ... + q n−1 = pentru q 6= 1
1−q
Pentru q = 1 avem sn = n. Deoarece pentru |q| < 1 avem lim q n = 0, din
n→∞
(2.3.1) rezultă egalitatea:
∞
1 X
(2.3.2) = 1 + q + q 2 + ... + q n−1 + ... = qn,
1−q n=0
valabilă pentru |q| < 1.

2.3.2. Reprezentarea numerelor reale ı̂n baza p.

Teorema 2.3.1. Fie p ∈ N, p ≥ 2, un număr natural fixat. Atunci pentru orice
x ∈ R, x > 0, există k ∈ Z şi există şirul (αn )n≥1 ⊂ {0, 1, ..., p − 1} cu α1 > 0 astfel
ı̂ncât
X∞
(2.3.3) x= αn pk−n+1 .
n=1
Reciproc, pentru orice k ∈ Z şi orice şir (αn )n≥1 ⊂ {0, 1, ..., p − 1} cu α1 > 0,
seria (2.3.3) este convergentă şi are ca sumă un număr real pozitiv.
Demonstraţie. Fie x ∈ R, x > 0. Deoarece
[
pk , pk+1

]0, ∞[ =
k∈Z
rezultă că există un unic k ∈ Z astfel ı̂ncât

pk ≤ x < pk+1 .
Scriind
p−1
[
k k+1
ipk , (i + 1) pk

p ,p =
i=1
rezultă existenţa unui număr α1 ∈ {1, 2, ..., p − 1} astfel ı̂ncât

(2.3.4) α1 pk ≤ x < (α1 + 1) pk
Scriem acum
p−1
[
k k
α1 pk + ipk−1 , α1 pk + (i + 1) pk−1

α1 p , (α1 + 1) p =
i=0
rezultă existenţa unui α2 ∈ {0, 1, 2, ..., p − 1} astfel ı̂ncât

(2.3.5) α1 pk + α2 pk−1 ≤ x < α1 pk + (α2 + 1) pk−1
În acest fel putem obţine inductiv şirul de numere αn ∈ {0, 1, ..., p − 1} , n ∈ N,
cu α1 > 1, verificând
(2.3.6) α1 pk + α2 pk−1 + ... + αn pk−1+1 ≤ x < α1 pk + α2 pk−1 + ... + (αn + 1) pk−n+1 ,
Rezultă
0 ≤ x − α1 pk + α2 pk−1 + ... + αn pk−1+1 < pk−n+1

(2.3.7)
şi deoarece lim pk−n+1 = 0 obţinem
n→∞
∞
X
x= αn pk−n+1 .
n=1
Reciproc pentru k ∈ Z considerăm seria

X∞
(2.3.8) αi pk−i+1
i=1
unde αi ∈ {0, 1, ..., p − 1} , i ∈ N, α1 ≥ 1, şi fie

n
X
xn = αi pk−i+1 , n∈N
i=1
şirul sumelor parţiale. Deoarece xn+1 = xn + αn+1 pk−n , rezultă că şirul (xn ) este
crescător iar din

k k−1 k−n+1 k 1 1
xn = α1 p + α2 p + ... + αn p ≤ (p − 1) p 1 + + ... + n−1 =
p p
n

p −1 1
= (p − 1) pk n−1
= pk p − n−1 < pk+1
(p − 1) p p
rezultă că el este şi mărginit, ceea ce arată că seria (2.3.8) este convergentă. 2
Unicitatea scrierii.
Deoarece
p−1 p−1 p−1 p−1 1
(2.3.9) + 2 + ... + n + ... = · =1
p p p p 1 − p1
avem următoarele cazuri de reprezentări distincte ale unui număr real pozitiv

I. pk+1 = (p − 1) pk + pk−1 + ... + pk−n+1 + ...
şi
α1 pk + α2 pk+1 + ... + (1 + αn ) pk−n+1 =
II.
= α1 pk + α2 pk+1 + ... + αn pk−n+1 + (p − 1) pk−n + (p − 1) pk−n−1 + ....
unde αi ∈ {0, 1, ..., p − 1} , i = 1, 2, ..., n, α1 ≥ 1, αn ≤ p − 2.
Arătăm că acestea sunt singurele cazuri posibile de egalitate.
Fie
(2.3.10) x = α1 pk + α2 pk−1 + ... + αn pk−n+1 + ..., α1 ≥ 1
şi
(2.3.11) x = β1 pl + β2 pl−1 + ... + βn pl−n+1 + ..., β1 ≥ 1
două reprezentări ı̂n baza p ale numărului x > 0. Presupunem
(2.3.12) l ≥ k + 1.
Deoarece αi ≤ p − 1, din (2.3.10) obţinem
p
x ≤ (p − 1) pk · = pk+1
p−1
iar din (2.3.11) şi (2.3.12) obţinem
x ≥ pl ≥ pk+1
Deci singura posibilitate de egalitate apare când

l = k + 1, αi = p − 1, pentru orice i ∈ N
(2.3.13)
β1 = 1şi βi = 0 pentru orice i ≥ 2
adică are loc cazul I.
Presupunem acum l = k, adică
(2.3.14) x = α1 pk + α2 pk−1 + ... + αn pk−n+1 + ...
şi
(2.3.15) x = β1 pk + β2 pk−1 + ... + βn pk−n+1 + ...
şi fie i cel mai mic număr natural cu βi 6= αi , de exemplu
βi ≥ αi + 1.
Rezultă αi ≤ βi − 1 ≤ p − 2 şi din (2.3.14) obţinem, ţinând cont că αj ≤ p − 1
pentru orice j ≥ i + 1 :
p
x ≤ α1 pk + ... + αi pk−i+1 + (p − 1) pk−i · =
p−1
= α1 pk + ... + αi−1 pk−i+2 + (1 + αi ) pk−i+1
Deoarece βj = αj , pentru j = 1, 2, ..., i − 1 şi βi ≥ 1 + αi , din (2.3.15) obţinem
x ≥ α1 pk + ... + αi−1 pk−i+2 + (1 + αi ) pk−i+1 .
Rezultă că singura posibilitate de egalitate este dată de
(2.3.16) βi = 1 + αi ,
αj = p − 1 şi βj = 0, pentru orice j ≥ i + 1,
adică are loc situaţia II.
2.3.3. Reprezentarea numerelor raţionale ı̂n baza p. O reprezentare de
forma
(2.3.17) x = α1 pk + α2 pk−1 + ... + αn pk−n+1
pentru un k ∈ Z şi n ∈ N o numim fracţie finită iar o reprezentare de forma
(2.3.18) x = 0, (α1 , α2 ...αk ) =

α1 α2 αk α1 α2 αk
= + 2 + ... + k + + + ... + 2k + ... +
p p p pk+1 pk+2 p

α1 α2 αn
+ nk+1 + nk+2 + ... + (n+1)k + ...
p p p
o numim fracţie periodică simplă. Evident că un număr de forma (2.3.17) este
raţional. Deoarece din (2.3.18) obţinem

x1 α 2 αk 1 1 1
(2.3.19) x = + 2 + ... + k 1 + k + 2k + ... + nk + ... =
p p p p p p
α1 pk−1 + α2 pk−2 + ... + αk

α1 α2 αk 1
= + 2 + ... + k =
p p p 1 − p1k pk − 1
rezultă că şi (3.18) reprezintă un număr raţional.

În fine putem considera şi reprezentări mixte, adică de forma
(2.3.20) x = a1 a2 ...am , β1 β2 ...βn (α1 α2 ...αk ) =
β1 β1
= a1 pm−1 + ... + am + + ... + n +
p p
∞
1 X α1 α2 αk 1
+ n + 2 + ... + k · k(i−1)
p i=1 p p p p
Rezultă că x se scrie ı̂n forma

x = y + p−n z
unde y este fracţie finită (de tipul (2.3.17) iar z este fracţie periodică simplă (de
tipul (2.3.18).
Arătăm că are loc şi reciproca, şi anume:
Teorema 2.3.2. Orice număr raţional pozitiv se reprezintă printr-o fracţie finită
sau printr-o fracţie periodică.
Demonstraţie. Fie x un număr raţional pozitiv. Notăm cu z partea sa ı̂ntreagă
şi cu y = x − z partea sa fracţionară.
Presupunem x ∈ / Z , deci 0 < y < 1 şi fie y = m
n
cu m, n ∈ N, n ≥ 2 şi m, n prime
ı̂ntre ele. Procedând ca ı̂n demonstraţia Teoremei 2.3.1, găsim numerele naturale
αk ∈ {0, 1, ..., p − 1} , α1 ≥ 1 astfel ı̂ncât

m α1 α2 αk 1
0≤ − + 2 + ... + k < k
n p p p p
sau echivalent
0 < pk m − n α1 pk−1 + α2 pk−2 + ... + αk < n

(2.3.21)
pentru orice k ∈ N.
Deoarece ı̂ntre 0 şi n există un număr finit de numere naturale, din (2.3.21)
rezultă că există i, k ∈ N astfel ı̂ncât
(2.3.22)
pi m − n (α1 pi−1 + α2 pi−2 + ... + αi ) =
= pi+k m − n α1 pi+k−1 + α2 pi+k−2 + ... + αi pk + αi+1 pk−1 + ... + αi+k .
Alegem i cel mai mic număr natural pentru care există k ∈ N astfel ı̂ncât să aibă
loc (2.3.22) şi pentru acest i alegem cel mai mic k ∈ N cu această proprietate.
Egalitatea (2.3.22) se poate scrie ı̂n forma
m α1 pi−1 + α2 pi−2 ... + αi

i
p − =
n pi
m α1 pi−1 + α2 pi−2 + ... + αi

i+k k−1 k−2

=p − − αi+1 p + αi+2 p + ... + αk+1 ,
n pi
de unde, ţinând cont de (2.3.19) obţinem:

m α1 pi−1 + α2 pi−2 ... + αi αi+1 pk−1 + αi+2 pk−2 + ... + αi+k

i
p − = =
n pi pk − 1

αi+1 αi+2 αi+k 1 1 1
= + 2 + ... + k · 1 + k + 2k + .... + k(j−1) + ... .
p p p p p p
Obţinem reprezentarea numărului m n
ı̂n fracţie periodică mixtă
m
= 0, α1 , α2 ...αi (αi+1 αi+2 ...αi+k )
n
şi x = z + m
n
, unde cu z ∈ Z+ am notat partea ı̂ntreagă a numărului x. 2
2.3.4. Cardinalul mulţimii R. Vom nota cu c cardinalul mulţimii R şi ı̂l

numim puterea continuumului
Teorema 2.3.3 (G. Cantor). c = 2ℵ0 .
1 1
Demonstraţie. Funcţia h : ]0, 1[ → R definită prin h (x) = − pentru
1−x x
x ∈ ]0, 1[ este o bijecţie, deci
(2.3.23) R ∼ ]0, 1[
Arătăm că
(2.3.24) ]0, 1[ ∼ [0, 1[
Într-adevăr, notând A = n−1

n
: n ∈ N , definim f : [0, 1[ → ]0, 1[ prin

n−1 n
f = ,n ∈ N
n n+1
şi
f (x) = x, x ∈ [0, 1[ \A.
Se arată uşor că f este o bijecţie cu inversa g dată de

n n−1
g = ,n ∈ N
n+1 n

n
g (x) = x, x ∈ ]0, 1[ \ :n∈N .
n+1
În fine arătăm că
(2.3.25) [0, 1[ ∼ P (N)
Deoarece card P (N) = 2card N = 2ℵ0 , (Teorema 1.5.6, Cap. 1) teorema va fi o
consecinţă a acestei relaţii.
Definim mai ı̂ntâi o injecţie
ϕ : P (N) → [0, 1[
ı̂n felul următor:

∞
X αk
(2.3.26) ϕ (A) =
k=1
3k
unde pentru A ⊂ N definim

1 k∈A
αk =
0 k ∈ N\A
Rezultă că ϕ este injectivă, deoarece reprezentarea (2.3.26) ı̂n baza 3 folosind
numai cifrele 0 şi 1 este unică.
Vrem să definim acum o injecţie
ψ : [0, 1[ → P (N) .
Pentru aceasta vom scrie numerele din [0, 1[ ı̂n baza 2 şi pentru a evita reprezentările
duble convenim să luăm numai reprezentările ce conţin o infinitate de 0. De exemplu
pentru
0, 001000111... = 0, 001001000...
vom alege reprezentarea din dreapta. Pentru un număr x ∈ [0, 1[ admiţând reprezentarea
ı̂n baza 2
x = 0, α1 α2 ...αn ...
(respectând convenţia specificată mai sus) definim Ψ (x) = A unde
A = {n ∈ N : αn = 1} .
Evident că şi ψ este injectivă. Existenţa unei injecţii ϕ : P (N) → [0, 1[ implică
(prin definiţie)
card P (N) ≤ card ([0, 1[)
iar existenţa unei injecţii ψ; [0, 1[ → P (N) implică
card ([0, 1[) ≤ card P (N) .
Ţinând cont de Teorema lui Cantor-Bernstein (Teorema 1.5.4) rezultă card ([0, 1[) =
card P (N) , adică are loc echivalenţa (3.25) .
Observaţie. Orice interval I nedegenerat (i.e. cu capete distincte) este de
cardinal c. De exemplu pentru I = ]a, b[ , cu a, b ∈ R, a < b funcţia
f : ]a, b[ → R
1 1
definită prin f (x) = a−x + b−x , x ∈ ]a, b[ este o bijecţie ı̂ntre ]a, b[ şi R. Funcţia
f (x) = ln (x − a) , x ∈ ]a, ∞[ este o bijecţie ı̂ntre ]a, ∞[ şi R iar g (x) = ln (a − x)
este o bijecţie ı̂ntre ]−∞, a[ şi R.
Bijecţiile ı̂ntre intervalele de forma [a, b] , ]a, b] şi intervalul [a, b] se realizează
aplicând metoda de demonstraţie a echivalenţei (2.3.23). De exemplu pentru
[a, b] ∼ ]a, b[
considerăm, pentru n ∈ N, numerele
n−1
an = a + (b − a)
3n
şi
n−1
bn = b − (b − a)
3n
din [a, b] şi fie A = {an : n ∈ N} şi B = {bn : n ∈ N} . Evident a1 = a şi b1 = b
a < an+1 < an
şi
bn < bn+1 < b
pentru n ≥ 2. Definind f : [a, b] → ]a, b[ prin

 an+1 x = an , n ∈ N
f (x) = bn+1 x = bn , n ∈ N
 x x ∈ [a, b] \ (A ∪ B)
rezultă uşor că f este o bijecţie.
Consecinţa 2.3.4. 1. card N < card R
2. Orice interval deschis din R conţine un număr iraţional.
Demonstraţie. 1. Din Teorema lui Cantor (Teorema 1.5.6, Cap. 1) avem
card N=ℵ0 < 2ℵ0 = card R
2. Dacă ]a, b[ ⊂ R atunci, cum am văzut mai sus, avem
card (]a, b[) = c > ℵ0 = card (Q ∩ ]a, b[)
de unde rezultă
card (]a, b[ \Q) = c
deci ]a, b[ \Q 6= ∅. 2
2.3.5. Ipoteza continuumului. Deoarece ℵ0 < 2ℵ0 = c se pune problema
dacă există numere cardinale α verificând
(2.3.27) ℵ0 < α < c
Ipoteza Continuumului afirmă că nu există astfel de numere adică pentru orice
submulţime infinită A ⊂ R avem
card A = ℵ0 = card N = card Q
sau
card A = c = card R.
În anul 1963 matematicianul american P. J. Cohen a demonstrat că această
ipoteză este independentă de celelalte axiome ale sistemului Zermelo-Fraenkel. Deci
se poate construi o matematică ı̂n care această ipoteză este adevărată şi una ı̂n
care nu este, adică ı̂n care există numere cardinale α verificând (2.3.27). În acest
caz rezultă existenţa unei infinităţi de cardinal c de astfel de numere cardinale şi
cel mai mic dintre ele se notează cu ℵ1 şi se numeşte cel mai mic număr cardinal
nenumărabil. Folosind acest simbol ipoteza continuumului revine la valabilitatea
egalităţii
ℵ1 = 2ℵ0 .
Pentru o prezentare detaliată a ipotezei continuumului şi a consecinţelor sale

recomandăm tratatul
W. Sierpinski, Hypothèse du continu, Warszawa-Lwow 1934.
2.3.6. Completări. În ı̂ncheierea acestui paragraf vom prezenta pe scurt, urmând
tratatul lui I. Colojoară, 1983, pp.13-42, construcţia corpului numerelor reale pornind
de la şiruri fundamentale de numere raţionale.
După cum am mai spus putem construi pe cale algebrică inelul Z al numerelor
ı̂ntregi şi corpul Q al numerelor raţionale, pornind de la numerele naturale.
Considerăm mulţimea S a tuturor şirurilor fundamentale de numere raţionale.
Pentru (xn ) , (yn ) ∈ S definim operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire ı̂n mod uzual:
(xn )n∈N + (yn )n∈N = (xn + yn )n∈N
şi
(xn )n∈N · (yn )n∈N = (xn · yn )n∈N
Se arată că are loc:
Propoziţia 2.3.5. Mulţimea (S, +, ·) este un inel comutativ.
Definim şi o relaţie de echivalenţă ı̂n S prin
(xn ) ∼ (yn ) ⇐⇒ lim (xn − yn ) = 0
n→∞
Se arată că ∼ este o relaţie de echivalenţă compatibilă cu operaţiile din S, adică

(xn ) ∼ (x0n ) (xn + yn ) ∼ (x0n + yn0 )
0 ⇒
(yn ) ∼ (yn ) (xn yn ) ∼ (x0n yn0 ) .
Definim acum mulţimea S+ a elementelor nenegative din S prin
(xn ) ∈ S+ ⇐⇒ ∀ε ∈ Q, ε > 0 ∃nε ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ nε xn ≥ −ε.
Considerăm mulţimea R = S/ ∼ a claselor de echivalenţă din S cu operaţia de
adunare şi ı̂nmulţire definite prin reprezentanţi. Relaţia de ordine ı̂n R o definim ı̂n
felul următor:
x ≤ y dacă există reprezentanţii (xn ) ∈ x şi (yn ) ∈ y a.ı̂ (yn − xn ) ∈ S+
Teorema 2.3.6. (R, +, ·) cu relaţia de ordine definită mai sus este un corp
complet ordonat.
Un corp ordonat se numeşte complet ordonat dacă orice parte a sa nevidă şi
mărginită superior admite un supremum, adică este verificată Axioma Supremului.
Un corp ordonat K se numeşte ordonat arhimedian dacă este verificată axioma
lui Arhimede
(A) Dacă α > 0 atunci ∀x ∈ K, x > 0 ∃n ∈ N cu nα > x.
Relativ la un corp ordonat se poate arăta că este adevărată:
Teorema 2.3.7. Pentru un corp ordonat K următoarele afirmaţii sunt echiva-

lente
1. K este complet ordonat
2. a) K este arhimedian ordonat
b) Orice şir descendent de intervale ı̂nchise de lungimi tinzând la 0 are intersecţia
nevidă.
3. a) K este arhimedian ordonat
b) Orice şir fundamental din K este convergent.
Avem şi o teoremă de unicitate a corpurilor complet ordonate.
Teorema 2.3.8. Dacă L şi K sunt două corpuri complet ordonate atunci există
un izomorfism strict crescător ϕ : L → K, adică:
a) ϕ : L → K bijecţie
b) ϕ (x + y) = ϕ (x) + ϕ (y)
ϕ (x · y) = ϕ (x) · ϕ (y)
c) x < y ⇒ ϕ (x) < ϕ (y) pentru orice x, y ∈ L.
Din Teoremele 2.3.6 şi 2.3.7 rezultă că diferitele sisteme axiomatice, ca, de ex-
emplu, cele bazate pe axioma supremului, sau cele bazate pe axioma şirurilor de-
scendente de intervale ı̂nchise etc. conduc ı̂n esenţă (adică excepţie făcând de un
izomorfism strict crescător) la acelaş corp al numerelor reale, ı̂ncă o confirmare a
faptului că ”Toate drumurile duc la Roma”.
2.4. Câteva inegalităţi clasice

Inegalităţile joacă un rol deosebit de important ı̂n analiza matemantică. După
cum spunea academicianul Tiberiu Popoviciu ”Algebra este o ştiinţă a egalităţilor
iar analiza este una a inegalităţilor”.
Părerea analiştilor este că şi ı̂n domeniul social situaţia este similară. Întrucât
toate ı̂ncercările de construire a unei societăţi fundamentate pe noţiunea de egali-
tate au eşuat lamentabil, trebuie să ne consolăm cu ideea unei societăţi bazate pe
inegalităţi. Nu ştim care este părerea algebriştilor ı̂n această chestiune. Încă mai
speră ei oare ı̂ntr-o societate bazată pe egalitate?
Vom prezenta câteva inegalităţi clasice, importante nu numai ı̂n analiză dar şi
ı̂n alte domenii ale matematicii.
1
2.4.1. Inegalitatea dintre mediile aritmetică şi geometrică.
Pentru n numere reale pozitive x1 , x2 , ..., xn notăm
x1 + x2 + ... + xn
An = - media lor aritmetică
n
1
Gn = (x1 x2 ...xn ) n - media lor geometrică.
Inegalitatea dintre cele două medii este următoarea:
1N. Ceauşescu ”Ar trebui ca toate judeţele să obţină recolte peste medie, nu numai judeţul Olt.”
(folclor – s-ar putea să fie adevărat; nu s-a precizat care medie se ia ı̂n considerare)
2.4. CÂTEVA INEGALITĂŢI CLASICE 91
Teorema 2.4.1. a) An ≥ Gn
b) An = Gn dacă şi numai dacă x1 = x2 = ... = xn .
Există numeroase demonstraţii pentru această inegalitate. Noi vom prezenta pe
cea bazată pe următorul rezultat.
Propoziţia 2.4.2. Dacă produsul a n numere pozitive este 1 atunci suma lor
este cel puţin n. Ea este egală cu n dacă şi numai dacă toate numerele sunt egale
cu 1.
Demonstraţie. Vom demonstra prin inducţie matematică.
Pentru n = 1 propoziţia este banală.
Pentru n = 2. Dacă x1 x2 = 1 atunci x2 = x11 şi
2
1 √ 1
(2.4.1) x1 + x2 − 2 = x1 + −2= x1 − √ ≥ 0.
x1 x1
√
Avem egalitate dacă şi numai dacă x1 = √1x1 , adică pentru x1 = 1 şi x2 = 1
x1
=
1.
Presupunem acum că
(2.4.2) x1 x2 ...xn−1 = 1 ⇒ x1 + x2 + ... + xn−1 ≥ n − 1
cu egalitate dacă şi numai dacă x1 = ... = xn−1 = 1, pentru orice mulţime de n − 1
numere pozitive x1 , ..., xn−1 , şi demonstrăm că
x1 x2 ...xn−1 xn = 1 ⇒ x1 + x2 + ... + xn−1 + xn ≥ n
pentru orice mulţime de n numere pozitive x1 , x2 , ..., xn , cu egalitate dacă şi numai
dacă x1 = x2 = ... = xn .
Dacă toate numerele x1 , ..., xn sunt egale ı̂ntre ele atunci din x1 x2 ...xn = 1 şi
xk > 0, k = 1, ..., n, rezultă
x1 = x2 = ... = xn = 1
deci x1 + x2 + ... + xn = n.
Dacă nu toate numerele x1 , x2 , ..., xn sunt egale atunci printre ele există unul
> 1 şi unul < 1. Fără a restrânge generalitatea (schimbând eventual numerotarea)
putem presupune
(2.4.3) x1 < 1 şi x2 > 1
Scriind (x1 x2 ) x3 ...xn = 1 şi aplicând ipoteza de inducţie (2.4.2), obţinem
(2.4.4) (x1 x2 ) + x3 + ... + xn ≥ n − 1
Ţinând cont de (2.4.3) avem
x1 + x2 − x1 x2 − 1 = (x1 − 1) (1 − x2 ) > 0
deci
(2.4.5) x1 + x2 > x1 x2 + 1
Adunând inegalităţile (2.4.4) şi (2.4.5) obţinem
x1 + x2 + ... + xn > n.
Propoziţia 2.4.2 este demonstrată

Demonstraţia Teoremei 2.4.1. Deoarece
x1 x2 xn
· ··· =1
Gn Gn Gn
rezultă
x1 + x2 + · · · xn
≥n
Gn
ceea ce este echivalent cu x1 +x2n+···xn ≥ Gn sau An ≥ Gn . Egalitatea are loc numai
ı̂n cazul x1 = x2 = ... = xn = Gn = a. 2
Se pot demonstra inegalităţi ceva mai fine.
Propoziţia 2.4.3. Dacă x1 , x2 , ..., xn sunt numere pozitive şi
x1 + x2 + ... + xk
Ak = , Gk = (x1 , x2 , ..., xk )1/k , k = 1, 2, ..., n,
k
sunt mediile aritmetică şi geometrică ale numerelor x1 , ..., xk atunci
(2.4.6) 0 = A1 − G1 ≤ 2 (A2 − G2 ) ≤ 3 (A3 − G3 ) ≤ ... ≤ n (An − Gn ) .
şi
2 n−1 n
G1 G2 Gn−1 Gn
(2.4.7) 1= ≥ ≥ ... ≥ ≥
A1 A2 An−1 An
Demonstraţie. Este suficient să demonstrăm inegalitatea
(k − 1) (Ak−1 − Gk−1 ) ≤ k (Ak − Gk )
pentru k ≥ 2. Pentru aceasta considerăm funcţia
a1 + ... + ak−1 + x
f (x) = − (a1 ...ak−1 x)k
k
definită pentru x > 0. Derivata ei
1
a k−1
0 k−1 k
f (x) = 1− ,
k x
se anulează numai pentru x = ak−1 şi este negativă pentru 0 < x < Gk−1 şi pozitivă
pentru x > Gk−1 . Rezultă că x = Gk−1 este unicul punct de minim al funcţiei f pe
]0, ∞[ . În particular
f (ak ) ≥ f (Gk−1 )
Dar
f (ak ) = Ak − Gk
iar
an + ... + ak−1 + Gk−1 1
f (Gk−1 ) = − (a1 ...ak−1 Gk−1 ) k =
k
a1 + ... + ak1 + ak−1 k−1
= − Gk−1 = (Ak−1 − Gk−1 ) .
k k
Rezultă că inegalitatea (2.4.6) este adevărată.
Demonstrăm (2.4.7). Evident G1 /A1 = 1. Demonstrăm că

k−1 k
Gk−1 Gk
≥ , pentru k ≥ 2.
Ak−1 Ak
Explicitând obţinem:
x1 ...xk−1 x1 ...xk−1 xk
(2.4.8) x1 +...+xk−1 k−1
≥ x1 +...+xk−1 +xk k
k−1 k−1
sau echivalent
k
(k − 1) Ak−1 + xk
(2.4.9) ≥ Ak−1
k−1 xk .
k
k
Considerăm funcţia f (x) = (k−1)Akk−1 +xk − Ak−1
k−1 x,definită pentru x > 0.
Derivata ei k−1
0 (k − 1) Ak−1 + x
f (x) = − Ak−1k−1
k
are o unică rădăcină pozitivă x = Ak−1 care este unicul punct de minim al funcţiei
f (x) . Deoarece f (Ak−1 ) = 0 rezultă
f (xk ) ≥ 0
ceea ce este echivalent cu (2.4.9). 2
2.4.2. Inegalitatea lui Bernoulli.
Teorema 2.4.4. 1. Dacă 0 < α < 1 atunci
(2.4.10) (1 + x)α ≤ 1 + αx, ∀x ≥ −1
2. Dacă α > 1 atunci
(2.4.11) (1 + x)α ≥ 1 + αx, ∀x ≥ −1
Avem egal numai pentru x = 0.
Demonstraţie. Considerăm funcţia f (x) = (1 + α)α − αx − 1 definită pentru
x ∈ [−1, ∞[ . Derivata ei este
f 0 (x) = α [(1 + α)α − 1]
şi se anulează numai pentru x = 0. Dacă 0 < α < 1, atunci f 0 (x) > 0 pentru
x ∈ ]−1, 0[ şi f 0 (x) < 0 pentru x > 0, deci 0 este punct de maxim (şi unicul punct
de extrem) al funcţiei f. Rezultă
f (x) ≤ f (0)
ceea ce este echivalent cu (4.10) .
Dacă α > 1 atunci f 0 (x) < 0 pentru −1 < x < 0 şi f 0 (x) > 0 pentru x > 0, deci
x = 0 este punct de minim (şi unicul punct de extrem) pentru funcţia f. 2
Medii ponderate
Pentru α ∈ R, α 6= 0 notăm
α1
xα1 + ... + xαn

Mα =
n
unde x1 , ..., xn sunt numere reale pozitive.
Propoziţia 2.4.5. 1. Dacă 0 < α < β sau α < β < 0 atunci Mα ≤ Mβ .
2. Dacă α < 0 < β atunci Mα ≤ G ≤ Mβ şi
(2.4.12) lim Mα = G,
α→0
unde G = (x1 x2 . . . xn )1/n .

Demonstraţie. 1. Presupunem α < 0 < β. Notând y = 1 + x inegalitatea lui
Bernoulli (2.4.11) se scrie
(2.4.13) y γ ≥ 1 + γ (y − 1)
inegalitatea valabilă pentru γ > 1 şi y ≥ 0.
Rezultă β α β/α α
xk xk β xk
= ≥1+ −1
Mα Mα α Mα
pentru k = 1, ..., n. Prin adunare (pentru k = 1, 2, ..., n), obţinem
xβ1 + ... + xβn β xα1 + ... + xαn

≥n+ − n = n,
Mαβ α Mαα
deoarece xα1 + ... + xαn = n · Mαα . Rezultă
Mββ ≥ Mαβ
ceea ce este echivalent cu Mα ≤ Mβ .
Cazul α < β < 0 se tratează analog.
Fie acum α < 0 < β. Din inegalitatea
1xα1 + ... + xαn
(xα1 ...xαn ) n ≤
n
prin ridicare la puterea 1/α < 0 obţinem G ≥ Mα . Inegalitatea G ≤ Mβ se demon-
strează analog.
Limita (2.4.12) este de tipul 1∞ şi lăsăm calculul ei ca exerciţiu. 2

Consecinţa 2.4.6. (x1 + x2 + ... + xn ) x11 + x12 + ... + x1n ≥ n2 , pentru xk >
0, k = 1, ..., n.
Demonstraţie. Rezultă din inegalitatea
M−1 ≤ M1
Observaţie. Numărul
n
M−1 = 1 1
x1
+ ... + xn
se mai numeşte şi media armonică a numerelor x1 , ..., xn şi se notează şi cu Hn . Deci
pentru α = −1 şi β = 1, din punctul 2 al propoziţiei precedente, Propoziţia 2.4.5,
obţinem
(2.4.14) Hn ≤ Gn ≤ An
unde cu An , Gn am notat mediile aritmetică respectiv geometrică ale numerelor
pozitive x1 , x2 , ..., xn .
2.4.3. Inegalitatea lui Young.

Teorema 2.4.7. Fie a, b > 0 şi p.q ∈ R, p 6= 1.q 6= 1 cu
1 1
(2.4.15) + = 1.
p q
p q
1. Dacă p > 1 atunci a · b ≤ ap + bq
p bq
2. Dacă 0 < p < 1 atunci a · b ≤ ap + q
.
Demonstraţie. Fie 0 < p < 1. În inegalitatea lui Bernoulli ı̂n forma (2.4.13)
y α ≥ 1 + α (y − 1)
1 ap
luăm α = p
> 1 şi y = bq
. Obţinem
ap

a
≥1+ −1
bq/p bq
sau echivalent
a · bq ap

1 q
(2.4.16) q ≥ + 1− b
bp p p
q
de unde ţinând cont de (2.4.15) avem bq− p = b şi (2.4.16) devine
ap b q
ab ≥ + .
p q
Cazul p > 1 se tratează analog pornind de la inegalitatea
y α ≤ 1 + α (y − 1) ,
valabilă pentru 0 < α < 1 şi y > 0, luând ca şi mai sus α = 1
p
< 1 şi y = ap /bq . 2
2.4.4. Inegalitatea lui Hölder.

Teorema 2.4.8. Dacă a1 , ..., an , b1 , ..., bn sunt numere reale pozitive p > 1 şi
1 1
(2.4.17) + =1
p q
atunci
1 1
(2.4.18) a1 b1 + ... + an bn ≤ (ap1 + ... + apn ) p (bq1 + ... + bqn ) q
n
1q
Pn p 1/p
bqi
P
Demonstraţie. Notăm A = ( i=1 ai ) şi B = . Aplicând inegali-
i=1
tatea lui Young numerelor a0k = ak /A şi b0k = bk /B obţinem
ak b k apk bqk
≤ +
A·B pAp qB q
pentru k = 1, ..., n, de unde, prin ı̂nsumare şi ţinând cont şi de (2.4.17), rezultă
n n n
1 X 1 X p 1 X q 1 1
ak b k ≤ p
ak + q
bk = + = 1
A · B k=1 pA k=1 qB k=1 p q
adică
n
X
ak b k ≤ A · B
k=1
ceea ce este echivalent cu (2.4.18). 2
Consecinţa 2.4.9 (Inegalitatea lui Cauchy-Schwarz-Buniakowski).
Dacă a1 , ..., an , b1 , ..., bn sunt numere reale pozitive atunci
12 21
(2.4.19) a1 b1 + ... + an bn ≤ a21 + ... + a2n b21 + ... + b2n
Demonstraţie. Se ia p = 2 ı̂n (2.4.18). 2
2.4.5. Inegalitatea lui Minkowski.
Teorema 2.4.10. Dacă p ≥ 1 atunci
n
! p1 n
! p1 n
! p1
X X X
(2.4.20) |ai + bi |p ≤ |ai |p + |bi |p
i=1 i=1 i=1
oricare ar fi numerele reale a1 , ..., an , b1 , ..., bn .
Demonstraţie. Deoarece pentru p = 1 inegalitatea este evidentă putem pre-

supune p > 1 şi fie q > 1 dat de
1 1
(2.4.21) + = 1.
p q
Aplicând inegalitatea lui Hölder obţinem:

Xn Xn
p
|ai + bi | ≤ (|ai | + |bi |) |ai + bi |p−1 =
i=1 i=1
n
X n
X
p−1
= |ai | |ai + bi | + |bi | |ai + bi |p−1 ≤
H ölder
i=1 i=1
n
! p1 n
! 1q
X X
≤ |ai |p |ai + bi |(p−1)q +
i=1 i=1
n
! p1 n
! 1q
X X
+ |bi |p |ai + bi |(p−1)q .
i=1 i=1
Ţinând cont că (p − 1) q = p obţinem

n n
! 1q  n
! p1 n
! p1 
X X X X
(2.4.22) |ai + bi |p ≤ |ai + bi |p  |ai |p + |bi |p 
i=1 i=1 i=1 i=1
Deoarece 1 − 1
q
= 1
p
(cf. (2.4.21)), din (2.4.22) rezultă (2.4.20). 2
2.4.6. Inegalitatea lui Cebâşev. Demonstrăm mai ı̂ntâi o lemă. Pentru
două mulţimi {a1 , ..., an } şi {b1 , ..., bn } de numere reale şi o bijecţie (permutare)
σ : {1, 2, ..., n} → {1, 2, ..., n} notăm
(2.4.23) Sσ = a1 bσ(1) + a2 bσ(2) + ... + an bσ(n) .
Este adevărată
Lema 2.4.11. Dacă numerele ai , bi ∈ R verifică
(2.4.24) a1 ≤ a2 ≤ ... ≤ an ; b1 ≤ b2 ≤ ... ≤ bn
atunci
(2.4.25) a1 bn + a2 bn−1 + ... + an b1 ≤ Sσ ≤ a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn
pentru orice permutare σ a mulţimii {1, 2, ..., n} .
Demonstraţie. Pentru n = 2 inegalităţile (2.4.25) se reduc la
(2.4.26) a1 b 2 + a2 b 1 ≤ a1 b 1 + a2 b 2
ceea ce este echivalent cu
(a1 − a2 ) (b2 − b1 ) ≤ 0
inegalitate adevărată deoarece, din (2.4.24), a1 − a2 ≤ 0 şi b2 − b1 ≥ 0.
Fie acum σ o permutare a mulţimii {1, 2, ..., n} şi
Sσ = a1 bσ(1) + a2 bσ(2) + ... + an · bσ(n) .
Fie k, 0 ≤ k ≤ n − 1 primul indice pentru care σ (k + 1) 6= k + 1.
Sσ = a1 b1 + ... + ak bk + ak+1 bσ(k+1) + ... + an bσ(n) .
Deoarece σ este bijecţie rezultă k ≤ n − 2, σ (k + 1) > k + 1 şi existenţa unui

i > k + 1 astfel ı̂ncât σ (i) = k + 1. Ţinând cont de (2.4.24) obţinem
ak+1 bσ(k+1) + ai bk+1 ≤ ak+1 bσ(k+1) + ai bσ(k+1) .
Rezultă
Sσ ≤ a1 b1 + ... + ak bk + ak+1 bk+1 + ak+2 bϕ(k+2) + ... + an bϕ(n)
unde ϕ este permutarea mulţimii {k + 2, k + 3, ..., n} dată de

σ (j) pentru j 6= i, k + 2 ≤ j ≤ n,
ϕ (j) =
σ (k + 1) pentru j = i .
În continuare alegem k 0 ≥ k + 2 cel mai mic număr pentru care ϕ (k 0 ) 6= k 0

şi procedăm ca mai sus. Procedeul descris poate fi aplicat până când mai există
termeni ai bj cu i 6= j, deci până când obţinem suma
Sε = a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn
unde cu ε am notat permutarea identică a mulţimii {1, 2, ..., n} ceea ce demonstrează
a doua inegalitate (2.4.25).
Pentru a fi mai clari ilustrăm procedeul descris ı̂n cazul particular n = 5 pentru
suma
Sσ = a1 b1 + a2 b3 + a3 b5 + a4 b2 + a5 b4 .
Putem scrie aplicând la fiecare pas inegalitatea (2.4.26) termenilor subliniaţi
a1 b1 + a2 b3 + a3 b5 + a4 b2 + a5 b4 ≤
a1 b1 + a2 b2 + a3 b5 + a4 b3 + a5 b4 ≤
a1 b 1 + a2 b 2 + a3 b 3 + a4 b 5 + a5 b 4 ≤
a1 b 1 + a2 b 2 + a3 b 3 + a4 b 4 + a5 b 5 .
Prima inegalitate (2.4.25) se demonstrează analog. Fie
Sσ = a1 bn + a2 bn−1 + ... + ak bn−k+1 + ak+1 bσ(k+1) + ... + an bσ(n)
unde σ (k + 1) < n − k. Alegând i ∈ {1, 2, ..., n − k − 1} cu σ (i) = n − k rezultă,
tot din (2.4.24)
ak+1 bσ(k+1) + ai bn−k ≥ ak+1 bn−k + ai bσ(k+1)
şi procedeul poate fi aplicat până când se obţine aranjamentul dorit. 2
Teorema 2.4.12 (Inegalitatea lui Cebâsev). Dacă {a1 , ..., an } şi {b1 , ..., bn } sunt
două sisteme de câte n numere reale verificând
(2.4.27) a1 ≤ a2 ≤ ... ≤ an şi b1 ≤ b2 ≤ ... ≤ bn
atunci sunt adevărate inegalităţile
(2.4.28)
a) (a1 + a2 ... + an ) (b1 + b2 + ... + bn ) ≥ n (a1 bn + a2 bn−1 + ... + an b1 ) , şi
b) (a1 + a2 ... + an ) (b1 + b2 + ... + bn ) ≤ n (a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn ) .
Demonstraţie. Scriem
(a1 + a2 ... + an ) (b1 + b2 + ... + bn ) =
= a1 b1 + a1 b2 + ... + a1 bn−1 + a1 bn +
+ a2 b2 + a2 b3 + ... + a2 bn + a2 b1 +
(2.4.29) + a3 b3 + a3 b4 + ... + a3 bn + a3 b1 + a3 b2 +
···
+ an−1 bn−1 + an−1 bn + an−1 b1 + ... + an−1 bn−2 +
+ an bn + an b1 + an b2 + ... + an bn−1
Adunând pe coloane rezultă
(a1 + a2 ... + an ) (b1 + b2 + ... + bn ) = Sσ1 + Sσ2 + ... + Sσn ,
unde σi , i = 1, 2, ..., n, sunt permutări ale mulţimii {1, 2, ..., n} corespunzătoare
coloanelor din tabelul (2.4.29). Aplicând fiecăreia din sumele Sσi inegalităţile (2.4.25),
rezultă inegalităţile (2.4.28).
Ilustrăm din nou procedeul (2.4.29) ı̂n cazul n = 5.
(a1 + a2 + a3 + a4 + a5 ) (b1 + b2 + b3 + b4 + b5 ) =
= a1 b1 + a1 b2 + a1 b3 + a1 b4 + a1 b5 +
+a2 b2 + a2 b3 + a2 b4 + a2 b5 + a2 b1 +
+a3 b3 + a3 b4 + a3 b5 + a3 b1 + a3 b2 +
+a4 b4 + a4 b5 + a4 b1 + a4 b2 + a4 b3 +
+a5 b5 + a5 b1 + a5 b2 + a5 b3 + a5 b4.
Demonstraţie directă a inegalităţii (2.4.28).b).
Vom da o demonstraţie directă a inegalităţii (2.4.28).b) ı̂n cazul 0 < a1 ≤ · · · ≤
an şi 0 < b1 ≤ · · · ≤ bn . Scriem inegalitatea ı̂n forma
a1 b 1 + · · · + an b n 1
(2.4.30) ≥ (a1 + · · · + an ).
b1 + · · · + bn n
Notând
bi
αi = , i = 1, . . . , n,
b1 + · · · + bn
inegalitatea (2.4.30) devine
1
(2.4.31) α1 a1 + · · · + αn an ≥ (a1 + · · · + an ),
n
unde 0 < α1 ≤ · · · ≤ αn , α1 + · · · + αn = 1, şi 0 < a1 ≤ · · · ≤ an .
Demonstrăm prin inducţie. Pentru n = 1 inegalitatea este banală.
Presupunem inegalitatea adevărată pentru n şi o demonstrăm pentru n + 1.
Trebuie să arătăm că:
1
(2.4.32) α1 a1 + · · · + αn an + αn+1 an+1 ≥ (a1 + · · · + an + an+1 ),
n+1
unde 0 < α1 ≤ · · · ≤ αn+1 , α1 + · · · + αn+1 = 1, şi 0 < a1 ≤ · · · ≤ an+1 .
Folosind ipoteza de inducţie putem scrie:

α1 a1 + · · · + aαn an + aαn+1 an+1 =

α1 αn
= (α1 + · · · + αn ) a1 + · · · + an + αn+1 an+1
α1 + · · · + αn α1 + · · · + αn
α1 + · · · + αn
≥ (a1 + · · · + an ) + αn+1 an+1 .
n
Demonstraţia va fi ı̂ncheiată dacă arătăm că
α1 + · · · + αn 1
(2.4.33) (a1 + · · · + an ) + αn+1 an+1 ≥ (a1 + · · · + an+1 ).
n n+1
Ţinând cont că α1 +· · ·+αn = 1−αn+1 , după efectuarea unor calcule elementare,
inegalitatea (2.4.33) se transformă ı̂n inegalitatea echivalentă

(2.4.34) (n + 1)αn+1 − 1 nan+1 − (a1 + · · · + an ) ≥ 0.
Dacă αn+1 < 1/(n+1), atunci, ţinând cont de ordonarea numerelor αi , ar rezulta
α1 + · · · + αn + αn+1 ≤ (n + 1)αn+1 < 1,
ı̂n contradicţie cu ipoteza că suma lor este 1.
Deci αn+1 ≥ 1/(n + 1) ceea ce este echivalent cu (n + 1)αn+1 − 1 ≥ 0.
Analog a1 ≤ · · · ≤ an ≤ an+1 implică a1 + · · · + an ≤ nan+1 , de unde nan+1 −
(a1 + · · · + an ≥ 0. Rezultă că amândoi factorii din membrul stâng al relaţiei (2.4.34)
sunt nenegativi, deci inegalitatea este adevărată. 2
Aplicaţii ale inegalităţii lui Cebâsev
Inegalitatea lui Cebâsev este o inegalitate foarte importantă, cu numeroase
aplicaţii ı̂n diferite domenii ale matematicii, mai ales ı̂n teoria probabilităţilor.
Inegalităţi geometrice
Pentru un triunghi A, B, C cu laturile a, b, c. Folosim notaţiile uzuale: r =raza
cercului ı̂nscris, R = raza cercului circumscris, S aria, p = a+b+c2
= semiperimetrul,
ha = ı̂nălţimea corespunzătoare laturii a.
Propoziţia 2.4.13. Într-un triunghi sunt adevărate următoarele inegalităţi:

aA + bB + cC π
1. ≥ .
a+b+c 3
2. ha + hb + hc ≥ 9r.
a cos A + b cos B + c cos C 1
3. ≤ .
a+b+c 2

1 1 1 9
4. p + + ≥ .
a+b b+c c+a 4
Demonstraţie. (Indicaţie). Putem presupune 0 < a ≤ b ≤ c de unde rezultă
0 < A ≤ B ≤ C, cos A ≥ cos B ≥ cos C, ha ≤ hb ≤ hc . 2
2.5. ŞIRURI NUMERICE 101
Exerciţiul 4.14 Dacă a1 , a2 , ..., an sunt numere pozitive atunci este adevărată
inegalitatea
a1 ,a2 ,...,an
(a1 , a2 , ..., an ) n ≤ aa11 aa22 ...aann
Exerciţiul 4.15 Dacă ai , bi , ci , i = 1, 2, ..., n sunt trei mulţimi de numere reale
pozitive ordonate crescător, atunci
n
! n
! n
! n
1X 1X 1X 1X
ai bi ci ≤ ai b i c i
n i=1 n i=1 n i=1 n i=1
Exerciţiul 4.16 Dacă ai şi bi , i = 1, 2, ..., n sunt două mulţimi de numere reale
ordonate crescător şi numerele pozitive αi verifică α1 + ... + αn = n1 atunci
n
! n ! n
X X X
αi ai α i bi ≤ α i ai b i
i=1 i=1 i=1
1
Observaţie. Pentru α1 = α2 = ... = αn = n
se obţine (2.4.28).b).
2.5. Şiruri numerice

2.5.1. Şiruri recurente. O formulă de recurenţă liniară este o relaţie de forma
(2.5.1) xn+k = a1 xn+k−1 + a2 xn+k−2 + ... + ak xn
unde k este un număr natural fixat şi n = 0, 1, 2, ... . Presupunând cunoscuţi primii
k termeni x0 , x1 , ..., xk−1 , formula (2.5.1) determină ı̂n mod univoc un şir (xn )n≥0 .
În această secţiune vom considera şi şiruri are iau valori ı̂n mulţimea C a numerelor
complexe.
Următoarea proprietate este evidentă

(1) (p)
Propoziţia 2.5.1. Dacă şirurile xn , ..., xn verifică relaţia de
n∈Z + n∈Z+
recurenţă (2.5.1) şi c1 , ..., cp sunt numere reale sau complexe atunci şi şirul
(2.5.2) xn = c1 x(1) (p)
n + ... + cp xn , n ∈ Z+
verifică aceiaşi relaţie de recurenţă.

Vrem să determinăm forma generală a şirurilor verificând o relaţie de recurenţă
liniară de tipul (2.5.1). Pentru aceasta ataşăm relaţiei de recurenţă (2.5.1) ecuaţia
(2.5.3) tk = a1 tk−1 + a2 tk−2 + ... + ak
numită ecuaţie caracteristică.
Are loc următoarea teoremă
Teorema 2.5.2. Să presupunem că ecuaţia caracteristică (2.5.3) are rădăcinile
distincte t1 , t2 , ..., tm cu ordinele de multiplicitate α1 , α2 , ..., αm , αi ∈ N şi α1 + α2 +
... + αm = k. Atunci orice şir de forma
(2.5.4) xn = P1 (n) tn1 + ... + Pm (n) tnm , n ∈ Z+ ,
unde Pi este un polinom ı̂n n de grad αi −1, i = 1, ..., m, verifică relaţia de recurenţă
(2.5.1).
Reciproc, orice şir (xn )n∈Z+ care verifică relaţia de recurenţă (2.5.1) este de
forma (2.5.4), unde cei α1 + ... + αm = k coeficienţi ai polinoamelor P1 , ..., Pn se
determină ı̂n mod univoc din sistemul
(2.5.5) P1 (n) tn1 + ... + Pm (n) tnm = xn , n = 0, 1, ..., k − 1
În cazul când toate rădăcinile t1 , ..., tk ale ecuaţiei caracteristice (2.5.3) sunt
simple orice şir (xn )n∈Z+ care verifică relaţia de recurenţă (2.5.1) este de forma
(2.5.6) xn = c1 tn1 + ... + ck tnk , n ∈ Z+ ,
unde coeficienţii c1 , ..., ck se determină univoc din sistemul
(2.5.7) c1 tn1 + ... + ck tnk = xn , n = 0, 1, ..., k − 1
Demonstraţie. Pentru moment, vom demonstra teorema numai ı̂n cazul
rădăcinilor simple ale ecuaţiei caracteristice, urmând să tratăm ulterior cazul general
(Cap. 6, T. 6.2.8).
Presupunem deci că ecuaţia caracteristică (2.5.3) are toate rădăcinile t1 , ..., tk
simple şi arătăm că şirurile
x(i) n
n = ti , n ∈ Z+ , i = 1, ..., k,
verifică formula de recurenţă (2.5.1). Într-adevăr, ţinând cont de faptul că ti este
rădăcină a ecuaţiei (2.5.3) obţinem:
(i) (i)
a1 xn+k−1 + a2 xn+k−2 + ... + ak = a1 tin+k−1 + a2 tn+k−2
i + ... + ak =
n k−1 k−2

= ti a1 ti + a2 ti + ... + ak =
(i)
= tni tki = tin+k = xn+k

(i)
ceea ce arată că şirul xn verifică relaţia de recurenţă (2.5.1). Ţinând cont de
Propoziţia 2.5.1, rezultă că şirul (xn ) dat de (2.5.6) verifică relaţia de recurenţă
(2.5.1).
Reciproc, fie (xn ) un şir care verifică relaţia de recurenţă (2.5.1) şi fie
(2.5.8) yn = c1 tn1 + c2 tn2 + ... + ck tnk , n ∈ Z+
Din prima parte a demonstraţiei, rezult că şirul (yn ) verifică relaţia de recurenţă
(2.5.1) oricare ar fi numerele reale sau complexe c1 , c2 , ..., ck . Împunând condiţiile
(2.5.9) y n = xn , n = 0, 1, ..., k − 1
obţinem sistemul


 c1 + c2 + ... + ck = x0
 c1 t1 + c2 t2 + ... + ck tk = x1


(2.5.10) c1 t21 + c2 t22 + ... + ck t2k = x2


 ...
 c tk−1 + c tk−1 + ... + c tk−1 = x

1 1 2 2 k k k−1
Acesta este un sistem liniar de k ecuaţii cu k necunoscute c1 , ..., ck , al cărui

determinant
1 1 ... 1

t1 t2 ... tk

∆ = t21 t22 ... t2k
... ... ... ...
k−1 k−1
t1 t2 ... tk−1
k

este determinant Vandermonde
Y
∆ = Vk (t1 , t2 , ..., tk ) = (tj − ti ) 6= 0.
j>i
Rezultă că sistemul (2.5.10) are o soluţie unică (c01 , ..., c0k ) . Şirurile
yn0 = c01 tn1 + ... + c0k tnk , n ∈ Z+
şi (xn ) verifică relaţia de recurenţă (2.5.1) şi deoarece
yn0 = xn
pentru n = 0, 1, ..., k − 1, rezultă
xn = yn0
pentru orice n ∈ Z+ , deci şirul (xn ) este de forma (2.5.6), coeficienţii c1 , ..., ck deter-
minându-se ı̂n mod univoc din sistemul (2.5.7). 2
Observaţie. Presupunem că şirul (xn )n∈Z+ este un şir de numere reale verificând
relaţia de recurenţă (2.5.1), unde a1 , ..., ak sunt şi ele reale. Dacă ecuaţia caracter-
istică (2.5.3) are rădăcina complexă t1 multiplă de ordinul α1 atunci ea va admite şi
rădăcina t2 = t1 având ordinul de multiplicitate tot α1 . Scriind numerele t1 şi t2 ı̂n
formă trigonometrică
t1 = r1 (cos ϕ + i sin ϕ1 )
t2 = r1 (cos ϕ1 − i sin ϕ1 )
rezultă, ţinând cont de formula lui Moivre,
tn1 = r1n (cos n ϕ1 + i sin n ϕ1 )
tn2 = r1n (cos n ϕ1 − i sin n ϕ1 )
În expresia (2.5.4) a şirului (xn ) acestor două rădăcini le vor corespunde doi
termeni de forma
r1n [Q1 (n) cos n ϕ1 + Q2 (n) sin n ϕ1 ]
unde Q1 , Q2 sunt polinoame de grad α1 − 1.
De exemplu, dacă t1 este rădăcină simplă atunci scriind c1 = a1 + ib1 şi c2 =
c1 = a1 − ib1 obţinem
c1 tn1 + c2 tn2 = c1 r1n (cos n ϕ1 + i sin n ϕ1 ) + c2 r1n (cos n ϕ1 − i sin n ϕ1 ) =
= r1n (c1 + c2 ) cos n ϕ1 + i (c1 − c2 ) r1n sin n ϕ1 =
= r1n (2a1 cos n ϕ1 + 2b1 sin n ϕ1 ) .
2.5.2. Exemple şi aplicaţii.

1. Progresia geometrică
Pentru q, x0 ∈ C se consideră şirul recurent
(2.5.11) xn+1 = qxn , n ∈ Z+
Ecuaţia caracteristică este
t=q
deci termenul general al şirului (2.5.11) va fi de forma
xn = cq n , n ∈ Z+
Pentru n = 0 obţinem c = x0 , deci
(2.5.12) xn = x0 q n
2. Progresia aritmetică
Este un şir (xn )n∈Z+ verificând relaţia de recurenţă
xn + xn+2
(2.5.13) xn+1 = , n ∈ Z+
2
sau echivalent
(2.5.14) xn+2 = 2xn+1 − xn , n ∈ Z+
Dacă x0 , x1 sunt cunoscuţi atunci din relaţia (2.5.14) se determină succesiv toţi
termenii şirului (xn ). Relaţia (2.5.14) poate fi scrisă ı̂n forma echivalentă
(2.5.15) xn+2 − xn+1 = xn−1 − xn , n ∈ Z+
Notând r = x1 − x0 din (2.5.15) rezultă
(2.5.16) xn+1 = xn + r
ecuaţia caracteristică ı̂n acest caz
(2.5.17) t2 = 2t − 1
care are rădăcina dublă t1 = t2 = 1. Rezultă că termenul general va fi de forma
xn = (c1 n + c2 ) 1n
Pentru n = 0 şi n = 1 obţinem sistemul

c2 = x 0
c1 + c2 = x 1
Rezultă şi
c2 = x 0 c1 = x 1 − x 0 şi
xn = (x1 − x0 ) n + x0 = x0 + nr, n ∈ Z+
unde r = x1 − x0
3. Şirul lui Fibonacci
Este următorul şi recurent (fn )n∈Z+
(2.5.18) fn+2 = fn+1 + fn , n ∈ Z+
unde f0 = 0, f1 = 1.
Acest şir este inspirat din ı̂nmulţirea iepurilor ı̂ntr-un mod pe care ı̂l vom prezenta
pe scurt ı̂n cele ce urmează. Fibonacci, sau Leonardo da Pisa, matematician ital-
ian (circa 1200) pe lângă preocupările matematice avea şi calităţi de ı̂ntreprinzător.
Întrucât nici ı̂n Evul Mediu nu se prea putea trăi doar din studiul matematicii, pen-
tru realizarea unui venit suplimentar Fibonacci a pus bazele unei mici ı̂ntreprinderi
de creştere a iepurilor. A pornit modest, cu o pereche de iepuri, mascul şi femelă,
care ı̂nsă datorită calităţilor native excepţionale ale acestor vieţuitoare, ı̂n scurt timp
au sporit simţitor. Ca orice bun gospodar, după o perioadă de timp, şi anume n
luni, Fibonacci şi-a numărat iepurii şi a constatat cu stupoare, dar şi cu plăcută
surprindere, că numărul perechilor de iepuri adulţi era:
" √ !n √ !n #
1 1+ 5 1− 5
(2.5.19) fn = √ −
5 2 2
Bineı̂nţeles că matematicianul din el şi-a pus imediat ı̂ntrebarea: cum naiba s-a
ajuns la acest număr? Explicaţia (puţin schematizată şi idealizată ca ı̂n orice model
matematic) este următoarea: O pereche de iepuri adulţi dǎ naştere ı̂n fiecare lună
unei alte perechi de iepuri, mascul şi femelă, care la rândul ei devine adultă ı̂ntr-o
lună. Deci la momentul iniţial existau f0 = 0 perechi de iepuri iar ı̂n prima lună
f1 = 1. Notând cu fn numărul perechilor adulte de iepuri existente la ı̂nceputul
fiecărei luni rezultă că ı̂n prima lună exista o pereche (cumpărată) de iepuri adulţi,
deci f1 = 1. La ı̂nceputul lunii a doua existau o pereche de iepuri adulţi şi una de
pui, deci şi f2 = 1. La ı̂nceputul lunii a treia existau 2 perechi de iepuri adulţi şi una
de pui, deci f3 = 2, iar la ı̂nceputul lunii a patra 3 perechi de iepuri adulţi şi două
de pui. Se vede că numărul fn al perechilor de iepuri adulţi existente la ı̂nceputul
lunii n verifică relaţia de recurenţă (2.5.18).
Ecuaţia caracteristică ataşată acestei ecuaţii este
(2.5.20) t2 = t + 1
√ √
1+ 5
având rădăcinile t1 = 2
şi t2 = 1−2 5 . Termenul general al şirului (fn ) va fi
√ !n √ !n
1+ 5 1− 5
f n = c1 + c2 , n ∈ Z+
2 2

c1 √
+ c2 = 0 √
1+ 5
2
c1 + 1−2 5 c2 = 1
având soluţiile c1 = √15 şi c2 = − √15 , de unde rezultă valabilitatea formulei (2.5.19).
Rezultă că după un an dintr-o pereche de iepuri adulţi obţinem f13 = 233 perechi
de iepuri adulţi şi f12 = 144 perechi de pui, un fenomen demografic cu adevărat
impresionant. Pentru calculul beneficiului realizabil mai trebuie luate ı̂n considerare
cheltuielile de ı̂ntreţinere (hrană + adăpost) şi preţul de livrare către eventualii
cumpărători (dacă ı̂i putem găsi).
În afară de zootehnie (studiul ı̂nmulţirii iepurilor), şirul lui Fibonacci are aplicaţii
numeroase şi profunde ı̂n diverse domenii ale matematicii ca de exemplu teoria
numerelor, teoria aproximării (studiul complexităţii algoritmilor), criptografie, etc.
Cu titlu de exerciţiu lăsăm pe seama cititorului demonstrarea următoarelor for-
mule referitoare la şirul lui Fibonacci.
Exerciţiul 5.3
2
1. fn2 + fn+1 = f2n+1
2. fn fm + fn+1 fm+1 = fn+m+1
3. fn fn+1 − fn−1 fn = fn2
Se vede că relaţia 1 se obţine din relaţia 2 pentru m = n.

4. Suma termenilor unui şir recurent.
Fie (xn )n∈Z+ un şir verificând relaţia de recurenţă (2.5.1).
Formăm şirul
s 0 = x0
s 1 = x0 + x1
sn = x0 + x1 + ... + xn , n ∈ Z+
şi arătăm că el verifică relaţia de recurentă
(2.5.21) sn+k+1 = (1 + a1 ) sn+k + (a2 − a1 ) sn+k−1 + ... + (ak − ak−1 ) sn+1 − ak sn ,
pentru orice n ∈ Z+ .
Într-adevăr, ı̂nlocuind ı̂n relaţia
xn+k+1 = a1 xn+k + a2 xn+k−1 + ... + ak−1 xn+2 + ak xn+1
termenul xi cu si − si−1 pentru i = n + 1, n + 2, ..., n + k + 1 obţinem
sn+k+1 − sn+k = a1 (sn+k − sn+k−1 ) +
+a2 (sn+k−1 − sn+k−2 ) + ... + ak−1 (sn+2 − sn+1 ) + ak (sn+1 − sn )
relaţie echivalentă cu (2.5.21).
Aplicaţii
a) Suma termenilor unei progresii geometrice
Relaţia de recurenţă verificată de o progresie geometrică este
xn+1 = qxn , n ∈ Z+
Rezultă că suma
sn = x0 + x1 + ... + xn , n ∈ Z+
verifică relaţia de recurenţă
sn+2 = (1 + q) sn+1 − qsn
Ecuaţia caracteristică ataşată acestei relaţii de recurenţă este

(2.5.22) t2 = (1 + q) t − q
având rădăcinile t1 = 1 şi t2 = q. Presupunând q 6= 1 termenul general sn va fi dat
de
sn = c1 + c2 q n , n ∈ Z+

c1 + c2 = x 0
c1 + c2 q = x 0 + x 0 q
având soluţia c1 = x0 /1 − q şi c2 = x◦ q /q − 1. Obţinem formula cunoscută pentru
suma termenilor unei progresii geometrice
1 − q n+1
s n = x0 , n ∈ Z+
1−q
Pentru q = 1, xn = x0 , n ∈ Z+ şi sn = (n + 1) x0 . În acest caz ecuaţia (2.5.22)
are rădăcină dublă t1 = t2 = 1 deci termenul general va fi de forma
sn = (c1 + c2 n) 1n , n ∈ Z+
Din nou, luând n = 0 şi n = 1 obţinem sistemul
c1 = s 0 = x 0
c1 + c2 = s1 = 2x0
de unde rezultă c1 = c2 = x0 şi deci sn = (n + 1) x0 .
b) Suma termenilor unei progresii aritmetice
În acest caz relaţia de recurenţă verificată de termenii (xn ) ai unei progresii
artmetice este
xn+2 = 2xn+1 − xn , n ∈ Z+
Rezultă că şirul
sn = x0 + x1 + ... + xn , n ∈ Z+
verifică relaţia de recurenţă:
(2.5.23) sn+3 = 3sn+2 − 3sn+1 + sn , n ∈ Z+
Ecuaţia caracteristică ataşată este
t3 = 3t2 − 3t + 1 ⇐⇒ (t − 1)3 = 0
având rădăcina triplă t1 = t2 = t3 = 1. Termenul general al şirului (sn ) verificând
relaţia de recurenţă (2.5.23) va fi de forma
sn = c1 + c2 n + c3 n2 1n

(2.5.24)
Relaţia (2.5.24) poate fi scrisă ı̂n forma echivalentă
(2.5.25) sn = k1 + k2 n + k3 n (n − 1)
de unde pentru n = 0, 1, 2 obţinem


 k1 = x0
k1 + k2 = x0 + x1
k1 + 2k2 + 2k3 = x0 + x1 + x2

având soluţiile k1 = x0 , k2 = x1 , k3 = x2 −x
2
1
= x1 −x
2
0
.
Notând r = x1 − x0 se obţine formula cunoscută
(n + 1) (2x0 + nr)
sn =
2
sau ţinând cont că xn = x0 + nr
(n + 1) (x0 + xn )
sn =
2
c) Diferite sume pentru numerele lui Fibonacci (Exerciţii)
a) f0 + f1 + f2 + ... + fn = fn+2 − f2
b) f1 + f3 + ... + f2n−1 = f2n
(2.5.26) c) f0 + f2 + ... + f2n = f2n+1 − f1
d) f1 − f2 + f3 − f4 + ... + (−1)n+1 fn = (−1)n+1 fn−1 + f1
e) f12 + f22 + ... + fn2 = fn fn+1
2.5.3. Teoremele lui Toeplitz şi Stolz. Considerăm o matrice triunghiulară
infinită de numere reale.
a1,1
a2,1 a2,2
a3,1 a3,2 a3,3
(2.5.27)
··· ··· ···
an,1 an,2 an,3 · · · an,n
··· ··· ··· ··· ···
Teorema 2.5.3 (Toeplitz). Presupunem că matricea (2.5.27) verifică condiţiile
a) an,k ≥ 0 ∀n ∈ N, k = 1, 2, ..., n.
Pn
(2.5.28) b) an,k = 1 ∀n ∈ N
k=1
c) lim an,k → 0 ∀k ∈ N,
n→∞
Dacă (xn )n∈N este un şir de numere reale având limita x ∈ R atunci şi şirul
(2.5.29) yn = an,1 x1 + an,2 x2 + ... + an,n xn , n∈N
are limita x.
Demonstraţie. I. Presupunem x ∈ R, adică şirul (xn ) este convergent cu
limita x. Fie ε > 0 şi fie n0 ∈ N astfel ı̂ncât
(2.5.30) |xn − x| < ε/2
pentru orice n > n0 . Ţinând cont de condiţiile (2.5.28), a) şi b), putem scrie pentru
orice n > n0 :
n n
P P
an,k xk − x = an,k (xk − x) ≤

k=1 k=1
≤ an,1 |x1 − x| + an,2 |x2 − x| + ... + an,n0 |xn0 − x| + 2ε (an,n0 +1 + ... + an,n ) ≤
≤ an,1 |x1 − x| + an,2 |x2 − x| + ... + an,n0 |xn0 − x| + 2ε
Din (2.5.28).c)
lim (an,1 |x1 − x| + an,2 |x2 − x| + ... + an,n0 |xn0 − x|) = 0
n→∞
deci există un n1 ∈ N, n1 > n0 astfel ı̂ncât
ε
an,1 |x1 − x| + an,2 |x2 − x| + ... + an,n0 |xn0 − x| <
2
pentru orice n > n1 . Rezultă că
n
X ε ε
an,k xk − x < + = ε

2 2

k=1
pentru orice n > n1 .
II. Presupunem acum lim xn = ∞ şi fie a > 0. Va exista un n0 ∈ N astfel ı̂ncât
n→∞
(2.5.31) xn > 3a
pentru orice n > n0 . Deoarece, din (2.5.28).c),
lim (an,1 x1 + an,2 x2 + ... + an,n0 xn0 ) = 0
n→∞
şi
lim (an,1 + an,2 + ... + an,n0 ) = 0
n→∞
rezultă existenţa unui număr natural n1 > n0 astfel ı̂ncât
(2.5.32) |an,1 x1 + an,2 x2 + ... + an,n0 xn0 | < a
an,1 + an,2 + ... + an,n0 < 1/3
pentru orice n > n1 . Dar atunci, pentru orice n > n1 avem (ţinând cont de
(2.5.28).b), (2.5.31) şi (2.5.32),
an,1 x1 + ... + an,n0 xn0 + an,n0 +1 xn0+1 + ... + an,n xn ≥

≥ an,n0 +1 xn0 +1 + ... + an,n xn − |an,1 x1 + ... + an,n0 xn0 | >
> 3a (an,n0 +1 + ... + an,n ) − a = 3a − 3a (an,1 + an,2 + ... + an,n0 ) − a > a
ceea ce arată că lim yn = ∞.
n→∞
Cazul lim xn = −∞ se tratează analog, sau se reduce la cazul lim yn = ∞
n→∞
trecând la şirurile
x0n = −xn
yn0 = an,1 x01 + ... + an,n x0n = −yn .
Observaţii. 1. Condiţiile (2.5.28), b) şi c), spun de fapt că suma elementelor
de pe orice linie a matricei (2.5.27) este 1, iar limita fiecărui şir coloană este 0.
2. Se poate demonstra un rezultat ceva mai general şi anume
Teorema 2.5.4. Considerăm matricea (2.5.27) cu elemente numere reale (nu

neapărat nenegative) satisfăcând condiţiile
n
P
a) Şirul |an,k | este mărginit
k=1 n∈N
n
(2.5.33) b) lim
P
an,k = 1
n→∞ k=1
c) lim an,k = 0 pentru orice k ∈ N
n→∞
Atunci pentru orice şir (xn )n∈N de numere reale cu limita x ∈ R şirul
yn = an,1 x1 + ... + an,n xn , n ∈ N,
are tot limita x.
Demonstraţia acestei teoreme este similară cu demonstraţia Teoremei 2.5.3 şi o
omitem.
Un exemplu tipic de aplicare al Teoremei 2.5.3 este dat de:
Consecinţa 2.5.5 (Cesàro). Dacă şirul (xn )n∈N de numere reale are limita x
atunci şirul mediilor aritmetice
x1 + x2 + ... + xn
yn = , n∈N
n
are tot limita x.
O altă consecinţă importantă este teorema lui Stolz.
Teorema 2.5.6 (Stolz-Cesàro). Dacă (xn )n∈N şi (yn )n∈N sunt două şiruri de
numere reale verificând
a) (yn ) este un şir strict crescător de numere pozitive cu limita + ∞
(2.5.34) n+1 −xn
b) Există lim xyn+1 =l∈R
n→∞ −yn

atunci şirul xynn are limita l.
n∈N
Demonstraţie. Vrem să ne ı̂ncadrăm ı̂n condiţiile Teoremei 2.5.4.

Luăm x0 = 0 = y0 ,
yk − yk−1
(2.5.35) an,k = , k = 1, 2, ..., n.
yn
şi
xn − xn−1
Xn = , n∈N
yn − yn−1
Rezultă:
Yn =
y1 − y0 x1 − x0 y2 − y1 x2 − x1 yn − yn−1 xn − xn−1 xn
= · + · + ··· + · =
yn y1 − y0 yn y2 − y1 yn yn − yn−1 yn
Mai rămâne să arătăm că matricea {an,k : n ∈ N, k = 1, 2, ..., n} definită de (2.5.35)
verifică ipotezele Teoremei lui Toeplitz. Din (2.5.34).a) rezultă an,k > 0 şi lim an,k =
n→∞
0. Deoarece
y1 − y0 + y2 − y1 + · · · + yn − yn−1 yn
an,1 + an,2 + · · · + an,n = = =1
yn yn
rezultă că sunt verificate toate condiţiile (2.5.28). 2
Consecinţa 2.5.7.
x1 +···+xn
1. (Cesàro) Dacă lim xn = x ∈ R atunci lim n
= x.
n→∞ n→∞
2. (Cauchy) Dacă xn > 0 pentru orice n ∈ N şi lim xn = x, atunci
√ n→∞
şi lim n x1 x2 ...xn = x.
3. (Cauchy) Dacă xn > 0 pentru orice n ∈ N şi există lim xxn+1
n
= l din
√ n→∞
[0, ∞] , atunci există şi lim n xn = l.
n→∞
Demonstraţie. Afirmaţia 1 este Consecinţa 2.5.5.

Afirmaţia 2 rezultă din Afirmaţia 1 aplicată şirului yn = ln xn , n ∈ N.
Afirmaţia 3 rezultă din Afirmaţia 2 şi egalitatea
√
r
x1 x2 xn
n
xn = n ···
x0 x1 xn−1
unde am luat x0 = 1.
Exemple
k k +···+nk
1. lim 1 +2nk+1 = 1
k+1
, pentru orice k ∈ N.
n→∞ √
2. a) lim n n = 1.
n→∞
√
b) lim n n! = ∞.
√
n
n!
c) lim n
= 1e .
n→∞
Rezolvări. 1. Luăm xn = 1k + 2k + · · · + nk şi yn = nk+1 . Rezultă

xn+1 − xn (n + 1)k (n + 1)k 1 1
= = → 1
=
yn+1 − yn (n + 1)k+1 − nk 2
Cnk + Ck+1 k
nk−1 + · · · + Ck+1 n+1 (h→∞) Ck+1 k+1
xn 1
Rezultă lim = .
n→∞ yn k+1
√
xn+1 √
2.a) I. Fie xn = n, n ∈ N. Rezultă lim = 1 deci lim n n = lim n xn = 1
n→∞ xn √
n→∞ n→∞
II. Mai dăm o demonstraţie directă a egalităţii lim n n = 1. Pentru n > 1
√ √ n→∞
n
n > 1 deci n n = 1 + xn unde xn > 0. Rezultă că pentru n ≥ 2 avem
n = (1 + xn )n > Cn2 x2n
sau echivalent r
2
0 < xn <
n−1
√
de unde obţinem lim xn = 0 şi deci lim n n = lim (1 + xn ) = 1.
n→∞ n→∞
2.b). Deoarece lim ln n = +∞, aplicând Consecinţa 2.5.7.1, rezultă:

n→∞
√ ln 1 + ln 2 + · · · + ln n
ln n
n= →∞
n
deci şi √ √
n n
n! = eln n!
→∞
pentru n → ∞.
√
n
q
n!
2.c) Scriem = n nn!n şi considerăm şirul xn = nn!n , n ∈ N.
n
Deoarece
n
(n + 1)! nn

xn+1 n 1 1
n+1 ·
= = = 1
n →
xn (n + 1) n! n+1 1+ n e
aplicând Consecinţa 2.5.7.3 obţinem
√n
r
n! n n! √ 1
= n
= n xn →
n n e
Observaţie. Reciproca teoremei lui Stolz nu este adevărată ı̂n general, ı̂n sensul
că dacă (yn ) este un şir strict crescător de numere pozitive cu limita +∞ şi (xn )
este un şir de numere reale atunci din existenţa limitei lim xynn nu rezultă existenţa
n→∞
limitei lim xn+1 −xn .
n→∞ yn+1 −yn
Considerăm următorul exemplu:
xn = (−1)n şi yn = n, pentru n ∈ N
xn
Rezultă lim = 0 dar şirul
n→∞ yn
xn+1 − xn
= 2 · (−1)n+1 , n ∈ N,
yn+1 − yn
nu are limită.
Totuşi există un fel de reciprocă.
Propoziţia 2.5.8. Presupunem că (xn )n∈N şi (yn )n∈N sunt două şiruri de nu-
mere reale verificând condiţiile:
a) (yn ) este un şir strict crescător de numere pozitive cu limita + ∞;
(2.5.36)
yn
b)Există limita lim y n+1
= y ∈ [0, ∞[ \ {1} .
n→∞
În aceste ipoteze dacă există limita lim xn /yn = l ∈ R, atunci există şi limita
n→∞
xn+1 − xn
lim = l.
n→∞ yn+1 − yn
Demonstraţie. Într-adevăr
xn+1
xn+1 − xn yn+1
−xn
· yn
yn yn+1 l − ly
= yn → = l.
yn+1 − yn 1 − yn+1 1−y
2
2.5.4. Câteva şiruri clasice.

1. Şirul lui e
Propoziţia 2.5.9. Şirul
n
1
(2.5.37) en = 1+ ,n ∈ N
n
este strict crescător şi mărginit, 2 ≤ en < 4. Limita sa se notează cu e.
Avem e = 2, 71828182845904523536...
Demonstraţie. Dacă ı̂n inegalitatea dintre media aritmetică şi geometrică
√ x1 + x2 + ... + xn+1
n+1
x1 x2 ...xn+1 <
n+1
luăm x1 = x2 + ... + xn = a > 0 şi xn+1 = b > 0, obţinem inegalitatea
√
n+1 na + b
(2.5.38) an b < ,
n+1
valabilă pentru orice a, b > 0 cu a 6= b.
Inegalitatea
n n+1
1 1
1+ < 1+
n n+1
este echivalentă cu s n
n+1 1 n+2
1+ <
n n+1
1
care se obţine din (2.5.38) luând a = 1 + n
şi b = 1. Rezultă
en < en+1
deci şirul (en )n∈N este strict crescător.
Considerăm şirul n
1
xn = 1 − , n≥2
n
şi arătăm că şi el este strict crescător. Din nou, inegalitatea
n n+1
1 1
1− < 1−
n n+1
este echivalentă cu s n
n+1 1 n
1− <
n n+1
care se obţine din (2.5.38) luând a = 1 − n1 şi b = 1, n ≥ 2.
Deoarece n+1
1 1 1
1+ = n+1 =
n 1− 1 xn+1

n+1
rezultă că şirul

n+1
1
e0n= 1+ , n∈N
n
este strict descrescător şi evident,
n n+1
1 1
(2.5.39) en = 1 + < 1+ = e0n
n n
Rezultă (en ) strict crescător şi 2 = e1 ≤ en < e01 = 4 pentru orice n ∈ N, de unde
rezultă convergenţa şirului (en )n∈N . 2
n+1
Observaţie. Şirul e0n = 1 + n 1
, n ∈ N este strict descrescător şi e0n > e1 = 2

pentru orice n ∈ N, deci este şi el convergent către un număr e0 . Din
n+1 n n
0 1 1 1 1
en − en = 1 + − 1+ = 1+ · →e·0=0
n n n n
rezultă e0 = e, deci şirul (e0n )n∈N este strict crescător cu limita e.
De fapt, se vede direct că
1
e0n = en 1 + −−−−→ e .
n (n→∞)
2. Seria numărului e
Propoziţia 2.5.10. Este adevărată reprezentarea a
1 1 1
(2.5.40) e = 1 + + + ··· + + ···
1! 2! n!
ı̂n sensul că notând
1 1
(2.5.41) En = 1 + + · · · + , n ∈ N, E0 = 1,
1! n!
avem lim En = e.
n→∞
Demonstraţie. Dezvoltând en după formula binomului lui Newton obţinem

(pentru n ≥ 2):
(2.5.42)
n
1 1 1 1
1+ = 1 + Cn1 + Cn2 2 + · · · + Cnn n =
n n n n
1 n−1 1 (n − 1) (n − 2) 1 (n − 1) (n − 2) ... (n − k + 1)
=2+ + + · · · + +
2! n 3! n2 k nk−1
(n − 1) (n − 2) ... (2 − 1) 1 1 1
+ n−1
< 2 + + + ··· +
n 2! 3! n!
Deci
en < En
pentru orice n ≥ 2.
Şirul (En ) este strict crescător şi deoarece
k! > 2k−1
pentru k ≥ 3 obţinem
1 1 1 1 − 21n
(2.5.43) En < 1 + 1 + + 2 + · · · + n−1 = 1 + <3
2 2 2 1 − 12
Rezultă că există E = lim En şi deci en < En rezultă
n→∞
(2.5.44) e ≤ E.
Fie k ∈ N fixat. Ţinând cont de dezvoltarea (2.5.42) rezultă că
n
1 1 1 n−1 1 (n − 1) (n − 2)
1+ >1+ + + + ···+
n 1! 2! n 3! n2
(2.5.45)
1 (n − 1) (n − 2) ... (n − k + 1)
+
k! nk−1
pentru orice n > k. Din (2.5.45) pentru n → ∞ se obţine inegalitatea
(2.5.46) e ≥ Ek
valabilă pentru orice k ∈ N. Trecând ı̂n (2.5.46) la limită pentru k → ∞ obţinem
inegalitatea
e≥E
care ı̂mpreună cu (2.5.44) ne dă e = E. 2
Observaţii. 1. Din (2.5.43) rezultă en < En < 3 deci
2 < en < 3
pentru orice n ∈ N
2. Adoptând convenţia 0! = 1 putem scrie
n
X 1
En =
k=0
k!
şi
∞
X 1
e= ·
n=0
n!
3. Iraţionalitatea numărului e
Presupunem că e = mn
, unde m, n ∈ N. Scriem
1 1
(2.5.47) e = En + + + ···
(n + 1)! (n + 2)!
Deoarece
1 1 1 1 1
= ≤
(n + k)! n! (n + 1) (n + 2) ... (n + k) n! (n + k)k
rezultă
1 1 1 1 1
θn := + + ··· < + 2 + ··· = <1
n + 1 (n + 1) (n + 2) n + 1 (n + 1) n
pentru n ≥ 2. Prin urmare egalitatea (2.5.47) se scrie

m θn
= En + 0
n n
unde
(2.5.48) 0 < θn < 1.
Deoarece n!En ∈ N rezultă
θn = (n − 1)!m − n!En ∈ N
ı̂n contradicţie cu inegalitatea (2.5.48).
Observaţii. 1. De obicei ı̂n reprezentarea m/n a unui număr raţional nenul se
cere ca fracţia să fie ireductibilă, adică m şi n să fie prime ı̂ntre ele. Bineı̂nţeles că
putem cere acest lucru şi ı̂n reprezentarea lui e ca număr raţional, dar demonstraţia
dată iraţionalităţii sale nu foloseşte această ipoteză.
2. Se poate arăta mai mult, şi anume că e este un număr transcendent, adică
nu există nici un polinom nenul cu coeficienţi ı̂ntregi f ∈ Z [x] având ca rădăcină
numărul e. Numerele reale care sunt soluţii ale unei ecuaţii √ f (x) = 0 cu f ∈ Z [x] ,
gr f ≥ 1, se numesc numere algebrice. De exemplu, 2 este iraţional dar este
algebric, el verificând ecuaţia
x2 − 2 = 0.
Deoarece orice număr raţional q = m n
verifică ecuaţia
nx − m = 0.
rezultă că numerele transcendente sunt iraţionale.
Evident că ı̂n definiţiile date mai sus condiţia f ∈ Z [x] poate fi ı̂nlocuită cu
condiţia f ∈ Q [x] .
2.5.5. Constanta lui Euler.
Propoziţia 2.5.11. Şirul
1 1
(2.5.49) cn = 1 + + · · · + − ln n, n ∈ N,
2 n
este strict descrescător şi mărginit, 0 < cn ≤ 1, n ∈ N, deci convergent.
Vom ı̂ncepe cu demonstrarea unor inegalităţi utile
Lema 2.5.12. Sunt adevărate inegalităţile
1 1
(2.5.50) < ln (k + 1) − ln k < , k∈N
k+1 k
1 1
(2.5.51) 1+ + · · · + > ln (n + 1) , n ∈ N.
2 n
Demonstraţie. Aplicând funcţiei f (x) = ln x Teorema lui Lagrange pe inter-
valul [k, k + 1] rezultă existenţa unui ξk , k < ξk < k + 1, astfel ı̂ncât
1
ln (k + 1) − ln k =
ξk
Deoarece
1 1 1
k < ξk < k + 1 ⇒ < <
k+1 ξk k
rezultă
1 1
< ln (k + 1) − ln k <
k+1 k
adică inegalităţile (2.5.50).
1
Scriind inegalitatea ln (k + 1) − ln k < k
pentru k = 1, 2, ..., n obţinem
ln 2 − ln 1 < 1
1
ln 3 − ln 2 <
2
...
1
ln (n + 1) − ln n >
n
de unde prin adunare obţinem (2.5.51).
Demonstraţia Propoziţiei 2.5.11.
Din (2.5.51) obţinem
1 1
cn = 1 + + · · · + − ln n > ln (n + 1) − ln n > 0.
2 n
De asemenea, ţinând cont de prima din inegalităţile (2.5.50) pentru k = n
obţinem:
1
cn+1 − cn = − ln (n + 1) + ln n < 0
n+1
Deci şirul (cn ) este strict descrescător şi mărginit
0 < cn ≤ c1 = 1,
pentru orice n ∈ N. 2
Definiţie. Limita şirului cn = 1+ 12 +· · ·+ n1 −ln n se notează cu c şi se numeşte
constanta lui Euler.2 Se arată că
c∼ = 0, 57721566490...
Constanta lui Euler intervine ı̂n numeroase probleme de analiză matematică. Nu
se ştie nici măcar dacă c este un număr raţional sau iraţional.
2.5.6. Seria armonică şi seria armonică alternată.
Propoziţia 2.5.13. Sunt adevărate următoarele egalităţi

1 1
(2.5.52) lim 1 + + · · · + = +∞
n→∞ 2 n
!
1 1 1 (−1)n+1
(2.5.53) lim 1 − + − + · · · + = ln 2
n→∞ 2 3 n n
2O altă notaţie este γ.
Demonstraţie. Formula (2.5.52) rezultă din inegalitatea (2.5.51). Pentru a

demonstra (2.5.53) notăm
1 1 1 (−1)n+1
sn = 1 − + − + · · · + , n ∈ N.
2 3 4 n
Atunci
1 1 1 1 1
s2n = 1 − + − + · · · + n−1 − =
2 3 4 2
2n
1 1 1 1 1 1
= 1 + + + ··· + −2 + + ··· + =
2 3 2n 2 4 2n

1 1 1 1 1
= 1 + + + ··· + − ln 2n − 1 + + · · · + − ln n + ln 2n − ln n =
2 3 2n 2 n
= c2n − cn + ln 2 → c − c + ln 2 = ln 2
pentru n → ∞.
Deoarece
1
s2n+1 = s2 + → ln 2
2n + 1
pentru n → ∞ rezultă
lim sn = ln 2.
n→∞
Propoziţia este demonstrată. 2
∞
1
P
Observaţie. Seria n
se numeşte seria armonică şi egalitatea (2.5.52) spune
n=1
că ea este divergentă.
∞
P (−1)n+1
Seria n
se numeşte seria armonică alternată şi egalitatea (2.5.53) ne
n=1
spune că ea este convergentă şi are suma ln 2 .
2.5.7. Media aritmetico-geometrică a două numere. Formula lui Gauss.
Considerăm două numere reale pozitive distincte a, b > 0 şi formăm mediile lor ar-
itmetică şi geometrică
√ a+b
a1 = ab b1 = .
2
Rezultă
a1 < b1
Procedând analog cu numerele a1 , b1 considerăm din nou mediile aritmetică şi
geometrică ale acestor numere.
p a1 + b 1
a2 = a1 b1 b2 =
2
Rezultă
a1 < a2 < b2 < b1 .
Prin recurenţă construim şirurile (an ) şi (bn ) verificând
p an + b n
an+1 = an bn şi bn+1 = , n ∈ N.
2
Prin inducţie matematică rezultă că (an ) este strict crescător, (bn ) este strict de-
screscător şi pentru orice n ≥ 2 avem
a1 < an < an+1 < bn+1 < bn < b1
Rezultă că cele două şiruri sunt convergente. Notând
α = lim an şi β = lim bn
şi trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă
an + b n
bn+1 =
2
obţinem
α+β
β=
2
de unde rezultă α = β.
Limita comună a celor două şiruri se numeşte media lor aritmetică-geometrică
şi se notează cu simbolul µ (a, b) . Rezultă
√ a+b
ab < µ (a, b) < .
2
Formula lui Gauss
G. F. Gauss a stabilit o relaţie remarcabilă ı̂ntre media aritmetico-geometrică a
două numere a, b şi următoarea integrală
Z π/2
dt
(2.5.54) I (a, b) = √ 2
0 a sin t + b2 cos2 t
2
Presupunem 0 < a < b. Intenţionăm să efectuăm următoarea schimbare de

variabilă
2b sin u
(2.5.55) sin t = .
(b + a) + (b − a) sin2 n
Considerăm funcţia
2bx
g (x) = , x∈R
(b + a) + (b − a) x2
Ea are derivata
(b + a) − (b − a) x2
(2.5.56) g 0 (x) = 2b
[(b + a) + (b − a) x2 ]2
q
cu rădăcinile x1,2 = ± b+a
b−a
. Deoarece b+a
b−a
=1+ 2a
b−a
> 1, rezultă g 0 (x) > 0 pentru
orice x ∈ [−1, 1] , deci funcţia
2b
ϕ (u) = g (sin u) =
(b + a) + (b − a) sin2 u
este strict crescătoare pe [−π/2, π/2] şi ı̂n particular pe [0, π/2] şi ϕ (0) = 0,
ϕ (π/2) = 1. Rezultă
2b sin u
(2.5.57) t = arcsin
(b + a) + (b − a) sin2 u
şi
1
(2.5.58) dt = p · ϕ0 (n) du
1 − ϕ2 (u)
Deoarece ϕ0 (u) = g 0 (sin u) cos u, rezultă
(b + a) − (b − a) sin2 u
(2.5.59) ϕ0 (u) = 2b 2 cos u.
(b + a) + (b − a) sin2 u
Calculăm
2
2
− 4b2 sin2 u

2 (b + a) + (b − a) sin u
(2.5.60) 1 − ϕ (u) = 2
(b + a) + (b − a) sin2 u

Deoarece
(b + a) + (b − a) sin2 u = (b + a) cos2 u + sin2 u + (b − a) sin2 u =

= (b + a) cos2 u + 2b sin2 u
rezultă
2
(b + a) + (b − a) sin2 u − 4b2 sin2 u =

2
= (b + a) cos2 u + 2b sin2 n − 4b2 sin2 n

= (b + a)2 cos4 u + 4b (b + a) sin2 u cos2 u + 4b2 sin4 u − 4b2 sin2 u

= (b + a)2 cos4 u + 4ab sin2 u cos2
u + 4b2 sin2 u cos2 u + sin2 u − 1
= (a + b)2 cos2 u + 4ab sin2 u cos2 u.

Rezultă
(b + a)2 cos2 u + 4ab sin2 u cos2 u

2
1 − ϕ (u) = 2 ,
(b + a) + (b − a) sin2 u

şi, prin urmare,

(b + a) + (b − a) sin2 u (b + a) − (b − a) sin2 u
dt = q · 2b 2 cos udu ,
cos n 4ab sin2 u + (b + a)2 cos2 u (b + a) + (b − a) sin2 u
adică
(b + a) + (b − a) sin2 n 2bdu
(2.5.61) dt = 2 ·q .
(b + a) + (b − a) sin n 2 2 2
4ab sin n + (b + a) cos n
Calculăm acum expresia a2 sin2 t + b2 cos2 t. Deoarece

cos2 t = 1 − sin2 t = 1 − ϕ2 (u)
din (2.5.54) şi (2.5.60) obţinem

a2 sin2 t + b2 cos2 t =
2
4a2 sin2 u + [(b + a) + (b − a) ain2 u] − 4b2 sin2 u
= b2 2
(b + a) + (b − a) sin2 u

(2.5.62)
2
2
2 (b + a) − (b − a) sin u
=b 2 ·
(b + a) + (b − a) sin2 u
Ţinând cont de (2.5.61) şi (2.5.62) obţinem
Z π/2 Z π/2
dt du
√ = q ·
0 a2 sin2 t + b2 cos2 t 0 2
ab sin u + b+a 2

2
cos u 2
√
Notând a1 = ab şi b1 = b+a
2
, egalitatea de mai sus se scrie
Z π/2 Z π/2
dt du
√ 2
= p 2
,
0
2 2
a sin t + b cos t2
0 a1 sin u + b21 cos2 u
2
adică
I (a, b) = I (a1 , b1 ) .
Notând
p b n + an
(2.5.63) an+1 = an b n şi bn+1 = ,
2
şi aplicând metoda inducţiei matematice rezultă
(2.5.64) I (a, b) = I (an , bn ) , n∈N.
Deoarece an < bn pentru orice n ∈ N, rezultă
a2n < a2n sin2 t + b2n cos2 t < b2n
şi prin urmare
1 1 1
<p <
bn a2n sin2 t + b2n cos2 t an
de unde obţinem
Z π/2
π dt π
< p <
2bn 0
2
a2n sin t + b2n cos2 t 2an
Ţinând cont de egalitatea (2.5.64) obţinem
π π
(2.5.65) < I (a, b) <
2bn 2an
După cum am văzut
lim an = lim bn = µ (a, b)
n→∞ n→∞
unde µ (a, b) este media-aritmetică geometrică a numerelor a, b.

Trecând la limită ı̂n inegalităţile (2.5.65) obţinem formula remarcabilă

π
(2.5.66) I (a, b) =
2µ (a, b)
numită formula lui Gauss.
Comentariu. Integrala I (a, b) apare ı̂n teoria integralelor eliptice care sunt
integrale de forma
Z
dx
I1 = p ,
(1 − x2 ) (1 − k 2 x2 )
x2 dx
Z
I2 = p
(1 − x2 ) (1 − k 2 x2 )
şi Z
dx
I3 = q p
(1 + kx2 ) (1 − x2 ) (1 − k 2 x2 )
unde 0 < k < 1. Liouville a arătat că aceste integrale nu pot fi calculate prin
cuadraturi iar Legendre le-a numit integrale eliptice de genul 1, 2 şi respectiv 3.
Ele pot fi considerate ı̂n domeniul complex şi conduc la introducerea unei noi clase
de funcţii numite funcţii eliptice, având numeroase aplicaţii ı̂n diverse domenii ale
matematicii şi mecanicii.
Efectuând ı̂n prima integrală schimbarea de variabilă
x = sin t
ea devine Z
dt
I1 = p .
1 − k 2 sin2 t
Integrala considerată de noi se poate scrie
Z π/2
1 π/2
Z
dt dt
I (a, b) = p = q
0 a2n sin2 t + b2n cos2 t b 0 2
1 − b b−a
2
sin2 t
2
√
2 2
deci este o integrală eliptică de genul 1 cu k = b b−a .
Există o clasă importantă de integrale de funcţii iraţionale al căror calcul se re-
duce la calculul celor trei integrale considerate I1 , I2 , I3 . Pentru detalii suplimentare
recomandăm secţiunile 193 şi 305 din volumul II al tratatului lui G. M. Fihtenholţ
(1964).
Obseravţii. 1. Să studiem acum cazul unor şiruri obţinute prin calcularea
succesivă a mediilor aritmetice şi armonice a două numere.
Pentru două numere distincte a, b > 0 considerăm şirurile
2ab a+b
(2.5.67) a1 = , b1 = ,
a+b 2
şi
2an bn an + b n
(2.5.68) an+1 = , bn+1 = ,
an + b n 2
pentru n ∈ N. Se ştie că

a1 < b1
şi
a1 < an < an+1 < bn+1 < bn < b1
pentru n ≥ 2.
Rezultă că şirurile (an ) şi (bn ) sunt convergente şi să notăm cu α, respectiv β,
limitele lor. Ca şi pentru media aritmetico-geometrică, din egalitatea
an + b n
bn+1 =
2
prin trecere la limită obţinem
α+β
β= ⇐⇒ α = β.
2
Deci cele două şiruri (an ) (bn ) au aceiaşi limită v (a, b) pe care tot prin analogie
cu media aritmetico-geometrică o numim medie aritmetico-armonică. Să notăm
c = v (a, b) .
Din (2.5.67) şi (2.5.68)
an+1 bn+1 = an bn = ... = a1 b1 = ab ,
adică
an+1 bn+1 = ab ,
de unde prin trecere la limită obţinem c2 = ab adică
√
v (a, b) = c = ab.
Prin urmare nu obţinem nimic nou.
2. În fine, să vedem ce ar putea fi media armonico-geometrică a numerelor
a, b > 0, a 6= b, pe care o notăm cu γ (a, b)
2ab √
(2.5.69) a1 = , b1 = ab ,
a+b
şi
2an bn p
(2.5.70) an+1 = , bn+1 = an bn .
an + b n
Rezultă
a1 < an < an+1 < bn+1 < bn < b1 ,
pentru orice n ≥ 2, deci şirurile (an ) şi (bn ) sunt convergente.
Notând cu α şi respectiv β limitele, din a doua egalitatea (2.5.70) rezultă
p
β = αβ
de unde obţinem α = β = c. Nu ştim dacă există vreo relaţie ı̂ntre γ (a, b) şi vreuna
dintre mediile considerate sau cu vreo integrală şi nici Gauss nu ne mai poate ajuta
ı̂n această chestiune.
Putem doar afirma că are loc inegalitatea
2ab √
< γ (a, b) < ab.
a+b
(Calculele de mai sus ne arată că este destul de periculos să te joci de-a Gauss –
puţine şanse să mai găseşti ceva serios de făcut pe unde a trecut el. La fel cu Euler.)
2.5.8. Şirul lui Lalescu. Este vorba despre următorul şir:
p √
n
(2.5.71) Ln = n+1 (n + 1)! − n!
Fie
p
n+1
(n + 1)! Ln
(2.5.72) xn := √
n
−1= √
n
n! n!
Deoarece √
n
n! 1
=
lim
n
n→∞ e
rezultă p p
n+1 n+1
(n + 1)! (n + 1)! n n + 1
lim √
n
= lim √n
=1
n! n+1 n! n
deci xn → 0 pentru n → ∞. Folosind limita
ln (1 + x)
lim =1
x→0 x
rezultă
ln (1 + xn )
lim =1
n→∞ xn
deci şi
xn
lim = 1.
n→∞ ln (1 + xn )
Din (2.5.72)
√
n xn √
n
Ln = xn n! = n! ln (1 + xn ) .
ln (1 + xn )
Deoarece
n+1
p 1
(n + 1)! n + 1 n+1
1 + xn = √n
√
n
n! n!
rezultă √
n
xn n! n+1 1 1
Ln = ln √ n
→ 1 · · ln e =
ln (1 + xn ) n + 1 n! e e
Observaţii 1. Această soluţie a fost comunicată autorului de studentul Ovidiu
Marius Ban ı̂n anul universitar 1994/95. Alte soluţii se găsesc ı̂n culegerea ”Şiruri”
de D.M. Bătineţu (1979), p.518, şi ı̂n alte culegeri. Soluţii au dat şi Al. Lupaş,
Gazeta Matematică 8 (1976) p.281-286 şi A. Vernescu şi A. Rădulescu-Banu, Gazeta
Matematică, pp. 53-54.
2. Traian Lalescu a dat o rezolvare incorectă a acestei probleme folosind reciproca
teoremei lui Stolz:
√ p √
n
n! 1 n+1
(n + 1)! − n n! 1
lim = ⇒ lim = .
n e (n + 1) − n e
yn
Reciproca (Propoziţia 2.5.8) nu este aplicabilă deoarece ı̂n cazul nostru lim yn+1 =
n
lim n+1 = 1.
Traian Lalescu a fost un matematician cu numeroase rezultate importante ı̂n
matematică, fiind şi autorul primului tratat de ecuaţii integrale, publicat la Paris ı̂n
anul 1912.
T. Lalesco, Introduction à la théorie des équations intégrales. Avec une préface

de É. Picard, A. Hermann et Fils, Paris, 1912.
Această mică inadvertenţă nu ı̂i ştirbeşte deloc prestigiul şi ı̂n nici un caz nu
poate fi invocată ca scuză pentru eventualele noastre greşeli: ”Dacă şi Lalescu a
greşit!” S-ar putea spune că din greşelile noastre ı̂nvăţăm, iar din greşelile altora
scriem articole ştiinţifice şi facem carieră academică.
2.5.9. O problemă a lui Tiberiu Popoviciu. Problema: Fie P ∈ R [x] un

polinom de grad k astfel ı̂ncât f (x) > 0, pentru orice x ∈ R, şi
P (1) + P (2) + ... + P (n) p
An = şi Gn = n P (1) P (2) ...P (n), n ∈ N.
n
Atunci
An ek
lim = .
n→∞ Gn k+1
Rezolvare. Fie P (x) = a0 xk + a1 xk−1 + ... + ak cu k ∈ N. Din condiţia f (x) > 0
pentru orice x ∈ R rezultă a0 > 0 şi k par.
Notăm
Sn,k = 1 + 2k + ... + nk , n ∈ N.
Se ştie că
Sn,k 1
lim k+1
= ,
n k+1
deci
P (1) + P (2) + ... + P (n) Sn,k a1 Sn,k−1 ak n a0
k+1
= a0 k+1 + k
+ ... + k → ,
n n n n n n k+1
şi, prin urmare,
An a0
(2.5.73) lim
= .
n→∞ nk k+1
Ne ocupăm acum de Gn . Deoarece
P (n)
lim ln = ln a0
n→∞ nk
aplicând proprietatea lui Cesàro (Consecinţa 2.5.5) rezultă

1 P (1) P (2) P (n)
lim ln k + ln k + ... + ln k = ln a0 .
n→∞ n 1 2 n
Dar

1 P (1) P (2) P (n) 1 P (1) P (2) ...P (n)
xn := ln k + ln k + ... + ln k = ln
n 1 2 n n (n!)k
" k #
an n An Gn
= ln √ k = ln √ .
n
n
n! nk An
n!
√
n
n!
Ţinând cont de (2.5.73) şi de lim n
= 1e , obţinem
Gn n An k+1
ln = xn − k ln √
n
− ln k → ln a0 + ln (k + 1) = ln k .
An n! n (n→∞) e
Rezultă
Gn k+1 An ek
lim = ⇐⇒ lim = .
n→∞ An ek n→∞ Gn k+1
CAPITOLUL 3
Serii numerice
3.1. Noţiunea de serie. Criteriul general al lui Cauchy

Teoria seriilor ı̂ncearcă să transpună la sume infinite proprietăţi ale sumelor
finite. Vom vedea că unele proprietăţi ale sumelor finite se transpun automat la cele
infinite pe când altele numai ı̂n prezenţa unor condiţii suplimentare.
Definiţie. Numim serie o pereche de şiruri (xn )n∈N , (Sn )n∈N unde (xn ) este
un şir de numere reale căruia i se ataşează şirul
(3.1.1) Sn = x1 + x2 + ... + xn , n∈N
numit şirul sumelor parţiale. O serie va fi notată printr-unul din simbolurile:
∞
X X
xn , xn , x1 + x2 + ... sau x1 + x2 + ... + xn + ...
n=1
iar numerele x1 , x2 , ... le vom numi termenii seriei. Pentru xn folosim denumirea de
termen general.
Dacă şirul (SnP
) al sumelor parţiale este convergent către un număr real S atunci
spunem că seria xn este convergentă şi are suma S.
∞
X
(3.1.2) S= xn
n=1
P
O serie xn care nu estePconvergentă se numeşte divergentă.
∞
Observaţie. Simbolul n=1 xn va fi folosit ı̂n două sensuri:
1. Pentru a desemna o serie arbitrară, ı̂n sensul unei perechi (xn ) , (Sn ) de şiruri
legate prin relaţia (3.1.1).
2. Pentru a desemna suma acestei serii ı̂n cazul convergenţei. Deci ı̂n acest caz
el are o dublă semnificaţie reprezentând ı̂n acelaş timp seria (xn ) , (Sn ) precum şi
suma ei S.
3.1.1. Criteriul general al lui Cauchy de convergenţă. Convergenţă şi

convergenţă absolută. Exemple.
Teorema 3.1.1. Seria ∞
P
n=1 xn este convergentă dacă şi numai dacă este adevărată
afirmaţia
(3.1.3) ∀ε > 0 ∃nε a.ı̂ ∀n ≥ nε ∀k ∈ N |xn+1 + xn+2 + ... + xn+k | < ε .
Demonstraţie. Conform Consecinţei 2.2.19, din Cap. 2, şirul (Sn ) este conver-
gent dacă şi numai dacă este fundamental. Scriem faptul că (Sn ) este fundamental
127
128 3. SERII NUMERICE
ı̂n forma (2.2.23), Cap. 2, adică

(3.1.4) ∀ε > 0 ∃nε a.ı̂ ∀n ≥ nε ∀k ∈ N |Sn+k − Sn | < ε.
Deoarece Sn+k − Sn = xn+1 + xn+2 + ... + xn+k , teorema este demonstrată. 2
P
Consecinţa 3.1.2. (O condiţie necesară de convergenţă) Dacă seria xn este
convergentă atunci termenul ei general tinde la 0, adică
(3.1.5) lim xn = 0
n→∞
Demonstraţie. Luând k = 1 ı̂n (1.3) obţinem

∀ε > 0 ∃nε a.ı̂ ∀n ≥ nε |xn+1 | < ε
ceea ce este echivalent cu lim xn = 0. 2
n→∞
Definiţie. Spunem că o serie este absolut convergentă dacă este convergentă
∞
P
seria |xn | .
n=1
Consecinţa 3.1.3. O serie absolut convergentă este convergentă.

P∞
Demonstraţie. Deoarece |xn | este convergentă, din criteriul general al lui
n=1
Cauchy (necesitatea) rezultă
(3.1.6) ∀ε > 0 ∃nε a.ı̂ ∀n ≥ nε ∀k ∈ N |xn+1 | + |xn+2 | + ... + |xn+k | < ε.
∞
P
Deoarece |xn+1 | + |xn+2 | + ... + |xn+k | < ε, rezultă că şi seria |xn | verifică
n=1
(3.1.3), deci este convergentă. 2
Exemple de serii.
Vom studia convergenţa câtorva serii clasice
∞
q n converge pentru |q| < 1 şi are
P
Propoziţia 3.1.4. 1. Seria geometrică
n=0
suma
1
(3.1.7) = 1 + q + q 2 + ... + q n ...
1−q
Pentru |q| ≥ 1 este divergentă.
2. Seria armonică generalizatǎ ∞ 1
P
n=1 nα este convergentă pentru α > 1 şi diver-
gentă pentru α ≤ 1.
∞
P (−1)n+1
3. Seria armonică alternată n
este convergentă şi are suma ln 2
n=1
1 1 1 (−1)n+1
(3.1.8) ln 2 = 1 − + − + ... + + ...
2 3 4 n
∞
1
P
4. Seria n ln n
este divergentă.
n=2
∞
1
P
5. Seria n lnα n
este: a) convergentă pentru α > 1
n=2
3.1. SERII. CRITERIUL LUI CAUCHY 129
b) divergentǎ pentru α ≤ 1
Demonstraţii. 1. Pentru q 6= 1 avem
1 − qn 1
Sn = 1 + q + q 2 + ... + q n−1 = →
1−q 1−q
pentru |q| < 1.
Pentru |q| ≥ 1 termenul general (q n−1 )n∈N nu tinde la 0, deci seria nu este
convergentă.
2. Pentru α = 1 obţinem seria armonică
1 1
1 + + ... + ...
2 n
a cărei divergenţă a fost demonstrată ı̂n Cap. 2, Propoziţia 2.5.13.
Dacă α ≤ 1 atunci din nα ≤ n rezultă
1 1 1 1
1 + + ... + ≤ 1 + α + ... + α
2 n 2 n
şi deci
1 1
lim 1 + α + ... + ∞ = ∞.
2 n
∞
1
P
Prin urmare seria nα
este divergentă pentru α ≤ 1.
n=1
Pentru α 6= 1 considerăm funcţia
x1−α
f (x) = , x>0
1−α
a cărei derivată este
1
f 0 (x) =
, x > 0.
xα
Aplicând Teorema lui Lagrange funcţiei f (x) pe intervalul [k, k + 1] rezultă
existenţa unui punct ξk
k < ξk < k + 1
astfel ı̂ncât
1
f (k + 1) − f (k) = f 0 (ξk ) = .
ξk
Deoarece
1 1 1
α < α < α
(k + 1) ξk k
rezultă
1 1
α < f (k + 1) − f (k) < α .
(k + 1) k
Scriind aceste inegalităţi pentru k = 1, 2, ..., n şi ı̂nsumându-le obţinem
1 1 1 1 1
(3.1.9) α
+ α + ... + α < f (n + 1) − f (1) < 1 + α + ... + α .
2 3 (n + 1) 2 n
Dacă α > 1 atunci din prima inegalitatea de mai sus rezultă

1 1 1 1
1 + α + ... + α < 1+ α−1 − =
2 (n + 1) (1 − α) (n + 1) 1−α

1 1 1
= 1+ 1− α−1 < 1 +
α−1 (n + 1) α−1
Rezultă că şirul
1 1
Snα = 1 + α
+ ... + α , n ∈ N,
2 n
este strict crescător şi mărginit, deci convergent.
Dacă α < 1 atunci a doua inegalitate (3.1.9) ne dă
(n + 1)1−α 1
Snα > 1 + −
1−α 1−α
1−α
Deoarece lim (n+1)1−α
= +∞ rezultă lim Snα = ∞.
n→∞ n→∞
Deci am obţinut ı̂ncă odată divergenţa seriei armonice generalizate pentru α < 1.
3. Suma (3.1.8) a fost calculată ı̂n Cap. 2, Propoziţia 2.5.13.
4. Considerăm funcţia f (x) = ln ln x, x > 1. Derivata ei este
1
f 0 (x) =
x ln x
Aplicând funcţiei f teorema creşterilor finite pe intervalul [k, k + 1] , k ≥ 2,
rezultă existenţa unui punct ξk
k < ξk < k + 1
astfel ı̂ncât
1
f (k + 1) − f (k) = .
ξk ln ξk
Rezultă
1 1 1
< <
(k + 1) ln (k + 1) ξk ln ξk k ln k
deci
1 1
< f (k + 1) − f (k) <
(k + 1) ln (k + 1) k ln k
pentru orice k ≥ 2, k ∈ N . Luând ı̂n inegalitatea
1
> f (k + 1) − f (k)
k ln k
k = 2, 3, ..., n, prin ı̂nsumare obţinem
1 1 1
+ + ... + > ln ln (n + 1) − ln ln 2.
2 ln 2 3 ln 3 k ln k
Deoarece lim ln ln (n + 1) = ∞ din inegalitatea de mai sus rezultă divergenţa
n→∞
∞
1
P
seriei n ln n
.
n=2
3.1. SERII. CRITERIUL LUI CAUCHY 131
5. Pentru α ∈ R , α > 1, considerăm funcţia

1
f (x) = ln1−α x, x > 1
1−α
a cărei derivată este
1
f 0 (x) = .
x lnα x
Aplicând din nou teorema creşterilor finite pe intervalul [k, k + 1] obţinem
1
f (k + 1) − f (k) =
ξk lnα ξk
unde k < ξk < k + 1. Rezultă
1 1 1
α < α <
(k + 1) ln (k + 1) ξk ln ξk k lnα k
şi prin urmare
1 1
α < f (k + 1) − f (k) <
(k + 1) ln (k + 1) k lnα k
pentru orice k ∈ N , k ≥ 2. Scriind prima inegalitate pentru k = 2, 3, ..., n şi
ı̂nsumând obţinem
1 1 1
α + α + ... + < f (n + 1) − f (2) .
2 ln 2 3 ln 3 (n + 1) lnα (n + 1)
Dar
1 1 1
f (n + 1) − f (2) = α−1 − α−1 < .
(α − 1) ln 2 (α − 1) ln (n + 1) (α − 1) lnα−1 2
Rezultă mărginirea şirului
1 1
Snα = α + ... + , n≥2
2 ln 2 n lnα n
∞
1
P
şi deci convergenţa seriei n lnα n
.
n=2
Dacă 0 < α < 1 atunci
lnα k < ln k
pentru k ≥ 3. Rezultă
1 1
α >
ln k ln k
şi deci
1 1 1 1 1 1
α + α + ... + α > + + ... +
3 ln 3 4 ln 4 n ln n 3 ln 3 4 ln 4 n ln n
pentru n ≥ 3.
Conform exemplului precedent

1 1
lim + ... + =∞
3 ln 3 n ln n
deci şi
1 1
lim + ... + = ∞.
3 lnα 3 n lnα n
∞ ∞
1 1
P P
Dacă α = 0 atunci α
n ln n n
= n
= ∞ şi dacă α < 0 atunci
n=2 n=2
1 ln−α k 1
α = >
k ln k k k
∞
1
P
pentru k ≥ 3 şi, ca mai sus, din divergenţa seriei n
rezultă divergenţa seriei
n=3
∞
1
2
P
n lnα n
.
n=2
Observaţii. 1. Suma seriei armonice generalizate se notează cu ζ (α) , deci
1 1
(3.1.10) ζ (α) = 1 + α + ... + α + ..., α > 1
2 n
şi se numeşte funcţia zeta a lui Riemann fiind una din funcţiile importante ale
analizei. De fapt, seria (3.1.10) este convergentă pentru orice α ∈ C cu Re α > 1.
2. Neglijând sau adăugând un număr finit de termeni natura (ı̂nţelegând prin
aceasta convergenţa sau divergenţa) seriei nu se modifică dar suma ei se modifică
prin adăugarea, respectiv scăderea, sumei termenilor respectivi. Din această cauză
ı̂n studiul proprietăţilor seriilor, de exemplu la criteriile de convergenţă, unde apare
o proprietate satisfăcută de termenii seriei ı̂ncepând de la un n0 ∈ N ı̂n demonstraţii
putem lua (şi o vom face) n0 = 1.
P P
3.1.2. Operaţii cu serii. Pentru două serii xn , yn şi a ∈ R notăm
X X X
xn + yn = (xn + yn )
şi X X
a xn = (axn )
∞
P ∞
P
Propoziţia 3.1.5. Fie xn şi yn două serii convergente şi a, b ∈ R .
n=1 n=1
Atunci: P
1. Seria (xn + yn ) este convergentă şi suma ei verifică egalitatea
X∞ X ∞ ∞
X
(3.1.11) (xn + yn ) = xn + yn
n=1 n=1 n=1
P
2. Seria (axn ) este convergentă şi suma ei verifică egalitatea
X∞ X∞
(3.1.12) (axn ) = a xn
n=1 n=1
P
3. Seria (axn + byn ) este convergentă şi suma ei verifică egalitatea
X∞ ∞
X ∞
X
(3.1.13) (axn + byn ) = a xn + b yn .
n=1 n=1 n=1
3.2. SERII CU TERMENI POZITIVI. CRITERII DE CONVERGENŢĂ 133
Demonstraţie. Notând
n
X n
X
Xn = xk şi Yn = yk
k=1 k=1
Rezultă
n
X
X n + Yn = (xk + yk )
k=1
şi
n
X
aXn = (axk )
k=1
de unde rezultă afirmaţiile Propoziţiei. 2

Observaţie. Valabilitatea altor proprietăţi ale sumelor finite (comutativitatea,
distributivitatea produsului faţă de sumă) vor fi discutate ı̂n paragrafele următoare.
3.2. Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenţă

∞
P
O serie xn se numeşte cu termeni pozitivi dacă
n=1
(3.2.1) xn ≥ 0, ∀n ∈ N .
Deoarece
Sn+1 = Sn + xn+1 ≥ Sn , n∈N
rezultă că şirul sumelor parţiale este crescător, deci convergenţa unei astfel de serii
este echivalentă cu mărginirea şirului (Sn ) . În cazul ı̂n care (Sn ) este nemărginit
rezultă lim Sn = +∞, deci ı̂n cazul unei serii cu termeni pozitivi putem folosi
n→∞
notaţiile
∞
X
xn < ∞ pentru a desemna convergenţa seriei
n=1
respectiv
∞
X
xn = ∞ pentru a desemna divergenţa seriei.
n=1
Observaţie. Pentru seriile cu termeni arbitrari divergenţa poate apărea şi ı̂n
cazul mărginirii şirului (Sn ) . De exemplu pentru
xn = (−1)n+1 , n ∈ N,
avem
S2n−1 = 1 şi S2n = 0 pentru orice n ∈ N .
3.2.1. Criteriul comparaţiei. Este criteriul de bază ı̂n studiul seriilor.

P P
Teorema 3.2.1. Fie xn şi yn două serii cu termeni pozitivi. Dacă
(3.2.2) ∃n0 ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ n0 xn ≤ yn
atunci P P
(i) Pyn convergentă ⇒ P xn convergentă
(ii) xn divergentă ⇒ yn divergentă.
Demonstraţie. Putem presupune n0 = 1. Notând cu
Xn = x1 + x2 + ... + xn şi Yn = y1 + y2 + ... + yn
sumele parţiale ale celor două serii din (3.2.2) rezultă
(3.2.3) Xn ≤ Yn , ∀n ∈ N
Dacă lim Yn = y rezultă Yn ≤ y deci Xn ≤ y, pentru orice n ∈ N . Din
n→∞
mărginirea şirului (Xn ) rezultă convergenţa sa, deci (i) are loc.
Dacă lim Xn = +∞ atunci din (3.2.3) rezultă că şi lim Yn = +∞, deci are loc
n→∞ n→∞
şi (ii).
Deoarece este mult mai comod să calculăm limite decăt să demonstrăm inegalităţi
vom prezenta formularea criteriului comparaţiei (şi a celorlalte criterii pe care le
vom demonstra) ı̂n termenii limitelor. Deoarece cele mai generale sunt formulările
ı̂n termenii limitelor superioare şi inferioare vom reaminti caracterizările acestora
(Cap. 2, Propoziţiile 2.2.9 şi 2.2.10).
Lema 3.2.2. Fie (an )n∈N un şir de numere reale. Atunci
1. a) lim an = +∞ ⇐⇒ ∃ un subşir (ank ) cu lim ank = +∞.
b) lim an = l ∈ R ⇐⇒ ∀ε > 0 (i) mulţimea {n ∈ N : an ≥ l + ε} este finită
(ii) mulţimea {n ∈ N : an > l − ε} este infinită.
2. a) lim an = −∞ ⇐⇒ ∃ un subşir (ank ) cu lim ank = −∞
b) lim an = l ∈ R ⇐⇒ ∀ε > 0 (i) mulţimea {n ∈ N : an ≤ l − ε} este finită,
(ii) mulţimea {n ∈ N : an < l + ε} este infinită.
P P
Reamintim că spunem că două serii xn şi yn au aceiaşi natură dacă sunt
ambele convergente sau ambele divergente.
Formulări cu limite ale criteriului comparaţiei.

P P
Consecinţa 3.2.3. Fie xn şi yn două serii cu
(3.2.4) xn > 0 şi yn > 0 ∀n ∈ N
Atunci
1. a) lim xynn < ∞ şi
P P
yn convergentă ⇒ x convergentă
xn
P P n
b) lim yn > 0 şi xn convergentă ⇒ yn convergentă
xn
2. Presupunem că există l = lim yn . Atunci
P n→∞
P
a) 0 < l < ∞ P ⇒ x n şi yn au
Paceeaşi natură
b) l = 0 şi Pyn convergentă ⇒ P xn convergentă
c) l = ∞ şi xn divergentă ⇒ yn divergentă.
Demonstraţii. 1.a). Fie l = lim xynn , l < ∞. Din Lema 3.2.2.1.b).(i) rezultă că
există un n0 ∈ N astfel ı̂ncât
xn
< l + 1 ⇐⇒ xn < l + 1 yn
yn
pentru orice n ≥ n0 . Afirmaţia 1.a) rezultă din Teorema 3.2.1.(i).
1. b) Fie l = lim xynn , l > 0. Din Lema 3.2.2. b).(i), luând ε = 1
2
l, rezultă că
−
există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
xn 1 1
> l ⇐⇒ xn > l yn
yn 2 2
pentru orice n ≥ n0 , şi Afirmaţia 1.b, rezultă din nou din Teorema 3.2.1.i).
2.a) Alegând ε = 12 ı̂n definiţia limitei rezultă existenţa unui n0 ∈ N astfel ı̂ncât:
l xn 3l l 3l
< < ⇐⇒ yn < xn < yn
2 yn 2 2 2
pentru orice n ≥ 0. Afirmaţia 2.a) rezultă din Teorema 3.2.1.
2.b). Dacă lim xynn = 0 atunci există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
xn
< 1 ⇐⇒ xn < yn
yn
pentru orice n ≥ n0 şi Afirmaţia 2.b) rezultă din Teorema 3.2.1.
2.c). Dacă lim xynn = ∞ atunci există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
xn
> 1 ⇐⇒ xn > yn
yn
pentru orice n ≥ n0 . O ultimă aplicare a Teoremei 3.2.1 demonstrează valabilitatea
Afirmaţiei 2.c).
Observaţii.
P 1. Afirmaţiile
P
(a) yn convergentă ⇒ xn convergentă
şi P P
(b) xn divergentă ⇒ yn divergentă
sunt echivalente pe baza principiului contrapoziţiei din logica matematică
(p → q) ←→ (eq →ep) ,
(Cap. 1, Teorema 1.1.1.11).
În mod
P analog şi afirmaţiile
P
(a) yn convergentă ⇒ xn convergentă
şi P P
(b) xn divergentă ⇒ yn divergentă
sunt echivalente.
Prin urmare şi afirmaţiile (i) şi (ii) din Teorema 3.2.1 sunt de fapt echivalente
ı̂ntre ele.
2. Afirmaţiile 2 sunt consecinţe ale afirmaţiilor 1, deoarece ı̂n ipoteza existenţei

limitei l = lim xynn avem
n→∞
xn xn xn
lim = lim = lim .
n→∞ yn yn yn
Am prezentat ı̂nsă şi demonstraţiile directe (simple de altfel) ale acestor afirmaţii.
3.2.2. Criteriul rădăcinii.
P
Teorema 3.2.4 (Cauchy). Fie xn o serie cu termeni pozitivi (xn ≥ 0, n ∈ N ) .
1. Dacă există q, 0 ≤ q < 1 şi ∃n0 ∈ N astfel ı̂ncât
√
n
xn ≤ q
P
pentru orice n ≥ n0 , atunci seria xn este convergentă.
2. Dacă mulţimea √
M = {n ∈ N : n xn ≥ 1}
P
este infinită atunci seria xn este divergentă.
Demonstraţie. 1. Avem
√n
xn ≤ q ⇐⇒ xn ≤ q n
∞
q n este convergentă pentru 0 ≤ q < 1 putem aplica Teorema
P
şi deoarece seria
n=1 P
3.2.1(i) pentru a deduce convergenţa seriei xn .
2. Din nou √n
xn ≥ 1 ⇐⇒ xn ≥ 1
şi deoarece mulţimea
M = {n ∈ N : xn ≥ 1}
P
este infinită rezultă că şirul (xn ) nu converge la 0, deci seria xn nu este convergentă
(Consecinţa 3.1.2). 2
Din nou sunt utile (şi comode pentru aplicaţii) formulările cu limite:
P
Consecinţa 3.2.5. Fie xn o serie cu termeni pozitivi (xn ≥ 0, n ∈ N ) .
√ P
1. lim n xn < 1 ⇒ xn convergentă
√ P
2. lim n xn > 1 ⇒ xn divergentă
În particular
√
10 . ∃ lim n xn < 1 ⇒ P xn convergentă
P
√
20 . ∃ lim n xn > 1 ⇒ xn divergentă.
√
Demonstraţie. 1. Fie l = lim n xn < 1. Notând q = l+1 2
rezultă deci, conform
Lemei 3.2.2.1.b) există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
√n
xn < q
pentru orice n ≥ n0 . Afirmaţia rezulta din Teorema 3.2.4.1.
√
2. Dacă l = lim n xn > 1 atunci, din Lema 3.2.2.2.b).(i), există n0 ∈ N astfel
ı̂ncât
√ 1
n
xn > (1 + l) = q > 1
2
pentru orice n ≥ n0 . Rezultă xn > q n , n ≥ n0 , deci lim xn = ∞ şi seria

P
xn va fi
divergentă.
Afirmaţiile 10 şi 20 rezultă din Afirmaţiile 1 şi 2 şi din faptul că, ı̂n ipoteza
√
existenţei limitei lim n xn , sunt valabile egalităţile
√ √ √
lim n xn = lim n xn = lim n xn .
2
3.2.3. Criteriul raportului. .
P
Teorema 3.2.6 (d’Alembert). Pentru o serie xn cu termeni strict pozitivi
(xn > 0, n ∈ N) sunt adevărate afirmaţiile:
1. Dacă ∃q, 0 < q < 1 şi ∃n0 ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ n0 xxn+1
n
≤ q atunci
X
xn este convergentă.
2.Dacă ∃n0 a.ı̂. ∀n ≥ n0 xxn+1
P
n
≥ 1 atunci seria xn este divergentă.
Demonstraţie. 1. Presupunem din nou n0 = 1 deci xn+1 ≤ qxn , n = 1, 2, ...
rezultă
xn ≤ qxn−1 ≤ q 2 xn−2 ≤ ... ≤ q n−1 x1
adică
(3.2.5) xn ≤ q n−1 x1
∞
q n−1 pentru 0 < q < 1 inegalitatea
P
pentru orice n ∈ N . Din convergenţa seriei
n=1 P
(3.2.5) şi criteriul comparaţiei (Teorema 3.2.1) rezultă convergenţa seriei xn .
2. Rezultă xn0 +k ≥ xn0 > 0 pentru orice k ∈P N , deci şirul (xn ) nu tinde la zero
şi prin urmare, conform Consecinţei 3.1.2, seria xn este divergentă. 2
Dăm şi ı̂n acest caz formulările cu limite:
P
Consecinţa 3.2.7. Pentru o serie xn cu termeni strict pozitivi sunt adevărate
afirmaţiile:
1. lim xxn+1
P
n
< 1 ⇒ xn convergentă
2. lim xxn+1
P
n
> 1 ⇒ xn divergentă
În particular
10 . ∃ lim xxn+1
P
<1⇒ x convergentă.
0
n
xn+1 P n
2 . ∃ lim xn > 1 ⇒ xn divergentă.
Demonstraţie. 1. Fie l = lim xxn+1 n
< 1. Din Lema 3.2.2.1.b) există n0 ∈ N
astfel ı̂ncât
xn+1 1
< l+1 <1
xn 2
pentruPorice n ≥ n0 şi putem aplica Teorema 3.2.6.1, pentru a deduce convergenţa
seriei xn .
2. Din Lema 3.2.2.2.b) există un n0 ∈ N astfel ı̂ncât
xn+1 1
> (1 + l) > 1
xn 2
pentru orice n ≥ n0 , unde l = lim xxn+1

n
. Din Teorema 3.2.6.2 rezultă divergenţa seriei
P
xn .
Afirmaţiile 1 şi 2 rezultă din Afirmaţiile 1 şi 2 ca şi mai sus. 2
O altă formă a criteriului raportului

Uneori este utilă şi următoarea formă a criteriului raportului:
P P
Propoziţia 3.2.8. Fie xn şi yn două serii cu termeni strict pozitivi.
Dacă
xn+1 yn+1
(3.2.6) ∃n0 a.ı̂. ∀n ≥ n0 ≤
xn yn
atunci X X
yn convergentă ⇒ xn convergentă.
Demonstraţie. Presupunem din nou n0 = 1. Rezultă
x2 y2
0 < ≤
x1 y1
x3 y3
0 < ≤
x2 y2
xn+1 yn+1
0 < ≤
xn yn
de unde prin ı̂nmulţire obţinem inegalitatea
x1
xn+1 ≤ yn+1
y1
valabilă pentru orice n ∈ N . Afirmaţia propoziţiei rezultă din Criteriul Comparaţiei
(Teorema 3.2.1). 2
Şi ı̂n acest caz se poate de o formă cu limite
Consecinţa 3.2.9. În ipotezele Propoziţiei 3.2.8, dacă
xn+1 yn+1
lim < lim
xn yn
atunci
X X
(3.2.7) yn convergentă ⇒ xn convergentă.
În particular implicaţia (3.2.7) este valabilă ı̂n cazul

xn+1 yn+1
lim < lim .
xn yn
Demonstraţie. Exerciţiu. 2
√
Observaţii. 1. În cazurile lim n xn = 1 şi lim xxn+1
n
= 1 nu putem spune nimic
P
despre convergenţa sau divergenţa seriei xn după cum arată exemplele
∞ ∞
X 1 X 1
= ∞ şi < ∞.
n=1
n n=1
n2
După cum am văzut (Cap. 2, Consecinţa 2.5.7.3), din existenţa limitei

xn+1
lim =l
xn
√
rezultă existenţa limitei lim n xn = l.
n→∞
3.2.4. Criteriul lui Kummer de convergenţă.
Teorema 3.2.10. Fie xn > 0, cn > 0 pentru orice n ∈ N şi fie

xn+1
(3.2.8) Kn := cn − cn+1
xn
Sunt adevărate afirmaţiile: P
1. Dacă ∃δ > 0 şi ∃n0 ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ n0 Kn ≥ δ atunci xn este convergentă.
∞
1
P P
2. Dacă cn
= ∞ şi ∃n0 ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ n 0 K n ≤ 0 atunci seria xn este
n=1
divergentă.
Demonstraţie. 1. Presupunem din nou n0 = 1. Deoarece

xn
cn − cn+1 ≥ δ ⇐⇒ cn xn − cn+1 xn+1 ≥ δxn+1
xn+1
obţinem
c1 x1 − c2 x2 ≥ δx2
c2 x2 − c3 x3 ≥ δx3
...
cn xn − cn+1 xn+1 ≥ δxn+1 .
de unde prin adunare rezultă inegalitatea
(3.2.9) c1 x1 − cn+1 xn+1 ≥ δ (x2 + ... + xn+1 )
Deoarece c1 x1 − cn+1 xn+1 < c1 x1 , din (3.2.9) rezultă

1
Xn+1 := x1 + x2 + ... + xn+1 ≤ c1 x1 + x1 .
δ
P
Din mărginirea şirului (Xn ) al sumelor parţiale rezultă convergenţa seriei xn .
2. În acest caz
1
xn xn cn+1 xn+1 cn c
cn − cn+1 ≤ 0 ⇐⇒ ≤ ⇐⇒ ≥ = n+1 1
xn+1 xn+1 cn xn cn+1 cn
P 1
pentru orice n ≥ n0 . Din divergenţa seriei cn
şi Propoziţia 3.2.8 rezultă divergenţa
2
P
seriei xn .
3.2.5. Consecinţe ale criteriului lui Kummer-Criteriile lui Raabe şi

Bertrand. Particularizând şirul (cn ) ı̂n criteriul lui Kummer (Teorema 3.2.10) se
obţin alte criterii de convergenţă.
P
Consecinţa 3.2.11. Fie xn o serie cu termeni strict pozitivi
1. (Raabe) Notând

xn
(3.2.10) Rn := n −1
xn+1
atunci sunt adevărate afirmaţiile P
a) ∃r > 1 ∃n0 a.ı̂. ∀n ≥ n0 Rn ≥ r ⇒ Pxn convergentă.
b) ∃n0 a.ı̂. ∀n ≥ n0 Rn ≤ 1 ⇒ xn divergentă.
2. (Bertrand) Notând

an
(3.2.11) Bn := (Rn − 1) ln n = n − 1 − 1 · ln n,
an+1
sunt adevărate afirmaţiile P
a) ∃b > 1 ∃n0 a.ı̂. ∀n ≥ n0 Bn ≥ b ⇒ P xn convergentă.
b) ∃n0 a.ı̂. ∀n ≥ n0 Bn ≤ 1 ⇒ xn divergentă.
Demonstraţie.1. Luând cn = n ı̂n Kn (formula (3.2.8)), rezultă

xn
Kn = n − 1 − 1 = Rn − 1
xn+1
deci
Rn = Kn + 1.
P 1Afirmaţiile din Criteriul lui Raabe rezultă din această relaţie, divergenţa seriei
n
şi Criteriul lui Kummer (Teorema 3.2.10).
2. a) Luând cn = n ln n ı̂n formula (3.2.8) obţinem

xn
Kn = ln n n − 1 − 1 + n ln n − (n + 1) ln (n + 1)
xn+1
(3.2.12) n+1
n+1
= Bn − ln .
n
Fie b > 1 şi n0 ∈ N astfel ı̂ncât
(3.2.13) Bn ≥ b > 1 ,
n+1
pentru orice n ≥ n0 . Deoarece lim ln n+1
n
= ln e = 1 există un n1 ≥ n0 astfel
n→∞
ı̂ncât
n+1
n+1 1+b
(3.2.14) ln < ,
n 2
pentru orice n ≥ n1 . Ţinând cont de (3.2.12), (3.2.13) şi (3.2.13) obţinem
n+1
n+1 1+b b−1
Kn = Bn − ln >b− = > 0,
n 2 2
pentru orice n ≥ n1 . Deci ipoteza Afirmaţiei P 1 din Criteriul lui Kummer este sat-
isfăcută, ceea ce implică convergenţa seriei xn .
b) Şirul
n+1
0 n+1
en =
n
este strict descrescător cu limita e (vezi Cap. 2, Observaţia după Propoziţia 2.5.9).
Rezultă n+1
n+1
ln > ln e = 1 .
n
deci
n+1
n+1
(3.2.15) Kn = Bn − ln < Bn − 1 .
n
Dacă n0 ∈ N este astfel ı̂ncât
Bn ≤ 1 ,
pentru orice n ≥ n0 , atunci din (3.2.15) rezultă
Kn < 0 ,
∞
1
P
pentru orice n ≥ n0 . Ţinând cont de divergenţa seriei (Propoziţia 3.1.4.4)
n ln n
n=2
2
P
şi Criteriul Kummer (Teorema 3.2.10) obţinem divergenţa seriei xn .
3.2.6. Criteriul integral al lui Cauchy.

Propoziţia 3.2.12. Fie f : [1, ∞[ → [0, ∞[ o funcţie continuă şi descrescătoare
şi fie
Z x
(3.2.16) F (x) = f (t) dt
1
o primitivă a ei. Atunci:

P∞
Seria f (n) este convergentă ⇐⇒ Şirul (F (n))n∈N este convergent.
n=1
Demonstraţie. Rezultă că F este crescătoare şi

F 0 (x) = f (x) , ∀x > 1.
Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei F pe intervalul [k, k + 1] rezultă existenţa
unui ck , k < ck < k + 1 astfel ı̂ncât
F (k + 1) − F (k) = F 0 (ck ) = f (ck ) .
Deoarece f este descrescătoare rezultă
f (k + 1) ≤ f (ck ) ≤ f (k)
adică
f (k + 1) ≤ F (k + 1) − F (k) ≤ f (k) .
Scriind aceste inegalităţi pentru k = 1, 2, ..., n şi ı̂nsumându-le obţinem (ţinând

cont că F (1) = 0)
n+1
X n
X
(3.2.17) f (k) ≤ F (n + 1) ≤ f (k) .
k=2 k=1
Dacă şirul (F (n)) este convergent către un A ∈ [0, ∞[ atunci el este mărginit
(de A, fiind crescător). deci
n+1
X
Sn+1 = f (k) ≤ x1 + A .
k=1
∞
P
Din mărginirea şirului (Sn ) rezultă convergenţa seriei f (n) .
n=1
Dacă (F (n)) nu este convergent rezultă lim F (n) = ∞ (ţinând cont de mono-
n→∞
tonia sa) şi, din a doua din inegalităţile (3.2.17), obţinem
∞
X
lim f (k) = ∞ ,
n→∞
k=1
∞
2
P
ceea ce arată că seria f (n) este divergentă.
n=1
3.2.7. Criteriul condensării.

∞
P
Propoziţia 3.2.13 (Cauchy). Fie xn o serie cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât
n=1
şirul (xn )n≥1 este descresctor. Atunci:
∞ ∞
2k x2k este convergentă.
P P
seria xn este convergentă ⇐⇒ seria
n=1 k=1
Demonstraţie. Din monotonia şirului (xn ) rezultă

x1 + x2 ≤ x1 + x 2 ≤ x1 + x2
2k x2k+1 ≤ x2k +2 + ... + x2k +2k ≤ 2k x2k , k = 1, 2, ..., n .
Prin ı̂nsumare obţinem inegalităţile
n+1 n
1X k X
(3.2.18) x1 + 2 x2k ≤ S2n + 1 ≤ x1 + x2 + 2k x2k .
2 k=1 k=1
∞
P
Dacă seria xn este convergentă, atunci din prima inegalitate (3.2.18) rezultă
n=1
∞
2k x2k , k ∈ N, deci convergenţa sa.
P
mărginirea şirului
k=1
∞
P
Dacă seria xn este divergentă rezultă lim Sn = ∞, deci şi lim S2n+1 = ∞.
n=1 n→∞ n→∞
∞
2k x2k . 2
P
În acest caz, din a doua inegalitate (3.2.18) rezultă divergenţa seriei
k=1
3.3. SERII CU TERMENI ARBITRARI 143
3.3. Serii cu termeni arbitrari

∞
P
Reamintim că o serie xn cu termeni arbitrari se numeşte absolut convergentă
n=1
dacă
∞
X
(3.3.1) |xn | < ∞
n=1
Am văzut (Consecinţa 3.1.3) că o serie absolut convergentă este convergentă. O

serie care este convergentă fără a fi absolut convergentă se numeşte semiconvergentă.
Un exemplu tipic de serie semiconvergentă este seria armonică alternată
1 1 1 (−1)n+1
(3.3.2) ln 2 = 1 − + − + ... + + ...
2 3 4 n
(vezi Propoziţia 3.1.4.3). După cum vom vedea, seriile absolut convergente păstrează
multe din proprietăţile sumelor finite pe când ı̂n operaţiile cu serii semiconvergente
se cere să fim foarte precauţi.
3.3.1. Comutativitatea seriilor absolut convergente. Primul rezultat pe
care ı̂l prezentăm se referă la seriile absolut convergente şi anume, comutativitatea
sumei.
P∞
Teorema 3.3.1 (Cauchy). Dacă seria xn este absolut convergentă şi are
n=1
suma S, atunci oricare ar fi bijecţia (permutarea) σ : N → N seria ∞
P
k=1 xα(k) este
convergentă (absolut) şi are suma tot S.
Demonstraţie. Fie σ : N → N o bijecţie şi fie ε > 0. Din
X∞
S= xn
n=1
rezultă existenţa unui număr n1 ∈ N astfel ı̂ncı̂t
(3.3.3) |S − Sn | < ε/2
pentru orice n ≥ n1 , unde
n
X
Sn = xk
k=1
P ∞
P
este suma parţială a seriei xn . Din |xn | < ∞ şi din Criteriul lui Cauchy
n=1
(Teorema 3.1.1) rezultă existenţa unui număr n2 ∈ N astfel ı̂ncât
(3.3.4) ∀n ≥ n2 ∀k ∈ N |xn+1 | + |xn+2 | + ... + |xn+k | < ε/2
Rezultă că pentru n0 := max {n1 , n2 } sunt verificate ambele inegalităţi (3.3.3) şi
(3.3.4). Deoarece σ : N → N este bijecţie există o submulţime M0 ⊂ N astfel ı̂ncât
(3.3.5) σ (M0 ) = {1, 2, ..., n0 }
Rezultă că M este finită (card M0 = n0 ) şi
(3.3.6) ∀k ∈ N \ M0 , σ (k) > n0 .
Din (3.3.6) şi (3.3.4) rezultă că pentru orice mulţime finită M ⊂ N \M0 avem
X
(3.3.7) xσ(k) < ε/2.
k∈M
Fie acum k0 := max M0 şi fie k > k0 . Notând

M = {1, 2, ..., k} \M0
din (3.3.3), (3.3.5), (3.3.6) şi (3.3.7) obţinem

Xk X X
S − xσ(i) ≤ S − xσ(i) + xσ(i) =

i=1 i∈M i∈M
n

X 0 X
= S − xj + xσ(i) < ε/2 + ε/2 = ε.

j=1 i∈M
∞
P ∞
P
Rezultă S = xσ(k) . Convergenţă absolută a seriei xσ(k) rezultă aplicând
k=1 k=1
partea demonstrată seriei
∞
X
|xn | < ∞.
n=1
2
∞
P
Consecinţa 3.3.2. Dacă xn este o serie cu termeni pozitivi atunci oricare
n=1
ar fi bijecţia σ : N → N avem
∞
X ∞
X
xσ(k) = xn
k=1 n=1
∞
P
(inclusiv cazul xn = ∞).
n=1
Demonstraţie. Rezultă din faptul că pentru seriile cu termeni pozitivi convergenţa
este echivalentă cu semiconvergenţa.
∞
P
Dacă xn = ∞ şi ar exista o bijecţie σ : N → N astfel ı̂ncât
n=1
∞
X
S= xσ(k) < ∞
k=1
atunci
∞
X ∞
X
∞= xn = xσ(σ(k)) = S
n=1 k=1
−1
unde σ este inversa bijecţiei. Contradicţia la care am ajuns arată că, ı̂n cazul
P∞ ∞
2
P
n=1 , xn = ∞, avem şi xσ(k) = ∞ pentru orice bijecţie σ : N → N .
k=1
3.3.2. Teorema lui Riemann referitoare la permutarea termenilor unei

serii semiconvergente. Comportamentul seriilor semiconvergente faţă de schim-
barea ordinii termenilor contrazice ı̂n mod drastic ceea ce bunul nostru simţ ne spune
că ar trebui să se ı̂ntâmple. Mai exact are loc:
∞
P
Teorema 3.3.3. Dacă xn este o serie convergentă fără a fi absolut conver-
n=1
gentă atunci oricare ar fi numărul a ∈ R există o bijecţie σ : N → N astfel ı̂ncât
X∞
(3.3.8) a= xσ(i)
i=1
Demonstraţie. Fie a ∈ R şi fie

Sn = x1 + x2 + ... + xn
Sn+ = suma termenilor ≥ 0 din Sn
Sn− = suma termenilor < 0 din Sn .
Rezultă
(3.3.9) Sn+ + Sn− = Sn → S
P∞
unde S = n=1 xn , şi
(3.3.10) lim Sn+ = +∞
n→∞
lim Sn− = −∞.
n→∞
Într-adevăr, dacă lim Sn+ = A ∈ [0, ∞[ atunci

n→∞
Sn− = Sn − Sn+ → S − A
şi ar rezulta
|x1 | + |x2 | + ... + |xn | = Sn+ + Sn− → A + |S − A|

P∞ P
ı̂n contradicţie cu ipoteza |xn | = ∞ (seria xn ar fi absolut convergentă).
n=1
∞
P
Din convergenţa seriei xn rezultă
n=1
(3.3.11) lim xn = 0.
n→∞
Fie
M+ = {n ∈ N : xn ≥ 0} şi M− = {n ∈ N : xn < 0} .
Din (3.3.10) rezultă că mulţimile M+ şi M− sunt infinite şi
N = M+ ∪ M− , M+ ∩ M− = ∅.
Fie
M+ : m (1) < m (2) < ...
M− : n (1) < n (2) < ...
indexările strict crescătoare ale acestor mulţimi (vezi Cap. 2, Consecinţa 2.1.5). Din
(3.3.10) obţinem
∞
P
a) xm(k) = +∞
k=1
(3.3.12) ∞
P
b) xn(l) = −∞
l=1
iar din (3.3.11) obţinem

a) lim xn(k) = 0
k→∞
(3.3.13)
b) lim xn(l) = 0
l→∞
Ideea demonstraţiei este simplă:

- adunăm termeni pozitivi până trecem de a şi ne oprim la primul termen xm(k1 )
pentru care suma xm(1) + ... + xm(k1 ) depăşeşte pe a (lucru posibil conform (3.12.a)).
- la suma xm(1) + ... + xm(k1 ) adunăm termeni negativi xn(l) şi ne oprim la primul
termen xn(l1 ) pentru care suma xm(1) + ... + xm(k1 ) + xn(1) + ... + xn(l1 ) devine mai
mică decât a (lucru posibil cf. (3.3.12).b).
La suma obţinută adunăm din nou termeni pozitivi până depăşim din nou pe a
etc. Repetând procedeul indefinit sumele obţinute oscilează ı̂n jurul lui a şi, ţinând
cont de relaţiile (3.3.13), ele vor tinde către a.
Transcrierea riguroasă a acestei idei este mai puţin simplă (şi destul de plicti-
coasă) şi se face ı̂n felul următor. Existenţa numerelor ki şi li este justificată de
egalităţile (3.3.12).
Fie l0 = 0 şi fie k1 cel mai mic număr natural astfel ı̂ncât
Sk0 1 +l0 := xm(1) + ... + xm(k1 ) > a.
Rezultă
a < Sk0 1 +l0 ≤ a + xm(k1 ) .
Fie acum l1 cel mai mic număr natural astfel ı̂ncât
Sk0 1 +l1 := Sk0 1 +l0 + xn(1) + ... + xn(l1 ) < a.
Rezultă
a + xn(l1 ) ≤ Sk0 1 +l1 < a.
Continuând procedeul obţinem şirurile strict crescătoare de numere naturale
k1 < k2 < ... < kp < ...
şi
l1 < l2 < ... < lp < ...
şi sumele
Sk0 p +lp−1 + Sk0 p−1 +lp−1 + xm(kp−1 +1) + ... + xm(kp ) , p = 1, 2, ...
(unde k0 = 0 şi Sk0 +l0 = 0) şi
Sk0 p +lp = Sk0 p +lp−1 + xn(lp−1 +1) + ... + xn(lp ) , p = 1, 2, ...
verificând
a) a < Sk0 p +lp−1 ≤ a + xm(kp )
(3.3.14)
b) a + xn(lp ) ≤ Sk0 p +lp < a.
pentru orice p ∈ N .
Scriem şirul termenilor din sumele Si0 şi dedesupt numărul lor de ordine ı̂n noua
aranjare:
m (1) ...m (k1 ) , n (1) ...n (l1 ) , m (k1 + 1) ...m (k2 ) , n (l1 + 1) ...n (l2 ) , m (k2 + 1) ...m (k3 )
1...k1 , k1 +1...k1 +l1 , (k1 + 1)+l1 ...k2 +l1 , k2 +(l1 + 1) ...k2 +l2 , (k2 + 1)+l2 ...k3 +l2 .
Rezultă că bijecţia σ : N → N corespunzând acestei noi aranjări a termeni va fi
dată de

m (i − lp−1 ) pentru kp−1 + lp−1 < i ≤ kp + lp−1
σ (i) =
n (i − kp ) pentru kp + lp−1 < i ≤ kp + lp
pentru p = 1, 2, ... (reamintim că am convenit ca l0 = k0 = 0).
Să demonstrăm că
X∞
(3.3.15) a= xσ(i)
i=1
Fie
j
X
Sj0 = xσ(i)
i=1
şi fie ε > 0. Ţinând cont de egalităţile (3.3.13) rezultă că există un p0 ∈ N astfel
ı̂ncât

(3.3.16) xm(kp ) = xm(kp ) < ε, şi

xn(lp ) < ε
pentru orice p ≥ p0 .
Arătăm că
0
(3.3.17) Sj − a < 2ε
pentru orice j > kp0 + lp0 , de unde va rezulta valabilitatea egalităţii (3.3.15).
Fie deci j > kp0 + lp0 . Deosebim două cazuri:
I. kp + lp < j ≤ kp+1 + lp
În acest caz avem:
Sj0 = Sk0 p +lp + xm(kp +1) + ... + xm(j−lp )
şi deci (cf. (3.3.14) şi (3.3.16))
(3.3.18) a − ε < a + xn(lp ) ≤ Sk0 p +lp ≤ Sj0 ≤ Sk0 p+1 +lp ≤ a + xm(kp+1 ) < a + ε
II. kp+1 + lp < j ≤ kp+1 + lp+1 .
În acest caz
Sj0 = Sk0 p+1 +lp + xn(lp +1) + ... + xn(j−kp+1 )
de unde, ţinând cont din nou de (3.3.14) şi (3.3.16) obţinem
(3.3.19) a − ε < a + xn(lp+1 ) ≤ Sk0 p+1 +lp+1 ≤ Sj0 ≤ Sk0 p+1 +lp ≤ a + xm(kp+1 ) < a + ε
Inegalitatea (3.3.17) rezultă din (3.3.18) şi (3.3.19).

Pentru a obţine o serie cu suma +∞ se procedează analog, impunând condiţiile
p < Sk0 p +lp−1 ≤ p + xm(kp )
respectiv
p + xn(lp ) ≤ Sk0 p +lp < p.
Pentru a obţine o serie cu suma −∞ se aleg şirurile
k1 < k2 < ...
şi
l1 < l2 < ...
astfel ı̂ncât
−p < Sk0 p +lp−1 ≤ −p + xm(kp )
şi
−p + xn(lp ) ≤ Sk0 p + lp < −p
pentru orice p ∈ N . 2
3.3.3. Exemplu - schimbarea ordinei termenilor ı̂n seria armonică al-
ternată. Vom ilustra teorema lui Riemann pe seria armonică alternată.
Propoziţia 3.3.4. Dacă ı̂n seria armonică alternată
1 1 1 (−1)n+1
(3.3.20) ln 2 = 1 − + − + ... + + ...
2 3 4 n
q
luăm alternativ p termeni pozitivi şi q negativi obţinem o serie având suma ln 2 pq .
Demonstraţie. Considerăm cazul p = 2, q = 3, deci seria este

1 1 1 1 1 1 1 1 1
1+ − − − + + − − − + ...
3 2 4 6 5 7 8 10 12
Evaluăm suma S5k . Vom avea

1 1 1 1 1 1 1 1 1
S5k = 1+ − − − + + − − − + ... +
3 2 4 6 5 7 8 10 12

1 1 1 1 1
+ + − − −
4k − 3 4k − 1 6k − 4 6k − 2 6k

1 1 1 1 1 1 1
= 1 + + + ... + − ln 4k − 1 + + + ... + − ln 2k −
2 3 4k 2 2 3 2k

1 1 1 1 1 1
− 1 + + + ... + − ln 3k + ln 4k − ln 2k − ln 3k
2 2 3 3k 2 2
r
1 1 4k 1 1 4 2
= c4k − c2k − c3k + ln √ → c − c − c + ln √ = ln 2
2 2 6k 2 2 6 3
unde (cn ) este şirul dat de
1 1
cn = 1 + + ... + − ln n, n ∈ N ,
2 n
având ca limită constanta lui Euler c (Cap. 2, Propoziţia 2.5.11).

Deoarece
r
1 2
S5k+1 = S5k + → ln 2
4k + 1 3
r
1 1 2
S5k+2 = S5k + + → ln 2
4k + 1 4k + 3 3
r
1 1 1 2
S5k+3 = S5k + + − → ln 2
4k + 1 4k + 3 6k + 2 3
şi r
1 1 1 1 2
S5k+1 = S5k + + − − → ln 2
4k + 1 4k + 3 6k + 2 6k + 4 3
rezultă r
2
lim Sn = ln 2 .
n→∞ 3
Cazul general se tratează analog evaluând suma

1 1 1 1 1
S(p+q)k = 1 + + ... + − − − ... − + ...
3 2p − 1 2 4 2q

1 1 1 1
+ + ... + − − ... −
2 (k − 1) p + 1 2kp − 1 2 (k − 1) q + 2 2kq

1 1 1 1 1 1 1 1 1
= 1 + + + ... + − + + ... + − + + ... +
2 3 2kp 2 4 2kp 2 4 2kq

1 1 1 1 1 1
= 1 + + + ... + − ln 2kp − 1 + + ... + − ln kp −
2 3 2kp 2 2 kp

1 1 1 1 1
− 1 + + ... + − ln kq + ln 2kp − ln kp − ln kq =
2 2 kq 2 2
r
1 1 2p 2p p
= c2kp − ckp − ckq + ln √ → ln √ = ln 2 .
2 2 pq pq q
Deoarece S(p+q)k+i diferă de S(p+q)k printr-un număr finit de termeni ce tind la
zero, rezultă q
lim S(p+q)k+i = ln 2 pq
k→∞
pentru i = 1, 2, ..., p + q − 1, deci
q
p
lim Sn = ln 2 q
.
n→∞
2
3.3.4. Criteriile lui Abel şi Dirichlet de convergenţă a seriilor. Aceste
∞
P
criterii se referă la serii de forma an bn . Să notăm
n=1
An = a1 + a2 + ... + an , n ∈ N .
Teorema 3.3.5 (Dirichlet). Dacă

a) Şirul (bn ) este descrescător cu limita 0,
(3.3.21)
b) Şirul (An ) este mărginit
∞
P
atunci seria an bn este convergentă.
n=1
Teorema 3.3.6 (Abel). Dacă

a) Şirul (bn ) este monoton şi mărginit,
∞
(3.3.22) P
b) Seria an este convergentă
n=1
P∞
atunci seria n=1 an bn este convergentă.
Demonstraţia Teoremei 3.3.5. Presupunem (bn ) descrescător şi cu limita
0 şi
(3.3.23) |An | ≤ M
pentru orice n ∈ N .
Intenţionăm să aplicăm criteriul general al lui Cauchy de convergenţă (Teorema
3.1.1).
Ţinând cont de monotonia şirului (b1 ) şi de (3.3.23) putem scrie
|an+1 bn+1 + an+2 bn+2 + ... + an+k bn+k | =
= |bn+1 (An+1 − An ) + bn+2 (An+2 − An+1 ) + ... + bn+k (An+k − An+k−1 )| =
= |−bn+1 An + An+1 (bn+1 − bn+2 ) + ... + An+k−1 (bn+1−k − bn+k ) + bn+k An+k | ≤
≤ M [bn+1 + (bn+1 − bn+2 ) + (bn+2 − bn+3 ) + ... + (bn+k−1 − bn+k ) + bn+k ] =
= 2M bn+1 .
Fie ε > 0. Deoarece lim bn = 0 rezultă că există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
n→∞
ε
|bn | <
2M
pentru orice n > n0 .
Rezultă
|an+1 bn+1 + ... + an+k bn+k | < ε
pentru orice n ≥ n0 şi orice k ∈ N .
P∞
Convergenţa seriei an bn este demonstrată.
n=1
Demonstraţia Teoremei 3.3.5. Teorema 3.3.6 rezultă din Teorema 3.3.5.
Într-adevăr fie
X∞
A = lim An = an .
n→∞
n=1
Rezultă că şirul (An ) este mărginit şi presupunând şirul (bn ) descrescător şi cu
limita b ∈ R rezultă că şirul (bn − b) este descrescător cu limita 0. Aplicând criteriul
lui Dirichlet rezultă convergenţa seriei

∞
X
C= an (bn − b) .
n=1
Dar atunci
n
X n
X n
X
ak b k = ak (bk − b) + b ak → C + bA.
k=1 k=1 k=1
Dacă (bn ) este crescător cu limita b se face un raţionament analog folosind şirul
(b − bn ) , tot descrescător şi cu limita 0.
Observaţie. Formula
an+1 + bn+1 + ... + an+k bn+k = −bn+1 An + An+1 (bn+1 − bn+2 ) + ...
+An+k−1 (bn+k−1 − bn+k ) + bn+k An+k
se numeşte transformata Abel.
3.3.5. Criteriul lui Leibniz de convergenţă a seriilor alternate.

Teorema 3.3.7. Dacă (bn )n≥1 este un şir strict descrescător cu limita 0 atunci
seria
X∞
S= (−1)n+1 bn
n=1
este convergentă şi restul Rn := S − Sn este mai mic ı̂n modul decât primul termen
neglijat, adică
|S − Sn | < bn+1
Demonstraţie. Convergenţa rezultă din criteriul lui Dirichlet (Teorema 3.3.5)
luând an = (−1)n+1 , n ∈ N .
Pentru a evalua restul observăm că
S − S2k = (b2k+1 − b2k+2 ) + (b2k+3 − b2k+4 ) + ... > 0.
Grupând ı̂n alt mod termenii seriei rest obţinem
S − S2k = b2k+1 − (b2k+2 − b2k+3 ) − (b2k+4 − b2k+5 ) ... < b2k+1
Adică
0 < S − S2k < b2k+1
Analog
0 < S2k−1 − S < b2k .
2
3.3.6. Produsul seriilor. O proprietatea importantă a sumelor finite este dis-

tributivitatea produsului faţă de sumă. Mai exact, este valabilă formula
m
! n ! m X n
X X X
(3.3.24) ai bj = ai b j
i=1 j=1 i=1 j=1
şi ne ı̂ntrebăm ce analog are ea ı̂n cazul seriilor.

Considerăm două serii
X∞ X∞
(3.3.25) an şi bn
n=0 n=0
şi notăm
(3.3.26) An = a0 + a1 + ... + an , Bn = b0 + b1 + ... + bn , n ∈ Z+
Formăm tabelul infinit
a0 b 0 ... a0 b1 ... a0 bn
a1 b 0 ... a1 b1 ... a1 bn
(3.3.27) ... ... ... ... ...
an b 0 ... an b1 ... an bn
... ... ... ... ...
Printr-o parcurgere a tabelului (3.3.27) ı̂nţelegem o bijecţie σ = (σ1 , σ2 ) : Z+ →
Z+ × Z+ , căreia ı̂i ataşăm seria
∞
X
aσ1 (k) bσ2 (k) .
k=0
Evident că dacă avem numai un număr finit de termeni nenuli atât ai cât şi bi
atunci egalitatea
∞
! ∞
! ∞
X X X
(3.3.28) a1 bj = aσ1 (k) bσ2 (k)
l=0 j=0 k=0
este echivalentă cu (3.3.24). Ne interesează ce sens putem să dăm acestei egalităţi
ı̂n cazul seriilor propriu zise (cu o infinitate de termeni nenuli).
O idee ar fi transpunerea procedeului de ı̂nmulţire a două polinoame la serii de
puteri
(a0 + a1 x + a1 x2 + ... + an xn + ...) (b0 + b1 x + b2 x2 + ... + bn xn + ...) =
= a0 b0 + (a1 b0 + a0 b1 ) x + (a2 b0 + a1 b1 + a0 b2 ) x2 + ...
+ (an b0 + an−1 b1 + ... + a0 bn ) xn + ...
Notăm
(3.3.29) cn = an b0 + an−1 b1 + ... + a0 bn , n ∈ Z+
Seria
∞
X
(3.3.30) cn
n=0
∞
P ∞
P
o vom numi produsul Cauchy al seriilor an şi bn .
n=0 n=0
3.3.7. Produsul seriilor absolut convergente - Teorema lui Cauchy.

Teorema 3.3.8 (Cauchy). Dacă seriile (3.3.25) sunt absolut convergente având
sumele A respectiv B atunci pentru orice bijecţie
σ = (σ1 , σ2 ) : Z+ → Z+ × Z+
P∞
seria k=0 aσ1 (k) bσ2 (k) este absolut convergentă şi are suma A·B, adică este adevărată
egalitatea (3.3.28).
Demonstraţie. Fie
∞
X ∞
X
∗ ∗
A = |an | şi B = |bn | .
n=0 n=0
Considerăm tabelele următoare cu ordinele de parcurgere indicate

a0 b 0 a0 b 1 . . . a0 bn ...
↑ ↑
a1 b 0 → a1 b 1 a1 b n ...
(3.3.31)
... ... ... ... ↑ ...
an b 0 → an b 1 → an b n ...
...
respectiv
|a0 | |b0 | |a0 | |b1 | . . . |a0 | |bn | . . .
↑ ↑
|a1 | |b0 | → |a1 | |b1 | . . . |a1 | |bn | . . .
(3.3.32)
... ↑
|an | |b0 | → |an | |b1 | → |an | |bn | . . .
...
Obţinem seriile
d0 = a0 b0 , d1 = a1 b0 , d2 = a1 b1 , d3 = a0 b1 , ...
şi
d∗n = |dn | , n ∈ N+ ,
având sumele parţiale
Dn = d0 + d1 + ... + dn−1 , n∈N
respectiv
Dn∗ = d∗0 + d∗1 + ... + d∗n−1 , n ∈ N.
Deoarece
Dn∗ 2 = (|a0 | + |a1 | + ... + |an−1 |) (|b0 | + |b1 | + ... + |bn−1 |) = A∗n−1 Bn−1
∗
≤ A∗ B ∗
rezultă că şirul (Dn∗ )n∈N este mărginit, deci convergent şi prin urmare seria
∞
X
dn
n=0
este absolut convergentă, deci convergentă. Deoarece

Dn2 = An−1 · Bn−1 → A · B
rezultă lim Dn = A · B.
n→∞
∞
P
Deoarece seria dn este absolut convergentă rezultă că pentru orice rearanjare
n=0
a ei ϕ : Z+ → Z+ obţinem tot o serie convergentă cu aceiaşi sumă
X∞ X∞
dϕ(k) = dn = A · B.
k=0 n=0
Rezultă că pentru orice bijecţie σ : Z+ → Z+ × Z+ avem

∞
X
aσ1 (k) bσ2 (k) = AB.
k=0
Într-adevăr, dacă σ : Z+ → Z+ × Z+ este o bijecţie atunci seria

X∞
aσ1 (k) bσ2 (k)
k=0
∞
prin bijecţia ϕ = δ −1 ◦ σ : Z+ → Z+ , unde δ =
P
este o rearanjare a seriei
n=0
(δ1 , δ2 ) : Z+ → Z+ × Z+ este bijecţia corespunzând parcurgerii (3.3.31) şi putem
aplica Teorema lui Cauchy (T. 3.3.1). 2
3.3.8. Teoremele lui Abel şi Mertens. Considerăm două serii convergente
X∞ ∞
X
(3.3.33) A= an şi B = bn
n=0 n=0
şi notăm cu
(3.3.34) An = a0 + a1 + ... + an Bn = b0 + b1 + ... + bn , n ∈ Z+
sumele lor parţiale.
Fie
(3.3.35) cn = an b0 + an−1 b1 + ... + a0 bn , n ∈ Z+
şi
(3.3.36) Cn = c0 + c1 + ... + cn , n ∈ Z+ .
Seria
∞
X
(3.3.37) cn = lim Cn
n→∞
n=0
P P
o numim produsul Cauchy al seriilor an şi bn .
Pentru produsul Cauchy sunt adevărate următoarele două teoreme:
Teorema 3.3.9 (Abel). Dacă produsul Cauchy (3.3.37) al seriilor (3.3.33) con-
verge, atunci suma sa este A · B.
Teorema 3.3.10 (Mertens). Dacă seriile (3.3.33) sunt convergente, una din ele
fiind absolut convergentă atunci produsul lor Cauchy converge şi are suma AB.
Vom demonstra ı̂ntâi o lemă referitoare la şiruri.
Lema 3.3.11. Fie (an )n∈Z+ şi (bn )n∈Z+ două şiruri.
∞
P
1. Dacă an → 0 şi |bn | < ∞ atunci cn = a0 bn + ... + an b0 → 0.
n=0
2. Dacă an → 0 şi (bn )n≥0 este mărginit atunci
a0 bn + a1 bn−1 + ... + an b0
→ 0.
n+1
3. (Cauchy) Dacă an → a şi bn → b atunci
a0 bn + a1 bn−1 + ... + an b0
→ a · b.
n+1
Demonstraţia Lemei 3.3.11. 1. Notăm
X∞ X n
∗ ∗
B = |bn | şi Bn = |bk |
n=0 k=0
Rezultă
∞
X
lim |bk | = lim (B ∗ − Bn∗ ) = 0.
n→∞ n→∞
k=n+1
Fie ε > 0. deoarece, prin ipoteză, şi an → 0 rezultă că există un n0 ∈ N astfel
ı̂ncât
(3.3.38) |an | < ε, ∀n > n0
şi
∞
X
(3.3.39) |bk | < ε.
k=n0 +1
Notăm M = supn∈Z+ |an | şi fie n > 2n0 .

Deoarece n − n0 > n0 că avem
|a0 bn + a1 bn−1 + ... + an0 bn−n0 + an0 +1 bn−n0 −1 + ... + an b0 | ≤
n P0 −1
n−n ∞
+εB ∗ < ε (M + B ∗ ) ,
P P
≤M |bk | + ε |bk | ≤ M
k=n−n0 k=0 k=n0 +1
ceea ce arată că lim (a0 bn + ... + an b0 ) = 0.

n→∞
2. Fie |bn | ≤ B, n ∈ Z+ . Deoarece an → 0 rezultă |an | → 0 şi deci şi
|a0 |+|a1 |+...+|an |
n+1
→ 0. (Cap. 2, Consecinţa 2.5.5).
Dar atunci
|a0 bn + a1 bn−1 + ... + an b0 | |a0 | + |a1 | + ... + |an |
≤B → 0.
n+1 n+1
3. Avem
an → a ⇐⇒ an − a → 0
şi
bn → b ⇒ (bn ) mărginit.
Conform Afirmaţiei 2 a Lemei şi Consecintei 2.5.5 din Cap. 2, rezultă
a0 bn + a1 bn−1 + ... + an b0 (a0 − a) bn + (a1 − a) bn−1 + ... + (an − a) b0
= +
n+1 n+1
b0 + b1 + ... + bn
+a → 0 + a · b.
n+1
2
Vom avea nevoie şi de câteva identităţi verificate de sumele Cauchy.
Lema 3.3.12. Sunt adevărate următoarele identităţi:
a) Ck = a0 Bk + a1 Bk−1 + ... + ak B0
(3.3.40)
b) Ck = A0 bk + A1 bk−1 + ... + Ak b0 , k ∈ Z+
(3.3.41) C0 + C1 + ... + Ck = Ak B0 + Ak−1 B1 + ... + A0 Bk ; k∈Z

Demonstraţia Lemei 3.3.12
Prin ı̂nsumare şi grupare convernabilă a termenilor avem:
C 0 = a0 b 0
C 1 = a0 b 1 + a1 b 0
C 2 = a0 b 2 + a1 b 1 + a2 b 0
...
Ck = ao bk + a1 bk−1 + a2 bk−2 + ... + ak b0
Ck = a0 Bk + a1 Bk−1 + a2 Bk−2 + ... + ak B0
deci are loc (3.3.40).a). Formula (3.3.40).b) se demonstrează analog, dând factori
b0 , b1 , ..., bk .
Pentru a demonstra (3.3.41) scriem din nou, folosind (3.3.40).a) şi ı̂nsumând
C0 = a0 B0
C1 = a1 B0 + a0 B1
C2 = a2 B0 + a1 B1 + a0 B2
...
Ck = ak B0 + ak−1 B1 + ak−2 B2 + ... + a0 Bk
C0 + C1 + ... + Ck = Ak B0 + Ak−1 B1 + ... + A0 Bk
Lema 3.3.12 este demonstrată.
Demonstraţia Teoremei lui Abel (T. 3.3.9)
Presupunem că există

C = lim Cn ∈ R .
n→∞
Rezultă
C0 + C1 + ... + Cn
lim = C.
n→∞ n+1
Deoarece An → A şi Bn → B, din (3.3.41) şi Lema 3.3.11, obţinem
C0 + C1 + ... + Cn An B0 + An−1 B1 + ... + A0 Bn
= → AB
n+1 n+1
deci C = A · B.
Demonstraţia Teoremei lui Mertens. (T. 3.3.10)
∞
P
Presupunem |bn | < ∞. Aplicând formula (3.3.40).b) putem scrie
n=0
(3.3.42) Cn = b0 (An − A) + b1 (An−1 − A) + ... + bn (A0 − A) + ABn

Din Lema 3.3.11.a)
b0 (An − A) + b1 (An−1 − A) + ... + bn (A0 − A) → 0.
Deoarece Bn → B, din (3.3.42) obţinem
lim Cn = AB
n→∞
Exemplul 3.13. Revenim la seria armonică generalizată
1 1
(3.3.43) ζ (α) = 1 + α + ... + α + ...
2 n
convergentă pentru α > 1. Fiind o serie cu termeni pozitivi va fi absolut convergentă
şi, prin urmare, ı̂n calculul produsului

2 1 1 1 1
[ζ (α)] = 1 + α + ... + α + ... 1 + α + ... + α + ... ,
2 n 2 m
putem lua orice parcurgere a tabelului cu produsele termenilor:
1 1 1
(3.3.44) α , α , ,···
(1 · 1) (1 · 2) (1 · 3)α
1 1 1
α , α , ,···
(2 · 1) (2 · 2) (2 · 3)α
Având această libertate procedăm ı̂n felul următor: pentru k ∈ N grupăm descom-
punerile k = i · j.
De exemplu pentru k = 12 vom obţine termenii
1 1 1 1 1 1 τ (12)
α + α + α + α + α + α = ,
(1 · 12) (2 · 6) (3 · 4) (4 · 3) (6 · 2) (12 · 1) 12α
unde notăm cu τ (k) numărul divizorilor numărului k ∈ N .
Vom obţine formula remarcabilă
∞
2
X τ (k)
(3.3.45) [ζ (α)] =
k=1
kα
Funcţia ζ are numeroase aplicaţii ı̂n teoria numerelor (aşa numita teorie analitică
a numerelor), explicabile oarecum şi prin această formulă pentru pătratul ei.
CAPITOLUL 4
Spaţii metrice
Spaţiile metrice constituie cadrul natural de tratare a noţiunilor de convergenţă

a şirurilor, de continuitate şi continuitate uniformă a funcţiilor. Pe noi, ca analişti,
ne interesează ı̂n primul rând proprietăţile spaţiului Rm şi ale funcţiilor definite pe
submulţimi din Rm . Încadrarea acestora ı̂n teoria spaţiilor metrice dau mai multă
claritate expunerii şi simplifică demonstraţiile, prin punerea ı̂n evidenţă a noţiunilor
care stau la baza acestor proprietăţi. Ele pot fi tratate şi ı̂ntr-un cadru mai larg, cel
al topologiei generale, dar pentru scopurile noastre spaţiile metrice sunt suficiente.
În acelaş timp ele constituie un prim model, suficient de intuitiv, pentru noţiuni şi
rezultate topologice mai generale.
4.1. Spaţii metrice. Spaţii normate. Vecinătăţi ı̂ntr-un spaţiu metric

Incepem cu prezentarea noţiunilor de metrică şi normă şi a câtorva proprietăţi
elementare ale lor.
4.1.1. Noţiunea de metrică şi spaţiu metric. Spaţiu vectorial. Spaţiul

Rm . Fie X o mulţime nevidă. O funcţie ρ : X × X → [0, ∞[ se numeşte metrică
dacă verifică axiomele:
M 1. a) ρ (x, y) ≥ 0
b) ρ (x, y) = 0 ⇐⇒ x = y
(4.1.1)
M 2. ρ (x, y) = ρ (y, x) − simetrică
M 3. ρ (x, z) ≤ ρ (x, y) + ρ (y, z) − inegalitatea triunghiului,
pentru orice x, y, z ∈ X.
O pereche (X, ρ) und X este o mulţime nevidă şi ρ o metrică pe X se numeşte
spaţiu metric.
Spaţiu vectorial.
Numim spaţiu vectorial sau spaţiu liniar (peste R) un triplet (X, +, ·) unde:
X este o mulţime nevidă
+ : X × X → X este o operaţie internă ı̂n X.
: R × X → X este o operaţie externă numită ı̂nmulţire cu scalari
astfel ı̂ncăt să fie verificate axiomele.
(4.1.2) SV 1. (X, +) este un grup comutativ
a) a (x + y) = ax + ay
SV 2. - legi de distributivitate
b) (a + b) x = ax + bx
c) a · (bx) = (a · b) x - un fel de asociativitate
159
160 4. SPAŢII METRICE
Elementele lui X le vom numi vectori iar numerele reale scalari. Elementul
neutru (nul) al grupului aditiv (X, +) ı̂l numim vector nul şi ı̂l notăm cu θ. Uneori,
când nu există nici un pericol de confuzie, vom utiliza notaţia 0.
Propoziţia 4.1.1. (Reguli de calcul ı̂ntr-un spaţiu vectorial). Fie X un spaţiu
vectorial. Atunci
1. 0·x=θ ∀x ∈ X
2. a·θ =θ ∀a ∈ R
3. 1·x=x ∀x ∈ X
4. (−1) x = −x x∈X
5. a) a (x1 + ... + xn ) = ax1 + ... + axn a ∈ R , xi ∈ X, i = 1, ..., n
b) (a1 + ... + an ) x = a1 x + ... + an x ai ∈ R , i = 1, ..., n, x ∈ X
Demonstraţiile acestor proprietăţi sunt elementare şi le găsim ı̂n orice tratat de
algebră liniară.
Spaţiul Rm
Este un exemplu tipic de spaţiu vectorial şi ı̂n acelaşi timp cadrul ı̂n care vom
trata analiza funcţiilor de mai multe variabile.
Elementele sale sunt sistemele ordonate de m numere reale
x = (x1 , x2 , ..., xm ) , xi ∈ R , i = 1, ..., m.
cu adunarea şi ı̂nmulţirea cu scalari definite pe componente:
x + y = (x1 + y1 , ..., xm + ym )
a · x = (ax1 , ..., axm )
pentru x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm , y = (y1 , ..., ym ) ∈ Rm şi a ∈ R .
Elementul nul al acestui spaţiu este
θ = (0, ..., 0) ∈ Rm .
Uneori vom folosi şi limbajul geometric referitor la spaţiul Rm . În acest caz
vom identifica spaţiul Rm cu spaţiul vectorial al ”vectorilor liberi”, doi vectori
identificându-se dacă au aceleaşi mărimi, direcţii şi sensuri. Mai exact, ı̂n mulţimea
perechilor de elemente din Rm definim o relaţie de echivalenţă prin
(x, y) ∼ (x0 , y 0 ) ⇐⇒ x + x0 = y + y 0 ⇐⇒ y − x = y 0 − x0 .
O clasă de echivalenţă ı̂n raport cu această relaţie de echivalenţă o numim vector
liber şi o notăm cu −
→ Notând A (x) , B (y) punctele A, B ∈ Rm având coordonatele
xy.
−→
x respectiv y vom mai nota şi cu AB acest vector.
În acest fel: −
→
- fiecărui punct x ∈ Rm ı̂i corespunde vectorul liber θx
- fiecărei perechi (x, y) ∈ Rm × Rm ı̂i corespunde vectorul liber − →
xy
- pentru orice vector liber − → x, y ∈ Rm există un unic reprezentant de forma
xy,
(θ, z) şi anume (θ, y − x) sau
→=−
−
xy
−−−→
θy − x
adică vectorul echivalent cu el, având originea ı̂n originea O (θ) a axelor de coordo-
nate ale spaţiului Rm .
4.1. SPAŢII METRICE. SPAŢII NORMATE. VECINĂTĂŢI 161
−
→
Uneori vom numi mai simplu vectorul θx ca vectorul x. Adunarea vectorilor ı̂n
Rm se face după cunoscuta ”regulă a paralelogramului”.
−→ −−−−→
În acest caz AB = θx − y
F ig.1
4.1.2. Norme pe un spaţiu vectorial. Spaţiu normat. O normă pe un

spaţiu vectorial X este o aplicaţie k·k : X → [0, ∞[ verificând axiomele:
(4.1.3)
N 1. a) kxk ≥ 0 kxk este pozitiv definită
b) kxk = 0 ⇐⇒ x = θ
N 2. kaxk = |a| kxk absolut omogenitate
N 3. kx + yk ≤ kxk + kyk subaditivitate sau inegalitatea triunghiului
(vezi fig.1.1).
Observaţie. Din N 2. rezultă simetria normei k−xk = kxk .
Se verifică imediat că are loc:
Propoziţia 4.1.2. Dacă k·k este normă pe spaţiul vectorial X atunci aplicaţia
ρ : X × X → [0, ∞[ definită prin
(4.1.4) ρ (x, y) = kx − yk , x, y ∈ X
este o metrică pe X.
Un spaţiu normat este o pereche (X, k·k) unde X este un spaţiu vectorial şi k·k
este o normă pe X. Metrica definită de (4.1.4) se numeşte metrica indusă de norma
k·k, deci un spaţiu normat este şi un spaţiu metric. Toate noţiunile şi rezultatele
referitoare la spaţiile metrice se transpun automat la spaţii normate folosind met-
rica (4.1.4) indusă de normă. Vom vedea că spaţiile normate au unele proprietăţi
specifice, ”mai bune” din punct de vedere intuitiv, care nu sunt verificate ı̂n spaţii
metrice generale.
Propoziţia 4.1.3. 1. Dacă (X, ρ) este un spaţiu metric atunci
(4.1.5) |ρ (x, y) − ρ (x0 , y 0 )| ≤ ρ (x, x0 ) + ρ (y, y 0 )
pentru orice x, y, x0 , y 0 ∈ X.
2. Dacă (X, k·k) este un spaţiu normat atunci
(4.1.6) |kxk − kyk| ≤ kx − yk
Demonstraţie. Fie (X, ρ) un spaţiu normat şi x, y, x0 , y 0 ∈ X. Atunci
ρ (x, y) ≤ ρ (x, x0 ) + ρ (x0 , y 0 ) + ρ (y 0 , y)
de unde rezultă
(4.1.7) ρ (x, y) − ρ (x0 , y 0 ) ≤ ρ (x, x0 ) + ρ (y, y 0 )
Schimbând rolurile lui x cu x0 şi a lui y cu y 0 şi ţinând cont de simetria metricii
ρ obţinem
(4.1.8) ρ (x0 , y 0 ) − ρ (x, y) ≤ ρ (x, x0 ) + ρ (y, y 0 ) .
Inegalităţile (4.1.7) şi (4.1.8) sunt echivalente cu (4.1.5).

Inegalitatea (4.1.6) se demonstrează analog. Deoarece
kxk ≤ kx − yk + kyk ⇒ kxk − kyk ≤ kx − yk
kyk ≤ ky − xk + kxk ⇒ kyk − kxk ≤ ky − xk = kx − yk
rezultă (4.1.6). 2
Observaţie. Inegalitatea (4.1.6) este caz particular al inegalităţii (4.1.5). Într-

adevăr, luând y = y 0 = 0 şi x0 = y şi ţinând cont de (4.1.4), din (4.1.5) se obţine
(4.1.6).
Norme pe Rm .
Pe Rm vom considera trei norme şi metricile corespunzătoare: În cele ce urmează
x = (x1 , ..., xm ) şi y = (y1 , ..., ym ) vor fi două elemente arbitrare din Rm .
Norma lui Euclid
12
(4.1.9) kxk = x21 + x22 + ... + x2m
şi metrica lui Euclid
1/2
ρ (x, y) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 + ... + (xm − ym )2

(4.1.10)
Norma lui Minkowski sau norma `1
(4.1.11) kxk = |x1 | + |x2 | + ... + |xm |

şi metrica lui Minkowski sau metrica `1
(4.1.12) ρ1 (x, y) = |x1 − y1 | + ... + |xm − ym |
Norma lui Cebâşev
(4.1.13) kxk∞ = max {|x1 | , |x2 | , ..., |xm |}
şi metrica lui Cebâşev
(4.1.14) ρ∞ (x, y) = max {|x1 − y1 | , ..., |xm − ym |} .
Observaţie. Pentru 1 ≤ p < ∞ se poate defini o normă pe Rm prin
1/p
(4.1.15) kxkp = (|x1 |p + ... + |xm |p )
numită tot normă Minkowski (sau normă `p ). Observăm că pentru p = 1 obţinem
norma (4.1.11) iar pentru p = 2 se obţine norma lui Euclid (4.1.9).
Inegalitatea triunghiului pentru această normă
kx + ykp ≤ kxkp + kykp
4.1. SPAŢII METRICE. SPAŢII NORMATE. VECINĂTĂŢI 163
m
!1/p m
!1/p m
!1/p
X p
X p
X p
|xi + yi | ≤ |xi | + |yi |
i=1 i=1 i=1
care este inegalitatea lui Minkowski (Cap.2, T.4.10).

Este adevărat următorul rezultat.
Exerciţiu.
(4.1.16) lim kxkp = max {|x1 | , |x2 | , ..., |xm |} = kxk∞ .
p→∞
Relaţia (4.1.16) justifică folosirea indicelui ∞ ı̂n notaţia normei lui Cebâşev
(4.1.13).
4.1.3. Bile ı̂ntr-un spaţiu metric. Vecinătăţi. Fie (X, ρ) un spaţiu metric,
x ∈ X şi r > 0. Notăm
(4.1.17)
a) B (x, r) = {y ∈ X : ρ (x, y) < r} − bila deschisă de centru x şi rază r
b) B (x, r) = {y ∈ X : ρ (x, y) ≤ r} − bila ı̂nchisă de centru x şi rază r
c) S (x, r) = {y ∈ X : ρ (x, y) = r} − sfera ı̂nchisă de centru x şi rază r
Dacă X este spaţiu vectorial, Y, Z sunt submulţimi ale sale şi a ∈ R atunci
notăm
Y + Z = {y + z : y ∈ Y, z ∈ Z}
aY = {ay : y ∈ Y } .
În particular, dacă Y = {y0 } conţine un singur element notăm cu
y0 + Z = {y0 + z : z ∈ Z}
translatata mulţimii Z cu vectorul y0 .
În următoarea propoziţie colectăm câteva proprietăţi simple ale bilelor ı̂n spaţii
metrice şi ı̂n spaţii normate.
Propoziţia 4.1.4. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi x ∈ X. Atunci
1. a) B (x, r) ⊂ B (x, r)
B (x, r) = B (x, r) ∪ S (x, r)
2. r1 < r2 ⇒ a) B (x, r1 ) ⊂ B (x, r2 )
b)B (x, r1 ) ⊂ B (x, r2 )
c)B (x, r1 ) ⊂ B (x, r2 )
3. Dacă X este spaţiu normat atunci
a) B (x, r) = x + B (θ, r)
b) B (x, r) = x + B (θ, r)
(4.1.18)
c) B (θ, r) = rB (θ, 1)
d) B (θ, r) = rB (θ, 1)
a) B (x, r) = x + rB (θ, r)
(4.1.19)
b) B (x, r) = x + B (θ, r)
Demonstraţie. (Exerciţiu).
Observaţie. Rezultă că ı̂ntr-un spaţiu normat bilele B (x, r) B (x, r) se obţin
translatând cu vectorul x bilele respective cu centrul ı̂n origine şi de rază r. La rândul
lor B (θ, r) şi B (θ, r) se obţin prin omotetia.
y → ry
din bilele respective de rază 1. Deci ı̂ntr-un spaţiu normat bilele B (θ, 1) şi B (θ, 1)
determină toate bilele din spaţiu.
În Figura 1.2 sunt reprezentate bilele unitate pentru normele Euclid, Minkowski
şi respectiv Cebı̂şev.
Vecinătăţi ı̂ntr-un spaţiu metric

Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi x ∈ X.
Definiţie. Numim vecinătate a punctului x orice submulţime V ⊂ X astfel
ı̂ncât există r > 0 cu
(4.1.20) B (x, r) ⊂ V.
Vom nota cu V (x) (uneori Vρ (x)) familia tuturor vecinătăţilor lui x, deci relaţia
V ∈ V (x)
se citeşte V este vecinătate a lui x. Aşadar:
(4.1.21) V ∈ V (x) ⇐⇒ V ⊂ X şi ∃r > 0 cu B (x, r) ⊂ V.
Observaţii. 1. Deoarece B x, 2r ⊂ B (x, r) rezultă că ı̂n definiţia vecinătăţilor

putem lua bile ı̂nchise, adică
(4.1.22) V ∈ V (x) ⇐⇒ V ⊂ X şi ∃r0 > 0 B (x, r0 ) ⊂ V
2. În particular, bilele B (x, r) şi B (x, r) sunt vecinătăţi ale lui x.
Propoziţia 4.1.5. (Proprietăţile vecinătăţilor)
V1. V ∈ V (x) ⇒ x ∈ V
V2. V ∈ V (x) şi V ⊂ U ⇒ U ∈ V (x) ,
adică orice supramulţime a unei vecinătăţi este tot o vecinătate.
V3. V1 V2 ∈ V (x) ⇒ V1 ∩ V2 ∈ V (x) .
Demonstraţie. V1 rezultă din (4.1.21) şi faptul că x ∈ B (x, r) . V2 este
evidentă.
Pentru a demonstra V3, dacă r1 , r2 > 0 sunt astfel că
B (x, r1 ) ⊂ V1 şi B (x, r2 ) ⊂ V2
atunci luând r = min {r1 , r2 } rezultă
B (x, r) ⊂ B (x, r1 ) şi B (x, r2 ) ⊂ V1 ∩ V2
deci V1 ∩ V2 ∈ V (x) . 2
Din Proprietatea V3 obţinem:
Consecinţa 4.1.6. Intersecţia unui număr finit de vecinătăţi ale punctului x
este tot o vecinătate a punctului x.
4.2. ŞIRURI CONVERGENTE ÎN SPAŢII METRICE 165
Cazul spaţiului R.
Observăm că ı̂n cazul spaţiului R (deci pentru m = 1) cele trei norme (4.1.9),
(4.1.11) şi (4.1.13) se reduc toate la valoarea absolută |x| a lui x ∈ R.
Deoarece
|x − x0 | < r ⇐⇒ −r < x − x0 < r ⇐⇒ x0 − r < x < x0 + r
rezultă
B (x0 , r) = {x ∈ R : |x − x0 | < r} = ]x0 − r, x0 + r[ .
Analog
B (x0 , r) = {x ∈ R : |x − x0 | ≤ r} = [x0 − r, x0 + r] .
Prin urmare, pentru x0 ∈ R, definiţia (4.1.21) devine
V ∈ V (x0 ) ⇐⇒ ∃r > 0 ]x0 − r, x0 + r[ ⊂ V
care coincide cu definiţia dată vecinătăţilor ı̂n R (Cap. 2, § 1)
4.2. Şiruri convergente ı̂n spaţii metrice

Multe din proprietăţile şirurilor convergente din R se extind la cazul spaţiilor
metrice, cu demonstraţii similare.
4.2.1. Noţiunea de şir convergent. Proprietăţi. Fie (X, ρ) un spaţiu met-
ric. Având definite vecinătăţile unui punct definiţia cu vecinătăţi a convergenţei
şirurilor ı̂n R (Cap.2, § 1) se transpune mutatis mutandis la cazul spaţiilor metrice.
Definiţie. Un şir (xn )n∈N ı̂n spaţiul metric (X, ρ) converge către un element
x ∈ X dacă orice vecinătate a lui x conţine toţi termenii şirului cu excepţia unui
număr finit.
Folosim notaţiile: lim xn = x sau xn → x.
n→∞
Rezultă că are loc:
a) xn → x ⇐⇒ ∀V ∈ V (x) card {n ∈ N : xn ∈ / V } < ℵ0
(4.2.1)
b) xn → x ⇐⇒ ∀V ∈ V (x) ∃n0 ∈ N a.ı̂. ∀n > n0 xn ∈ V.
Observăm că se poate lua n0 = max {n ∈ N : xn ∈ V } .
Sunt utile următoarele caracterizări simple ale convergenţei unui şir.
Propoziţia 4.2.1. Fie (X, ρ) un spaţiu metric, (xn )n∈N un şir ı̂n X şi x ∈ X.
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. xn → x
2. ∀ε > 0 ∃nε ∀n > nε ρ (xn , x) < ε (caracterizarea ı̂n limbaj ε − nε )
3. ρ (xn , x) → 0
Demonstraţie 1⇒2. Fie ε > 0. Deoarece B (x, ε) ∈ V (x), din (2.1.b) rezultă
existenţa unui n0 = nε astfel ı̂ncât:
∀n > nε xn ∈ B (x, ε) ⇐⇒ ∀n > nε ρ (xn , x) < ε.
2.⇒1. Fie V ∈ V (x) . Din definiţia vecinătăţilor ı̂ntr-un spaţiu metric rezultă
existenţa unui ε > 0 astfel ı̂ncât
B (x, ε) ⊂ V.
Conform ipotezei, pentru acest ε > 0 există un nε ∈ N astfel ı̂ncât

∀n > nε ρ (xn , x) < ε ⇐⇒ ∀n > nε xn ∈ B (x, ε) ⊂ V
ceea ce arată că xn → x, vezi (4.2.1).(b).
2.⇒3. Rezultă din caracterizarea ı̂n limbaj ε − nε a convergenţei şirurilor de
numere reale (Cap.2, P.1.7) şi din faptul că ρ (xn , x) ≥ 0.
Observaţie. Şi ı̂n cazul convergenţei şirurilor ı̂n spaţii metrice sunt valabile
”variaţiunile” pe tema inegalităţilor > nε , ≥ nε , < ε, ≤ ε (vezi Cap.2, Observaţia de
după P.1.7). De exemplu:
xn → x ⇐⇒ ∀ε > 0 ∃nε ∀n ≥ nε ρ (xn , x) ≤ ε
∀ε > 0 ∃nε ∀n > nε ρ (xn , x) ≤ ε etc.
Consecinţa 4.2.2. (Criteriul majorării)
Dacă există un şir (αn ) ⊂ R astfel ı̂ncât
a) ∀n ∈ N ρ (xn , x) ≤ αn , şi
(4.2.2)
b) lim αn = 0
atunci lim xn = x.
Demonstraţie. Rezultă din P. 4.2.1.3 2
Consecinţa 4.2.3. Fie (X, ρ) un spaţiu metric, (xn ) , (yn ) şiruri ı̂n X şi x, y ∈
X. Atunci
xn → x şi yn → y ⇒ ρ (xn , yn ) ⇒ ρ (x, y) .
Demonstraţie. Avem
xn → x ⇐⇒ ρ (xn , x) → 0
yn → y ⇐⇒ ρ (yn , y) → 0
Din P. 4.2.1 obţinem
|ρ (xn , yn ) − ρ (x, y)| ≤ ρ (xn , x) + ρ (yn , y) → 0
de unde rezultă ρ (xn , yn ) → ρ (x, y) .
Observaţie. Proprietatea din Consecinţa 4.2.3 o numim continuitatea metricii.
Consecinţa 4.2.4. (Unicitatea limitei). Un şir convergent are o singură limită.
Demonstraţie. Presupunem xn → x şi xn → x0 , ceea ce este echivalent cu
ρ (xn , x) → 0 şi ρ (xn , x0 ) → 0
Din
0 ≤ ρ (x, x0 ) ≤ ρ (x, xn ) + ρ (xn , x0 ) → 0
rezultă ρ (x, x0 ) = 0 deci x = x0 . 2.
Consecinţa 4.2.5. Fie (X, k·k) un spaţiu normat (xn ) , (yn ) şiruri ı̂n X, x, y ∈
X, (αn ) , (βn ) şiruri ı̂n R şi α, β ∈ R. Atunci
1. xn → x ⇒ kxn k → kxk
2. xn → x şi yn → y ⇒ xn + yn → x + y
3. αn → α şi xn → x ⇒ αn xn → αx

αn → α, βn → β
4. ⇒ αn xn + βn yn → αx + βy.
xn → x, yn → y
Demonstraţie. 1. Avem (cf. P.4.2.1.3)
xn → x ⇐⇒ kxn − xk → 0
Deoarece (cf. P.4.2.1.2)
|kxn k − kxk| ≤ kxn − xk
rezultă kxn k → kxk .
2. Din nou
xn → x ⇐⇒ kxn − xk → 0
yn → y ⇐⇒ kyn − yk → 0
Deoarece
0 ≤ kxn + yn − (x + y)k ≤ kxn − xk + kyn − yk → 0
rezultă xn + yn → x + y.
Avem
xn → x ⇐⇒ kxn − xk → 0
şi
αn → α ⇐⇒ |αn − α| → 0
În plus şirul (αn ) va fi mărginit, deci există b ∈ R astfel ı̂ncât
|αn | ≤ b.
Rezultă
kαn xn − αxk = k(αn − α) x + αn (xn − x)k ≤ |αn − α| kxk + |αn | kxn − xk
≤ |αn − α| kxk + b kxn − xk → 0.
Rezultă αn xn → αx.
Afirmaţia 4 rezultă combinând Afirmaţiile 2 şi 3. 2
În demonstraţie am folosit faptul că ı̂n R un şir convergent este mărginit. Acest
lucru este adevărat şi ı̂n spaţii normate, cu o definiţie adecvată a mărginirii.
Definiţie. Un şir (xn ) ı̂ntr-un spaţiu normat (X, k·k) se numeşte mărginit dacă
există un număr M ≥ 0 mastfel ı̂ncât
(4.2.3) ∀n ∈ N kxn k ≤ M
Cu această definiţie avem:
Propoziţia 4.2.6. Într-un spaţiu normat orice şir convergent este mărginit.
Demonstraţie. Fie (X, k·k) un spaţiu normat şi (xn ) un şir ı̂n X convergent
către x ∈ X. Deoarece
xn → x ⇐⇒ kxn − xk → 0
rezultă că există n1 ∈ N astfel ı̂ncât
kxn − xk ≤ 1
pentru orice n > n1 . Rezultă

kxn k ≤ kxn − xk + kxk ≤ 1 + kxk
pentru orice n > n1 şi prin urmare
kxn k ≤ max {kx1 k , ..., kxn1 k , 1 + kxk}
pentru orice n ∈ N. 2
4.2.2. Mărginire ı̂n spaţii metrice şi ı̂n spaţii normate. Fie (X, ρ) ı̂n
spaţiu metric. Spunem că o submulţime Y ⊂ X este mărginită dacă există x ∈ X
şi r > 0 astfel ı̂ncât
Y ⊂ B (x, r) .
Numim diametrul mulţimii Y numărul
d (Y ) = sup {ρ (y, y 0 ) : y, y 0 ∈ Y } .
Propoziţia 4.2.7. Fie (X, ρ) spaţiu metric Y, Y1 , Y2 submulţimi ale lui X. Atunci
1. a) Y1 ⊂ Y2 ⇒ d (Y1 ) ≤ d (Y2 )
b) d (B (x, r)) ≤ 2r d B (x, r) ≤ 2r
c) Dacă X este spaţiu normat,
X 6= {θ} , atunci
d (B (x, r)) = d B (x, r) = 2r
2. Y este mărginită ⇐⇒ d (Y ) < ∞
3. Dacă X este spaţiu normat atunci
Y mărginită ⇐⇒ sup {kyk : y ∈ Y } < ∞
⇐⇒ ∃R > 0 a.ı̂. ∀y ∈ Y, kyk ≤ R
Demonstraţie.1.a). Rezultă din proprietăţile supremului (Cap.2, P.1.17)
1.b). Pentru y, y 0 ∈ B (x, r) avem
ρ (y, y 0 ) ≤ ρ (x, y) + ρ (y 0 , x) ≤ 2r

de unde rezultă d (B (x, r)) ≤ d B (x, r) ≤ 2r.
1.c). E suficient să demonstrăm că d (B (x, r)) = 2r.
Alegem z ∈ X, z 6= 0 şi fie
n r
yn = x + · , n∈N
n + 1 kzk
n r
yn0 = x − · , n ∈ N.
n + 1 kzk
Deoarece
n 1 n
kyn0 − xk = kyn − xk = r kzk = r<r
n + 1 kzk n+1
rezultă yn , yn0 ∈ B (x, r) , n ∈ N. În plus avem:
2n
(4.2.4) kyn − yn0 k = r → 2r
n+1
pentru n → ∞.
Deoarece
d (B (x, r)) ≤ 2r
din (2.4) şi caracterizarea supremului (Cap.2, P.1.14) rezultă
d (B (x, r)) = 2r.
2. Dacă Y este mărginită atunci există r > 0 şi x ∈ X astfel ı̂ncât Y ⊂ B (x, r).
Rezultă
d (Y ) ≤ d B (x, r) ≤ 2r.
Reciproc
d := d (Y ) < ∞.
Dacă d (Y ) = 0 atunci Y = ∅ şi Y ⊂ B (x, r) pentru orice r > 0, sau Y = {y0 }
(este formată dintr-un singur punct) ı̂n care caz Y ⊂ B (y0 , 1) . Dacă d > 0 şi x ∈ Y
atunci, din definiţia supremului rezultă
Y ⊂ B (x, d) .
3. Fie X spaţiu normat. Dacă kyk ≤ R pentru orice y ∈ Y atunci
Y ⊂ B (θ, R)
deci este mărginită.
Dacă Y este mărginită şi x ∈ X şi r > 0 sunt astfel că
Y ⊂ B (x, r)
atunci
kyk ≤ ky − xk + kxk ≤ r + kxk
pentru orice y ∈ Y. 2
4.2.3. Şiruri fundamentale. Spaţii metrice complete. Prin analogie cu
şirurile de numere reale putem defini şirurile fundamentale ı̂ntr-un spaţiu metric.
Definiţie. Un şir (xn ) ı̂ntr-un spaţiu metric (X, ρ) se numeşte fundamental
(sau Cauchy) dacă are loc
(4.2.5) ∀ε > 0 ∃nε a.ı̂. ∀n > nε ∀m > nε ϕ (xn , xm ) < ε
După cum ne aşteptăm are loc
Propoziţia 4.2.8. Orice şir convergent este fundamental.
Demonstraţie. Presupunem xn → x şi fie ε > 0. Rezultă că există nε ∈ N
astfel ı̂ncât
∀k > nε ρ (xk , x) < ε/2.
Rezultă că pentru orice n > nε şi m > nε avem
ρ (xn , xm ) ≤ ρ (xn , x) + ρ (x, xm ) < ε/2 + ε/2 = ε,
deci (xn ) este fundamental. 2
Reciproca acestei propoziţii este valabilă ı̂n cazul numerelor reale (Cap.2, T.2.19).
În general o dăm ca definiţie.
Definiţie. O submulţime Y a unui spaţiu metric X o numim completă dacă

orice şir fundamental de elemente din Y are o limită ı̂n Y. În cazul Y = X spunem
că X este un spaţiu metric complet.
Deci folosind acest limbaj criteriul lui Cauchy de convergenţă (Cap. 2, T.2.17)
ia forma
Teorema 4.2.9. (Cauchy). Spaţiul metric (R, |·|) este complet.
4.2.4. Metrici echivalente - topologic, uniform sau Lipschitz. Fie X o
mulţime şi ρ1 , ρ2 două metrici pe X. Pentru x ∈ X notăm cu Vρi (x) , i = 1, 2,
familiile de vecinătăţi ale punctului x corespunzătoare celor două metrici.
Definiţie. Spunem că metricile ρ1 , ρ2 sunt echivalente topologic dacă are loc
(4.2.6) ∀x ∈ X Vρ1 (x) = Vρ2 (x)
top
şi notăm acest lucru cu ρ1 ∼ ρ2 .
Spunem că metricile ρ1 , ρ2 sunt uniform echivalente dacă sunt ı̂ndeplinite următoarele
două condiţii:
(i) ∀ε > 0, ∃δ > 0, ρ1 (x, y) < δ ⇒ ρ2 (x, y) < ε;
(4.2.7)
(ii) ∀ε > 0, ∃δ > 0, ρ2 (x, y) < δ ⇒ ρ1 (x, y) < ε.
u
Notaţie: ρ1 ∼ ρ2 .
Spunem că metricile ρ1 , ρ2 sunt Lipschitz echivalente dacă
(4.2.8) ∃α1 , α2 > 0 a.ı̂. ∀x, y ∈ X α1 ρ1 (x, y) ≤ ρ2 (x, y) ≤ α1 ρ1 (x, y)
sau echivalent
∃α, β > 0 a.ı̂. ∀x, y ∈ X (i) ρ2 (x, y) ≤ αρ1 (x, y)
(4.2.9)
(ii) ρ1 (x, y) ≤ βρ2 (x, y)
Lip
Echivalenţa Lipschitz a metricilor ρ1 , ρ2 o notăm cu ρ1 ∼ ρ2 .
Au loc următoarele proprietăţi.
Propoziţia 4.2.10. Fie ρ1 , ρ2 două metrici pe o mulţime X.
1. Pentru orice x ∈ X este adevărată echivalenţa
ρ2 ρ1
(4.2.10) Vρ1 (x) ⊂ Vρ2 (x) ⇐⇒ [∀(xn ), xn −
→ x ⇒ xn −
→ x] .
Rezultă
top ρ1 ρ2
(4.2.11) ρ1 ∼ ρ2 ⇐⇒ [∀(xn ), ∀x, xn −
→ x ⇐⇒ xn −
→ x] ,
adică metricile ρ1 , ρ2 sunt topologic echivalente ddacă admit aceleaşi şiruri
convergente.
2. Condiţia (4.2.7).(i) din definiţia echivaleţei uniforme a metricilor este echiva-
lentă cu
(4.2.12) ∀(xn ), ∀(yn ), ρ1 (xn , yn ) → 0 ⇒ ρ2 (xn , yn ) → 0 .
Rezultă
u
(4.2.13) ρ1 ∼ ρ2 ⇐⇒ [∀(xn ), ∀(yn ), ρ1 (xn , yn ) → 0 ⇐⇒ ρ2 (xn , yn ) → 0] .
3. Sunt adevărate implicaţiile

Lip u top
(4.2.14) ρ1 ∼ ρ2 ⇒ ρ1 ∼ ρ2 ⇒ ρ1 ∼ ρ2 .
Demonstraţie. 1. Să presupunem că Vρ1 (x) ⊂ Vρ2 (x) şi că (xn ) este un şir ı̂n
X ρ2 -convergent către x.
Fie V ∈ Vρ1 (x). Din ipoteză, rezultă V ∈ Vρ2 (x), deci există n0 ∈ N a.ı̂. xn ∈ V
ρ1
pentru toţi n ≥ n0 , deci xn − → x.
Pentru a demonstra reciproca presupunem, prin contradicţie, că Vρ1 (x) * Vρ2 (x)
şi arătăm că există un şir (xn ) ı̂n X care este ρ2 -convergent către x, dar nu este şi
ρ1 -convergent către x.
Din ipoteză Vρ1 (x) r Vρ2 (x) 6= ∅, deci există V ∈ Vρ1 (x) r Vρ2 (x). Rezultă
1
∃ε > 0, Bρ1 (x, ε) ⊂ V şi ∀n ∈ N, Bρ2 (x, ) * V .
n
Alegând xn ∈ Bρ2 (x, n ) r V pentru orice n ∈ N, rezultă ρ2 (x, xn ) < n1 pentru
1
ρ2
orice n ∈ N, deci xn − → x. Deoarece xn ∈ / V ∈ Vρ1 (x) pentru orice n ∈ N, rezultă
că (xn ) nu este ρ1 -convergent către x.
Echivalenţa din (4.2.11) este o consecinţă imediată a echivalenţei din (4.2.10).
2. Presupunem că are loc (4.2.7).(i). Pentru ε > 0 fie δ > 0 ales conform
cu (4.2.7).(i) şi fie (xn ), (yn ) două şiruri ı̂n X a.ı̂. ρ1 (xn , yn ) → 0. Rezultă că
există n0 ∈ N a.ı̂. ρ1 (xn , yn ) < δ pentru orice n ≥ n0 . Din alegerea lui δ, rezultă
ρ2 (xn , yn ) < ε pentru orice n ≥ n0 , deci ρ2 (xn , yn ) → 0 pentru n → ∞.
Reciproc, prin negarea condiţiei (4.2.7).(i) obţinem
∃ε > 0 a.ı̂. ∀δ > 0, ∃x, y ∈ X cu ρ1 (x, y) < δ şi ρ2 (x, y) ≥ ε .
Pentru δ = 1/n există xn , yn ∈ X cu ρ1 (xn , yn ) < 1/n şi ρ2 (xn , yn ) ≥ ε. Rezultă
ρ1 (xn , yn ) → 0 şi ρ2 (xn , yn ) 9 0 ,
ceea ce trebuia arătat.
Din nou, echivalenţa de la (4.2.13) este o consecinţă imediată a celei de la
(4.2.12).
3. Arătăm că
(4.2.9).(i) =⇒ (4.2.7).(i) .
Intr-adevăr, pentru ε > 0 fie δ = ε/α. Atunci, pentru orice x, y ∈ X, ρ1 (x, y) < δ
implică ρ2 (x, y) ≤ αρ1 (x, y) < αδ = ε.
Analog,
(4.2.9).(ii) =⇒ (4.2.7).(ii) ,
Lip u
Rezultă ρ1 ∼ ρ2 ⇒ ρ1 ∼ ρ2 .
u top
Implicaţia ρ1 ∼ ρ2 ⇒ ρ1 ∼ ρ2 o demonstrăm folosind caracterizările cu şiruri.
Presupunem
ρ1 (xn , yn ) → 0 ⇐⇒ ρ2 (xn , yn ) → 0 ,
oricare ar fi şirurile (xn ), (yn ) din X. Luând yn = x, n ∈ N, resultă
ρ1 (xn , x) → 0 ⇐⇒ ρ2 (xn , x) → 0 ,
top
pentru orice şir (xn ) din X şi orice x ∈ X, deci ρ1 ∼ ρ2 . 2
Definim aplicaţia identică Id : X → X prin Id(x) = x pentru orice x ∈ X.
Remarca 4.2.11. 1. Condiţia Vρ1 (x) ⊂ Vρ2 (x) este echivalentă cu continuitatea
aplicaţiei identice Id : (X, ρ2 ) → (X, ρ1 ) ı̂n punctul x. Valabilitatea ei pentru
orice x ∈ X este echivalentă cu continuitatea acestei aplicaţii pe X. Echivalenţa
topologică a metricilor ρ1 , ρ2 este echivalentă cu faptul că Id este un omeomorfism
de la (X, ρ1 ) la (X, ρ2 ).
2. Condiţia (4.2.7).(i) este echivalentă cu continuitatea uniformă (vezi Secţiunea
4.8) a aplicaţiei identice Id : (X, ρ1 ) → (X, ρ2 ), iar (4.2.7).(ii) este echivalentă cu
continuitatea uniformă a aplicaţiei Id : (X, ρ2 ) → (X, ρ1 ).
3. Dacă metricile ρ1 , ρ2 sunt uniform echivalente, atunci sunt adevărate afirmaţiile
următoare.
(a) Pentru orice şir (xn ) din X
(xn ) este ρ1 -Cauchy ⇐⇒ (xn ) este ρ2 -Cauchy.
(b) Spaţiul (X, ρ1 ) este complet ddacă spaţiul (X, ρ2 ) este complet.
(Pentru demonstraţie a se vedea Propoziţia 4.2.17).
In cazul normelor echivalenţa topologică şi echivalenţa Lipschitz coincid.
Propoziţia 4.2.12. Fie X un spaţiu vectorial real. Două norme pe X care sunt
topologic echivalente sunt şi Lipschitz echivalente.
Demonstraţie. Fie X un spaţiu vectorial şi k·k1 , k·k2 două norme topologic
echivalente. Vom nota cu B i (x, r) şi Vi (x) , i = 1, 2, bilele respectiv sistemele de
vecinătăţi corespunzătoare celor două norme.
Deoarece B 1 (θ, 1) ∈ V1 (θ) = V2 (θ) va exista un α > 0 astfel ı̂ncât
B 2 (θ, α) ⊂ B 1 (θ, 1)
sau echivalent
(4.2.15) kxk2 ≤ α ⇒ kxk1 ≤ 1.
Arătăm că are loc inegalitatea
(4.2.16) kxk2 ≥ α kxk1
pentru orice x ∈ X. Evident că (4.2.16) este adevărată pentru x = θ. Dacă x 6= θ
atunci elementul x0 = kxk
α
x verifică
2
α
kx0 k2 = kxk2 = α
kxk2
deci conform cu (4.2.15), kx0 k1 ≤ 1. Deoarece
α α
kx0 k1 = kxk1 avem kxk1 ≤ 1
kxk2 kxk2
ceea ce este echivalent cu (4.2.16).
Analog se demonstrează existenţa unui β > 0 astfel ı̂ncât
(4.2.17) kxk1 ≥ β kxk2
pentru orice x ∈ X. 2
Următoarele exemple arată că nici una din implicaţiile din Propoziţia 4.2.10.3
nu este reversibilă.
Exemplul 4.2.13. Fie X = R şi funcţiile ρ, ρ1 , ρ2 : R × R → [0, ∞) definite prin
|x − y|
ρ(x, y) = |x − y|, ρ1 (x, y) = şi ρ2 (x, y) = | arctg x − arctg y| ,
1 + |x − y|
pentru orice x, y ∈ R. Atunci
(a) ρ, ρ1 şi ρ2 sunt metrici pe R.
(b) Metrica ρ1 este uniform echivalentă cu ρ, dar nu şi Lipschitz.
(c) Metrica ρ2 este topologic echivalentă cu ρ, dar nu şi uniform.
t
Funcţia ϕ : [0, ∞) → [0, 1), ϕ(t) = 1+t , t ∈ [0, ∞), este continuă bijectivă cu
s
inversa ψ : [0, 1) → [0, ∞) dată de ψ(s) = 1−s , s ∈ [0, 1). Deoarece
1 1
ϕ0 (t) = 2
> 0 şi ψ 0 (s) = > 0,
(1 + t) (1 − s)2
funcţiile ϕ şi ψ sunt strict crescătoare. Din |x − z| ≤ |x − y| + |y − z| rezultă
|x − z| |x − y| |y − z|
ρ1 (x, z) = ≤ +
1 + |x − z| 1 + |x − y| + |y − z| 1 + |x − y| + |y − z|
|x − y| |y − z|
≤ + = ρ1 (x, y) + ρ1 (y, z) ,
1 + |x − y| 1 + |y − z|
deci ρ1 verifică inegalitatea triunghiului. Celelate axiome ale metricii sunt evident
verificate.
Din
|x − y|
≤ |x − y| ,
1 + |x − y|
rezultă că ρ1 verifică condiţia lui Lipschitz ı̂n raport cu ρ, deci ρ1 este şi uniform
continuă ı̂n raport cu ρ.
Să arătăm că şi ρ este şi uniform continuă ı̂n raport cu ρ1 , adică
|x − y|
(4.2.18) ∀ε > 0, ∃δ > 0, a.ı̂. ∀x, y ∈ R, < δ ⇒ |x − y| < ε .
1 + |x − y|
ε
Pentru ε > 0 alegem δ = 1+ε . Deoarece funcţia ϕ este strict crescătoare
|x − y| ε
< =⇒ |x − y| < ε ,
1 + |x − y| 1+ε
deci condiţia (4.2.18) este verificată.
Să arătăm că ρ nu este Lipschitz ı̂n raport cu ρ1 . Să presupunem că pentru un
c > 0,
|x − y|
|x − y| ≤ c ,
1 + |x − y|
pentru orice x, y ∈ R. Rezultă
t
t≤c ,
1+t
pentru orice t > 0, deci

1 1
≤ ,
c 1+t
for all t > 0, de unde, pentru t → ∞, rezultă 1c = 0, ceea ce este imposibil.
Pentru a verifica (b), se vede imediat că ρ2 este o metrică pe R, şi
xn → x ⇐⇒ arctg xn → arctg x ,
adică
ρ ρ2
xn →
− x ⇐⇒ xn − → x,
ceea ce arată că metricile ρ şi ρ2 sunt topologic echivalente.
Să arătăm că ele nu sunt uniform echivalente. Din teorema de medie a calculului
diferenţial
1
| arctg x − arctg y| = |x − y| ≤ |x − y| ,
1 + ξ2
penru orice x, y ∈ R. Rezultă că ρ2 este Lipschitz, deci şi uniform continuă, ı̂n
raport cu ρ.
Să arătam că ρ nu este uniform continuă ı̂n raport cu ρ2 . Uniform continuitatea
ar ı̂nsemna
(4.2.19) ∀ε > 0, ∃δ > 0, ∀x, y ∈ R, | arctg x − arctg y| < δ ⇒ |x − y| < ε .
Luăm ε = 1, xn = n + 1, yn = n, n ∈ N. Rezultă |xn − yn | = 1, deşi
π π
lim | arctg xn − arctg yn | = − = 0 .
n→∞ 2 2
Rezultă că, pentru ε = 1, nu există nici un δ > 0 a.ı̂. (4.2.19) să fie verificată.
4.2.5. Spaţiul Rm - echivalenţa normelor, convergenţa şirurilor, com-
pletitudine. In această subsecţiune vom considera cazul spaţiului Rm .
Echivalenţa normelor pe Rm .
Deocamdată este vorba despre cele trei norme considerate de noi.
Propoziţia 4.2.14. Cele trei norme considerate pe Rm - Euclid (4.1.9) Minkowski
(4.1.11) şi Cebâşev (4.1.13) - sunt Lipschitz, deci şi topologic, echivalente. Mai pre-
cis, sunt adevărate inegalităţile
√
a) kxk ≤ kxk1 ≤ √m kxk
(4.2.20) b) kxk∞ ≤ kxk ≤ m kxk∞
c) kxk∞ ≤ kxk1 ≤ m kxk∞ .
Demonstraţie. Prima inegalitate a) rezultă din:
m m
!2
X X
|xi |2 ≤ |xi | .
i=1 i=1
A doua inegalitate a) rezultă aplicând inegalitatea lui Schwarz:

m m
!1/2
X
2 2 1/2
X 2 √
kxk1 = 1 · |xi | ≤ 1 + ... + 1 |xi | = m kxk .
i=1 i=1
Pentru a demonstra b) se alege i0 ∈ {1, ..., m} astfel ı̂ncât

|xi0 | = kxk∞ = max {|x1 | , ..., |xm |} .
Evident !1/2
m
X q
kxk = x2i ≥ x2i0 = |xi0 | = kxk∞ .
i=1
Deoarece |xi | ≤ |xi0 | pentru i = 1, ..., m rezultă
m
!1/2
X
2
1/2 √ √
kxk = xi ≤ mx2i = m |xi0 | = m kxk∞ .
i=1
Demonstraţiile inegalităţilor c) sunt analoage cu demonstraţiile inegalităţilor

b). 2
Consecinţa 4.2.15. Şirurile convergente ı̂n raport cu normele k·k , k·k1 şi k·k∞
coincid.
Observaţie. Ceva mai la vale (Teorema 4.11.8) vom arăta că orice normă pe
m
R este echivalentă cu norma lui Euclid, deci echivalenţa celor trei norme consider-
ate nu este o excepţie ci o regulă.
Convergenţa şirurilor ı̂n Rm

Propoziţia 4.2.16. Fie xk = (x1,k , x2,k , ..., xm,k ) ∈ Rm , k ∈ N , un şir ı̂n Rm .
Atunci
k·k
(4.2.21) xk →1 x ⇐⇒ lim xi,k = xi , i = 1, 2, ..., m.
k→∞
Demonstraţie. Rezultă din şirul de echivalenţe

lim xi,k = xi , i = 1, 2, ..., m ⇐⇒ lim |xi,k − xi | = 0, i = 1, 2, ..., m
k→∞ k→∞
⇐⇒ lim (|x1,k − x1 | + ... + |xm,k − xm |) = 0
k→∞
⇐⇒ lim kxk − xk1 = 0
k→∞
k·k
⇐⇒ xk →1 x
Observaţie. Ţinând cont de Propoziţia 4.2.14, rezultă că echivalenţa (4.2.21)
este valabilă şi pentru normele lui Euclid şi Cebâşev.
Completitudinea spaţiului Rm .
Vom arăta mai ı̂ntâi că prin trecerea la o metrică uniform (ı̂n particular, Lips-
chitz) echivalentă completitudinea se conservă.
Propoziţia 4.2.17. Fie ρ1 , ρ2 două metrici uniform echivalente pe o mulţime
X. Atunci
1. ∀ (xn ) ⊂ X, [(xn ) ρ1 -Cauchy ⇐⇒ (xn ) ρ2 -Cauchy].
2. (X, ρ1 ) complet ⇐⇒ (X, ρ2 ) complet.
In particular, aceste rezultate sunt adevărate dacă metricile sunt echivalente Lip-
schitz.
Demonstraţie. 1. Arătăm că (4.2.7).(i) implică

(4.2.22) (xn ) ρ1 -Cauchy ⇒ (xn ) ρ2 -Cauchy .
pentru orice şir (xn ) din X.
Intr-adevăr, pentru ε > 0 alegem δ > 0 conform cu (4.2.7).(i). Deoarece (xn )
este ρ1 -Cauchy există n0 ∈ N a.ı̂.
ρ1 (xn , xm ) < δ ,
pentru toţi m, n ≥ n0 . Rezultă
ρ2 (xn , xm ) < ε ,
pentru toţi m, n ≥ n0 , deci (xn ) este ρ2 -Cauchy.
Se arată analog că (4.2.7).(ii) implică
(4.2.23) (xn ) ρ2 -Cauchy ⇒ (xn ) ρ1 -Cauchy .
Echivalenţa de la punctul 1 rezultă din (4.2.22) şi (4.2.23).
2. Să presupunem că spaţiul metric (X, ρ1 ) este complet şi fie (xn ) un şir ρ2 -
Cauchy.
Din prima afirmaţie a propoziţiei, rezultă că (xn ) este şi ρ1 -Cauchy, deci, ţinând
ρ1
cont de completitudinea spaţiului (X, ρ1 ) , există x ∈ X astfel ı̂ncât xn → x.
Metricile ρ1 , ρ2 fiind uniform echivalente vor fi şi topologic echivalente (Propoziţia
ρ2
4.2.10.3), deci xn → x, ceea ce arată că şi spaţiul metric (X, ρ2 ) este complet.
Analog, (X, ρ2 ) complet implică (X, ρ1 ) complet. 2.
Observaţie. Se arată uşor că şi mărginirea se conservă prin trecerea la o met-
rică Lipschitz echivalentă. Nici mărginirea şi nici completitudinea nu sunt invarianţi
topologici, adică nu se conservă prin trecerea de la o metrică la alta topologic echiva-
lentă (vezi exerciţiul E.12.1)
Teorema 4.2.18. Spaţiul normat Rm este complet ı̂n raport cu fiecare din normele
Euclid, Minkowski sau Cebâşev.
Vom face demonstraţia ı̂n cazul normei lui Cebâşev. Demonstrăm mai ı̂ntâi o
lemă prin care reducem completitudinea spaţiului Rm la cea a mulţimii R.
Lema 4.2.19. Un şir xk = (x1,k , ..., xm,k ) ∈ Rm , k ∈ N , este k·k∞ - fundamental
dacă şi numai dacă toate şirurile (xi,k )k∈N , i = 1, 2, ..., m sunt fundamentale ı̂n R.
Demonstraţia Lemei 4.2.19. Dacă (xk ) este k·k∞ - fundamental atunci pen-
tru orice ε > 0 există kξ ∈ N astfel ı̂ncât
∀k > kε ∀l > kε kxk − xl k∞ < ε·
Rezultă
∀k > kε ∀l > kε |xi,k − xi,l | ≤ kxk − xl k∞ < ε,
pentru i = 1, 2, ..., m, deci şirurile (xi,k )k∈N sunt fundamentale ı̂n R pentru i =
1, 2, ..., m.
4.3. MULŢIMI DESCHISE ŞI MULŢIMI ÎNCHISE 177
Reciproc, să presupunem că şirurile (xi,k )k∈N sunt fundamentale ı̂n R pentru
i = 1, 2, ..., m. Rezultă că pentru orice ε > 0 există numerele kε1 , ..., kεm ∈ N astfel
ı̂ncât
(4.2.24) ∀k > kεi ∀l > kεi |xi,k − xi,l | < ε
pentru i = 1, 2, ..., m. Alegând kε = max {kε1 , ..., kεm } rezultă |xi,k − xi,l | < ε pentru
i = 1, 2, ..., m ⇐⇒ kxk − xl k∞ = max {|x1,k − x1,l | , ..., |xm,k − xm,l |} < ε pentru
orice k, l > kε , deci şirul (xk ) este k·k∞ - fundamental.
Demonstraţia Teoremei 4.2.18 Fie xk = (x1,k , ..., xm,k ) ∈ Rm , k ∈ N , un
şir k·k∞ - fundamental. Rezultă că şirurile (xi,k )k∈N sunt fundamentale ı̂n R pentru
i = 1, 2, ..., m. Deoarece R este complet vor exista numerele xi ∈ R astfel ı̂ncât
lim xi,k = xi , pentru i = 1, 2, ..., m

k→∞
ceea ce este echivalent cu xk → x = (x1 , ..., xm ) ı̂n spaţiul Rm ı̂n raport cu norma
k·k∞ . 2
4.3. Mulţimi deschise şi mulţimi ı̂nchise ı̂n spaţii metrice
In această secţiune trata topologia unui spaţiu metric - mulţimi deschise, mulţimi
deschise.
4.3.1. Mulţimi deschise. Mulţimi deschise ı̂n R. Fie (X, ρ) un spaţiu
metric.
Definiţie O submulţime G ⊂ X se numeşte deschisă dacă
(4.3.1) ∀x ∈ G G ∈ V (x)
sau echivalent
(4.3.2) ∀x ∈ G ∃rx > 0 a.ı̂. B (x, rx ) ⊂ G.
Propoziţia 4.3.1. Pentru x ∈ X şi r > 0 bila B (x, r) este o mulţime deschisă.
Demonstraţie. Trebuie să art̆ăm că
(4.3.3) B (x, r) ∈ V (y)
pentru orice y ∈ B (x, r) .
Dacă y ∈ B (x, r) atunci ρ (x, y) < r, deci
(4.3.4) r0 := r − ρ (x, y) > 0.
Arătăm că are loc
(4.3.5) B (y, r0 ) ⊂ B (x, r)
de unde va rezulta B (x, r) ∈ V (y) .
Deoarece
z ∈ B (y, r0 ) ⇐⇒ ρ (y, z) < r0
având ı̂n vedere (4.3.4), rezultă
ρ (z, x) ≤ ρ (z, y) + ρ (y, x) < r0 + ρ (y, x) = r
deci z ∈ B (x, r) . 2
Vom nota cu τ familia tuturor submulţimilor deschise ale spaţiului metric X şi
o vom numi topologia spaţiului X.
Teorema 4.3.2. (Proprietăţile mulţimilor deschise).
Fie (X, ρ)un spaţiu metric şi τ familia tuturor submulţimilor sale deschise. Atunci
1. ∅, X ∈ τ.
2. G1 , G2 ∈ τ ⇒ G1S∩ G2 ∈ τ
3. Gi ∈ τ, i ∈ I ⇒ Gi ∈ τ.
i∈I
Deci
20 . Intersecţia unui număr finit de mulţimi deschise este o mulţime deschisă
şi
30 . Reuniunea unei familii arbitrare de mulţimi deschise este o mulţime deschisă.
Demonstraţie.1. Implicaţia
x ∈ ∅ ⇒ ∅ ∈ V (x)
este adevărată deoarece ipoteza x ∈ ∅ este falsă, deci ∅ ∈ τ.
Dacă x ∈ X atunci B (x, 1) ⊂ X deci X ∈ V (x) ceea ce arată că X ∈ τ.
2. Fie G1 , G2 ∈ τ şi x ∈ G1 ∩ G2 . Rezultă x ∈ G1 şi x ∈ G2 deci există numerele
r1 > 0 şi r2 > 0 astfel ı̂ncât
B (x, r1 ) ⊂ G1 şi B (x, r2 ) ⊂ G2
Luând r := min {r1 , r2 } , rezultă
B (x, r) ⊂ B (x, r1 ) ∩ B (x, r2 ) ⊂ G1 ∩ G2
deci G1 ∩ G2 ∈ V (x) şi G1 ∩ G2 ∈ τ. S
3. Fie Gi ∈ τ, i ∈ I şi x ∈ G := Gi . Rezultă că există i0 ∈ I astfel ı̂ncă
i∈I
x ∈ Gi0 . Deoarece Gi0 este deschisă există r > 0 astfel ı̂ncât
[
B (x, r) ⊂ Gi0 ⊂ Gi = G
i∈I
ceea ce arată că G ∈ V (x) , deci G ∈ τ.

Observaţie. Proprietăţile 2 şi 3 rezultă din proprietăţile vecinătăţilor (P. 4.1.5).
Într-adevăr
x ∈ G1 ∩ G2 ⇐⇒ x ∈ G 1 ∧ x ∈ G2
x ∈ G1 ⇒ G1 ∈ V (x)
⇒ G1 ∩ G2 ∈ V (x)
x ∈ G2 ⇒ G2 ∈ V (x)
S
Fie acum Gi ∈ τ, i ∈ I şi G = Gi . Atunci
i∈I
x∈G ⇐⇒ ∃i0 ∈ I x ∈ Gi0

Gi0 ∈ V (x)
x ∈ Gi0 ⇒ ⇒ G ∈ V (x)
Gi0 ⊂ G
Structura submulţimilor deschise ı̂n R

Observăm că orice interval deschis ∆ ⊂ R este o mulţime deschisă. Într-adevăr,

dacă ∆ = ]a, b[ cu a, b ∈ R, a < b, atunci
]a, b[ = {x ∈ R : |x − x0 | < r}
unde x0 = a+b
2
şi r = b−a
2
> 0.
Dacă ∆ = ]−∞, b[ cu b ∈ R, atunci din
∞
[
]−∞, b[ = ]b − n, b[
n=1
rezultă că şi ]−∞, b[ este deschis ı̂n R . Analog pentru a ∈ R egalitatea
∞
[
]a, ∞[ = ]a, a + n[
n=1
ne arată că şi ]a, ∞[ este deschis. În fine ]−∞, ∞[ = R este o mulţime deschisă.
Teorema următoare arată că orice mulţime deschisă din R se poate reprezenta
(univoc) ca o reuniune de intervale deschise disjuncte.
Teorema 4.3.3. Orice submulţime deschisă nevidă din R este reuniunea unei
familii numărabile sau finite de intervale deschise disjuncte două câte două.
Demonstraţie. Fie G ⊂ R o mulţime deschisă nevidă. Definim o relaţie ı̂ntre
elementele x, y ∈ G prin
(4.3.6) x ∼ y ⇐⇒ ∃α, β ∈ R, α < β, a.ı̂, x, y ∈ ]α, β[ ⊂ G
şi arătăm că ea este o relaţie de echivalenţă.
Reflexivitatea. x ∈ G ⇒ x ∼ x
Într-adevăr deoarece G este deschisă
x ∈ G ⇒ G = V (x) ⇒ ∃r > 0 ]x − r, x + r[ ⊂ G
deci x, x ∈ ]x − r, x + r[ ⊂ G şi prin urmare x ∼ x.
Simetria. x ∼ y ⇒ y ∼ x este evidentă.
Tranzitivitatea. x ∼ y ∧ y ∼ x ⇒ x ∼ z.
Rezultă că există α, β ∈ R cu α < β şi x, y ∈ ]α, β[ ⊂ G şi există γ, δ ∈ R cu
γ < δ şi y, z ∈ ]γ, δ[ ⊂ G
Deoarece y∈ ]α, β[ ∩ ]γ, δ[ rezultă că
]α, β[ ∪ ]γ, δ[ = ]a, b[
unde a = min {α, β} şi b = max {β, δ} . Prin urmare x, z ∈ ]a, b[ ⊂ G, deci x ∼ z.
Relaţia de echivalenţă (4.3.6) determină ı̂mpărţirea mulţimii G ı̂n clase de echivalenţă
∅=
6 ∆i ⊂ G, i ∈ I, astfel ı̂ncât
a) ∀x, y S
∈ G x, y ∈ ∆i ⇐⇒ x ∼ y
(4.3.7) b) G = ∆i
i∈I
c) ∆i ∩ ∆j = ∅ ∀i, j ∈ I, i 6= j.
Arătăm că fiecare ∆i este un interval deschis. Pentru aceasta, fie

(4.3.8) αi = inf ∆i
βi = sup ∆i
şi să arătăm că
(4.3.9) ∆i = ]αi , βi [
Fie x ∈ ]αi , βi [ . Deoarece x > αi = inf ∆i există a ∈ ∆i astfel ca
αi ≤ a < x.
Analog, din x < βi = sup ∆i rezultă că există b ∈ ∆i astfel ca
x < b ≤ βi .
Deoarece a, b ∈ ∆i rezultă a ∼ b deci există α, β ∈ R, α < β cu
a, b ∈ ]α, β[ ⊂ G.
Din a < x < b rezultă x ∈ ]α, β[ , deci
a, x ∈ ]α, β[ ⊂ G.
Aşadar x ∼ a ∈ ∆i ceea ce implică x ∈ ∆i . Am arătat că
]αi , βi [ ⊂ ∆i .
Deoarece
∀x ∈ ∆i αi ≤ x ≤ βi
adică ∆i ⊂ [αi , βi ] , egalitatea (4.3.9) va fi demonstrată dacă arătăm că αi , βi ∈
/ ∆i .
Dacă αi = −∞ atunci evident αi ∈ / ∆i .
Dacă αi ∈ R şi αi ∈ ∆i ⊂ G, mulţimea G fiind deschisă va exista un ε > 0 astfel
ca
]αi − ε, αi + ε[ ⊂ G.
Deci αi − ε/2 , αi ∈ ]αi − ε, αi + ε[ ⊂ G, adică αi − ε/2 ∼ αi . Deoarece αi ∈ ∆i
rezultă αi − 2ε ∈ ∆i şi obţinem contradicţia
ε
αi − < αi = inf ∆i .
2
Faptul că βi ∈ / ∆i se demonstrează analog.
Mulţimea I este cel mult numărabilă.
Deoarece fiecare interval deschis ∆i conţine un număr raţional alegem
qi ∈ ∆i ∩ Q, i∈I
şi considerăm mulţimea
(4.3.10) J = {qi : i ∈ I} ⊂ Q
Deoarece ∆i ∩ ∆j = ∅ pentru i 6= j rezultă că aplicaţia
i → qi
este o bijecţie de la I la J. Ţinând cont de (4.3.10) obţinem
card I = card J ≤ card Q = ℵ0 .
4.3.2. Mulţimi ı̂nchise. Fie (X, ρ) un spaţiu metric.

Definiţie. O submulţime Y a lui X se numeşte ı̂nchisă dacă complementara ei
X \ Y este deschisă, adică
(4.3.11) Y ı̂nchisă ⇐⇒ { (Y ) = X \ Y deschisă
Vom nota cu F familia tuturor submulţimilor ı̂nchise ı̂n X. Proprietăţile mulţimilor
ı̂nchise se obţin din proprietăţile mulţimilor deschise (Teorema 4.3.2) aplicând legile
lui de Morgan, Cap.1, T.4.2.
Teorema 4.3.4. (Proprietăţile mulţimilor ı̂nchise)
Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi F familia tuturor submulţimilor ı̂nchise ı̂n X.
Atunci
1. ∅, X ∈ F
2. Y1 , Y2 ∈ F ⇒ Y1 ∪TY2
3. Yi ∈ F, i ∈ I ⇒ Yi ∈ F.
i∈I
Adică
20 . Reuniunea unei familii finite de mulţimi ı̂nchise este o mulţime ı̂nchisă.
30 . Intersecţia unei familii arbitrare de mulţimi ı̂nchise este o mulţime ı̂nchisă.
Demonstraţie.1. Deoarece ∅ = { (X) şi X = { (∅) şi X şi ∅ sunt deschise
rezultă că ele sunt şi ı̂nchise.
2. Avem
Yi ∈ F ⇐⇒ { (Yi ) ∈ τ, i = 1, 2,
deci
{ (Y1 ) ∩ { (Y2 ) ∈ τ
Deoarece
{ (Y1 ∪ Y2 ) = { (Y1 ) ∩ { (Y2 ) ∈ τ
rezultă Y1 ∪ Y2 ∈ F.
3. Analog
Yi ∈ F ⇐⇒ { (Yi ) ∈ τ, i ∈ I
deci [
{ (Yi ) ∈ τ.
i∈I
Deoarece !
\ [
{ Yi = { (Yi ) ∈ τ
i∈I i∈I
2
T
rezultă Yi ∈ F.
i∈I
Ca exemple de mulţimi ı̂nchise luăm bilele ı̂nchise şi sferele.
Propoziţia 4.3.5. Într-un spaţiu metric bila ı̂nchisă B̄ (x, r) şi sfera S (x, r)
sunt mulţimi ı̂nchise.
Demonstraţie. Pentru a arăta că B̄ (x, r) este ı̂nchisă trebuie să arătăm că
X \ B̄ (x, r) este deschisă.
Fie deci y ∈ X \ B̄ (x, r) . Rezultă y ∈
/ B̄ (x, r) deci ρ (x, y) > r.
Definim
(4.3.12) r0 := ρ (x, y) − r > 0.
şi arătăm că
(4.3.13) B (y, r0 ) ∩ B̄ (x, r) = ∅
B (y, r0 ) ⊂ X \ B̄ (x, r)
şi prin urmare X \ B̄ (x, r) va fi deschisă.
Să presupunem că ar exista z ∈ B (y, r0 ) ∩ B̄ (x, r) . Atunci
z ∈ B (y, r0 ) ⇐⇒ ρ (y, z) < r0
z ∈ B̄ (x, r) ⇐⇒ ρ (x, z) ≤ r
de unde, ţinând cont de (4.3.13) obţinem contradicţia
ρ (x, y) ≤ ρ (x, z) + ρ (z, y) < r + r0 = ρ (x, y) .
Rezultă că (3.13) este adevărată.
Pentru a demonstra că S (x, r) este ı̂nchisă observăm că
(4.3.14) S (x, r) = B̄ (x, r) \ B (x, r) = B̄ (x, r) ∩ (X \ B (x, r))
Mulţimea B̄ (x, r) este ı̂nchisă şi mulţimea B (x, r) este deschisă deci X \B (x, r)
va fi ı̂nchisă. Din (4.3.14) rezultă că şi S (x, r) este ı̂nchisă.
(Reamintim că S (x, r) = {y ∈ X : ρ (x, y) = r}).
Observaţie. Punctele şi deci mulţimile finite sunt ı̂nchise. Într-adevăr dacă
Y = {y} este o mulţime formată dintr-un singur punct şi x ∈ X \ {y} , adică x ∈ X
şi x 6= y, luând r := ρ (x, y) > 0 rezultă y ∈ / B (x, r) ceea ce este echivalent cu
B (x, r) ⊂ X \ {y} , deci X \ {y} este deschisă şi {y} ı̂nchisă.
4.4. Aderenţă, interior, frontieră. Puncte de acumulare

In această secţiune continuăm studiul spaţiilor metrice considerând noţiunile
topologice de aderenţă, interior, frontieră.
4.4.1. Definiţii. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y ⊂ X.
Spunem că un punct x ∈ X este:
• aderent mulţimii Y dacă
(4.4.1) ∀ V ∈ V (x) V ∩ Y 6= ∅;
• interior mulţimii Y dacă
(4.4.2) Y ∈ V (x) ;
• punct frontieră al mulţimii Y dacă
(4.4.3) ∀V ∈ V (x) V ∩ Y 6= ∅ şi V ∩ (X \ Y ) 6= ∅.
4.4. ADERENŢĂ, INTERIOR, FRONTIERĂ 183
Mulţimea punctelor aderente mulţimii Y se notează cu Y (sau uneori cu ad (Y ))

şi se numeşte aderenţa sau ı̂nchiderea mulţimii Y.
Mulţimea punctelor interioare mulţimii Y o numim interiorul mulţimii Y şi
◦
folosim notaţia Y (sau int (Y )).
Mulţimea punctelor frontieră ale mulţimii Y o numim frontiera mulţimii Y şi o
notăm Fr (Y ) .
4.4.2. Aderenţa unei mulţimi - caracterizare secvenţială, proprietăţi.
Incepem cu prezentarea proprietăţilor aderenţei.
Caracterizarea secvenţială a aderenţei.

In spaţii metrice noţiunile topologice pot fi exprimate cu ajutorul şirurilor după
cum arată şi următorul rezultat.
Propoziţia 4.4.1. Fie (X, ρ) un spaţiu metric, Y ⊂ X şi x ∈ X. Atunci
(4.4.4) x ∈ Y ⇐⇒ ∃ (yn ) ⊂ Y, yn → x
Demonstraţie. Să presupunem că (yn ) este un şir ı̂n Y convergent către un
x ∈ X. Dacă V este o vecinătate arbitrară a lui x atunci există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
(4.4.5) yn ∈ V pentru orice n ≥ n0 .
Rezultă yn0 ∈ V ∩ Y, deci are loc (4.4.1) ceea ce arată că x ∈ Y .
Reciproc, presupunând x ∈ Y rezultă că are loc (4.4.1). Deoarece B x, n1 ∈

V (x) pentru orice n ∈ N , rezultă

1
(4.4.6) ∀n ∈ N ∃yn ∈ Y ∩ B x,
n
Deci yn ∈ Y şi
1
0 ≤ ρ (yn , x) <
n
pentru orice n ∈ N . Rezultă ρ (yn , x) → 0 ceea ce este echivalent cu yn → x. 2
Proprietăţile aderenţei.
Acestea sunt date ı̂n teorema următoare.
Teorema 4.4.2. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y, Y1 , Y2 submulţimii ale lui X.
Atunci:
1. Y ⊂ Y .
2. Y1 ⊂ Y2 ⇒ Y 1 ⊂ Y 2 − monotonia aderenţei.
3. Y = Y - idempotenţa.
4. Y1 ∪ Y2 = Y 1 ∪ Y 2 .
Demonstraţie. 1. Dacă y ∈ Y atunci y ∈ V pentru orice vecinătate V a lui
y. Rezultă y ∈ V ∩ Y şi deci V ∩ Y 6= ∅.
2. Fie x ∈ Y 1 . Dacă V ∈ V (x) atunci V ∩ Y1 6= ∅ şi deoarece
V ∩ Y1 ⊂ V ∩ Y2
rezultă V ∩ Y2 6= ∅.
3. Din 1. avem
Y ⊂Y.
Pentru a demonstra incluziunea inversă fie x ∈ Y . Din Propoziţia 4.4.1 rezultă
existenţa unui şir (zn ) ⊂ Y a.ı̂
(4.4.7) zn → x
Deoarece pentru orice n ∈ N B zn , n1 ∈ V (zn ) şi zn ∈ Y rezultă B zn , n1 ∩Y 6=

∅, deci
1
(4.4.8) ∀n ∈ N ∃yn ∈ Y cu ρ (zn , yn ) <
n
Din (4.4.7), ρ (zn , x) → 0 şi prin urmare
1
0 ≤ ρ (yn , x) ≤ ρ (yn , zn ) + ρ (zn , x) < + ρ (zn , z) → 0
n
ceea ce arată că yn → x.
Deoarece yn ∈ Y, n ∈ N , şi yn → x, aplicând din nou Propoziţia 4.4.1, rezultă
x∈Y.
4. Fie
x ∈ Y 1 ∪ Y 2 ⇐⇒ x ∈ Y 1 sau x ∈ Y 2 .
Dacă, de exemplu, x ∈ Y 1 atunci există (yn ) ⊂ Y1 cu yn → x. Rezultă (yn ) ⊂
Y1 ∪ Y2 şi yn → x, deci x ∈ Y1 ∪ Y2 .
Reciproc, fie x ∈ Y1 ∪ Y2 . Rezultă că există un şir (yn ) ⊂ Y1 ∪ Y2 cu yn → x.
Notând
M1 = {n ∈ N : yn ∈ Y1 } şi M2 = {n ∈ N : yn ∈ Y2 }
deoarece N = M1 ∪ M2 rezultă că cel puţin una din mulţimile M1 , M2 este infinită.
Să presupunem, de exemplu că M1 este infinită. Ordonând-o obţinem un şir
strict crescător n1 < n2 < ... . Rezultă că subşirul (ynk ) verifică
(ynk ) ⊂ Y1 şi ynk → x
deci x ∈ Y 1 ⊂ Y 1 ∪ Y 2 . 2
Aderenţă şi ı̂nchidere.

Teorema următoare pune ı̂n evidenţă legătura dintre noţiunile de aderenţă şi
ı̂nchidere.
Teorema 4.4.3. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y ⊂ X. Atunci
1. Y ı̂nchisă ⇐⇒ Y = Y
2. Aderenţa Y este cea mai mică mulţime ı̂nchisă ce conţine pe Y adică are loc
a) Y este ı̂nchisă şi Y ⊂ Y ,
(4.4.9)
b) ∀Z ⊂ X, Z ı̂nchisă şi Y ⊂ Z ⇒ Y ⊂ Z.
Demonstraţie. 1. Să presupunem că Y este ı̂nchisă şi să arătăm că Y = Y .
Deoarece incluziunea Y ⊂ Y este adevărată ı̂ntotdeauna rămâne să arătăm că Y ⊂
Y. Adică
x∈Y ⇒x∈Y
sau echivalent
(4.4.10) x∈
/Y ⇒x∈
/Y
Dar
x∈
/ Y ⇐⇒ x ∈ X \ Y
şi Y fiind ı̂nchisă rezultă X \ Y deschisă deci X \ Y ∈ V (x) . Deoarece
(X \ Y ) ∩ Y = ∅
ţinând cont de (4.4.1) rezultă x ∈
/ Y , deci (4.4.10) are loc.
Reciproc să presupunem Y = Y şi să arătăm că Y este ı̂nchisă ceea ce este
echivalent cu X \ Y deschisă. Mulţimea X \ Y este deschisă dacă şi numai dacă
X \ Y ∈ V (x) pentru orice x ∈ X \ Y.
Fie x ∈ X \ Y = X \ Y . Rezultă x ∈ / Y şi, ţinând cont de (4.4.1), va exista o
vecinătate V a lui x cu V ∩ Y = ∅.
Dar
V ∩ Y = ∅ ⇐⇒ V ⊂ X \ Y
de unde rezultă X \ Y ∈ V (x) .
2. Deoarece Y = Y (T. 4.4.2.3) rezultă că mulţimea Y este ı̂nchisă (conform
primului punct al teoremei), deci (4.4.9).a) are loc.
Dacă Z ⊂ X este ı̂nchisă şi Y ⊂ Z atunci ţinând cont de monotonia aderenţei
(T. 4.4.2.2) şi de punctul 1 al teoremei rezultă:
Y ⊂Z⇒Y ⊂Z=Z
adică este adevărată şi afirmaţia (4.4.9).b). 2
4.4.3. Interiorul unei mulţimi - proprietăţi. Din definiţiile (4.4.2) ale in-
teriorului şi (4.3.1) ale mulţimii deschise rezultă.e
Propoziţia 4.4.4. O submulţime Y a lui X este deschisă dacă şi numai dacă
◦
(4.4.11) Y =Y
Proprietăţile interiorului sunt similare cu ale aderenţei.
Teorema 4.4.5. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y, Y1 , Y2 submulţimi ale lui X.
Atunci ◦
1. Y ⊂ Y
◦
2. Y1 ⊂ Y2 ⇒Y 1 ⊂ Y2 - monotonia
◦ ◦
3. int Y =Y - idempotenţă
◦
Demonstraţie. 1. Dacă x ∈Y atunci Y ∈ V (x) deci x ∈ Y.
◦
2. Fie x ∈Y . Deoarece
◦
x ∈Y 1 ⇐⇒ Y1 ∈ V (x)
şi Y1 ⊂ Y2 , ţinând cont de proprietăţile vecinătăţilor (P.1.6) rezultă Y2 ∈ V (x) sau
◦
echivalent x ∈Y 2 .
3. Din 1. avem ◦ ◦
int Y ⊂Y ,
deci mai rămâne să arătăm că
◦ ◦
(4.4.12) Y ⊂ int Y .
◦
Dacă x ∈Y atunci Y ∈ V (x) deci există r > 0 astfel ca
(4.4.13) B (x, r) ⊂ Y.
Dacă arătăm că
◦
(4.4.14) B (x, r) ⊂Y ,
◦ ◦
va rezulta Y ∈ V (x) ceea ce este echivalent cu x ∈ int Y , adică (4.4.12) are loc.
Să demonstrăm (4.4.14). Deoarece B (x, r) este o mulţime deschisă (P. 4.3.1)
avem
(4.4.15) ∀y ∈ B (x, r) , B(x, r) ∈ V(y).
(definiţia (4.3.1) a mulţimii deschise). Ţinând cont de (4.4.13) şi de proprietăţile
vecinătăţilor (P. 4.1.5) rezultă
(4.4.16) ∀y, [y ∈ B (x, r) ⇒ Y ∈ V (y)] .
Deoarece
◦
Y ∈ V (y) ⇐⇒ y ∈Y
(4.4.16) este echivalentă cu (4.4.14). 2
Interiorul unei mulţimi are anumite proprietăţi de maximalitate.
Propoziţia 4.4.6. Interiorul unei submulţimi Y a unui spaţiu metric X este
cea mai mare mulţime deschisă conţinută ı̂n Y. Adică, are loc
◦ ◦
a) Y este o mulţime deschisă şi Y ⊂ Y
(4.4.17) ◦
b) ∀ G, G deschisă ı̂n Xşi G ⊂ Y ⇒ G ⊂Y .
Demonstraţie. Afirmaţia (4.4.17).a) rezultă din egalitatea

0 0
int Y =Y
şi Propoziţia 4.4.4.

◦
Dacă G este deschisă ı̂n X atunci, din aceiaşi propoziţie, G = G. Ţinând cont
de monotonia interiorului (T. 4.4.5.2) obţinem
◦ ◦
G ⊂ Y ⇒ G =G⊂Y
deci are loc şi (4.4.17).b). 2
4.4.4. Frontiera unei mulţimi. Relativ la frontieră menţionăm următoarele

proprietăţi.
Propoziţia 4.4.7. Fie X un spaţiu metric şi Y o submulţime a sa.
Atunci: ◦
1. Fr(Y ) = Y \ Y
2. Fr(Y ) este o mulţime ı̂nchisă.
Demonstraţie. Afirmaţia 1 este evidentă din definiţiile (4.3) , (4.1) şi (4.2) ale
frontierei, aderenţei respectiv interiorului.
◦
Deoarece Y este ı̂nchisă şi Y este deschisă rezultă că
◦ ◦
Fr(Y ) = Y \ Y = Y ∩ X \ Y
este ı̂nchisă. 2
4.4.5. Puncte de acumulare. Fie X un spaţiu metric şi Y ⊂ X. Un punct

x ∈ X se numeşte punct de acumulare al mulţimii Y dacă
(4.4.18) ∀V ∈ V (x) V ∩ (Y \ {x}) 6= ∅,
adică orice vecinătate a lui x conţine puncte din Y diferite de x.
Observaţie. Deoarece x ∈ V, este adevărată egalitatea
V ∩ (Y \ {x}) = (V ∩ Y ) \ {x} .
Vom nota cu Y 0 mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimilor Y şi ovom numi
mulţime derivată a mulţimii Y.
Noţiunea complementară este cea de punct izolat. Un punct x ∈ Y se numeşte
punct izolat al mulţimii Y dacă
(4.4.19) ∃V ∈ V (x) a.ı̂. V ∩ Y = {x} .
Propoziţia 4.4.8. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y o submulţime a sa.
Următoarele afirmaţii sunt echivalente
1. x ∈ Y 0
2. Orice vecinătate a lui x conţine o infinitate de elemente ale mulţimii Y.
3. Există un şir (yn ) ⊂ Y \ {x} astfel ca yn → x.
Demonstraţie 1. ⇒ 2. Să presupunem că ar exista o vecinătate V = B (x, r)
a lui x care să conţină numai un număr finit de puncte din Y. Dacă V ∩ Y = {x}
atunci V ∩ Y \ {x} = ∅ deci x ∈ / Y 0.
Să presupunem că V ∩ Y \ {x} =

6 ∅ şi fie
V ∩ Y \ {x} = {y1 , ..., yk } .
Notând
r1 = min {ρ (x, y1 ) : 1 ≤ i ≤ k} > 0 şi r0 = min {r, r1 } ,
rezultă
B (x, r0 ) ⊂ B (x, r) = V.
Deoarece
B (x, r) ∩ Y \ {x} ⊂ B (x, r) ∩ Y \ {x} = {y1 , ..., yk }
şi yi ∈
/ B (x, r0 ) ∀i, 1 ≤ i ≤ k, obţinem
B (x, r0 ) ∩ Y \ {x} = ∅
adică x ∈
/ Y.
2. ⇒ 1. Este evidentă - deoarece orice vecinătate V a lui x conţine o infinitate
de elemente ale mulţimii Y rezultă
V ∩ Y \ {x} =
6 ∅
deci x ∈ Y 0 .
1. ⇒ 3. Pentru orice n ∈ N bila B x, n1 este vecinătate a lui x deci

1
∀n ∈ N B x, ∩ Y \ {x} =6 ∅.
n
Alegând

1
yn ∈ B x, ∩ Y \ {x} , n ∈ N,
n
obţinem
1
0 < ρ (yn , x) <
n
pentru orice n ∈ N . Rezultă ρ (yn , x) → 0 ceea ce este echivalent cu yn → x.
3. ⇒ 1. Fie V o vecinătate a lui x. Dacă (yn ) ⊂ Y \ {x} este un şir convergent
către x rezultă că există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
yn ∈ V
pentru orice n ≥ n0 . În particular
yn0 ∈ V ∩ Y \ {x}
deci V ∩ Y \ {x} = 6 ∅, ceea ce arată că x ∈ Y 0 . 2
Încheiem capitolul cu exemplificarea noţiunilor introduse pe cazul bilelor. Din
nou ı̂n cazul unui spaţiu normat rezultatele sunt ceva mai bune.
Propoziţia 4.4.9. Fie (X, ρ) un spaţiu metric, x ∈ X şi r > 0. Atunci

1. B (x, r) ⊂ B (x, r)
2. B (x, r) ⊂ int B (x, r)
3. Y ⊂ X ⇒ d (Y ) = d Y unde cu d (Z) notăm diametrul unei mulţimi Z ⊂ X.
Dacă (X, k·k) este un spaţiu normat atunci
4. B (x, r) = B (x, r)
5. int B (x, r) = B (x, r)
6. Fr B (x, r) = Fr (B (x, r)) = S (x, r)
Demonstraţie. 1. Deoarece B (x, r) este ı̂nchisă şi B (x, r) ⊂ B (x, r) rezultă
incluziunea 1 (cf T. 4.4.3).
2. Analog B (x, r) deschisă şi B (x, r) ⊂ B (x, r) determină incluziunea 2. (cf.
P. 4.4.6).
3. Deoarece Y ⊂ Y ⇒ d (Y ) ≤ d Y .
Fie x, x0 ∈ Y şi fie (yn ) , (yn0 ) şiruri ı̂n Y cu yn → x şi yn0 → x.
Atunci
∀n ∈ N ρ (yn , yn0 ) ≤ d (Y )
de unde pentru n → ∞ (cf. C. 4.2.3) obţinem
ρ (x, x0 ) ≤ d (Y ) .
Deoarece x, x0 ∈ Y au fost aleşi arbitrari rezultă d Y ≤ d (Y ) .

4. Fie acum (X, k·k) un spaţiu normat. Din 1. rezultă
B (x, r) ⊂ B (x, r) .
Pentru a demonstra incluziunea inversă fie y ∈ B (x, r) adică kx − yk ≤ r.
Dacă kx − yk < r atunci
y ∈ B (x, r) ⊂ B (x, r).
Presupunem deci kx − yk = r şi fie
n
yn = x + (y − x) , n ∈ N.
(n + 1)
Rezultă
n n
kyn − xk = ky − xk = r<r
n+1 n+1
deci yn ∈ B (x, r) pentru orice n ∈ N .
Deoarece
lim yn = x + (y − x) = y
n→∞
rezultă y ∈ B (x, r).

Deci am arătat că
B (x, r) ⊂ B (x, r).
5. Deoarece (cf. 2)
B (x, r) ⊂ int B (x, r) ⊂ B (x, r)
egalitatea B (x, r) = int B (x, r)va fi demonstrată de ı̂ndată ce arătăm că

S (x, r) ∩ int B (x, r) = ∅
unde S (x, r) = B (x, r) \ B (x, r) . Fie deci y ∈ S (x, r) şi B (x, r0 ) o vecinătate a
lui y cu 0 < r0 < r. Prin urmare
(4.4.20) ky − xk = r
Considerăm elementele:
r0 r0
z=y+ (y − x) şi z 0 = y − (y − x)
2r 2r
Vom avea (ţinând cont de (4.4.20))
r0 r0
kz − y 0 k = kz − yk = ky − xk = < r0
2r 2
deci z, z 0 ∈ B (y, r0 ) .
Pe de altă parte
r0 2r + r0 r0

kz − xk = 1+ ky − xk = =r+ >r
2r 2 2
deci z ∈
/ B (x, r) şi
r0 r0

0
kz − xk = 1− ky − xk = r − <r
2r 2
ceea ce arată că z 0 ∈ B (x, r) ⊂ B (x, r) .
Deci vecinătatea B (y, r0 ) conţine puncte din B (x, r) şi puncte care nu sunt ı̂n
B (x, r) . Deoarece pentru orice vecinătate V a lui y există un r0 , 0 < r0 < r cu
B (y.r0 ) ⊂ V, rezultă

y ∈ Fr B (x, r) = B (x, r) \ int B (x, r) .
În particular y ∈
/ int B (x, r) .
6. Rezultă din egalităţile

Fr B (x, r) = B (x, r) \ int B (x, r) = B (x, r) \ B (x, r) = S (x, r)
şi
Fr (B (x, r)) = B (x, r) \ int B (x, r) = B (x, r) \ B (x, r) = S (x, r) .2
Observaţie. În spaţii metrice generale incluziunile 1 şi 2 pot fi stricte - daţi
exemple.
4.5. Subspaţiu al unui spaţiu metric. Completarea unui spaţiu metric

O metrică ρ pe o mulţime X induce o metrică ρ|Y ×Y pe orice submulţime Y a
lui X. In această secţiune vom studia proprietăţile topologice ale acestei mulţimi
ı̂n raport cu metrica indusă ρ|Y ×Y . De asemenea vom arăta că pentru orice spaţiu
metric X există un unic spaţiu metric complet X̃ (numit completarea spaţiului
metric X) conţinând spaţiul X ca o submulţime densă.
4.5. SUBSPAŢIU. COMPLETAREA UNUI SPAŢIU METRIC 191
4.5.1. Subspaţiu al unui spaţiu metric. O submulţime Y a unui spaţiu

metric (X, ρ) poate fi schipată ı̂n mod natural cu o structură de spaţiu metric ı̂n
raport cu metrica ρ|Y ×Y - restricţia metricii ρ : X × X → [0, ∞[ la Y × Y. (În mod
firesc, dacă ştim cât este distanţa dintre două puncte arbitrare din X atunci ştim
cât este distanţa şi dintre două puncte arbitrare din Y ).
Vom nota restricţia metricii ρ la submulţimea Y × Y tot cu ρ. Pentru noţiunile
relative la subspaţiul Y vom folosi notaţiile:
BY (y, r) = {y 0 ∈ Y : ρ (y, y 0 ) < r} - bila deschisă ı̂n Y,
B Y (y, r) = {y 0 ∈ Y : ρ (y, y 0 ) ≤ r} - bila ı̂nchisă ı̂n Y, y ∈ Y, r > 0.
VY (y) - familia vecinătăţilor punctului y ∈ Y.
τY - familia submulţimilor deschise ale spaţiului Y
FY - familia submulţimilor ı̂nchise ale spaţiului Y.
Mulţimile deschise, respectiv ı̂nchise, din X le vom nota cu τX , respectiv cu FX .
Se mai foloseşte şi terminologia mulţime deschisă (ı̂nchisă) relativ la Y sau
mulţime relativ deschisă (inchisă) ı̂n Y.
Relaţiile dintre noţiunile din X şi cele corespunzătoare din Y sunt date ı̂n teo-
rema următoare.
Teorema 4.5.1. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y o submulţime a sa considerată
spaţiu metric ı̂n raport cu restricţia metricii ρ la Y × Y. Atunci
1. a) BY (y, r) = B (y, r) ∩ Y
b) B Y (y, r) = B (y, r) ∩ Y, y ∈ Y, r > 0
c) VY (y) = {V ∩ Y : V ∈ V (y)} , y ∈ Y
adică
(4.5.1) V1 ∈ VY (y) ⇐⇒ ∃V ∈ V (y) (vecinătate a lui y ı̂n X) a.ı̂. V1 = V ∩ Y.
2. Fie (yn ) un şir ı̂n Y. Atunci
(yn ) converge către y ı̂n subspaţiul Y ⇐⇒ (i) (yn ) converge către y ı̂n X, şi
(ii) y ∈ Y.
3. O submulţime G1 ⊂ Y este deschisă ı̂n Y dacă şi numai dacă există o mulţime
G deschisă ı̂n X astfel ı̂ncât
(4.5.2) G1 = G ∩ Y
adică
(4.5.3) τY = {G ∩ Y : G ∈ τX } .
4. O submulţime Z1 ⊂ Y este ı̂nchisă ı̂n Y dacă şi numai dacă există o mulţime
Z ı̂nchisă ı̂n X astfel ı̂ncât
(4.5.4) Z1 = Z ∩ Y
adică
(4.5.5) FY = {Z ∩ Y : Z ∈ FX } .
5. Pentru Z ⊂ Y avem
(4.5.6) adY (Z) = Z ∩ Y,
bara ı̂nsemnând aderenţa ı̂n X.
6. Spaţiul metric (Y, ρ) este complet dacă şi numai dacă Y este o submulţime
completă a spaţiului metric (X, ρ) .
Demonstraţie. Afirmaţiile 1.a) şi 1.b) sunt evidente.
Demonstrăm 1.c). Fie V1 ∈ VY (y) . Rezultă că există r > 0 astfel ca
BY (y, r) ⊂ V1 .
Deoarece
BY (y, r) = B (y, r) ∩ Y
putem lua vecinătatea V a lui y ı̂n X definită prin
V = B (y, r) ∪ (V1 \ BY (y, r)) .
Rezultă
V ∩ Y = BY (y, r) ∪ (V1 \ BY (y, r)) = V1 .
Reciproc, fie V o vecinătate a lui y ı̂n X şi fie
V1 = V ∩ Y.
Va exista r > 0 astfel ca
B (y, r) ⊂ V
şi prin urmare
BY (y, r) = B (y, r) ∩ Y ⊂ V ∩ Y = V1
ceea ce arată că V1 este vecinătate a lui y ı̂n subspaţiul Y.
Afirmaţia 2 este evidentă.
3. Fie G1 deschisă ı̂n subspaţiul Y. Rezultă că
(4.5.7) ∀z ∈ G1 ∃rz > 0 a.ı̂. BY (z, rz ) ⊂ G1
Fie [
G= B (z, rz )
z∈G1
Evident că G este o mulţime deschisă ı̂n X şi (ţinând cont de (4.5.7)).
[ [
(4.5.8) G∩Y = (B (z, rz ) ∩ Y ) = BY (z, rz ) = G1 .
z∈G1 z∈G1
(În scrierea primei egalităţi (4.5.8) am folosit Cap.1, T.4.2, Afirmaţia 9)

Reciproc, să presupunem că G este o mulţime deschisă ı̂n X şi fie
G1 = G ∩ Y.
Să arătăm că G1 este deschisă ı̂n subspaţiul Y. Dacă
z ∈ G1 ⊂ G
atunci G fiind deschisă ı̂n X rezultă că există r > 0 astfel ca
B (z, r) ⊂ G.
Dar atunci
BY (z, r) = B (z, r) ∩ Y ⊂ G ∩ Y = G1
ceea ce arată că G1 este deschisă ı̂n subspaţiul Y.
4. Fie Z1 ı̂nchisă ı̂n Y. Rezultă că Y \ Z1 este o mulţime deschisă ı̂n subspaţiul
Y, deci conform punctului 3, există o mulţime G deschisă ı̂n X astfel ca
Y \ Z1 = G ∩ Y.
Mulţimea Z = X \ G va fi ı̂nchisă ı̂n X şi
Z ∩ Y = (X \ G) ∩ Y = Y \ G = Y \ (Y ∩ G) = Z1 .
Afirmaţia 5 este evidentă.
Afirmaţia 6 rezultă din caracterizarea sevenţială a aderenţei (P. 4.4.1).
Observaţie. O egalitate analoagă cu (4.5.6) nu este adevărată şi pentru inte-
riorul unei mulţimi după cum arată următorul
Exemplu. Fie X = [0, 1] cu metrica uzuală (ρ (x, y) = |x − y|) şi Y = Q ∩[0, 1] .
Evident că mulţimea Y este deschisă ı̂n subspaţiul Y deci
intY (Y ) = Y.
dar
intX (Y ) = ∅
şi deci
intY (Y ) = Y 6= ∅ = Y ∩ intX (Y ) .
4.5.2. Completarea unui spaţiu metric. Construcţia numerelor reale pornind

de la şiruri fundamentale de numere raţionale (Cap.2, P.3.4) poate fi extinsă la un
spaţiu metric arbitrar ducând la ceea ce se numeşte completarea unui spaţiu metric.
Definiţie. Dacă (X, ρ) este un spaţiu metric incomplet numim completarea a
sa un spaţiu metric (Y, d) astfel că există o aplicaţie izometrică j : X → Y cu j (X)
densă ı̂n Y.
Izometria ı̂nseamnă că
(4.5.9) d (j (x) , j (x0 )) = ρ (x, x0 )
pentru orice x, x0 ∈ X, iar densitatea ı̂nseamnă
(4.5.10) adY (j (X)) = Y
Teorema 4.5.2. Orice spaţiu metric incomplet X admite o completare. Dacă
Y1 , Y2 sunt două completări ale lui X atunci există o bijecţie izometrică ϕ : Y1 → Y2 .
Demonstraţie. Notăm cu
F (X) := {(xn ) : (xn ) şir fundamental ı̂n X}
mulţimea tuturor şirurilor fundamentale de elemente din X şi definim o relaţie de
echivalenţă ∼ ı̂n F (X) prin
(4.5.11) (xn ) ∼ (x0n ) ⇐⇒ lim ρ (xn , xn ) = 0.
n→∞
Se verifică uşor că ∼ este ı̂ntr-adevăr o relaţie de echivalenţă (reflexivă, simetrică,

tranzitivă). Notăm cu
Y = F (X) / ∼
mulţimea cât, adică mulţimea claselor de echivalenţă din F (X) ı̂n raport cu relaţia
∼ şi organizăm pe Y ca spaţiu metric.
Fie ξ, η ∈ Y şi (xn ) , (yn ) două şiruri fundamentale de elemente din X conţinute
ı̂n ξ respectiv ı̂n η.
Afirmaţie. Şirul (ρ (xn , yn ))n∈N este fundamental ı̂n R. Într-adevăr, şirurile (xn )
şi (yn ) fiind fundamentale ı̂n X rezultă că pentru ε > 0 putem găsi n1 , n2 ∈ N astfel
ca
∀n > n1 ∀k ∈ N ρ (xn , xn+k ) < ε/2
şi
∀n > n2 ∀k ∈ N ρ (yn , yn+k ) < ε/2
Luând n0 = max {n1 , n2 } rezultă (având ı̂n vedere P. 4.1.3)
|ρ (xn , yn ) − ρ (xn+k , yn+k )| ≤ ρ (xn , xn+k ) + ρ (yn , yn+k ) < ε
pentru orice n > n0 şi orice k ∈ N .
Rezultă că şirul (ρ (xn , yn ))n∈N va avea o limită ı̂n R.
Definim
(4.5.12) d (ξ, η) = lim ρ (xn , yn )
n→∞
Pentru ca definiţia (4.5.12) să fie corectă ea nu trebuie să depindă de reprezentanţi,
adică
(4.5.13) (xn ) ∼ (x0n ) şi (yn ) ∼ (yn0 ) ⇒ lim ρ (xn , yn ) = lim ρ (x0n , yn0 ) .
n→∞ n→∞
din nou inegalitatea

|ρ (xn , yn ) − ρ (x0n , yn0 )| ≤ ρ (xn , x0n ) + ρ (yn , yn0 )
şi definiţia (4.5.11) a echivalenţei ı̂n F (X) ne spun că acest lucru este adevărat.
Faptul că d este metrică rezultă din definiţia (5.12) , proprietăţile metricii ρ şi
operaţiile cu şiruri convergente ı̂n R. Să verificăm de exemplu că
d (ξ, η) = 0 ⇒ ξ = η.
Fie (xn ) ∈ ξ, (yn ) ∈ η. Din
0 = d (ξ, η) = lim ρ (xn , yn )
n→∞
şi (4.5.12) rezultă (xn ) ∼ (yn ) , ceea ce ı̂n limbaj de clase revine la ξ = η.
Definirea aplicaţiei j : X → Y
Pentru x ∈ X considerăm şirul constant xn = x, n ∈ N . Rezultă (xn ) ∈ F (X)
şi fie j (x) clasa generată de acest şir ı̂n Y.
Dacă x, y ∈ X şi xn = x, yn = y, n ∈ N atunci, evident,
(4.5.14) d (j (x) , j (y)) = lim ρ (xn , yn ) = ρ (x, y)
n→∞
deci j este o scufundare izometrică.

Spaţiul j (X) este dens ı̂n Y.
Fie ξ ∈ Y şi (xn ) ∈ F (X) cu (xn ) ∈ ξ. Arătăm că şirul (j (xn ))n∈N are ca limita
pe ξ sau echivalent
(4.5.15) lim d (j (xn ) , ξ) = 0.
n→∞
Fie ε > 0. Ţinând cont de fundamentalismul şirului (xn ) există un n0 astfel ca

ρ (xn , xk ) < ε
pentru orice n > n0 şi orice k > n0 . Dar atunci
d (j (xn ) , ξ) = lim ρ (xn , xk ) ≤ ε
k→∞
pentru orice n > n0 , ceea ce arată că are loc (4.5.15).

Completitudinea spaţiului Y.
Fie (ξk )k∈N un şir fundamental ı̂n Y. Deoarece j (X) este dens ı̂n Y rezultă că
1
(4.5.16) ∀k ∈ N ∃xk ∈ X a.ı̂ d (ξk , j (xk )) <
k
Arătăm că şirul (xn ) este fundamental ı̂n X (deci că (xn ) este ı̂n F (X)). Fie
ε > 0. Şirul (ξk ) fiind fundamental ı̂n Y rezultă că există un k0 cu
(4.5.17) d (ξk , ξl ) < ε/3
pentru orice k, l > k0 . Evident că putem cere ca ı̂n plus
1 ε
< .
k0 3
Atunci din (4.5.14), (4.5.16) şi (4.5.17) obţinem
ρ (xk , xl ) = d (j (xk ) , j (xl )) ≤ d (j (xk ) , ξk ) + d (ξk , ξl ) + d (ξl ; j (xl ))
1 ε 1
< + + <ε
k 3 l
pentru orice k, l > k0 .
Fie ξ ∈ Y clasa de echivalenţă din F (X) care conţine şirul (xn ) . Să arătăm că
lim ξk = ξ sau echivalent
k→∞
(4.5.18) lim d (ξk , ξ) = 0.

k→∞
Fie din nou ε > 0. Deoarece (xn ) este fundamental ı̂n X există un k0 astfel ca
1
k0
< 2ε şi
ρ (xk , xn ) < ε/2
pentru orice k, n > k0 . Rezultă
lim ρ (xk , xn ) ≤ ε/2
n→∞
pentru orice k > k0 . Rezultă că pentru orice k > k0 avem
d (ξk , ξ) ≤ d (ξk , j (xk )) + d (j (xk ) , ξ)
1
< + lim ρ (xk , xn ) < ε
k n→∞
ceea ce arată că (ξk ) tinde către ξ ı̂n Y, deci spaţiul metric Y este complet.
Unicitatea completării. Fie (Y1 , d1 ) , (Y2 , d2 ) două spaţii metrice complete astfel
că există izometriile ji : X → Yi cu ji (X) dens ı̂n Yi , pentru i = 1, 2. Fie ϕ1 :
j1 (X) → X inversa aplicaţiei j1 : X → j1 (X) şi ϕ : j1 (X) → Y2 definită prin
ϕ = j2 ◦ ϕ1 .
Fie y = j1 (x) şi y 0 = j1 (x0 ) , x, x0 ∈ X, două elemente din j1 (X) .
Rezultă
d2 (ϕ (y) , ϕ (y 0 )) = d2 (j2 (x) , j2 (x0 )) = ρ (x, x0 ) = d1 (j1 (x) , j1 (x0 )) = d1 (y, y 0 )
deci ϕ este o izometrie de la j1 (X) la Y2 . În plus
(4.5.19) ϕ (j1 (X)) = j2 (X)
deoarece ϕ (j1 (x)) = j2 (ϕ1 (j1 (x))) = j2 (x) , pentru orice x ∈ X.
Vrem să arătăm că există o bijecţie izometrică ψ : Y1 → Y2 . Deoarece j1 (X) este
dens ı̂n Y1 şi ϕ (j1 (X)) = j2 (X) este dens ı̂n Y2 ţinând cont de (4.5.19) acest lucru
va fi o consecinţă a următoarei leme.
Lema 4.5.3. Fie (Yi , di ) , i = 1, 2 două spaţii metrice complete, Z o submulţime
densă a lui Y1 şi
ϕ : Z → Y2
o izometrie cu ϕ (Z) densă ı̂n Y2 . Atunci există o bijecţie izometrică ψ : Y1 → Y2
astfel ca
ψ|Z = ϕ.
Demonstraţia Lemei 4.5.3. Dacă x ∈ Y1 = Z (Z este dens ı̂n Y1 ) atunci
există un şir (zn ) ı̂n Z cu zn → x. Rezultă că şirul (zn ) este fundamental ı̂n Y1 şi
deoarece ϕ este o izometrie, rezultă că şirul (ϕ (zn )) este fundamental ı̂n Y2 . Spaţiul
Y2 fiind complet el va fi convergent către un y ∈ Y2 .
Dacă (zn0 ) este un alt şir ı̂n Z convergent către x rezultă
d1 (zn , zn0 ) → 0
deci şi
d2 (ϕ (zn ) , ϕ (zn0 )) = d1 (zn , zn0 ) → 0
de unde rezultă că şirurile (ϕ (zn ))şi (ϕ (zn0 )) au aceiaşi limită ı̂n Y2 , deci putem
defini ψ : Y1 → Y2 prin
(4.5.20) ψ (x) = lim ϕ (zn )
n→∞
unde (zn ) este un şir ı̂n Z astfel ca zn → x.

Dacă x, x0 ∈ Y şi (zn ) , (zn0 ) sunt şiruri ı̂n Z convergente către x respectiv x0
atunci din
d2 (ϕ (zn ) , ϕ (zn0 )) = d1 (zn , zn0 ) (ϕ este izometrie)
prin trecere la limită obţinem (ţinând cont de C. 4.2.3)
d2 (ψ (x) , ψ (x0 )) = d1 (x, x0 )
ceea ce arată că şi ψ este o izometrie.
A mai rămas să arătăm că ψ este surjectivă. Pentru aceasta fie
y ∈ Y2 = ϕ (Z)
4.6. COMPACTITATE 197
şi fie (zn ) un şir ı̂n Z astfel ca (ϕ (zn )) să conveargă către y.
Rezultă că (ϕ (zn )) este fundamental ı̂n Y2 şi deoarece ϕ este izometrie, şirul (zn )
va fi şi el fundamental ı̂n Y1 . Spaţiul Y1 fiind complet există x ∈ Y1 cu lim zn = x.
n→∞
Ţinând cont de definiţia (4.5.20) a funcţiei ψ rezultă
ψ (x) = y
deci ψ este surjectivă.
Lema 4.5.3 este demonstrată, ceea ce ı̂ncheie şi demonstraţia Teoremei 4.5.2. 2
4.6. Compactitate ı̂n spaţii metrice
Compactitatea este una din cele mai importante noţiuni din analiză şi poate
chiar din toată matematica. In această secţiune vom trata noi̧unea de compactitate
secvenţială pe care, pentru comoditate, o numim compactitate.
Definiţie. O submulţime Y a unui spaţiu metric (X, ρ) se numeşte compactă
dacă orice şir de elemente din Y conţine un subşir convergent către un element din
Y.
Observaţii 1. Există o noţiune ceva mai generală de compactitate, cea definită
mai sus ar trebui numită ”compactitate secvenţială”. Întrucât ı̂n spaţii metrice
aceste două noţiuni coincid vom folosi termenul de mulţime compactă. În § 11 vom
reveni asupra acestor două noţiuni şi vom arăta că ele sunt de fapt echivalente.
2. Evident că definiţia este inspirată din binecunoscuta proprietate a şirurilor
numerice:
Orice şir mărginit de numere reale conţine un subşir convergent.
(Cap.2, T.2.11 - Teorema lui Bolzano-Weierstrass).
Vom vedea că această proprietate caracterizează mulţimile mărginite din Rm .
4.6.1. Proprietăţi ale mulţimilor compacte. Câteva proprietăţi imediate
ale mulţimilor compacte sunt date de
Propoziţia 4.6.1. 1. O mulţime compactă este mărginită
2. O mulţime compactă este completă.
Demonstraţie. 1. Fie Y o mulţime compactă. Dacă Y ar fi nemărginită
atunci
d (Y ) := sup {ρ (y, y 0 ) : y, y 0 ∈ Y } = ∞.
Din proprietăţile supremului (existenţa şirurilor maximizante (Cap. 2, P. 1.13))
există şirurile (yn ) şi (yn0 ) ı̂n Y cu
lim ρ (yn , yn0 ) = ∞.
n→∞
Deoarece Y este compactă şirul (yn ) conţine un subşir convergent (ynk ) către un
element y ∈ Y.
0 0
către un y 0 ∈ Y.

Analog şirul ynk conţine un subşir convergent ynk
i i∈N
Rezultă lim ynki = y de unde, ţinând cont de C. 4.2.3, obţinem contradicţia
i→∞

ρ (y, y 0 ) = lim ρ ynki , yn0 k = ∞.
i→∞ i
Pentru a demonstra completitudinea unei mulţimi compacte demonstrăm mai

ı̂ntâi o lemă care este analoagă (cu o demonstraţie similară) Lemei 2.18 din Capitolul
2.
Lema 4.6.2. Dacă un şir fundamental (xn ) ı̂ntr-un spaţiu metric X conţine un
subşir convergent către un x ∈ X atunci ı̂ntreg şirul (xn ) converge către x.
Demonstraţia Lemei 4.6.2. Să presupunem că (xn ) este un şir fundamental
care conţine un subşir (xnk ) convergent către un x ∈ X.
Arătăm că lim xnk = x. Pentru aceasta fie ε > 0.
n→∞
Ţinând cont de fundamentalismul şirului (xn ) există un n0 astfel ı̂ncât
(4.6.1) ∀n > n0 ∀m > n0 ρ (xn , xm ) < ε/2
Deoarece xnk → x va exista un k0 ∈ N astfel ca
(4.6.2) ∀k > k0 ρ (xnk , x) < ε/2
Arătăm că
(4.6.3) ∀n > n0 ρ (xn , x) < ε.
Într-adevăr, fie n > n0 . Deoarece n1 < n2 < ... rezultă lim nk = ∞ deci există
k→∞
un k1 > k0 astfel ca nk1 > n0 . Ţinând cont de (4.6.1) şi (4.6.2) obţinem
ε ε
ρ (xn , x) ≤ ρ xn , xnk1 + ρ xnk1 , x < + = ε
2 2
deci are loc (4.6.3).
Demonstraţia Afirmaţiei 2 a Propoziţiei 4.6.1: Y compactă ⇒ Y com-
pletă.
Fie (yn ) un şir fundamental de elemente din Y. Mulţimea Y fiind compactă
rezultă că (yn ) conţine un subşir (ynk ) convergent către un y ∈ Y. Conform Lemei
4.6.2 ı̂ntreg şirul (yn ) converge către y. Rezultă că Y este completă. 2
În legătură cu mulţimile complete mai facem următoarele observaţii simple:
Propoziţia 4.6.3. 1. O mulţime completă este ı̂nchisă.
2. O submulţime ı̂nchisă a unui spaţiu metric complet este completă.
3. Fie Y o submulţime completă a unui spaţiu metric. Dacă Y ⊃ Y1 ⊃ Y2 ⊃
... este un şir descendent de mulţimi ı̂nchise şi nevide conţinute ı̂n Y de diametre
tinzând la 0 atunci intersecţia lor conţine exact un element din Y.
Demonstraţie. 1. Arătăm că Y = Y . Deoarece implicaţia Y ⊂ Y este
ı̂ntotdeauna adevărată demonstrăm implicaţia Y ⊂ Y.
Fie deci x ∈ Y . Rezultă că există un şir (yn ) ı̂n Y convergent către x.
Şirul (yn ) fiind convergent este fundamental şi Y fiind completă el va avea o limită
y ∈ Y. Ţinând cont de unicitatea limitei unui şir convergent rezultă x = y ∈ Y.
2. Fie (X, ρ) un spaţiu metric complet şi Y o submulţime ı̂nchisă a sa.
Arătăm că Y este completă. Fie (yn ) un şir fundamental de elemente din Y.
Rezultă că (yn ) este un şir fundamental şi ı̂n ı̂ntreg spaţiul X. Spaţiul X fiind
complet rezultă că (yn ) este convergent către un x ∈ X. Deoarece (yn ) ⊂ Y şi
yn → x rezultă x ∈ Y . Mulţimea Y fiind ı̂nchisă rezultă Y = Y deci
yn → x ∈ Y
ceea ce arată că Y este completă.
3. Alegem yn ∈ Yn , n ∈ N, şi arătăm că şirul (yn ) este fundamental ı̂n Y.
Într-adevăr, pentru ε > 0, din d (Yn ) → 0 rezultă că există n0 astfel ca d (Yn0 ) <
ε. Pentru n, m ≥ n0 avem
yn ∈ Yn ⊂ Yn0 şi ym ∈ Ym ⊂ Yn0
deci
ρ (yn , ym ) ≤ d (Yn0 ) < ε.
Şirul (yn ) fiind fundamental şi Y completă există y ∈ Y astfel ca yn → y.
∞
T
Arătăm că y ∈ Yn .
n=1
Fie n ∈ N . Pentru orice k ∈ N avem
yn+k ∈ Yn+k ⊂ Yn .
Deci şirul (yn+k )k∈N este conţinut ı̂n mulţimea ı̂nchisă Yn şi prin urmare şi limita
sa y = lim yn+k va aparţine la Yn .
k→∞
Deoarece n ∈ N a fost ales arbitrar rezultă
∞
\
∀n ∈ N y ∈ Yn ⇐⇒ y ∈ Yn .
n=1
∞
Dacă y, y 0 ∈
T
Yn atunci
n=1
∀n ∈ N y, y 0 ∈ Yn ⇒ ∀n ∈ N ρ (y, y 0 ) ≤ d (Yn ) → 0
∞
deci ρ (y, y 0 ) = 0 ceea ce este echivalent cu y 0 = y. Deci
T
Yn conţine un singur
n=1
element. 2
Observaţie. Afirmaţia 3 a propoziţiei de mai sus este analogul Teoremei lui
Cantor asupra şirurilor descendente de intervale ı̂nchise (Cap.2, T.2.12).
Din Prpoziţiile 4.6.1 şi 4.6.3.1 obţinem:
Consecinţa 4.6.4. O mulţime compactă ı̂ntr-un spaţiu metric este mărginită şi
ı̂nchisă.
Observaţie. Mărginirea nu este o noţiune specifică topologiei spaţiilor metrice.
În sensul că nu se conservă prin trecerea la o metrică echivalentă. Mai mult pe orice
spaţiu metric există o metrică echivalentă astfel ı̂ncât tot spaţiul (şi deci şi orice
submulţime a sa) să fie mărginită. Acest lucru se vede din propoziţia următoare:
Propoziţia 4.6.5. Dacă (X, ρ) este un spaţiu metric atunci
ρ (x, y)
(4.6.4) ρ1 (x, y) = , x, y ∈ X
1 + ρ (x, y)
este o metrică pe X, topologic echivalentă cu ρ, şi pentru care d (X) ≤ 1.

În particular
|x − y|
(4.6.5) ρ (x, y) = , x, y ∈ R,
1 + |x − y|
este o metrică pe R, topologic echivalentă cu metrica uzuală pentru care d1 (R) ≤ 1.
Demonstraţie. Evident că ρ1 (x, y) ≥ 0, ρ1 (x, y) = ρ1 (y, x) şi ρ1 (x, y) = 0
⇐⇒ x = y.
Pentru a demonstra inegalitatea triunghiului observăm că funcţia f : [0, ∞[ →
[0, ∞[
t
f (t) =
1+t

0 1
este strict crescătoare pe [0, ∞[ f (t) = (1+t)2 > 0 .
Ţinând cont de acest lucru şi de inegalitatea
ρ (x, z) ≤ ρ (x, y) + ρ (y, z)
obţinem
ρ (x, z) ρ (x, y) + ρ (y, z) ρ (x, y) ρ (y, z)
≤ ≤ +
1 + ρ (x, z) 1 + ρ (x, y) + ρ (y, z) 1 + ρ (x, y) 1 + ρ (y, z)
deci
ρ1 (x, z) ≤ ρ1 (x, y) + ρ1 (y, z)
Să arătăm că ρ1 este topologic echivalentă cu ρ.
Într-adevăr
ρ ρ (xn , x)
xn → x ⇐⇒ ρ (xn , x) → 0 ⇒ ρ1 (xn , x) = →0
1 + ρ (xn , x)
ρ1
deci xn → x.
Deoarece 0 ≤ f (t) < 1 ∀t ≥ 0 rezultă
ρ1 (x, y)
ρ (x, y) = , x, y ∈ X.
1 − ρ1 (x, y)
Deci
ρ1 (xn , x) → 0 ⇒ ρ (xn , x) → 0
adică
ρ1 ρ
xn → x ⇒ xn → x.2.
Noţiunea de compactitate este o noţiune intrinsecă ı̂n sensul că nu depinde de
subspaţiul ı̂n care este localizată mulţimea. Mai exact are loc:
Propoziţia 4.6.6. Fie (X, ρ) un spaţiu metric Y o submulţime a sa şi Z ⊂ Y.
Atunci
Z compactă ı̂n subspaţiul Y ⇐⇒ Z compactă ı̂n X.
Z compactă ⇐⇒ ∀ (zn ) ⊂ Z ∃ (znk ) şi ∃z ∈ Z cu znk → z.
Deoarece convergenţa şirului (znk ) din Z către un z ∈ Z nu depinde de faptul
că ne situăm ı̂n ı̂ntreg spaţiul X sau numai ı̂n subspaţiul Y rezultă valabilitatea
echivalenţei. 2
Mai prezentăm următoarele proprietăţi referitoare la compactitate:
Propoziţia 4.6.7. 1. O submulţime ı̂nchisă a unei mulţimi compacte este o
mulţime compactă.
2. Dacă Z este o mulţime compactă ı̂ntr-un spaţiu metric X şi Y este o submulţime
ı̂nchisă a lui X atunci mulţimea Z ∩ Y este compactă.
Demonstraţie. 1. Fie Y compactă şi Z ⊂ Y, Z ı̂nchisă ı̂n X. Dacă (zn ) este un
şir de elemente din Z atunci el conţine un subşir (znk ) convergent către un element
y ∈ Y (din compactitatea mulţimii Y ). Deoarece Z este ı̂nchisă rezultă z ∈ Z, deci
Z este compactă.
Afirmaţia 2 rezultă din Afirmaţia 1. 2
Observaţie. Dacă Y este ı̂nchisă ı̂n X şi Z ⊂ Y este ı̂nchisă ı̂n subspaţiul Y
atunci Z este ı̂nchisă şi ı̂n X. Într-adevăr, conform T.5.1.4, există Z1 ı̂nchisă ı̂n X
astfel ca Z = Z1 ∩ Y, deci Z va fi o mulţime ı̂nchisă ı̂n X.
4.6.2. Mulţimi compacte ı̂n Rm . În Rm avem un criteriu simplu de com-
pactitate.
Teorema 4.6.8. O submulţime a lui Rm este compactă dacă şi numai dacă este
mărginită şi ı̂nchisă.
Demonstraţie. Dacă Y ⊂ Rm este compactă atunci, conform Consecinţei
4.6.4, Y este mărginită şi ı̂nchisă.
Reciproc să presupunem că Y este o submulţime mărginită şi ı̂nchisă ı̂n Rm .
Lucrăm cu metrica lui Euclid. Rezultă că există M ≥ 0 astfel ca
(4.6.6) ∀y ∈ Y kyk ≤ M.
Fie (yk ) un şir ı̂n Y, yk = (y1,k , ..., ym,k ) ∈ Y, k ∈ N.
Deoarece !1/2
Xm
2
|yi,k | ≤ kyk k = yj,k
j=1
rezultă că şirurile (yi,k )k∈N sunt mărginite ı̂n R pentru i = 1, 2, ..., m.
Aplicând succesiv Propoziţia 2.11 din Cap.2 şi folosind definiţia subşirului cu
ajutorul funcţiilor strict crescător de la N la N , obţinem
- şirul (y1,k )k∈N conţine un subşir (y1 , ϕ1 (k))k∈N convergent către un y1 ∈ R,
- şirul (y2, ϕ1 (k))k∈N conţine un subşir (y2 , ϕ1 ◦ ϕ2 (k))k∈N convergent către un
y2 ∈ R,
- şirul ym,ϕ1 ◦ϕ2 ◦···◦ϕm−1 (k) k∈N conţine un subşir ym,ϕ0 ◦ϕ2 ◦···◦ϕm−1 ◦ϕm (k) k∈N con-
vergent către un ym ∈ R, unde ϕ1 , ϕ2 , ..., ϕm sunt funcţii strict crescătoare de la N
la N .
Notând ϕ = ϕ1 ◦ϕ2 ◦· · ·◦ϕm : N → N (strict crescătoare) rezultă lim yi,ϕ(k) = yi

k→∞
pentru i = 1, 2, ..., m ceea ce este echivalent cu lim yϕ(k) = y ı̂n Rm , unde y =
k→∞
(y1 , y2 , ..., ym ) , deci şirul (yk )k∈N din Y conţine un subşir yϕ(k) k∈N convergent către
un y ∈ Rm . Deoarece mulţimea Y este ı̂nchisă rezultă y ∈ Y, deci Y este compactă.
2
Observaţie. Demonstraţia prezentată poate părea puţin greoaie dar ı̂n esenţă
am folosit următoarele lucruri:
1. Un subşir al unui subşir al unui şir (xn ) este subşir al şirului (xn ) .
În limbaj de aplicaţii un şir este o funcţie f : N → X iar un subşir al şirului f
este o funcţie f ◦ ϕ unde ϕ : N → N este strict crescătoare.
o aplicaţie f : N → X
iar un subşir al şirului f este o funcţie f ◦ ϕ unde ϕ : N → N este strict crescătoare.
Pentru ϕ, ψ : N → N strict crescătoare şi funcţia ϕ ◦ ψ va fi strict crescătoare şi
este adevărată egalitatea
(f ◦ ϕ) ◦ ψ = f ◦ (ϕ ◦ ψ)
(f ◦ ϕ) ◦ ψ = subşir al subşirului f ◦ ϕ
f ◦ (ϕ ◦ ψ) = subşir al şirului f.
2. Dacă un şir (xn ) (ı̂ntr-un spaţiu metric X) este convergent către un x ∈ X
atunci orice subşir al său converge către x.
3. Un subşir este ca obiect matematic un nou şir, adică o funcţie de la N la X,
relatat cu şirul (xn ) printr-o funcţie strict crescătoare ϕ ı̂n felul descris.
(Pentru o mai bună ı̂nţelegere recomandăm revederea secţiunii referitoare la
subşiruri din Cap.2, § 1).
4.7. Aplicaţii continue ı̂ntre spaţii metrice
Noţiunile de continuitate şi continuitate uniformă a funcţiilor reale de o variabilă
reală se transpun la aplicaţii ı̂ntre spaţii metrice.
Fie (X, ρ1 ) şi (Y, ρ2 ) două spaţii metrice. Pentru x ∈ X vom nota cu U (x)
familia vecinătăţilor punctului x şi pentru y ∈ Y notăm cu V (y) familia vecinătăţilor
punctului y.
Definiţie. O funcţie f : X → Y se numeşte continuă ı̂n punctul x ∈ X dacă
(4.7.1) ∀V ∈ V (f (x)) ∃U ∈ U (x) a.ı̂. f (U ) ⊂ V.
4.7.1. Caracterizări ale continuităţii. Arătăm că binecunoscutele caracterizări
ale continuităţii funcţiilor reale cu valori reale subszistă şi ı̂n acest cadru mai general.
4.7. APLICAŢII CONTINUE 203
Caracterizare ı̂n limbaj ε-δ.

Propoziţia 4.7.1. Funcţia f : X → Y este continuă ı̂n x ∈ X dacă şi numai
dacă este verificată condiţia
(4.7.2) ∀ε > 0, ∃δ = δε > 0, a.ı̂. ∀x0 ∈ X, ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (f (x) , f (x0 )) < ε
Demonstraţie (4.7.1) ⇒ (4.7.2).
Fie ε > 0. Deoarece V = Bρ2 (f (x) , ε) ∈ V (f (x)) şi f este continuă ı̂n x, rezultă
că există U ∈ U (x) astfel ca
(4.7.3) f (U ) ⊂ V.
Deoarece U ∈ U (x) există δ > 0 astfel ca Bρ1 (x, δ) ⊂ U. Ţinând cont de (4.7.3)
rezultă
(4.7.4) f (Bρ1 (x, δ)) ⊂ Bρ2 (f (x) , ε) ,
(4.7.5) ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (f (x) , f (x0 )) < ε.
(4.7.2) ⇒(4.7.1).
Fie V ∈ V (f (x)) şi fie ε > 0 astfel ca Bρ2 (f (x) , ε) ⊂ V.
Rezultă că există δ > 0 astfel ı̂ncât să aibă loc (7.5) . Deoarece (7.5) este echiva-
lentă cu (7.4) şi U = Bρ1 (x, δ) ∈ U (x) rezultă că (7.1) are loc. 2
Caracterizare secvenţială - Teorema lui Heine.

Teorema 4.7.2. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice, f : X → Y şi x ∈ X. Atunci
funcţia f este continuă ı̂n x dacă şi numai dacă are loc
h i
X Y
(4.7.6) ∀ (xn ) ⊂ X, xn → x ⇒ f (xn ) → f (x)
Demonstraţie. Presupunem f continuă ı̂n x (ı̂n sensul definiţiei (4.7.1) şi fie
(xn ) un şir ı̂n x convergent către x. Trebuie să arătăm că f (xn ) → f (x) ı̂n Y ceea
ce este echivalent cu
(4.7.7) ∀V ∈ V (f (x)) ∃n0 a.ı̂. ∀n > n0 f (xn ) ∈ V.
Fie V ∈ V (f (x)) . Ţinând cont de continuitatea funcţiei f ı̂n x rezultă că există
U ∈ U (x) astfel că
(4.7.8) f (U ) ⊂ V
Deoarece xn → x şi U ∈ U (x) rezultă că există n0 ∈ N astfel ca
xn ∈ U
pentru orice n ≥ n0 . Ţinând cont de (4.7.8) obţinem
f (xn ) ∈ f (U ) ⊂ V
pentru orice n ≥ n0 , deci are loc (4.7.7).
Reciproc să presupunem că are loc (4.7.6) şi să demonstrăm că f este continuă
ı̂n x.
Presupunem că f nu ar fi continuă ı̂n x. Ţinând cont de (4.7.2) rezultă prin

negare:
(4.7.9) ∃ε0 > 0 a.ı̂. ∀δ > 0 ∃x0 ∈ X cu ρ1 (x, x0 ) < δ şi ρ2 (f (x) , f (x0 )) ≥ ε0 .
Luând δ = 1/n rezultă că există xn ∈ X astfel ca
(i) ρ1 (x, xn ) < n1
(4.7.10)
(ii) ρ2 (f (x) , f (xn )) ≥ ε0
pentru orice n ∈ N. Din (4.7.10).(i) rezultă xn → x iar din (4.7.10).(ii) rezultă că
şirul (f (xn )) nu converge către f (x) , deci nu are loc (4.7.6). 2
4.7.2. Continuitate globală. Prezentăm acum proprietăţile funcţiilor con-

tinue pe tot spaţiul. In general, proprietăţile care au loc pe o vecinătate a unui
punct se numesc proprietăţi locale, iar cele care au loc pe tot spaţiul - globale.
Definiţie. Spunem că funcţia f : X → Y este continuă pe X dacă este continuă
ı̂n fiecare punct x al mulţimii X.
Teorema 4.7.3. (Caracterizarea continuităţii globale)
Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice şi f : X → Y. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
1. f este continuă pe X.
2. ∀ G ⊂ Y, G deschisă ı̂n Y ⇒ f −1 (G) deschisă ı̂n X.
3. ∀ Z ⊂ Y, Z ı̂nchisă ı̂n Y ⇒ f −1 (Z) ı̂nchisă ı̂n X.
Demonstraţie. 1. ⇒ 2. Fie G o mulţime deschisă ı̂n Y şi
f −1 (G) = {x ∈ X : f (x) ∈ G}
contraimaginea mulţimii G prin funcţia f.
Pentru ca f −1 (G) să fie deschisă trebuie ca
(4.7.11) ∀x ∈ f −1 (G) f −1 (G) ∈ U (x)
Fie deci
x ∈ f −1 (G) ⇐⇒ f (x) ∈ G.
Deoarece G este deschisă ı̂n Y şi f (x) ∈ G rezultă G ∈ V (f (x)) .
Funcţia f fiind continuă ı̂n x rezultă că există U ∈ U (x) astfel ca
(4.7.12) f (U ) ⊂ G.
U ⊂ f −1 (f (U )) ⊂ f −1 (G)
de unde rezultă f −1 (G) ∈ U (x) .
2 ⇒ 1. Trebuie să arătăm că f este continuă ı̂n fiecare punct x ∈ X folosind
ipoteza 2.
Fie x ∈ X şi fie V ∈ V (f (x)) . Rezultă că există ε > 0 astfel ca
(4.7.13) Bρ2 (f (x) , ε) ⊂ V
Deoarece mulţimea Bρ2 (f (x) , ε) este deschisă ı̂n Y rezultă că mulţimea
(4.7.14) U = f −1 (Bρ2 (f (x) , ε))
este deschisă ı̂n X. Deoarece
x ∈ f −1 (Bρ2 (f (x) , ε)) ⇐⇒ f (x) ∈ Bρ2 (f (x) , ε)
rezultă f (x) ∈ U şi deci U este o vecinătate a lui x ı̂n X.
Din (4.7.14) şi (4.7.13) obţinem
f (U ) = f f −1 (Bρ2 (f (x) , ε)) ⊂ Bρ2 (f (x) , ε) ⊂ V.

deci f este continuă ı̂n x.

2. ⇒ 3. Dacă Z este o submulţime ı̂nchisă ı̂n Y atunci complementara ei G =
Y \ Z este deschisă ı̂n Y, deci f −1 (G) este deschisă ı̂n X. Dar
f −1 (Y \ Z) = X \ f −1 (Z) .
Complementara ı̂n X a mulţimii f −1 (Z) fiind deschisă rezultă că f −1 (Z) este
ı̂nchisă ı̂n X.
3. ⇒ 2. Se demonstrează analog cu 2. ⇒ 3. 2
Observaţie. Se poate da o caracterizare a continuităţii şi ı̂n limbajul aderenţei.
Fie X, Y spaţii metrice şi f : X → Y. Atunci

f continuă pe X ⇐⇒ ∀Z ⊂ X, f Z ⊂ f (Z).
(Demonstraţi această echivalenţă!).
4.7.3. Funcţii vectoriale. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi f : X → Rm o funcţie
definită pe X şi cu valori ı̂n Rm . Rezultă că pentru orice x ∈ X
f (x) = (y1 , ..., ym ) ∈ Rm
Considerăm funcţiile fi : X → R, fi (x) = yi , i = 1, ..., m, rezultă că f se
reprezintă ı̂n forma
f = (f1 , f2 , ..., fm ) : X → Rm
unde fi : X → R şi f (x) = (f1 (x) , ..., fm (x)) ∈ Rm , x ∈ X.
Propoziţia 4.7.4. 1. Funcţia f este continuă ı̂n punctul x ∈ X dacă şi numai
dacă funcţiile fi : X → R sunt continue ı̂n x pentru i = 1, 2, ..., m.
2. Funcţia f este continuă pe X dacă şi numai dacă funcţiile fi : X → R sunt
continue pe X pentru i = 1, 2, ..., m.
Demonstraţie. 1. Folosim caracterizarea secvenţială a continuităţii (Teorema
4.7.2). h
Rm
i
X
f continuă ı̂n x ⇐⇒ ∀ (xk ) ⊂ X, xk → x ⇒ f (xk ) → f (x) .
Deoarece f (xk ) = (f1 (xk ) , ..., fm (xk )) şi f (x) = (f1 (x) , ..., fm (x)) din Propoziţia
4.2.16, obţinem
f (xk ) → f (x) ⇐⇒ fi (xk ) → fi (x) , i = 1, 2, ..., m.
Rezultă că Afirmaţia 1 este adevărată.
Afirmaţia 2 rezultă din Afirmaţia 1.
Observaţie. Se poate proceda şi astfel. Pentru i = 1, 2, ..., m definim proiecţiil;e

Pi : Rm → R prin
(4.7.15) Pi (x) = xi , x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm .
Avem
Propoziţia 4.7.5. Proiecţiile Pi : Rm → R definite de (4.7.15) sunt continue
pe Rm , pentru i = 1, 2, ..., m.
Demonstraţie. Rezultă din inegalitatea
(4.7.16) |Pi (x) − Pi (y)| ≤ kx − yk
m
pentru orice x, y ∈ R , k·k fiind norma lui Euclid. 2
Pentru f : X → Rm funcţiile fi : X → R se definesc prin
f i = f ◦ Pi , i = 1, 2, ..., m.
Rezultă că dacă f este continuă atunci şi funcţiile fi vor fi continue pentru
i = 1, 2, ..., m. Propoziţia 4.7.4 ne spune că are loc şi reciproca:
Propoziţia 4.7.6. Fie X un spaţiu metric, O funcţie f : X → Rm este continuă
dacă şi numai dacă sunt continue funcţiile
fi := f ◦ Pi , i = 1, 2, ..., m.
4.7.4. Omeomorfisme. O aplicaţie bijectivă f : (X, ρ1 ) → (Y, ρ2 ) ı̂ntre două
spaţii metrice se numeşte omeomorfism dacă f este continuă şi f −1 este continuă.
Deci există un omeomorfism de la X la Y spunem că spaţiile X, Y sunt omeo-
morfe.
Exemplu. Dacă ρ1 , ρ2 sunt două metrici topologic echivalente pe o mulţime X
atunci aplicaţia identică
f (x) = x, x ∈ X
este un omeomorfism de la (X, ρ1 ) la (X, ρ2 ) .
O bijecţie f ı̂ntre două spaţii metrice (X, ρ1 ) şi (Y, ρ2 ) se numeşte izometrie dacă
ρ2 (f (x) , f (y)) = ρ1 (x, y)
pentru orice x, y ∈ X, adică f conservă distanţele dintre puncte.
Propoziţia 4.7.7. Printr-un omeomorfism toate proprietăţile topologice se con-
servă. Adică, dacă f : (X, ρ1 ) → (Y, ρ2 ) este un omeomorfism atunci
1. U vecinătate a lui x ∈ X ⇐⇒ f (U ) vecinătate a lui f (x) ı̂n Y sau echivalent
V (f (x)) = {f (U ) : U ∈ U (x)} .
ρ1 ρ2
2. xn → x ⇐⇒ f (xn ) → f (x)
pentru orice şir (xn ) ⊂ X.
3. G deschisă ı̂n X ⇐⇒ f (G) deschisă ı̂n Y sau echivalent
τY = {f (G) : G ∈ τX } .
4. Z ı̂nchisă ı̂n X ⇐⇒ f (Z) ı̂nchisă ı̂n Y sau echivalent
FY = {f (Z) : Z ∈ FX }
5. adY (f (Z)) = f (adX (Z)) (aderenţa imaginii este egală cu imaginea aderenţei).
6. intY (f (Z)) = f (intX (Z)) (interiorul imaginii este egal cu imaginea interi-
orului).
7. FrY (f (Z)) = f (FrX (Z)) (frontiera imaginii este egală cu imaginea fron-
tierei).
Demonstraţie. Rezultă din continuitatea funcţiilor f şi f −1 şi Teoremele 4.7.2
şi 4.7.3. 2
4.7.5. Limite şi continuitate. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice şi f : X → Y.
Dacă x0 este un punct de acumulare al mulţimii X atunci definim limita funcţiei f
ı̂n punctul x0 prin
(4.7.17)
lim f (x) = y ∈ Y ⇐⇒ ∀V ∈ V (y) ∃U ∈ U (x) a.ı̂. ∀x ∈ U \ {x0 } f (x) ∈ V.
x→x0
Observăm că deosebirea faţă de continuitate este că excludem din definiţie şi
raţionament punctul x0 . Prin raţionamente similare cu cele din cazul continuităţii
ı̂ntr-un punct (P. 4.7.1, T. 4.7.2) se poate demonstra propoziţia următoare.
Propoziţia 4.7.8. Fie f : (X, ρ1 ) → (Y, ρ2 ) , x0 ∈ X punct de acumulare al
spaţiului X şi y ∈ Y. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. lim f (x) = y
x→x0
2. ∀ε > 0 ∃δ > 0 a.ı̂. ∀x
h ∈ X [0 < ρ1 (x, x0 ) < δi ⇒ ρ2 (f (x) , y) < ε] .
ρ1 ρ2
3. ∀ (xn ) ⊂ X \ {x0 } , xn → x0 ⇒ f (xn ) → y .
De asemenea are loc

Teorema 4.7.9. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice, f : X → Y şi x0 ∈ X.
Atunci
1. Dacă x0 este punct izolat al spaţiului X funcţia f este continuă ı̂n x0 .
2. Dacă x0 este punct de acumulare al spaţiului X atunci f continuă ı̂n x0 ⇐⇒
∃ lim f (x) = f (x0 ) .
x→x0
Demonstraţie 1. Dacă x0 este punct izolat al spaţiului X atunci U0 = {x0 }

este o vecinătate a lui x0 ı̂n X. Deci pentru orice vecinătate V a lui f (x0 ) ı̂n Y avem
f (x0 ) ∈ V deci
f (U0 ) = {f (x0 )} ⊂ V
(Sau cu şiruri: x0 punct izolat implică faptul că un şir (xn )n∈N ı̂n X converge către
x0 dacă şi numai dacă
∃n0 a.ı̂. ∀n ≥ n0 xn = x0 .
Rezultă f (xn ) = f (x0 ) pentru orice n ≥ n0 , deci f (xn ) → f (x0 )).
2. Dacă lim f (x) = f (x0 ) atunci
x→x0
∀V ∈ V (f (x0 )) ∃U ∈ U (x0 ) a.ı̂. ∀x ∈ U \ {x0 } f (x) ∈ V.

Deoarece f (x0 ) ∈ V rezultă
f (x) ∈ V pentru orice x ∈ U
deci f este continuă ı̂n x0 .

Să arătăm că
f continuă ı̂n x0 ⇒ ∃ lim f (x) = f (x0 )
x→x0
Fie V ∈ V (f (x0 )) . Din continuitatea funcţiei f ı̂n x0 există U ∈ U (x0 ) astfel ca
∀x ∈ U f (x) ∈ V.
În particular
∀x ∈ U \ {x0 } f (x) ∈ V
ceea ce arată că lim f (x) = f (x0 ) . 2
x→x0
4.7.6. Operaţii cu funcţii continue. Proprietăţile cunoscute referitoare la

operaţiile cu funcţii continue (compunere, operaţii aritmetice) se transpun şi ı̂n
acest cadru.
Propoziţia 4.7.10. 1. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) , (Z, ρ3 ) spaţii metrice, f : X → Y
şi g : Y → Z două funcţii.
a) Dacă funcţia f este continuă ı̂n x0 ∈ X şi funcţia g este continuă ı̂n y0 =
f (x0 ) ∈ Y atunci funcţia compusă g ◦ f : X → Z este continuă ı̂n x0 .
b) Dacă f este continuă pe X şi g este continuă pe Y atunci g ◦ f este continuă
pe X.
2. Fie f, g două funcţii definite pe spaţiul metric X cu valori ı̂ntr-un spaţiu
normat Y (ı̂n particular cu valori ı̂n R m ), şi f + g : X → Y definită prin
(f + g) (x) = f (x) + g (x) , x ∈ X.
a) Dacă f, g sunt continue ı̂n x0 ∈ X atunci şi f + g este continuă ı̂n x0 .
b) Dacă f şi g sunt continue pe X atunci şi f + g este continuă pe X.
3. Fie X un spaţiu metric, Y un spaţiu normat f : X → R şi g : X → Y.
Definim produsul lor f · g prin
(f · g) (x) = f (x) · g (x) , x ∈ X.
a) Dacă f şi g sunt continue ı̂n x0 din X atunci şi produsul lor f ·g este continuu
ı̂n x0 .
b) Dacă f şi g sunt continue pe X atunci şi f · g este continuu pe X.
4. Fie f : X → R, X spaţiu metric
a) Dacă f (x) 6= 0 pentru x ı̂ntr-o vecinătate U a lui x0 atunci funcţia 1/f
definită prin
1 1
(x) = , x∈U
f f (x)
este continuă ı̂n x0 .
b) Dacă f (x) 6= 0, ∀x ∈ X şi f este continuă pe X atunci funcţia 1/f este
continuă pe X.
Demonstraţii. Rezultă toate din caracterizarea secvenţială a continuităţii (T.
4.7.2) şi proprietăţile şirurilor convergente ı̂n spaţii normate (C. 4.2.5) (pentru 2 şi
3) sau ı̂n R (pentru Afirmaţia 4.)
Exemplificăm prin demonstraţia Afirmaţiei 1.
h i
X Z
g◦f continuă ı̂n x0 ∈ X ⇐⇒ ∀ (xn ) ⊂ X xn → x0 ⇒ (g ◦ f ) (xn ) → (g ◦ f ) (x)
X
Fie deci xn → x0 .
Y
f continuă ı̂n x0 ⇒ f (xn ) → f (x0 ) .
g continuă ı̂n f (x0 ) ⇒ g (f (xn )) → g (f (x0 )) . 2.
Observaţie. Pentru funcţii cu valori ı̂n R rezultă continuitatea şi pentru alte
operaţii algebrice ca de exemplu extragerea radicalilor. În esenţa aceasta revine la
continuitatea unei funcţii compuse ϕ ◦ f : X → R unde ϕ : I → R şi f : X → I
sunt continue. √
p Exemplu. Dacă ϕ (t) = t, t ≥ 0 şi f (x) ≥ 0, ∀x ∈ X atunci ϕ (f (x)) =
f (x), x ∈ X este continuă pe X (fireşte dacă f este continuă pe X).
Proprietaţi similare se pot demonstra şi pentru limite de funcţii cu mici precauţiuni
legate de ı̂ndeplinirea condiţiilor x 6= x0 y 6= y0 . De exemplu
Propoziţia 4.7.11. Fie X, Y, Z spaţii metrice, f : X → Y, g : Y → Z, x0 ∈ X,
y0 ∈ Y, z0 ∈ Z. Presupune că sunt verificate condiţiile:
(i) Există lim f (x) = y0
x→x0
(ii) Există lim g (y) = z0
y→y0
(iii) Există o vecinătate V a lui x0 astfel ca
∀x ∈ V \ {x0 } f (x) 6= y0 .
Atunci există
lim g (f (x)) = z0 .
x→x0
Dacă g este continuă ı̂n y0 atunci condiţia (iii) este superfluă.
În particular pentru funcţii vectoriale obţinem.

Propoziţia 4.7.12. Fie g : Ω → R o funcţie definită pe o mulţime Ω ⊂ Rm
g (y) = g (y1 , ..., ym ) , y = (y1 , ..., ym ) ∈ Ω şi f : X → Ω, f (x) = (f1 (x) , ..., fm (x)) , x ∈
X, unde X este un spaţiu metric. Dacă pentru y 0 ∈ Ω şi x0 ∈ X sunt ı̂ndeplinite
condiţiile
(i) Există lim f (x) = y 0 ∈ Ω
x→x0
(ii) Există lim0 g (y) = l ∈ R
y→y
(iii) Există o vecinătate Va a lui x0 cu
f (x) 6= y 0 pentru orice x ∈ V \ {x0 }
atunci există lim g (f (x)) = lim g (f1 (x) , ..., fm (x)) = l.
x→∞ x→x0
Din nou, dacă g este continuă ı̂n y 0 condiţia (iii) este superfluă.
Consecinţa 4.7.13. Dacă pentru diferite funcţii f obţinem limite diferite pentru
g (f (x)) când x → x0 atunci funcţia g nu are limită ı̂n y 0 .
x2 y
Exemplul g (x, y) = x4 +y 2
pentru (x, y) 6= (0, 0) .
Luând fa (t) = (t, at2 ) evident limt→0 fa (t) = (0, 0) şi fa (t) 6= (0, 0) pentru t 6= 0.
Deoarece
at4 a
g (fa (t)) = 4 2 4
=
t +a t 1 + a2
pentru diferiţi a ∈ R obţinem limite diferite pentru funcţia compusă, deci nu există
limita lim (x, y) → (0, 0)
g (x, y) .
Referitor la restricţia la subspaţii putem demonstra.
Propoziţia 4.7.14. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice şi Z ⊂ X.
Dacă f : X → Y este o funcţie continuă atunci restricţia ei f | Z este o funcţie
continuă de la subspaţiul Z la Y.
Demonstraţie. Să notăm
g := f |Z : Z → Y.
şi fie V o vecinătate a lui f (z) ı̂n Y. Deoarece f este continuă ı̂n z rezultă că există
o vecinătate U a lui z ı̂n X astfel că
f (U ) ⊂ V.
Dar U1 = U ∩ Z este o vecinătate a lui z ı̂n subspaţiul Z (T. 4.5.1) şi
g (U1 ) = f (U ∩ Z) ⊂ f (U ) ⊂ V
deci g este continuă ı̂n z relativ la subspaţiul Z. 2
Precizare asupra terminologiei

Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice, f : X → Y şi Z ⊂ X.
Formularea: f este continuă pe mulţimea Z ı̂nseamnă că f este continuă ı̂n
fiecare punct al mulţimii Z, ca funcţie de la X la Y, adică
∀z ∈ Z ∀V ∈ VY (f (z)) ∃U ∈ VX (z) a.ı̂. f (U ) ⊂ V.
Formularea f relativ continuă pe mulţimea Z ı̂nseamnă că f |Z este continuă pe
Z adică:
∀z ∈ Z ∀V ∈ VY (f (z)) ∃U ∈ VX (z) a.ı̂. f (U ∩ Z) ⊂ V.
Ilustrăm diferenţa dintre cele două noţiuni pe următorul exemplu.
Exemplu. Fie X = R2 Z = {(x, 0) : x ∈ R}şi f : R2 → R definită prin
xy
f (x, y) = 2 pentru (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)} şi f (0, 0) = 0.
x + y2
Funcţia g = f |Z va fi g (x, 0) = 0 ∀ (x, 0) ∈ Z deci este continuă ca funcţie de la
Z la R.
2
Totuşi funcţia f nu este continuă 0) ∈ Z ca funcţie de la 1R a la R. a
1ı̂na (0,
Într-adevăr pentru a ∈ R şirul n , n n∈N tinde la (0, 0) şi f n , n = 1+a2 deci
lim f n1 , na = 1+aa

2 , a ∈ R.
n→∞
Rezultă că f nu are limita ı̂n (0, 0) deci nu este continuă ı̂n (0, 0) .
4.7.7. Funcţii separat continue - Teorema lui Young. Fie D ⊂ Rm , f :

D → R şi x0 = (x01 , ..., x0m ) un punct fixat ı̂n D. Pentru i ∈ {1, 2, ..., m} notăm
Dx01 = t ∈ R : x01 , ..., x0i−1 , t, x0i+1 , ..., x0m ∈ D

şi fie ϕi : Dx0i → R definita prin

ϕi (t) = f x01 , ..., x0i−1 , t, x0i+1 , ..., x0m

Propoziţia 4.7.15. Dacă f este continuă ı̂n x0 atunci funcţiile ϕi sunt continue
ı̂n x0i pentru i = 1, 2, ..., m.
Demonstraţie. Fie tn ∈ Dx0i cu tn → x0i . Rezultă că
xn = x01 , ..., x0i−1 , t, x0i+1 , ..., x0m ∈ D şi xn → x0 .

Funcţia f fiind continuă ı̂n x0 obţinem

ϕi (tn ) = f (xn ) → f x0 = ϕi x0i .2

Proprietatea conţinută ı̂n Propoziţia 4.7.15 se numeşte separat continuitatea

funcţiei f - dacă f este continuă ı̂n raport cu ansamblul variabilelor x1 , ..., xm atunci
ea este continuă şi ı̂n raport cu fiecare variabilă ı̂n parte (când m − 1 variabile sunt
fixate).
Reciproca nu este adevărată ı̂n general, după cum arată funcţiile din exemplele
de mai sus. Acestea nu sunt continue ı̂n (0, 0) dar f (x, 0) = 0 şi f (0, y) = 0 pentru
fiecare din aceste funcţii.
Un caz interesant ı̂n care are loc reciproca este dat de propoziţia următoare.
Alte cazuri sunt menţionate ı̂n Exerciţiul E 12.3.
Propoziţia 4.7.16. (Young) Fie I, J intervale ı̂n R şi f : I × J → R.
Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile
(i) ∀y ∈ J f (·, y) este continuă pe I;
(ii) ∀x ∈ I f (x, ·) este continuă pe J;
(4.7.18) (iii.a) ∀y ∈ J f (·, y) este crescătoare pe I
sau
(iii.b) ∀y ∈ J f (·, y) este descrescătoare pe I,
atunci f este continuă ı̂n orice punct (x0 , y0 ) ∈ I × J.
Demonstraţie. Presupunem că au loc condiţiile (4.7.18). (i), (ii) şi (iii.a),
adică
(4.7.19) ∀x, x0 ∈ I x ≤ x0 ⇒ f (x, y) ≤ f (x0 , y)
pentru orice y ∈ J.
Să presupunem că (x0 , y0 ) ∈ int (I × J) ceea ce este echivalent cu
(4.7.20) x0 ∈ int I şi y0 ∈ int J.
Din continuitatea funcţiei f (·, y0 ) ı̂n x0 ∈ int I rezultă că există δ > 0 astfel ca
[x0 − δ, x0 + δ] ⊂ I şi
(4.7.21) |f (x, y0 ) − f (x0 , y0 )| < ε
pentru orice x ∈ [x0 − δ, x0 + δ] . În particular

(4.7.22) |f (x0 ± δ, y0 ) − f (x0 , y0 )| < ε
Din continuitatea funcţiilor f (x0 ± δ, y0 ) ı̂n y0 ∈ int J rezultă că există γ > 0
astfel ca [y0 − γ, y0 + γ] ⊂ J şi
(4.7.23) |f (x0 ± δ, y) − f (x0 ± δ, y0 )| < ε
pentru orice y ∈ [y0 − γ, y0 + γ] .
Fie (x, y) ∈ [x0 − δ, x0 + δ] × [y0 − γ, y0 + γ] ⊂ I × J.
Ţinând cont de monotonia funcţiei f (·, y) . Condiţia (4.7.19) avem
f (x0 − δ, y) ≤ f (x, y) ≤ f (x0 + δ, y)
şi prin urmare
(4.7.24) f (x0 − δ, y) − f (x0 , y0 ) ≤ f (x, y) − f (x0 , y0 ) ≤ f (x0 + δ, y) − f (x0 , y0 )
Dar
|f (x0 − δ, y) − f (x0 , y0 )| ≤ |f (x0 + δ, y) − f (x0 + δ, y0 )| +
+ |f (x0 + δ, y0 ) − f (x0 , y0 )| < 2ε
şi analog,
|f (x0 − δ, y) − f (x0 , y0 )| ≤ |f (x0 − δ, y) − f (x0 − δ, y0 )| +
+ |f (x0 − δ, y0 ) − f (x0 , y0 )| < 2ε.
Ţinând cont de aceste două inegalităţi, din (4.7.24) rezultă
−2ε < f (x, y) − f (x0 , y0 ) < 2ε
|f (x, y) − f (x0 , y0 )| < 2ε
deci funcţia f este continuă ı̂n (x0 , y0 ) .
Dacă (x0 , y0 ) ∈ I × J nu este punct interior, adică (x0 , y0 ) este unul din vârfurile
dreptunghiului I × J se raţionează analog. 2
4.8. Funcţii uniform continue
Modificând ordinea cuantificatorilor ∀ şi ∃ ı̂n definiţia continuităţii unei funcţii
continue pe o mulţime obţinem noţiunea de funcţie uniform continuă.
Fie (X, δ1 ) şi (Y, δ2 ) două spaţii metrice şi f : X → Y. Funcţia f este continuă
pe X dacă este continuă ı̂n fiecare punct x al mulţimii X adică
(4.8.1) ∀x ∈ X, ∀ε > 0, ∃δ = δ (ε, x) > 0 a.ı̂.
∀x0 ∈ X, [ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (f (x) , f (x0 )) < ε] .
Schimbând ∀x cu ∃δ ajungem la următoarea
Definiţie. Spunem că funcţia f : X → Y este uniform continuă pe spaţiul X
dacă are loc
(4.8.2) ∀ε > 0, ∃δ = δ (ε) > 0, ȧ.ı̂.
∀x ∈ X, ∀x ∈ X, [ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (f (x) , f (x0 )) < ε]
0
4.8. FUNCŢII UNIFORM CONTINUE 213
Analog dacă Z este o submulţime a lui X spunem că f este uniform continuă pe
Z dacă
(4.8.3) ∀ε > 0, ∃δ = δ (ε) > 0 ȧ.ı̂.
∀z ∈ Z, ∀z ∈ Z, [ρ1 (z, z 0 ) < δ ⇒ ρ2 (f (z) , f (z 0 )) < ε]
0
Ca o consecinţă a unei legi din calculul predicatelor obţinem (Cap.1, T.2.1,

Afirmaţia 7):
Propoziţia 4.8.1. O funcţie f : X → Y uniform continuă pe X este continuă
pe X.
Dacă f este uniform continuă pe o submulţime Z a lui X atunci f |Z este continuă
pe Z ca funcţie de la subspaţiul Z a lui X la Y (adică f este relativ continuă pe Z).
4.8.1. Caracterizarea secvenţială a uniform continuităţii. Întrucât ı̂n
spaţii metrice folosim pe cât posibil limbajul şirurilor, dăm şi ı̂n acest caz o condiţie
secvenţială de uniform continuitate precum şi unele proprietăţi legate de completi-
tudine.
Propoziţia 4.8.2. Fie (X, ρ1 ) şi (Y, ρ2 ) spaţii metrice şi o funcţie f : X → Y .
1. Funcţia f este uniform continuă pe X dacă şi numai dacă este ı̂ndeplinită
condiţia:
(4.8.4) ∀ (xn ) , ∀ (x0n ) şiruri ı̂n X, [ρ1 (xn , x0n ) → 0 ⇒ ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) → 0] .
2. Dacă f este uniform continuă pe X, atunci transformă orice şir Cauchy din
X ı̂ntr-un şir Cauchy ı̂n Y.
3. Dacă f este continuă şi bijectivă, cu inversa uniform continuă, atunci pentru
orice submulţime completă Z a lui X mulţimea f (Z) este completă ı̂n Y.
Demonstraţie. 1. Să presupunem că f este uniform continuă şi fie (xn ) , (x0n )
două şiruri ı̂n X cu
(4.8.5) ρ1 (xn , x0n ) → 0
Arătăm că ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) → 0 ceea ce este echivalent cu
(4.8.6) ∀ε > 0, ∃n0 , a.ı̂. ∀n > n0 , ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) < ε
Fie deci ε > 0. Din uniform continuitatea funcţiei f reprezintă că există δ > 0
astfel ca
(4.8.7) ∀x ∈ X ∀x0 ∈ X ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (f (x) , f (x0 )) < ε.
Din (4.8.5) rezultă că există n0 ∈ N astfel ca
(4.8.8) ∀n > n0 ρ1 (xn , x0n ) < δ
Din (4.8.7) şi (4.8.8) rezultă că
∀n > n0 ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) < ε
Pentru a demonstra reciproca, presupunem că f nu este uniform continuă şi

demonstrăm că există două şiruri (xn ) şi (x0n ) ı̂n X astfel ca să avem
(4.8.9) ρ1 (xn , x0n ) → 0 şi ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) 9 0
Negând condiţia (4.8.2) obţinem
(4.8.10) ∃ε0 > 0 a.ı̂. ∀δ > 0 ∃x ∈ X ∃x0 ∈ X a.ı̂.
[ρ1 (x, x0 ) < δ ∧ ρ2 (f (x) , f (x0 )) ≥ ε0 ]
1
Luând δ = n
rezultă că
1
∀n ∈ N ∃xn ∈ X ∃x0n ∈ X cu ρ1 (xn , x0n ) < şi ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) ≥ ε0 .
n
Prin urmare ρ1 (xn , xn ) → 0 şi ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) 9 0.
0
2. Fie (xn ) un şir Cauchy ı̂n X şi ε > 0. Din uniform continuitatea funcţiei f
există δ > 0 a.ı̂.
(4.8.11) ∀x, x0 ∈ X, ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (f (x), f (x0 )) < ε.
Deoarece şirul (xn ) este Cauchy există n0 ∈ N a.ı̂.
∀n, m ≥ n0 , ρ(xn , xm ) < δ,
de unde, ţinând cont de (4.8.11), ρ2 (f (xn ), f (xm )) < ε, pentru orice n, m ≥ n0 , deci
şirul (f (xn )) este Cauchy ı̂n Y.
3. Fie (zn ) un şir ı̂n Z a.ı̂. şirul (f (zn )) este Cauchy ı̂n Y . Din afirmaţia 2
rezultă că şirul zn = f −1 (f (zn )), n ∈ N, este Cauchy ı̂n X, deci converge către un
z ∈ Z. Dar atunci, din continuitatea funcţiei f, şirul (f (zn )) converge către f (z). 2
4.8.2. Operaţii cu funcţii uniform continue. Şi ı̂n cazul funcţiilor uniform
continue unele operaţii păstrează uniform continuitatea (vezi Propoziţia 4.7.10).
Propoziţia 4.8.3. 1. Compunerea a două funcţii uniform continue este o
funcţie uniform continuă.
Mai exact, (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) , (Z, ρ3 ) fiind spaţii metrice, f : X → Y şi g : Y → Z
funcţii uniform continue atunci funcţia g ◦ f : X → Z este uniform continuă.
2. Suma a două funcţii, uniform continue este o funcţie uniform continuă.
Mai exact, dacă f, g : X → R sunt funcţii uniform continue pe spaţiul metric
(X, ρ) atunci şi funcţia f + g : X → R definită prin
(f + g) (x) = f (x) + g (x) , x ∈ X
este uniform continuă.
Demonstraţie. 1. Folosim caracterizarea cu şiruri. Fie (xn ) , (x0n ) două şiruri
ı̂n X cu ρ1 (xn , x0n ) → 0.
Funcţia f fiind uniform continuă pe X rezultă ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) → 0 de unde,
ţinând cont că funcţia g este uniform continuă pe Y obţinem:
ρ3 (g (f (xn )) , g (f (x0n ))) → 0
ceea ce arată că g ◦ f este uniform continuă.
2. Uniform continuitatea funcţiei f +g rezultă din uniform continuitatea funcţiilor

f, g şi din inegalitatea
|(f + g) (x) − (f + g) (x0 )| ≤ |f (x) − f (x0 )| + |g (x) − g (x0 )|
printr-un raţionament standard folosind definiţia cu ε-δ a uniform continuităţii. 2
De asemenea are loc
Propoziţia 4.8.4. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi f = (f1 , ..., fm ) : X → Rm o
funcţie vectorială. Atunci
f uniform continuă pe X ⇐⇒ fi : X → Rm uniform continue pentru i = 1, 2, ..., m.
Demonstraţie. Fie f uniform continuă. Din inegalitatea
m
!1/2
X 2
|fi (x) − fi (x0 )| ≤ kf (x) − f (x0 )k = [fk (x) − fk (x0 )]
k=1
valabilă pentru orice x, x0 ∈ X rezultă uniform continuitatea funcţiilor fi , i =

1, 2, ..., m.
Reciproc, dacă fi sunt uniform continue pentru i = 1, ..., m atunci pentru ε > 0
există δ > 0 astfel ca
ε
|fi (x) − f (x0 )| < √
m
pentru orice x, x0 ∈ X cu δ (x, x0 ) < δ şi i = 1, 2, ..., m. Rezultă
m
!1/2
X 2
kf (x) − f (x0 )k = [fk (x) − fk (x0 )] < ε.
k=1
2
Observaţie. 1. Dacă f : X → R şi g : X → Y, unde Y este un spaţiu normat
nu rezultă că f · g este uniform continuă.
De exemplu, funcţiile f, g : R→R, f (x) = g (x) = x sunt uniform continue
dar funcţia h (x) = f (x) g (x) = x2 nu este uniform continuă. Într-adevăr, luând
xn = n + n1 şi x0n = n avem |xn − x0n | = n1 → 0, dar
1
|h (xn ) − h (x0n )| = 2 + > 2 ∀n ∈ N .
n2
2. Afirmaţia 2 din P. 4.8.3 rămâne adevărată presupunând f, g : X → Y, unde
X este un spaţiu matric şi Y este un spaţiu normat.
4.8.3. Prelungirea funcţiilor uniform continue. Funcţiile uniform continue

permit prelungirea de la o mulţime la ı̂nchiderea ei.
Teorema 4.8.5. Fie (X, ρ1 ) un spaţiu metric, (Y, ρ2 ) un spaţiu metric complet
şi Z o submulţime a lui X.
Dacă f : Z → Y este o funcţie uniform continuă atunci există o unică funcţie
uniform continuă F : Z → Y astfel ı̂ncât
F |Z = f.
Demonstraţie. Demonstraţia se va face ı̂n mai multe etape.

Fie x ∈ Z. Rezultă că există cel puţin un şir (zn ) ⊂ Z convergent către x.
Având ı̂n vedere Propoziţia 4.8.1, din faptul că şirul (zn ) este Cauchy ı̂n X rezultă
că şirul (f (zn )) este Cauchy ı̂n Y, de unde, ţinând cont de completitudinea spaţiului
Y, rezultă că există limn→∞ f (zn ) ∈ Y.
Prin urmare
I. Pentru orice x ∈ Z şi orice şir (zn ) din Z convergent către x există y ∈ Y a.ı̂.
limn→∞ f (zn ) = y.
Demonstrăm acum că această limită nu depinde de şirul (zn ) convergent către
x ∈ Z.
II. Oricare ar fi şirurile (zn ) şi (zn0 ) din Z convergente către x ∈ X, şirurile
(f (zn )) şi (f (zn0 )) au aceiaşi limită ı̂n Y.
Într-adevăr
zn → x ⇐⇒ ρ1 (zn , x) → 0
şi
zn0 → x ⇐⇒ ρ1 (zn0 , x) → 0.
Din
ρ1 (zn , zn0 ) ≤ ρ1 (zn , x) + ρ1 (x, zn0 )
rezultă ρ1 (zn , zn0 ) → 0 de unde, ţinând cont de uniform continuitatea funcţiei f şi
Propoziţia 4.8.2, obţinem
(4.8.12) lim ρ2 (f (zn ) , f (zn0 )) = 0
n→∞
Dacă y, y 0 ∈ Y sunt astfel că f (zn ) → y şi f (zn0 ) → y 0 (cf. I limitele există)
atunci ţinând cont de C. 4.2.3 putem scrie

0 ≤ ρ2 (y, y ) = ρ2 lim f (zn ) , lim f (zn ) = lim ρ2 (f (zn ) , f (zn0 )) = 0
0 0
n n n
0 0
deci ρ (y, y ) = 0 ceea ce este echivalent cu y = y .
Definiţia funcţiei F. Definim F : Z → Y prin
(4.8.13) ∀x ∈ Z, F (x) = lim f (zn )
n→∞
unde (zn ) este un şir ı̂n Z convergent către x.

Ţinând cont de I şi II, funcţia F este corect definită.
III. F |Z = f ⇐⇒ ∀z ∈ Z F (z) = f (z) .
Dacă z ∈ Z atunci şirul zn = z, n ∈ N , este conţinut ı̂n Z şi convergent către
z. Rezultă
F (z) = lim f (zn ) = f (z) .
n→∞
IV. Funcţia F este uniform continuă pe Z.
Fie ε > 0. Deoarece f este uniform continuă pe Z rezultă că există δ > 0 astfel
ca
(4.8.14) ∀z ∈ Z, ∀z 0 ∈ Z [ρ1 (z, z 0 ) < δ ⇒ ρ2 (f (z) , f (z 0 )) < ε] .
Arătăm că are loc
(4.8.15) ∀x ∈ Z, ∀x0 ∈ Z [ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (F (x) , F (x0 )) ≤ ε] ,
de unde va rezulta uniform continuitatea funcţiei F.

Intr-adevăr, fie x, x0 ∈ Z cu ρ1 (x, x0 ) < δ şi (zn ), (zn0 ) şiruri ı̂n Z convergente
către x, respectiv x0 . Deoarece limn→∞ ρ1 (zn , zn0 ) = ρ1 (x, x0 ) < δ, rezultă că există
n0 ∈ N a.ı̂. ρ1 (zn , zn0 ) < δ pentru orice n ≥ n0 , implicând ρ2 (f (zn ), f (zn0 )) < ε pentru
orice n ≥ n0 . Deoarece F (x) = limn→∞ f (zn ) şi F (x0 ) = limn→∞ f (zn0 ), rezultă
ρ2 (F (x), F (x0 )) = ρ2 ( lim f (zn ), lim f (zn0 )) = lim ρ2 (f (zn ), f (zn0 )) ≤ ε,
n→∞ n→∞ n→∞
deci (4.8.14) are loc.

Teorema 8.3 este complet demonstrată. 2
Observaţie. În § 11 (Consecinţa 4.11.5) vom aplica acest rezultat la uniform
continuitatea funcţiilor definite pe intervale mărginite.
4.8.4. Funcţii lipschitziene. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice Z ⊂ X şi f :

Z → Y. Spunem că f verifică condiţia lui Lipschitz pe Z dacă există un număr L ≥ 0
astfel ca
(4.8.16) ∀z ∈ Z, ∀z 0 ∈ Z ρ2 (f (z) , f (z 0 )) ≤ L · ρ1 (z, z 0 )
Propoziţia 4.8.6. Dacă f verifică condiţia lui Lipschitz pe Z atunci f este
uniform continuă pe Z.
Demonstraţie. Fie ε > 0 şi fie δ = ε/(L + 1). Din (4.8.16) rezultă
ε ε
ρ1 (z, z 0 ) < ⇒ ρ2 (f (z) , f (z 0 )) ≤ L · ρ1 (z, z 0 ) < L < ε.
L+1 L+1
deci f este uniform continuă pe Z. 2
Consecinţa 4.8.7. Fie I un interval conţinut ı̂n R şi f : I → Runcţie deriv-
abilă. Funcţia f verifică conditia lui Lipschitz pe I dacăşi numai dacă derivata f 0
este mărginită.
Deci orice funţie derivabilă cu derivata mărginită pe I este uniform continuă pe
I.
Demonstraţie. Fie M ≥ 0 astfel ca
∀x ∈ I |f 0 (x)| ≤ M
Dacă x, x0 ∈ I, x < x0 , aplicând Teorema lui Lagrange funcţiei f pe intervalul
[x, x0 ] rezultă că există ξ, x < ξ < x0 astfel ca
f (x) − f (x0 ) = f 0 (ξ) (x − x0 ) .
Rezultă
|f (x) − f (x0 )| = |f 0 (ξ)| |x − x0 | ≤ M |x − x0 | .
Reciproc, dacă |f (x) − f (x0 )| ≤ M |x − x0 |, pentru orice x, x0 ∈ I, atunci
f (x) − f (x0 )

0
|f (x)| = lim ≤ M.
x0 →x x − x0
2
4.8.5. Distanţa de la un punct la o mulţime şi distanţa dintre două

mulţimi. Fie (X, ρ) un spaţiu metric, A, B submulţimi nevide a lui X şi x ∈ X.
Notăm
(4.8.17) d (x, A) = inf {ρ (x, y) = y ∈ A} - distanţa de la x la A
d (A, B) = inf {ρ (x, y) = x ∈ A, y ∈ B} - distanţa dintre A şi B
Evident d (x, A) = d ({x} , A) .
Din proprietăţile infimului (existenţa şirurilor minimizante) rezultă că ı̂ntotdeauna
există un şir (xn ) ı̂n A astfel ca
(4.8.18) lim ρ (x, xn ) = d (x, A)
n→∞
şi a unui şir ((xn , yn ))n∈N ı̂n A × B astfel ca

(4.8.19) lim ρ (xn , yn ) = d (A, B)
n→∞
Câteva din proprietăţile acestor distanţe sunt listate ı̂n propoziţia următoare.
Propoziţia 4.8.8. 1. Funcţia d (·, A) verifică condiţia lui Lipschitz pe X adică
(4.8.20) |d (x, A)| − d (x0 , A) ≤ ρ (x, x0 )
pentru orice x, x0 ∈ A.
2. d (x, A) = 0 ⇐⇒ x ∈ A
3. A compactă ⇒ ∃y0 ∈ A cu ρ (x, y0 ) = d (x, A)
4. A, B compacte ⇒ ∃ (x0 , y0 ) ∈ A × B cu ρ (x0 , y0 ) = d (A, B)
Demonstraţie. (Exerciţiu).
4.8.6. Caracterizări ale continuităţii şi continuităţii uniforme ı̂n ter-

menii distanţelor dintre mulţimi. Folosind aceste distanţe se pot da următoarele
caracterizări interesante ale continuităţii şi continuităţii uniforme.
Teorema 4.8.9. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice şi f : X → Y.
1. Funcţia f este continuă ı̂n x ∈ X dacă şi numai dacă este ı̂ndeplinită
condiţia:
(4.8.21) ∀A ⊂ X, d1 (x, A) = 0 ⇒ d2 (f (x) , f (A)) = 0.
2. (V. A. Efremovič1) Funcţia f este uniform continuă pe X dacă şi numai
dacă este ı̂ndeplinită condiţia
(4.8.22) ∀A, B ⊂ X, d1 (A, B) = 0 ⇒ d2 (f (A) , f (B)) = 0
1V. A. Efremović, Geometrija proksimalnosti (Geometria proximităţii).I, Matematićeskiı̆ Sbornik 31

(1954), 189-200 (ı̂n l. rusă), sau
A. V. Arkhangelskij and V.I. Ponomarev, Fundamentals of general topology: problems and exercises.
(transl. from the Russian), D. Reidel, Boston 1984 (Problem 276, p. 76)
Demonstraţie. 1. Demonstrăm mai ı̂ntâi că

f continuă ⇒ (4.8.21).
Să presupunem că f este continuă ı̂n x ∈ X şi că A ⊂ X este astfel că d1 (x, A) =
0. Alegem un şir (xn ) ı̂n A astfel ca ρ1 (x, xn ) → d1 (x, A) = 0.
ρ1 ρ2
Deci xn → x şi, funcţia f fiind continuă ı̂n x, rezultă f (xn ) → f (x) , ceea ce
este echivalent cu ρ2 (f (x) , f (xn )) → 0. Deoarece f (xn ) ∈ f (A) , n ∈ N , obţinem
∀n ∈ N, 0 ≤ d2 (f (xn ) , f (A)) ≤ ρ2 (f (x) , f (xn ))
de unde, pentru n → ∞, se obţine d2 (f (x) , f (A)) = limn→∞ d2 (f (xn ) , f (A)) = 0.
Pentru a demonstra implicaţia inversă, să presupunem că f nu este continuă ı̂n
x. Rezultă
∃ε0 a.ı̂. ∀δ > 0 ∃x0 ∈ X cu ρ1 (x, x0 ) < δ şi ρ2 (f (x) , f (x0 )) ≥ ε0 .
1
Luând δ = n
rezultă
1
∀n ∈ N ∃xn ∈ X cu ρ1 (x, xn ) < şi ρ2 (f (x) , f (xn )) ≥ ε0 .
n
Notând A = {xn : n ∈ N } , din
1
0 ≤ d1 (x, A) ≤ ρ1 (x, xn ) <
n
pentru orice n ∈ N , rezultă d1 (x, A) = 0.
Pe de altă parte, din
ρ2 (f (x) , f (xn )) ≥ ε0
pentru orice n ∈ N , rezultă d2 (f (x) , f (A)) ≥ ε0 > 0, deci (10.23) nu are loc.
2. Arătăm mai ı̂ntâi că
f uniform continuă ⇒ (4.8.22).
Să presupunem că f este uniform continuă pe X şi fie A, B ⊂ X cu d1 (A, B) = 0.
Alegând un şir minimizant (xn , x0n ) ∈ A × B cu
ρ1 (xn , x0n ) → d1 (A, B) = 0
şi ţinând cont de caracterizarea secvenţială a uniform continuităţii (Propoziţia 4.8.2)
rezultă
ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) → 0. Din inegalităţile
0 ≤ d2 (f (A) , f (B)) ≤ ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) ,
valabile pentru orice n ∈ N, obţinem d2 (f (A), f (B)) = 0.
Demonstraţia implicaţiei inverse este ceva mai complicată şi se bazează pe următoarea
lemă cu caracter combinatoric
Lema 4.8.10. Fie (xn )n∈N şi (yn )n∈N două şiruri ı̂ntr-un spaţiu metric (X, ρ)
astfel ca
(4.8.23) ∀n ∈ N ρ (xn , yn ) ≥ ε > 0
Atunci există o submulţime infinită M a lui N astfel ca
(4.8.24) d ({xk : k ∈ M } , {yk : k ∈ M }) ≥ ε/4
Demonstraţia Lemei 10.12. Pentru n ∈ N definim mulţimile

(4.8.25) An = {k ∈ N : ρ (xn , yk ) ≤ ε/4}
Bn = {k ∈ N : ρ (yn, xk ) ≤ ε/4}
Deosebim două cazuri
I. Există un n ∈ N astfel ca cel puţin una din mulţimile An , Bn să fie infinită.
Să presupunem că An este infinită. Dacă arătăm că
(4.8.26) ρ (xk , yk ) ≥ ε/2
pentru orice k, k 0 ∈ An atunci
d ({xk : k ∈ An } , {yk0 : k 0 ∈ An }) ≥ ε/2
deci (4.8.24) are loc cu M = An .
Fie deci k, k 0 ∈ An . Deoarece
ρ (yk , yk0 ) ≤ ρ (yk , xn ) + ρ (xn , yk0 ) ≤ ε/2
rezultă (ţinând cont de (4.8.23):
ε
ρ (xk , xk0 ) ≥ ρ (xk , yk ) − ρ (yk , yk0 ) ≥ ε − = ε/2
2
II. Oricare ar fi n ∈ N mulţimile An şi Bn sunt finite.
Vom construi inductiv un şir strict crescător
n1 < n2 < ...
de numere naturale ı̂n felul următor:
Luăm n1 = 1 şi
n2 = 1 + max (An1 ∪ Bn1 ∪ {1}) .
Din n2 ∈/ An1 rezultă ρ (xn1 , yn2 ) > ε/4 iar din n2 ∈ / Bn1 rezultă ρ (yn1 , xn2 ) >
ε/4.
Definim acum
n3 = 1 + max (An2 ∪ Bn2 ∪ {n1 }) .
Atunci, n3 ∈ An1 ar implica n3 < n2 , ceea ce este fals.
Deci n3 ∈
/ An1 ceea ce este echivalent cu ρ (xn1 , yn3 ) > ε/4.
Analog, din n3 ∈ / Bn1 rezultă ρ (yn1 , xn3 ) > ε/4.
De asemenea, din definiţiile lui n3 şi ale mulţimilor An2 şi Bn2 avem
n3 ∈
/ An2 ⇒ ρ (xn2 , yn3 ) > ε/4
n3 ∈
/ Bn2 ⇒ ρ (yn2 , xn3 ) > ε/4.
Presupunem că am construit numerele n1 < n2 < ... < nk cu
ni+1 = 1 + max (Ani ∪ Bni ∪ {ni }) , i = 1, 2, ..., k − 1
astfel ca

(4.8.27) ρ xni , ynj > ε/4
pentru orice i, j ∈ {1, 2, ..., k} , i 6= j.
Luăm
nk+1 = 1 + max (Ank ∪ Bnk ∪ {nk }) .
Un raţionament analog cu cel de mai sus ne arată că nk+1 ∈ / Ani ∪ Bni pentru
i = 1, 2, ..., k, ceea ce implică

ρ xni , ynk+1 > ε/4 şi ρ yni , xnk+1 > ε / 4
pentru i = 1, 2, ..., k.
Ţinând cont de (4.8.27) rezultă

ρ xni , ynj > ε/4
pentru orice i, j ∈ {1, 2, ..., k + 1} , i 6= j. Deoarece
ρ (xni , yni ) ≥ ε
pentru orice i ∈ N (din (4.8.23)) rezultă că (4.8.24) este verificată cu M = {ni : i ∈ N } .
Lema este demonstrată.
Demonstraţia implicaţiei: (4.8.22) ⇒ f uniform continuă.
Să presupunem că f nu ar fi uniform continuă. Atunci există şirurile (xn ) şi (yn )
ı̂n X astfel ca
a) ρ1 (xn , yn ) → 0
(4.8.28)
b) ρ2 (f (xn ) , f (yn )) 9 0.
Rezultă că există un ε > 0 astfel ca mulţimea
{n ∈ N : ρ2 (f (xn ) , f (yn )) ≥ ε}
să fie infinită. Deci, fără a restrânge generalitatea, putem presupune
ρ2 (f (xn ) , f (yn )) ≥ ε
pentru orice n ∈ N . Aplicând Lema 4.8.10 rezultă că există o mulţime infinită
M ⊂ N astfel ca
(4.8.29) d2 ({f (xk ) : k ∈ M } , {f (yk ) : k ∈ M }) ≥ ε/4.
Notăm: A = {xk : k ∈ M } şi B = {yk : k ∈ M } .

Indexând strict crescător mulţimea M, M = {ni : i ∈ N} cu n1 < n2 < ..., deci
(4.8.28).a) rezultă lim ρ1 (xni , yni ) = 0 ceea ce implică d1 (A, B) = 0.
n→∞
Pe de altă parte (4.8.29) este echivalent cu
d2 (f (A) , f (B)) ≥ ε/4
deci condiţia (4.8.22) nu are loc.

Teorema 4.8.9 este complet demonstrată. 2
4.9. Şiruri de funcţii – convergenţa punctuală şi convergenţa uniformă

Fie X o mulţime şi (Y, ρ2 ) un spaţiu metric, fn : X → Y, n ∈ N un şir de funcţii
definite pe X şi cu valori ı̂n Y şi f : X → Y.
Spunem că şirul (fn ) converge punctual către f pe mulţimea X dacă
Y
(4.9.1) ∀x ∈ X fn (x) → f (x) , n → ∞.
În limbaj ε − nε aceasta ı̂nseamnă

(4.9.2) ∀x ∈ X ∀ε > 0 ∃n0 = n0 (ε, x) a.ı̂. ∀n > n0 ρ2 (fn (x) , f (x)) < ε
Schimbând ordinea cuantificărilor ∀x şi ∃n0 obţinem noţiunea uniformă core-
spunzătoare.
Spunem că şirul (fn ) converge uniform către f pe mulţimea X, şi notăm acest
X
lucru cu fn ⇒ f sau fn ⇒ f, dacă
(4.9.3) ∀ε > 0 ∃n0 = n0 (ε) a.ı̂. ∀n > n0 ∀x ∈ X ρ2 (fn (x) , f (x)) < ε.
Noţiunea a apărut din nevoia de a vedea ı̂n ce condiţii unele proprietăţi ale
funcţiilor fn , n ∈ N , se transmit funcţiei f. De exemplu pentru X = I un interval
ı̂n R, acestea pot fi continuitatea, derivabilitatea, integrabilitatea. În ultimele două
cazuri ne interesează şi relaţiile dintre derivata respectiv integrala funcţiei f şi cele
ale funcţiilor fn .
În acest paragraf vom studia numai păstrarea continuităţii şi a continuităţiii
uniforme ı̂n cazul când X este un spaţiu metric. Celelalte proprietăţi vor fi studiate
ulterior.
Începem cu un exemplu pentru a arăta că prin trecerea la limită continuitatea
se poate pierde.
Exemplul. Fie X = [0, 1] şi fn (x) = xn , x ∈ [0, 1] , n ∈ N.
Evidente
0 0≤x<1
lim fn (x) =
n→∞ 1 x=1
deci funcţia limită

0 0≤x<1
f (x) =
1 x=1
este discontinuă ı̂n x = 1.
4.9.1. Criteriul lui Weierstrass de convergenţă uniformă. Pentru a obţine

un criteriu util de convergenţă uniformă observăm că condiţia (4.9.3) este echiva-
lentă cu
(4.9.4) ∀ε > 0 ∃n0 = n0 (ε) a.ı̂. ∀x ∈ X ∀n > n0 ρ2 (fn (x) , f (x)) ≤ ε
Propoziţia 4.9.1. (Weierstrass). Fie X0 o mulţime (Y, ρ2 ) un spaţiu metric
fn : X → Y, n ∈ N şi f : X → Y.
4.9. ŞIRURI DE FUNCŢII 223
Şirul fn converge către f uniform pe mulţimea X dacă şi numai dacă există un
şir (cn ) de numere reale astfel ı̂ncât
(i) ∃n1 ∈ N a.ı̂. ∀n ≥ n1 ∀x ∈ X ρ2 (fn (x) , f (x)) ≤ cn
(4.9.5) (ii) lim cn = 0
n→∞
Demonstraţie. Să presupunem că are loc (4.9.5) şi să demonstrăm că fn ⇒ f .
Fie ε > 0. Deoarece cn → 0 există n0 ∈ N astfel ca n0 ≥ n1 şi ∀n > n0 0 ≤
cn < ε.
Din (4.9.5).(i) rezultă că
∀n > n0 ∀x ∈ X ρ2 (fn (x) , f (x)) ≤ cn < ε
deci fn ⇒ f.
Reciproc să presupunem că fn ⇒ f şi fie n1 ∈ N astfel ca
∀n > n1 ∀x ∈ X ρ2 (fn (x) , f (x)) ≤ 1.
Pentru n ≥ n1 notăm
(4.9.6) cn := sup ρ2 (fn (x) , f (x)) .
x∈X
Evident că şirul (cn ) astfel definit verifică (4.9.5).(i).

Pentru a arăta că el tinde la 0 folosim următoarea proprietate a supremului ı̂n
R.
Dacă A ⊂ R şi b ∈ R atunci
(4.9.7) sup A ≤ b ⇐⇒ ∀x ∈ A, x ≤ b
(vezi Cap.2, P.1.16).
Fie ε > 0. Deoarece fn ⇒ f rezultă că există n0 ∈ N n0 ≥ n1 astfel ca să aibă
loc (4.9.4). Ţinând cont de (4.9.6) şi (4.9.7) obţinem
∀n > n0 0 ≤ cn ≤ ε
ceea ce arată că lim cn = 0. 2
n→∞
Observaţie. Din demonstraţie se vede că putem lua ı̂ntotdeauna
cn = sup ρ2 (fn (x) , f (x)) .
x∈X
În cazul unor funcţii fn : X → Rm putem lua

cn = sup kfn (x) − f (x)k .
x∈X
m
k·k fiind norma Euclidiană pe R (sau altă normă echivalentă cu ea).
4.9.2. Continuitatea şi continuitatea uniformă a limitei.
Teorema 4.9.2. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice, fn : X → Y, n ∈ N , un şir
de funcţii definite pe X cu valori ı̂n Y, f : X → Y.
1. Dacă fn sunt continue pentru orice n ∈ N şi fn ⇒ f atunci şi f este continuă
(pe X).
2. Dacă fn sunt uniform continue pe X şi fn ⇒ f atunci şi f este uniform
continuă pe X.
Demonstraţie. 1. Fie x ∈ X şi ε > 0. Deoarece fn ⇒ f rezultă că există

n0 ∈ N astfel ca
∀n ≥ n0 ∀x ∈ X ρ2 (fn (x) , f (x)) < ε/3.
În particular
(4.9.8) ∀x ∈ X ρ2 (fn0 (x) , f (x)) < ε/3
Deoarece fn0 este continuă ı̂n x rezultă că există δ > 0 astfel ca
(4.9.9) ∀x0 ∈ X, ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (fn0 (x) , fn0 (x0 )) < ε/3.
Atunci pentru orice x0 ∈ X cu ρ1 (x, x0 ) < δ avem
ρ2 (f (x) , f (x0 )) ≤ ρ2 (f (x) , fn0 (x)) + ρ2 (fn0 (x) , f (x0 )) + ρ2 (f (x0 ) , f (x0 )) < ε.
2. Demonstraţia afirmaţiei 2 se face analog lucrând cu condiţia: există δ > 0
astfel ca
(4.9.10) ∀x ∈ X ∀x0 ∈ X ρ1 (x, x0 ) < δ ⇒ ρ2 (fn0 (x) , fn0 (x0 )) < ε/3,
obţinută din uniform continuitatea funcţiei fn0 ı̂n locul condiţiei (4.9.9). 2
4.10. Teorema lui Banach de punct fix

Teoremele de punct fix afirmă că pentru o aplicaţie f : X → X (X o mulţime
arbitrară nevidă) există x0 ∈ X astfel ca
(4.10.1) f (x0 ) = x0
Elementul x0 ∈ X verificând (4.10.1) se numeşte punct fix al aplicaţiei f. Teo-
remele de punct fix ı̂şi găsesc aplicaţii mai ales la demonstrarea existenţei soluţiilor
ecuaţiilor de diverse tipuri - diferenţiale, integrale, operatoriale. Noi o să demon-
străm una din cele mai cunoscute teoreme de punct fix şi anume, teorema lui Banach
de punct fix sau principiul contracţiei pe care o vom aplica la demonstrarea teoremei
de inversare locală din Cap.8, §.3.
O aplicaţie f : X → X a unui spaţiu metric (X, ρ) ı̂n el ı̂nsuşi se numeşte
contracţie dacă există un α, 0 ≤ α < 1 astfel ca
(4.10.2) ∀x, x0 ∈ X ρ (f (x) , f (x0 )) ≤ αρ (x, x0 )
Mai spunem că f este α− contracţie.
Teorema 4.10.1. (S. Banach) Orice contracţie a unui spaţiu metric complet are
un punct fix unic x0 .
Mai exact, dacă (X, ρ) este un spaţiu metric complet şi f : X → Y este o α -
contracţie cu 0 ≤ α < 1, atunci oricare ar fi x1 ∈ X şirul (xn )n∈N definit prin
(4.10.3) xn+1 = f (xn ) , n ∈ N
este convergent către punctul fix x0 şi sunt adevărate delimitările
a) ∀n ∈ N ρ (xn , xn+1 ) ≤ αn−1 ρ (x1 , x2 )
k
(4.10.4) b) ∀n ∈ N ∀k ∈ N ρ (xn , xn+k ) ≤ 1−α 1−α
αn−1 · ρ (x1 , x2 )
n−1
c) ∀n ∈ N ρ (xn , x0 ) ≤ α1−α ρ (x1 , x2 )
4.10. TEOREMA LUI BANACH DE PUNCT FIX 225
Demonstraţie. Fie x1 ∈ X şi (xn )n∈N definit prin (4.10.3). Deoarece

ρ (f (x) , f (x0 )) ≤ αρ (x, x0 )
pentru orice x, x0 ∈ X rezultă că ∀i ≥ 2
ρ (xi , xi+1 ) = ρ (f (xi−1 ) , f (xi )) ≤ αρ (xi−1 , xi ) .
Aplind această proprietate succesiv pentru i = n, n − 1, ..., 3, 2, obţinem
ρ (xn , xn+1 ) ≤ αn−1 ρ (x1 , x2 )
deci are loc(4.10.4).a).
Delimitarea (4.10.4).b) rezultă din (4.10.4).a) şi relaţiile:
ρ (xn , xn+k ) ≤ ρ (xn , xn+1 ) + ρ (xn+2 , xn+3 ) + ... + ρ (xn+k−1 , xn+k ) ≤
≤ αn−1 + αn−2 + ... + αn+k−2 ρ (x1 , x2 ) =

1 − αk
= αn−1 ρ (x1 , x2 ) .
1−α
Din (4.10.4).b) rezultă că şirul (xn ) este fundamental. Într-adevăr deoarece
lim αn = 0 rezultă că pentru ε > 0 există n0 astfel ca
n→∞
1−α
∀n ≥ n0 0 < αn < ε.
1 + ρ (x1 , x2 )
de unde rezultă că ∀n > n0 şi ∀k ∈ N avem
ρ (x1 , x2 )
ρ (xn , xn+k ) < αn−1 < ε.
1−α
Deoarece spaţiul (X, ρ) este complet rezultă că şirul fundamental (xn )n∈N are o
limită x0 ∈ X. Funcţia f fiind continuă rezultă lim f (xn ) = f (x0 ) .
n→∞
Trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă
xn+1 = f (xn )
obţinem
x0 = f (x0 )
adică x0 este punct fix pentru f.
În fine, să demonstrăm (4.10.4).c). Aceasta se obţine din inegalitatea
1 − αk
ρ (xn , xn+k ) ≤ αn−1 ρ (x1 , x2 )
1−α
pentru k → ∞.
Observaţie. Dacă α = 0 şi f este o 0 - contracţie, atunci
ρ (f (x) , f (x0 )) = 0 ⇐⇒ f (x) = f (x0 )
pentru orice x, x0 ∈ X. Deci alegând x1 ∈ X arbitrar vom avea
x2 = f (x1 )
x3 = f (x2 ) = f (x1 ) = x2
şi ı̂n general xn = f (x1 ) pentru orice n ≥ 2 deci punctul fix este
x0 = f (x1 ) = x2 .
Atât completitudinea spaţiului X cât şi condiţia 0 ≤ α < 1 sunt esenţiale pentru
valabilitatea teoremei lui Banach după cum arată următoarele exemple.
Exemplu a) Există un spaţiu metric complet X şi o izometrie f a lui X fără
puncte fixe.
Luăm X = R şi f : R → R f (x) = x + 2.
Evident |f (x) − f (x0 )| = |x − x0 | şi f (x) = x ⇐⇒ 2 = 0 deci f nu are puncte
fixe.
b) Există un spaţiu metric incomplet X şi o contracţie a lui X fără puncte fixe.
Luăm X = R \ {0} şi f : X → X f (x) = 12 x.
Evident
1
|f (x) − f (x0 )| = |x − x0 |
2
deci f este o 21 - contracţie şi
1
f (x) = x ⇐⇒ x = x ⇐⇒ x = 0 ∈
/X
2
deci f nu are puncte fixe.
4.11. Funcţii continue pe mulţimi compacte

Proprietăţile funcţiilor continue cu valori reale definite pe intervale compacte se
extind la cazul mulţimilor compacte din spaţii metrice.
Incepem cu următoarea proprietate simplă, dar importantă.
Teorema 4.11.1. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice şi f : X → Y continuă.
Dacă Z este o mulţime compactă ı̂n X atunci f (Z) este o mulţime compactă ı̂n Y.
Demonstraţie. Fie (yn ) un şir ı̂n f (Z) . Rezultă că
∀n ∈ N ∃zn ∈ Z cu f (zn ) = yn .
Mulţimea Z fiind compactă şirul (zn ) conţine un subşir (znk ) convergent către
un z ∈ Z. Funcţia f fiind continuă rezultă
lim f (znk ) = f (z) ∈ f (Z) .
k→∞
Deci şirul (yn ) conţine subşirul ynk = f (znk ) convergent către y = f (z) din
f (Z) .
Rezultă că f (Z) este compactă. 2
4.11.1. Mărginire.
Teorema 4.11.2. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi f : X → R o funcţie continuă.
Dacă Z este o submulţime compactă a lui X atunci f este mărginită pe Z şi există
două puncte z, z ∈ Z astfel ca
a) f (z) = inf f (Z) = min f (Z)
(4.11.1)
b) f (z) = sup f (Z) = max f (Z)
4.11. FUNCŢII CONTINUE PE MULŢIMI COMPACTE 227
Demonstraţie. Conform Teoremei 4.11.1, mulţimea f (Z) este compactă ı̂n

R, deci mărginită şi ı̂nchisă (T. 4.6.8). Rezultă
−∞ < a := inf f (Z) şi ∞ > b := sup f (Z) .
Alegem un şir minimizant (αn ) ⊂ f (Z) cu αn → a. Deoarece f (Z) este ı̂nchisă
rezultă a ∈ f (Z) deci există z ∈ Z astfel ca f (z) = a, adică are loc (4.10.4).a).
Pentru a demonstra (4.10.4).b) se procedează analog: Luăm un şir maximizant
(βn ) ⊂ f (Z) cu βn → b. Deoarece f (Z) este ı̂nchisă rezultă b ∈ f (Z) deci există
z ∈ Z cu f (z) = b, ceea ce este echivalent cu (4.10.4).b). 2
4.11.2. Uniform continuitatea.
Teorema 4.11.3. Fie (X, ρ1 ) şi (Y, ρ2 ) spaţii metrice şi f : X → Y. Dacă f este
continuă pe X şi X este compact atunci f este uniform continuă pe X.
Demonstraţie. Presupunem că f nu ar fi uniform continuă pe X. Negând
condiţia (8.2) , obţinem
(4.11.2)
∃ε0 > 0 a.ı̂. ∀δ > 0 ∃x ∈ X ∃x0 ∈ X cu ρ1 (x, x0 ) < δ şi ρ2 (f (x) , f (x0 )) ≥ ε0 .
1
Luând δ = n
rezultă
1
(4.11.3) ∀n ∈ N ∃xn ∈ X ∃x0n ∈ X cu ρ1 (xn , x0n ) < şi ρ2 (f (xn ) , f (x0n )) ≥ ε0
n
Din compactitatea spaţiului X rezultă că şirul (xn ) conţine un subşir (xnk ) con-
vergent către un element x ∈ X.
Deoarece
1
ρ x0nk , x ≤ ρ x0nk , xnk + ρ (xnk , x) <

+ ρ (xnk , x) → 0
nnk
rezultă că şirul (xnk ) este şi el convergent către x.
Ţinând cont de continuitatea funcţiei f obţinem
lim f (xnk ) = f (x) şi lim f x0nk = f (x)

k→∞ k→∞
de unde, ţinând cont de C.2.3, rezultă

0 = ρ2 (f (x) , f (x)) = lim ρ2 f (xnk ) , f x0nk

≥ ε0 > 0
k→∞
deoarece
ρ2 f (xnk ) , f x0nk ≥ ε0

pentru orice k ∈ N. Contradicţia la care am ajuns ne arată că funcţia f trebuie să
fie uniform continuă.2
Consecinţa 4.11.4. Fie (X, ρ1 ) , (Y, ρ2 ) spaţii metrice şi f : X → Y continuă.
Dacă Z este o submulţime compactă a lui X atunci f este uniform continuă pe
Z.
Demonstraţie. Funcţia f |Z va fi continuă ca funcţie de la subspaţiul Z a lui
X la Y. (P. 4.7.14). Aplicând T. 4.11.3 rezultă că f este uniform continuă pe Z. 2
Consecinţa 4.11.5. Fie I un interval mărginit neı̂nchis ı̂n R de capete a, b

a < b (deci I = ]a, b[ , [a, b[ sau ]a, b[). O funcţie continuă f : I → R este uniform
continuă pe I dacă şi numai dacă admite limite finite la capetele intervalului.
Demonstraţie. Să presupunem că f este uniform continuă pe I conform Teo-
remei 4.8.5, ea admite o prelungire uniform continuă F la I = [a, b] , de unde rezultă
că f are limitele F (a) , F (b) la capete.
Reciproc dacă f este continuă pe I şi există limitele finite la capete la , lb atunci
funcţia F : [a, b] → R, F (x) = f (x) , x ∈ I, F (a) = la , F (b) = lb , va fi continuă pe
[a, b] deci uniform continuă. În particular f = F |I va fi şi ea uniform continuă. 2
4.11.3. Inversabilitatea aplicaţiilor continue. Este vorba de următoarea
teoremă.
Teorema 4.11.6. Fie (X, ρ1 ) şi (Y, ρ2 ) spaţii metrice compacte. Dacă f : X →
Y este continuă şi bijectivă atunci şi f −1 : Y → X este continuă.
Demonstraţie. Fie y ∈ Y şi fie (yn ) un şir ı̂n Y convergent către y. Trebuie
să arătăm că
f −1 (yn ) → f −1 (y) .
Notând xn = f −1 (yn ) şi x = f −1 (y) obţinem condiţia echivalentă
xn → x.
Să presupunem că (xn ) nu converge către x. Atunci există r > 0 astfel că ı̂n afara
vecinătăţii Bρ1 (x, r) să fie o infinitate de termeni ai şirului, adică mulţimea
{n ∈ N : ρ1 (xn , x) ≥ r}
este infinită sau, echivalent, există un subşir (xnk ) al şirului (xn ) astfel ca
(4.11.4) ∀k ∈ N ρ1 (xnk , x) ≥ r

Spaţiul X fiind compact şirul (xnk ) va conţine un subşir xnki convergent către
un x0 ∈ X. Din (4.11.4) rezultă
ρ (x, x0 ) ≥ r
deci x 6= x0 . Din continuitatea funcţiei f rezultă
ynki = f xnki → f (x0 ) 6= f (x)

ı̂n contradicţie cu ipoteza yn → y = f (x) . 2
4.11.4. Teorema lui Dini. Am văzut că convergenţa uniformă a unui şir (fn )
funcţii continue asigură continuitatea limitei. Există exemple de şiruri de funcţii
care converg numai punctual şi totuşi funcţia limită este continuă.
Matematicianul italian Dini a observat că ı̂n anumite condiţii convergenţa trebuie
să fie uniformă.
Teorema 4.11.7. (Dini) Fie (X, ρ) un spaţiu metric compact şi fn : X → R,
n ∈ N , un şir monoton de funcţii continue convergent punctual către o funcţie
continuă f : X → R.
Atunci şirul (fn ) converge către f uniform pe X.
Demonstraţie. Să presupunem că (fn ) este un şir descrescător adică

(4.11.5) ∀n ∈ N ∀x ∈ X fn+1 (x) ≤ fn (x)
convergent punctual către f, adică
(4.11.6) ∀x ∈ X lim fn (x) = f (x)
n→∞
Notând gn (x) = fn (x) − f (x) rezultă că şirul (gn ) este descrescător, adică
(4.11.7) ∀n ∈ N ∀x ∈ X gn+1 ≤ gn (x)
şi convergent punctual către 0, adică
(4.11.8) ∀x ∈ X lim gn (x) = 0
n→∞
În plus funcţiile gn sunt continue pe X pentru orice n ∈ N . Dacă arătăm că
gn ⇒ 0 atunci, deoarece
fn − f ⇒ 0 ⇐⇒ fn ⇒ f
va rezulta fn ⇒ f.
Deoarece funcţiile gn sunt continue pe mulţimea compactă X vor exista punctele
xn ∈ X astfel ca
(4.11.9) gn (xn ) = sup gn (X) , n ∈ N
Din (4.11.7) şi (4.11.8) obţinem
gn+1 (xn+1 ) ≤ gn (xn+1 ) ≤ gn (xn )
deci şirul (gn (xn ))n∈N este descrescător şi fiind format din numere nenegative, va fi
convergent către un a ≥ 0.
Dacă a = 0, adică lim gn (xn ) = 0, atunci, deoarece
n→∞
∀x ∈ X, 0 ≤ gn (x) ≤ gn (xn )
din criteriul lui Weierstrass (P. 4.9.1) de convergenţă uniformă rezultă gn ⇒ 0.
Să presupunem a > 0. Spaţiul metric X fiind compact şirul (xn ) va conţine un
subşir (xnk ) convergent către un x ∈ X
(4.11.10) lim xnk = x.
k→∞
Deoarece (din (4.11.8)) lim gnk (x) = 0 rezultă că există un k0 ∈ N astfel ca
k→∞
a
gnk x <
2
Funcţia gnk0 este continuă ı̂n x şi lim xnk = x, deci va exista un k1 > k0 astfel
k→∞
ca a
gnk0 xnk1 < .
2
Dar atunci, deoarece nk1 > nk0 , avem (ţinând cont de (4.11.6), a ≤ gnk1 xnk1 ≤

gnk0 xnk1 < a/2.
Contradicţia la care am ajuns ne arată că a = 0 şi deci gn ⇒ 0, sau, echivalent,
fn ⇒ f. 2
Exemplu Fie X = ]0, 1] şi

nx
fn (x) = pentru x ∈ ]0, 1] şi n ∈ N .
1 + nx
Rezultă
lim fn (x) = 1
n→∞
pentru orice x ∈ ]0, 1] deci f (x) = 1 ∀x ∈ ]0, 1] este o funcţie continuă.
Şirul (fn ) nu converge ı̂nsă uniform pe ]0, 1] către 1. Într-adevăr
1
0 < 1 − fn (x) = .
1 + nx
Pentru xn = n1 obţinem
1
1 − fn (xn ) =
2
deci condiţia
1
∃n0 a.ı̂. ∀n > n0 ∀x ∈ ]0, 1] |1 − fn (xn )| <
2
este irealizabilă.
Necazul provine din faptul că intervalul ]0, 1] nu este compact.
Observaţie. Există caracterizări ale modului ı̂n care trebuie să conveargă un
şir de funcţii pentru ca limita să fie continuă, aşa numita convergenţă cuasiuniformă
(vezi M. Nicolescu 1958, v.II, p.65).
4.11.5. Aplicaţie - echivalenţa normelor pe Rm . Pe spaţiul Rm am con-
siderat trei norme:
m 12
P 2
kxk = xi - Euclid
i=1m
P
kxk1 = |xi | - Minkowski
i=1
kxk∞ = max {|x1 | , ..., |xm |} - Cebı̂şev
şi am văzut că ele sunt Lipschitz echivalente (P. 4.2.14). După cum am menţionat
acest lucru nu este ı̂ntâmplător deoarece este adevărat următorul rezultat.
Teorema 4.11.8. Orice normă pe Rm este Lipschitz echivalentă cu norma `1 a
lui Minkowski.
Demonstraţie. Fie k·k o normă arbitrară pe Rm . Dacă
ei = (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0) , i = 1, ..., m
este baza canonică a lui Rm , atunci orice x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm se va reprezenta
univoc ı̂n forma
Xm
x= xi ei .
i=1
Notând
β = max {ke1 k , ..., kem k}
obţinem
m
X
(4.11.11) kxk ≤ |xi | kei k ≤ β kxk1 .
i=1
Mai trebuie să demonstrăm existenţa unui α > 0 astfel ca

(4.11.12) kxk1 ≤ α kxk
pentru orice x ∈ Rm .
Pentru aceasta considerăm aplicaţia ϕ : (Rm , k·k1 ) → R, definită prin
ϕ (x) = kxk , x ∈ Rm .
Funcţia ϕ este continuă.
Acest lucru rezultă din inegalităţile
|ϕ (x) − ϕ (x0 )| = |kxk − kx0 k| ≤ kx − x0 k ≤ β kx − x0 k1
(cf. (4.11.11)). Rezultă că ϕ verifică condiţia lui Lipschitz ı̂n raport cu k·k1 deci
este k·k1 - uniform continuă, deci şi continuă pe (Rm , k·k1 ).
Mulţimea
Xm
S = x ∈ Rm : x = (x1 , ..., xm ),

|xi | = 1
i=1
m
este mărginită şi ı̂nchisă ı̂n (R , k·k1 ) , deci compactă. Funcţia ϕ fiind continuă pe
S există un punct x0 ∈ S astfel ca
ϕ (x) ≥ ϕ x0

pentru orice x ∈ S. Să notăm γ = ϕ (x0 ) = kx0 k > 0 şi arătăm că
(4.11.13) kxk ≥ γ kxk1
pentru orice x ∈ Rm . Evident că (4.11.13) este adevărată pentru x = 0. Fie deci
x ∈ Rm , x 6= 0. Rezultă kxk1 > 0 şi deoarece
1
x0 := x ∈ S.
kxk1
Vom avea
(4.11.14) kx0 k ≥ γ.
Deoarece
1
0
kx k = x = 1 kxk
kxk kxk
1 1
inegalitatea (4.11.14) este echivalentă cu (4.11.13), iar (4.11.13) este echivalentă cu

(4.11.12) cu α = 1/γ. 2
4.12. Compactitate şi compactitate secvenţială ı̂n spaţii metrice

După cum s-a putut vedea noţiunea de compactitate secvenţială este suficientă
pentru tratarea proprietăţilor funcţiilor definite pe spaţii metrice. În acest paragraf
vom introduce noţiunea generală de mulţime compactă şi vom demonstra că, pentru
spaţii metrice, ea este echivalentă cu compactitatea secvenţială.
Fie deci (X, ρ) un spaţiu metric şi Y o submulţime a sa.
O acoperire a mulţimii Y este o familie {Zi : i ∈ I} de părţi ale lui X astfel ca
[
Y ⊂ Zi .
i∈I
Acoperirea {Zi : i ∈ I} se numeşte deschisă dacă fiecare mulţime Zi este deschisă

ı̂n X.
O subacoperire a acoperirii {Zi : i ∈ I} a mulţimii Y este o subfamilie {Zj : j ∈ J} ⊂
{Zi : i ∈ I} , unde J ⊂ I, astfel ca
[
Y ⊂ Zj .
j∈J
Definiţie. O submulţime Y a lui X se numeşte

• compactă dacă
(4.12.1)
din orice acoperire deschisă a sa se poate extrage o subacoperire finită,
şi
• secvenţial compactă dacă
(4.12.2)
orice şir de elemente din Y conţine un subşir convergent către un element din Y .
Precizare. Până acum, din comoditatea exprimării, am folosit termenul ”com-
pact” pentru a desemna o mulţime secvenţial compactă. În acest paragraf (şi numai
ı̂n el) cele două noţiuni vor fi folosite ı̂n sensul definiţiilor (4.12.1) respectiv (4.12.2).
Deci toate rezultatele demonstrate până acum referitoare la compactitate sunt
de fapt rezultate privind compactitatea secvenţială.
Vom spune că un spaţiu metric X este compact dacă el este o mulţime compactă
ı̂n sensul definiţiei (4.12.1).
4.12.1. Proprietăţi elementare. Ca şi ı̂n cazul compactităţii secvenţiale noţiunea

de compactitate este o noţiune intrinsecă ea nedepinzând de spaţiul ı̂n care este sit-
uată o mulţime compactă.
Propoziţia 4.12.1. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y ⊂ X. Atunci mulţimea Y
este compactă ı̂n X dacă şi numai dacă subspaţiul Y este compact.
Demonstraţie. Fie Y o submulţime compactă a lui X şi fie
[
(4.12.3) Y = Zi
i∈I
4.12. COMPACTITATE ŞI COMPACTITATE SECVENŢIALĂ 233
unde Zi sunt mulţimi relativ deschise ı̂n Y. Din Teorema 4.5.1 rezultă că există
mulţimile deschise ı̂n X, Gi , i ∈ I astfel ca
Zi = Gi ∩ Y.
Deoarece Zi ⊂ Gi , din (4.12.3) rezultă că
[
Y ⊂ Gi
i∈I
deci {Gi : i ∈ I} este o acoperire deschisă ı̂n X a mulţimii compacte Y. Rezultă că
există J ⊂ I, J finită cu [
Y ⊂ Gj
j∈J
de unde obţinem
!
[ [ [
Y =Y ∩ Gj = (Y ∩ Gj ) = Zj .
j∈J j∈J j∈J
Reciproc, dacă spaţiul metric (Y, ρ) este compact atunci mulţimea Y este com-
pactă ı̂n X. Fie deci {Gi : i ∈ I} o acoperire deschisă a mulţimii Y. Din
[
Y ⊂ Gi
i∈I
rezultă
[
(4.12.4) Y = (Y ∩ Gi ) .
i∈I
Mulţimile Y ∩ Gi vor fi relativ deschise ı̂n Y şi din (11.4) şi compactitatea
spaţiului Y rezultă că există J ⊂ I, J finită cu
[ [
Y ⊂ (Y ∩ Gj ) ⊂ Gj
j∈J j∈J
ceea ce arată că {Gj : j ∈ J} este o subacoperire finită a acoperirii {Gj : i ∈ I} , deci
Y este o mulţime compactă ı̂n X. 2
Propoziţia 4.12.2. O submulţime compactă a unui spaţiu metric este ı̂nchisă.
Demonstraţie. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y o submulţime compactă a sa.
Trebuie să arătăm că Y = Y ceea ce este echivalent cu Y ⊂ Y , adică trebuie să
demonstrăm că
x∈Y ⇒x∈Y
sau echivalent
(4.12.5) x∈/Y ⇒x∈ /Y
/ Y. Pentru n ∈ N bila B x, n1 este ı̂nchisă ı̂n X deci Gn = X \

Fie deci x ∈
B x, n1 va fi deschisă. Deoarece x ∈

/ Y avem
∞ [ ∞ [ ∞
\ 1 1
Y ⊂ X \ {x} = X \ B x, = X \ B x, = Gn
n=1
n n=1
n n=1
ceea ce arată că {Gn : n ∈ N } este o acoperire deschisă a mulţimii compacte Y.

Rezultă că ea conţine o subacoperire finită, deci există n1 < n2 < ... < nk astfel ca
k k
[ 1 \ 1 1
Y ⊂ X \ B x, =X \ B x, = X \ B x, .
i=1
ni i=1
ni nk
Prin urmare

1
(4.12.6) Y ∩ B x, =∅
nk

1
şi deoarece B x, nk
este o vecinătate a lui x, din (4.12.6) rezultă x ∈
/ Y , adică are
loc (4.12.5). 2
4.12.2. Proprietatea intersecţiei finite. Aplicând legile lui De Morgan obţinem

o caracterizare a compactităţii ı̂n limbajul mulţimilor ı̂nchise.
Vom spune că un sistem {Zi : i ∈ I} de mulţimi are proprietatea intersecţiei finite
dacă
\
(4.12.7) ∀J ⊂ I, J finită, Zj 6= ∅.
j∈J
Propoziţia 4.12.3. Un spaţiu metric este compact dacă şi numai dacă orice
familie de mulţimi ı̂nchise având proprietatea intersecţiei finite are intersecţia nevidă.
Demonstraţie. Fie X un spaţiu metric compact şi {Zi : i ∈ I} o familie de
mulţimi ı̂nchise având proprietatea intersecţiei finite. Trebuie să arătăm că
\
Zi 6= ∅.
i∈I
T
Presupunând contrarul, adică Zi = ∅ obţinem
i∈I
\ [
X=X \ Zi = (X \ Zi )
i∈I i∈I
ceea ce arată că {X \ Zi : i ∈ I} este o acoperire deschisă a spaţiului compact X.

Deci există J ⊂ I, J finită, cu
[ \
X= (X \ Zj ) = X \ Zj
j∈J j∈J
T
de unde rezultă Zj = ∅, ı̂n contradicţie cu (4.12.7).
j∈J
Pentru a demonstra reciproca, să presupunem că spaţiul X nu este compact.
Atunci există o acoperire deschisă {Gi : i ∈ I} ce nu conţine nici o subacoperire
finită, adică
[
(4.12.8) ∀J ⊂ I, J finită X 6= Gj
j∈J
Considerând sistemul {X \ Gi : i ∈ I} de mulţimi ı̂nchise din (4.12.8) rezultă

\ [
(X \ Gj ) = X \ Gj 6= ∅
j∈J j∈J
pentru orice J ⊂ I, J finită, deci sistemul {X \ Gi : i ∈ I} are proprietatea intersecţiei

finite dar \ [
(X \ Gi ) = X \ Gi = X \ X = ∅.
i∈I i∈I
2
Pentru submulţimi obţinem caracterizarea
Propoziţia 4.12.4. O submulţime Y a unui spaţiu metric X este compactă dacă
şi numai dacă orice sistem de submulţimi relativ ı̂nchise ı̂n Y având proprietatea
intersecţiei finite are intersecţia nevidă.
Demonstraţie. Rezultă din Propoziţiile 4.12.1 şi 4.12.3. 2
Uneori este utilă şi următoarea proprietate a unui spaţiu metric compact.
Consecinţa 4.12.5. Dacă Y este o submulţime compactă a unui spaţiu metric
X şi
(4.12.9) Y ⊃ Z1 ⊃ Z2 ⊃ ...
este un şir descendent de mulţimi ı̂nchise nevide atunci
∞
\
Zn 6= ∅.
n=1
Demonstraţie. Pentru J ⊂ N finită, din (4.12.9) avem

\
Zj = Zk 6= ∅
j∈J
unde k = max J, deci {Zn : n ∈ N } are proprietatea intersecţiei finite şi se aplică
Propoziţia 4.12.4. 2
Observaţie. Deoarece o mulţime compactă este ı̂nchisă (P. 4.12.2) pentru
Z ⊂ Y avem
Z relativ ı̂nchisă ı̂n Y ⇐⇒ Z ı̂nchisă ı̂n X.
Aceasta deoarece Z = Z1 ∩ Y pentru o mulţime Z1 ı̂nchisă ı̂n X.
4.12.3. Mărginire şi total mărginire ı̂n spaţii metrice. După cum am
văzut noţiunea de mărginire nu este specifică topologiei unui spaţiu metric. Ream-
intim definiţia.
O submulţime Y a unui spaţiu metric (X, ρ) se numeşte mărginită dacă
(4.12.10) ∃r > 0 şi ∃x ∈ X a.ı̂. Y ⊂ B (x, r)
sau echivalent
(4.12.11) d (Y ) := sup {ρ (y, y 0 ) : y, y 0 ∈ Y } < ∞
diametrul mulţimii este finit (cf. P. 4.2.7).
Există o noţiune mai puternică şi care va fi utilă ı̂n studiul mulţimilor compacte
şi secvenţial compacte.
Spunem că mulţimea Y este total mărginită dacă
[
(4.12.12) ∀ε > 0 ∃Z ⊂ X, Z finită cu Y ⊂ {B (z, ε) : z ∈ Z} .
Spunem că mulţimea finită Z pentru care are loc (4.12.12) ε - reţea pentru Y,
deoarece
(4.12.13) ∀y ∈ Y ∃z ∈ Z cu ρ (y, z) < ε.
Propoziţia 4.12.6. O mulţime total mărginită este mărginită.
Demonstraţie. Fie ε = 1 şi Z = {z1 , ..., zn } ⊂ X finită astfel ca
n
[
Y ⊂ B (zi , 1) .
i=1
0
Atunci pentru y, y ∈ Y există i, j ∈ {1, ..., n} astfel ca
ρ (y, zi ) < 1 şi ρ (y 0 , zj ) < 1.
Rezultă
ρ (y, y 0 ) ≤ ρ (y, zi ) + ρ (zi , zj ) + ρ (zj , y 0 ) < 2 + max ρ (zi , zj )
1≤i,j≤n
deci mulţimea Y are diametrul finit. 2

Câteva variaţiuni pe tema total mărginirii sunt prezentate ı̂n propoziţia următoare:
Propoziţia 4.12.7. Fie (X, ρ) un spaţiu metric cu Y ⊂ X. Următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
1. Y este total mărginită. S
2. ∀ε > 0 ∃Z ⊂ X Z finită cu Y ⊂ S B (z, ε) : z ∈ Z
3. ∀ε > 0 ∃Z ⊂ Y Z finită cu Y ⊂ S {B (z, ε) : z ∈ Z}
4. ∀ε > 0 ∃Z ⊂ Y Z finită cu Y ⊂ B (z, ε) : z ∈ Z
Demonstraţie. Implicaţiile 1. ⇒ 2., 3. ⇒ 4., 3. ⇒ 1 şi 4. ⇒ 2 sunt evidente.
Echivalenţa celor patru afirmaţii va fi dovedită de ı̂ndată ce arătăm că 2. ⇒ 3.
Pentru ε > 0 există Z ⊂ X, Z finită, a.ı̂.
[ n ε o
Y ⊂ B z, :z∈Z .
3
Putem presupune B z, 3ε ∩ Y 6= ∅, ∀z ∈ Z. Alegând câte un yz ∈ B z, 3ε ∩ Y

rezultă ε
B z, ⊂ B (yz , ε)
3
deci [
Y ⊂ {B (yz , ε) : z ∈ Z} .
2
Consecinţa 4.12.8. Dacă mulţimea Y este total mărginită atunci şi aderenţa
ei Y este total mărginită.
Demonstraţie. Pentru ε > 0 există Z ⊂ X, Z finită cu

[
(4.12.14) Y ⊂ B (z, ε) : z ∈ Z .
Mulţimile B (z, ε) fiind ı̂nchise rezultă că este ı̂nchisă şi reuniunea lor (finită) şi
din (4.12.14) obţinem [
Y ⊂ B (z, ε) : z ∈ Z
ceea ce arată că şi Y este total mărginită. 2
Mai interesantă este caracterizarea următoare.
Teorema 4.12.9. O submulţime Y a unui spaţiu metric este total mărginită
dacă şi numai dacă orice şir de elemente din Y conţine un subşir fundamental.
Demonstraţie. Să presupunem că mulţimea Y este total mărginită ı̂n spaţiul
metric (X, ρ) şi fie (yn )n∈N un şir de elemente din Y.
Fie Z1 ⊂ X finită cu
[
Y ⊂ {B (z, 1) : z ∈ Z1 } .
Rezultă că există un z1 ∈ Z1 astfel că mulţimea
N1 := {n ∈ N : xn ∈ B (z1 , 1)}
să fie infinită.
Analog există o submulţime finită Z2 a lui X astfel ca
[ 1
Y ⊂ B z, : z ∈ Z2 .
2
Deoarece {yn : n ∈ N1 } ⊂ Y rezultă că există un z2 ∈ Z2 astfel ca mulţimea

1
N2 := n ∈ N1 : yn ∈ B z2 ,
2
să fie infinită.
Inductiv construim şirul descendent de mulţimi infinite de numere naturale
(4.12.15) N ⊃ N1 ⊃ N2 ⊃ ...
şi şirul (zk ) ⊂ X cu proprietatea că

1
Nk = n ∈ Nk−1 : yn ∈ B zk , .
k
(punem N0 = N).
Alegem n1 ∈ N1 . Mulţimea N2 fiind infinită rezultă că există n2 ∈ N2 cu n2 > n1 .
Continuând procedeul obţinem un şir strict crescător de indici
n1 < n2 < ...
cu nk ∈ Nk , k ∈ N .
1
Fie ε > 0 şi fie k0 ∈ N cu k0
< 2ε .
Atunci pentru k, l > k0
nk ∈ Nk ⊂ Nk0 şi ne ∈ Nl ⊂ Nk0
deci ynk , ynl ∈ B (zk0 , 1/k0 ) şi prin urmare

1 1
ρ (ynk , ynl ) ≤ ρ (ynk , zk0 ) + ρ (zk0 , ynl ) < + <ε
k0 k0
deci subşirul (ynk )k∈N este fundamental.
Pentru a demonstra reciproca să presupunem că Y nu este total mărginită.
Rezultă că există ε0 > 0 astfel ca
[
(4.12.16) ∀Z ⊂ Y, Z finită Y * {B (z, ε0 ) : z ∈ Z} .
Fie y1 ∈ Y. Deoarece Y * B (y1 , ε0 ) rezultă că există y2 ∈ Y \ B (y, ε0 ) .
Deoarece
Y * B (y1 , ε0 ) ∪ B (y2 , ε0 )
rezultă că există
y2 ∈ Y \ [B (y1 , ε0 ) ∪ B (y2 , ε0 )] .
Procedând inductiv obţinem un şir (yn ) ⊂ Y astfel ca
yn ∈
/ B (y1 , ε0 ) ∪ B (y2 , ε0 ) ∪ ... ∪ B (yn−1 , εo )
pentru orice n ≥ 2, ceea ce este echivalent cu
ρ (yn , yk ) ≥ ε0 k = 1, 2, ..., n − 1.
Rezultă că şirul (yn ) verifică
∀n, m ∈ N , n 6= m ⇒ ρ (yn , ym ) ≥ ε0
de unde rezultă că (yn ) nu poate avea subşiruri fundamentale. 2
4.12.4. Caracterizări ale compactităţii. Din Teorema 4.12.9 se obţine următoarea
caracterizare a mulţimilor compacte:
Teorema 4.12.10. 1. O submulţime Y a unui spaţiu metric X este secvenţial
compactă dacă şi numai dacă este total mărginită şi completă.
2. Dacă spaţiul X este complet atunci Y este secvenţial compactă dacă şi numai
dacă este total mărginită şi ı̂nchisă.
Demonstraţie. Fie Y secvenţial compactă. Din Propoziţia 4.6.1 mulţimea Y
este completă. Deoarece orice şir convergent este fundamental rezultă că orice şir
din Y conţine un subşir fundamental deci, conform Teoremei 4.12.9, mulţimea Y
este total mărginită.
Reciproc, dacă Y este total mărginită atunci orice şir din Y conţine un subşir
fundamental. Mulţimea Y fiind şi completă rezultă că acest subşir este convergent
către un element din Y, deci Y este secvenţial compactă.
Afirmaţia 2. rezultă din 1. pe baza Propoziţiei 4.6.3. 2
În fine, putem demonstra echivalenţa dintre compactitate şi compactitatea secvenţială.
Teorema 4.12.11. O submulţime Y a unui spaţiu metric X este compactă dacă
şi numai dacă este secvenţial compactă.
Vom demonstra mai ı̂ntâi două leme.
Lema 4.12.12. O submulţime compactă a unui spaţiu metric este total mărginită.
Demonstraţia Lemei 4.12.12. Fie r > 0. Familia de bile deschise {B (y, r) : y ∈ Y }

este o acoperire deschisă a mulţimii compacte Y, deci ea conţine o subacoperire finită,
adică există Z ⊂ Y finită a.ı̂.
[
Y ⊂ {B (z, r) : z ∈ Z} ,
ceea ce arată că Y este total mărginită.
Lema 4.12.13. O mulţime compactă este completă.
Fie Y o mulţime compactă şi (yn ) un şir fundamental ı̂n Y . Mulţimile
Zn = {yk : k > n}
formează un şir descendent Zn+1 ⊂ Zn de unde rezultă Z n+1 ⊂ Z n . Notând
Yn := Y ∩ Z n = adY (Zn )
mulţimile (Yn )n∈N formează un şir descendent de submulţimi ı̂nchise nevide ale lui Y.
∞
T ∞
T
Din compactitatea lui Y şi Consecinţa 4.12.5, rezultă Yn 6= ∅. Fie deci y ∈ Yn
n=1 n=1
şi să arătăm că lim yn = y.
n→∞
Arătăm mai ı̂ntâi că diametrele mulţimilor Yn tind la 0. Într-adevăr, şirul (yn )
fiind fundamental rezultă că pentru orice ε > 0 există n0 astfel ca
∀n ≥ n0 ∀m ≥ n0 ρ (xn , ym ) < ε.
Rezultă d (Zn0 ) ≤ ε şi ţinând cont de P. 4.4.9.3, avem
d (Yn0 ) = d (Zn0 ) ≤ ε
ceea ce arată că lim d (Yn ) = 0.
n→∞
Acum, deoarece yn , y ∈ Yn , pentru orice n ∈ N rezultă
0 ≤ ρ (yn , y) ≤ d (Yn ) → 0
deci ρ (yn , y) → 0 sau echivalent yn → y.
Demonstraţia implicaţiei: Y compactă ⇒ Y secvenţial compactă.
Rezultă din Lemele 4.12.12 şi 4.12.13 şi Teorema 4.12.10.
Demonstraţia implicaţiei: Y secvenţial compactă ⇒ Y compactă.
Fie {Gi : i ∈ I} o acoperire deschisă a mulţimii secvenţial compacte Y (mulţimile
Gi sunt deschise ı̂n X).
Şi ı̂n acest caz demonstraţia se va baza pe o lemă, interesantă ı̂n sine.
Lema 4.12.14. (H. Lebesgue) Există un număr r > 0 astfel ca
(4.12.17) ∀y ∈ Y ∃i ∈ I cu B (y, r) ⊂ Gi .
Demonstraţia Lemei 4.12.14.
Presupunem contrarul, adică
∀r > 0, ∃y ∈ Y, a.ı̂. ∀i ∈ I, B (y, r) * Gi .
Luând r = 1/n rezultă
1
(4.12.18) ∀n ∈ N, ∃yn ∈ Y a.ı̂. ∀i ∈ I B yn , * Gi .
n
Mulţimea Y fiind secvenţial compactă şirul (yn ) va conţine un subşir (ynk ) con-
vergent către un y ∈ Y. Deoarece {Gi : i ∈ I} este o acoperire a mulţimii Y există
i0 ∈ I astfel ca y ∈ Gi0 . Mulţimea Gi0 fiind deschisă rezultă Gi0 ∈ V (y) , deci există
un r0 > 0 astfel ca
B (y, r0 ) ⊂ Gi0 .
Deoarece lim ynk = y, există k0 ∈ N astfel ca
k→∞
r0
∀k > k0 , ρ (ynk , y) <
.
2
Alegând un k > k0 astfel ca nk > 2/r0 , rezultă că pentru orice x ∈ X cu
ρ (x, ynk ) < 1/nk avem
ρ (x, y) ≤ ρ (x, ynk ) + ρ (ynk , y) < r0 ,
adică
1
B ynk , ⊂ B (y, r0 ) ⊂ Gi0
nk
ı̂n contradicţie cu (4.12.18). 2
Demonstrăm acum că acoperirea {Gi : i ∈ I} conţine o subacoperire finită.
Fie r > 0 dat de Lema 4.12.14. Conform Teoremei 4.12.9 mulţimea Y este total
mărginită deci există Z ⊂ Y, Z finită cu
[
Y ⊂ {B (z, r) : z ∈ Z} .
Ţinând cont de (4.12.17) avem
∀z ∈ Z ∃iz ∈ I astfel ca B (z, r) ⊂ Giz
şi prin urmare [ [
Y ⊂ {B (z, r) : z ∈ Z} ⊂ {Giz : z ∈ Z}
ceea ce arată că {Giz : z ∈ Z} este o subacoperire finită a acoperirii deschise {Gi : i ∈ I} .
Sumarizând rezultatele obţinute ı̂n Teoremele 4.12.10 şi 4.12.11 putem enunţa
următorul rezultat.
Teorema 4.12.15. (F. Hausdorff ). Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi Y o submulţime
a sa. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. Y este compactă.
2. Y este secvenţial compactă.
3. Y este total mărginită şi completă.
4.13. Exerciţii
E.12.1. Exemple referitoare la completitudine
1. Funcţia ρ (x, y) = |arctg x − arctg y| , x, y ∈ R, este o metrică pe R topologic
echivalentă cu metrica uzuală R dar spaţiul (R, ρ) nu este complet.
2. Analog ρ (x, y) = |ln |x| − ln |y|| + |sign x − sign y| , x, y ∈ R∗ = R \ {0} este
o metrică pe R∗ topologic echivalentă cu metrica uzuală |·| şi (R∗ , ρ) este complet şi
(R ∗ , |·|) nu este complet.
4.13. EXERCIŢII 241
ρ(x,y)
3. Fie (X, ρ) un spaţiu metric şi ρ1 (x, y) = 1+ρ(x,y) , x, y ∈ X.
a) ρ este o metrică pe X topologic echivalentă cu ρ (vezi P.6.5).
b) În cazul X = (R, |·|) (R , ρ1 ) este mărginit d1 (R) ≤ 1.
c) Completitudinea se păstrează prin trecerea la ρ1 , adică
(i) (xn ) ⊂ X, (xn ) ρ− fundamental ⇐⇒ (xn ) ρ1 - fundamental.
(ii) (X, ρ) complet ⇐⇒ (X, ρ1 ) complet.
E.12.2 Exemple de metrici şi spaţii metrice
1. Metrica discretă
Fie X o mulţime nevidă şi ρ : X × X → [0, ∞[ definită prin

1 x 6= y
ρ (x, y) = , x, y ∈ X
0 x=y
Atunci:
a) ρ este metrică
b) ∀x ∈ X mulţimea {x} este deschisă ({x} = B (x, 1)) deci
τX = P (X) şi FX = P (X)
c) xn → x ⇐⇒ ∃n0 a.ı̂. ∀n ≥ n0 xn = x.
d) ∀Y ⊂ X, Y = Y .
2. Axiomele unui spaţiu metric sunt echivalente cu
M 0 1) ρ (x, y) = 0 ⇐⇒ x = y ∀x, y ∈ X
3. Metrici nearhimedi-
M 0 2) ρ (x, y) ≤ ρ (x, z) + ρ (y, z) ∀x, y, z ∈ X
ene
O metrică ρ : X + X → [0, ∞[ se numeşte nearhimediană dacă este verificată
inegalitatea ”tare” a triunghiului
(4.13.1) ρ (x, z) ≤ max {ρ (x, y) , ρ (y, z)}
În astfel de spaţii au loc nişte proprietăţi puţin ciudate ale bilelor şi sferelor.
Fie deci (X, ρ) un spaţiu metric nearhimedian (i.e verifică (12.1) . Atunci
a) ρ (x, y) 6= ρ (y, z) ⇒ ρ (x, z) = max {ρ (x, y) , ρ (y, z)}
b) y ∈ B (x, r) ⇒ B (x, r) = B (y, r)
y ∈ B (x, r) ⇒ B (x, r) = B (y, r)
deci orice punct al unei bile poate fi luat drept centru.
c) Bila B (x, r) este simultan deschisă şi ı̂nchisă ı̂n sens topologic. La fel bila
B (x, r) .
d) Şi sfera S (x, r) este ı̂nchisă şi deschisă. Mai exact
y ∈ S (x, r) ⇒ B (y, r) ⊂ S (x, r)
4. Valuări p adice
Fie p un număr prim, p ≥ 2. Scriem un număr x ∈ Q∗ = Q \ {0} ı̂n forma
x = pα · m
n
cu m şi n relativ prime cu p şi definim
|x|p = p−α şi |0|p = 0.
Atunci
a) |x|p ≥ 0 şi |x|p = 0 ⇐⇒ x = 0
b) |xy|p = |x|p |y|p
n o
c) |x + y|p ≤ max |x|p , |y|p
n o
d) |x|p 6= |y|p ⇒ |x + y|p = max |x|p , |y|p .
Spunem că |·| este o valuare p - adică (nearhimediană) pe Q). Metrica ρ (x, y) =
|x − y|p este o metrică nearhimediană pe Q. Se notează cu Qp completatul spaţiului

Q, |·|p . Se arată că Qp este un corp valuat nearhimedian indicând alt mod de
a obţine corpuri complete pornind de la corpul numerelor raţionale. Corpurile p -
adice intervin ı̂n diferite probleme din aşa numita teorie algebrică a numerelor.
Într-un astfel de corp avem
|nα|p ≤ |α|p
pentru orice n ∈ N justificând denumirea de ”nearhimediană” atribuită acestor
valuări.
E.12.3. Fie f : A × B → R, A, B ⊂ R intervale

1. Presupunem că
(i) f (·, y) continuă pe A, ∀y ∈ B;
(ii)f (x, ·) continuă pe B uniform ı̂n raport cu x ∈ A, adică
(ii0 ) ∀y0 ∈ B ∀ε > 0 ∃δ > 0 |f (x, y) − f (x, y0 )| < ε
pentru orice (x, y) ∈ A × B cu |y − y0 | < δ.
Atunci f este continuă pe A × B.
2. Presupunem că
(i) f (·, y) continuă pe A, ∀y ∈ B.
(ii)∃L ≥ 0 astfel ca |f (x, y) − f (x, y 0 )| ≤ L |y − y 0 |
pentru orice x ∈ A şi orice y, y 0 ∈ B.
Atunci f este continuă pe A × B.
E.12.4 Limite şi limite iterate.

Fie f : D → R o funcţie de două variabile şi (x0 , y0 ) punct de acumulare al
domeniului D ⊂ R2 . Este vorba de limitele
(4.13.2) l12 = lim lim f (x, y) şi l21 lim lim f (x, y)
y→y0 x→x0 x→x0 y→y0
ı̂n ipoteza că ele există, adică pentru orice y ı̂ntr-o vecinătate a lui y0 , y 6= y0 , există
ψ (y) = lim f (x, y) şi această funcţie are limita pentru y → y0 .
x→x0
Analog dacă pentru orice x ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 , x 6= x0 , există limita
ϕ (x) = lim f (x, y) şi funcţia ϕ are limită ı̂n x0 .
y→y0
Existenţa limitei duble l se transcrie (ı̂n cazul finit) prin
∀ε > 0 ∃δ > 0 a.ı̂. ∀ (x, y) ∈ D \ {x0 , y0 } |x − x0 | < δ şi
(4.13.3)
|y − y0 | < δ ⇒ |f (x, y) − l| < ε
sau secvenţial
(4.13.4) ∀ (xn , yn ) ∈ D \ {x0 , y0 } xn → x0 şi yn → y0 ⇒ f (xn , yn ) → l
1. Arătăm că dacă f : A × B → R şi
(i) Există lim(x,y)→(x0 ,y0 ) f (x, y) = l ∈ R
(ii) ∀y ∈ B ∃ψ (y) = lim f (x, y) ∈ R
x→x0
atunci există limita iterată
lim ψ (y) = lim lim f (x, y) = l.
y→y0 y→y0 x→x0
2. Exemple.
2 +y 2
a) D = ]0, ∞[ × ]0, ∞[ f (x, y) = x−y+x
x+y
lim lim f (x, y) = lim (1 + x) = 1
x→x0 y→0 x→0
lim lim f (x, y) = lim (y − 1) = −1.
y→0 x→0 y→0
Limita globală nu există.
x sin x1 +y
b) f (x, y) = x+y pentru x > 0, y > 0
lim lim f (x, y) = 1
y→0 x→0
iar lim f (x, y) = sin x1 deci nu există lim lim f (x, y) .
y→0 x→0 y→0
Limita globală nu există.
c) f (x, y) = x sin y1 y 6= 0
În acest caz există lim(x,y)→(0,0) f (x, y) = 0 dar nu există limy→0 x sin y1 .
3. Să se arate că:
x+y
a) limx→∞ x2 −xy+y x2 y 2
2 = 0 e) limx→0 (x2 + y 2 ) =1
y→∞
x2 +y 2 y→0
b) limx→∞ 4 2 =0 2 2
f ) limx→∞ (x2x+yy 2 )3 = 0
y→∞ x +y
x2 y→∞
c) limx→∞ xy
=0 g) limx→0 (x + y) sin x1 sin y1 = 0
y→∞ x2 +y 2 y→0
x 2 2
2 sin (x − y ) = 0
2 2 −(x+y) h) limx→0
d) limx→∞ (x + y ) e =0 2
y→∞ y→0 x +y
Ce se poate spune despre limitele iterate.
4. Să se arate că următoarele funcţii nu au limite globale ı̂n puncte indicate. Să
se studieze existenţa limitelor iterate şi după direcţii.
4 4
a) f (x, y) = x22xy+y 2
d) f (x, y) = (x2x+yy 2 )3 ı̂n (0, 0)
2 2
b) f (x, y) = x4x+yy 2 ı̂n (0, 0) x
e) f (x, y) = x2 +y 2 −x ı̂n (0, 0) .
x2 y 2
c) f (x, y) = x2 y2 +(x−y)2 ı̂n (0, 0)
E.12.5. Funcţii uniform continue
1. O funcţie continuă şi periodică f : R → R este uniform continuă f peri-
odică:∃T > 0 a.ı̂. ∀x ∈ R f (x + T ) = f (x)).
2. a) f : [A, ∞[ → R continuă a.ı̂. există lim f (x) = b ∈ R. Atunci f este
x→∞
uniform continuă.
b) f : [A, ∞[ → R continuă şi admiţând asimptota oblică y = ax + b la +∞.
Atunci f este uniform continuă.
x
3. Fie f : [0, ∞[ → [0, 1[ , f (x) = 1+x
Atunci f este uniform continuă, bijectivă, f −1 : [0, 1[ → [0, ∞[ este continuă

dar nu este uniform continuă.
2
4. f (x) = sin (x√ ) nu este uniform continuă pe R.
5. a) f (x) = x, x ∈ [0, 1] este uniform continuă pe [0, 1] dar nu satisface
condiţia lui Lipschitz pe [0, 1] .
b) f este uniform
p continuă pe [0, ∞[ .
6. f (x, y) = x + y 2 este uniform continuă pe R2 .
2
7. f (x, y) = sin 1−xπ2 −y2 nu este uniform continuă pe D : x2 + y 2 < 1.

8. Funcţia f (x, y) = arcsin xy nu este uniform continuă ı̂n domeniul
D : |y| ≤ |x| , x 6= 0.
9. a) f (x) = x2 sin x1 , x 6= 0, f (0) = 0 este uniform continuă pe R.
b) f (x) = x3 sin x1 , x 6= 0, f (0) = 0 nu este
uniform continuă pe R.
1 1 1
(Indicaţie: Se va folosi lim x sin x − x − 6 = 0 şi faptul că g (x) = x2 −
3 2
6
x→∞
nu este uniform continuă pe R).
CAPITOLUL 5
Funcţii reale de o variabilă reală
În acest capitol vom prezenta unele proprietăţi specifice funcţiilor reale defi-
nite pe intervale din R ca proprietatea lui Darboux, puncte de discontinuitate ale
funcţiilor monotone, monotonie şi injectivitate.
5.1. Proprietatea lui Darboux
Spunem că o funcţie f : I → R , definită pe un interval I ⊂ R şi cu valori
reale are proprietatea lui Darboux (sau proprietatea valorilor intermediare) dacă
este ı̂ndeplinită condiţia
(5.1.1) ∀x1 , x2 ∈ I şi ∀c ı̂ntre f (x1 ) şi f (x2 ) ∃ξ, x1 < ξ < x2 cu f (ξ) = c.
Se vede imediat că este valabilă următoarea caracterizare:
Propoziţia 5.1.1. Funcţia f : I → R are proprietatea lui Darboux dacă şi
numai dacă este ı̂ndeplinită condiţia
(5.1.2) ∀J ⊂ I, J interval ⇒ f (J) interval.
Observaţie. Condiţia ca f (I) să fie interval nu este suficientă pentru ca f să
aibă proprietatea lui Darboux, după cum arată următorul exemplu:
f : [0, 1] → R f (x) = x, x ∈ [0, 1[ ,
= 3 − x, x ∈ [1, 3] .
1 1 1 3
Atunci f ([0, 3]) = [0, 2] şi f 2 , 3 = 2 , 1 ∪ 2 , 2 .
Funcţiile continue au proprietatea lui Darboux. Există ı̂nsă şi funcţii discontinue
care au proprietatea lui Darboux cea mai importantă clasă de astfel de funcţii fiind
cea a funcţiilor derivate.
Teorema 5.1.2 (Darboux). O funcţie continuă pe un interval are proprietatea
lui Darboux.
Fie: f : I → R continuă unde I este un interval ı̂n R . Vom demonstra mai ı̂ntâi
o lemă
Lema 5.1.3. Dacă x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 sunt astfel că
(5.1.3) f (x1 ) f (x2 ) < 0
atunci există ξ, x1 < ξ < x2 cu f (ξ) = 0.
Demonstraţia Lemei. Condiţia (5.1.3) spune că f (x1 ) şi f (x2 ) sunt de semne
contrare. Să presupunem
(5.1.4) f (x1 ) < 0 şi f (x2 ) > 0 .
245
246 5. FUNCŢII REALE
(5.1.5) A− = {x ∈ [x1 , x2 ] : f (x) < 0} ,
şi fie ξ = sup A− . Alegem un şir maximizant (x0n ) ⊂ A− astfel ca x0n → ξ. Deoarece
(din definiţia mulţimii A− )
∀n ∈ N , f (x0n ) < 0 ,
trecând la limită (pentru n → ∞) şi ţinând cont de continuitatea funcţiei f obţinem
f (ξ) ≤ 0 .
Deoarece f (x2 ) > 0 rezultă ξ < x2 şi notând
x2 − ξ
x00n = ξ + , n ∈ N,
n
rezultă x00n > ξ deci f (x00n ) ≥ 0 (din definiţia mulţimii A− şi faptul că ξ = sup A− ).
Deoarece x00n → ξ prin trecere la limită (având din nou ı̂n vedere continuitatea
funcţiei f ) obţinem
f (ξ) ≥ 0 .
Rezultă f (ξ) = 0. Lema este demonstrată.
Demonstraţia Teoremei 5.1.2.
Fie deci x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 şi c cuprins (strict) ı̂ntre f (x1 ) şi f (x2 ) . Rezultă
(5.1.6) [f (x1 ) − c] [f (x2 ) − c] < 0
Notând g (x) := f (x) − c, x ∈ I, rezultă că funcţia continuă g verifică ipotezele
Lemei 5.1.3, deci există ξ, x1 < ξ < x2 astfel ca g (ξ) = 0, ceea ce este echivalent cu
f (ξ) = c.
Teorema 5.1.2 este demonstrată. 2
Observaţie. Dacă o funcţie continuă este pozitivă (negativă) ı̂ntr-un punct x
atunci există o vecinătate
a alui x pe care este pozitivă (negativă). Într-adevăr, dacă
f (x) = a > 0 atunci 2 , ∞ este o vecinătate a lui f (x) deci există o vecinătate V
a lui x astfel ca f (x) > a2 > 0 pentru orice x ∈ V.
În particular, pentru mulţimea A− definită de (5.1.5) există un δ > 0 astfel ca
[x1 , x1 + δ] ⊂ A− .
5.2. Monotonie, injectivitate, continuitate

5.2.1. Limite laterale. Fie f : I → R şi x0 ∈ int I, I interval ı̂n R .
Limita la stânga ı̂n punctul x0 se defineşte ca un număr ls ∈ R astfel ca
∀V ∈ V (ls ) ∃δ > 0 astfel ca ]x0 − δ, x0 [ ⊂ I şi
(5.2.1)
∀x, x0 − δ < x < x0 să avem f (x) ∈ V.
Limita la dreapta ı̂n punctul x0 se defineşte ca un număr ld ∈ R astfel ca
∀V ∈ V (ld ) ∃δ > 0 astfl ca ]x0 , x0 + δ, [ ⊂ I şi
(5.2.2)
∀x, x0 < x < x0 + δ să avem f (x) ∈ V.
5.2. MONOTONIE, INJECTIVITATE, CONTINUITATE 247
Folosim notaţiile:
ls = f (x0 − 0) = lim f (x) = lim f (x)
x→x0 x<x0 x↑x0
şi
ld = f (x0 + 0) = lim f (x) = lim f (x) .
x→x0 x>x0 x↓x0
Dacă a este capătul stâng al intervalului I (aparţinând sau nu lui I) atunci
ı̂n a putem vorbi doar de limita la dreapta. Analog dacă b este capătul drept al
intervalului I atunci ı̂n b putem vorbi numai de limita la stânga.
Se poate da şi ı̂n acest caz o caracterizare secvenţială:
Propoziţia 5.2.1. Fie f : I → R şi x0 ∈ I
1. lim = ls ⇐⇒ ∀ (xn ) ⊂ I, xn < x0 şi xn → x0 ⇒ f (xn ) → ls
x↑x0
2. lim = ld ⇐⇒ ∀ (xn ) ⊂ I, xn > x0 şi xn → x0 ⇒ f (xn ) → ld .
x↓x0
Propoziţia 5.2.2. O funcţie monotonă f : I → R are limite laterale finite ı̂n

orice punct din interiorul intervalului I. Ea are limita la stânga ı̂n capătul drept şi
limită la dreapta ı̂n capătul stâng (nu neapărat finite).
Demonstraţie. Să presupunem că f este crescătoare pe intervalul I şi fie
x0 ∈ int I.
Arătăm că
ls = sup {f (x) : x ∈ I, x < x0 } .
Să notăm cu
L := sup {f (x) : x ∈ I, x < x0 } .
Deoarece f este crescătoare avem
f (x) ≤ f (x0 )
pentru orice x ∈ I, x < x0 , deci L ≤ f (x0 ) .
Fie ε > 0 şi ]L − ε, L + ε[ o vecinătate a lui L. Din proprietăţile supremului
există x1 ∈ I, x1 < x0 astfel ca
f (x1 ) > L − ε.
Dar atunci pentru orice x verificând x1 < x < x0 avem
L − ε < f (x1 ) ≤ f (x) ≤ f (x0 )
deci f (x) ∈ ]L − ε, L] ⊂ ]L − ε, L + ε[ . Rezultă
L = lim f (x) .
x↑x0
Analog se arată că

lim f (x) = l
x↓x0
unde
l = inf {f (x) : x ∈ I, x > x0 } .
Dacă f este descrescătoare atunci
lim f (x) = inf {f (x) : x ∈ I, x < x0 }
x↑x0
şi
lim f (x) = sup {f (x) : x ∈ I, x > x0 } .
x↓x0
Dacă b este capătul drept atunci
lim f (x) = sup {f (x) : x ∈ I}
x↑b
dacă f este crescătoare, şi

lim f (x) = inf {f (x) : x ∈ I}
x↑b
dacă f este descrescătoare. Analog, pentru limita la dreapta ı̂n a. 2

Observaţie. Pentru orice δ > 0 astfel ca ]x0 − δ, x0 [ ⊂ I respectiv ]x0 , x0 + δ[ ⊂
I, avem
sup {f (x) : x ∈ I, x ∈ I, x ⊂ x0 } = sup {f (x) : x0 − δ < x < x0 }
şi
inf {f (x) : x ∈ I, x > x0 } = inf {f (x) : x0 < x < x0 + δ}
ı̂n cazul unei funcţii crescătoare şi
inf {f (x) : x ∈ I, x < x0 } = inf {f (x) : x0 − δ < x < x0 }
respectiv
sup {f (x) : x ∈ I, x > x0 } = sup {f (x) : x0 < x < x0 + δ}
ı̂n cazul unei funcţii descrescătoare
5.2.2. Punctele de discontinuitate ale funcţiilor monotone. Fie I un
interval ı̂n R şi f : I → R .
Un punct de discontinuitate x0 al funcţiei f se numeşte punct de discontinuitate
de speţa I dacă f are limite laterale finite ı̂n x0 şi punct de discontinuitate de speţa
II ı̂n caz contrar (adică dacă cel puţin una din limitele laterale nu există sau este
infinită).
Teorema 5.2.3. O funcţie monotonă pe un interval I are numai puncte de
discontinuitate de speţa I. Mulţimea punctelor de discontinuitate este o mulţime cel
mult numărabilă.
Demonstraţie. Din Propoziţia 5.2.2 rezultă că o funcţie monotonă are numai
puncte de discontinuitate de speţa I.
Fie deci f : I → R o funcţie monotonă şi să notăm cu D (f ) mulţimea punctelor
ei de discontinuitate. Pentru a fixa ideile să presupunem că f este crescătoare.
Arătăm că dacă x1 , x2 ∈ D (f ) ∩ int I, x1 < x2 , atunci
(5.2.3) ]f (x1 − 0) , f (x1 + 0)[ ∩ ]f (x2 − 0) , f (x2 + 0)[ = ∅.
x1 +x2
Într-adevăr, notând x = 2
rezultă x1 < x < x2 şi
f (x1 + 0) = inf {f (x) : x ∈ I, x > x1 }
≤f (x) ≤ sup {f (x) : x ∈ I : x < x2 } = f (x2 − 0) .
5.2. MONOTONIE, INJECTIVITATE, CONTINUITATE 249
Alegem câte un qx ∈ ]f (x − 0) , f (x + 0)[ ∩ Q , respectiv qa ∈ ]f (a) , f (a + 0)[ ∩

Q dacă a ∈ D (f ) şi qb ∈ ]f (b − 0) , f (b)[ ∩ Q dacă b ∈ D (f ) (a, b capetele stâng
respectiv drept ale intervalului I).
Ţinând cont de (5.2.3) rezultă că funcţia
x → qx
definită de la D (f ) la Q este injectivă, deci
card D (f ) ≤ card Q = ℵ0 .
2
5.2.3. Monotonie, injectivitate şi continuitate. Se ştie că o funcţie strict
monotonă este injectivă. Vom arăta că ı̂n anumite ipoteze are loc şi reciproca.
Teorema 5.2.4. Dacă f : [a, b] → R este monotonă şi f ([a, b]) este un interval
(cu capetele f (a) , f (b)) atunci f este continuă.
Demonstraţie. Să presupunem că f este crescătoare şi că
(5.2.4) f ([a, b]) = [f (a) , f (b)] .
Să presupunem, prin contradicţie, că ar exista un punct x0 ∈ ]a, b[ ı̂n care f să
fie discontinuă. Rezultă
f (a) ≤ f (x0 − 0) < f (x0 + 0) ≤ f (b) .
Alegând un punct y ∈ ]f (x0 − 0) , f (x0 + 0)[ \ {f (x0 )} , vom avea
a ≤ x < x0 ⇒ f (a) ≤ f (x) ≤ f (x0 − 0) = sup {f (x) : a ≤ x < x0 }
x0 < x ≤ b ⇒ f (x0 + 0) = inf {f (x) : x0 < x ≤ b} ≤ f (x) ≤ f (b) .
Deoarece şi f (x0 ) 6= y rezultă f (a) < y < f (b) şi y ∈
/ f ([a, b]) ı̂n contradicţie cu
(5.2.4).
Dacă x0 = a atunci
f (a) < f (a + 0)
şi pentru orice x, a < x ≤ b avem
f (a) < f (a + 0) = inf {f (x0 ) · a ≤ x0 ≤ b} ≤ f (x) .
Deci pentru orice y cu f (a) < y < f (a + 0) ≤ f (b) avem f (x) 6= y pentru orice
x ∈ [a, b] , ı̂n contradicţie cu (5.2.4).
Dacă x0 = b se raţionează analog folosind
sup {f (x) : a ≤ x < b} = f (b − 0) < f (b) .
Observaţia 5.2.5. 1. Dacă A, B ⊂ R sunt mulţimi arbitrare nevide ı̂n R şi
f : A → B este strict monotonă şi surjectivă atunci şi f −1 : B → A este strict
monotonă de acelaşi sens cu f.
Consecinţa 5.2.6. Dacă f : [a, b] → [c, d] este strict monotonă şi surjectivă
atunci f este un omeomorfism de la [a, b] la [c, d] , adică f este continuă, f −1 con-
tinuă (şi ı̂n plus f −1 este strict monotonă de acelaşi sens cu f ).
Demonstraţie. Rezultă din Teorema 5.2.4 şi Observaţia 5.2.5. 2

Are loc şi un fel de reciprocă a Teoremei 5.2.4.
Teorema 5.2.7. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci:
f injectivă ⇐⇒ f strict monotonă
Demonstraţie. Orice funcţie strict monotonă este injectivă (fără nici o ipoteză
de continuitate).
Să demonstrăm reciproca: f continuă şi injectivă ⇒ f strict monotonă.
Deoarece f este continuă rezultă că f ([a, b]) este un interval compact
f ([a, b]) = [m, M ] .
Fie α, β ∈ [a, b] astfel ca
f (α) = m şi f (β) = M
şi să presupunem α < β.
Arătăm mai ı̂ntâi că α = a şi β = b.
Într-adevăr, dacă a < α, atunci din proprietatea lui Darboux
f ([α, β]) = [m, M ]
şi deoarece f (a) ∈ [m, M ] există x, α ≤ x ≤ β, cu f (x) = f (a) , ı̂n contradicţie cu
injectivitatea lui f.
Analog, dacă β < b atunci f (b) ∈ [m, M ] = f ([α, β]) implică existenţa unui
x0 ∈ [α, β] cu f (x0 ) = f (b) , in contradicţie cu injectivitatea funcţiei f.
Deci am arătat că
(5.2.5) f ([a, b]) = [m, M ] cu f (a) = m şi f (b) = M.
Să arătăm acum că f este strict crescătoare adică
(5.2.6) ∀x1 , x2 ∈ [a, b] x1 < x2 ⇒ f (x1 ) < f (x2 )
Negând (5.2.6) obţinem (ţinând cont de injectivitatea funcţiei f )
(5.2.7) ∃x1 , x2 ∈ [a, b] cu x1 < x2 şi f (x1 ) > f (x2 )
Rezultă
f (a) < f (x2 ) < f (x1 ) .
Din proprietatea lui Darboux rezultă existenţa unui x, a < x < x1 cu f (x) =
f (x2 ) ceea ce contrazice din nou injectivitatea funcţiei f.
Dacă α < β un raţionament similar arată că β = a α = b şi că f este strict
descrescătoare pe [a, b] . 2
5.2.4. Funcţii continue pe intervale compacte. Particularizând Teoremele
4.11.2 şi 4.11.3 din Capitolul 4 la cazul unui interval compact obţinem
Teorema 5.2.8. Fie a, b ∈ R , a < b şi f : [a, b] → R continuă. Atunci
1. Funcţia f este mărginită pe [a, b] şi există două puncte x şi x ı̂n [a, b] astfel
ca
f (x) = inf f ([a, b]) şi f (x) = sup f ([a, b])
2. Funcţia f este uniform continuă pe [a, b] .
5.3. TEOREMELE FUNDAMENTALE 251
5.3. Teoremele fundamentale ale calculului diferenţial

5.3.1. Derivata unei funcţii. Vom prezenta una din cele mai importante
noţiuni din analiză.
Definiţie. Fie I un interval ı̂n R , f : I → R şi x0 ∈ int I.
Spunem că funcţia f este derivabilă ı̂n x0 dacă există limita finită
f (x) − f (x0 ) f (x0 + h) − f (x0 )
(5.3.1) f 0 (x0 ) = lim = lim .
x→x0 x − x0 h→0 h
Numărul f 0 (x0 ) ı̂l numim derivata funcţiei f ı̂n x0 .
Şi ı̂n acest caz putem vorbi de derivatele la stânga şi la dreapta luând limitele
laterale ı̂n (1.1)
f (x) − f (x0 ) f (x0 + h) − f (x0 )
(5.3.2) fs0 (x0 ) = lim = lim
x↑x0 x − x0 h↑0 h
f (x) − f (x 0 ) f (x 0 + h) − f (x0 )
fd0 (x0 ) = lim = lim
x↓x0 x − x0 h↓0 h
Evident
f derivabilă ı̂n x0 ⇐⇒ ∃fs0 (x0 ) ∃fd0 (x0 ) finite şi ele sunt egale.
Valoarea comună va fi tocmai f 0 (x0 ) .
Interpretare geometrică
Fie A (x0 , f (x0 )) şi M (x, f (x)) puncte pe graficul funcţiei f.
Coeficientul unghiular al secantei AM va fi
f (x) − f (x0 )
mAM = .
x − x0
Când x → x0 , M → A şi secanta AM tinde către tangenta AT la graficul funcţiei
f ı̂n A (x0 , f (x0 )) şi mAM → mAT.
Deci coeficientul unghiular al tangentei AT este
(5.3.3) m = f 0 (x0 )
iar ecuaţia tangentei la grafic este
(5.3.4) y − f (x0 ) = f 0 (x0 ) (x − x0 ) .
Spunem că funcţia f este derivabilă pe un interval deschis I dacă este derivabilă
ı̂n fiecare punct al intervalului I.
Spunem că f este derivabilă pe un interval ı̂nchis [a, b] dacă este derivabilă pe
]a, b[ şi există fd0 (a) şi fs0 (b) finite
Propoziţia 5.3.1. Dacă f este derivabilă ı̂n x0 atunci f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Scriind
f (x) − f (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 )
x − x0
rezultă lim f (x) = f (x0 ) . 2
x→x0
5.3.2. Teoremele fundamentale ale calculului diferenţial. Fie f : I → R .

Un punct x0 ∈ I se numeşte punct de maxim local respectiv de minim local dacă
există o vecinătate V a lui x0 astfel ca
(5.3.5) f (x) ≤ f (x0 ) ∀x ∈ V ∩ I
respectiv
(5.3.6) f (x) ≥ f (x0 ) ∀x ∈ V ∩ I.
Printr-un punct de extrem local ı̂nţelegem un punct de minim sau de maxim lo-
cal. Valoarea f (x0 ) se numeşte valoare minimă sau maximă, sau uneori mai simplu
minim sau maxim.
Teorema lui Fermat

Teorema 5.3.2. Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R . Dacă x0 este un punct de
extrem local al funcţiei f situat ı̂n interiorul intervalului I şi f este derivabilă ı̂n x0
atunci f 0 (x0 ) = 0.
Interpretare geometrică. Într-un astfel de punct tangenta la grafic este paralelă
cu axa Ox.
Demonstraţia Teoremei 5.3.2. Să presupunem că x0 ∈ int I este un punct
maxim local al funcţiei f. Rezultă că există δ > 0 astfel ca ]x0 − δ, x0 + δ[ ⊂ I şi
(5.3.7) f (x) ≤ f (x0 ) , pentru orice x ∈ ]x0 − δ, x0 + δ[ ⊂ I .

Atunci
f (x) − f (x0 ) f (x) − f (x0 )
∀x, x0 − δ < x < x0 ⇒ ≥ 0 ⇒ f 0 (x0 ) = lim ≥0
x − x0 x→x0 x<x0 x − x0
şi
f (x) − f (x0 ) f (x) − f (x0 )
∀x, x0 < x < x0 + δ ⇒ ≤ 0 ⇒ f 0 (x0 ) = lim ≤0
x − x0 x→x0 x>x0 x − x0
deci f 0 (x0 ) = 0. 2
Teorema lui Rolle.

Teorema 5.3.3. Fie f : [a, b] → R . Dacă
(i) f este continuă pe [a, b] ,
(5.3.8) (ii) f este derivabilă pe ]a, b[ ,
(iii) f (a) = f (b) ,
atunci există c, a < c < b astfel ca
f 0 (c) = 0.
Demonstraţie. Fie x1 , x2 ∈ [a, b] astfel ca
f (x1 ) = m = inf ([a, b]) şi f (x2 ) = M = sup f ([a, b]) .
Dacă m = M = A atunci din A = m ≤ f (x) ≤ M = A rezultă f (x) = A pentru

orice x ∈ [a, b] deci f 0 (x) = 0 pentru orice x ∈ ]a, b[ .
Presupunem m < M. Din condiţia (5.3.8).(iii) rezultă că nu se poate ca x1 , x2
să fie ambele capete ale intervalului [a, b] , deci cel puţin unul dintre ele este situat
ı̂n ]a, b[ .
Din Teorema lui Fermat obţinem
x1 ∈ ]a, b[ ⇒ f 0 (x1 ) = 0
x2 ∈ ]a, b[ ⇒ f 0 (x2 ) = 0.
Teorema este demonstrată. 2
Observaţie. În manualul de clasa XI o funcţie f : [a, b] → R verificând
(i) f este continuă pe [a, b]
(5.3.9)
(ii) f este derivabilă pe ]a, b[
se numeşte funcţie Rolle. Vom folosi şi noi, din când ı̂n când, acest termen.
Teorema lui Cauchy.

Teorema 5.3.4. Fie f, g : [a, b] → R având proprietăţile
(i) f, g sunt continue pe [a, b] ,
(5.3.10) (ii) f, g sunt derivabile pe ]a, b[ ,
(iii) g 0 (x) 6= 0 pentru orice x ∈ ]a, b[ .
Atunci există c, a < c < b astfel ca
f (b) − f (a) f 0 (c)
(5.3.11) = 0
g (b) − g (a) g (c)
Demonstraţie. Considerăm funcţia
f (b) − f (a)
ϕ (x) := f (x) − g (x) , x ∈ [a, b] .
g (b) − g (a)
Observăm că g (b)−g (a) 6= 0 deoarece ı̂n caz contrar, conform Teoremei lui Rolle
aplicată funcţiei g, ar exista ξ ∈ ]a, b[ cu g 0 (ξ) = 0, ı̂n contradicţie cu (5.3.10).(iii).
Funcţia ϕ este o funcţie Rolle pe [a, b] şi
f (b) − f (a) 0
ϕ0 (x) = f 0 (x) − g (x) , x ∈ ]a, b[ .
g (b) − g (a)
În plus
f (a) g (b) − f (b) g (a)
ϕ (a) = = ϕ (b) ,
g (b) − g (a)
deci Teorema lui Rolle este aplicabilă pentru a deduce existenţa unui c ∈ ]a, b[ astfel
ca
f (b) − f (a) f 0 (c)
ϕ0 (c) = 0 ⇐⇒ = 0 .
g (b) − g (a) g (c)
2
Teorema lui Lagrange
Luând g (x) = x ı̂n Teorema lui Cauchy obţinem:
Teorema 5.3.5. Fie f : [a, b] → R astfel ca

(i) f este continuă pe [a, b]
(5.3.12)
(ii) f este derivabilă pe ]a, b[
Atunci există c, a < c < b astfel ca
f (b) − f (a)
(5.3.13) = f 0 (c) ⇐⇒ f (b) − f (a) = f 0 (c) (b − a)
b−a
Interpretare geometrică. Există cel puţin un punct c ∈ ]a, b[ astfel ca tangenta
la grafic ı̂n C (c, f (c)) să fie paralelă cu AB unde A (a, f (a)) şi B (b, f (b)) .
5.3.3. Proprietatea lui Darboux pentru funcţiile derivate.
Teorema 5.3.6 (Darboux). Dacă f : I → R este derivabilă pe intervalul I
atunci f are proprietatea lui Darboux pe I.
Vom demonstra mai ı̂ntâi o lemă asemănătoare cu cea de la proprietatea lui
Darboux pentru funcţii continue (Lema 5.1.3).
Lema 5.3.7. Fie x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 . Dacă
(5.3.14) fd0 (x1 ) · fs0 (x2 ) < 0
atunci există ξ, x1 < ξ < x2 cu f 0 (ξ) = 0.
Demonstraţia Lemei 5.3.7. Să presupunem, de exemplu, că
(5.3.15) fd0 (x1 ) > 0 şi fs0 (x2 ) < 0.
Deoarece
f (x) − f (x1 ) f (x) − f (x2 )
lim = fd0 (x1 ) > 0 şi lim = fd0 (x2 ) < 0
x↓x1 x − x1 x↑x1 x − x2
există δ > 0 astfel ca x1 + δ < x2 − δ şi
f (x) − f (x1 ) 1
(i) ∀x x1 < x < x1 + δ, > fd0 (x1 ) > 0
x − x1 2
(5.3.16) 0
f (x ) − f (x2 ) 1
(ii) ∀x0 x2 − δ < x0 < x2 , 0
< fs0 (x2 ) < 0
x − x2 2
(i) f (x) > f (x1 ) ∀x ∈ ]x1 , x1 + δ[
(5.3.17)
(ii) f (x0 ) > f (x2 ) ∀x0 ∈ ]x2 − δ, x2 [
Dacă ξ ∈ [x1 , x2 ] este astfel ca
f (ξ) = sup f ([x1 , x2 ])
atunci, ţinând cont de (5.3.17), rezultă x1 < ξ < x2 şi deci, conform Teoremei lui
Fermat
f 0 (ξ) = .0
Lema este demonstrată.
Demonstraţia Teoremei 5.3.6. Fie x1 , x2 ∈ I şi c ı̂ntre fd0 (x1 , ) , fd0 (x2 ) .
Notând
g (x) = f (x) − cx, x ∈ I
rezultă
g 0 (x) = f 0 (x) − c
deci
gd0 (x) · gs0 (x2 ) < 0
Conform Lemei există ξ, x1 < ξ < x2 , astfel ca g 0 (ξ) = 0 ceea ce este echivalent
cu
f 0 (ξ) = c.
Teorema este demonstrată. 2
Observaţie. După cum am mai spus:
f derivabilă pe [a, b] ⇐⇒ f derivabilă pe ]a, b[ şi ∃fd0 (a) , fs0 (b)
f derivabilă pe ]a, b] ⇐⇒ f derivabilă pe ]a, b[ şi ∃ fs0 (b)
f derivabilă pe [a, b[ ⇐⇒ f derivabilă pe ]a, b[ şi ∃fd0 (a)
explicând apariţia derivatei laterale ı̂n demonstraţia proprietăţii lui Darboux pentru
f 0.
Demonstraţia IIa.
Vom prezenta ı̂ncă o demonstraţie adaptată după
Sam B. Nadler, Jr., A Proof of Darboux’s Theorem, Amer. Math. Monthly 117,
No. 2 (2010), 174–175.
Fie, ca mai sus, x1 < x2 şi fd0 (x1 ) 6= fs0 (x2 ). Pentru a fixa ideile, presupunem
fd0 (x1 ) < fs0 (x2 ).
Fie fd0 (x1 ) < c < fs0 (x2 ). Din definiţia derivatelor laterale există x, x0 , x1 < x <
x0 < x2 , a.ı̂.
f (x) − f (x1 ) f (x0 ) − f (x2 )
p := <c< =: q .
x − x1 x0 − x2
Considerăm punctele:
ξt := (1 − t)x1 + tx0 şi ηt := (1 − t)x + tx2 , t ∈ [0, 1] .
Rezultă
ξt < ηt pentru orice t ∈ [0, 1] ;
ξ0 = x1 , η0 = x şi ξ1 = x0 , η1 = x2 .
Funcţia g : [0, 1] → R definită de
f (ξt ) − f (ηt )
g(t) := , t ∈ [0, 1],
ξt − ηt
este continuă. Deoarece
g(0) = p < c < q = g(1),
conform proprietăţii lui Darboux pentru funcţii continue (Teorema5.1.2), există t0 ∈

(0, 1) a.ı̂. g(t0 ) = c. Aplicând Teorema lui Lagrange (Teorema 5.3.5), există ξ ı̂ntre
ξt0 şi ηt0 a.ı̂.
f (ξt0 ) − f (ηt0 )
c = g(t0 ) = = f 0 (ξ) .
ξt0 − ηt0
Deoarece ξt0 , ηt0 ∈ (x1 , x2 ) şi ξ este ı̂ntre ξt0 şi ηt0 , rezultă ξ ∈ (x1 , x2 ). 2
5.3.4. Derivate de ordin superior. Derivata unei funcţii f : I → R este tot
o funcţie. Dacă ea este derivabilă, notăm derivata ei cu f 00
f 0 (x + h) − f 0 (x)
f 00 (x) = lim
h→0 h
În general, pentru k ∈ N
f (k−1) (x + h) − f (k−1) (x)
f (k) (x) = lim
h→0 h
Convenim ca f (0) = f şi folosim notaţia f ∈ C k (I) pentru a indica faptul că funcţia
f este derivabilă de k ori pe I şi f (k) este continuă pe I.
Notaţia f ∈ C (I) va fi folosită pentru a arăta că f este funcţie continuă pe I.
5.4. Aplicaţii ale teoremelor fundamentale ale calculului diferenţial la

studiul funcţiilor
5.4.1. Funcţii cu derivata nulă.
Propoziţia 5.4.1. Fie f : I → R unde I ⊂ R este un interval. Dacă f 0 (x) = 0
atunci f este constantă pe intervalul I.
Demonstraţie. Fie a ∈ I fixat şi x ∈ I, x 6= a. Atunci aplicând Teorema lui
Lagrange rezultă
f (x) − f (a) = f 0 (c) (x − a) = 0
unde c este ı̂ntre x şi a. Deci
∀x ∈ I f (x) = f (a)
ceea ce arată că f este constantă pe I. 2
5.4.2. Monotonia funcţiilor.
Propoziţia 5.4.2. Fie f : I → R , derivabilă pe intervalul I ⊂ R .
1. Dacă ∀x ∈ I f 0 (x) > 0 atunci f este strict crescătoare pe I.
2. Dacă ∀x ∈ I f 0 (x) < 0 atunci f este strict descrescătoare pe I.
Demonstraţie. Să presupunem f 0 (x) > 0 pentru orice x ∈ I şi fie x1 , x2 ∈ I
cu x1 < x2 . Atunci există c, x1 < c < x2 cu
f (x2 ) − f (x1 ) = f 0 (c) (x2 − x1 ) > 0.
Rezultă f (x1 ) < f (x2 ) , adică f este strict crescătoare.
Cazul f 0 (x) < 0 se tratează analog. 2
5.4. APLICAŢII 257
5.4.3. Studiul derivabilităţii. În studiul derivabilităţii unei funcţii ı̂ntr-un

punct este comodă folosirea următoarei proprietăţi.
Propoziţia 5.4.3. Fie f : I → R , I interval ı̂n R şi x0 ∈ I. Dacă
(i) f este continuă pe I
(ii) f este derivabilă pe I \ {x0 }
(iii) ∃ l = lim f 0 (x)
x→x0
atunci f este derivabilă ı̂n x0 şi f 0 (x0 ) = l.
Demonstraţie. Fie x ∈ I, x 6= x0 . Aplicând Teorema lui Lagrange există cx
ı̂ntre x0 şi x astfel ca
f (x) − f (x0 )
(5.4.1) = f 0 (cx )
x − x0
Deoarece cx este ı̂ntre x şi x0 rezultă |cx − x0 | < |x − x0 | deci cx → x0 când
x → x0 şi din (iii) rezultă lim f 0 (cx ) = l. Ţinând cont de (5.4.1) obţinem
x→x0
f (x) − f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim = l.
x→x0 x − x0
2
Observaţii. 1. Dacă f este derivabilă pe ]a, x0 [ , continuă pe ]a, x0 ] şi există
ls = lim f 0 (x) atunci există fs0 (x0 ) = ls .
x↑x0
2. Analog, dacă f este derivabilă pe ]x0 , b[ , continuă pe [x0 , b[ şi există ld =
lim f 0 (x) atunci există fd0 (x0 = ld ) .
x↓x0
3. Rezultă că dacă f este derivabilă pe I atunci f 0 nu poate avea decât puncte
de discontinuitate de speţa II.
5.4.4. Regula lui l’Hopital. Este un procedeu foarte comod de rezolvare a

nedeterminărilor de forma 00 şi ∞
∞
.
Propoziţia 5.4.4. Fie I un interval din R şi f, g : I → R .
Presupunem că sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
(i) f, g sunt derivabile pe I \ {x0 }
(ii) g 0 (x) 6= 0 ∀x ∈ I \ {x0 }
(iii) a) lim f (x) = 0 = lim g (x)
x→x0 x→x0
sau
b) lim f (x) = ∞ = lim g (x) .
x→x0 x→x0
Dacă există
f 0 (x)
(5.4.2) lim = l ∈ R,
x→x0 g 0 (x)
atunci există şi
f (x)
(5.4.3) lim =l
x→x0 g (x)
Demonstraţie.I. Tratăm mai ı̂ntâi cazul (iii).a), deci presupunem că

lim f (x) = 0 = lim g (x)
x→x0 x→x0
Definim funcţiile F, G : I → R prin

f (x) x ∈ I \ {x0 } g (x) x ∈ I \ {x0 }
F (x) = G (x) = .
0 x = x0 0 x = x0
Aplicând Teorema lui Cauchy funcţiilor F şi G pentru x ∈ I \ {x0 } , rezultă că
există cx ı̂ntre x şi x0 astfel ca
f (x) F (x) − F (x0 ) F 0 (cx ) f 0 (cx )
(5.4.4) = = 0 = 0
g (x) G (x) − G (x0 ) G (cx ) g (cx )
Deoarece cx este (strict) ı̂ntre x şi x0 rezultă 0 < |cx − x0 | < |x − x0 | , deci
cx → x0 când x → x0 . Ţinând cont de (5.4.2) din (5.4.4) obţinem
f (x)
lim =l
x→x0 g (x)
II. Considerăm acum cazul
(5.4.5) lim f (x) = ∞ = lim g (x)
x→x0 x→x0
şi arătăm că

f (x)
(5.4.6) lim = l.
x→x0 , x<x0 g (x)
Bineı̂nţeles, pentru ca să aibă sens (5.4.6) trebuie ca x0 să nu fie capătul stâng
al intervalului I, ceea ce şi presupunem.
Deoarece g 0 (x) 6= 0 ∀x ∈ ]a, x0 [ şi g 0 are proprietatea lui Darboux rezultă că g 0
are semn constant pe ]a, x0 [ şi să presupunem că
(5.4.7) g 0 (x) > 0
pentru orice x ∈ ]a, x0 [ . Rezultă că g este strict crescătoare pe ]a, x0 [ .
Fie (xn ) un şir strict crescător ı̂n ]a, x0 [ cu lim xn = x0 . Rezultă că şirul
n→∞
(g (xn ))n∈N este strict crescător şi lim g (xn ) = ∞ (din (5.4.5)).
n→∞
Aplicând teorema lui Cauchy rezultă că există punctele cn , xn < cn < xn+1 ,
n ∈ N , astfel ca
f (xn+1 ) − f (xn ) f 0 (cn )
= 0 .
g (xn+1 ) − g (xn ) g (cn )
Rezultă lim cn = x0 şi, ţinând cont de (5.4.2), obţinem
n→∞
f (xn+1 ) − f (xn )
lim = l.
n→∞ g (xn+1 ) − g (xn )
f (xn )
Aplicând Teorema lui Cesàro-Stolz (Cap. 2, Teorema 2.5.6), rezultă lim =
n→∞ g(xn )
l.
Formula (5.4.6) va fi o consecinţă a următoarei leme:
5.4. APLICAŢII 259
Lema 5.4.5. Fie f : ]a, x0 [ → R o funcţie. Dacă există un număr l ∈ R astfel

ca pentru orice şir strict crescător (xn ) ⊂ ]a, x0 [ având limita x0 avem
lim f (xn ) = l
n→∞
atunci
lim f (x) = l.
x↑x0
Demonstraţia Lemei 5.4.5. Observăm mai ı̂ntâi că dacă (xn ) ⊂ ]a, x0 [ are
limita x0 atunci el conţine un subşir strict crescător (bineı̂nţeles tot cu limita x0 ).
Într-adevăr fie n1 = 1 şi n2 > n1 astfel ca xn2 > xn1 (posibil deoarece xn → x0 şi
xn1 < x0 ).
Presupunând că am obţinut
n1 < n2 < · · · < nk
cu
xn1 < xn2 < · · · < xnk
alegem nk+1 > nk astfel ca xnk+1 > xnk (posibil deoarece xn → x0 şi xnk < x0 ).
Dacă f nu are limită când x → x0 , x < x0 atunci există două şiruri (xn ) şi
(x0n ) cu limita x0 astfel ca (f (xn )) să aibă limita l şi (f 0 0
(xn)) să aibă limita l , cu
l 6= l0 . Extrăgând subşirurile strict crescătoare (xnk ) şi x0n0 , obţinem f (xnk ) → l
k
0 0
şi f xn0 → l , ı̂n contradicţie cu ipoteza.
k
Lema 5.4.5 este demonstrată.
Revenim la demonstraţia Propoziţiei 5.4.4. Analog se arată că dacă
f 0 (x)
lim =l
x→x0 x>x0 g 0 (x)
atunci există şi limita
f (x)
lim =l
g (x)
x→x0 x>x0
ceea ce completează demonstraţia Propoziţiei 5.4.4. 2

Alte cazuri de nedeterminare
∞
Cazul de nedeterminare 0.∞ se reduce la 00 sau scriind
∞
0 ∞
0 · ∞ = 1 sau 0 · ∞ = 1
∞ 0
la care putem aplica regula lui l’Hopital.

Cazurile 00 , ∞0 , 1∞ se reduc prin logaritmare la 0 · ∞.
Cazul 1∞ se poate trata şi aplicând procedeul de calcul al limitelor de tip e.
f (x)g(x) = elim(f (x)−1)g(x) ,
şi aplicând regula lui l’Hopital doar pentru calcul limitei de la exponent (dacă este
cazul).
5.5. Funcţii convexe

5.5.1. Mulţimi convexe. O submulţime Y ⊂ R m se numeşte convexă dacă
odată cu două puncte x, y conţine şi segmentul [x, y] care le uneşte.
Deoarece
[x, y] = {x + α (y − x) : α ∈ [0, 1]} = {(1 − α) x + αy : α ∈ [0, 1]}
rezultă că Y este convexă dacă şi numai dacă
(5.5.1) ∀x, y ∈ Y ∀α ∈ [0, 1] (1 − α) x + αy ∈ Y.
Prin inducţie se arată:
Propoziţia 5.5.1. Dacă mulţimea Y ⊂ R m este convexă atunci
(5.5.2) α1 y1 + · · · + αn yn ∈ Y
pentru orice n ∈ N , orice yi ∈ Y şi αi ≥ 0, i = 1, ..., n, verificând α1 + · · · + αn = 1.
O sumă de forma α1 y1 + · · · + αn yn unde αi , yi verifică condiţiile de la (5.5.2) se
numeşte combinaţie convexă a elementelor y1 , ..., yn .
De exemplu, ı̂n plan (m = 2) centrul de greutate al unui triunghi de vârfuri
Ai (xi , yi ) , i = 1, 2, 3, este dat de

1 1 1
(xa , ya ) = [(x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) + (x3 , y3 )] = (x1 + x2 + x3 ) , (y1 + y2 + y3 ) .
3 3 3
deci este o combinaţie convexă a vârfurilor sale.
5.5.2. Drepte, semidrepte şi segmente ı̂n plan. Fie Ai (xi , yi ) , i = 1, 2
două puncte distincte ı̂n plan.
Dreapta A1 A2 va fi mulţimea
A1 A2 = {(x1 , y1 ) + t (x2 − x1 , y2 − y1 ) : t ∈ R} .
Notând
(x, y) = (x1 , y1 ) + t (x2 − x1 , y2 − y1 )
rezultă (ı̂n ipoteza x2 6= x1 ⇐⇒ A1 A2 ∦ Oy), rezultă
x − x1 x2 − x
t= şi 1 − t = .
x2 − x1 x2 − x1
Prin urmare
x2 − x x − x1
(x, y) ∈ A1 A2 ⇐⇒ (i) x = x1 + x2 ,
x2 − x1 x2 − x1
(5.5.3)
x2 − x x − x1
(ii) y = y1 + y2 .
x2 − x1 x2 − x1
Semidreapta [A1 A2 este
[A1 A2 = {(x1 , y1 ) + t (x2 − x1 , y2 − y1 ) : t ≥ 0}
iar segmentul [A1 , A2 ] este dat de
[A1 , A2 ] = {(x1 , y1 ) + t (x2 − x1 , y2 − y1 ) : 0 ≤ t ≤ 1} .
5.5. FUNCŢII CONVEXE 261
Observăm că, de fapt, (5.5.3).(i) este o identitate iar (5.5.3)(ii) reprezintă condiţia
ca (x, y) să fie pe dreapta A1 A2 .
Rezultă că pentru x1 ≤ x ≤ x2 condiţiile (5.5.3) sunt echivalente cu faptul că
(x, y) aparţine segmentului [A1 A2 ] . Într-adevăr, ı̂n acest caz
x − x1
t= ∈ [0, 1]
x2 − x1
5.5.3. Funcţii convexe. Fie I un interval din R . O funcţie f : I → R se
numeşte convexă dacă
(5.5.4) ∀x1 , x2 ∈ I ∀α ∈ [0, 1] f ((1 − α) x1 + αx2 ) ≤ (1 − α) f (x1 ) + αf (x2 )
si strict convexă dacă
(5.5.5)
∀x1 , x2 ∈ I, x1 6= x2 , ∀α ∈ ]0, 1[ , f ((1 − α) x1 + αx2 ) < (1 − α) f (x1 + αf (x2 ))
Condiţiile (5.5.4) şi (5.5.5) pot fi scrise ı̂n următoarele forme echivalente:
Funcţia f este convexă pe I dacă şi numai dacă
x2 − x x − x1
(5.5.6) f (x) ≤ f (x1 ) + f (x2 )
x2 − x1 x2 − x 1
pentru orice x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 şi orice x, x1 ≤ x ≤ x2 .
Într-adevăr, deoarece
x2 − x x − x1
x= x1 + x2
x2 − x1 x2 − x1
−x
rezultă că (5.6) este de fapt (5.4) cu α = xx21−x 1
∈ [0, 1] .
Analog, funcţia f este strict convexă pe I dacă şi numai dacă
x2 − x x − x1
(5.5.7) f (x) < f (x1 ) + f (x2 )
x2 − x1 x2 − x1
pentru orice x1 , x2 ∈ I cu x1 < x2 şi orice x verificând x1 < x < x2 .
Şi ı̂n acest caz prin inducţie matematică se demonstrează
Propoziţia 5.5.2. Dacă f : I → R este convexă, atunci
(5.5.8) f (α1 x1 + · · · + αn xn ) ≤ α1 f (x1 ) + · · · + αn f (xn )
pentru orice n ∈ N , orice x1 , ..., xn ∈ I şi orice α1 , ..., αn ≥ 0 cu α1 + · · · + αn = 1 .
Inegalitatea de la (5.5.8) se numeşte inegalitatea lui Jensen.
Vom numi epigraf al unei funcţii f : I → R mulţimea
epi f = (x, y) ∈ R 2 : x ∈ I şi y ≥ f (x) .

(5.5.9)
Se arată imediat că are loc
Propoziţia 5.5.3. Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R o funcţie. Atunci:
f convexă pe I ⇐⇒ epi f este o submulţime convexă a lui R2 .
Menţionăm şi următoarea proprietate a funcţiilor convexe.
Propoziţia 5.5.4. Fie f : I → R convexă şi x1 , x2 ∈ I cu x1 < x2 .

Dacă există α0 , 0 < α0 < 1, astfel ca
(5.5.10) f ((1 − α0 ) x1 + α0 x2 ) = (1 − α0 ) f (x1 ) + α0 f (x2 )
atunci
(5.5.11) f ((1 − α) x1 + αx2 ) = (1 − α) f (x1 ) + αf (x2 ) , ∀α ∈ [0, 1] .
Geometric aceasta ı̂nseamnă că graficul funcţiei f pe [x1 , x2 ] este segmentul
[A1 , A2 ] ce uneşte punctele Ai (xi , f (xi )) , i = 1, 2.
Demonstraţie. Fie
x0 = (1 − α0 ) x1 + α0 x2
şi să presupunem că există α, 0 < α < 1 astfel ca
(5.5.12) f ((1 − α) x1 + αx2 ) < (1 − α) f (x1 ) + αf (x2 ) .
Să notăm
(5.5.13) x0 = (1 − α) x1 + αx2
y 0 = (1 − α) f (x1 ) + αf (x2 )
Punctul A0 (x0 , y 0 ) va aparţine segmentului [A1 , A2 ] şi (5.5.12) este echivalentă cu
(5.5.14) f (x0 ) < y 0 .
Deosebim două cazuri:
I. x1 < x0 < x0 .
Ţinând cont de (5.5.3), (5.5.10) şi (5.5.14), obţinem
x2 − x0 0 x0 − x0
x0 = x + x2
x2 − x0 x2 − x0
şi
x2 − x0 0 x0 − x0 x2 − x0 0 x0 − x 0
f (x0 ) = y + f (x 2 ) > f (x ) + f (x2 ) ,
x 2 − x0 x2 − x0 x 2 − x0 x2 − x 0
ı̂n contradicţie cu convexitatea funcţiei f.
II. x0 < x0 < x2 .
Analog
x0 − x0 x0 − x1 0
x0 = 0 x1 + 0 x
x − x1 x − x1
şi
x0 − x0 x 0 − x1 0 x0 − x0 x0 − x1
f (x0 ) = 0
f (x 1 ) + 0
y > 0 f (x1 ) + 0 f (x0 )
x − x1 x − x1 x − x1 x − x1
ceea ce contrazice din nou convexitatea funcţiei f. 2
5.5.4. Panta unei funcţii convexe. Fie: I → R o funcţie definită pe inter-

valul I ⊂ R . Expresia
f (x) − f (x0 )
(5.5.15) pf,x0 (x) = , x ∈ I \ {x0 }
x − x0
o numim panta funcţiei f.
Relativ la pantă putem demonstra că are loc
Propoziţia 5.5.5. Fie f : I → R o funcţie. Atunci
1. f convexă pe I ⇒ pf,x0 crescătoare pe I \ {x0 } .
2. f strict convexă pe I ⇒ pf,x0 strict crescătoare pe I \ {x0 } .
Demonstraţie. 1. Trebuie să demonstrăm că are loc
f (x) − f (x0 ) f (x0 ) − f (x0 )
(5.5.16) ≤
x − x0 x0 − x0
pentru orice x, x0 ∈ I \ {x0 } cu x < x0 .
Deosebim trei cazuri:
I. x0 < x < x0
Rezultă:
x0 − x x − x0 0
x= 0 x0 + 0 x
x − x0 x − x0
şi prin urmare
x0 − x x − x0
f (x) ≤ 0 f (x0 ) + 0 f (x0 )
x − x0 x − x0
sau echivalent
x − x0
f (x) − f (x0 ) ≤ 0 [f (x0 ) − f (x0 )]
x − x0
de unde rezultă (5.5.16).
II. x < x0 < x0
În acest caz
0 x 0 − x0 x0 − x0
x = x+ x0
x0 − x x0 − x
şi se raţionează analog.
III. x < x0 < x0
În acest caz
x0 − x0 x0 − x 0
x0 = 0 x+ 0 x
x −x x −x
deci
x0 − x0 x0 − x
f (x0 ) ≤ 0 f (x) + 0 f (x0 )
x −x x −x
0
x0 − x0

x − x0 x 0 − x x0 − x
0
+ 0
f (x 0 ) ≤ 0
f (x) + 0 f (x0 ) .
x −x x −x x −x x −x
Rezultă
x0 − x0 x0 − x
0
[f (x0 ) − f (x)] ≤ 0 [f (x0 ) − f (x0 )] .
x −x x −x
0
Înmulţind această ultimă inegalitate cu (x0 −xx0 −x
)(x0 −x)
> 0 obţinem din nou (5.5.16).
Dacă f este strict convexă atunci toate inegalităţile scrise devin stricte, de unde
rezultă că pf,x0 este strict crescătoare pe I \ {x0 } . 2
5.5.5. Derivatele laterale ale funcţiilor convexe. Următoarea teoremă pune
ı̂n evidenţă o proprietate importantă a funcţiilor convexe. Vom arăta că de fapt
această proprietate este caracteristică funcţiilor convexe.
Teorema 5.5.6. Fie f : ]a, b[ → R , convexă. Atunci f admite derivate laterale
fs0
(x) şi fd0 (x) ı̂n fiecare punct x ∈ ]a, b[ . În plus funcţiile fs0 (x) şi fd0 (x) sunt
crescătoare pe ]a, b[ , şi fs0 (x) ≤ fd0 (x) pentru orice x ∈ ]a, b[ .
Demonstraţie. Fie x1 ∈ ]a, b[ . Din Propoziţia 5.5.5 rezultă că funcţia
f (x) − f (x1 )
pf,x1 (x) = , x ∈ ]a, b[ , x 6= x1
x − x1
este crescătoare pe ]a, x1 [ şi pe ]x1 , b[ . Din Propoziţia 5.2.2 rezultă că ea are limite
laterale finite ı̂n x1 , deci există şi sunt finite
f (x) − f (x1 ) f (x) − f (x1 )
fs0 (x1 ) = lim şi fd0 (x1 ) = lim .
x→x1 x<x1 x − x1 x→x1 x>x1 x − x1
Să arătăm că fs0 este crescătoare pe ]a, b[ . Într-adevăr dacă x1 , x2 ∈ ]a, b[ , x1 < x2
atunci, ţinând cont de Propoziţia 5.5.5, rezultă
f (x) − f (x1 ) f (x0 ) − f (x1 ) f (x0 ) − f (x2 )
≤ ≤
x − x1 x0 − x1 x0 − x2
pentru orice x, x0 verificând a < x < x1 < x0 < x2 . Rezultă
f (x) − f (x1 ) f (x0 ) − f (x2 )
≤
x − x1 x0 − x2
pentru orice x, x0 verificând a < x < x1 < x0 < x2 , de unde luând x → x1 şi x0 → x2
obţinem
fs0 (x1 ) ≤ fs0 (x2 ) .
Inegalitatea
fd0 (x1 ) ≤ fd0 (x2 )
se demonstrează analog.
De asemenea, pentru x < x1 < x0 , inegalitatea
f (x) − f (x1 ) f (x0 ) − f (x2 )
≤
x − x1 x0 − x1
implică (pentru x → x1 şi x0 → x1 )
fs0 (x1 ) ≤ fd0 (x1 )
pentru orice x1 ∈ ]a, b[ . 2
Pentru a demonstra reciproca Teoremei 5.5.6 avem nevoie de extensii ale teo-
remelor fundamentale ale calculului diferenţial la derivate laterale.
5.5.6. Teoremele lui Fermat şi Lagrange pentru derivate laterale. In

această subsecţiune vom prezenta unele generalizări ale Teoremelor lui Fermat şi
Lagrange pentru derivate laterale.
Teorema 5.5.7 (Fermat). 1. Dacă f : [a, b] → R are un maxim (minim) local
ı̂n x0 ∈ ]a, b] şi există fs0 (x0 ) atunci fs0 (x0 ) ≥ 0 (respectiv fs0 (x0 ) ≤ 0).
2. Dacă f : [a, b] → R are un maxim (minim) local ı̂n x0 ∈ [a, b[ şi există fd0 (x0 )
atunci fd0 (x0 ) ≤ 0 (respectiv fd0 (x0 ) ≥ 0).
Demonstraţie. Fie x0 ∈ ]a, b[ un punct de maxim local al funcţiei f şi fie
δ > 0 astfel ca ]x0 − δ, x0 + δ[ ⊂ ]a, b[ şi
f (x) ≤ f (x0 )
pentru orice x ∈ ]x0 − δ, x0 + δ[ .
Atunci pentru orice x, x0 − δ < x < x0 avem f (x) − f (x0 ) ≤ 0 şi x − x0 < 0,
deci
f (x) − f (x0 )
≥0
x − x0
şi
f (x) − f (x0 )
fs0 (x0 ) = lim ≥ 0.
x→x0 x<x0 x − x0
Analog, pentru x0 < x < x0 + δ avem f (x) − f (x0 ) ≤ 0 şi x − x0 > 0, deci
f (x) − f (x0 )
≤ 0,
x − x0
şi
f (x) − f (x0 )
fd0 (x0 ) = lim ≤ 0.
x→x0 x>x0 x − x0
Cazurile rămase se tratează analog. 2
Teorema 5.5.8 (Lagrange). Fie f : [a, b] → R.
1. Dacă
(ii) ∀x ∈ ]a, b] există fs0 (x) finită ,
atunci există ξ1 , ξ2 ∈ ]a, b] astfel ca
f (b) − f (a)
(5.5.17) fs0 (ξ1 ) ≤ ≤ fs0 (ξ2 ) .
b−a
2. Dacă
(ii) ∀x ∈ [a, b[ există fd0 (x) finită ,
atunci există ξ10 , ξ20 ∈ [a, b[ astfel ca
f (b) − f (a)
(5.5.18) fd0 (ξ10 ) ≤ ≤ fd0 (ξ20 ) .
b−a
Demonstraţie. 1. Fie
f (b) − f (a)
ϕ (x) = f (x) − x.
b−a
Rezultă ϕ continuă pe [a, b] şi
bf (a) − af (b)
ϕ (a) = ϕ (b) = ·
b−a
Fie ξ1 , ξ2 ∈ [a, b] astfel ca
ϕ (ξ1 ) = min {ϕ (x) : x ∈ [a, b]} şi ϕ (ξ2 ) = max {ϕ (x) : x ∈ [a, b]} .
Dacă ϕ (ξ1 ) = ϕ (ξ2 ) rezultă ϕ constantă pe [a, b] , deci
f (x) = αx + β ,
şi
f (b) − f (a)
fs0 (x) = α = ,
b−a
pentru orice x ∈ ]a, b] .
Să presupunem deci ϕ neconstanta pe [a, b] , deci ϕ (ξ1 ) < ϕ (ξ2 ) şi, prin urmare,
ξ1 6= ξ2 . Rezultă că putem presupune ξ1 , ξ2 ∈ ]a, b] . Într-adevăr, dacă minimul este
atins ı̂n a atunci deoarece ϕ (a) = ϕ (b) putem lua ξ1 = b şi ξ2 ∈ ]a, b[ . Analog, dacă
maximul este atins ı̂n a atunci putem lua ξ2 = b şi ξ1 ∈ ]a, b[ .
Aplicând Teorema lui Fermat (Teorema 5.5.7) rezultă
(5.5.19) ϕ0s (ξ1 ) ≤ 0 şi ϕ0s (ξ2 ) ≥ 0 .
Deoarece
f (b) − f (a)
ϕ0s (x) = fs0 (x) − ,
b−a
pentru orice x ∈ ]a, b] din (5.5.19) rezultă (5.5.17).
Afirmaţia 2 referitoare la derivatele la dreapta se demonstrează analog. 2
5.5.7. Caracterizarea convexităţii funcţiilor. Vom demonstra reciproca Teo-
remei 5.5.6.
Teorema 5.5.9. Fie f : ]a, b[ → R . Următoarele afirmaţii sunt echivalente.
1. f convexă pe ]a, b[ .
2. ∀x ∈ ]a, b[ ∃ fs0 (x) finită şi fs0 este crescătoare pe ]a, b[ .
3. ∀x ∈ ]a, b[ ∃ fd0 (x) finită şi fd0 este crescătoare pe ]a, b[ .
Demonstraţie. Implicaţiile 1 ⇒ 2 şi 1 ⇒ 3 sunt conţinute ı̂n Teorema 5.5.6.
2 ⇒ 1. Fie x1 , x2 ∈ ]a, b[ cu x1 < x2 şi fie x, x1 < x < x2 . Aplicând teorema lui
Lagrange pentru derivate laterale rezultă că există ξ1 , ξ2 ∈ ]x1 , x[ şi ξ10 , ξ20 ∈ ]x, x2 [
astfel ca
f (x) − f (x1 )
(5.5.20) fs0 (ξ1 ) ≤ ≤ fs0 (ξ2 ) ,
x − x1
şi
f (x2 ) − f (x)
(5.5.21) fs0 (ξ10 ) ≤ ≤ fs0 (ξ20 ) .
x2 − x
Deoarece ξ2 ≤ x < ξ10 şi fs0 este crescătoare, din (5.5.20) şi (5.5.21) obţinem
f (x) − f (x1 ) f (x2 ) − f (x1 )
≤ fs0 (ξ2 ) ≤ fs0 (ξ10 ) ≤ .
x − x1 x2 − x
Rezultă
f (x) − f (x1 ) f (x2 ) − f (x)
≤ ,
x − x1 x2 − x
x2 − x x − x1
f (x) ≤ f (x1 ) + f (x2 ) .
x2 − x1 x2 − x 1
Rezultă că funcţia f este convexă.
Implicaţia 3 ⇒ 1 se demonstrează analog. 2
Consecinţa 5.5.10. Pentru o funcţie f : ]a, b[ → R sunt adevărate afirmaţiile.
1. Dacă f este derivabilă pe ]a, b[ atunci
f este convexă pe ]a, b[ ⇐⇒ f 0 crescătoare pe ]a, b[ .
2. Dacă există f 00 pe ]a, b[ atunci
f convexă pe ]a, b[ ⇐⇒ f 00 (x) ≥ 0, ∀x ∈ ]a, b[ .
Demonstraţie. Cu toate că rezultatele enunţate sunt o consecinţă directă a
Teoremei 5.5.9, vom da o demonstraţie folosind doar rezultate accesibile la nivelul
clasei XI de liceu.
Fie f 0 strict crescătoare pe I. Pentru x, y ∈ I, x < y, definim ϕ : [0, 1] → R
prin ϕ(t) = f (x + t(y − x)) − f (x) − t(f (y) − f (x)), t ∈ [0, 1]. Rezultă că ϕ este
diferenţiabilă şi ϕ0 (t) = f 0 (x + t(y − x))(y − x) + f (x) − f (y) este strict crescătoare
pe [0, 1]. Din Teorema lui Lagrange aplicată funcţiei f pe intervalul [x, y],
f (y) − f (x)
ϕ0 (t) =(y − x) f 0 (x + t(y − x)) −

y−x
0 0
=(y − x)[f (x + t(y − x)) − f (ξ)],
pentru un ξ, x < ξ < y. Deoarece ϕ(0) = ϕ(1) = 0, din Teorema lui Rolle, există
t0 , 0 < t0 < 1 astfel ı̂ncât ϕ0 (t0 ) = 0. Acest punct este unic deoarece ϕ0 este strict
crescătoare. Deoarece f 0 este strict crescătoare, ϕ0 (0) = (y − x)[f 0 (x) − f 0 (ξ)] < 0
şi ϕ0 (1) = (y − x)[f 0 (y) − f 0 (ξ)] > 0, implicând ϕ0 (t) < 0 pentru 0 ≤ t < t0 şi
ϕ0 (t) > 0 pentru t0 < t ≤ 1. Prin urmare, ϕ este strict descrescătoare pe [0, t0 ] şi
strict crescătoare pe [t0 , 1]. Deoarece ϕ(0) = ϕ(1) = 0, rezultă ϕ(t) < 0 pentru orice
t, 0 < t < 1, ceea ce este echivalent cu
f ((1 − t)x + ty) < (1 − t)f (x) + tf (y),
de unde rezultă că f este strict convexă.
A doua afirmaţie este o consecinţă a primei. 2
5.5.8. Continuitatea şi derivabilitatea funcţiilor convexe. După cum vom

vedea ı̂n această subsecţiune, funcţiile convexe posedă proprietăţi remarcabile de
continuitate şi derivabilitate.
Teorema 5.5.11. Fie I un interval ı̂n R şi f : I → R o funcţie convexă.
Atunci:
1. Funcţia f este continuă ı̂n orice punct interior intervalului I.
2. Funcţia f verifică condiţia lui Lipschitz pe orice interval compact conţinut ı̂n
interiorul lui I.
3. Funcţia f este derivabilă pe I cu excepţia unei mulţimi cel mult numărabile
de puncte.
Demonstraţie. 1. Fie x0 ∈ int I (adică x0 nu este capăt al intervalului I) şi
α, β astfel ca α < x0 < β şi [α, β] ⊂ int I. Din Popoziţia 5.5.5 rezultă că pentru
orice x ∈ [α, β] \ {x0 }
f (α) − f (x0 ) f (x) − f (x0 ) f (β) − f (x0 )
A= ≤ ≤ = B.
α − x0 x − x0 β − x0
Notând M = max {|A| , |B|} rezultă
|f (x) − f (x0 )| ≤ M |x − x0 |
pentru orice x ∈ [α.β] \ {x0 } , deci f este continuă ı̂n x0 .
2. Fie α, β ∈ int I α < β. Rezultă [α, β] ⊂ int I. Conform primului punct
f este continuă pe [α, β] . Aplicând Teorema lui Lagrange (T. 5.5.8) pentru orice
x1 , x2 ∈ [α, β] , x1 6= x2 , există ξ1 , ξ2 ∈ [α, β] astfel ca
f (x1 ) − f (x2 )
(5.5.22) fs0 (ξ1 ) ≤ ≤ fs0 (ξ2 )
x1 − x2
Deoarece fs0 este crescătoare (T.5.5.9) rezultă
fs0 (α) ≤ fs0 (ξ1 ) şi fs0 (ξ2 ) ≤ fs0 (β) .
f (x1 ) − f (x2 )
(5.5.23) A0 := fs0 (α) ≤ ≤ fs0 (ξ2 ) ≤ fs0 (β) =: B 0
x1 − x2
deci
|f (x1 ) − f (x2 )| ≤ M |x1 − x2 |
pentru orice x1 , x2 ∈ [α, β] , unde M = max {|A| , |B|} .
3. Din Teorema 5.5.6, fs0 (x) ≤ fd0 (x) pentru orice x ∈ int I, deci
f nederivabilă ı̂n x ⇐⇒ fs0 (x) < fd0 (x) .
Pentru x1 < x2 intervalele ]fs0 (x1 ) , fd0 (x1 )[ şi ]fs0 (x2 ) , fd0 (x2 )[ sunt disjuncte.
Într-adevăr, din Popoziţia 5.5.5 avem
f (x) − f (x1 ) f (x0 ) − f (x1 ) f (x0 ) − f (x2 )
(5.5.24) ≤ ≤
x − x1 x0 − x1 x0 − x2
pentru orice x, x0 verificând x1 < x < x0 < x2 . Luând x → x1 şi x0 → x2 din (5.5.24)
obţinem
fd0 (x1 ) ≤ fs0 (x2 ) .
Fie Λ = {x ∈ ]a, b[ : f nederivabilă ı̂n x} . Pentru fiecare x ∈ Λ intervalul
]fs0(x) , fd0 (x)[ este nevid, deci conţine un număr raţional qx . Deoarece intervalele
]fs0(x) , fd0 (x)[ , x ∈ Λ, sunt disjuncte două câte două rezultă că aplicaţia Φ (x) =
qx , x ∈ Λ, este injectivă, deci card Λ ≤ card Q = ℵ0 . 2
Observaţie. La capetele intervalului I o funcţie convexă poate avea puncte de
discontinuitate. De exemplu f : [0, 1] → R , f (x) = x pentru x ∈ ]0, 1[ , f (0) = 1,
f (1) = 2 este convexă pe [0, 1] dar este evident discontinuă ı̂n punctele 0 şi 1.
5.5.9. Funcţii convexe Jensen. Fie I un interval ı̂n R . Vom spune că o
funcţie f : I → R este convexă Jensen (J-convexă) dacă

x+y f (x) + f (y)
(5.5.25) f ≤
2 2
pentru orice x, y ∈ I.
Propoziţia 5.5.12. O funcţie J-convexă şi continuă este convexă.
Demonstraţie. Fie f : I → R continuă şi J− convexă. Prin inducţie se

obţine:

1 1
f k
(x1 + · · · x2k ) ≤ k [f (x1 ) + · · · + f (x2k )]
2 2
pentru orice k ∈ N şi orice x1 , ..., x2k ∈ I. In particular,

m+n m n
(5.5.26) f k
≤ k f (x) + k f (y),
2 2 2
pentru orice x, y ∈ I, k ∈ N, şi orice m, n ∈ Z+ cu m + n = 2k .

Fie acum x, y ∈ I şi α ∈ ]0, 1[ . Scriem numărul α ı̂n baza 2
α1 α2 αk
α= + 2 + ··· + k + ···
2 2 2
unde αi ∈ {0, 1} , i ∈ N . Notând
α1 αk α1 2k−1 + α2 2k−2 + · · · + αk βk
α(k) = + ··· + k = = ,
2 2 2k 2k
rezultă lim α(k) = α. De asemenea
k→∞
2k − βk
1 − αk = −−−−→ 1 − α .
2k (k→∞)
Din (5.5.26) pentru m = βk şi n = 2k − βk obţinem

(k) (k)
βk x + (1 − βk ) y
(5.5.27) f α x+ 1−α y = f ≤
2k

βk f (x) + 2k − βk f (y)
≤ =
2k
= α(k) f (x) + 1 − α(k) f (y) .

Ţinând cont de continuitatea funcţiei f, din (5.5.27) obţinem pentru k → ∞

f (αx + (1 − α) y) ≤ αf (x) + (1 − α) y ,
ceea ce arată că f este convexă. 2
Observaţie. Fără ipoteza de continuitate a funcţiei f , Propoziţia 5.5.12 nu
mai este adevărată. Există funcţii f : R → R discontinue ı̂n fiecare punct din R
astfel ca
(5.5.28) f (x + y) = f (x) + f (y)
pentru orice x, y ∈ R . Relaţia (5.5.28) considerată ca o ecuaţie ı̂n f se numeşte
ecuaţia funcţională a lui Cauchy.
În acest caz se arată că orice funcţie continuă f care verifică (5.5.28) este de
forma f (x) = ax, pentru un a ∈ R 1adică este o funcţie liniară pe R . Din (5.5.28)
1
rezultă f (nx) = nf (x) şi f n x = n f (x) . În particular

x+y x y f (x) + f (y)
f =f +f =
2 2 2 2
pentru orice x, y ∈ R . Deci o soluţie discontinuă a ecuaţiei (5.5.28) este J - convexă
dar nu este convexă, deoarece ı̂n acest caz ar trebui să fie continuă. (Pentru existenţa
soluţiilor discontinue a ecuaţiei (5.5.28) se poate vedea M. Nicolescu (1958), v.II,
pagina 270 şi următoarele).
5.5.10. Funcţii concave. Inversând sensul inegalităţilor (5.5.4) şi (5.5.5) ajungem
la noţiunile de funcţie concavă şi strict concavă.
Fie I ⊂ R un interval. O funcţie f : I → R se numeşte concavă dacă
(5.5.29) ∀x1 , x2 ∈ I ∀α ∈ [0, 1] f ((1 − α) x1 + αx2 ) ≥ (1 − α) f (x1 ) + αf (x2 )
şi strict concavă dacă
(5.5.30)
∀x1 , x2 ∈ I, x1 6= x2 , ∀α ∈ ]0, 1[ f ((1 − α) x1 + αx2 ) > (1 − α) f (x1 ) + αf (x2 )
Deoarece
f concavă ⇐⇒ g = −f convexă
studiul funcţiilor concave se reduce la cel a funcţiilor convexe.
De exemplu notând cu
sub f = (x, y) ∈ R 2 : x ∈ I, f (x) ≤ y

subgraficul funcţiei f rezultă

Propoziţia 5.5.13. Funcţia f : I → R este concavă dacă şi numai dacă

mulţimea sub f este convexă.
De asemenea din
f (x) − f (x0 ) −f (x) − (−f (x0 ))
pf,x0 (x) = =− = −pg,x0 (x)
x − x0 x − x0
şi Propoziţia 5.5.5, rezultă
Propoziţia 5.5.14. Fie f : I → R o funcţie. Atunci
1. f concavă pe I ⇒ pf,x0 descrescătoare pe I \ {x0 }
2. f strict concavă pe I ⇒ pf,x0 strict descrescătoare pe I \ {x0 }
Teorema 5.5.9 se transpune şi ea la funcţii concave.
Propoziţia 5.5.15. Fie f : ]a, b[ → R . Următoarele afirmaţii sunt echivalente
10 f este concavă pe ]a, b[
20 ∀x ∈ ]a, b[ ∃ fs0 (x) şi fs0 este descrescătoare pe ]a, b[ .
30 ∀x ∈ ]a, b[ ∃ fd0 (x) şi fd0 este descrescătoare pe ]a, b[ .
În particular
Consecinţa 5.5.16. Pentru o funcţie f : ]a, b[ → R sunt adevărate următoarele
afirmaţii:
1. Dacă f este derivabilă pe ]a, b[ atunci
f concavă pe ]a, b[ ⇐⇒ f 0 descrescătoare pe ]a, b[
2. Dacă există f 00 pe ]a, b[ atunci
f concavă pe ]a, b[ ⇐⇒ f 00 (x) ≥ 0 ∀x ∈ ]a, b[ .
În fine, din Teorema 5.5.11 obţinem
Propoziţia 5.5.17. Fie f : I → R o funcţie concavă. Atunci
1. Funcţia f este continuă ı̂n orice punct interior intervalului I.
2. Funcţia f verifică condiţia lui Lipschitz pe orice interval compact conţinut ı̂n
I.
3. Funcţia f este derivabilă pe I cu excepţia unei mulţimi cel mult numărabile
de puncte.
5.5.11. Demonstrarea unor inegalităţi. Metoda funcţiilor convexe permite
deducerea elegantă a numeroase inegalităţi. Vom ilustra acest lucru pe câteva ex-
emple.
Inegalitatea generalizată a lui Young

n
1
P
Propoziţia 5.5.18. Fie n ∈ N , yk > 0 şi pk > 0, k = 1, ..., n cu pk
= 1.
k=1
Atunci
n n
Y X 1 pk
(5.5.31) yk ≤ y
k=1 k=1
pk k
Demonstraţie. Considerăm funcţia f (x) = ex . Deoarece f 00 (x) = ex > 0,

∀x ∈ R , rezultă că f este convexă pe R . Folosind notaţia exp (t) = et din inegali-
tatea lui Jensen (5.5.8), rezultă
n
! n
X 1 pk
X 1
(5.5.32) exp ln yk ≤ exp (ln ykpk ) .
k=1
p k
k=1
p k
Deoarece
n
! n
!! n
X 1 Y Y
exp ln ykpk = exp ln yk = yk ,
k=1
pk k=1 k=1
şi
n n
! n
X 1 Y X 1 pk
exp ln ykpk = yk ,
k=1
p k
k=1 k=1
p k
inegalitatea (5.5.32) este echivalentă cu (5.5.31). 2.

Observaţie. Pentru n = 2, p1 = p > 1, ρ12 = 1 − 1
p
= 1
q
se obţine inegalitatea
lui Young (Cap. 2, Teorema 2.4.7).
Inegalităţi ı̂ntre medii generalizate

Propoziţia 5.5.19. Fie n ∈ N , xi > 0, αi > 0, i = 1, ..., n, α1 + · · · + αn = 1.
Atunci
(5.5.33) xα1 1 xα2 2 ...xαnn ≤ α1 x1 + α2 x2 + · · · + αn xn .
Demonstraţie. Fie f (x) = ln x pentru x > 0. Deoarece f 00 (x) = − x12 < 0
rezultă că f este concavă (strict) deci
(5.5.34) ln (α1 x1 + · · · + αn xn ) ≥ α1 ln x1 + · · · + αn ln xn .
Deoarece
α1 ln x1 + · · · + αn ln xn = ln (xα1 1 xα2 2 ...xαnn ) ,
inegalitatea (5.5.34) devine
(5.5.35) ln (α1 x1 + · · · + αn xn ) ≥ ln (xα1 1 xα2 2 ...xαnn ) ,
de unde, ţinând cont de faptul că ln x este strict crescătoare, se obţine (5.5.33). 2.
Observaţii. Pentru α1 = · · · αn = n1 din (5.5.33) se obţine inegalitatea clasică
dintre mediile geometrică şi aritmetică (Cap. 2, Teorema 2.4.1).
1 x 1 + x2 + · · · + xn
(5.5.36) (x1 x2 ...xn ) n ≤ ·
n
Propoziţia 5.5.20. Fie n ∈ N x1 > 0, αi > 0, i = 1, ..., n cu α1 +· · ·+αn = 1.
Atunci
−1
α1 αn
(5.5.37) + ··· + ≤ xα1 1 xα2 2 ...xαnn .
x1 xn
Demonstraţie. Aplicând inegalitatea (5.5.33) numerelor x1i > 0, i = 1, ..., n

obţinem
α1 α2 αn
1 1 1 α1 α2 αn
(5.5.38) ··· ≤ + + ··· + .
x1 x2 xn x1 x2 xn
Deoarece α1 α2 αn
1 1 1 1
··· = α1 α2 αn ,
x1 x2 xn x1 x2 ...xn
inegalitatea (5.5.38) este echivalentă cu (5.5.37). 2
Din nou pentru α1 = · · · αn , (5.5.37) devine
n 1/n
(5.5.39) 1 1 ≤ (x1 x2 · · · xn ) ,
x1
+ · · · + xn
care este inegalitatea dintre mediile armonică şi geometrică (Cap. 2, formula (2.4.14)).
2
5.6. Exerciţii
E.1. Calculând derivatele funcţiilor următoare să se stabilească relaţii ı̂ntre ele
precizându-se şi intervalele pe care sunt adevărate. Încercaţi să demonstraţi direct
aceste relaţii, pornind de la definiţiile funcţiilor trigonometrice inverse.
1. f (x) = arctg x g (x) = arctg x1
x+2
2. f (x) = arctg x g (x) = arctg 1−2x √
3. f (x) = arcsin x g (x) = arcsin 2x 1 − x2
4. f (x) = 2 arccos x g (x) = arccos (2x2 − 1)
5. f (x) = 3 arcsin x g (x) = arcsin (3x − 4x3 )
6. f (x) = 3 arccos x g (x) = arccos (4x3 − 3x)
E.2.
1. Fie f : R → R continuu derivabilă. Dacă
∀x ∈ R ∀h ∈ R f (x + h) − f (x) = hf 0 (x)
atunci
f (x) = ax + b.
2. Fie f : R → R de clasă C (cu f 00 continuă). Dacă
2

0 h
∀x ∈ R ∀h ∈ R f (x + h) − f (x) = hf x +
2
atunci
f (x) = ax2 + bx + c.
E.3. Fie f : [a, b] → R funcţie Rolle şi x1 , x2 ∈ [a, b] , x1 < x2 . Atunci există
ξ, η ı̂ntre x1 şi x2 astfel ca

1 x1 x 2 = f (ξ) − ξf 0 (ξ)

(5.6.1)
x1 − x2 f (x 1 ) f (x 2 )

1 x1 x 2 = f (η) + ηf 0 (η)

(5.6.2)
x1 − x2 f (x 1 ) f (x 2 )
E.4. Fie f derivabilă pe ]a, ∞[ . Dacă lim f 0 (x) = 0 atunci

x→∞
f (x)
lim = 0.
x→∞ x
E.5. Fie f : [a, b] → R . Atunci f ∈ C 1 [a, b] dacă şi numai dacă există limita
finită
f (x + h) − f (x)
(5.6.3) lim
h→0 h
uniform ı̂n raport cu x ∈ [a, b] .
E.6. Fie f ∈ C (]a, b[) şi să presupunem că limita
f (x + h) − f (x − h)
g (x) = lim
h→0 2h
există şi este finită pentru orice x ∈ ]a, b[ .
1. a) g ≥ 0 pe ]a, b[ ⇒ f crescătoare pe ]a, b[
b) g ≡ 0 pe ]a, b[ ⇒ f constantă.
2. Dacă g ∈ C (]a, b[) atunci f ∈ C 1 (]a, b[) şi f 0 (x) = g (x) .
CAPITOLUL 6
Aproximarea funcţiilor prin polinoame
6.1. Polinomul lui Taylor

6.1.1. Polinomul lui Taylor. Fie f : I → R o funcţie şi x0 un punct interior
intervalului I. Presupunând funcţia f derivabilă de n ori ı̂n x0 căutăm un polinom
de grad n Tn (x) astfel ca
(6.1.1) Tn (x0 ) = f (x0 )
Tn0 (x0 ) = f 0 (x0 )
...
Tn (x0 ) = f (n) (x0 )
(n)
adică polinomul să coincidă ı̂n x0 cu funcţia ı̂mpreună cu derivatele până la ordinul
n.
Căutăm Tn ı̂n forma
(6.1.2) Tn (x) = α0 +a1 (x − x0 )+a2 (x − x0 )2 +···+ak (x − x0 )k +· · ·+an (x − x0 )n .
Ţinând cont de condiţiile (6.1.1) obţinem succesiv
f 00 (x0 ) f (k) (x0 ) f (n) (x0 )
a0 = f (x0 ) , a1 = f 0 (x0 ) , a2 = , · · · , ak = , · · · , an = .
2! k! n!
Numim polinomul lui Taylor de grad n ataşat funcţiei f ı̂n punctul x0 polinomul
(6.1.3)
f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) f (n) (x0 )
Tn (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + · · · + (x − x0 )n .
1! 2! n!
Uneori ı̂l vom nota Tn (f ) (x) . Notaţia completă ar fi Tn (f ; x0 ) (x) indicând
funcţia f, punctul x0 şi gradul n.
Rezultă
Propoziţia 6.1.1. Dacă f este derivabilă de noi ı̂n x0 atunci polinomul Tn (x)
dat de (6.1.3) verifică condiţiile (6.1.1).
În cazul n = 1 obţinem
(6.1.4) T1 (f ) (x) = f (x0 ) + f 0 (x0 ) (x − x0 )
Graficul său este dreapta tangentă la graficul funcţiei f ı̂n punctul (x0 , f (x0 ))
y = f (x0 ) + f 0 (x0 ) (x − x0 ) .
Pentru n = 2 obţinem
f 00 (x0 )
(6.1.5) T2 (f ) (x) = f (x0 ) + f 0 (x0 ) (x − x0 ) + (x − x0 )2
2
275
276 6. APROXIMAREA FUNCŢIILOR
al cărui grafic este o parabolă tangentă la graficul funcţiei f ı̂n (x0 , f (x0 )) , dar mai
tangentă decât dreapta (6.1.4) deoarece ı̂n acest caz
T2 (f ) (x0 ) = f (x0 ) , [Tn (f )]0 (x0 ) = f (x0 ) , [T2 (f )]00 (x0 ) = f 00 (x0 )
deci avem un contact de ordinul trei ı̂ntre cele două curbe.

Prin definiţie polinomul lui Taylor aproximează bine funcţia f ı̂n x0 . Ne intere-
sează ce se ı̂ntâmplă ı̂n puncte diferite de x0 dar apropiate de x0 . Pentru aceasta
notăm cu
(6.1.6) Rn (x) := f (x) − Tn (x)
restul ı̂n formula lui Taylor care ia forma
(6.1.7) f (x) = Tn (x) + Rn (x) .
6.1.2. Restul ı̂n forma lui Peano.
Teorema 6.1.2. Dacă f este derivabilă de n ori ı̂n x0 atunci
Rn (x) f (x) − Tn (x)

(6.1.8) lim n = lim = 0.
x→x0 (x − x0 ) x→x0 (x − x0 )n
Demonstraţie. Aplicând de n − 1 ori regula lui l’Hospital şi ţinând cont că
f (n−1) (x) − f (n−1) (x0 )

lim = f (n) (x0 )
x→x0 x − x0
obţinem
f (x) − Tn (x) f 0 (x) − Tn (x) f (n−1) (x) − T (n−1) (x)

lim = lim = · · · = lim =
x→x0 (x − x0 )n x→x0 n (x − x )n−1
0
x→x0 n! (x − x0 )
(n−1)
(x) − f (n−1) (x0 )

1 f (n)
= lim − f (x0 ) = 0.
n! x→x0 x − x0
2
6.1.3. Restul sub formă integrală.
Teorema 6.1.3. Fie f : [a, b] → R şi x0 ∈ ]a, b[ . Presupunem că există

(n+1)
f (x) şi este integrabilă pe [a, b] . Atunci
Z x
1
(6.1.9) Rn (x) = (x − t)n f (n+1) (t) dt.
n! x0
6.1. POLINOMUL LUI TAYLOR 277
Demonstraţie. Formula se obţine integrând succesiv prin părţi:

Z x0
f (x) = f (x0 ) + f 0 (t) (x − t)0 dt
x
Z xo
0 x0
= f (x0 ) + f (t) (x − t) |x − f 00 (t) (x − t) dt
x
Z x0
1 0
0
f 00 (t) (x − t)2 dt = · · ·

= f (x0 ) + f (x0 ) (x − x0 ) +
2! x
f (n) (x0 )
0
= f (x0 ) + f (x0 ) (x − x0 ) + · · · + (x − x0 )n −
n!
1 x0 (n+1)
Z
n
− f (t) (x − t) dt.
n! x
2
6.1.4. Restul ı̂n forma lui Schlömilch şi Roche.
Teorema 6.1.4. Fie I = ]a, b[ , f : I → R , x0 ∈ I. Presupunem că f este de n
ori continuu derivabilă pe I şi că există f (n+1) (x) pentru orice x ∈ I \ {x0 } . Atunci
pentru orice p > 0 şi x ∈ I \ {x0 } există ξ ı̂ntre x şi x0 astfel ca
p
1 x − x0
(6.1.10) Rn (x) = (x − ξ)n+1 f (n+1) (ξ)
n!p x − ξ
Demonstraţie. Presupunem x ∈ I, x > x0 . Pentru λ ∈ R arbitrar, funcţia
n
X f (k) (t)
(6.1.11) ϕ (t) = f (x) − (x − t)k − λ (x − t)p , t ∈ [x0 , x]
k=0
k!
este funcţie Rolle pe intervalul [x0 , x] şi ϕ (x) = 0.
Alegând λ ∈ R astfel ca ϕ (x0 ) = 0 atunci, pe baza Teoremei lui Rolle, va exista
un ξ x0 < ξ < x astfel ca
ϕ0 (ξ) = 0.
Deoarece
f (n+1) (t)
ϕ0 (t) = − (x − t)n + λ p (x − t)p−1
n!
rezultă
f (n+1) (ξ)
ϕ0 (ξ) = 0 ⇐⇒ λ = (x − ξ)n+1−p .
n!p
Deoarece (din (6.1.11))
ϕ (x0 ) = f (x) − Tn (f ; x0 ) (x) − λ (x − x0 )p
rezultă
ϕ (x0 ) = 0 ⇐⇒ Rn (x) := f (x) − Tn (fi x0 ) (x) = λ (x − x0 )p =
f (n+1) (ξ)
= (x − ξ)n+1−p (x − x0 )p .
n!p
2
Cazuri particulare
Din formula (6.1.10) se obţin cazuri particulare importante ale restului ı̂n formula
lui Taylor.
Pentru p = n + 1.
f (n+1) (ξ)
(6.1.12) Rn (x) = (x − x0 )n+1 (Lagrange)
(n + 1)!
Pentru p = 1.
f (n+1) (ξ)
(6.1.13) Rn (x) = (x − ξ)n (x − x0 ) (Cauchy)
n!
În cazul x0 = 0 polinomul lui Taylor se numeşte polinomul lui Maclaurin, deci
f 00 (0) 2 f (n) (0) n
(6.1.14) Tn (f ; 0) (x) = f (0) + f 0 (0) x + x + ··· + x
2! n!
cu formulele corespunzătoare pentru rest.
6.1.5. Polinomul lui Taylor pentru câteva funcţii elementare.
1. f (x) = ex , x ∈ R .
Deoarece
f (k) (x) = ex , f (k) (0) = 1 ,
rezultă
x x2 xn
(6.1.15) ex = 1 + + +···+ + Rn (x)
1! 2! n!
Presupunem |x| ≤ b unde b > 0 este fixat. Atunci folosind forma Lagrange (6.1.12)
a restului obţinem
(n+1)
bn+1 b

f (ξ) n+1
|Rn (x)| = x ≤ e →0
(n + 1)! (n + 1)!
deci şirul
x x2 xn
Tn (x) = 1 ++ + ··· +
1! 2! n!
x
converge uniform către e pe orice interval [−b, b] .
2. f (x) = sin x.
Avem
f 0 (x) = cos x, f 00 (x) = − sin x,
f 000 (x) = − cos x, f (iv) (x) = sin x,
şi, ı̂n general,
f (4k+1) (x) = cos x, f (4k+2) (x) = − sin x,
f (4k+3) (x) = − cos x, f (4k+4) (x) = sin x,
pentru orice k ∈ Z + .
Rezultă
x 3 x5 x2n−1
(6.1.16) sin x = x − + + · · · + (−1)n+1 + R2n (x) ,
3! 5! (2n − 1)!
unde
|sin ξ| 2n |x|2n+1 |b|2n+1
(2n)
f (ξ) 2n
|R2n (x)| =
x = x < ≤
(2n!) (2n)! (2n)! (2n)!
deoarece |sin ξ| < |ξ| < |x| ≤ b.
Din nou rezultă convergenţa uniformă pe orice interval [−b, b] a şirului
x3 x5 x2n−1
T2n−1 (x) = x − + + · · · + (−1)n+1
3! 5! (2n − 1)!
către sin x.
3. f (x) = cos x.
Din nou avem

f 0 (x) = − sin x, f 00 (x) = − cos x,
f 000 (x) = sin x, f (iv) (x) = cos x,
f (4k+1) (x) = − sin x, f (4k+2) (x) = − cos,
f (4k+3) (x) = sin x, f (4k+4) (x) = cos x,
pentru orice k ∈ Z + .
Ca şi ı̂n cazul funcţiei sin x rezultă
x2 x4 x2n
(6.1.17) cos x = 1 − + − · · · + (−1)n + R2n (x)
2! 4! (2n)!
Din nou şirul
x2 x4 x2n
T2n (x) = 1 − + − · · · + (−1)n
2! 4! (2n)!
converge uniform către cos x pe orice interval [−b, b] .
4. f (x) = (1 + x)α .
In acest caz
f 0 (x) = α (1 + x)α−1
···
f (k) (x) = α (α − 1) ... (α − k + 1) (1 + x)α−k , k ∈ N.
Deci
(6.1.18)
α α (α − 1) 2 α (α − 1) ... (α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + x+ x + ··· + x + Rn (x) .
1! 2! n!
Observăm că dacă α = n ∈ N atunci f (k) (x) = 0 pentru orice k > n deci formula
(6.1.18) devine formula binomului lui Newton
(1 + x)n = 1 + Cn1 x + Cn2 x2 + ... + Cnn xn
cu Rn (x) = 0 ∀x ∈ R .
Vom arăta că polinomul
α α (α − 1) 2 α (α − 1) ... (α − n + 1) n
Tn (x) = 1 + + x + ··· + x
1! 2! n!
converge către (1 + x)α pentru orice x ∈ ]−1, 1[ .
Folosind formula Cauchy (6.1.13) a restului obţinem pentru 0 < |x| < 1
α (α − 1) ... (α − n)
Rn (x) = (1 + ξn )α−n−1 (x − ξn )n x
n!
unde ξn este (strict) ı̂ntre 0 şi x.
Scriem Rn (x) ı̂n forma
n
α (x − 1) ... (α − n) x − ξn
Rn (x) = (1 + ξn )α−1 x.
n! 1 + ξn
Avem
|x − ξn |
(6.1.19) < |x| .
1 + ξn
Într-adevăr dacă 0 < ξn < x < 1, atunci (6.1.19) este echivalentă cu
x − ξn < x + xξn ⇐⇒ 0 < ξn (1 + x)
care este adevărată (ultima inegalitate).
Dacă −1 < x < ξn < 0 atunci (6.1.19) este echivalentă cu
ξn − x < −x − xξn ⇐⇒ ξn (1 + x) < 0
care este adevărată şi ea (ultima inegalitate).
În fine, din
1 − |x| < 1 + ξn < 1 + |x|
obţinem
(6.1.20) (1 + ξn )α−1 < (1 + |x|)α−1
dacă α − 1 > 0 şi
(6.1.21) (1 + ξn )α−1 < (1 − |x|)α−1
dacă α − 1 < 0.
Considerăm seria
∞
X |α (α − 1) ... (α − n)|
(6.1.22) |x|n ,
n=1
n!
cu termenul general
|α (α − 1) ... (α − n)| n
(6.1.23) an (x) = |x| .
n!
Deoarece
an+1 (x) |α − n − 1|
= |x| → |x| < 1, n → ∞
an (x) n+1
conform criteriului raportului (d’Alembert), Cap.3, T. 3.2.6, de convergenţă a seri-
ilor, rezultă că seria (6.1.22) converge, deci termenul ei general (1.23) tinde la 0.
Deoarece
|α (α − 1) ... (α − n)| n
|Rn (x)| < |x| (1 + |x|)α−1 |x|
n!
pentru α − 1 > 0 şi
|α (α − 1) ... (α − n)| n
|Rn (x)| < |x| (1 − |x|)α−1 |x|
n!
pentru α − 1 < 0, rezultă
lim Rn (x) = 0.
n→∞
5. f (x) = ln (1 + x) .
Derivatele sunt
f 0 (x) = (1 + x)−1
f 00 (x) = (−1) (1 + x)−2
···
f (k) = (−1) (k − 1)! (1 + x)−k .
Deci
x 2 x3 xn
(6.1.24) ln (1 + x) = x −
+ − · · · + (−1)n+1 + Rn (x) .
2 3 n
Folosind forma Cauchy (6.1.13) a restului obţinem
n
x − ξn x
Rn (x) =
1 + ξn 1 + ξn
Din nou presupunem 0 ≤ |x| < 1 şi ξn strict ı̂ntre 0 şi x. Ţinând cont de inegali-
tatea (6.1.19) şi de
1 + ξn > 1 − |x|
obţinem
1
|Rn (x)| < |x|n+1 → 0, n → ∞.
1 − |x|
Observăm că pentru x = 1 din (6.1.24) obţinem pentru n → ∞ seria armonică

alternată (Cap.2, P. 2.5.13)
1 1 1 1
ln 2 = 1 −+ − + · · · + (−1)n+1 + · · ·
2 3 4 n
deci convergenţa este asigurată şi pentru x = 1.
În rezumat
Sunt valabile următoarele formule.
1. f (x) = ex .
x x2 xn
(6.1.25) ex = 1 + + + ··· + + Rn (x)
1! 2! n!
converge pentru x ∈ R, şi
eξn e|x|

|x|n+1 .

(6.1.26) |Rn (x)| = xn+1 <
(n + 1)! (n + 1)!
2. f(x) = sin x .
x3 x5 x2n−1
(6.1.27) sin x = x − + − · · · + (−1)n+1 + R2n−1 (x)
3! 5! (2n − 1)!
converge pentru x ∈ R , şi
sin ξn 2n |x|2n+1

(6.1.28) |R2n−1 (x)| = x < .
(2n)! (2n)!
3. f (x) = cos x .
x2 x4 x2n
(6.1.29) cos x = 1 − + − · · · + (−1)n + R2n (x)
2! 4! (2n)!
converge pentru x ∈ R , unde
2n+2
< |x|
sin ξn 2n+1
(6.1.30) |R2n (x)| = x (2n + 1)! .
(2n + 1)!
4. f (x) = (1 + x)α .
α α (α − 1) 2 α (α − 1) ... (α − n + 1) n
(6.1.31) (1 + x)α = 1+ x+ x +· · ·+ x +Rn (x)
1! 2! n!
converge pentru −1 < x < 1, unde
n
α (α − 1) ... (α − n) x − ξn
(6.1.32) Rn (x) = (1 + ξn )α−1 x .
n! 1 + ξn
Dacă α − 1 > 0, atunci
|α (α − 1) ... (α − n)| n+1
(6.1.33) |Rn (x)| < |x| (1 + |x|)α−1 ,
n!
6.2. POLINOMUL LUI LAGRANGE 283
iar dacă α − 1 < 0, atunci

|α (α − 1) ... (α − n)| n+1
(6.1.34) |Rn (x)| < |x| (1 − |x|)α−1 .
n!
5. f (x) = ln (1 + x) .
x2 x3 xn
(6.1.35) ln (1 + x) = x − + − · · · + (−1)n+1 + Rn (x)
2 3 n
converge pentru −1 < x ≤ 1 şi
n
x − ξn x
(6.1.36) Rn (x) = .
1 + ξn 1 + ξn
Dacă 0 < x < 1, atunci (6.1.35) reprezintă o serie alternată şi, conform Criteri-
ului lui Leibniz (Cap. 3, T. 3.3.7),
xn+1
(6.1.37) |Rn (x)| < .
n+1
Notă. Peste tot ı̂n formulele de mai sus ξn este un număr cuprins strict ı̂ntre 0
şi x.
6.2. Polinomul lui Lagrange. Diferenţe divizate şi diferenţe finite

6.2.1. Polinomul lui Lagrange de interpolare. Fie I un interval ı̂n R , f :
I → R şi x0 , x1 , ..., xn n + 1 puncte distincte ı̂n I. Căutăm un polinom Ln (f )
de grad n care ı̂n cele n + 1 puncte, numeşte noduri de interpolare să coincidă cu
funcţia f.
Scriind
(6.2.1) Ln (f ) (x) = an xn + an−1 xn−1 + · · · + a1 x + a0
şi punând condiţiile
(6.2.2) Ln (f ) (xi ) = f (xi ) , i = 0, 2, ..., n
suntem conduşi la sistemul liniar

 a0 + a1 x0 + · · · + an xn0 = f (x0 )
(6.2.3) ···
a0 + a1 xn + · · · + an xnn = f (xn )

de n + 1 ecuaţii cu n + 1 necunoscute a0 , a1 , ..., an . Determinantul sistemului este un

determinant Vandermonde

1 x0 x2 · · · xn
0 0 Y
(6.2.4) Vn+1 = Vn+1 (x0 , x1 , ..., xn ) = · · · · · · · · · · · · · · · = (xj − xi ) ,
1 xn x2n ... xnn i<j
care este nenul deoarece am presupus nodurile x0 , x1 , ..., xn distincte. Rezultă că
există un unic polinom de grad n (mai exact de grad ≤ n) verificând (6.2.2).
Coeficienţii săi sunt daţi de

1
x0 · · · f (x0 ) · · · xn0

1 1 x1 · · · f (x1 ) · · · xn1
(6.2.5) ai =

Vn+1 · · · ··· ··· ··· ··· ···

· · · f (xn ) ... xnn

1 xn
i

Numai acest polinom polinomul lui Lagrange de interpolare ataşat funcţiei f pe
nodurile x0 , x1 , ..., xn .
Altă formă a polinomului lui Lagrange
Notăm
(6.2.6) ω (x) = (x − x0 ) (x − x1 ) ... (x − xn )
şi căutăm polinomul lui Lagrange ı̂n forma
ω (x) ω (x) ω (x)
(6.2.7) Pn (x) = b0 + b1 + · · · + bn .
x − x0 x − x1 x − xn
Din condiţiile
Pn (xi ) = f (xi ) , i = 0, 1, ..., n ,
obţinem
f (x0 )
bi = .
(xi − x0 ) · · · (xi − xi−1 ) (xi − xi+1 ) · · · (xi − xn )
Observând că
(xi − x0 ) · · · (xi − xi−1 ) (xi − xi+1 ) · · · (xi − xn ) = ω 0 (xi ) , i = 0, 1, ..., n ,
obţinem (ţinând cont de unicitatea polinomului de interpolare)
f (x0 ) ω (x) f (xn ) ω (x)
(6.2.8) Ln (f ) (x) = + · · · + ,
ω 0 (x0 ) x − x0 ω 0 (xn ) x − xn
sau
(6.2.9) Ln (f ) (x) = f (x0 ) l0 (x) + f (x1 ) l1 (x) + · · · + f (xn ) ln (x) ,
unde
ω (x) (x − x0 ) · · · (x − xi−1 ) (x − xi+1 ) · · · (x − xn )
(6.2.10) li (x) = 0
=
(x − xi ) ω (xi ) (xi − x0 ) · · · (xi − xi−1 ) (xi − xi+1 ) · · · (xi − xn )
sunt polinoamele fundamentale de interpolare Lagrange. Ele verifică relaţiile

0 i 6= j
a) li (xj ) = δij =
1 i=j
(6.2.11) Pn
b) li (x) = 1.
i=0
Relaţia (6.2.11).a) rezultă imediat din (6.2.10). Pentru a demonstra (6.2.11).b),

notăm
X n
P (x) = li (x) .
i=0
Rezultă că P (x) este un polinom de grad ≤ n şi din (6.2.11).a)

P (xi ) = 1, i = 0, 1, ..., n .
Deci polinomul P de grad ≤ n ia valoarea 1 ı̂n n + 1 puncte distincte de unde
obţinem
P (x) ≡ 1
deci (6.2.11).b) are loc.
6.2.2. Restul ı̂n formula lui Lagrange de interpolare. Polinomul lui La-
grange Ln (f ) coincide cu f ı̂n nodurile x0 , x1 , ..., xn . Pentru a evalua abaterea ı̂n
puncte diferite de noduri notăm
(6.2.12) Rn (x) := f (x) − Ln (f ) (x) .
Prin formula lui Lagrange de interpolare ı̂nţelegem formula
(6.2.13) f (x) = Ln (f ) (x) + Rn (x)
Teorema 6.2.1. Presupunem că funcţia f este de n + 1 ori derivabilă pe I şi
x ∈ I \ {x0 , x1 , ..., xn } . Atunci există un punct ξ = ξn aparţinând celui mai mic
interval deschis ce conţine punctele x, x0 , x1 , ..., xn astfel ca
f (n+1) (ξ)
(6.2.14) Rn (x) = ω (x) .
(n + 1)!
Demonstraţie. Presupunem nodurile de interpolare numerotate ı̂n ordine
strict crescătoare, adică
(6.2.15) x0 < x1 < · · · < xn ,
şi
(6.2.16) xi < x < xi+1 .
Cosiderăm funcţia
(6.2.17) g (t) = f (t) − Ln (f ) (t) − λω (t) ,
unde λ ∈ R este arbitrar. Funcţia g verifică condiţiile
g (xi ) = 0, i = 0, 1, ..., n ,
pentru orice λ ∈ R . Alegem λ ∈ R astfel ca ı̂n plus
(6.2.18) g (x) = 0 .
Conform Teoremei lui Rolle, ı̂ntre două rădăcini ale funcţiei există cel puţin o
rădăcină a derivatei, deci derivata g 0 a funcţiei g va avea n + 1 rădăcini x0i
x0 < x00 < x1 < x01 < · · · < xi < x0i < x < x0i+1 < xi+1 < · · · < x0n < xn .
Analog, derivata a doua g 00 = (g 0 )0 va avea n rădăcini distincte x00i , i = 0, 1, ..., n−
1.
Continuând, derivata de ordinul n, g (n) , va avea două rădăcini
(n) (n)
x0 < x1
şi derivata de ordinul n + 1 va avea o rădăcină ξ ı̂n intervalul ]α, β[ unde

α = min {x, x0 , ..., xn } şi β = max {x, x0 , ..., xn } .
g (n+1) (t) = f (n+1) (t) − λ (n + 1)! ,
deci
(n+1) f (n+1) (ξ)
g (ξ) = 0 ⇐⇒ λ = .
(n + 1)!
Deoarece g (x) = 0, introducând această valoare ı̂n (6.2.17), obţinem
f (n+1) (ξ)
(6.2.19) f (x) = Ln (f ) (x) + ω (x) ,
(n + 1)!
deci formula (6.2.14) este adevărată. 2
Teorema 6.2.2. Dacă f este un polinom de grad ≤ n atunci
(6.2.20) Ln (f ) = f
Demonstraţie. Rezultă din (6.2.14) ţinând cont că f (n+1) = 0. 2
Observaţie. Egalitatea (6.2.20) rezultă şi direct, din observaţia simplă că dacă
două polinoame de grad ≤ n coincid ı̂n n+1 puncte distincte atunci ele sunt identice.
6.2.3. Diferenţe divizate. Fie x0 , x1 , ..., xn puncte distincte ı̂ntr-un interval I
din R şi o funcţie f : I → R .
Notăm
[x0 ; f ] = f (x0 )
f (x0 ) − f (x1 ) [x0 ; f ] − [x1 ; f ]
[x0 , x1 ; f ] = = ,
x0 − x1 x0 − x1
şi definim prin recurenţă
[x0 , x1 , ..., xk−1 ; f ] − [x1 , x2 , ..., xk ; f ]
(6.2.21) [x0 , x1 , ..., xk ; f ] =
x0 − x k
pentru 2 ≤ k ≤ n.
Numim expresia [x0 , x1 , ..., xk ; f ] diferenţă divizată de ordinul k + 1 a funcţiei f
pe nodurile x0 , ..., xk .
Propoziţia 6.2.3. Diferenţa divizată de ordinul n + 1 are următoarea expresie
(6.2.22)
f (x0 )
[x0 , x1 , ..., xn ; f ] = +
(x0 − x1 ) (x0 − x2 ) · · · (x0 − xn )
f (x1 ) f (xn )
+ + ··· + ·
(x1 − x0 ) (x1 − x2 ) · · · (x1 − xn ) (xn − x0 ) · · · (xn − xn−1 )
Demonstraţie. Demonstrăm prin inducţie matematică.
Pentru n = 1 avem
f (x0 ) − f (x1 ) f (x0 ) f (x1 )
[x0 , x1 ; f ] = = + .
x0 − x1 x1 − x0 x 1 − x0
Presupunem formula adevărată pentru n = k şi o demonstrăm pentru n = k + 1.

Notând
ω1,i (x) = (x − x0 )(x − x1 ) · · · (x − xk )/(x − xi ), 0 ≤ i ≤ k,
ω2,i (x) = (x − x1 )(x − x1 ) · · · (x − xk+1 )/(x − xi ), 1 ≤ i ≤ k + 1,
şi folosind ipoteza de inducţie, vom avea
(x0 − xk+1 ) [x0 , x1 , ..., xk+1 ; f ] = [x0 , x1 , ..., xk ; f ] − [x1 , x2 , ..., xk+1 ; f ] =
k
f (x0 ) X f (xi ) f (xi ) f (xk+1 )
= ++ − +
ω1,0 (x0 ) i=1
ω1,i (xi ) ω2,i (xi ) ω2,k+1 (xk+1 )
k
f (x0 ) X (x0 − xk+1 ) f (xi )
= +
ω1,0 (x0 ) i=1 (xi − x0 ) · · · (xi − xi−1 ) (xi − xi+1 ) · · · (xi − xk+1 )
f (xk+1 )
+ ·
(xk+1 − x1 ) · · · (xk+1 − xk )
Prin impărţire cu x0 − xk+1 se obţine formula (6.2.22) cu n = k + 1. 2
Observaţii. 1. Introducând din nou notaţia
ω (x) = (x − x0 ) (x − x1 ) · · · (x − xn )
rezultă
(xi − x0 ) · · · (xi − xi−1 ) (xi − xi+1 ) · · · (xi − xn ) = ω 0 (xi )
şi formula (6.2.22) devine
f (x0 ) f (x1 ) f (xn )
(6.2.23) [x0 , x1 , ..., xn : f ] = + + · · · +
ω 0 (x0 ) ω 0 (x1 ) ω 0 (xn )
2. Din expresiile (6.2.22) (respectiv (6.2.23)) rezultă simetria diferenţei divizate

xσ(0) , xσ(1) , ..., xσ(n) ; f = [x0 , x1 , ..., xn ; f ]
pentru orice bijecţie (permutare) σ : {0, 1, ..., n} → {0, 1, ..., n} .
6.2.4. Formula lui Newton pentru diferenţe divizate.
Propoziţia 6.2.4. Diferenţele divizate verifică următoarea formulă
(6.2.24)
f (xk ) =f (x0 ) + [x0 , x1 ; f ] (xk − x0 ) + [x0 , x1 , x2 ; f ] (xk − x0 ) (xk − x1 ) + · · ·
+ [x0 , x1 , ..., xk ; k] (xk − x0 ) (xk − x1 ) · · · (xk − xk−1 ) .
Demonstraţie. Aplicând succesiv formula de recurenţă (6.2.21) putem scrie
(xk − x0 ) [xk , x0 ; f ] = f (xk ) − f (x0 )
(xk − x1 ) [xk , x0 , x1 ; f ] = [xk , x0 ; f ] − [x0 , x1 ; f ]
(xk − x2 ) [xk , x0 , x1 , x2 ; f ] = [xk , x0 , x1 ; f ] − [x0 , x1 , x2 ; f ]
···
(xk − xk−1 ) [xk , x0 , x1 , ..., xk−1 ; f ] = [xk , x0 , ..., xk−2 ; f ] − [x0 , x1 , ..., xk−1 ; f ]
Înmulţind a doua egalitate cu (xk − x0 ) , a treia cu (xk − x0 ) (xk − x1 ) , ..., egali-

tatea k cu (xk − x0 ) (xk − x1 ) · · · (xk − xk−2 ) , prin adunare se obţine formula (6.2.24).
2
6.2.5. Formula lui Newton pentru polinomul lui Lagrange. Este vorba
de următoarea formulă
Teorema 6.2.5. Polinomul lui Lagrange poate fi scris ı̂n forma
(6.2.25)
Ln (f ) (x) = f (x0 ) + [x0 , x1 ; f ] (x − x0 ) + [x0 , x1 , x2 ; f ] (x − x0 ) (x − x1 ) + · · ·
+ [x0 , x1 , ..., xn ; f ] (x − x0 ) (x − x1 ) · · · (x − xn−1 ) ,
restul fiind dat de
(6.2.26) Rn (x) = [x, x0 , x1 , ..., xn ; f ] ω (x) ,
unde
(6.2.27) ω (x) = (x − x0 ) (x − x1 ) ... (x − xn ) .
Demonstraţie. Aplicând formula (6.2.24) pentru k = n + 1 şi nodurile
x0 , x1 , ..., xn , xn+1 = x, obţinem
(6.2.28)
f (x) = f (x0 ) + [x0 , x1 ; f ] (x − x0 ) + [x0 , x1 , x2 ; f ] (x − x0 ) (x − x1 ) + · · ·
+ [x0 , x1 , ..., xn ; f ] (x − x0 ) (x − x1 ) · · · (x − xn−1 ) + [x, x0 , x1 , ..., xn ; f ] ω (x) .
Ţinând cont din nou de formula (6.2.24) rezultă că polinomul
Pn (x) = f (x0 ) + [x0 , x1 ; f ] (x − x0 ) + [x0 , x1 , x2 ; f ] (x − x0 ) (x − x1 ) + · · ·
+ [x0 , x1 , ..., xn ; f ] (x − x0 ) (x − x1 ) · · · (x − xn−1 )
verifică relaţiile
Pn (xk ) = f (x0 ) + [x0 , x1 ; f ] (xk − x0 ) +

+ [x0 , x1 , · · · , xk ; f ] (xk − x0 ) (xk − x1 ) · · · (xk − xk1 ) = f (xk ) ,
pentru k = 0, 1, ..., n. El fiind de grad n şi având ı̂n vedere unicitatea polinomului
lui Lagrange, rezultă
Pn (x) = Ln (f ) (x) .
Din egalitatea (6.2.28) rezultă că restul este dat de formula (6.2.26). 2
n
Comparând coeficientul an al lui x din polinomul lui Lagrange, dat de formula
(6.2.5), cu cel obţinut din formula (6.2.28) obţinem altă formulă remarcabilă pentru
diferenţa divizată
n−1

1
x 0 · · · x 0 f (x 0 )

1 n−1
1 x1 · · · x1 f (x1 )
(6.2.29) [x0 , x1 , ..., xn ; f ] =
.
Vn+1 (x0 , x1 , ..., xn ) · · · · · · · · · · · · ···
1 xn · · · xnn−1 f (xn )
Luând f (x) = xk din (6.2.30) obţinem

x0 , x1 , ..., xn ; xk = 0 , pentru 0 ≤ k < n ,

a)
(6.2.30)
b) [x0 , x1 , ..., xn ; xn ] = 1 .
Observaţie. Situaţia prezentată ı̂n Teorema 6.2.5 ţine oarecum de domeniul
paranormalului. Ţinând cont de perioadele ı̂n care au trăit cei doi mari matemati-
cieni Isaac Newton şi Jean-Louis Lagrange este destul de greu de explicat cum a
reuşit să dea Newton o altă formă unei formule pe care Lagrange o va demonstra
peste ani. Adevărul este că şi Newton cunoştea această formulă de interpolare care
va fi atribuită ulterior lui Lagrange.
6.2.6. Teorema de medie pentru diferenţe divizate. Comparând expresi-

ile (6.2.14) şi (6.2.26) ale restului ı̂n formula de interpolare a lui Lagrange şi pre-
supunând funcţia f derivabilă de n + 1 ori pe un interval I ce conţine punctele
x, x0 , x1 , ..., xn , obţinem
f (n+1) (ξ)
(6.2.31) [x, x0 , x1 , ..., xn ; f ] = ω (x)
(n + 1)!
unde ξ este un punct situat ı̂n intervalul deschis determinat de punctele x, x0 , x1 , ..., xn
şi diferit de acestea.
Bineı̂nţeles că formula (6.2.31) este adevărată pentru orice diferenţă, deci are loc
Teorema 6.2.6. Dacă funcţia f este derivabilă de k ori pe un interval conţinând
punctele x0 , x1 , ..., xk atunci există un ξk
min (x0 , x1 , ..., xk ) < ξk < max (x0 , x1 , ..., xk )
astfel ca
f (k) (ξk )
(6.2.32) [x0 , x1 , ..., xk ; f ] =
k!
Aplicând formula (6.2.32) fiecărei diferenţe divizate din formula (6.2.28) obţinem
f 0 (ξ1 ) f 00 (ξ2 )
(6.2.33)f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 ) (x − x1 ) + · · · +
1! 2!
f (n) (ξn ) f (n+1) (ξ)
+ (x − x0 ) (x − x1 ) · · · (x − xn−1 ) + ω (x)
n! (n + 1)!
Presupunând derivatele f (i) continue pentru i = 1, 2, ..., n şi făcând xi → x0 ,
i = 1, 2, ..., n, din formula (6.2.33) obţinem formula lui Taylor cu restul ı̂n forma lui
Lagrange
f 0 (x0 ) f 00 (x0 )
f (x) =f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + · · ·
1! 2!
(6.2.34) (n) n+1
f (x0 ) f (ξ)
+ (x − x0 )n + (x − x0 )n+1 .
n! (n + 1)!
6.2.7. Diferenţe finite. Luând nodurile x0 , x1 , ..., xn echidistante obţinem nişte

formule remarcabile pe care le prezentăm ı̂n cele ce urmează.
Fie h 6= 0 un număr fixat şi f o funcţie.
Diferenţa
(6.2.35) ∆f (x) = f (x + h) − f (x)
o numim diferenţa finită de ordinul unu a funcţiei f. Prin iterare obţinem
∆2 f (x) = ∆ (∆f (x)) = ∆f (x + h) − ∆f (x)
(6.2.36)
= f (x + 2h) − 2f (x + h) + f (x) ,
diferenţa finită de ordinul doi.
i
Prin inducţie matematică (utilizând formula Cn+1 = Cni +Cni−1 ) se demonstrează
că
n
X
∆n f (x) = ∆ ∆n−1 f (x) = (−1)n−i Cni f (x + ih)
i=0
(6.2.37) n
X
= (−1)j Cnj f (x + (n − j) h) .
j=0
Relaţia cu diferenţele divizate

Fie x0 ∈ R şi
(6.2.38) xk = x0 + kh, k = 0, 1, ..., n.
Notând
(6.2.39) ω (x) = (x − x0 ) (x − x1 ) ... (x − xn )
rezultă
(6.2.40)
ω 0 (xi ) = (xi − x0 ) ... (xi − xi−1 ) (xi − xi+1 ) ... (xi − xn ) = (−1)n−i hn i! (n − i)!
Ţinând cont de expresia (6.2.23) a diferenţei divizate obţinem
n n
X f (xi ) X (−1)n−i
[x0 , x1 , ..., xn ; f ] = 0 (x )
= n i! (n − i)!
f (xi )
i=0
ω i i=0
h
n
1 X 1
= n
(−1)n−i Cni f (x0 + ih) = ∆n f (x0 ) .
n!h i=0 n!hn
Deci are loc
Propoziţia 6.2.7. Pentru nodurile echidistante (6.2.38) diferenţele divizată şi
finită sunt legate prin formula
1
(6.2.41) [x0 , x1 , ..., xk , f ] = ∆k f (x0 )
k!hk
Ţinând cont de (6.2.41), formula lui Newton (6.2.24) devine
(6.2.42) f (x0 + kh) = f (x0 ) + Ck1 ∆f (x0 ) + Ck2 ∆2 f (x0 ) + · · · + Ckk ∆k f (x0 )
Într-adevăr
[x0 , x1 , ..., xi , f ] (xk − x0 ) (xk − x1 ) ... (xk − xi−1 )
∆i f (x0 )
= k (k − 1) · · · (k − i + 1) hi = Cki ∆i f (x0 ) .
i!hi
De asemenea polinomul lui Lagrange ı̂n forma lui Newton (formula (6.2.24)
devine
∆f (x0 ) ∆2 f (x0 )
Ln (f ) (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + 2
(x − x0 ) (x − x1 ) + · · ·
(6.2.43) 1!h 2!h
∆n f (x0 )
+ (x − x0 ) (x − x1 ) ... (x − xn−1 ) .
n!hn
Formulele(6.2.30) ne dau şi ele
a) ∆n xk0 = 0 pentru 0 ≤ k < n
(6.2.44)
b) ∆n xn0 = n!hn .
În fine, formulele de medie pentru diferenţe divizate (6.2.32) devin
∆k f (x0 )
(6.2.45) k
= f (k) (ξk ) ,
h
unde ξk este cuprins ı̂ntre x0 şi x0 + kh. Presupunând f (k) continuă ı̂n x0 din (6.2.45)
obţinem
∆k f (x0 )
(6.2.46) lim = f (k) (x0 ) .
h→0 hk
Pentru k = 1 formula (6.2.45) devine
f (x0 + h) − f (x0 )
= f 0 (ξ)
h
care este formula creşterilor finite (Teorema lui Lagrange) iar (6.2.46) ne dă
f (x0 + h) − f (x0 )
lim = f 0 (x0 ) ,
h→0 h
care este definiţia derivatei funcţiei f ı̂n x0 .
Luând h = 1 şi x0 = 0 formulele (6.2.44) ne dau următoarele identităţi combi-
natorice interesante
nk − Cn1 (n − 1)k + C
2 k i i k
n (n − 2) + · · · + (−1) Cn (n − i) + · · ·
(6.2.47) 0 0≤k<n
+ (−1)n−1 Cnn−1 1k =
n! k = n .
6.2.8. Puteri generalizate. Diferenţele finite sunt analogul discret al derivatelor
ele având un rol important ı̂n calculul aproximativ al derivatelor. Analogia merge
ceva mai departe, după cum arată exemplul următor.
Numim expresia
(6.2.48) x[k/h] = x (x − h) ... (x − (k − 1) h)
putere generalizată a lui x cu pasul h. Puterile generalizate joacă ı̂n calculul cu

diferenţe finite rolul pe care ı̂l joacă puterile obişnuite ı̂n calculul diferenţial. Mai
exact, prin calcul direct se verifică valabilitatea formulei
(6.2.49) ∆x[k/h] = khx[(k−1)/h] .
În particular pentru h = 1 obţinem
x[k] = x (x − 1) ... (x − (k − 1)) ,
(6.2.50)
∆x[k] = kx[k−1] .
Folosind această notaţie formula (6.2.43) se scrie ı̂n forma
n
X ∆i f (x0 ) [i/h]
(6.2.51) Ln (f ) (x) = f (x0 ) + x .
i=1
i!hi
6.2.9. Aplicaţie la recurenţe liniare. Vom demonstra formula pentru şirurile
recurente şi ı̂n cazul rădăcinilor multiple ale ecuaţiei caracteristice. Rezultatul gen-
eral a fost enunţat ı̂n Capitolul 2, Teorema 2.5.2, dar demonstraţia s-a dat numai
ı̂n cazul rădăcinilor simple ale ecuaţiei caracteristice. Revenim cu demonstrarea
cazului general.
Fie deci un şir recurent
(6.2.52) xn+k = a1 xn+k−1 + a2 xn+k−2 + · · · + ak xn ,
pentru n = 0, 1, 2, ... . Numerele reale sau complexe a1 , ..., ak sunt date şi de aseme-
nea se presupun cunoscuţi primii k termeni x0 , x1 , ..., xk−1 (numere reale sau com-
plexe) ai şirului (xn ) . Formula (6.2.52) permite determinarea succesivă a celorlalţi
termeni ai şirului.
Ataşăm relaţiei de recurenţă (6.2.52) ecuaţia caracteristică
(6.2.53) tk = a1 tk−1 + a2 tk−2 + · · · + ak ,
şi fie
(6.2.54) P (t) = tk − a1 tk−1 − a2 tk−2 − · · · − ak ,
polinomul caracteristic.
Vom demonstra următoarea teoremă
Teorema 6.2.8. 1. Dacă λ este o rădăcină de ordinul α a polinomului carac-
teristic (6.2.54) atunci şirurile
(6.2.55) (np λn )n∈Z+ , p = 0, 1, ..., α − 1 ,
verifică relaţia de recurenţă (6.2.52).
2. Fie t1 , ..., tm rădăcinile distincte ale ecuaţiei caracteristice (6.2.53) cu ordinele
de multiplicitate respectiv α1 , α2 , ..., .αm , α1 + α2 + · · · + αm = k, αi ∈ N . Forma
generală a unui şir (xn ) verificând relaţia de recurenţă (6.2.52) este
(6.2.56) xn = P1 (n) tn1 + P2 (n) tn2 + · · · + Pm (n) tnm , n ∈ Z+,
unde Pi sunt polinoame de grad αi − 1 ı̂n n
Pi (n) = ciαi −1 nαi −1 + · · · + ci0 ,
i = 1, 2, ..., m. Cei k coeficienţi cij , 0 ≤ j ≤ αi − 1, i = 1, ..., m, se determină univoc

din sistemul
(6.2.57) P1 (n) tn1 + P2 (n) tn2 + · · · + Pm (n) tnm = xn , n = 0, 1, ..., k − 1 .
Demonstraţie.1. Fie λ o rădăcină de ordin α a polinomului caracteristic
(6.2.54). Rezultă
(6.2.58) P (λ) = 0, P 0 (λ) = 0, ..., P (α−1) (λ) = 0 .
Din
λk = a1 tk−1 + · · · + ak
obţinem
k
X k
X
n+k−i n
ai λ =λ ai λk−i = λn λk = λn+k ,
i=1 i=1
ceea ce arată că şirul
x n = λn , n ∈ Z +
verifică relaţia de recurenţă (6.2.52).
Fie acum 1 ≤ p ≤ α − 1 şi
(6.2.59) xn = np λn , n ∈ Z+.
Definind funcţia ϕ : Z + → Z + prin
(6.2.60) ϕ (n) = np , n ∈ Z + ,
rezultă
(6.2.61) xn = ϕ (n) λn , n ∈ Z+.
De asemenea, notând
q (t) = a1 tk−1 + a2 tk−2 + · · · + ak ,
relaţiile (6.2.58) devin
λk = q (λ) , kλk−1 = q 0 (λ) , k (k − 1) λk−2 = q 00 (λ) , ...,
(6.2.62)
k (k − 1) · · · (k − α + 2) λk−α+1 = q (α−1) (λ) .
Aplicând formula lui Newton (6.2.42) cu h = 1 pentru ϕ (n + k) , ϕ (n + k − 1) , ..., ϕ (n)
obţinem egalităţile
(6.2.63)
ϕ (n + k) = ϕ (n) + Ck1 ∆ϕ (n) + Ck2 ∆2 ϕ (n) + · · · + Ckk−1 ∆k−1 ϕ (n) + Ckk ∆k ϕ (n)
1 2 k−1 k−1
ϕ (n + k − 1) = ϕ (n) + Ck−1 ∆ϕ (n) + Ck−1 ∆2 ϕ (n) + · · · + Ck−1 ∆ ϕ (n)
...
ϕ (n + 2) = ϕ (n) + C21 ∆ϕ (n) + C22 ∆2 ϕ (n)
ϕ (n + 1) = ϕ (n) + ∆ϕ (n)
ϕ (n) = ϕ (n)
Înmulţim a doua egalitate cu a1 λn+k−1 , a treia cu a2 λn+k−2 , ..., egalitatea k + 1
cu ak · λn şi le adunăm (fără prima). Ţinând cont de relaţiile (6.2.35), de faptul că
q (i) (λ) = 0 şi ∆i ϕ (n) = 0 pentru p + 1 ≤ i ≤ k, şi de prima din relaţiile (6.2.63)
obţinem
a1 xn+k−1 + a2 xn+k−2 + · · · + ak xn =
λn+1 0 λn+2 00
= λn q (λ) ϕ (n) + q (λ) ∆ϕ (n) + q (λ) ∆2 ϕ (n) + · · ·
1! 2!
λn+p (p) λn+p+1 (p+1)
+ q (λ) ∆p ϕ (n) + q (λ) ∆p+1 ϕ (n) + · · ·
p! (p + 1)!
λn+k−1 (k−1)
+ q (λ) ∆k−1 ϕ (n) =
(k − 1)!

n+k k k (k − 1) · · · (k − p + 1) p
=λ ϕ (n) + ∆ϕ (n) + · · · + ∆ ϕ (n)
1! p!
= λn+k ϕ (n) + Ck1 ∆ϕ (n) + · · · + Ckk ∆k ϕ (n)

= λn+k ϕ (n + k) = xn+k .
Deci şirul xn = ϕ (n) λn = np λn , n ∈ Z + , verifică relaţia de recurenţă (6.2.52).
2. Deoarece relaţia de recurenţă (6.2.52) este liniară, rezultă că orice şir de forma
(6.2.56) verifică această relaţie de recurenţă.
Pentru a demonstra că reciproca, şi anume că orice şir care verifică relaţia de
recurenţă (6.2.52) este de forma (6.2.56), este suficient să arătăm că polinoamele Pi
se determină univoc din sistemul (6.2.57).
Într-adevăr, ı̂n acest caz, notând
yn = P1 (n) tn1 + P2 (n) tn2 + · · · + Pm (n) tnm , n ∈ Z+
şirul (yn ) verifică relaţia de recurenţă (6.2.52). Deoarece
yi = xi , i = 0, 1, ..., k − 1
rezultă
y n = xn
pentru orice n ∈ Z + .
Pentru a arăta că polinoamele Pi se determină univoc din sistemul (6.2.57) le
scriem ı̂n forma
(i)
Pi (n) = a1 n (n − 1) · · · (n − αi + 2) + ai2 n (n − 1) · · · (n − αi + 3) + · · ·
+aiαi −2 n (n − 1) + aiαi −1 + aiαi .
Calculând valorile pentru n = 0, 1, ..., k − 1 obţinem
Pi (0) = aiαi
Pi (1) = aiαi −1 + aiαi ,
(6.2.64) Pi (j) = j (j − 1) ...2 · 1aiαj −1 + · · · + j (j − 1) aiαi −2 + jaiαi −1 + aiαi ,
pentru 0 ≤ j ≤ αi−2 , şi
(6.2.65) Pi (j) = j (j − 1) · · · (j − αi + 2) ai1 + · · · + j (j − 1) aiαi −2 + jaiαi −1 + aiαi ,
pentru αi − 1 ≤ j ≤ k − 1 şi i = 1, 2, ..., m.

Înmulţind relaţiile (6.2.64) şi (6.2.65) cu tji şi ı̂nsumând, obţinem sistemul
(6.2.66) P1 (j) tj1 + P2 (j) tj2 + · · · + Pm (j) tjm = xj , j = 0, 1, ..., k − 1 ,
echivalent cu (6.2.57) şi având necunoscutele aij , 1 ≤ j ≤ αi , i = 1, 2, ..., m.

Se arată că determinantul acestui sistem este diferit de zero şi anume
(m ) Y
Y αi (αi −1) αi (αi −1)
(6.2.67) ∆= (−1) 2 (αi − 1)!...2!1!ti 2 x (ti − tj )αi −tj

i=1 i>j
Vom exemplifica calculul determinantului ∆ ı̂n cazul particular α1 = 3, α2 = 2,

α3 = 1 , deci pentru k = 6, calcularea sa ı̂n general făcându-se similar. Pentru
simplificarea scrierii vom nota cu bj , 1 ≤ j ≤ 6, coeficienţii polinoamelor Pi , i =
1, 2, 3,
P1 (n) = b1 n (n − 1) + b2 n + b3
P2 (n) = b4 n + b5
P3 (n) = b6 .
Şirul (xn ) va fi dat de
(6.2.68) xn = P1 (n) tn1 + P2 (n) tn2 + P3 (n) tn3 , n ∈ Z+
Luând n = 0, 1, ..., 5 ı̂n (6.2.68) obţinem sistemul
n=0 b3 + b5 + b6 = x0
n=1 (b2 + b3 ) t2 + (b4 + b5 ) t2 + b6 t3 = x1
n=2 (2 · 1b1 + 2b2 + b3 ) t22 + (2b4 + b5 ) t22 + b6 t23 = x2
·
n=3 (3 · 2b1 + 3b2 + b3 ) t31 + (3b4 + b5 ) t32 + b6 t33 = x3
n=4 (4 · 3b1 + 4b2 + b3 ) t41 + (4b4 + b5 ) t42 + b6 t43 = x4
n=5 (5 · 4b1 + 5b2 + b3 ) t51 + (5b4 + b5 ) t52 + b6 t53 = x5
Determinantul acestui sistem este

0 0 1 0 1 1

0 t1 t1 t2 t2 t3

2 · 1t21 2t21 t21 2t22 t22 t23

∆= ·

3 · 2t31 3t31 t31 3t32 t32 t33

4 · 3t41 4t41 t41 4t42 t42 t43

5 · 4t51 5t51 t51 5t52 t52 t53
Observăm că putem da factor t31 t2 . Să notăm
∆
∆1 = .
t31 t2
Considerăm următorul determinant Vandermonde

1 1 1 1 1 1

x1 x2 x3 x4 x5 x6

2 2
x x x23 x24 x25 x26

V = 31 32 .

x1 x2 x33 x34 x35 x36
x4 x4 x43 x44 x45 x46
1 2
x5 x5 x53 x54 x55 x56
1 2
Observăm că ∆1 se obţine din V calculând derivata

∂2 ∂ ∂
(6.2.69) V
∂x21 ∂x1 ∂x4
şi luând apoi x1 = x2 = x3 = t1 , x4 = x5 = t2 şi x6 = t3 .
Dezvoltând determinantul după formula cunoscută obţinem
V = (x2 − x1 ) (x3 − x1 ) (x4 − x1 ) (x5 − x1 ) (x6 − x1 )
(x3 − x2 ) (x4 − x2 ) (x5 − x2 ) (x6 − x2 )
(6.2.70) (x4 − x3 ) (x5 − x3 ) (x6 − x3 )
(x5 − x4 ) (x6 − x4 )
(x6 − x5 )
Calculând derivata (6.2.69) şi ı̂nlocuind apoi x1 = x2 = x3 = t1 , x4 = x5 = t2
şi x6 = t3 , singurul termen nenul ı̂n urma derivării produsului (6.2.70) este cel ı̂n
care derivarea se face ı̂n raport cu factorii subliniaţi, adică de 2 ori ı̂n raport cu x1 ,
odată ı̂n raport cu x2 şi odată ı̂n raport cu x4 . Obţinem
∆1 = (−1)2 2! (−1) (−1) (t2 − t1 )2·3 (t3 − t1 )1·3 (t3 − t2 )1·2
În general
m
!
Y αi (αi −1)
∆1 = ∆ / ti 2
i=1
se obţine din determinantul Vandermonde
V = Vk (x1,1 , ..., x1,α1 , x2,1 , ..., x2,α2 , ..., xm,1 , ..., xm,αm )
calculând derivata
∂ α1 −1 ∂ α1 −2 ∂ ∂ α2 −1 ∂ ∂ αm −1 ∂
α1 −1 α1 −2 α2 −1 · · · · · · αm −1 · · ·
∂x1,1 ∂x1,2 ∂x1,α1 −1 ∂x2,1 ∂x2,α2 −1 ∂xm,1 ∂xm,αm −1
şi ı̂nlocuind apoi
xi,j = ti , j = 1, 2, ..., αi , i = 1, ..., m.
Rezultatul va fi
m Y
Y αi (αi −1)
∆1 = (−1) 2 (αi − 1)! (αi − 2)!...2!1! × (tj − tj )αi ·αj .
i=1 i>j
Rezultă că ∆ este dat de formula (6.2.67).

6.2.10. Aplicaţii ale diferenţelor divizate la studiul monotoniei şi con-

vexităţii.
Monotonia
O funcţie f : I → R este crescătoare dacă
(6.2.71) x1 < x2 ⇒ f (x1 ) ≤ f (x2 )
pentru orice x1 , x2 ∈ I.
Se verifică uşor că condiţia (2.71) este echivalentă cu
f (x1 ) − f (x2 )
(6.2.72) [x1 , x2 ; f ] = ≥0
x1 − x2
pentru orice x1 , x2 ∈ I, x 6= x2 .
Analog funcţia f : I → R este descrescătoare dacă
(6.2.73) x1 < x2 ⇒ f (x1 ) ≥ f (x2 )
pentru orice x1 , x2 ∈ I, sau echivalent
f (x1 ) − f (x2 )
(6.2.74) [x1 , x2 ; f ] = ≤0
x1 − x2
pentru orice x1 , x2 ∈ I cu x1 6= x2 .
Strict monotonia funcţiei f se obţine luând ı̂n (6.2.72) şi (6.2.74) inegalităţi
stricte.
Convexitatea.
Vom da următoarea caracterizare a convexităţii unei funcţii ı̂n limbajul diferenţelor
divizate:
Teorema 6.2.9. O funcţie f : I → R este convexă dacă şi numai dacă
(6.2.75) [x1 , x2 , x3 ; f ] ≥ 0
pentru orice sistem x1 , x2 , x3 de puncte distincte două câte două din I.
Funcţia f este strict convexă dacă şi numai dacă ı̂n (6.2.75) avem inegalitate
strictă.
Demonstraţie. Deoarece diferenţa divizată [x1 , x2 , x3 ; f ] este simetrică ı̂n
x1 , x2 , x3 putem presupune x1 < x2 < x3 . Folosind formula (6.2.22) avem (ţinând
cont de (6.2.75))
f (x1 ) f (x2 ) f (x3 )
[x1 , x2 , x3 ; f ] = + + ≥ 0,
(x1 − x2 ) (x1 − x3 ) (x2 − x1 ) (x2 − x3 ) (x3 − x1 ) (x3 − x2 )
f (x2 ) f (x1 ) f (x3 )
≤ + .
(x2 − x1 ) (x3 − x2 ) (x2 − x1 ) (x3 − x1 ) (x3 − x1 ) (x3 − x2 )
Înmulţind ultima inegalitate cu (x2 − x1 ) (x3 − x2 ) > 0 obţinem inegalitatea
echivalentă
x3 − x2 x 2 − x1
f (x2 ) ≤ f (x1 ) + f (x3 )
x3 − x1 x 3 − x1
care este echivalentă cu convexitatea funcţiei f (vezi (5.5.6)). 2
Pornind de la acest rezultat Tiberiu Popoviciu a introdus funcţiile convexe de

ordinul n. Spunem că o funcţie f : I → R este convexă de ordinul n (sau n-convexă)
dacă
(6.2.76) [x1 , x2 , ..., .xn+1 ; f ] ≥ 0
pentru orice sistem x1 , ..., xn+1 de puncte dfistincte din I.
Rezultă că funcţiile 1-convexe sunt funcţiile crescătoare iar cele 2-convexe sunt
funcţiile convexe obişnuite.
Pentru un studiu detaliat al funcţiilor convexe de ordin n recomandăm:
Tiberiu Popoviciu, Les fonctions convexes, Hermann, Paris 1945.
6.3. Polinoamele lui Bernstein. Teorema lui Weierstrass

Polinomul lui Taylor aproximează funcţia local (ı̂n vecinătatea punctului x0 pe
care se face dezvoltarea) şi necesită ipoteze de netezime a funcţiei. Polinoamele lui
Lagrange pot fi definite pentru orice funcţie f dar ele nu converg către funcţia f
nici chiar ı̂n cazul continuităţii funcţiei f.
K. Weierstras a demonstrat posibilitatea aproximării uniforme a funcţiilor con-
tinue prin polinoame iar S. N. Bernstein a găsit un procedeu efectiv de a defini o
clasă de astfel de polinoame. Alt şir remarcabil de polinoame convergând uniform
către o funcţie continuă a fost găsit de L. Fejér (vezi § 4).
6.3.1. Polinoamele lui Bernstein. Pentru o funcţie f : [0, 1] → R definim

n
X k
(6.3.1) Bn (f ) (x) = f Cnk xk (1 − x)n−k .
k=0
n
Polinomul Bn (f ) se numeşte polinomul lui Bernstein ataşat funcţiei f.

Următoarele identităţi vor fi esenţiale ı̂n demonstrarea teoremei lui Weierstrass.
Propoziţia 6.3.1. Polinoamele lui Bernstein verifică următoarele identităţi
a) Bn (1) (x) = 1 ,
b) Bn (t) (x) = x ,
(6.3.2)
n−1 2 1
c) Bn t2 (x) =

x + x.
n n
Demonstraţie. Din formula binomului lui Newton obţinem imediat
n
X
Bn (1) (x) = Cnk xk (1 − x)n−k = [x + (1 − x)]n = 1.
k=0
De asemenea, ţinând cont de formula

kCnk = nCn−1
k−1
6.3. POLINOAMELE LUI BERNSTEIN 299
obţinem
n n
X k n−k
X
Bn (t) (x) = Cnk xk (1 − x) =x k−1 k−1
Cn−1 x (1 − x)n−k =
k=0
n k=1
n−1
= x [x + (1 − x)] = x.
În fine ţinând cont de identitatea
k 2 Cnk = n (n − 1) Cn−2
k−2 k−1
+ nCn−1
putem scrie
n
X k2 k k
Bn t2 (x) = C x (1 − x)n−k

n2 n
k=0
n n
n (n − 1) 2 X k−2 k−2 n−k nx X k−1 k−1
= x C n−2 x (1 − x) + + Cn−1 x (1 − x)n−k
n2 k=2
n 2
k=1
n (n − 1) 2 n−2 x n−1 n−1 2 x
= x [x + (1 − x)] + [x + (1 − x)] = x + ·
n2 n n n
2
Consecinţa 6.3.2. Dacă fi (t) = ti , t ∈ [0, 1] , atunci
Bn (fi ) (x) ⇒ fi (x) , n→∞
pentru i = 0, 1, 2.
Demonstraţie. Din (6.3.2), a) şi b), Bn (fi ) = fi , i = 1, 2, deci convergenţa
uniformă are loc.
Deoarece
Bn t2 − x2 = 1 x − x2 ≤ 1

n 4n
din criteriul lui Weierstrass rezultă
Bn t2 (x) ⇒ x2 , n → ∞ .

2
6.3.2. Teorema lui Weierstrass.
Teorema 6.3.3. Pentru orice funcţie continuă f : [0, 1] → R avem
(6.3.3) Bn (f ) ⇒ f .
Demonstraţie. Trebuie să arătăm că
(6.3.4) ∀ε > 0 ∃nε a.ı̂. ∀n > nε ∀x ∈ [0, 1] |Bn (f ) (x) − f (x)| < ε.
Fie deci ε > 0. Funcţia f fiind continuă pe intervalul compact [0, 1] va fi uniform
continuă, deci există δ > 0 astfel ca
(6.3.5) ∀x, x0 ∈ [0, 1] |x − x0 | < δ ⇒ |f (x) − f (x0 )| < ε/2 .
Fie
M = sup {|f (t)| : t ∈ [0, 1]}
şi fie n0 ∈ N,
M
(6.3.6) n0 > .
εδ 2
Vrem să arătăm că
(6.3.7) ∀n ≥ n0 ∀x ∈ [0, 1] |Bn (f ) (x) − f (x)| < ε ,
ceea ce va demonstra convergenţa uniformă a şirului (Bn (f )) către f.

Ţinând cont de (6.3.2).a) putem scrie pentru un x ∈ [0, 1] (fixat dar arbitrar),
n
X k n−k

(6.3.8) |Bn (f ) (x) − f (x)| = f − f (x) Cnk xk (1 − x) ≤

k=0
n
n
X k Cn x (1 − x)n−k .
k k
≤ f − f (x)
k=0
n
Împărţim mulţimea {0, 1, ..., n} ı̂n două submulţimi

k
Ix = k : 0 ≤ k ≤ n, − x < δ
n
Jx = {0, 1, ..., n} \ Ix .
Ţinând cont de (6.3.5), din (6.3.8) obţinem

X k
n
Cn x (1 − x)n−k < ε ε
X
Cnk xk (1 − x)n−k = ·
k k
S1 = f − f (x)
k∈I
n 2 k=0 2
x
Pentru a evalua suma termenilor rămaşi observăm că avem
(k − nx)2

k
(6.3.9) k ∈ Jx ⇐⇒ − x ≥ δ ⇐⇒
≥ 1.
n n2 δ 2
Deoarece

k
f − f (x) ≤ 2M ,
n
6.3. POLINOAMELE LUI BERNSTEIN 301
ţinând cont de identităţile (6.3.2), (6.3.9) şi de (6.3.6) obţinem

X k
Cn x (1 − x)n−k
k k
S2 = f − f (x)

k∈Jx
n
n
X (k − nx)2 k k
≤ 2M 2 2
Cn x (1 − x)n−k
k=0
nδ
n n
2M h X k 2 n−k
X k
= C k xk
2 n
(1 − x) − 2x Cnk xk (1 − x)n−k +
δ2 k=0
n k=0
n
n
X i
+ x2 Cnk xk (1 − x)n−k
k=0
2M 2
2
2M x (1 − x)
= Bn t (x) − 2xBn (t) (x) + x = 2
δ2 δ n
M M ε
≤ ≤ < ,
2nδ 2 2n0 δ 2 2
pentru orice n ≥ n0 . Rezultă
|Bn (f ) (x) − f (x)| ≤ S1 + S2 < ε
pentru orice n ≥ n0 şi orice x ∈ [0, 1] . 2
Din Teorema 6.3.3 obţinem imediat existenţa unui şir de polinoame uniform
convergent către f pentru orice interval [a, b] .
Consecinţa 6.3.4 (K. Weierstrass). Dacă f : [a, b] → R este o funcţie continuă
atunci există un şir (Pn ) de polinoame uniform convergent pe [a, b] către f.
Demonstraţie. Fie f : [a, b] → R continuă. Definim
g : [0, 1] → R
prin
g (t) = f ((b − a) t + a) , t ∈ [0, 1] .
Conform Teoremei 6.3.3
(6.3.10) Bn (g) ⇒ g.
Arătăm că şirul de polinoame

x−a
Pn (x) = Bn (g) , x ∈ [a, b] ,
b−a
converge către f uniform pe [a, b] .
Într-adevăr, din (6.3.10), pentru ε > 0 există n0 ∈ N astfel ca
(6.3.11) ∀n ≥ n0 ∀t ∈ [0, 1] |Bn (g) (t) − g (t)| < ε.
x−a
Dacă x ∈ [a, b] atunci ∈ [0, 1] şi
b−a

x − a x − a
|Pn (x) − f (x)| = Bn (g) −g <ε
b−a b−a
pentru orice n ≥ n0 . 2
6.3.3. Un rezultat al lui Tiberiu Popoviciu. Tiberiu Popoviciu ı̂n lucrarea
”Sur l’approximation des fonctiones convexes d’ordre supérieure”, Mathematica

10(1934), 49-54,
a dat o demonstraţie remarcabilă teoremei de convergenţă uniformă a şirului poli-

noamelor lui Bernstein, precizând şi ordinul de convergenţă. Vom prezenta acest
rezultat ı̂n cele ce urmează.
Vom numi modul de continuitate al unei funcţii mărginite f : [a, b] → R expresia
(6.3.12) ω (δ) = ω (f ; δ) = sup {|f (x) − f (x0 )| : x, x0 ∈ [a, b] , |x − x0 | ≤ δ}
definită pentru δ > 0.
Propoziţia 6.3.5. (Proprietăţile modului de continuitate).
Fie f ; [a, b] → R o funcţie mărginită şi ω : ]0, ∞[ → [0, ∞[ , modulul ei de
continuitate. Atunci
1. Funcţia ω este crescătoare pe ]0, ∞[ .
2. f uniform continuă pe [a, b] ⇐⇒ lim ω (δ) = 0.
δ↓0
3. (i) ω (δ1 + δ2 ) ≤ ω (δ1 ) + ω (δ2 )
(ii) ω (nδ) ≤ nω (δ) , n ∈ N
4. ω (λδ) ≤ (λ + 1) ω (δ) ∀λ > 0.
Demonstraţie. Demonstraţiile Afirmaţiilor 1 şi 2 sunt imediate. Pentru a
demonstra 3.(i) se observă că
{|f (x) − f (x0 )| : |x − x0 | ≤ δ1 + δ2 } ⊂ {|f (x) − f (x0 )| : |x − x0 | ≤ δ1 } ∪
∪ {|f (x) − f (x0 )| : |x − x0 | ≤ δ2 }
de unde, trecând la supremum, se obţine inegalitatea 3.(i). Inegalitatea 3.(ii) se
obţine din 3.(i) prin inducţie matematică.
Pentru a demonstra 4, notând cu n = [λ] partea ı̂ntreagă a lui λ, din 1 şi 3.(ii)
obţinem
ω (λδ) ≤ ω ((n + 1) δ) ≤ (n + 1) ω (δ) ≤ (λ + 1) ω (δ) .
2
Acum suntem ı̂n măsură să enunţăm rezultatul lui T. Popoviciu.
Teorema 6.3.6. Dacă f : [0, 1] → R este continuă atunci are loc delimitarea

3 1
(6.3.13) |Bn (f ) (x) − f (x)| ≤ ω f ; √ , ∀x ∈ [0, 1] , ∀n ∈ N
2 n
În particular, şirul (Bn (f ))n∈N al polinoamelor lui Bernstein converge către
funcţia f, uniform pe intervalul [0, 1] .
6.4. POLINOAMELE LUI HERMITE 303
Demonstraţie. Folosind formula (6.3.2).a) putem scrie

n
X k
|Bn (f ) (x) − f (x)| = f − f (x) Cnk xk (1 − x)n−k ≤

k=0
n
n
X k Cn x (1 − x)n−k .
k k
≤ f − f (x)
k=0
n
Ţinând cont de inegalitatea 4 din Propoziţia 6.3.5 avem

√

f k − f (x) ≤ ω k − x ≤ k − x n + 1 ω √1

n n n n
deci
n
!
√ X

1 k
− x Cn x (1 − x)n−k + 1 .
k k
(6.3.14) |Bn (f ) (x) − f (x)| ≤ ω √ n n
n k=0

n
Cnk xk (1 − x)n−k = 1).
P
(am folosit din nou identitatea
k=0
Aplicând inegalitatea lui Schwarz şi ı̂nând cont de P. 6.3.1, obţinem
n 2
− x Cnk xk (1 − x)n−k
P k
n
k=0
n
k k 1 2
P k n−k 2 k k n−k
= n
− x Cn x (1 − x)
Cn x (1 − x) ≤
(6.3.15) k=0
n
n

2 k k n−k
k
Cnk xk (1 − x)n−k =
P P
≤ n
− x C n x (1 − x)
k=0 k=0
= Bn (t2 ) (x) − 2xBn (t) (x) + x2
2
= n−1
n
x2 + nx − 2x2 + x2 = x−xn
≤ 1
4n
.
Din (6.3.14) şi (6.3.15) obţinem
√ 3

1

|Bn (f ) (x) − f (x)| ≤ ω √1 n 2√1 n +1 = ω √ ·
n
2 n
6.4. Polinoamele lui Hermite. Teorema lui Fejér

6.4.1. Interpolarea cu noduri multiple. În paragraful precedent am demon-
strat existenţa şi unicitatea polinomului de interpolare Lagrange ı̂n ipoteza că nodurile
de interpolare sunt toate distincte. În acest paragraf vom demonstra existenţa unui
polinom de interpolare şi ı̂n cazul nodurilor multiple.
Să presupunem că se dau numerele distincte x1 , ..., xm având ordinele de multi-
plicitate α1 , ..., ααm , αi ∈ N, i = 1, ..., m. Să mai presupunem că sunt date numerele
reale
(6.4.1) yi,0 , yi,1 , ..., yi,αi −1 , i = 1, ..., m.
Fie n = α1 + ... + αm . Căutăm un polinom Hn (x) de grad n − 1 astfel ca

(6.4.2) Hn(j) (xi ) yi,j , j = 0, 1, ..., αi − 1, i = 1, ..., m.
Sa considerăm polinoamele
(6.4.3) Pi (x) = ai0 + ai1 (x − xi ) + · · · + aiαi −1 (x − xi )αi −1
şi căutăm polinomul Hn (x) ı̂n forma
Hn (x) = P1 (x) + (x − x1 )α1 P2 (x) + (x − x1 )α1 (x − x2 )α2 P3 (x) + · · ·
(6.4.4)
+ (x − x1 )α1 · · · (x − xm−1 )αm−1 Pm (x) .
Punând ı̂n (6.4.4) condiţiile (6.4.2), obţinem succesiv
y1,0 = Hn (x1 ) = P1 (x1 ) = a10 =⇒ a10 = y1,0
y1,1 = Hn0 (x1 ) = P10 (x1 ) = a11 =⇒ a11 = y1,1
1
y1,2 = Hn00 (x1 ) = P100 (x1 ) = 2!a12 =⇒ a12 = y1,2 ,
2!
(k) 1
y1,k = Hn(k) (x1 ) = P1 (x1 ) = k!a13 =⇒ a1k = y1,k , k = 1, 2, ..., α1 − 1 .
k!
Rezultă
y1,1 y1,2 y1,α1 −1
(6.4.5) P1 (x) = y1,0 + (x − x1 ) + (x − x1 )2 + · · · + (x − x1 )α1 −1
1! 2! (α1 − 1)
Hn (x) − P1 (x)
α1 = P2 (x) + (x − x2 )α2 P3 (x) + · · ·
(6.4.6) (x − x1 )
+ (x − x2 )α2 . . . (x − xn−1 )αm−1 Pm (x) ,
şi putem aplica acelaşi procedeu pentru determinarea coeficienţilor polinomului
P2 (x) . În acest caz polinomul din membrul stâng al formulei (6.4.6) are gradul
n − 1 − α1 . Continuând procedeul obţinem pe rând coeficienţii polinoamelor Pi (x) ,
i = 1, ..., m, deci polinomul lui Hermite se determină ı̂n mod univoc.
Să presupunem acum că nodurile x1 , ..., xm aparţin unui interval I ⊂ R şi că f
este o funcţie f : I → R derivabilă de n ori ı̂n intervalul I Polinomul Hn (f ) (x)
verificând
dj
(6.4.7) (Hn (f )) (xi ) = f (j) (xi ) , j = 0, 1, ..., αi − 1, i = 1, ..., m
dxj
se numeşte polinomul de interpolare Hermite ataşat funcţiei f pe nodurile x1 , ..., xm
cu ordinele de multiplicitate α1 , ..., αm , α1 + · · · + αm = n.
Formula de interpolare Hermite cu rest va fi
(6.4.8) f (x) = Hn (f ) (x) + Rn (x) .
Referitor la rest putem demonstra următorul rezultat:
Teorema 6.4.1. Dacă funcţia f este derivabilă de n ori pe intervalul I atunci ex-
istă un punct ξ conţinut ı̂n cel mai mic interval deschis ce conţine punctele x1 , ..., xm
şi distinct de acestea astfel ca
f (n) (ξ)
(6.4.9) Rn (x) = (x − x1 )α1 (x − x2 )α2 ... (x − xm )αm .
n!
Demonstraţie. Fie x ∈ I \ {x1 , ..., xm } fixat. Considerăm funcţiile
(6.4.10) Ω (t) = (t − x1 )α1 (t − x2 )α2 · · · (t − xm )αm
şi
(6.4.11) ϕ (t) = f (t) − Hn (t) − λΩ (t)
unde, pentru comoditatea scrierii, am folosit notaţia Hn (x) ı̂n loc de Hn (f ) (x) .
Ţinând cont de (6.4.7), rezultă că, pentru orice λ ∈ R , funcţia ϕ are rădăcinile
x1 , ..., xm cu ordinele de multiplicitate respectiv α1 , ..., αm . Alegem λ0 ∈ R astfel ca
ϕ (x) = 0, adică
f (x) − Hn (x)
λ0 = .
Ω (x)
Aplicând teorema lui Rolle şi având ı̂n vedere şi multiplicitatea rădăcinilor
rezultă că ϕ0 are rădăcinile x1 , ..., xm cu ordinele de multiplicitate α1 − 1, ...., αm − 1,
plus ı̂ncă m ı̂n total (α1 − 1) + · · · + (αm − 1) + m = n rădăcini (socotite cu ordinele
de multiplicitate).
Conţinând raţionamentul ϕ00 va avea n−1 rădăcini şi ϕ(n) va mai avea o rădăcină
ξ. Deoarece
ϕ(n) (t) = f (n) (t) − λ0 n! ,
rezultă
f (n) (ξ)
λ0 = ,
n!
deci
f (n) (ξ)
f (x) − Hn (x) − Ω (x) = 0 ,
n!
sau echivalent
f (n) (ξ)
f (x) = Hn (x) + Ω (x) .
n!
Formula (6.4.9) este demonstrată. 2
6.4.2. Cazuri particulare ale polinomului de interpolare Hermite. .

I. Cazul nodurilor simple
Dacă α1 = α2 = ... = αm = 1 atunci n = m şi
Hm (f ) = Lm (f )
deci polinomul de interpolare Hermite coincide cu polinomul de interpolare La-
grange.
II. Cazul unui singur nod
Presupunem că avem un singur nod x1 multiplu de ordinul n. În acest caz (din
(6.4.4)) Hn (f ) (x) = P1 (x) iar din (6.4.5) cu
y1,j = f (j) (x1 ) , j = 0, 1, ..., n − 1 ,
obţinem
f 0 (x1 ) f 00 (x1 ) f (n−1) (x1 )
P1 (x) = f (x1 ) + (x − x1 ) + (x − x1 )2 + · · · + (x − x1 )n−1 ,
1! 2! (n − 1)!
care este polinomul lui Taylor de grad n − 1, deci
Hn (f ) (x) = Tn−1 (f ) (x) .
III. Cazul a m noduri duble
Presupunem că sunt date nodurile distincte x1 , ..., xm cu ordinele de multiplici-
tate α1 = α2 = ... = αm = 2. Notând
(6.4.12) ω (x) = (x − x1 ) (x − x2 ) ... (x − xm )
şi
ω (x) (x − x1 ) ... (x − xi−1 ) (x − xi+1 ) ... (x − xm )
(6.4.13) li (x) = =
(x − xi ) ω 0 (xi ) (xi − x1 ) ... (xi − xi−1 ) (xi − xi+1 ) ... (xi − xm )
obţinem următoarea formulă remarcabilă.
Propoziţia 6.4.2. În acest caz polinomul lui Hermite este dat de formula
m
ω 00 (xi )
X
(6.4.14) H2m (f ) (x) = f (xi ) 1 − 0 (x − xi ) li2 (x) +
i=1
ω (x i )
m
X
+ f 0 (xi ) (x − xi ) li2 (x)
i=1
Demonstraţie. Să notăm cu P (x) polinomul din membrul drept al formulei

(6.4.14). Evident el are gradul ≤ 2m − 1. Pentru a demonstra egalitatea (6.4.14)
trebuie să arătăm că
(6.4.15) P (xk ) = f (xk ) şi P 0 (xk ) = f 0 (xk ) , pentru k = 1, 2, ..., m .
Deoarece
ω 0 (x) (x − xi ) − ω (x)
(6.4.16) li0 (x) = ,
ω 0 (xi ) (x − xi )2
aplicând de două ori regula lui l’Hopital, rezultă
ω 000 (x) (x − xi ) + ω 00 (x) ω 00 (xi )
(6.4.17) li0 (xi ) = lim li (x) = lim = ·
x→xi x→xi 2ω 0 (xi ) 2ω 0 (xi )
Notând pi (x) = li2 (x) rezultă

0 k 6= i
(6.4.18) pi (xk ) = .
1 k=i
Deoarece p01 (x) = 2li (x) li0 (x) , din (6.4.16) şi (6.4.17) obţinem
(6.4.19) p0i (xk ) = 0 pentru k 6= i ,
şi
ω 00 (xi ) ω 00 (xi )
p0i (xi ) = 2 + li (x i ) = ·
2ω 0 (xi ) ω 0 (xi )
Ţinând cont de (6.4.17) din (6.4.14) obţinem
(6.4.20) P (xk ) = f (xk ) , k = 1, ..., m .
Deoarece
m m
ω 00 (xi ) ω 00 (xi )
X X
0 0
P (x) = f (xi ) 1 − 0 (x − xi ) pi (xi ) − f (xi ) 0 pi (x) +
i=1
ω (xi ) i=1
ω (x i )
m
X m
X
0
+ f (xi ) (x − xi ) p0i (x) + f 0 (xi ) pi (x) ,
i=1 i=1
având ı̂n vedere (6.4.17) şi (6.4.18), obţinem

ω 00 (xk ) ω 00 (xk )
P 0 (xk ) = f (xk ) 0 − f (xk ) 0 + f 0 (xk ) = f 0 (xk ) ,
ω (xk ) ω (xk )
deci egalităţile (6.4.15) sunt adevărate ceea ce arată că P (x) = H2m−1 (f ) (x) . 2
Observaţie. Să presupunem că sunt date numerele reale yi,0 , yi,1 , i = 1, ..., m.
Înlocuind ı̂n (6.4.14) f (xi ) cu yi,0 şi f 0 (xi ) cu yi,1 obţinem un polinom H2m (x) care
verifică
0
H2m (xi ) = yi,0 şi H2m (xi ) = yi,1 pentru i = 1, 2, ..., m
6.4.3. Polinoamele lui Cebâşev. Sunt definite prin formulele
(6.4.21) Tn (x) = cos (n arccos x) , x ∈ [−1, 1] .
Propoziţia 6.4.3. Funcţia Tn (x) dată de (6.4.21) este o funcţie polinomială de
grad n pe intervalul [−1, 1] .
Demonstraţie. Din formula lui Moivre avem
(cos α + i sin α)n = cos nα + i sin nα .
Dezvoltând după formula binomului lui Newton obţinem
(cos α + i sin α)n = cosn α − Cn2 cosn−2 α sin2 α + Cn4 cosn−4 α sin4 α − · · · +

+i Cn1 cosn−1 α sin α − Cn3 cosn−3 α sin3 α + · · · .

Comparând cele două formule rezultă

2
cos nα = cosn α − Cn2 cosn−2 α 1 − cos2 α + Cn4 cosn−4 α 1 − cos2 α − · · ·

k
+ (−1)k Cn2k cosn−2k α 1 − sin2 α + · · ·
de unde, pentru α = arccos x, obţinem
2
Tn (x) = xn − Cn2 xn−2 1 − x2 + Cn4 xn−4 1 − x2 − · · ·

(6.4.22)
k
+ (−1)k Cn2k xn−2k 1 − x2 + · · ·
Propoziţia 6.4.4. Polinomul lui Cebâşev are toate rădăcinile reale distincte şi
situate ı̂n intervalul ]−1, 1[ . Ele sunt date de formulele
2k − 1
(6.4.23) xk = cos π, k = 1, 2, ..., n.
2n
Demonstraţie. Deoarece
π
cos (n arccos x) = 0 ⇒ n arccos x = − + kπ, k ∈ Z
2
rezultă
(2k − 1) π
(6.4.24) arccos x =
2n
Deoarece arccos : [−1, 1] → [0, π] , rezultă că ı̂n (6.4.24) sunt buni acei k pentru
care
0 ≤ (2k−1)π
2n
≤ π ⇐⇒ 0 ≤ 2k − 1 ≤ 2n
⇐⇒ k = 1, 2, ..., n .
În aceste condiţii, din (6.4.24) obţinem aplicând funcţia cos :
(2k − 1) π
xk = cos , k = 1, 2, ..., n
2n
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia Propoziţiei. 2
6.4.4. Teorema lui Fejér. Am văzut ı̂n §3 că şirul (Bn (f ))n∈N al polinoamelor
lui Bernstein converge uniform către f, pentru orice funcţie f continuă pe [0, 1] .
L. Fejér a găsit o altă clasă remarcabilă de polinoame uniform convergente către
o funcţie continuă f, şi anume, un şir de polinoame de interpolare Hermite de tip
special.
Să considerăm nodurile polinomului lui Cebâşev
(n) (2k − 1) π
xk = xk = cos , k = 1, 2, ..., n.
2n
Teorema 6.4.5. Fie f : [−1, 1] → R continuă şi H2n (x) polinomul lui Hermite
de grad 2n − 1 verificând condiţiile
a) H2n (xk ) = f (xk )
(6.4.25) 0
b) H2n (xk ) = 0
pentru k = 1, 2, ..., n. Atunci şirul (H2n ) de polinoame converge către f, uniform pe
intervalul [−1, 1] .
Demonstraţie. Ţinând cont de formula (6.4.14) (vezi şi observaţia de după
demonstraţia Propoziţiei 6.4.2) polinomul H2n (x) va fi dat de
m
ω 00 (xk )
X
(6.4.26) H2n (x) = (xk ) 1 − 0 (x − xkl ) lk2 (x) .
k=1
ω (xk )
Ţinând cont de (6.4.22), coeficientul lui xn din Tn (x) va fi
1 + Cn2 + Cn4 + · · · = 2n−1 ,
deci
ω (x) = (x − x1 ) (x − x2 ) · · · (x − xn ) = 21−n Tn (x) .
Deoarece
sin (n arccos x)
Tn0 (x) = n √
1 − x2
√
x sin (n arccos x) − n 1 − x2 cos (n arccos x)
Tn00 (x) = n ,
(1 − x2 )3/2
şi
(2k − 1) π
sin (n arccos xk ) = sin = (−1)k+1 ,
2
rezultă
(−1)k+1 n21−n (−1)k+1 n · 21−n
ω 0 (xk ) = , ω 00
(x k ) = xk
(1 − x2k ) 3/2
p
1 − x2k
ω (x) (−1)k+1 Tn (x)
q
lk (x) = = 1 − x2k .
ω 0 (xk ) n (x − xk )
Ţinând cont de aceste calcule formula (6.4.26) devine
n 2
X Tn (x)
(6.4.27) H2n (x) = f (xk ) (1 − xxk ) .
k=1
n (x − xk )
Deoarece −1 < xk < 1 rezultă 1 − xxk > 0 pentru x ∈ [−1, 1] , deci
2
Tn (x)
(6.4.28) qk (x) := (1 − xxk ) ≥ 0 ,
n (x − xk )
pentru orice x ∈ [−1, 1] , şi polinomul lui Hermite este
Xn
(6.4.29) H2n (x) = f (xk ) qk (x) .
k=1
Observăm că
n
X
(6.4.30) qk (x) = 1, ∀x ∈ [−1, 1] .
k=1
Într-adevăr considerând funcţia g (x) = 1, x ∈ [−1, 1] , avem

g (xk ) = 1, g 0 (xk ) = 0, k = 1, 2, ..., n
şi polinomul lui Hermite reproduce funcţia g, adică
H2n (g) (x) = g (x) = 1, ∀x ∈ [−1, 1] .
Deoarece
n
X
H2n (g) (x) = qk (x)
k=1
rezultă valabilitatea formulei (6.4.30).
Având ı̂n vedere (6.4.30) putem scrie

n
X
H2n (x) − f (x) = f (xk ) qk (x) − f (x)
k=1
(6.4.31) n n
X X
= (f (xk ) − f (x)) qk (x) ≤
f (xk ) − f (x) qk (x) .
k=1 k=1
Fie ε > 0. Funcţia f fiind continuă pe intervalul compact [−1, 1] va exista un

δ > 0 astfel ca
(6.4.32) |f (x0 ) − f (x00 )| < ε ,
pentru orice x0 , x00 ∈ [−1, 1] cu |x0 − x00 | < δ.
Fie
M = max {|f (x)| : x ∈ [−1, 1]} ,
şi

4M
(6.4.33) n0 = min n ∈ N : n > 2 .
εδ
Fie x ∈ [−1, 1] fixat, dar arbitrar. Descompunem mulţimea {1, 2, ..., n} ı̂n două
submulţimi
I = {k : 1 ≤ k ≤ n, |xk − x| < δ} şi J = {1, 2, ..., n} \ I.
Scriem suma
(6.4.34)
X n X X
|f (xk ) − f (x)| qk (x) = |f (xk ) − f (x)| qk (x) + |f (xk ) − f (x)| qk
k=1 k∈I k∈J
=S1 + S2 .
Din definiţia mulţimii I, (6.4.32), (6.4.28) şi (6.4.30) obţinem
X
(6.4.35) S1 < ε qk (x) = ε .
k∈I
Pentru a evalua a doua sumă din (6.4.34) observăm că pentru k ∈ J, |x − xk | ≥ δ

şi, din (6.4.28) şi faptul că
|Tn (x)| = |cos (n arccos x)| ≤ 1 şi 0 < 1 − xxk ≤ 2 ,
obţinem
2
0 ≤ qk (x) ≤ ,
n2 δ 2
deci
X X 2 4M 4M
(6.4.36) S2 = |f (xk ) − f (x)| qk (x) ≤ 2M · ≤n· = 2 < ε,
k∈J k∈J
n2 δ 2 2
nδ 2 nδ
pentru n ≥ n0 .
Ţinând cont de (6.4.35) şi (6.4.36) rezultă
|H2n (x) − f (x)| < 2ε ,
pentru orice n ≥ n0 . Deoarece x ∈ [−1, 1] a fost ales arbitrar şi numărul n0 nu

depinde de x rezultă
|H2n (x) − f (x)| < 2ε ,
pentru orice x ∈ [−1, 1] şi orice n ≥ n0 .
Rezultă că (H2n (x)) converge către f (x) uniform pe [−1, 1] . Teorema 6.4.5 este
demonstrată. 2
Observaţie. Teorema 6.4.5 dă alt şir concret de polinoame convergent uni-
form către o funcţie continuă, deci o nouă demonstraţie a Teoremei lui Weiestrass
(Consecinţa 6.3.4).
CAPITOLUL 7
Calculul diferenţial al funcţiilor de m variabile
În acest capitol vom studia proprietăţile diferenţiale ale funcţiilor de m vari-
abile cu valori ı̂n R urmând ca ı̂n capitolul următor să considerăm cazul general al
funcţiilor vectoriale, adică al funcţiilor de m variabile cu valori ı̂n Rk .
7.1. Derivate parţiale şi diferenţiale

Vom lucra ı̂n următorul context:
Ω va fi o mulţime deschisă ı̂n Rm
f : Ω → R o funcţie şi x0 un punct din Ω.
Baza canonică a spaţiului Rm este formată din vectorii
(7.1.1) ei = (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0) , i = 1, 2, ..., m.
Orice x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm se reprezintă ı̂n mod unic ı̂n forma
Xm
(7.1.2) x= xi ei
i=1
7.1.1. Derivate parţiale. Primul lucru la care ne gândim când dorim să extin-
dem calculul diferenţial de la o variabilă la m variabile este să considerăm derivatele
ı̂n raport cu una din variabile (celelalte considerându-le fixate). Adică, considerăm
funcţia
gi (u) := f x01 , x0i−1 , u, x0i+1 , ..., x0m .

(7.1.3)

pentru u ı̂ntr-un interval ]x0i − δ, x0i + δ[ astfel ca x01 , ..., x0i−1 , u, x0i+1 , ..., x0m ∈ Ω,
pentru orice u ∈ ]x0i − δ, x0i + δ[ (posibil deoarece am presupus mulţimea Ω deschisă).
Numim derivata funcţiei gi ı̂n x0i , (ı̂n cazul ı̂n care există şi este finită) derivata
parţială a funcţiei f ı̂n raport cu variabila xi ı̂n punctul x0 . Folosim notaţia fx0 i (x0 )
∂f 0
sau (x ) , adică
∂xi

0 0
∂f 0
f x01 , ..., x0i−1 , u, x0i+1 , ..., x0m − f (x0 )
(7.1.4)fxi x = x = lim0 =
∂xi u→xi u − x0i

f x01 , ..., x0i−1 , x0i + t, x0i+1 , ..., x0m − f (x0 )
= lim .
t→0 t
Deoarece
x01 , ..., x0i−1 , x0i + t, x0i+1 , ..., x0m = x0 + tei ,

şi
x01 , ..., x0i−1 , xi , x0i+1 , ..., x0m = x0 + xi − x0i ei ,

313
314 7. FUNCŢII DE m VARIABILE
obţinem
f (x0 + tei ) − f (x0 ) f (x0 + (xi − x0i ) ei ) − f (x0 )
(7.1.5) fx0 i x0 = lim

= lim 0 ·
t→0 t xi →xi xi − x0i
De exemplu ı̂n cazul unei funcţii de două variabile f (x, y)avem două derivate
parţiale
∂f f (x, y0 ) − f (x0 , y0 ) f (x0 + h, y0 ) − f (x0 , y0 )
fx0 (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) = lim = lim ,
∂x x→x0 x − x0 h→0 h
şi
∂f f (x0 , y) − f (x0 , y0 ) f (x0 , y0 + k) − f (x0 , y0 )
fy0 (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) = lim = lim ·
∂y y→y 0 y − y0 k→0 k
Rezultă că regulile de calcul sunt aceleaşi ca şi ı̂n cazul funcţiilor de o variabilă,
considerând una din variabile ca noua variabilă iar celelalte ca nişte parametri.
De exemplu, funcţia
−1
f (x, y) = x2 y 2 e xy definită pentru (x, y) ∈ Ω = (x, y) ∈ R2 : x · y 6= 0

are derivatele parţiale

1 1
fx0 (x, y) = 2xy 2 + 1 e− xy şi fy0 (x, y) = 2x2 y + 1 e− xy ,
pentru orice (x, y) ∈ R2 cu x · y 6= 0.
Considerarea doar a derivatelor parţiale nu conduce la un calcul diferenţial sat-
isfăcător al funcţiilor de mai multe variabile. Un inconvenient major este că, ı̂n
general, existenţa derivatelor parţiale (chiar ı̂ntr-o vecinătate a unui punct) nu im-
plică continuitatea funcţiei. Ilustrăm acest lucru pe următorul exemplu.
x2 y
Exemplul 7.1.1. Fie f (x, y) = 4 2
pentru (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)} şi f (0, 0) =
x +y
0.
Funcţia f nu este continuă ı̂n (0, 0) deoarece luând y = ax2 obţinem
ax4 a
lim f x, ax2 = lim

4 2
= .
x→0 x→0 x (1 + a ) 1 + a2
Derivatele parţiale ale funcţiei f ı̂n (0, 0) sunt
f (x, 0) − f (0, 0) f (0, y) − f (0, 0)
fx0 (0, 0) = lim = 0 şi fy0 (0, 0) = lim = 0.
x→0 x y→0 y
Din această cauză avem nevoie de o noţiune mai puternică. Bineı̂nţeles că ı̂n
cazul unei funcţii de o variabilă va trebui să regăsim derivata cunoscută a funcţiei.
7.1.2. Aplicaţii liniare de la Rm la R. O aplicaţie, A : Rm → R se numeşte
liniară dacă
a) A (x + y) = A (x) + A (y) - aditivitatea
(7.1.6)
b) A (ax) = a · A (x) - omogeneitatea
pentru orice x, y ∈ Rm şi orice a ∈ R
7.1. DERIVATE PARŢIALE ŞI DIFERENŢIALE 315
Condiţiile (7.1.6) sunt echivalente cu

(7.1.7) A (ax + by) = aA (x) + bA (y) ,
m
pentru orice x, y ∈ R şi orice a, b ∈ R
Rezultă imediat că dacă A este liniară atunci
(7.1.8) A (α1 x1 + α2 x2 + · · · + αk xk ) = α1 A (x1 ) + α2 A (x2 ) + · · · + αk A (xk )
pentru orice k ∈ N, orice xi ∈ Rm şi αi ∈ R , i = 1, ..., k.
Deoarece x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm se scrie
Xm
x= xi e i
i=1
din (7.1.8) rezultă

m
X
A (x) = xi A (ei ) .
i=1
Notând ai = A (ei ) , i = 1, ..., m, obţinem
Propoziţia 7.1.2. Dacă A : Rm → R este liniară atunci există un vector unic
a = (a1 , ..., am ) ∈ Rm astfel ca
m
X
(7.1.9) A (x) = ai x i
i=1
m
pentru orice x = (x1 , ..., xm ) ∈ R .
Reciproc, orice aplicaţie de forma (7.1.9) este liniară. Rezultă că orice aplicaţie
liniară este continuă pe R m .
7.1.3. Diferenţiala unei funcţii. Fie deci Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → R şi
x0 ∈ Ω. Spunem că funcţia f este diferenţiabilă ı̂n x0 dacă există o aplicaţie liniară
A : Rm → R astfel ca
f (x0 + h) − f (x0 ) − A (h)
(7.1.10) lim =0
h→0 khk
1
unde cu khk = (h21 + · · · + h2m ) 2 notăm norma Euclid a vectorului h.
Notând
ω x0 , h := f x0 + h − f x0 − A (h) .

(7.1.11)
rezultă că f este diferenţiabilă ı̂n x0 ∈ Ω dacă şi numai dacă
a) f x0 + h − f x0 = A (h) + ω x0 ; h ,

(7.1.12) cu
0
ω (x ; h)
b) lim = 0.
h→0 khk
Aplicaţia A o vom numi diferenţiala funcţiei f ı̂n x0 şi o notăm A = f 0 (x0 ) sau
A = df (x0 ) . Deci A (h) = f 0 (x0 ) (h) = df (x0 ) (h) , h ∈ Rm .
Observaţie. Egalitatea (7.1.12) are sens pentru h suficient de mic (ı̂n normă)
astfel ca x0 + h ∈ Ω. Deoarece Ω este deschisă şi x0 ∈ Ω există r > 0 astfel ca
B (x0 , r) ⊂ Ω, deci (7.1.12) are sens pentru khk < r.
Precizare. În cele ce urmează când vom scrie relaţii de tipul (7.1.12) vom
ı̂nţelege că ele au loc numai ı̂ntr-o vecinătate a punctului x0 fără a preciza de fiecare
dată acest lucru. Evident, că pentru existenţa limitelor (7.1.10) şi (7.1.12).b) acest
lucru este suficient.
7.1.4. Condiţii echivalente de diferenţiabilitate. Pentru aplicaţii este co-
mod să avem şi alte formulări ale diferenţiabilităţii unei funcţii, echivalente cu
(7.1.12).
Propoziţia 7.1.3. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → R, x0 ∈ Ω şi A : Rm → R
liniară. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1. f este diferenţiabilă ı̂n x0 şi f 0 (x0 ) = A.
2. Există α (x0 ; h) definită pentru khk < r (unde r > 0 este fixat) astfel ı̂ncât
a) f (x0 + h) − f (x0 ) = A (h) + α (x0 ; h) khk
(7.1.13) b) lim α (x0 ; h) = 0
h→0
3. Există funcţiile αi (x0 ; h) definite pentru khk < r, (unde r > 0 este fixat)
astfel ca
m
a) f (x0 + h) − f (x0 ) = A (h) + αi (x0 ; h) hi , h = (h1 , ..., hm )
P
(7.1.14) i=1
b) lim αi (x0 ; h) = 0, i = 1, ..., m.
h→0
Demonstraţie. 1 ⇒ 2. Este suficient să luăm

ω (x0 ; h)
α x0 ; h :=

khk
pentru h 6= 0 şi α (x0 ; 0) = 0, unde ω (x0 ; h) verifică (7.1.12).
2 ⇒ 3. Luăm
hi
α i x0 ; h = α x0 ; h , pentru h 6= 0, αi x0 ; 0 = 0, i = 1, ..., m.

khk
Din (7.1.13).b) rezultă lim αi (x0 ; h) = 0, i = 1, . . . , m.
h→0
Deoarece
m m
X
0 α (x0 ; h) X 2
hi = α x0 ; h khk ,

αi x ; h hi =
i=1
khk i=1
rezultă că (7.1.14).a) este echivalentă cu (7.1.13).a).
3 ⇒ 1. Notând
m
0
X
αi x0 ; h hi ,

ω x ;h =
i=1
(7.1.14).a) va fi echivalent cu (7.1.12).a).
Deoarece (conform inegalităţii lui Schwarz, Cap. 2, Consecinţa 2.4.9)
m m
! 12 m
! 21
X
2
X X
αi x0 ; h hi ≤ α i x0 , h h2i

i=1 i=1 i=1
ţinând cont de (7.1.14).b), rezultă

m
! 12
0
|ω (x ; h)| X 2
α i x0 ; h

≤ → 0, pentru h → 0
khk i=1
deci are loc şi (7.1.12).b) . 2

7.1.5. Continuitatea unei funcţii diferenţiabile.
Propoziţia 7.1.4. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n x0 atunci f este continuă ı̂n
0
x.
Demonstraţie. Scriem (ţinând cont de (1.13))
f x0 + h = f x0 + A (h) + α x0 ; h khk .

Deoarece lim A (h) = 0 şi lim α (x0 ; h) khk = 0, rezultă

h→0 h→0
lim f x0 + h = f x0 ,

h→0
ceea ce este echivalent cu continuitatea funcţiei f ı̂n x0 . 2

7.1.6. Legătura cu derivatele parţiale. Unicitatea diferenţialei.
Propoziţia 7.1.5. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n x0 atunci f admite derivate
parţiale ı̂n x0 şi
m
0 0
X ∂f
x0 hi , h = (h1 , ..., hm ) ∈ Rm .

(7.1.15) f x (h) =
i=1
∂xi
Demonstraţie. Vom folosi condiţiile (7.1.14) de diferenţiabilitate. Fie deci

(a1 , ..., am ) ∈ Rm astfel ca
m
X
(7.1.16) A (h) = ai hi , pentru h = (h1 , ..., hm ) ∈ Rm ,
i=1
0
unde A = f (x0 ) este diferenţiala funcţiei f ı̂n x0 . Ţinând cont de (7.1.14) avem
m m
X X
f x0 + h − f x0 = αi x0 ; h hi .

(7.1.17) ai hi +
i=1 i=1
Fie j, 1 ≤ j ≤ m, fixat. Pentru h = tej relaţia (7.1.17) devine

f x0 + tej − f x0 = aj t + αj x0 ; tej t ,

sau echivalent
f (x0 + tej) − f (x0 )
= aj + αj x0 ; tej .

(7.1.18)
t
Deoarece khk = |t| kej k = |t| → 0 pentru t → 0, din (7.1.18) obţinem, ţinând
cont de (7.1.14).b)
∂f 0
f (x0 + tej) − f (x0 )
x = lim = aj , j = 1, 2, ..., m.
∂xj t→0 t
Înlocuind ı̂n (7.1.16) se obţine formula (7.1.15). 2

Consecinţa 7.1.6. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n x0 atunci diferenţiala este
unică.
Demonstraţie. Într-adevăr, dacă A este o diferenţială a funcţiei f ı̂n x0 atunci
din (7.1.15)
m
X ∂f
x0 hi , h = (h1 , ..., hm ) ∈ Rm ,

A (h) =
i=1
∂xj
ceea ce demonstrează unicitatea diferenţialei. 2
7.1.7. Interpretare geometrică. În cazul unei funcţii diferenţiabile de 2 vari-
abile
z = f (x, y)
pentru z0 = f (x0 , y0 ) , planul
(T ) z − z0 = fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 ) ,
poate fi interpretat ca plan tangent ı̂n punctul A (x0 , y0 , z0 ) la suprafaţa Gf reprezentând
graficul funcţiei f ı̂n R3 . Această interpretare este justificată de relaţia
f (x, y) − f (x0 , y0 ) − fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) − fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 )
lim 1/2 =0
(x,y)→(x0 ,y0 )
(x − x0 )2 + (y − y0 )2
şi de faptul că punctul A (x0 , y0 , z0 ) aparţine planului (T ) .
7.1.8. Cazul funcţiilor de o variabilă. Fie I ⊂ R un interval deschis, f :
I → R şi x0 ∈ I.
Propoziţia 7.1.7. Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă este
derivabilă ı̂n x0 .
Dacă f este derivabilă ı̂n x0 atunci
(7.1.19) df (x0 ) (h) = f 0 (x0 ) h, h ∈ R.
Demonstraţie. O aplicaţie liniară A : R → R este de forma
(7.1.20) A (h) = a · h, h∈R
unde a este un număr real fixat.
Funcţia f este derivabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă există a ∈ R astfel ca
f (x0 + h) − f (x0 ) f (x0 + h) − f (x0 ) − ah
lim = a ⇐⇒ lim = 0.
h→0 h h→0 h
Ţinând cont de (7.1.12) rezultă că f este derivabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă este
diferenţiabilă ı̂n x0 şi derivata şi diferenţiala sunt legate prin relaţia (7.1.19). 2.
Observaţie. Deci proprietăţile care trebuie izolate ı̂n vederea extinderii calcu-
lului diferenţial la mai multe variabile sunt:
1. Liniaritatea expresiei f 0 (x0 ) h ca funcţie de h.
2. Egalitatea
f (x0 + h) − f (x0 ) − f 0 (x0 ) h
lim = 0.
h→0 h
În cazul unei variabile, echivalenţa dintre diferenţiabilitate şi derivabilitate es-
tompează rolul diferenţialei ı̂n studiul funcţiilor.
7.1.9. Diferenţiabilitatea funcţiilor convexe. După cum am văzut dife-

renţiabilitatea implică existenţa derivatelor parţiale, dar existenţa acestora nu garan-
tează nici măcar continuitatea funcţiei, deci nici diferenţiabilitatea. Există un caz re-
marcabil, şi anume cel al funcţiilor convexe, ı̂n care această reciprocă este adevărată.
Propoziţia 7.1.8. Fie Ω ⊂ o submulţime convexă, nevidă şi deschisă a lui

R , f : Ω → R o funcţie convexă şi x0 ∈ Ω. Dacă există derivatele parţiale
m
fx0 k (x0 ), 1 ≤ k ≤ m, atunci f este diferenţiabilă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Vom lucra cu norma `1 pe Rm ,
m
X
kxk1 = |xk | pentru x = (x1 , . . . , xm ) ∈ Rm .
k=1
Deoarece toate normele pe Rm sunt echivalente, aceasta nu va restrı̂nge genera-

litatea. Derivatele parţiale sunt definite de
f (x0 + tek ) − f (x0 )

fx0 k (x0 ) = lim , 1 ≤ k ≤ m,
t→0 t
unde ek = (0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0), 1 ≤ k ≤ m, este baza canonică a lui Rm . Trebuie

k
să arătăm că pentru orice ε > 0 există δ > 0 a.ı̂.
m
X
(7.1.21) 0
|f (x + h) − f (x ) − 0
fx0 k (x0 )hk | ≤ εkhk1 ,
k=1
pentru orice h = (h1 , . . . , hm ) cu khk1 ≤ δ.

Pentru ε > 0 fie δ > 0 a.ı̂.
f (x0 + tek ) − f (x0 )

0 0

(7.1.22) − f xk (x ) ≤ ε,
t
pentru orice t, 0 < |t| ≤ δ şi k = 1, . . . , m.

Punând εk = sign hk rezultă khk1 = m
P
k=1 εk hk şi, din convexitatea funcţiei f,
m m
0
X |hk | 0 X |hk |
f (x + h) = f (x + εk khk1 ek ) ≤ f (x0 + εk khk1 ek ).
k=1
khk1 k=1
khk1
Ţinând cont de (7.1.22), rezultă că pentru orice h, 0 < khk1 ≤ δ,

m
X
0 0
f (x + h) − f (x ) − fx0 k (x0 )hk ≤
k=1
m m
|hk |
X X
≤ f (x0 + εk khk1 ek ) − f (x0 ) − fx0 k (x0 )hk
k=1
khk1 k=1
0 0

X
0 f (x + εk khk1 ek ) − f (x ) 0 0
= |hk | − fxk (x ) εk
k
εk khk1
X
0
f (x0 + εk khk1 ek ) − f (x0 )
− fx0 k (x0 ) ≤ εkhk1 ,

≤ |hk | ·
k
εk khk1
unde simbolul k 0 ı̂nseamnă că termenii cu hk = 0 = εk sunt omişi. Prin urmare,

P
m
X
(7.1.23) 0
f (x + h) − f (x ) − 0
fx0 k (x0 )hk ≤ εkhk1 ,
k=1
pentru orice h = (h1 , . . . , hm ) cu khk1 ≤ δ.

(x0 +h)+(x0 −h)
Apelând din nou la convexitatea lui f, egalitatea x0 = 2
implică
f (x0 + h) + f (x0 − h)
f (x0 ) ≤ ,
2
sau, echivalent,
f (x0 ) − f (x0 + h) ≤ f (x0 − h) − f (x0 ) .
Deoarece inegalitatea (7.1.23) este adevărată cu h ı̂nlocuit cu −h, rezultă că
(7.1.24)
m
X m
X
f (x0 ) − f (x0 + h) + fx0 k (x0 )hk ≤ f (x0 − h) − f (x0 ) + fx0 k (x0 )hk ≤ εkhk1 .
k=1 k=1
Observăm acum că inegalitatea (7.1.21) rezultă din (7.1.23) şi (7.1.24). 2
7.1.10. Derivatele parţiale ale funcţiilor compuse. Regulile de calcul ale

derivatelor parţiale ale funcţiilor compuse sunt ceva mai complicate decât cele ale
funcţiilor de o variabilă (care nu sunt nici ele prea simple).
Considerăm următoarea situaţie:
Considerăm mulţimile deschise Ω1 ⊂ Rk şi Ω2 ⊂ Rm şi funcţiile
f : Ω1 → R, notată f (u) = f (u1 , ..., uk ) pentru u = (u1 , ..., uk ) ∈ Ω1 ;

g = (g1 , ..., gk ) : Ω2 → Ω1 notată g (x) = (g1 (x) , ..., gk (x)) , pentru
x = (x1 , ..., xm ) ∈ Ω2 .
În aceste ipoteze este adevărat următorul rezultat.

Teorema 7.1.9. Fie x0 ∈ Ω2 şi u0 = g (x0 ) ∈ Ω1 . Presupunem că
(i) funcţia f este diferenţiabilă ı̂n u0 ;
∂gi 0
(ii) funcţiile gi admit derivate parţiale (x ) pentru i = 1, 2, ..., k unde j este
∂xj
fixat, 1 ≤ j ≤ m.
Atunci funcţia compusă
ϕ (x) = (f ◦ g) (x) = f (g (x))
∂ϕ 0
admite derivata parţială (x ) care se calculează după formula
∂xj
k
∂ϕ 0 X ∂f ∂gi 0
(7.1.25) x = g x0 · x .
∂xj i=1
∂ui ∂xj
Demonstraţie. Având ı̂n vedere formulele (7.1.14), din diferenţiabilitatea

funcţiei f ı̂n u0 rezultă
k k
X ∂f X
f u0 + h − f u0 = u0 hi + αi u0 ; h hi

(7.1.26)
i=1
∂ui i=1
pentru h = (h1 , ..., hk ) ı̂ntr-o vecinătate suficient de mică a lui 0 ∈ Rk , unde

lim αi u0 ; h = 0, i = 1, 2, ..., k.

(7.1.27)
h→0
Rezultă
ϕ (x0 + tej) − ϕ (x0 ) 1
= [f (g (x0 + tej)) − f (g (x0 ))] =
t t
Pk ∂f 0 gi (x0 + tej) − gi (x0 )
(7.1.28) = i=1 (u ) +
∂ui t
gi (x0 + tej) − g (x0 )
+ ki=1 αi (u0 ; g (x0 + tej) − g (x0 ))
P
·
t
Prin ipoteză există
gi (x0 + tej) − gi (x0 ) ∂gi 0
(7.1.29) lim = x pentru i = 1, ..., k.
t→0 t ∂xj
Prin urmare lim [g(x0 + tej ) − g(x0 )] = 0, de unde, ţinând cont de (7.1.27),
(7.1.30) lim αi (u0 ; g(x0 + tej ) − g(x0 )) = 0, i = 1, . . . k.
t→0
Trecând la limită pentru t → 0 ı̂n (7.1.28) şi ţinând cont de (7.1.29) şi (7.1.30),
obţinem formula (7.1.25). 2
Observaţii. 1. Practic se lucrează cu o formă mai simplificată (deşi nu tocmai
riguroasă) a formulei (7.1.25), şi anume:
Se presupune că este dată o funcţie f (u1 , ..., uk ) diferenţiabilă ı̂n u0 şi ı̂n locul
variabilelor ui punem funcţiile
ui = gi (x) , x = (x1 , ..., xm ) , i = 1, ..., k
care admit derivată parţială ı̂n raport cu xj ı̂n x0 . Dacă u0 = g (x0 ) şi
ϕ (x) = f (u1 (x) , ..., uk (x)) ,
atunci
k
∂ϕ 0 X ∂f ∂ui 0
(7.1.31) x = u0 x
∂xj i=1
∂ui ∂xj
sau şi mai scurt
k
∂ϕ X ∂f ∂ui
(7.1.32) = ·
∂xj i=1
∂ui ∂xj
Trebuie precizat că ı̂n formulele (7.1.31) şi (7.1.32), ui au semnificaţie dublă (şi
prin urmare duplicitară), şi anume
∂f
- ı̂n notaţia ∂u i
semnifică variabila i a funcţiei f
∂ui
- ı̂n notaţia ∂xj semnifică funcţia gi (x) care se pune ı̂n locul variabilei ui .
Vom accepta şi noi notaţiile (7.1.31), (7.1.32) cu această precizare asupra semnificaţiei
duplicitare a literei ui . Folosirea formei (7.1.25) este mult mai greoaie ı̂n demon-
strarea anumitor formule din calculul cu derivate parţiale.
2. Regula de calcul a diferenţialei compusei a două funcţii va fi demonstrată
ı̂n capitolul următor, după ce vom preciza ce ı̂nseamnă diferenţiala unei funcţii
vectoriale g = (g1 , ..., gk ) : Rm → Rk .
Caz particular
Funcţia f este o funcţie de o singură variabilă t ∈ I, I ⊂ R interval şi g : Ω → I,
Ω ⊂ Rm deschisă, g fiind notată cu g (x) , x = (x1 , ..., xm ) ∈ Ω.
În acest caz avem:
Consecinţa 7.1.10. Dacă f este derivabilă ı̂n t0 = g (x0 ) şi g admite derivată
∂g 0
parţială (x ) atunci ϕ (x) = f (g (x)) admite derivată parţială ı̂n x0 dată de
∂xi
∂ϕ 0 ∂g
x = f 0 g x0 · x0

(7.1.33)
∂xj ∂xj
Observăm că formula (7.1.33) nu este altceva decât regula de calcul a derivatei
funcţiei compuse
ϕj (xj ) = f g x01 , ..., x0j−1 , xj , x0j+1 , ..., x0m

considerată ca funcţie de xj .
7.1.11. Derivata după un vector şi derivata după o direcţie. Fie f :
Ω → R , Ω ⊂ Rm deschisă, şi x0 ∈ Ω. Pentru h ∈ Rm , h 6= 0, h = (h1 , ..., hm )
şi x0 ∈ Ω, considerăm funcţia compusă ϕ (t) = f (x0 + th) , definită pe un interval
[−δ, δ] astfel ca x0 + th ∈ Ω, ∀t ∈ [−δ, δ] (posibil deoarece Ω este deschisă).
În cazul când există limita finită
0 f (x0 + th) − f (x0 )
0
= ϕ0 (0)

(7.1.34) fh x = lim
t→0 t
o numim derivata funcţiei f după vectorul h. Dacă khk = 1, spunem că h este
direcţie iar limita (7.1.34) o numim derivata funcţiei f după direcţia h.
Pentru calculul derivatei după un vector se poate folosi următorul rezultat.
Propoziţia 7.1.11. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n x0 atunci oricare ar fi h ∈

R \ {0} există fh0 (x0 ) şi este dată de formula
m
m
X ∂f
fh0 x0 = x0 hi

(7.1.35)
i=1
∂xi
Demonstraţie. Suntem ı̂n situaţia Teoremei 7.1.9 unde gi (t) = x0i + thi ,
t ∈ [−δ, δ] . Deoarece
gi0 (t) = hi , ∀t ∈ [−δ, δ]
formula (7.1.35) este o consecinţă a formulei (7.1.25). 2
Observaţii. 1. Pentru h = ei = (0, ..., 0, 1, ..., 0) obţinem
∂f
fe0i x0 = x0

∂xi
derivata parţială a funcţiei f ı̂n raport cu variabila xi . Se vede că Propoziţia 7.1.11
dă numai o condiţie suficientă pentru existenţa derivatei după un vector.
2. În cazul plan o direcţie, adică un vector e de normă Euclid 1 este de forma
e = (cos ϕ1 , cos ϕ2 ) unde ϕ1 , ϕ2 sunt unghiurile făcute de vectorul e cu axele Ox şi
Oy. Numerele cosϕ1 şi cosϕ2 se numesc cosinuşii directori ai direcţiei e. Derivata
după direcţia e va fi
∂f ∂f
fe0 (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) cos ϕ1 + (x0 , y0 ) cos ϕ2 .
∂x ∂y
Analog, ı̂n R3 un vector de lungime 1 este de forma e = (cos ϕ1 , cos ϕ2 , cos ϕ3 )
deci
∂f ∂f ∂f
fe0 = cos ϕ1 + cos ϕ2 + cos ϕ3 .
∂x ∂y ∂z
Din nou ϕ1 , ϕ2 , ϕ3 sunt unghiurile făcute de e cu versorii e1 , e2 , e3 ai axelor de
coordonate.
7.1.12. Teoreme de medie. Ca şi ı̂n calculul diferenţial al functiilor de o

variabilă, teoremele de medie joacă un rol esenţial şi ı̂n cel al funcţiilor de mai multe
variabile. Vom prezenta două astfel de teoreme şi câteva consecinţe ale lor.
Teorema 7.1.12. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → R şi a = (a1 , ..., am ) , b =
(b1 , ..., bm ) două puncte ı̂n Ω astfel ca ai 6= bi , i = 1, ..., m şi ca paralelipipedul
[a, b] = {(x1 , . . . , xm ) ∈ Rm : xi = ai + ti (bi − ai ), 0 ≤ ti ≤ 1, i = 1, 2 . . . , m}
Q
să fie conţinut ı̂n Ω. Q

Dacă funcţia f este continuă pe [a,Qb] şi admite derivate parţiale (ı̂n raport
cu toate variabilele) ı̂n fiecare punct din [a, b] atunci există punctele ξi cuprinse
strict ı̂ntre ai şi bi astfel ca
m
X
(7.1.36) f (b) − f (a) = fx0 i (a1 , a2 , ..., ai−1 , ξi , bi+1 , ..., bm ) (bi − ai ) .
i=1
Demonstraţie. Aplicând teorema clasică a lui Lagrange (Cap. 5, T. 5.3.5)

rezultă că există ξi ı̂ntre ai şi bi astfel ca să aibă loc egalitatea:
f (a1 , ..., ai−1 , bi , bi+1 , ..., bm ) − f (a1 , ..., ai−1 , ai , bi+1 , ..., bm ) =
= fx0 i (a1 , ..., ai−1 , ξi , bi+1 , ..., bm ) (bi − ai )
pentru i = 1, ..., m.
Rezultă
Xm
f (b) − f (a) = (f (a1 , ..., ai−1 , bi , bi+1 , ..., bm ) − f (a1 , ..., ai−1 , ai , bi+1 , ..., bm )) =
i=1
Xm
= fx0 i (a1 , ..., ai−1 , ξi , bi+1 , ..., bm ) (bi − ai ) ,
i=1
adică (7.1.36). 2
Observaţii. 1. Teorema rămâne valabilă şi dacă f presupunem doar că există
un drum Γ conţinut
Q ı̂n Ω, care uneşte punctele a, b, format din muchii ale par-
alelipipedului [a, b] , restricţia funcţiei f la Γ este continuă şi f admite derivate
parţiale ı̂n fiecare punct din Γ, condiţii suficiente pentru aplicabilitatea teoremei lui
Lagrange.
Exemplificăm cele spuse ı̂n R3 . Fie a = (a1 , a2 , a3 ), b = (b1 , b2 , b3 ) două puncte
din Ω şi Γ drumul (a1 , a2 , a3 ) → (a1 , b2 , a3 ) → (b1 , b2 , a3 ) → (b1 , b2 , b3 ). Aplicând
Teorema lui Lagrange obţinem formula:
f (b) − f (a) = f (a1 , b2 , a3 ) − f (a1 , a2 , a3 )
+ f (b1 , b2 , a3 ) − f (a1 , b2 , a3 )
+ f (b1 , b2 , b3 ) − f (b1 , b2 , a3 ) =
= fx0 2 (a1 , ξ2 , a3 )(b2 − a2 ) + fx0 1 (ξ1 , b2 , a3 )(b1 − a1 ) + fx0 3 (b1 , b2 , ξ3 )(b3 − a3 ).
Mergând pe alte muchii obţinem alte variante ale acestei formule.
2. Se poate da o formulă de tipul (7.1.36) numai ı̂n ipoteza a 6= b, deci fără
a presupune ai 6= bi , pentru toţi i ∈ {1, ..., m} . În acest caz termenii pentru care
ai = bi lipsesc din membrul drept al formulei (7.1.36). Deci formula (7.1.36) rămâne
valabilă ı̂n forma scrisă, luând ξi = ai pentru acei i pentru care ai = bi . Deci punctele
ξi vor fi cuprinse strict ı̂ntre ai şi bi pentru ai 6= bi şi ξi = ai , dacă ai = bi . Punctele
ξi se scriu
ξi = ai + θi (bi − ai ) cu 0 < θi < 1, i = 1, ..., m.
Următoarea teoremă este analoagă teoremei lui Lagrange din calculul diferenţial
al funcţiilor de o variabilă.
Teorema 7.1.13. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → Rm , a, b ∈ Ω, a 6= b. Dacă
segmentul [a, b] este conţinut ı̂n Ω şi
a) f este continuă pe [a, b] ,
(7.1.37)
b) f este diferenţiabilă pe ]a, b[ ,
atunci există un c ∈ ]a, b[ astfel ca
(7.1.38) f (b) − f (a) = f 0 (c) (b − a) .
Demonstraţie. Considerăm funcţia ϕ : [0, 1] → R definită prin

ϕ (t) = f (a + t (b − a)) , t ∈ [0, 1] .
Deoarece
[a, b] = {a + t (b − a) : t ∈ [0, 1]}
rezultă că ϕ este continuă pe [0, 1] şi, conform Propoziţiei 7.1.11, derivabilă pe ]0, 1[
şi
m
X
0
ϕ (t) = fx0 i (a + t (b − a)) (bi − ai ) .
i=1
Aplicând din nou Teorema lui Lagrange (T. 5.3.5) rezultă că există un θ ∈ ]0, 1[
astfel ca
m
X
0
f (b) − f (a) = ϕ (1) − ϕ (0) = ϕ (θ) = fx0 i (a + θ (b − a)) (bi − ai ) = f 0 (c) (b − a)
i=1
unde c = a + θ (b − a) ∈ ]a, b[ . 2
0
Observaţie. În formula (7.1.38), f (c) este diferenţiala funcţiei f ı̂n c iar
f 0 (c) (b − a) ı̂nseamnă valoarea ei ı̂n b − a ∈ Rm adică
m
X
0
f (c) (b − a) = fx0 i (c) (bi − ai ) .
i=1
Aici (c) (bi − ai ) este produsul a două numere fx0 i (c) şi bi − ai .
fx0 i
Notaţiile sunt aceleaşi, dar au semnificaţii diferite.
7.1.13. Aplicaţii la continuitatea şi diferenţiabilitatea funcţiilor.
Teorema 7.1.14. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → Rm şi x0 ∈ Ω.
Dacă f admite derivate parţiale mărginite ı̂ntr-un cub B = B ∞ (x0 , r) ⊂ Ω
atunci f verifică condiţia lui Lipschitz ı̂n B, deci este uniform continuă pe B. În
particular f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Fie M ≥ 0 astfel ca
0
fx (x) ≤ M ∀x ∈ B, i = 1, ..., m.
i
Aplicând Teorema 7.1.12 pentru x = (x1 , ..., xm ) , y = (y1 , ..., ym ) ∈ B, există ξi

ı̂ntre xi şi yi astfel ca, notând
ui = (x1 , ..., xi−1 , ξi , yi+1 , ..., ym ) , i = 1, ..., m
să avem

Xm X m
0
0
|f (x) − f (y)| = fxi (ui ) (xi − yi ) ≤ fx (ui ) |xi − yi |

i

i=1 i=1
m
X √ 1/2 √
≤ M |xi − yi | ≤ M m (xi − yi )2 = M m kx − yk .
i=1
2
Teorema 7.1.15. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → R , x0 ∈ Ω. Dacă f admite

derivate parţiale ı̂ntr-o vecinătate B = B ∞ (x0 ; r) ⊂ Ω a punctului x0 , continue ı̂n
x0 , atunci f este diferenţiabilă ı̂n x0 .
Demonstraţie. Fie x = (x1 , ..., xm ) ∈ B şi x0 = (x01 , ..., x0m ) . Aplicând din nou
Teorema 7.1.12, există numerele reale ξi cuprinse ı̂ntre x0i şi xi astfel ca, notând
ui = x01 , ..., x0i−1 , ξi , xi+1 , ..., xm , i = 1, ..., m

(7.1.39)
să avem
m
X m
X
0
fx0 i x0i fx0 i x0 xi − x0i +

(7.1.40) f (x) − f x = (ui ) xi − =
i=1 i=1
m
X
fx0 i (ui ) − fx0 i x0 xi − x0i .

+
i=1
Fie
αi x0 ; x − x0 = fx0 i (ui ) − fx0 i x0 ,

(7.1.41) i = 1, ..., m.
Deoarece ξi este ı̂ntre x0i şi xi rezultă |ξi − x0i | ≤ |x0 − x0i | , i = 1, ..., m, şi prin
urmare
ui − x0 2 = ξi − x01 2 + xi+1 − x01 2 + · · · + xm − x0m 2 ≤

m
X 2 2
≤ xj − x0j = x − x0
j=1
adică

(7.1.42) ui − x0 ≤ x − x0 .
Observând că de fapt ui este funcţie de x, ui = ui (x) din (7.1.42) rezultă

lim0 ui (x) − x0 = 0
x→x
de unde, având ı̂n vedere continuitatea derivatelor parţiale fx0 i ı̂n x0 şi (7.1.41),
obţinem
lim0 αi x0 ; x − x0 = 0, i = 1, ..., m.

x→x
De aici, din (7.1.40) şi din Afirmaţia 3 a Propoziţiei 7.1.3, rezultă că f este
diferenţiabilă ı̂n x0 . 2
Observaţie. Concluzia Teoremei 7.1.15 este valabilă presupunând că f admite

derivate parţiale ı̂n raport cu m − 1 variabile ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 , continue ı̂n
x0 , şi este derivabilă parţial ı̂n raport cu a m-a variabilă ı̂n x0 .
Intr-adevăr, presupunând că f admite derivate parţiale ı̂n raport cu variabilele
x1 , . . . , xm−1 continue ı̂n x0 şi este derivabilă parţial ı̂n raport cu xm ı̂n x0 , atunci,
raţionând ca ı̂n demonstraţia Teoremei 7.1.15, formula (7.1.40) devine

m−1
X
0
fx0 i (ui ) xi − x0i + f (x01 , . . . , x0m−1 , xm ) − f (x01 , . . . , x0m−1 , x0m )

f (x) − f x =
i=1
m
X m−1
X
fx0 i x0 xi − x0i + fx0 i (ui ) − fx0 i x0 xi − x0i +

=
i=1 i=1
f (x01 , . . . , x0m−1 , xm ) − f (x01 , . . . , x0m−1 , x0m )

0
+ 0
− fxm (x ) (xm − x0m ) .
0
xm − xm
Funcţiile αi , i = 1, . . . , m − 1, ramân ca ı̂n demonstraţia Teoremei 7.1.15 (vezi
(7.1.41)), iar αm este definită de
f (x01 , . . . , x0m−1 , xm ) − f (x01 , . . . , x0m−1 , x0m )
αm (x0 ; x − x0 ) = 0
− fx0 m (x0 ) −−−→ 0.
xm − xm x→x0
7.1.14. Invarianţa formei diferenţialei. Considerăm operatorii de proiecţie

Pi : Rm → R definiţi prin
Pi (x) = xi , ∀x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm , i = 1, ..., m.
Fiind liniari vor fi diferenţiabili şi dPi (x) = Pi , ∀x ∈ Rm , adică
dPi (x) (h) = Pi (h) = hi , ∀h = (h1 , ..., hm ) ∈ R m , i = 1, ..., m.
Vom nota aceste diferenţiale cu dxi , deci dxi este aplicaţia liniară de la Rm la
R definită prin
dxi (h) = hi , ∀h = (h1 , ..., hm ) ∈ Rm , i = 1, ..., m.
Dacă Ω ⊂ Rm este deschisă şi f : Ω → R este o funcţie diferenţiabilă atunci are
loc formula
m m
X ∂f X ∂f
(7.1.43) df (x) (h) = (x) hi = (x) dxi (h)
i=1
∂x i i=1
∂x i
pentru orice h ∈ Rm sau, echivalent

m
X ∂f
(7.1.44) df (x) = (x) dxi .
i=1
∂xi
Formula (7.1.44) arată că aplicaţiile liniare dxi : Rm → R formează o bază ı̂n
spaţiul vectorial L (Rm , R) al tuturor aplicaţiilor liniare de la Rm la R
Considerăm acum problema diferenţialei unei funcţii compuse.
Ne situăm ı̂n următorul context:
10 Ω2 ⊂ Rk o mulţime deschisă şi f : Ω2 → R o funcţie depinzând de variabila
y = (y1 , ..., yk ) ∈ Ω2 .
20 Ω1 ⊂ Rm o mulţime deschisă şi g = (g1 , ..., gk ) : Ω1 → Ω2 o funcţie vectorială
depinzând de variabila x = (x1 , ..., xm ) ∈ Ω1 .
30 x0 ∈ Ω1 şi y 0 = g (x0 ) ∈ Ω2 .
Teorema 7.1.16. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n y 0 şi funcţiile gi sunt diferenţiabile
ı̂n x0 pentru i = 1, ..., k atunci funcţia compusă F = f ◦g : Ω1 → R este diferenţiabilă
ı̂n x0 şi are loc formula
k
0
X ∂f 0
y dgi x0 .

(7.1.45) dF x =
i=1
∂yi
Demonstraţie. Din diferenţiabilitatea funcţiei f ı̂n y 0 rezultă

k k
0
0
X ∂f 0 X
(7.1.46) f y +u −f y = y ui + αi (u) ui
i=1
∂y i i=1
unde
(7.1.47) lim αi (u) = 0, i = 1, ..., k.
u→0
Analog, din diferenţiabilitatea funcţiilor gi ı̂n x0 obţinem

m m
0
0
X ∂gi 0 X
(7.1.48) gi x + h − gi x = x hj + αj (h) hj
j=1
∂xj j=1
unde
(7.1.49) lim αji (h) = 0, j = 1, ..., m.
h→0
Egalităţile (7.1.48) şi (7.1.49) sunt valabile pentru i = 1, ..., k.

Rezultă
F (x0 + h) − F (x0 ) = f (g (x0 + h) − g (x0 )) − f (g (x0 )) =
k
∂f
(y 0 ) (gi (x0 + h) − gi (x0 )) +
P
= ∂yi
i=1
k
αi (g (x0 + h) − g (x0 )) (gi (x0 + h) − gi (x0 )) =
P
+
i=1 !
k m m
∂f ∂gi
(y 0 ) (x0 ) hj + αji (h) hj +
P P P
= ∂yi ∂xj
i=1 j=1 j=1
!
m m m
∂gi
αi (g (x0 + h) − g (x0 )) (x0 ) hj + αji (h) hj
P P P
+ ∂xj
.
i=1 j=1 j=1
Deci
k m
!
X ∂f 0 X ∂gi 0
F x0 + h − F x0 =

y x hj +
i=1
∂yi j=1
∂xj
(7.1.50) ( k !)
m X ∂f
X ∂g i
y 0 αji (h) + x0 βi (h) + αij (h) βi (h)

+ hj
j=1 i=1
∂y i (→0)
∂x j (→0) (→0)
unde
βi (h) = αi g x0 + h − g x0 .

Deoarece funcţiile gi sunt diferenţiabile ı̂n y 0 ele sunt continue ı̂n x0 , deci
lim gi x0 + h − gi x0 + h = 0, i = 1, ..., k,

h→0

lim g x0 + h − g x0 = 0 .

h→0
Având ı̂n vedere (7.1.47) rezultă

(7.1.51) lim βi (h) = 0
h→0
Din (7.1.49) şi (7.1.51) rezultă că fiecare din coeficienţii lui hj din a doua sumă
din membrul drept al formulei (7.1.50) tinde la zero pentru h → 0 şi prin urmare
formula (7.1.50) ne dă
k m
! k
0
X ∂f 0 X ∂gi 0 X ∂f 0
y · dgi x0 (h)

(7.1.52) dF x (h) = y x hj =
i=1
∂yi j=1
∂xj i=1
∂yi
deoarece
m
0
X ∂gi 0
dgi x (h) = x hj .
j=1
∂x j
Deci are loc formula (7.1.45) . 2

Observaţie. Notând funcţiile gi (x) cu yi (x) , i = 1, ..., k, formula (7.1.45)
poate fi scrisă ı̂n forma mai sugestivă
k
X ∂f
(7.1.53) dF = dyi .
i=1
∂y i
∂f
Din nou ı̂n , yi are semnificaţia variabilei i a funcţiei f iar ı̂n dyi are semnificaţia
∂yi
funcţiei gi (x) care se pune ı̂n locul variabilei yi .
De asemenea din (7.1.52), ţinând cont că
m
0
X ∂F 0
dF x (h) = x hj ,
j=1
∂x j
obţinem din nou formula pentru calculul derivatelor parţiale ale funcţiei compuse
k
∂F 0 X ∂f 0 ∂gi 0
(7.1.54) x = y · x .
∂xj i=1
∂yi ∂xj
7.1.15. Independenţa unei funcţii de unele variabile. Se ştie că dacă o

funcţie f : I → R , definită pe un interval I ⊂ R , are derivata 0 pe acest interval
atunci ea este constantă pe acest interval. Acest rezultat are un analog şi ı̂n cazul
funcţiilor de mai multe variabile.
Vom considera spaţiul produs
Rm+k = Rm m
x × Ry
ale cărei elemente le vom nota cu (x, y) pentru x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm x şi y =
(y1 , ..., yk ) ∈ Rkj . Pentru cuburi (bile corespunzătoare metricilor Cebâşev) avem
B ∞ x0 , r = x01 − r, x01 + r × · · · × x0m − r, x0m + r ,

B ∞ y 0 , r = y10 − r, y10 + r × · · · × yk0 − r, yk0 + r ,

şi
x0 , y 0 , r = B ∞ x0 , r × B ∞ y 0 , r .

U = B∞
Propoziţia 7.1.17. Fie f : U → R astfel că
∂f
(7.1.55) (x, y) = 0, i = 1, ..., k
∂yi
pentru orice (x, y) ∈ U. Atunci funcţia f nu depinde de y, adică
f (x, y) = f x, y 0

(7.1.56)
pentru orice (x, y) ∈ U.
Demonstraţie. Aplicăm metoda din demonstraţia Teoremei 7.1.12.
Scriem
f (x, y1 , ..., yk ) − f (x, y10 , ..., yk0 ) =
k
0
f x, y10 , ..., yi−1 0
, yi , yi+1 , ..., yk − f x, y10 , ..., yi−1 , yi0 , yi+1 , ..., yk =
P
=
i=1
k
∂f

x, y10 , ..., yi−1
0
, ξi , yi+1 , ..., yk (yi − yi0 ) = 0,
P
= ∂yi
i=1
unde ξi este situat ı̂ntre yi0 şi yi . 2

Se mai poate demonstra şi următorul rezultat
Propoziţia 7.1.18. Fie Ω ⊂ Rm ×Rk o mulţime convexă deschisă şi f : Ω → R o
funcţie diferenţiabilă ı̂n Ω, verificând (1.51) .
Atunci funcţia f nu depinde de y ı̂n Ω adică
f (x, y) = f (x, y 0 )
pentru orice (x, y) , (x, y 0 ) ∈ Ω.
Demonstraţie. Putem aplica teorema de medie referitoare la funcţii diferenţiabile
(T. 7.1.13) punctelor (x, y) şi (x, y 0 ) din Ω. Rezultă că există θ ∈ ]0, 1[ astfel că,
notând
η = y + θ (y 0 − y)
să avem
k
0
X ∂f
f (x, y ) − f (x, y) = (x, η) (yi0 − yi ) = 0.
i=1
∂yi
2
7.2. TEOREMELE LUI SCHWARZ ŞI YOUNG 331
Observaţie. Pentru valabilitatea Propoziţiei 7.1.18 este suficient să presupunem

că pentru fiecare (x, y) ∈ Ω funcţia f (x, ·) este diferenţiabilă ca funcţie de y (pre-
supunând x fixat). Acest lucru ı̂nseamnă
k
X ∂f
f (x, y + h) − f (x, y) = (x, y) hi + ω (h)
i=1
∂yi
unde
ω (h)
lim = 0.
h→0 khk
7.2. Derivate parţiale de ordin superior. Teoremele lui Schwarz şi Young
7.2.1. Derivate parţiale de ordin superior. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω →
R şi x0 ∈ Ω. Să presupunem că derivatele parţiale fx0 i , i = 1, ..., m există ı̂ntr-
o vecinătate U ⊂ Ω a lui x0 . Se pune problema existenţei derivatelor parţiale ale
funcţiilor fx0 i pe care le vom numi derivate parţiale de ordinul doi.
Deci
0 f 0 (x0 + tej ) − fx0 i (x0 )
fx00i xj x0 = fx0 i xj x0 = lim xi

(7.2.1)
t→0 t
unde ej = (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0) este versorul axei j.
Pentru derivatele parţiale de ordinul doi folosim şi notaţia alternativă
∂ 2f

00 ∂ ∂f
(7.2.2) fxi xj = = .
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
Procedeul poate continua. Pentru derivatele de ordinul trei ı̂n cazul m = 2 avem
6 posibilităţi:
(3) (3) (3) (3) (3) (3)
fx1 x1 x2 fx1 x2 x1 fx2 x1 x1 fx1 x2 x2 fx2 x1 x2 fx2 x2 x1 .
În general
∂kf
fx(k)
i1 xi2 ...xi
= .
k ∂xik ...∂xi1
Derivatele mixte fx00i xj şi fx00j xi pot fi distincte după cum arată următorul exemplu.
Exemplu. Considerăm funcţia
x2 − y 2
f (x, y) = xy 2 pentru (x, y) 6= (0, 0) şi f (0, 0) = 0.
x + y2
Atunci
00 00
fxy (0, 0) = −1 şi fyx (0, 0) = 1.
Într-adevăr fx0 (0, 0) = fy0 (0, 0) = 0 şi
(x4 + 4x2 y 2 − y 4 ) y (x4 − 4x2 y 2 − y 4 ) x
fx0 (x, y) = şi fy0 (x, y) =
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )
pentru (x, y) 6= (0, 0) . Rezultă
00 fx0 (0, y) − fx0 (0, 0) −y 5
fxy (0, 0) = lim = lim 5 = −1
y→0 y y→0 y
şi
00
fy0 (x, 0) − fy0 (0, 0) x5
fyx (0, 0) = lim = lim 5 = 1.
x→0 x x→0 x
Dezvoltarea unui calcul diferenţial bazat pe derivate mixte distincte ar duce la
calcule şi formule foarte complicate. Din această cauză ne interesează condiţii ı̂n
care acestea sunt egale, două astfel de condiţii fiind oferite ı̂n următoarele două
teoreme.
7.2.2. Teoremele lui Schwarz şi Young. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → R ,
x0 ∈ Ω şi i, j ∈ {1, ..., m} , i 6= j.
Teorema 7.2.1 (Schwarz). Dacă fx00i ,xj şi fx00j xi există ı̂ntr-o vecinătate U ⊂ Ω a
lui x0 şi sunt continue ı̂n x0 atunci
fx00i xj x0 = fx00j xi x0

(7.2.3)
Teorema 7.2.2 (Young). Dacă fx0 i şi fx0 j există ı̂ntr-o vecinătate U ⊂ Ω a lui
x0 şi sunt diferenţiabile ı̂n x0 , atunci
fx00i xj x0 = fx00j xi x0

(7.2.4)
Demonstraţii. Vom face demonstraţiile ı̂n cazul m = 2, deci pentru o funcţie
f (x, y) şi un punct (x0 , y0 ) ∈ Ω ⊂ R2 , cazul general tratându-se analog. Fie δ > 0
astfel ca pentru orice h, 0 < |h| < δ să avem
(x0 + th, y0 + th) ∈ Ω ∀t ∈ [0, 1] .
Considerăm funcţiile ϕ, ψ : [0, 1] → R definite prin
ϕ (t) = f (x0 + th, y0 + h) − f (x0 + th, y0 )
şi
ψ (t) = f (x0 + h, y0 + th) − f (x0 , y0 + th) .
Rezultă
(7.2.5) ϕ (1) − ϕ (0) = ψ (1) − ψ (0) =
= f (x0 + h, y0 + h) − f (x0 + h, y0 ) − f (x0 , y0 + h) + f (x0 , y0 ) .
Funcţiile ϕ şi ψ sunt derivabile pe ]0, 1[ şi
ϕ0 (t) = fx0 (x0 + th, y0 + h) h − fx0 (x0 + th, y0 ) h
(7.2.6)
ψ 0 (t) = fy0 (x0 + h, y0 + th) h − fy0 (x0 , y0 + th) h.
Demonstraţia Teoremei 7.2.1. Aplicând de două ori Teorema lui Lagrange
pentru funcţii de o variabilă (Cap. 5, T. 5.3.5) rezultă existenţa a două numere
θ1 , θ2 ∈ ]0, 1[ astfel ca
ϕ (1) − ϕ (0) = ϕ0 (θ1 ) = (fx0 (x0 + θ1 h, y0 + h) h − fx0 (x0 + θ1 h, y0 )) h
00
= fxy (x0 + θ1 h, y0 + θ2 h) h2 .
Analog există η1 , η2 ∈ ]0, 1[ astfel ca
ψ (1) − ψ (0) = ψ 0 (η2 ) = fy0 (x0 + h, y0 + η2 h) − fy0 (x0 , y0 + η2 h) h

00
= fyx (x0 + η1 h, y0 + η2 h) h2 .
7.2. TEOREMELE LUI SCHWARZ ŞI YOUNG 333
Ţinând cont de (7.2.6) şi simplificând cu h2 obţinem

00 00
(7.2.7) fxy (x0 + θ1 h, y0 + θ2 h) = fyx (x0 + η1 h, y0 + η2 h) .
Deoarece
q √
k(x0 + θ1 h, y0 + θ2 h) − (x0 , y0 )k = θ12 + θ22 |h| < 2 |h| → 0, h → 0 ,
şi q √
k(x0 + η1 h, y0 + η2 h) − (x0 , y0 )k = η22 + η22 |h| < 2 |h| → 0, h → 0
00 00
având ı̂n vedere continuitatea derivatelor parţiale fxy şi fyx ı̂n (x0 , y0 ) , din (7.2.7)
obţinem pentru h → 0
00 00
fxy (x0 , y0 ) = fyx (x0 , y0 ) .
Demonstraţia Teoremei 7.2.2. Din diferenţiabilitatea funcţiilor fx0 şi fy0 ı̂n
(x0 , y0 ) rezultă existenţa funcţiilor αi , βi cu
(7.2.8) lim αi (u, v) = 0 şi lim βi (u, v) = 0, i = 1, 2
(u,v)→(0,0) (u,v)→(0,0)
astfel ca
fx0 (x0 + u, y0 + v) − fx0 (x0 , y0 ) =
(7.2.9) 00 00
= fxx (x0 , y0 ) u + fxy (x0 , y0 ) v + α1 (u, v) u + α2 (u, v) v
şi
fy0 (x0 + u, y0 + u) − fy0 (x0 , y0 ) =
(7.2.10) 00 00
= fyx (x0 , y0 ) u + fyy (x0 , y0 ) v + β1 (u, v) u + β2 (u, v) v.
Aplicând formula lui Lagrange funcţiei ϕ şi având ı̂n vedere (7.2.6) şi (7.2.9),
rezultă existenţa unui θ ∈ ]0, 1[ astfel ca
ϕ (1) − ϕ (0) = ϕ0 (θ) = [fx0 (x0 + θh, y0 + h) − fx0 (x0 + θh, y0 )] h =
= [fx0 (x0 + θh, y0 + h) − fx0 (x0 , y0 ) + fx0 (x0 , y0 ) − fx0 (x0 + θh, y0 )] h =
00 00
= fxx (x0 , y0 ) θh2 + fxy (x0 , y0 ) h2 + α1 (θh, h) θh2 + α2 (θh, h) h2 −
00 00
−fxx (x0 , y0 ) θh2 − fxy (x0 , y0 ) · 0 − α1 (θh, 0) θh2 − α2 (θh, 0) · 0 =
00
(x0 , y0 ) + α1 (θh, h) θ + α2 (θh, h) − α1 (θh, 0) θ h2 .

= fxy
Analog există η ∈ ]0, 1[ astfel ca
ψ (1) − ψ (0) = ψ 0 (η) = fy0 (x0 + h, y0 + ηh) − fy0 (x0 , y0 + ηh) h =

= fy0 (x0 + h, y0 + ηh) − fy0 (x0 , y0 ) + fy0 (x0 , y0 ) − fy0 (x0 , y0 + ηh) h

00 00
= fyx (x0 , y0 ) h2 + fyy (x0 , y0 ) ηh2 + β1 (h, ηh) h2 + β2 (h, ηh) ηh2 −
00 00
− fyx (x0 , y0 ) · 0 − fyy (x0 , y0 ) ηh2 − β1 (0, ηh) · 0 − β2 (0, ηh) · ηh2
00
(x0 , y0 ) + β1 (h, ηh) + β2 (h, ηh) η h2 .

= fyx
Ţinând cont că ϕ (1) − ϕ (0) = ψ (1) − ψ (0) , după simplificare cu h2 obţinem
00
fxy (x0 , y0 ) + α1 (θh, h) θ + α2 (θh, h) − α1 (θh, 0) θ =
00
= fyx (x0 , y0 ) + β1 (h, ηh) + β2 (h, ηh) η − β2 (0, ηh) η.
De aici şi din (7.2.8), obţinem pentru h → 0

00 00
fxy (x0 , y0 ) = fyx (x0 , y0 ) .
2
7.2.3. Operatori de derivare parţială. În ipoteza coincidenţei derivatelor
mixte introducem operatorii de derivare parţială definiţi prin
∂ |α| f (|α|)
(7.2.11) Dα f (x) = α1 α2 α
(x) = fxα1 xα2 ...xαm (x)
∂x1 ∂x2 · · · ∂xm m 1 2 m
pentru α = (α1 , ..., αm ) ∈ Zm

+ , unde |α| = α1 + ... + αm este ordinul de derivare.
Convenim ca
D0 f = f
pentru 0 = (0, ..., 0) ∈ Zm+.
Fie p ∈ N . Spunem că funcţia f este de clasă C p ı̂ntr-un domeniu Ω ⊂ Rm
dacă derivatele parţiale Dα f (x) există şi sunt continue pe Ω pentru orice α ∈ Zm
+,
|α| ≤ p.
7.3. Diferenţiale de ordin superior. Formula lui Taylor

7.3.1. Diferenţiale de ordin superior. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → R ,
x0 ∈ Ω.
Dacă derivatele parţiale fx0 i (x) există ı̂ntr-o vecinătate U ⊂ Ω a lui x0 şi sunt
diferenţiabile ı̂n x0 atunci numim diferenţiabila de ordinul doi a funcţiei f ı̂n x0
forma pătratică
m X m
2 0 00 0
X ∂ 2f
x0 hi hj ,

(7.3.1) d f x (h) = f x (h) =
i=1 j=1
∂xi ∂xj
pentru h = (h1 , ..., hm ) ∈ Rm .

Deoarece (cf. Teoremei lui Young, T. 7.2.2) fx00i xj (x0 ) = fx00j xi (x0 ) expresia (7.3.1)
m
00 0
X ∂ 2f 0 2 X ∂ 2f
0

(7.3.2) f x (h) = x hi + 2 x hi hj .
i=1
∂x2i i<j
∂xi ∂xj
Pentru m = 2 vom avea
d2 f (x0 y0 ) (h) = fx002 (x0 , y0 ) h21 + fy002 (x0 , y0 ) h22 + 2fxy
00
(x0 , y0 ) h1 h2 .
Formal expresia diferenţialei de ordinul doi poate fi scrisă ca un pătrat şi anume:
2
2 0 ∂ ∂ ∂
f x0 .

(7.3.3) d f x (h) = h1 + h2 + · · · + hm
∂x1 ∂x2 ∂xm
Pornind de aici definim diferenţiala de ordinul k. Presupunem că există derivatele
parţiale până la ordinul k − 1 ı̂ntr-o vecinătate U ⊂ Ω a lui x0 şi că derivatele de
ordinul k − 1,
Dα f (x) , α = (α1 , ..., αm ) ∈ Zm
+, |α| = α1 + · · · + αm = k − 1 ,
7.3. FORMULA LUI TAYLOR 335
sunt diferenţiabile ı̂n x0 . În aceste condiţii numim diferenţială de ordinul k a funcţiei
f ı̂n x0 expresia
k
k 0 (k) 0 ∂ ∂ ∂
f x0

d f x (h) = f x (h) = h1 + h2 + · · · + hm
∂x1 ∂x2 ∂xm
(7.3.4) X k!
Dα f x0 · hα1 1 hα2 2 ...hαmm ,

=
α1 !α2 !...αm !
|α|=k
pentru h = (h1 , ..., hm ) ∈ Rm şi α = (α1 , ..., αm ) ∈ Zm

+ , |α| = α1 + · · · + αm .
În cazul m = 2, folosind formula binomului lui Newton, obţinem
k
X ∂kf
(7.3.5) dk f (x0 , y0 ) (h) = Ckj (x0 , y0 ) · hk−j
1 h2
j
j=0
∂xk−j ∂y
Observaţie. În dezvoltarea puterii de la (7.3.4) ne-am folosit de aşa numita

formulă a polinomului care este o generalizare a formulei binomului lui Newton, şi
anume
X k!
(7.3.6) (a1 + a2 + · · · am )k = aα1 1 aα2 2 ...aαmm .
α +α +···+α =k
α !α
1 2 !...αm !
1 2 m
Pentru m = 2, notând α1 = i, α2 = k − i rezultă

k! k
= = Cki
α1 !α2 ! i! (k − 1)!
si formula (7.3.6) devine formula binomului lui Newton.
In general se folosesc notaţiile

k k!
= , aα = aα1 1 aα2 2 ...aαmm ,
α α1 !α2 !...αm !
asfel ı̂ncât formula polinomului se scrie ı̂n forma simplificată
k
X k
(a1 + a2 + · · · am ) = aα ,
α
|α|=k
analog cu formula binomului lui Newton.
7.3.2. Polinomul lui Taylor. Presupunem că funcţia f : Ω → R , Ω ⊂ Rm

deschisă, este de n ori diferenţiabilă ı̂n x0 ∈ Ω. Ca şi ı̂n cazul funcţiilor de o variabilă
ı̂i ataşăm un polinom ı̂n m variabile de gradul n numit polinomul lui Taylor şi definit
formal prin aceiaşi expresie ca şi ı̂n cazul unei variabile (vezi Cap. 6, §1) şi anume
(7.3.7)
Tn (f ) (x) =
1 1
= f x0 + f 0 x0 x − x0 + f 00 x0 x − x0 + · · · + f (n) x0 x − x0 ,

2! n!
cu deosebirea că ı̂n dezvoltarea (3.7) apar diferenţialele funcţiei f

X k! α αm
(7.3.8) f (k) x0 x − x0 = Dα f x0 · x1 − x01 1 · · · xm − x0m

.
α1 !...αm !
|α|=k
Polinomul lui Taylor coincide cu funcţia f ı̂n x0 ı̂mpreună cu toate derivatele

parţiale până la ordinul n, adică
Dα (Tn (f )) x0 = (Dα f ) x0

(7.3.9)
pentru orice α = (α1 , ..., αm ) ∈ Zm
+ cu |α| = α1 + · · · + αm ≤ n. Reamintim că am
convenit că
D0 g = g
pentru 0 = (0, ..., 0) ∈ Zm
+.
Următoarea observaţie simplă va fi folosită ı̂n demonstrarea teoremei referitoare
la restul sub forma lui Peano a formulei lui Taylor.
Propoziţia 7.3.1. Dacă funcţia f : Ω → R , Ω ⊂ Rm , este de n ori diferenţiabilă
ı̂n x0 ∈ Ω atunci

∂ ∂f
(7.3.10) (Tn (f )) = Tn−1
∂xi ∂xi
pentru i = 1, 2, ..., m.
Demonstraţie. Vom face demonstraţia ı̂n cazul m = 2, şi anume, vom arăta
că

∂ ∂f
(7.3.11) (Tn (f )) (x, y) = Tn−1 (x, y)
∂x ∂x
pentru o funcţie f (x, y) diferenţiabilă de n ori ı̂n (x0 , y0 ) ∈ Ω.
În acest caz avem

1 ∂f ∂f
Tn (f ) (x, y) = f (x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) (y − y0 ) + · · ·
1! ∂x ∂x
(7.3.12) n
1 ∂ ∂
+ (x − x0 ) + (y − y0 ) f (x0 , y0 ) .
n! ∂x ∂y
Arătăm mai ı̂ntâi că
k
∂ ∂ ∂
∂x
(x − x )
0 ∂x + (y − y )
0 ∂y f (x0 , y0 ) =
(7.3.13) k−1
∂ ∂ ∂f

= k (x − x0 ) ∂x + (y − y0 ) ∂y ∂x
(x0 , y0 )
i−1
Într-adevăr, ţinând cont de formula iCki = kCk−1 , vom avea
k ∂kf
∂
Cki (x0 , y0 ) · (x − x0 )i (y − y0 )k−i =
P
∂x i ∂y k−i
i=0 ∂x
k ∂kf
iCki i k−i (x0 , y0 ) · (x − x0 )i−1 (y − y0 )k−i =
P
=
i=1 ∂x ∂y
k−1
∂ ∂ ∂f
= k (x0 , y0 ) + (y − y0 ) (x0 , y0 ) .
∂x ∂y ∂x
Din (7.3.12) şi (7.3.13) rezultă

1 ∂ 2f ∂ 2f

∂ ∂f
(Tn (f )) (x, y) = (x0 , y0 ) + (x0 , y0 ) (x − x0 ) + (x0 , y0 ) (y − y0 )
∂x ∂x 1! ∂x2 ∂x∂y
k−1
1 ∂ ∂ ∂f
+ ··· + (x − x0 ) + (y − y0 ) (x0 , y0 ) + · · ·
(k − 1)! ∂x ∂y ∂x
n−1
1 ∂ ∂ ∂f ∂f
+ (x − x0 ) + (y − y0 ) (x0 , y0 ) = Tn−1 (x, y) .
(n − 1)! ∂x ∂y ∂x ∂x
2
7.3.3. Formula lui Taylor - restul ı̂n forma lui Peano. Fie f : Ω → R,
Ω ⊂ Rm deschisă şi f diferenţiabilă de n ori ı̂n x0 . Notând
(7.3.14) Rn (x) := f (x) − Tn (f ) (x)
obţinem
(7.3.15) f (x) = Tn (f ) (x) + Rn (x) .
Formula (7.3.15) se numeşte formula lui Taylor, Tn (f ) (x) fiind polinomul lui
Taylor iar Rn (x) restul ı̂n formula lui Taylor.
Teorema 7.3.2 (G. Peano). Dacă f este de n ori diferenţiabilă ı̂n x0 atunci
f (x) − Tn (f ) (x)
(7.3.16) lim0 = 0.
x→x kx − x0 kn
Demonstraţie. Din nou vom face demonstraţia doar ı̂n cazul m = 2, prin
metoda inducţiei matematice.
Deci f (x, y) este de diferenţiabilă de n ori ı̂n (x0 , y0 ) şi
(7.3.17) Rn (x, y) = f (x, y) − Tn (f ) (x, y) .
Trebuie să arătăm că
f (x, y) − Tn (f ) (x, y)
(7.3.18) lim n = 0.
(x,y)→(x0 ,y0 )
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 2
Pentru n = 1 relaţia (7.3.18) devine
f (x, y) − f (x0 , y0 ) − fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 )

lim 1/2 = 0,
(x,y)→(x0 ,y0 )
(x − x0 )2 + (y − y0 )2
care este echivalentă cu diferenţiabilitatea funcţiei f ı̂n (x0 , y0 ) .
Presupunem acum că
g (x, y) − Tn−1 (g) (x, y)
(7.3.19) lim n−1 = 0
(x,y)→(x0 ,y0 )
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 2
pentru orice funcţie g diferenţiabilă de n − 1 ori ı̂n (x0 , y0 ) .
Fie acum f diferenţiabilă de n ori ı̂n (x0 , y0 ) şi fie
(7.3.20) ϕ (x, y) = f (x, y) − Tn (f ) (x, y) .
Din (7.3.20) şi Propoziţia 7.3.1 obţinem

∂
ϕ0x (x, y) = fx0 (x, y) − (Tn (f )) (x, y) = fx0 (x, y) − Tn−1 (fx0 ) (x, y) ,
∂x
şi
∂
ϕ0y (x, y) = fy0 (x, y) −
(Tn (f )) (x, y) = fy0 (x, y) − Tn−1 fy0 (x, y) .

∂y
Aplicând funcţiei ϕ teorema creşterilor finite (T. 7.1.13) rezultă existenţa unui
θ ∈ ]0, 1[ astfel ca, notând

ξ = x0 + θ (x − x0 )
η = y0 + θ (y − y0 )
să avem (ţinând cont că ϕ (x0 , y0 ) = 0)
(7.3.21)
ϕ (x, y) = ϕ (x, y) − ϕ (x0 , y0 ) = ϕ0x (ξ, η) (x − x0 ) + ϕ0y (ξ, η) (y − y0 )
= [fx0 (ξ, η) − Tn−1 (fx0 ) (ξ, η)] (x − x0 ) + fy0 (ξ, η) − Tn−1 fy0 (ξ, η) (y − y0 ) .

Folosind inegalitatea
√ √ √
|au + bv| ≤ a2 + b 2 u2 + v 2 ≤ (|a| + |b|) u2 + v 2 ,
obţinem
|ϕ(x, y)| ≤
p
≤ |fx0 (ξ, η) − Tn−1 (fx0 ) (ξ, η)| + fy0 (ξ, η) − Tn−1 fy0 (ξ, η)

(x − x0 )2 + (y − y0 )2 .
Rezultă
|ϕ(x, y)|
(7.3.22) ≤
[(x − x0 )2 + (y − y0 )2 ]n/2
( 0 )
fy (ξ, η) − Tn−1 fy0 (ξ, η)

|fx0 (ξ, η) − Tn−1 (fx0 ) (ξ, η)|
≤ + ·
[(ξ − x0 )2 + (η − y0 )2 ](n−1)/2 [(ξ − x0 )2 + (η − y0 )2 ](n−1)/2
(n−1)/2
(ξ − x0 )2 + (η − y0 )2

· .
(x − x0 )2 + (y − y0 )2
Deoarece |ξ − x0 | < |x − x0 | şi |η − y0 | < |y − y0 | rezultă (ξ, η) → (x0 , y0 ) pentru
(x, y) → (x0 , y0 ) şi (ξ − x0 )2 + (η − y0 )2 < (x − x0 )2 + (y − y0 )2 .
Aplicând ipoteza de inducţie (formula (7.3.19)) cu g = fx0 şi g = fy0 ) rezultă
fx0 (ξ, η) − Tn−1 (fx0 ) (ξ, η)
lim n−1 = 0 ,
(x,y)→(x0 ,y0 ) 2 2 2
(ξ − x0 ) + (η − y0 )
şi
fy0 (ξ, η) − Tn−1 fy0 (ξ, η)

lim n−1 = 0 .
(x,y)→(x0 ,y0 )
(ξ − x0 )2 + (η − y0 )2 2
Ţinând cont de aceste lucruri, din inegalitatea (7.3.22) rezultă

ϕ (x, y)
lim n2 = 0.
(x,y)→(x0 ,y0 )
(x − x0 )2 + (y − y0 )2
Deoarece
ϕ (x, y) = Rn (x, y)
teorema este demonstrată. 2
7.3.4. Restul ı̂n forma lui Lagrange. Avem şi un analog m - dimensional al
formulei lui Taylor cu restul ı̂n forma lui Lagrange (Cap. 6, formula (6.1.12)).
Teorema 7.3.3. Presupunem că funcţia f : Ω → R , Ω ⊂ Rm , deschisă, este
diferenţiabilă de n+1 ori ı̂ntr-o vecinătate U = B (x0 , r) ⊂ Ω a punctului x0 . Atunci,
pentru orice x ∈ U există θ ∈ ]0, 1[ a.ı̂.
1
f (n+1) x0 + θ x − x0 x − x0

(7.3.23) Rn (x) =
(n + 1)!
Demonstraţie. Fie r > 0 astfel ca funcţia f să fie diferenţiabilă de n + 1 ori
ı̂n bila B (x0 , r) ⊂ Ω. Pentru x ∈ B (x0 , r) fixat, x 6= x0 , să notăm h = x − x0 şi fie
ϕ : [0, 1] → R definită prin
ϕ (t) = f x0 + th , t ∈ [0, 1] .

Rezultă ϕ (1) = f (x) şi ϕ (0) = f (x0 ) . De asemenea, ţinând cont de regula de
derivare a funcţiilor compuse (T. 7.1.9)
m
X m
X
ϕ0 (t) = fx0 i x0 + th hi , ϕ0 (0) = fx0 i x0 hi = f 0 x0 (h) ,

i=1 i=1
m X
X m m X
X m
ϕ00 (t) = fx00i xj x0 + th hj hi , ϕ00 (0) = fx00i xj x0 hj hi = f 00 x0 (h) ,

i=1 j=1 i=1 j=1

m
X m
X
ϕ(k) (t) = fx(k) x0 + th hi1 . . . hik , ϕ(k) (0) = f (k) x0 (h)

... i1 ... xi k
i1 =1 ik =1
pentru k = 1, 2, ..., n + 1.
Scriind formula lui Taylor pentru funcţia ϕ cu restul ı̂n forma lui Lagrange (ı̂n
punctul t0 = 0 şi pentru t = 1) obţinem:
1 1 1 1
ϕ (1) = ϕ (0) + ϕ0 (0) + ϕ00 (0) + · · · + ϕ(n) (0) + ϕ(n+1) (θ)
1! 2! n! (n + 1)!
f (x) = f (x0 ) + 1!1 f 0 (x0 ) (h) + 2!1 f 00 (x0 ) (h) + · · · + 1 (n)
n!
f (x0 ) (h) +
1
+ (n+1)! f (n+1) (x0 + θh) (h) = Tn (f ) (x − x ) + Rn (x) . 0
Rezultă valabilitatea formulei (7.3.23). 2

Consecinţa 7.3.4. Dacă f : Rm → R este un polinom de grad cel mult n, atunci

(7.3.24) Tn (f ) = f
Demonstraţie. Într-adevăr, deoarece f este un polinom de grad ≤ n, rezultă
∂ n+1 f
Dα f (x) = (x) = 0 ,
∂xα1 1 ...∂xαmm
pentru orice α = (α1 , ..., αm ) ∈ Zm
+ cu |α| = α1 + · · · + αm = n + 1 .
Prin urmare
f (n+1) (x) (y) = 0 ∀y ∈ Rm şi ∀x ∈ Rm ,
de unde, având ı̂n vedere (7.3.23)
Rn (x) = 0 ∀x ∈ Rm ,
adică
f (x) = Tn (f ) (x) ∀x ∈ Rm .
Consecinţa este demonstrată. 2
7.4. Extreme locale ale funcţiilor de mai multe variabile

Fie Ω ⊂ Rm şi f : Ω → R . Un punct x0 ∈ Ω se numeşte punct de maxim local
pentru f dacă există o vecinătate U a lui x0 astfel ca
f (x) ≤ f x0

(7.4.1) ∀x ∈ U ∩ Ω.
Dacă
f (x) ≥ f x0

(7.4.2) ∀x ∈ U ∩ Ω
spunem că x0 este punct de minim local. Valoarea f (x0 ) o numim maxim (respectiv
minim) local al funcţiei f pe mulţimea Ω.
Observaţie. În definiţiile punctelor de maxim sau de minim local nu am pre-
supus că mulţimea Ω este deschisă. Ea poate fi o submulţime arbitrară a spaţiului
R m.
7.4.1. Condiţii necesare. Şi ı̂n cazul m - dimensional are loc un analog al
teoremei lui Fermat (Cap. 5, T. 5.3.2)
Teorema 7.4.1. Dacă x0 este un punct de extrem local al funcţiei f situat ı̂n
interiorul domeniului Ω şi f admite derivate parţiale ı̂n x0 , atunci
∂f
x0 = 0, i = 1, ..., m .

(7.4.3)
∂xi
Demonstraţie. Deoarece x0 este punct interior domeniului Ω există r > 0
astfel ca U = B∞ (x0 , r) ⊂ Ω şi, presupunând că x0 este punct de maxim local,
f (x) ≤ f x0

(7.4.4) ∀x ∈ U.
Evident U = ]x01 − r, x01 + r [×...×] x0m − r, x0m + r[ . Funcţia
gi : x01 − r, x01 + r → R

7.4. EXTREME LOCALE 341

definită prin gi (xi ) = f x01 , ..., x0i−1 , xi , x0i+1 , ..., x0m are un maxim local ı̂n x0i ∈
]x0i − r, x0i + r[ . Aplicând teorema lui Fermat (Cap. 5, T. 5.3.2), rezultă gi0 (x0i ) = 0.
Dar
gi0 x0i = fx0 i x0

ceea ce arată că (7.4.3) are loc. 2

Interpretare geometrică. Presupunem m = 2. Dacă f (x, y) are un extrem
local ı̂n punctul (x0 , y0 ) situat ı̂n intervalul domeniului Ω, atunci planul tangent la
graficul funcţiei va avea ecuaţia,
z − f (x0 , y0 ) (x − x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 ) .
Deoarece fx0 (x0 , y0 ) = 0 = fy0 (x0 , y0 ) , rezultă
z = f (x0 , y0 ) ,
deci ı̂ntr-un astfel de punct planul tangent este paralel cu Oxy.
7.4.2. Forme pătratice. Condiţiile suficiente de maxim şi de minim local vor fi
date ı̂n limbajul diferenţialelor de ordinul doi. Deoarece acestea sunt forme pătratice
ı̂n h avem nevoie de câteva rezultate referitoare la formele pătratice pentru a căror
demonstrare trimitem la unul din cursurile de algebră liniară menţionate ı̂n bibli-
ografia de la sfârşitul volumului.
Numim formă pătratică un polinom omogen de gradul doi de m variabile
m X
X m
(7.4.5) A (h) = aij hi hj
i=1 j=1
unde aij = aji ∀i, j ∈ {1, ..., m} . Matricea simetrică

 
a11 a12 ... a1m
(7.4.6) MA =  . . . 
am1 am2 ... am
o numim matricea formei pătratice A.
Spunem că forma pătratică A este pozitiv definită dacă
(7.4.7) A (h) > 0 ∀h ∈ Rm , h 6= 0 ,
şi negativ definită dacă
(7.4.8) A (h) < 0 ∀h ∈ Rm , h 6= 0 .
Să notăm cu ∆1 , ∆2 , ..., ∆m minorii de pe diagonala principală a matricei (7.4.6),
adică

a11 a12 a11 ... a1k
∆1 = a11 ∆2 = , ...., ∆k = , ∆m = det (MA ) .
a21 a22 ak1 akk
Următoarea teoremă, numită criteriul lui Sylvester, ne dă condiţii suficiente pen-
tru ca o formă pătratică să fie definită pozitiv sau negativ.
Teorema 7.4.2 (Sylvester). 1. Dacă

(7.4.9) ∆k > 0, k = 1, ..., m
atunci forma pătratică (7.4.5) este pozitiv definită.
2. Dacă
(7.4.10) (−1)k ∆k < 0, k = 1, ..., m
atunci forma pătratică (7.4.5) este negativ definită.
Observaţii. 1. Să considerăm cazul particular m = 2, deci
A (h) = a11 , h21 + 2a12 h1 h2 + a22 h22 , h = (h1 , h2 ) ∈ R2 .
Rezultă
a a
şi ∆2 = 11 12

∆1 = a11 = a11 a22 − a212 .
a12 a22
Atunci:
I. Dacă a11 > 0 şi a11 a22 − a212 > 0 atunci A (h) > 0 ∀h ∈ R2 , h 6= 0.
II. Dacă a11 < 0 şi a11 a22 − a212 > 0 atunci A (h) < 0 ∀h ∈ R2 , h 6= 0.
Considerând funcţia de gradul doi
P (t) = a11 t2 + 2a12 t + a22
rezultă ∆ = 4 (a212 − a11 a22 ) , deci
∆ < 0 ⇐⇒ a11 a22 − a212 > 0.
În acest caz afirmaţiile I şi II sunt consecinţe ale proprietăţilor funcţiei de gradul
doi (studiate ı̂n clasa IX), ceea ce constituie un argument ı̂n favoarea plauzibilităţii
teoremei lui Sylvester.
2. Argumentul de mai sus ilustrează din nou modul cum se fac generalizările ı̂n
matematică. Cunoaştem condiţii suficiente pentru ca o formă pătratică de două vari-
abile să fie pozitiv, respectiv negativ definită, şi anume ∆ < 0 şi a11 > 0 (respectiv
a11 < 0). Se pune problema să scriem aceste condiţii ı̂n aşa fel ı̂ncât ele să aibă sens
şi pentru o formă pătratică de m variabile şi apoi să demonstrăm corectitudinea
acestei extensii. (A se vedea şi Exemplele 2 şi 7 de la sfârşitul acestui paragraf).
7.4.3. Condiţii suficiente de extrem.

Ele sunt date ı̂n teorema următoare.
Teorema 7.4.3. Fie Ω ⊂ Rm , f : Ω → R şi x0 un punct interior domeniului Ω.
Să presupunem că f este de două ori diferenţiabilă ı̂n x0 şi că
∂f
x0 = 0, i = 1, ..., m.

(7.4.11)
∂xi
1. Dacă forma pătratică f 00 (x0 ) (h) este pozitiv definită atunci x0 este un punct
de minim local.
2. Dacă forma pătratică f (x0 ) (h) este negativ definită atunci x0 este un punct
de maxim local.
7.4. EXTREME LOCALE 343
Demonstraţie. 1. Să presupunem că

f 00 x0 (h) > 0 ∀h ∈ Rm , h 6= 0.

(7.4.12)
Aplicând formula lui Taylor cu restul ı̂n forma lui Peano (T. 7.3.2) şi având ı̂n
vedere (7.4.11), vom avea:
1
f x0 + h − f x0 = f 00 x0 (h) + R2 (h) ,

(7.4.13)
2
unde
R2 (h)
(7.4.14) lim = 0.
h→0 khk2
Împărţind egalitatea (7.4.13) cu khk2 > 0 şi ţinând cont că

m m m X m
1 00 0 1 X X 00 X hi hj
0
fx00i xj x0

2f x (h) = 2 fxi xj x hi hj = · =
khk khk i=1 j=1 i=1 j=1
khk khk

00 0
1
= f x h ,
khk
obţinem
f (x0 + h) − f (x0 )

1 00 0 1 R2 (h)
(7.4.15) = f x h + .
khk2 2 khk khk2
Funcţia f 00 (x0 ) (h) este continuă pe Rm (este un polinom de gradul doi) şi
mulţimea
S = {u ∈ Rm : kuk = 1}
este compactă ı̂n Rm , deci există u0 ∈ S astfel ca
a := f 00 x0 u0 = min f 00 x0 (u) : u ∈ S .

Din (7.4.12) rezultă a > 0. Din (7.4.14) rezultă că există r > 0 astfel ca
B (x0 , r) ⊂ Ω şi
|R2 (h)| a
(7.4.16) 2 <
khk 4

1
pentru 0 ≤ khk < r. Deoarece khk h = 1, din (7.4.15) obţinem
f (x0 + h) − f (x0 ) a a a
2 > − = >0
khk 2 4 4
de unde rezultă f (x0 + h) − f (x0 ) > 0 sau echivalent
f x0 + h > f x0

pentru orice h ∈ Rm cu 0 < khk < r, deci x0 este un punct de minim local al funcţiei
f.
Afirmaţia 2 a teoremei se demonstrează analog, sau se reduce la prima afirmaţie
aplicată funcţiei g = −f. 2
7.5. Exemple şi aplicaţii

1. Considerăm funcţia
f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + 12xy − 3z
Punctele staţionare vor fi soluţiile sistemului
fx0 = 3x2 + 12y = 0
fy0 = 3y 2 + 12x = 0
fz0 = 3z 2 − 3 = 0.
Acestea sunt ı̂n număr de patru: (0, 0, ±1) şi (−4, −4, ±1) .
Calculăm derivatele de ordinul doi
00
fx002 = 6x fxy 00
= 12 fxz =0
00 00 00
fyx = 12 fy2 = 6y fyz = 0
00 00
fzx = 0 fzy = 0 fz002 = 6z
În (0, 0, ±1) matricile formei pătratice d2 f vor fi:

 
0 12 0
A =  12 0 0  .
0 0 ±1
Deoarece ∆1 = 0 nu este nici maxim nici minim.
În (−4, −4, 1) va fi
 
−24 12 0
A1 =  12 −24 0  .
0 0 6
Deci ∆1 = −24; ∆2 = 242 − 122 > 0; ∆3 = 6 · ∆2 > 0
deci din nou nu avem extrem.
În fine, ı̂n (−4, −4, −1) această matrice va fi
 
−24 12 0
A2 =  12 −24 0 
0 0 −6
cu ∆1 = −24 < 0 ∆2 = 242 − 122 > 0 şi ∆3 (−6) ∆2 < 0
deci d2 f (−4, −4, −1) este negativ definită şi avem un punct de maxim.
Observăm că diferenţiala de ordinul doi este
d2 f (−4, −4, −1) (h) = −24h21 + 24h1 h2 − 24h22 − 6h23
= −24 h21 − h1 h2 + h22 − 6h23 < 0

pentru orice h = (h1 , h2 , h3 ) ∈ R3 \ {(0, 0, 0)} .
2. Extremele unei funcţii de gradul doi (cazul a 2 variabile)

f (x, y) = a + 2bx + 2cy + Ax2 + 2Bxy + Cy 2 .
7.5. EXEMPLE ŞI APLICAŢII 345
Dacă δ = AC − B 2 > 0 atunci valoarea extremă este

a b c
1
(7.5.1) E= b A B
δ c B C
şi anume: maxim dacă A < 0
minim dacă A > 0.
Rezolvare. Punctele staţionare sunt date de sistemul:
fx0 = 2b + 2Ax + 2By = 0

Ax + By = −b
⇐⇒
fy0 = 2c + 2Bx + 2Cy = 0 Bx + Cy = −c
Deci
1 b B 1 A b
x0 = − şi y0 = − .
δ c C δ B c
Din
Ax0 + By0 = −b
Bx0 + Cy0 = −c
ı̂nmulţind prima relaţie cu x0 şi a doua cu y0 obţinem
Ax20 + 2Bx0 y0 + Cy02 = − (bx0 + cy0 ) .
Rezultă

1 − c A b
b B
E = f (x0 , y0 ) = a + bx0 + cy0 = aδ − b =
δ c C B c

a b c
1
= b A B .
δ c B C

3. Distanţa dintre două drepte ı̂n spaţiu

Fie
x − x1 y − y1 z − z1
d1 : = =
a1 b1 c1
x − x2 y − y2 z − z2
d2 : = =
a2 b2 c2
două drepte neparalele. Distanţa dintre ele este dată de formula

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
ε
(7.5.2) d = a1 b1 c1
γ a2 b2 c2

a1 b 1 2 b 1 c 1 2 c 1 a1 2 √

unde pentru δ = + + notăm γ = δ şi ε ∈ {−1, 1}
a2 b 2 b2 c 2 c 2 a2
este astfel că d > 0.
Rezolvare. Faptul că d1 nu este paralelă cu d2 este echivalent cu

a1 b 1 c 1
rg = 2 ⇐⇒ δ > 0.
a2 b 2 c 2
Notând
x0 − x1 y 0 − y1 z 0 − z1 x00 − x2 y 00 − y2 z 00 − z2
= = = −s şi = = =t
a1 b1 c1 a2 b2 c2
pătratul distanţei dintre dreptele d1 , d2 va fi minimul expresiei
2 2 2
(x00 − x0 ) + (y 00 − y 0 ) + (z 00 − z 0 ) .
Deoarece
x0 = x1 − a1 s y 0 = y1 − b1 s z 0 = z1 − c1 s
x00 = x2 + a2 t y 00 = y2 + b2 t z 00 = z2 + c2 t
suntem conduşi la a afla minimul funcţiei de gradul doi
f (s, t) = (x2 − x1 + a2 t + a1 s)2 + (y2 − y1 + b2 t + b1 s)2 + (z2 − z1 + c2 t + c1 s)2 =
= (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 + 2 [a1 (x2 − x1 ) + b1 (y2 − y1 ) + c1 (z2 − z1 )] s+
+2 [a2 (x2 − x1 ) + b2 (y2 − y1 ) + c2 (z2 − z1 )] t+
+ (a21 + b21 + c21 ) s2 + 2 (a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 ) st + (a22 + b22 + c22 ) t2
Cu notaţiile din Exemplul 2 avem:
a = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2
b = a1 (x2 − x1 ) + b1 (y2 − y1 ) + c1 (z2 − z1 )
c = a2 (x2 − x1 ) + b2 (y2 − y1 ) + c2 (z2 − z1 )
A = a21 + b21 + c21
B = a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
C = a22 + b22 + c22
Rezultă
a1 b 1 2 b 1 c 1 2 c 1 a1 2

2 2
(7.5.3) δ = AC − B = +
b 2 c 2 + c 2 a2 = γ ,

a2 b 2
şi
a b c
1
E= b A B
δ c B C

Dacă
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

∆ = a1 b1 c1 ·

a2 b2 c2
atunci, ı̂nmulţind determinanţii liniei pe coloană, obţinem

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 x2 − x1 a1 a2

∆2 = a1 b1 c1 y2 − y1 b1 b2 = δ · E .

a2 b2 c2 z2 − z1 c1 c2
Prin urmare
1 2
E= ∆
γ2
şi
√ ε
(7.5.4) d= E= ∆.
γ
4. Distanţa de la un punct la o dreaptă
Fie dreapta
x − x1 y − y1 z − z1
d1 : = = =t
a1 b1 c1
şi punctul A (x0 , y0 , z0 ) . Pătratul distanţei de la A la un punct curent pe dreapta d1
va fi
ϕ (t) = (x1 − x0 + a1 t)2 + (y1 − y0 + b1 t)2 + (z1 − z0 + c1 t)2 =
= a21 + b22 + c21 t2 + 2 [a1 (x1 − x0 ) + b1 (y1 − y0 ) + c1 (z1 − z0 )] +

+ (x1 − x0 )2 + (y1 − y0 )2 + (z1 − z0 )2 .

Discriminantul funcţiei de gradul doi ϕ este
∆0 = [α1 (x1 − x0 ) + b1 (y1 − y0 ) + c1 (z1 − z0 )]2 −
− a21 + b22 + c21 (x1 − x0 )2 + (y1 − y0 )2 + (z1 − z0 )2 .

Folosind identitatea (7.5.3) obţinem

x1 − x0 y1 − y0 2 y1 − y0 z1 − z0
2 2
0 − z1 − z0 x1 − x0

∆ = −
− b1

a1 b1 c1 c1 a1
şi minimul funcţiei ϕ va fi

−∆0
E=
a
2 2 2
unde a = a1 + b1 + c1 . Deci distanţa de la punctul A (x0 , y0 , z0 ) la dreapta d1 de
ecuaţii
x − x1 y − y1 z − z1
= =
a1 b1 c1
va fi dată de
1
d = p 2 ·
a1 + b21 + c21
!1
x1 − x0 y1 − y0 2 y1 − y0 z1 − z0 2 z1 − z0 x1 − x0 2 2

· + +
a1 b1 b1 c1 c1 a1
5. Distanţa de la un punct la un plan

Presupunem că planul este dat parametric
π : x = x 0 + a1 s + a2 t
(7.5.5) y = y 0 + b1 s + b2 t
z = z0 + c1 s + c2 t
unde A0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct din R3 şi (a1 , b1 , c1 ) , (a2 , b2 , c2 ) sunt doi vectori
liniari independenţi, adică

a1 b 1 c 1
rg = 2.
a2 b 2 c 2
Pătratul distanţei de la un punct A1 (x1 , y1 , z1 ) la planul π va fi minimul funcţiei
ϕ (s, t) = (x − x1 )2 + (y − y1 )2 + (z − z1 )2
= (a1 s + a2 t + x0 − x1 )2 + (b1 s + b2 t + y0 − y1 )2 + (c1 s + c2 t + z0 − z1 )2 .
Funcţia ϕ are aceiaşi formă cu funcţia f din Exemplul 3, deci minimul ei va fi
x1 − x0 y1 − y0 z1 − z0 2

1
·
E = a1 b1 c1
δ a2 b2 c2

Distanţa de la A1 la π este

x − x0 y1 − y0 z1 − z0
ε 1

(7.5.6) d= √ a1 b1 c1
δ a2 b2 c2

unde
b 1 c 1 2 c 1 a1 2 a1 b 1 2

δ=
+
+
> 0.
b2 c 2 c 2 a2 a2 b 2
Ecuaţia planului π dat de (7.5.5) va fi

x − x0 y − y0 z − z0

a1 b1 c1 = 0,

a2 b2 c2
sau echivalent
(7.5.7) A (x − x0 ) + B (y − y0 ) + C (z − z0 ) = 0 ,
unde
b1 c 1 c 1 a1 a1 b 1
A = B = C = ·
b2 c 2 c 2 a2 a2 b 2
Pornind de la ecuaţia (7.5.7) formula (7.5.6) devine
|A (x1 − x0 ) + B (y1 − y0 ) + C (z1 − z0 )| |Ax1 + By1 + Cz1 + D|
(7.5.8) d= √ = √
A2 + B 2 + C 2 A2 + B 2 + C 2
unde D = −Ax0 − By0 − Cz0 .
6. Funcţii omogene
Fie Ω ⊂ Rm un domeniu astfel ca tx ∈ Ω pentru orice t > 0 şi x ∈ Ω. Spunem
că o funcţie f : Ω → R este omogenă de ordin p (unde p > 0) dacă
(7.5.9) f (tx) = tp f (x) ∀x ∈ Ω ∀t > 0.
De exemplu un polinom omogen de gradul doi

m
X
f (x) = aij xi xj
i,j=1
este o funcţie omogenă de ordin 2.

Pentru o funcţie diferenţiabilă şi omogenă de ordin p este adevărată următoarea
formulă
X m
(7.5.10) xi fx0 i (x) = pf (x)
i=1
numită formula lui Euler.

Într-adevăr, derivând relaţia (7.5.9) ı̂n raport cu t, ţinând cont de formula de
derivare a funcţiilor compuse, obţinem
m
X
xi fx0 i (tx) = ptp−1 f (x)
i=1
de unde pentru t = 1 rezultă (7.5.10).

Reciproc să presupunem că f verifică (7.5.10). Pentru t > 0 considerăm funcţia
f (tx0 )
ϕ (t) =
tp
unde x0 ∈ Ω este fixat. Calculând derivata funcţiei ϕ obţinem
m
!
X
ϕ0 (t) = t−2p tp x01 fx0 i tx0 − ptp−1 f tx0 .

i=1
Din (7.5.10) pentru x = tx0 obţinem

m
X
tx0i fx0 i tx0i = pf tx0i .

i=1
Rezultă ϕ0 (t) = 0 pentru orice t > 0, deci ϕ (t) =constant = ϕ (1) .

Deoarece ϕ (1) = f (x0 ) rezultă
f (tx0 ) 0

= f x
tp
sau echivalent
f tx0 = tp f x0 .

Deoarece x0 ∈ Ω a fost ales arbitrar rezultă

f (tx) = tp f (x) ,
pentru orice x ∈ Ω şi t > 0, adică f este omogenă de ordin p.
7. Extremul unei funcţii de gradul doi de n variabile

Fie
n
X
(7.5.11) f (x) = an+1,n+1 + 2 ai,n+1 xi + a11 x21 + · · · + an,n x2n +
i=1
X
+2 aij xi xj
1≤i<j≤n
Notăm cu g (x) polinomul omogen de gradul doi din (7.5.11). Calculăm derivatele
parţiale ale funcţiei f
(7.5.12) fx0 i = 2ai,n+1 + gx0 i (x) = 0, i = 1, ..., n.
Presupunând

a ··· a1,n
(7.5.13) δn+1 = 11 6 0
=
an,1 · · · an,n
rezultă că sistemul (7.5.12) are o soluţie unică x0 = (x01 , ..., x0n ) dată de

0 δi 1 a1,1 · · · ai,n+1 · · · a1,n
(7.5.14) xi = − =− i = 1, ..., n.
δn+1 δn+1 an,1 · · · an,n+1 · · · an,n
Din
gx0 i x0 = −2ai,n+1

prin ı̂nmulţire cu x01 , ı̂nsumare pentru i = 1, ..., n şi o aplicare a formulei lui Euler
pentru funcţia omogenă g,
X
x0i gxi x0 = 2g x0 ,

obţinem
n
X
0
ai,n+1 x0i .

2g x = −2
i=1
Deci
n
X
0
ai,n+1 x0i ,

g x =−
i=1
şi, prin urmare,

n n
!
0
X 1 X 1
ai,n+1 x01 =

E=f x = an+1,n+1 + an+1,n+1 δn+1 − ai,n+1 δi = ∆,
i=1
δn+1 i=1
δn+1
unde

a1,1 · · · a1,n a1,n+1

··· ··· ··· ···
(7.5.15) ∆ = ai,j = aj,i .
an,1 · · · an,n an,n+1

an+1 · · · an+1,n an+1,n+1
Faptul că avem minim sau maxim se obţine aplicând criteriul lui Sylvester ma-
tricei diferenţialei de ordinul doi, care este
 
a1,1 · · · a1,n
(7.5.16)   ai,j = aj,i .
an,1 · · · an,n
Deci dacă toţi minorii γi de pe diagonala principală a matricei (7.5.16) sunt
pozitivi avem un minim. Dacă
(−1) γi > 0 i = 1, ..., n
avem un maxim.
În ambele cazuri valoarea extremă este
∆
(7.5.17) E=
δn+1
unde δn+1 şi ∆ sunt daţi de (7.5.13) respectiv (7.5.15). Punctul de minim x0 este
dat de (7.5.14).
8. Ecuaţia lui Laplace ı̂n coordonate polare

Ecuaţia lui Laplace este ecuaţia cu derivate parţiale
∂ 2z ∂ 2z
(7.5.18) + =0
∂x2 ∂y 2
unde z = z (x, y) este o funcţie de clasă C 2 ı̂ntr-un domeniu Ω ⊂ R2 .
Efectuând schimbarea de variabile
(7.5.19) x = r cos t
y = r sin t.
Vrem să vedem ce ecuaţie verifică funcţia
(7.5.20) w (r, t) = z (r cos t, r sin t) .
Aplicând formula de derivarea funcţiilor compuse ı̂n (7.5.20) obţinem
∂z ∂x ∂z ∂y
wr0 = · + · = zx0 (r cos t, r sin t) cos t + zy0 (r cos t, r sin t) sin t
∂x ∂r ∂y ∂r
∂z ∂x ∂z ∂y
wt0 = · + · = −zx0 (r cos t, r sin t) r sin t + zy0 (r cos t, r sin t) r cot t.
∂x ∂t ∂y ∂t
Pentru derivatele de ordinul doi obţinem
wr002 = zx002 · cos2 t + 2 zxy
00
sin t cos t + zy002 sin2 t
wt002 = zx002 r2 cos2 t − 2 zxy
00 2
r sin t cos t + zy002 r2 cos2 t −
−zx0 r cos t − zy0 r sin t
unde derivatele funcţiei z sunt luate ı̂n punctul (r cos t, r sin t) .
Ţinând cont de (7.5.18) rezultă
r2 wr2 + wt002 = −rωr0 .
Prin urmare ecuaţia lui Laplace ı̂n coordonate polare este

2
2∂w ∂ 2w ∂w
r 2
+ 2 +r =0
∂r ∂t ∂r
care se scrie (pentru r 6= 0) ı̂n forma echivalentă
∂ 2w 1 ∂ 2 w 1 ∂w
+ + = 0.
∂r2 r2 ∂t2 r ∂r
9. Schimbări de variabile ı̂n ecuaţii cu derivate parţiale
Se consideră o funcţie z (x, y) care verifică o ecuaţie cu derivate parţiale
F x, y, z, zx0 , zy0 , zx002 , zxy
00
, zy002 = 0.

Efectuăm shimbarea de variabile

x = ϕ (u, v)
(7.5.21) (u, v) ∈ D ⊂ R2u,v
y = ψ (u, v)
şi vrem să determinăm ecuaţia verificată de funcţia
(7.5.22) w (u, v) = z (ϕ (u, v) , ψ (u, v)) .
Se presupune că (7.5.21) realizează o bijecţie ı̂ntre domeniul D ⊂ R2u,v şi D0 ⊂
R2x,y . Fie
u = f (x, y)
(7.5.23) (x, y) ∈ D0 ⊂ R2x,y
v = g (x, y)
inversa transformatei (7.5.21). Folosind (7.5.23) relaţia (7.5.22) devine
(7.5.24) w (f (x, y) , g (x, y)) = z (x, y) .
Ecuaţia transformată se obţine aplicând regula de derivare a funcţiilor compuse
fie ı̂n (7.5.22), fie ı̂n (7.5.23). Prima situaţie a fost ilustrată pe exemplul precedent -
ecuaţia lui Laplace ı̂n coordonate polare. În următoarele două exemple arătăm cum
se aplică metoda a doua.
∂z ∂z u=x
a) y −x =0
∂x ∂y v = x2 + y 2
Scriem
w x, x2 + y 2 = z (x, y) .

Derivând ı̂n raport cu x şi cu y obţinem

wu0 + 2xwv0 = zx0
.
2ywv0 = zy0
Înmulţind prima relaţia cu y, a doua cu x şi scăzându-le, rezultă
ywu0 = yzx0 − xzy0 = 0
deci
wu0 = 0 ⇐⇒ w = f (v) ⇐⇒ z (x, y) = f x2 + y 2

unde f (t) este de clasă C 1 .

∂ 2z ∂ 2z x y
b) 2 + 2 = 0 u= 2 2
; v=− 2 .
∂x ∂y x +y x + y2
Din

x −y
(7.5.25) w , 2 = z (x, y)
x + y x + y2
2 2
prin derivare ı̂n raport cu x şi y obţinem

y 2 − x2 0 2xy 0 0
2 wu + 2 wv = zx
2
(x + y ) 2 2
(x + y )2
−2xy y 2 − x2 0
+ wv = zy0 .
(x2 + y 2 )2 wu0 (x2 + y 2 )2
Derivăm ı̂ncă odată, ţinând cont că wu0 , wv0 sunt funcţii de forma (7.5.25)
2x(x2 −3y 2 ) 2y (y 2 −3x2 )
(x2 +y 2 )3
wu0 +(x2 +y 2 )3
wv0 +
2
(y 2 −x2) 2xy (y 2 −x2 ) 00 4x2 y 2
+ (x2 +y2 )4 wu002 + (x2 +y2 )4 wuv + w00
(x2 +y 2 )4 v 2
= zx002
2x(x2 −3y 2 ) 0 2y (3x2 −y 2 ) 0
.
2 2 3 wu + (x2 +y 2 )
wv +
(x +y )
2
2 y2 2xy (x2 +y 2 ) (y2 −x2 )
+ (x4x 00
2 +y 2 )2 wu2 + (x2 +y 2 )4
00
wuv + (x2 +y 2 )4
wx002 = zy002 .
Prin adunare obţinem

2
(x2 + y 2 ) 00 00 00 00
2 2 4 [wu2 + wv 2 ] = zx2 + zy 2 = 0 ,
(x + y )
deci ecuaţia este invariantă la această transformare:
∂ 2w ∂ 2w
+ = 0.
∂u2 ∂v 2
10. Schimbarea variabilelor şi a funcţiei
Fie
00
F x, y, z, zx0 , zy0 , zx002 , zxy , zy002 = 0

o ecuaţie cu derivate parţiale cu funcţia necunoscută z = z (x, y) . Considerăm o

transformare bijectivă de clasă C 1 (dacă avem numai derivate de ordinul 1) sau
C 2 (dacă avem şi derivate parţiale de ordinul 2) ı̂ntre două domenii D0 ⊂ R3u,v,w şi
D ⊂ R3x,y,z
a) x = ϕ (u, v, w) b) u = f (x, y, z)
(7.5.26) y = ψ (u, v, w) ⇐⇒ v = g (x, y, z)
z = χ (u, v, w) w = h (x, y, z)
Considerând u, v ca noi variabile şi w = w (u, v) noua funcţie suntem conduşi la
identităţile
(7.5.27) a) z (ϕ (u, v, w) , ψ (u, v, w)) = χ (u, v, w) respectiv
b) w (f (x, y, z) , g (x, y, z)) = h (x, y, z) .
Diferenţiind relaţia (7.5.27).b) obţinem

wu0 fx0 dx + fy0 dy + fz0 zx0 dx + zy0 dy

+
0 0 0 0 0 0
+wv gx dx + gy dy + gz zx dx + zydy =
= h0x dx + h0y dy + h0z zx0 dx + zy0 dy .
Identificănd coeficienţii lui dx şi dy din cei doi membri obţinem
wu0 (fx0 + fz0 zx0 ) + wv0 (gx0 + gz0 · zx0 ) = h0x + h0z zx0
wu0 fy0 + fz0 zy0 + wv0 gy0 + gz0 · zy0 = h0y + h0z zy0 .
Rezultă
w0 f 0 + wv0 gx0 − h0x wu0 fy0 + wv0 gy0 − h0y
zx0 = − u0 x0 şi zy0 =− 0 0
wu fz + wv0 gz0 − h0z wu fz + wv0 gz0 − h0z
Calculul se poate face şi pornind de la (7.5.27).a), care prin derivare ı̂n raport
cu u şi v dă:
(7.5.28) zx0 (ϕ0u + ϕ0w wu0 ) + zy0 (ψu0 + ψw0 wu0 ) = χ0u + χ0w · wu0
zx0 (ϕ0v + ϕ0w wv0 ) + zy0 (ψv0 + ψw0 wv0 ) = χ0v + χ0w · wv0
Pentru a obţine ecuaţia transformată rezolvăm acest sistem ı̂n raport cu zx0 şi zy0
şi ı̂nlocuim expresiile obţinute ı̂n ecuaţia iniţială.
Vom exemplifica procedeele descrise pe câteva exemple.
a) Să se transforme ecuaţia
(y − z) zx0 + (y + z) zy0 = 0
luând x ca funcţie şi u = y − z, v = y + z ca variabile.
Transformarea va fi
u=y−z y = u+v
⇐⇒ 2
v =y+z z = v−u2
Obţinem identitatea

u+v v−u
z x (u, v) , = ·
2 2
Derivând ı̂n raport cu u şi v obţinem sistemul
1 1
zx0 x0u + zy0 · = −
2 2
1 1
zx0 x0v + zy0 · =
2 2
rezultă
1 x0u + x0v
zx0 = 0 zy
0
=
xv − x0u x0u − x0v
care ı̂nlocuite ı̂n ecuaţia iniţială dau
1 x0u + x0v
u + v = 0.
x0v − x0u x0u − x0v
7.6. EXERCIŢII ŞI PROBLEME 355
Ecuaţia transformată va fi:

u
x0u + x0v =
v
b) x2 zx0 + y 2 zy0 = z 2
u = x v = y1 − x1 ω= 1
= x1
z
Deci
1 1 1 1
w x, − = − .
y x z x
Derivând ı̂n raport cu x şi apoi cu y obţinem
1 z0 1

wu0 + 2 wv0 = − x2 + 2

2
x z x x
1 0 −zy0 2 .
− 2 wv = 2 y
y z

Înmulţind prima egalitate cu x2 , pe a doua cu y 2 şi adunându-le, obţinem (ţinând

cont de ecuaţia iniţială):
x2 wu0 = 0
adică
wu0 = 0.
Soluţia acestei ecuaţii este w = F (v) , deci soluţia ecuaţiei iniţiale va fi

1 1
z=F −
y x
unde F (t) este o funcţie de clasă C 1 .
7.6. Exerciţii şi probleme

E.1 Derivate parţiale, diferenţiabilitate şi continuitate
1. Următoarele funcţii, definite prin
√ p p
a) f (x, y) = 3 xy; b) f (x, y) = 3 x3 + y 3 ; c) f (x, y) = |xy| d) f (x, y) =
x2 y
x2 + y 2
pentru (x, y) 6= (0, 0) şi f (0, 0) = 0, nu sunt diferenţiabile ı̂n (0, 0) . Studiaţi
continuitatea ı̂n (0, 0).
xy
2. Funcţia f (x, y) = p pentru (x, y) 6= (0, 0) , f (0, 0) = 0,
x2 + y 2
este continuă ı̂n (0, 0) , admite derivate parţiale mărginite ı̂n R2 dar nu este difere-
niabilă ı̂n (0, 0) .
3. Funcţia
1
f (x, y) = x2 + y 2 sin 2

(x, y) 6= (0, 0) , f (0, 0) = 0
x + y2
este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) deşi derivatele ei sunt nemărginite ı̂n orice vecinătate a
punctului (0, 0) .
4. Fie
x2 arctg xy − y 2 arctg xy dacă xy 6= 0

f (x, y) =
0 dacă x = 0 sau y = 0 .
Să se arate că
00 00
fxy (0, 0) 6= fyx (0, 0) .
5. Funcţia
xy
f (x, y) = p pentru (x, y) 6= (0, 0) , f (0, 0) = 0
3
x2 + y 2
este continuu diferenţiabilă ı̂n (0, 0) .
6. Funcţia
xy
f (x, y) = p pentru (x, y) 6= 0 f (0, 0) = 0
3
x4 + y 4
nu este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) .
7. Funcţia p
f (x, y) = 3 x2 y 2 (x, y) ∈ R2
este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) . Studiaţi existenţa derivatelor parţiale ı̂ntr-o vecinătate
a lui (0, 0) .
E.2. Fie Ω ⊂ Rm şi f, g : Ω → R diferenţiabile ı̂n x0 . Să se demonstreze
formulele:
0 0 0 0 0
1. d (f ·g) (x ) = g (x ) df (x ) + f (x ) dg (x )
f 1
2. d g
(x0 ) = (g(x0 ))2
(g (x0 ) df (x0 ) − f (x0 ) dg (x0 ))
ı̂n ipoteza că g (x) 6= 0 ∀x ∈ Ω.
E.3. Extreme. Să se determine extremele locale ale următoarelor funcţii -
condiţii necesare şi condiţii suficiente.
1. a) f (x, y) = x3 + y 3 − 3xy;
b) f (x, y) = x2 − xy + y 2 − 2x + y
c) f (x, y) = x2 y 3 (6 − x − y)
d) f (x, y) = x4 + y 4 − x2 − 2xy − y 2
e) f (x, y) = 2x4 + y 4 − x2 − 2y 2
f) f (x, y) = xy + 50
x
+ 20
y
, x > 0, y > 0
q
2 2 x2 y2
g) f (x, y) = xy 1 − xa2 − yb2 , a > 0, b > 0 a2
+ b2
< 1.
h) f (x, y) = xy ln (x2 + y 2 ) (x, y) ∈ R2 , (x, y) 6= (0, 0) .

i) f (x, y) = (x2 + y 2 ) e−(x )

2 +y 2
2. a) f = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y − 6z
b) f = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 27
y2 z2 2
c) f = x + 4x
+ y
+ z
x > 0, y > 0, z > 0
d) f = xy 2 z 3 (a − x − 2y − 3z) a>0
a2 x2 y2 z2
e) f = x
+ y
+ z
+ b
x > 0, y > 0, z > 0, a > 0, b > 0.
3. a) Dintre toate triunghiurile de perimetru dat 2p să se determine cel de arie

maximă.
b) Dintre toate triunghiurile ı̂nscrise ı̂ntr-un cerc dat de rază R să se determine
cel de arie maximă.
E.4. Considerăm funcţiile

f (x, y) = x2 + y 3 şi g (x, y) = x2 + y 4
Punctul (0, 0) este un punct staţionar pentru ambele funcţii
d2 f (0, 0) (h) = h21 = d2 g (0, 0) (h)
pentru h = (h1 , h2 ) ∈ R2 .
Funcţia g are un minim (absolut) ı̂n (0, 0) pe când funcţia f nu are nici minim
nici maxim ı̂n (0, 0) .
E.5. În ipoteza că toate funcţiile ce intervin ı̂n problemele de mai jos sunt con-
tinuu diferenţiabile de ordinul cerut de relaţiile respective, să se arate că ele verifică
relaţiile scrise.
1. f (x, y) = ϕ (x2 + y 2 ) verifică y ∂f

∂x
− x ∂f
∂y
=0
2. f (x, t) = ϕ (x − at) + ψ (x + at) verifică

∂ 2f 2
2∂ f
= a
∂t2 ∂x2
3. f (x, y) = ϕ xy + xψ xy verifică

∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
x2 + 2xy + =0
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
4. f = xϕ (x + y) + yψ (x + y) verifică
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
− 2xy + = 0.
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
E.6. Pentru f (u, v, t) de clasă C 2 şi

g (x, y) = f x2 + y 2 , x2 − y 2 , xy

∂2g ∂2g ∂2g

să se calculeze ,
∂x2 ∂y 2
şi ∂x∂y
.
2. Fie f (u, v, t) de clasă C 1 şi

g (x, y, z) = f (xy , y z , z x ) , x > 0, y > 0, z > 0.
Să se calculeze diferenţiala funcţiei g.
3. Fie f (x) = f (x1 , ..., xm ) omogenă de ordin p (vezi Exemplul 6, §5). Să se
arate că:
a) fx0 i este omogenă de ordin p − 1

2
∂ ∂ ∂
b) x1 ∂x1 + x2 ∂x2 + · · · + xm ∂xm f = p (p − 1) f.
E.7. În următoarele ecuaţii să se efectueze schimbările de variabile indicate.

Adică, presupunând că funcţia z (x, y) verifică o ecuaţie cu derivate parţiale şi
x = ϕ (u, v) y = ψ (u, v)
să se determine ce ecuaţie verifică funcţia
ω (u, v) = z (ϕ (u, v) , ψ (u, v)) .
Echivalent, dacă transformarea este dată prin
u = f (x, y) v = g (x, y)
atunci relaţia dintre funcţiile w (u, v) şi z(x, y) ia forma
w (f (x, y)) , g (x, y) = z (x, y)
∂z ∂z
1. = u = x + y; v = x − y
∂x ∂y
∂z ∂z p y
2. (x + y) − (x − y) = 0 u = ln x2 + y 2 ; v = arctg
∂x ∂y x
3. Ce devine expresia
2 2
∂z ∂z
E= +
∂x ∂y
1 2 2
prin transformarea x = uv y = 2 (u − v ) .
∂ 2z ∂ 2z
4. + + m2 z = 0 x = eu cos v y = eu sin v.
∂x2 ∂y 2
∂ 2z ∂ 2z 1 ∂z √ √
5. 2
− y 2
= u=x−2 y v =x+2 y (y > 0) .
∂x ∂y 2 ∂y
2 2
∂ z ∂ z x
6. x2 2 − y 2 2 = 0 u = xy v =
∂x ∂y y
∂ 2z ∂ 2z 2
2∂ z
7. x2 − (x 2
+ y 2
) + y =0
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
1 1
u=x+y v= +
x y
2 2
∂ z ∂ z
8. x 2 − y 2 = 0 x = (u + v)2 y = (u − v)2
∂x ∂y
9. Considerăm ecuaţia
∂ 2z ∂ 2z ∂ 2z
(7.6.1) +
A 2B + C =0
∂x2 ∂x2 ∂y ∂y 2
cu A, B, C ∈ R , AC − B 2 < 0. Să se determine λ1 , λ2 ∈ R astfel ca efectuând
transformarea
u = x + λ1 y v = x + λ2 y
ecuaţia (5.1) să ia forma
∂ 2ω
(7.6.2) =0
∂u∂v
Să se deducă de aici forma generală a soluţiei ecuaţiei (7.6.1).
E.8. Să se scrie polinomul lui Taylor pentru următoarele funcţii

1. f = 2x2 − 3xy − y 2 + 4x − 2y + 1 ı̂n (−1, 1)
2. f = x3 − 3x2 − y + y 3 + 2x2 − xy − 2y 2 − 3x − 2y + 1 ı̂n (−1, 1)
3. f = 2x2 − 3xy + y 2 + yz + z 2 − 3x − 2y − z + 1 ı̂n (1, −1, 1)

p
4. f = 1 − x2 − y 2 ı̂n (0, 0) până la ordinul 4.
5. f = xy ı̂n (1, −1) până la ordinul 2.
6. f = ln (1 + x + y) ı̂n (0, 0)
7. f = lx sin y; g = ex cos y
8. f = sin (x2 + y 2 )
9. f = ex+y
x
10. f = y
ı̂n (−1, 1) .
CAPITOLUL 8
Calculul diferenţial al funcţiilor vectoriale
8.1. Câteva noţiuni de algebră liniară

Întrucât diferenţiala unei funcţii vectoriale f : Ω → Rk , Ω ⊂ Rm , va fi o aplicaţie
liniară A : Rm → Rk , ı̂ncepem prin a prezenta pe scurt rezultatele de algebră liniară
necesare. Pentru o expunere detaliată a algebrei liniare se poate consulta unul din
tratatele Duca (1972), Creangă-Haimovici (1962), Gelfand (1953), Pic (1966):
8.1.1. Aplicaţii liniare. O aplicaţie A : Rm → Rk se numeşte liniară dacă
(i) A (x + y) = A (x) + A (y)
(8.1.1)
(ii) A (λx) = λA (x)
pentru orice x, y ∈ Rm şi orice λ ∈ R. O aplicaţie verificând (8.1.1)(i) se numeşte
aditivă iar una verificând (8.1.1)(ii) se numeşte omogenă.
Condiţiile (8.1.1) sunt echivalente cu
(8.1.2) A (λx + µy) = λA (x) + µA (y)
m
pentru orice x, y ∈ R şi orice λ, µ ∈ R.
O consecinţă imediată a relaţiei (8.1.2) este
Propoziţia 8.1.1. Dacă A : Rm → Rk este liniară atunci
(8.1.3) A (λ1 x1 + · · · + λn xn ) = λ1 A (x1 ) + · · · + λn A (xn )
pentru orice xi ∈ Rm şi orice λi ∈ R, i = 1, ..., n.
O aplicaţie liniară
A : Rm → R o vom numi funcţie liniară. Să notăm cu
Lm,k = L Rm , Rk mulţimea tuturor aplicaţiilor liniare de la Rm la Rk .
Pentru A, B ∈ Lm,k şi λ ∈ R definim A + B : Rm → Rk şi λA : Rm → Rk prin
(i) (A + B) (x) = A (x) + B (x)
(8.1.4)
(ii) (λA) (x) = λ · A (x)
Se arată uşor că are loc
Propoziţia 8.1.2. Dacă A, B ∈ Lm,k atunci A + B şi λA definite prin (8.1.4)
sunt tot ı̂n Lm,k (adică aplicaţii liniare de la Rm la Rk ) şi mulţimea Lm,k este un
spaţiu vectorial ı̂n raport cu operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire cu scalari definite.
Observaţie. Elementul nul al spaţiului Lm,k este aplicaţia nulă θ : Rm → Rk
definită prin
(8.1.5) θ (x) = 0, pentru orice x ∈ Rm .
361
362 8. FUNCŢII VECTORIALE
Opusa unei aplicaţii liniare A ∈ Lm,k este aplicaţia −A definită prin

(8.1.6) (−A) (x) = −A (x) , pentru orice x ∈ Rm .
Dacă A ∈ Lm,k , A : Rm → Rk , atunci A se scrie A = (A1 , ..., Ak ) unde
(8.1.7) A (x) = (A1 (x) , ..., Ak (x)) , x ∈ Rm
Este valabilă următoarea caracterizare a aplicaţiilor liniare:
Propoziţia 8.1.3. O aplicaţie A = (A1 , ..., Ak ) : Rm → Rk este liniară dacă şi
numai dacă toate componentele Ai , i = 1, ..., k sunt funcţii liniare de la Rm la R.
Demonstraţie. Rezultă imediat din definiţiile liniarităţii şi ale operaţiilor de
adunare şi ı̂nmulţire cu scalari ale vectorilor din Rk . 2
Propoziţia 8.1.4. Orice aplicaţie liniară A : Rm → Rk este continuă pe Rm .
Demonstraţie. Scriind A = (A1 , ..., Ak ) : Rm → Rk , rezultă că aplicaţiile Ai
sunt liniare deci continue (P. 7.1.2, Cap. 7) pentru i = 1, ..., k. Dar acest lucru este
echivalent cu continuitatea funcţiei vectoriale A (P. 4.7.4, Cap. 4). 2
8.1.2. Matricea unei aplicaţii liniare. Fie A : Rm → Rk liniară, A =
(A1 , ..., Ak ) . Deoarece funcţiile Ai : Rm → Rk sunt liniare, din Cap. 7, P. 7.1.2,
rezultă că există un unic vector (ai1 , ..., aim ) ∈ Rm astfel ca
m
X
(8.1.8) Ai (x) = aij xj
j=1
pentru orice x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm , i = 1, ..., k.

Notând y = (y1 , ..., yk ) = (A1 (x) , ..., Ak (x)) , relaţiile (8.1.8) se transpun matri-
cial ı̂n forma
x1 y1
    
a11 · · · a1m
(8.1.9)  ...  =  . . .   ... 
xm ak1 · · · akm yk
Matricea
 
a11 · · · a1m
(8.1.10) MA =  . . . 
ak1 · · · akm
o numim matricea aplicaţiei liniare A.
Din (8.1.8) avem
(8.1.11) aij = Ai (ej ) , i = 1, ..., k, j = 1, ..., m.
Se verifică uşor valabilitatea următoarei propoziţii.
Propoziţia 8.1.5. Pentru A, B ∈ Lm,k şi λ ∈ R sunt adevărate formulele:
(i) MA+B = MA + MB
(8.1.12)
(ii) MλA = λMA
8.1. ALGEBRĂ LINIARĂ 363
Observaţie. În membrul drept al formulelor (8.1.12) figurează operaţiile uzuale

de adunare a matricilor şi ı̂nmulţire cu scalari. Rezultă că relaţia
A → MA
stabileşte un izomorfism ı̂ntre spaţiile vectoriale Lm,k şi spaţiul vectorial Mk,m (R)
al matricilor de tip (k, m) peste R. Pe baza acestui izomorfism vom identifica uneori
o aplicaţie liniară A cu matricea ei MA . Din context şi din felul de a scrie se va
ı̂nţelege că este vorba de aplicaţia A sau matricea ei MA . Deoarece ı̂n spaţiile Rm
şi Rk considerăm numai bazele canonice acest lucru nu poate duce la confuzii.
Vom mai face o convenţie, de data aceasta motivată de considerente tipografice, şi
anume: Vom identifica vectorii linie şi vectorii coloană, presupunând de fiecare dată
că vectorul are forma (adică linie respectiv coloană) cerută de formula respectivă.
De exemplu, formula (8.1.9) o vom scrie ı̂n forma
y = MA · x
pentru x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm şi y = (y1 , ..., yk ) ∈ Rk .
Să considerăm acum două aplicaţii liniare A : Rm → Rk şi B : Rn → Rm şi fie
C = A ◦ B : Rn → Rk . Se verifică imediat că C este o aplicaţie liniară şi fie
MA = [ail ]1≤i≤k; 1≤l≤m MB = [blj ]1≤l≤m; 1≤j≤n MC = [cij ]1≤i≤k; 1≤j≤n
matricile acestor transformări liniare. În fine, fie
A = (A1 , ..., Ak ) , B = (B1 , ..., Bm ) , C = (C1 , ..., Ck )

reprezentările acestor aplicaţii liniare ı̂n funcţie de componentele scalare şi fie
0
{ei : 1 ≤ i ≤ m} , ej : 1 ≤ j ≤ n ,
bazele canonice ale spaţiilor Rm , respectiv Rn .
Deoarece Ci (x) = Ai (B (x)) = Ai (B1 (x) , ..., Bm (x)) din (8.1.11) obţinem
m
X
e0j B1 e0j , ..., Bm e0j

(8.1.13) cij = Ci = Ai = ail blj , 1 ≤ i ≤ n, 1 ≤ j ≤ k.
l=1
Relaţiile (8.1.13) se transpun matricial prin

    
c11 · · · c1n a11 · · · a1m b11 · · · b1n
 ...  =  ...  ... 
ck1 · · · ckn ak1 · · · akm bm1 · · · bmn
adică are loc
(8.1.14) MA◦B = MA MB .
Să notăm cu Im : Rm → Rm aplicaţia identică a spaţiului Rm ı̂n el ı̂nsuşi, definită
prin Im (x) = x, x ∈ Rm . Matricea corespunzătoare acestei aplicaţii va fi matricea
unitate MIm = Um unde

 
1 0 ... 0
 0 1 ... 0 
Um =   ∈ Mm,m
 ... ... ... ... 
0 ... ... 1
Fie A ∈ L (Rm , Rm ) inversabilă şi să notăm B = A−1 . Având ı̂n vedere (8.1.14)
vom avea
MA · MB = MA◦B = MIm = Um
(1.140 )
MB · MA = MB◦A = MIm = Um
de unde rezultă formula
(1.1400 )
MA−1 = (MA )−1 .
Reciproc dacă matricea MA a unei aplicaţii liniare A este inversabilă atunci şi
aplicaţia A este inversabilă şi are loc formula (1.1400 ). Într-adevăr notând cu B
aplicaţia liniară de matrice (MA )−1 din (1.140 ) rezultă A ◦ B = Im = B ◦ A, deci
B = A−1 .
Observaţie. De fapt definiţia (aparent complicată) a produsului a două matrici
(care a produs şi continuă să producă momente de real deliciu intelectual elevilor din
clasa XI) este inspirată de aceasta formulă, ı̂n sensul că definim ı̂n aşa fel produsul a
două matrici ı̂ncât să fie verificată formula (8.1.14). Deci analogia dintre aplicaţiile
liniare şi matricile ataşate lor merge mai departe - compunerea aplicaţiilor liniare şi
produsul matricilor fiind legate prin această formulă remarcabilă.
Există o definiţie a produsului a două matrici care pare mult mai naturală. Dacă
A = [aij ]1≤i≤m;1≤j≤n şi B = [bij ]1≤i≤m;1≤j≤n sunt două matrici de tip m × n atunci
produsul lor Hadamard este matricea C = [cij ]1≤i≤m;1≤j≤n , tot de tip m × n, ale carei
elemente sunt
cij = aij bij , 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n,
deci produsul se face element cu element. Acest produs este studiat şi el ı̂n matem-
atică, având importanţă la demonstrarea unor inegalităţi pentru determinanţi, la
studiul valorilor proprii ale matricilor, precum şi aplicaţii ı̂n statistică şi ı̂n fizică.
(O ı̂ntrebare asemănătoare, pe deplin justificată, ar putea fi pusă de elevii care
ı̂nvaţă fracţiile: de ce ı̂nmulţirea fracţiilor se face simplu, ı̂nmulţind numărătorii şi
numitorii ı̂ntre ei, iar adunarea aşa complicat -:).
8.1.3. Norma unei aplicaţii liniare. Fie A : Rm → Rk , o aplicaţie liniară,

k·k1 şi k·k2 normele Euclid pe Rm respectiv Rk şi
MA = [aij ]1≤i≤k; 1≤j≤m ,

matricea aplicaţiei A. Atunci pentru orice x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm avem aplicând

inegalitatea lui Schwarz

m m
! 2 k m
!2
X X X X
2
kA (x)k2 = a1j xj , ..., ak jxj = aij xj ≤

j=1 j=1 2 i=1 j=1
k m
! m ! k Xm
!
X X X X
≤ a2ij x2j = a2ij kxk21 .
l=1 j=1 j=1 i=1 j=1
Notând
k X
m
! 12
X
(8.1.15) L= a2ij
i=1 j=1
rezultă
(8.1.16) kA (x)k2 ≤ L kxk1
Dacă k·kα este o normă pe Rm şi k·kβ este o normă pe Rk , atunci deoarece orice
normă pe Rm (respectiv Rk ) este Lipschitz echivalentă cu norma lui Euclid (Cap.
4, T. 4.11.8), există numerele λ, µ > 0 astfel ca
(8.1.17) kxk1 ≤ λ kxkα , ∀x ∈ Rm ,
kykβ ≤ µ kyk2 , ∀y ∈ Rk
(cu k·k1 şi k·k2 am notat normele Euclid pe Rm , respectiv Rk ).
Ţinând cont de (8.1.16) şi (8.1.17) obţinem
kA (x)kβ ≤ µ kA (x)k2 ≤ µL kxk1 ≤ µLλ kxkα
pentru orice x ∈ Rm . Deci are loc
Propoziţia 8.1.6. Oricare ar fi normele kxkα şi k·kβ pe Rm respectiv Rk şi
oricare ar fi aplicaţia liniară A : Rm → Rk există un număr L ≥ 0 astfel ca
(8.1.18) kA (x)kβ ≤ L kxkα ,
Observaţie. Condiţia (8.1.18) se numeşte condiţia lui Lipschitz pentru A iar un
număr L ≥ 0 verificând (8.1.18) se numeşte constantă Lipschitz pentru A. Având ı̂n
vedere liniaritatea aplicaţiei A, avem A (x − x0 ) = A (x) − A (x0 ) şi condiţia (8.1.18)
(8.1.19) kA (x) − A (x0 )kβ ≤ L kx − x0 kα
care este o condiţie Lipschitz
veritabilă.
Pentru A ∈ L Rm , Rk definim
n o
(8.1.20) kAk = sup kA (x)kβ : x ∈ Rm , kxkα ≤ 1 .
Numărul kAk ı̂l numim norma aplicaţiei A. Având ı̂n vedere (8.1.18), rezultă
kA (x)kβ ≤ L kxkα ≤ L, ∀x ∈ Rm , kxkα ≤ 1,
deci
(8.1.21) kAk ≤ L
pentru orice constantă Lipschitz L.
De fapt are loc
Teorema 8.1.7. Fie k·kα şi k·kβ două norme pe Rm , respectiv Rk .
1. Dacă A : Rm → Rk este liniară atunci numărul kAk definit de (8.1.20) este
cea mai mică constantă Lipschitz pentru A. El poate fi calculat şi prin formula
n o
(8.1.22) kAk = sup kA (x)kβ : x ∈ Rm , kxkα = 1 .

2. Aplicaţia k·k : L Rm , Rk → [0, ∞[ dată
de (8.1.20) pentru A ∈ L Rm
, Rk
este o normă pe spaţiul vectorial L Rm , Rk .

Demonstraţie. 1. Să notăm
n o
(8.1.23) L := sup kA (x)kβ : x ∈ Rm , kxkα = 1 .
Din (8.1.20) şi (8.1.23) rezultă
(8.1.24) L ≤ kAk
Dacă arătăm că L este constantă Lipschitz pentru A atunci, din (8.1.21) rezultă
kAk ≤ L, deci are loc egalitatea
L = kAk .
m 0
Pentru x ∈ R , x 6= 0, fie x = kxk x. Rezultă kx0 kα = 1 deci, cf. (8.1.23),
1
α
0
kA (x )kβ ≤ L ⇐⇒ kA (x)kβ ≤ L kxkα .
Deoarece A (0) = 0, rezultă kA (0)kβ = 0 = L k0kα , ceea ce arată că L este
constantă Lipschitz pentru A.
2. Să verificăm axiomele normei.
N1. kAk ≥ 0− evident.
Dacă kAk = 0 atunci kA (x)kβ ≤ 0 · kxkα = 0, deci A (x) = 0, pentru orice x ∈ Rm ,
ceea ce este echivalent cu A = θ.
N2. kλAk = |λ| kAk
Rezultă din proprietatea supremului: sup (αM ) = α sup M pentru M ⊂ R şi
α > 0.
Pentru λ 6= 0, kλA (x)kβ = |λ| kA (x)kβ , deci
n o
m
kλAk = sup kλA (x)kβ : x ∈ R , kxkα ≤ 1 =
n o
= |λ| sup kA (x)kβ : x ∈ Rm , kxkα ≤ 1 = |λ| kAk .
Pentru λ = 0, 0 · A = θ şi kθk = 0 = 0 · kAk .
N3. kA + Bk ≤ kAk + kBk
Pentru orice x ∈ Rm , kxkα ≤ 1 avem (ţinând cont de (8.1.20))

k(A + B) (x)kβ ≤ kA (x)kβ + kB (x)kβ ≤ kAk + kBk .
Deci
k(A + B) (x)k ≤ kAk + kBk , ∀x ∈ Rm , kxkα ≤ 1 ,
de unde, trecând la supremum, obţinem
kA + Bk ≤ kAk + kBk .
m k
Observaţie. Se poate arăta că L(R , R ) ste un spaţiu normat complet, deci
un spaţiu Banach, ı̂n raport co orice normă de tipul (8.1.22).
Consecinţa 8.1.8. (Norma compusei a două aplicaţii liniare). Dacă A : Rm →
Rm sunt aplicaţii liniare atunci
(8.1.25) kA ◦ Bk ≤ kAk · kBk .
În particular dacă A : Rm → Rm este liniară atunci

(8.1.26) kAp k ≤ kAkp ,
pentru orice p ∈ Z+ (convenim că A0 = I).
Demonstraţie. Vom nota cu acelaşi simbol k·k toate normele pe Rm , Rn şi
Rk . Rezultă succesiv
k(A ◦ B) (x)k = kA (B (x))k ≤ kAk kB (x)k ≤ kAk kBk kxk ,
pentru orice x ∈ Rn , ceea ce arată că numărul kAk · kBk este o constantă Lipschitz
pentru A ◦ B, de unde rezultă inegalitatea (8.1.26). 2
Observaţie. Operatorul identic I : Rm → Rm este definit prin I (x) = x,
x ∈ Rm . Evident el este liniar şi
(8.1.27) kIk = 1 ,
dacă se consideră aceiaşi normă atât pe Rm considerat ca domeniu definiţie cât şi
pe Rm considerat ca spaţiu adresă (codomeniu). Pentru norme distincte se poate ca
kIk =
6 1.

Consecinţa 8.1.9. Fie Lm,k = L Rm , Rk . Să notăm cu k·kα,β norma pe Lm,k
corespunzând la două norme arbitrare k·kα pe Rm şi k·kβ pe Rk şi cu k·k norma pe
Lm,k corespunzând normelor Euclid k·k1 şi k·k2 pe Rm respectiv Rk .
Atunci k·kα,β şi k·k sunt Lipschitz echivalente, adică există două numere strict
pozitive γ1 , γ2 astfel ca
(8.1.28) γ1 kAk ≤ kAkα,β ≤ γ2 kAk ,
pentru orice A ∈ Lm,k .
Demonstraţie. Deoarece orice două norme pe Rm (respectiv Rk ) sunt Lips-

chitz echivalente (Cap. 4, T. 4.11.8) există numerele strict pozitive λi şi µi , i = 1, 2,
astfel ca
(i) λ1 kxk1 ≤ kxkα ≤ λ2 kxk1 , ∀x ∈ Rm
(8.1.29)
(ii) µ1 kyk2 ≤ kykβ ≤ µ2 kyk2 , ∀y ∈ Rk .
Rezultă că pentru orice x ∈ Rm vom avea
µ2
kA (x)kβ ≤ µ2 kA (x)k2 ≤ µ2 kAk kxk1 ≤ kAk kxkα ,
λ1
de unde rezultă
µ2
kAkα,β ≤ kAk .
λ1
Analog, deoarece
1 1 λ2
kA (x)k2 ≤ kA (x)kβ ≤ kAkα,β kxkα ≤ kAkαβ kxk1 ,
µ1 µ1 µ1
pentru orice x ∈ Rm , rezultă
λ2
kAk ≤ kAkα,β .
µ1
2
8.1.4. Exemple de norme. Să revenim la cazul funcţiilor liniare A : Rm → R
Xm
(8.1.30) A (x) = ai x i ,
i=1
m
pentru x = (x1 , ..., xm ) ∈ R .
Să considerăm cele trei norme standard pe Rm cu care am lucrat ı̂n Capitolul 4,
şi anume
m
! 12
X
(8.1.31) kxk = x21 − norma Euclid ,
i=1
m
X
(8.1.32) kxk1 = |xi | − norma Minkowski sau `1 ,
i=1
(8.1.33) kxk∞ = max {|xi | : 1 ≤ i ≤ m} - norma Cebâşev sau `∞ ,

şi să notăm cu simbolurile corespunzătoare k·k , k·k1 , k·k∞ normele pe L ((Rm , k·k) , R) ,
L ((Rm , k·k1 ) , R) respectiv L ((Rm , k·k∞ ) , R) , norma pe R fiind tot timpul valoarea
absolută |t| , pentru t ∈ R .
În aceste condiţii avem:
Propoziţia 8.1.10. Considerăm funcţia liniară A : Rm → R dată de
X m
(8.1.34) A (x) = ai x i
i=1
m
pentru x = (x1 , ..., xm ) ∈ R unde (a1 , ..., am ) ∈ Rm este fixat.
Sunt valabile formulele

m
! 21
X
(8.1.35) kAk = a2i ,
i=1
(8.1.36) kAk1 = max {|ai | : 1 ≤ i ≤ m} ,

m
X
(8.1.37) kAk∞ = |ai | .
i=1
Demonstraţie. Pentru norma Euclid avem, aplicând inegalitatea lui Schwarz,

m m
! 12 m
! 21
X X X
|A (x)| = ai x i ≤ a2i x2i = L kxk ,

i=1 i=1 i=1
m
pentru orice x = (x1 , ..., xm ) ∈ R , unde am notat
m
!1/2
X
L := a21 .
i=1
Rezultă
kAk < L.
Deoarece
A = θ ⇐⇒ ai = 0, i = 1, ..., m ,
m 1/2
2
P
vom aveakθk = 0 = ai .
i=1
Presupunem A 6= θ şi fie x0i = L1 ai sign ai , i = 1, ..., m, unde pentru t ∈ R.

 −1 t<0
sign t = 0 t=0 .
 1 t>0
Deoarece t sign t = |t| rezultă că pentru x0 = (x01 , ..., x0m ) vom avea
m
1X 2
A x0 =

a = L.
L i=1 1
m 12
0 1
a21
P
Deoarece kx k = L
= 1, rezultă
i=1
L = A x0 ≤ sup {kA (x)k : x ∈ Rm , kxk = 1} = kAk ,

deci egalitatea (8.1.35) este adevărată.

Să demonstrăm (8.1.36). Evident
m Xm
X
|A (x)| = ai xi ≤ max |aj | · |xi | = L∞ kxk1 ,

1≤j≤m
i=1 i=1
pentru orice x ∈ Rm , unde am notat

L∞ := max {|ai | : 1 ≤ i ≤ m} .
Rezultă
kAk1 ≤ L∞ .
Din nou pentru A = θ obţinem kθk = 0 = L∞ .
Dacă A 6= θ fie j, 1 ≤ j ≤ m astfel ca
|aj | = max |ai | ,
1≤i≤m
şi fie
sign aj i = j
x0i = .
0 i=6 j
Pentru x0 = (x01 , ..., x0m ) vom avea
A x0 = aj x0j = a0j sign aj = |aj | = max |ai | = L∞ .

1≤i≤m
Deoarece 0
x = |sign aj | = 1 ,
1
rezultă
L1 = A x0 ≤ sup {|A (x)| : x ∈ Rm , kxk1 = 1} = kAk1 ,

ceea ce arată că şi formula (8.1.36) este adevărată.

În fine, să demonstrăm (8.1.37). Din nou
!
Xm m
X
|A (x)| = ai x i ≤ |ai | · max |xj | = L1 kxk∞ ,

1≤j≤m
i=1 i=1
unde am notat m
X
L1 := |ai | .
i=1
Rezultă
kAk∞ ≤ L1 .
Cazul A = θ se tratează ca şi ı̂n situaţiile precedente.
Fie A 6= θ şi fie x0i = sign ai , 1 ≤ i ≤ m, şi x0 = (x01 , ..., x0m ) .
Atunci m m
0
X X
A x = ai sign ai = |ai | = L1 ,
i=1 i=1
şi
L1 = A (x0 ) ≤ sup {kA (x)k : x ∈ Rm , kxk∞ = 1} = kAk∞ ,
ceea ce arată că
kAk∞ = L1 ,
adică are loc şi (8.1.37). 2
Observaţie. Folosind notaţia a = (a1 , ..., am ) ∈ Rm egalităţile demonstrate se
scriu ı̂n forma
(8.1.38) kAk = kak - norme Euclid
(i) kAk1 = kak∞

(8.1.39)
(ii) kAk∞ = kak1
Formulele (8.1.39) arată că normele Minkowski şi Cebâşev sunt duale una alteia.
Mai prezentăm o situaţie ı̂n care putem calcula norma unei aplicaţii liniare şi
anume cel al spaţiului L (R, Rm ) . Observăm că pentru A ∈ L (R, Rm ) există un unic
vector a = (a1 , ..., am ) ∈ Rm astfel ca
A (h) = h · a, ∀h ∈ R.
Propoziţia 8.1.11. Dacă k·k este o normă arbitrară pe Rm (nu neapărat cea
euclidiană) atunci
kAk = kak .
Demonstraţie. Pentru h ∈ R arbitrar avem
kA (h)k = khak = |h| kak ,
de unde rezultă kAk ≤ kak . Pentru h = 1 avem (ţinând cont de (8.1.22)
kAk ≥ kA (1)k = kak ,
ceea ce arată că kAk = kak . 2

8.1.5. Baze ı̂n L Rm , Rk . Vom arăta că Lm,k = L Rm , Rk este un spaţiu
vectorial de dimensiune m · k construind efectiv o bază algebrică ı̂n Lm,k .
Pentru (i, j) ∈ N ×N ; 1 ≤ i ≤ k, 1 ≤ j ≤ m considerăm aplicaţia liniară
B : Rm → Rk definită prin
i,j
(8.1.40) B i,j (x) = xj ei , x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm ,

unde am notat cu e0i , 1 ≤ i ≤ k, baza canonică ı̂n Rk .
Matricea acestei aplicaţii va fi dată de

i,j 1 pentru (p, q) = (i, j) 1 ≤ p ≤ k
(8.1.41) bp,q =
0 ı̂n rest 1 ≤ q ≤ k.

Arătăm că orice A ∈ L Rm , Rk având matricea [aij ]≤i≤k; 1≤j≤m se reprezintă ı̂n
mod univoc ı̂n forma
Xk X m
(8.1.42) A= aij B i,j ,
i=1 j=1
sau ı̂n limbaj matricial

k X
X m
(8.1.43) MA = aij MB i,j .
i=1 j=1
Într-adevăr egalitatea (8.1.42) este echivalentă cu egalitatea

k X
X m
A (x) = aij B i,j (x) , ∀x ∈ Rm .
i=1 j=1
Fie x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm . Atunci

k m
! k X
m k X
m
X X X X
0 0
A (x) = aij xj ei = aij xj ej = aij B i,j (x) .
i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1
Observaţii.1. Relaţiile (8.1.42) şi (8.1.43) sunt echivalente, ţinând cont de

izomorfismul stabilit ı̂ntre Lm,k şi Mk,m , iar egalitatea (8.1.43) este imediată ţinând
cont că  
0 ··· 0 ··· 0
 ··· 
i,j
 
aij B = 0 · · · ai,j · · · 0

.
 ··· 
0 ··· 0 ··· 0
Unicitatea reprezentării (8.1.43), deci şi a reprezentării (8.1.42), este evidentă,
ceea ce arată că B i,j (respectiv MB i,j ) formează baze algebrice ı̂n Lm,k (respectiv ı̂n
Mk,m ).
2. Pe baza acestei reprezentări rezultă că spaţiile vectoriale Mk,m şi Rm·k sunt
izomorfe. Însă pentru matrici mai avem definit şi produsul, ceea ce conferă spaţiului
Mm,m o structură de algebră adică o mulţime A ı̂nzestrată cu trei operaţii:
- două interne + şi ×
- una externă · : R×A → A (ı̂nmulţirea cu scalari)
verificând axiomele
A1 (A, +, ×) este un inel
A2 (A, +, ·) este un spaţiu vectorial
A3 Sunt verificate proprietăţile de distributivitate
1. A (B + C) = AB + AC
(B + C) A = BA + CA
2. (λ + µ) A = λA + µA
şi asociativitate
3. λ (µA) = (λµ) A.
În acest fel structura algebrică a mulţimii Mm,m diferă de cea a spaţiului vectorial
Rmm. .
Baza canonică ı̂n L (Rm , R)
Este formată din funcţiile liniare bi : Rm → R definite prin
bi (x) = xi , x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm , 1 ≤ i ≤ m.
Matricea corespunzătoare funcţiei liniare bi va fi o matrice cu o linie şi m coloane,
deci un vector din Rm , pe care ı̂l notăm tot cu bi
bi = (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0) ∈ Rm , 1 ≤ i ≤ m.
Pentru A ∈ L (Rm , R) dată de
m
X
(8.1.44) A (x) = ai x i , x ∈ R m ,
i=1
unde a = (a1 , ..., am ) ∈ Rm , vom avea reprezentarea

m
X
A= ai b i .
i=1
Relaţia (8.1.44) se scrie matricial ı̂n forma

x1
 
(8.1.45) A (x) = (a1 , ..., am )  ...  .

xm

Observaţie. Deoarece Lm,k = L Rm , Rk este un spaţiu vectorial finit dimen-
sional (de dimensiune m · k) rezultă că orice două norme pe Lm,k sunt Lipschitz
echivalente (cf. T. 4.11.8, Cap. 4). Consecinţa 8.1.9 ne dă o informaţie asupra felu-
lui ı̂n care se comportă normele aplicaţiilor liniare (definite de (8.1.20)) prin trecerea
la norme echivalente pe Rm şi pe Rk .

8.1.6. Continuitatea aplicaţiilor cu valori ı̂n L Rm , Rk . Vom considera
aplicaţii definite pe un spaţiu metric (T, ρ) şi cu valori ı̂n L Rm , Rk , unde L Rm , Rk
se consideră echipat cu norma corespunzătoare normelor Euclid pe Rm sau Rk . Con-
form Consecinţei 8.1.9, rezultă că rezultatele obţinute rămân valabile pentru orice
normă pe L Rm , Rk calculată pe baza unor norme arbitrare pe Rm şi Rk .
Vom prezenta mai ı̂ntâi rezultatul ı̂n cazul funcţiilor liniare.
Teorema 8.1.12. Fie (T, ρ) un spaţiu metric şi A : T → L (Rm , R) o aplicaţie.
Să presupunem că A (t) este dată de vectorul
a (t) = (a1 (t) , ..., am (t)) , t ∈ T ,
unde ai : T → R sunt funcţii de t, 1 ≤ i ≤ m.
Atunci aplicaţia A este continuă ı̂ntr-un punct t0 ∈ T dacă şi numai dacă
funcţiile ai sunt continue ı̂n t0 .
Demonstraţie. Pentru t ∈ T aplicaţia A (t) − A (t0 ) este dată de vectorul
a (t) − a (t0 ) = (a1 (t) − a1 (t0 )) , ..., am (t) − am (t0 ) ,
iar norma ei este dată de
m
! 21
X
(8.1.46) kA (t) − A (t0 )k = (ai (t) − ai (t0 ))2 .
i=1
(cf. (8.1.35)). Ţinând cont de (8.1.46) obţinem echivalenţele

lim A (t) = A (t0 ) ⇐⇒ lim kA (t) − A (t0 )k = 0
t→t0 t→t0
⇐⇒ lim ai (t) = ai (t0 ) , i = 1, ..., m .
t→t0
de unde rezultă valabilitatea afirmaţiilor teoremei. 2

Cazul general se reduce la acesta.

Consecinţa 8.1.13. Fie (T, ρ) un spaţiu metric şi A : T → L Rm , Rk o
aplicaţie. Să presupunem că pentru t ∈ T aplicaţia liniară A (t) are matricea
[aij (t)]≤i≤k; 1≤j≤m ,
unde aij : T → R sunt funcţii, 1 ≤ i ≤ k, 1 ≤ j ≤ m.
Atunci aplicaţia A este continuă ı̂n t0 ∈ T dacă şi numai dacă toate aplicaţiile
aij , 1 ≤ i ≤ k, 1 ≤ j ≤ m, sunt continue ı̂n t0 .
Demonstraţie. Pentru t ∈ T scriem
A (t) = (A1 (t) , ..., Am (t)) ,
unde Ai (t) ∈ L (Rm , R) . Din caracterizarea continuităţii funcţiilor vectoriale (Cap.
4, P. 4.7.4) rezultă
A continuă ı̂n t0 ⇐⇒ Ai continuă ı̂n t0 , ∀i, 1 ≤ i ≤ k.
Dacă Ai (t) este dată de vectorul
ai (t) = (ai1 (t) , ..., aim (t)) , 1 ≤ i ≤ k ,
atunci conform Teoremei 8.1.12, aplicaţia Ai : T → L (Rm , R) este continuă ı̂n t0 ∈ T
dacă şi numai dacă sunt continue ı̂n t0 toate aplicaţiile aij : T → R, 1 ≤ j ≤ m.
Prin urmare:
A continuă ı̂n t0 ⇐⇒ ∀i, 1 ≤ i ≤ m funcţia aij este continuă ı̂n t0 .
Consecinţa 8.1.13 este demonstrată. 2
8.1.7. Aplicaţii liniare bijective. Vom considera aplicaţii liniare de la Rm la

Rm . Prima observaţie care o facem este următoarea
Propoziţia 8.1.14. O aplicaţie liniară A : Rm → Rk este injectivă dacă şi
numai dacă
(8.1.47) A (x) = 0 ⇒ x = 0 .
Demonstraţie. Dacă f este injectivă atunci A (x) = 0 = A (0) implică x = 0,
Dacă A nu este injectivă, atunci există x0 , x00 ∈ Rm cu x0 6= x00 şi A (x0 ) = A (x00 ) .
Rezultă x = x0 − x00 6= 0 şi
A (x) = A (x0 − x00 ) = A (x0 ) − A (x00 ) = 0
deci (8.1.47) nu are loc. 2
Observaţie. Existena unei injecţii liniare A : Rm → Rk implică m ≤ k,
deoarece A(Rm ) este un subspaţiu al lui Rk şi dim A(Rm ) = m.
De asemenea este adevărată afirmaţia
Propoziţia 8.1.15. O aplicaţie liniară A : Rm → Rm este injectivă dacă şi
numai dacă este surjectivă.
Demonstraţie. Fie A injectivă şi fie MA = [aij ]1≤i≤m; 1≤j≤m matricea ei. Din
P. 8.1.14 rezultă că sistemul omogen de m ecuaţii cu m necunoscute
a11 x1 + · · · + a1m xm = 0
···
am1 x1 + · · · + amm xm = 0
are numai soluţia banală x = (0, ..., 0) , deci determinantul său ∆ = det (MA ) este
diferit de 0. Dar atunci matricea MA va fi inversabilă, deci va fi inversabilă şi aplicaţia
A. Rezultă că A este bijectivă, deci surjectivă.
Să presupunem acum că A este surjectivă şi fie e01 , ..., e0m ∈ Rm astfel ca
A (e0i ) = ei , i = 1, ..., m ,
unde e1 , ..., em este baza canonică ı̂n Rm . Să arătăm că vectorii e01 , ..., e0m sunt liniar
independenţi. Într-adevăr
m m
!
X X
αi e0i = 0 ⇒ A αi e0i = 0 .
i=1 i=1
Având ı̂n vedere liniaritatea aplicaţiei A, obţinem
m m m
!
X X X
αi e i = αi A (e0i ) = A αi e0i = 0
i=1 i=1 i=1
şi e1 , ..., em fiind liniar independenţi, rezultă α1 = ... = αm = 0.
Rezultă că e01 , ..., e0m formează o bază algebrică ı̂n Rm . Dacă x ∈ Rm atunci x se
scrie univoc ı̂n forma
x = x01 e01 + ... + x0m e0m ,
deci m m
X X
A (x) = 0 ⇐⇒ 0 = x0i A (e0i ) = x0i ei ,
i=1 i=1
de unde rezultă x01 = ... = x0m = 0 ceea ce este echivalent cu x = 0. Deci A este
injectivă. 2
Este utilă şi următoarea caracterizare a injectivităţii.
Propoziţia 8.1.16. O aplicaţie liniară A : Rm → Rk este injectivă dacă şi
numai dacă există β > 0 astfel ca
(8.1.48) kA (x)k ≥ β kxk , ∀x ∈ Rm .
Demonstraţie. Dacă are loc (8.1.48) atunci kA (x)k = 0 implică kxk = 0, deci
x = 0 şi, conform P. 8.1.14, A este injectivă.
Implicaţia inversă o demonstrăm prin contradicţie. Presupunând că (8.1.48) nu
are loc, rezultă
1
∀n ∈ N, ∃xn ∈ Rm , kA(xn )k < kxn k.
n
Impărţind cu kxn k inegalitatea de mai sus şi notând yn = kx1n k xn , rezultă
1
∀n ∈ N, ∃yn ∈ Rm , kyn k = 1 şi kA(yn )k < ·
n
Deoarece sfera unitate SRm din Rm este compactă (fiind mărginită şi ı̂nchisă),
şirul (yn ) conţine un subşir (yni ) convergent către un y ∈ SRm , deci cu kyk = 1.
Deoarece
lim yni = y ⇒ lim A(yni ) = A(y) ⇒ lim kA(yni )k = kA(y)k,

i i i
trecând la limită pentru i → ∞ ı̂n inegalitatea kA(yni k < 1/ni , obţinem A(y) = 0,
ceea ce arată că aplicaţia A nu este injectivă. 2
Observaţie. Dacă A admite inversa A−1 atunci
−1 −1
A (y) ≤ A kyk , ∀y ∈ Rm .
Notând y = A (x) , inegalitatea de mai sus este echivalentă cu

1
(8.1.49) kA (x)k ≥ −1
kxk , ∀x ∈ Rm
kA k
1
deci ı̂n (8.1.48) se poate lua β = kA−1 k
.
Sumarizând, putem scrie
Consecinţa 8.1.17. Fie A : Rm → Rm o aplicaţie liniară. Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
1. A este injectivă
2. A este surjectivă
3. A este bijectivă
4. Există β > 0 astfel ca
(8.1.50) kA (x)k ≥ β kxk , ∀x ∈ Rm .
Mai menţionăm şi proprietatea
Propoziţia 8.1.18. Fie A : Rm → Rm liniară şi β > 0 astfel ı̂ncât să aibă loc
(8.1.50) şi 0 ≤ γ < β.
Dacă B ∈ L (Rm , Rm ) satisface
(8.1.51) kA − Bk ≤ γ ,
atunci B este inversabilă şi
(8.1.52) kB (x)k ≥ (β − γ) kxk , ∀x ∈ Rm .
kB (x)k = kA(x) − (A (x) − B (x))k ≥ kA (x)k − k(A − B) (x)k

≥ β kxk − kA − Bk kxk ≥ β kxk − γ kxk = (β − γ) kxk .
Deoarece β − γ > 0 putem aplica P. 8.1.16, pentru a deduce că B este bijectivă,
deci inversabilă. 2
8.1.8. Continuitatea aplicaţiei de inversare. Să notăm

(8.1.53) Linv m m
m = {A : A : R → R , A liniară şi bijectivă} .
Este adevărat următorul rezultat important. In Propoziţia 8.2.3 vom arăta că
aplicaţia de inversare H este de fapt diferenţiabilă pe Linv
M .
Teorema 8.1.19. 1. Mulţimea Linv m este deschisă ı̂n Lm,m .

2. Aplicaţia H : Linv
m → L inv
m definită de
(8.1.54) H (A) = A−1 , A ∈ Linv
m
este continuă pe Linv
m .
Demonstraţie.1. Fie A ∈ Linv m şi fie β > 0 astfel ca să aibă loc (8.1.50).
Presupunând 0 < γ < β atunci, din P. 8.1.18, dacă B ∈ Lm,m verifică kB − Ak < γ
rezultă B ∈ Linv
m ceea ce arată că
B (A, γ) = {B ∈ Lm,m : kB − Ak < γ} ⊂ Linv

m .
Rezultă că mulţimea Linv
m este deschisă ı̂n Lm,m .
2. Fie A ∈ Linv
m şi β > 0 astfel ca
(8.1.55) kA (x)k ≥ β kxk , ∀x ∈ Rm .
Dacă B ∈ Lm,m verifică kB − Ak ≤ β/2 atunci, din P. 8.1.18, B este inversabilă
şi
β
(8.1.56) kB (x)k ≥ kxk , ∀x ∈ Rm .
2
Deoarece A este bijectivă
A (x) = y ⇐⇒ x = A−1 (y) ,
şi inegalitatea (8.1.55) poate fi scrisă ı̂n forma echivalentă
−1 1
A (y) ≤ kyk ,
β
de unde obţinem
−1 1
(8.1.57) A ≤ .
β
Analog din (8.1.56) obţinem
−1 2
(8.1.58) B ≤ .
β
Din identitatea
A−1 − B −1 = A−1 (B − A) B −1 ,
şi inegalităţile (8.1.57) şi (8.1.58) rezultă delimitările
2
kH (A) − H (B)k = A−1 − B −1 ≤ A−1 kB − Ak B −1 ≤ 2 kA − Bk ,

β
pentru orice B ∈ Lm,m cu kB −Ak ≤ β/2, ceea ce arată că aplicaţia H este continuă.
2
În fine mai menţionăm şi următorul rezultat util.
Propoziţia 8.1.20. Fie I aplicaţia identică de la Rm la Rm .

1. Dacă C ∈ Lm,m verifică
(8.1.59) kCk < 1 ,
atunci I − C este inversabilă şi
(I − C)−1 ≤
1
(8.1.60) .
1 − kCk
2. Dacă A ∈ Linv
m şi B ∈ Lm,m verifică
−1
(8.1.61) A B < 1 ,
atunci A + B este inversabilă şi
(A + B)−1 ≤
kA−1 k
(8.1.62) ·
1 − kA−1 Bk
Demonstraţie. 1. Luăm ı̂n P. (8.1.18), A = I şi B = I − C. Deoarece
kA (x)k = kI (x)k = kxk , ∀x ∈ Rm ,
rezultă β = 1 şi
γ := kA − Bk = kCk < 1 = β ,
deci B = I − C este inversabilă şi, din (8.1.52), avem
k(I − C) (x)k ≥ (1 − kCk) kxk ,
Notând
y = (I − C)(x) ⇐⇒ x = (I − C)−1 (y)
inegalitatea de mai sus devine
(1 − kCk)k(I − C)−1 (y)k ≤ kyk, y ∈ Rm ,
de unde rezultă (8.1.60).
Afirmaţia 2 rezultă din Afirmaţia 1. Într-adevăr, conform primei afirmaţii (cu
C = −A−1 B) şi ipotezei de la 2, I + A−1 B este inversabilă, de unde rezultă că
A + B = A(I + A−1 B) este inversabilă şi
−1
(A + B)−1 = A(I + A−1 B) = (I + A−1 B)−1 A−1 .

Ţinând cont de (8.1.60) obţinem
(A + B)−1 ≤
kA−1 k
·
1 − kA−1 Bk
2
−1 −1 −1
Observaţie. Dacă kA k kBk < 1, atunci kA Bk ≤ kA k kBk < 1, deci
A + B este inversabilă şi din (8.1.62) obţinem
(A + B)−1 ≤
kA−1 k kA−1 k
(8.1.63) ≤ ·
1 − kA−1 Bk 1 − kA−1 k kBk
8.2. DIFERENŢIALELE FUNCŢIILOR VECTORIALE 379
8.1.9. Rangul unei aplicaţii liniare. Fie A : Rm → Rm o aplicaţie liniară.

Numim rangul aplicaţiei A numărul
(8.1.64) k = dim A (Rm ) .
Deoarece A este liniară, A (Rm ) va fi un subspaţiu al lui Rn şi dimensiunea
acestui subspaţiu o numim rangul aplicaţiei A. Dimensiunea unui spaţiu vectorial
X este egală cu numărul maxim de vectori liniar independenţi din X. Orice sistem
maximal de vectori liniar independenţi b1 , ..., bk ı̂n X formează o bază ı̂n X, adică
orice x ∈ X se scrie ı̂n mod univoc ca o combinaţie liniară de vectorii b1 , ..., bk
x = α1 b1 + · · · + αk bk , α1 , ..., αk ∈ R.
Oricare două baze ı̂n X au acelaşi număr de elemente care se numeşte dimensi-
unea spaţiului X.
Dimensiunea spaţiului Rm este m, o bază ı̂n Rm fiind cea canonică formată din
vectori
ei = (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0) .
Dacă A : Rm → Rn este injectivă atunci vectorii {A (ei ) : 1 ≤ i ≤ m} sunt liniar
independenţi şi formează o bază a spaţiului A (Rm ) , deci A are rangul m şi, obliga-
toriu, m ≤ n.
Fie
 
a11 ... a1m
(8.1.65) M =  ... 
an1 ... anm
o matrice de tip (n, m) . Spunem că M are rangul k dacă ea conţine un minor nenul
de ordinul k şi toţi minorii de ordin k + 1 sunt nuli. Rezult că toţi minorii de ordin
> k sunt nuli.
În algebra liniară se demonstrează următorul rezultat.
Propoziţia 8.1.21. 1. Rangul unei matrici M este egal cu:
a) numărul maxim de vectori linie liniar independenţi;
b) numărul maxim de vectori coloană liniar independenţi.
2. Dacă A : Rm → Rm este o aplicaţie liniară de matrice MA atunci
(8.1.66) rang A = rang MA
Observaţie. Noi am considerat matricea MA corespunzătoare bazelor canonice
ı̂n Rm şi Rm . Formula (8.1.66) rămâne valabilă şi ı̂n cazul când MA este matricea
corespunzătoare unor baze arbitrare ı̂n Rm şi Rn .
8.2. Diferenţialele funcţiilor vectoriale
8.2.1. Definiţia diferenţialei. Vom lucra ı̂n următorul context: Ω va fi o
submulţime deschisă a lui Rm , f : Ω → Rk o funcţie vectorială de componente
fi : Ω → R, 1 ≤ i ≤ k, notată f = (f1 , ..., fk ) .
Deci f (x) = (f1 (x) , ..., f1 (x)) pentru x ∈ Ω. Considerând proiecţiile Pi : Rk →
R definite de
(8.2.1) Pi (y) = yi , pentru y = (y1 , ..., yk ) ∈ Rk ,
rezultă fi = Pi ◦ f, 1 ≤ i ≤ k.
Ne vom strădui (pe cât posibil) să folosim in cele ce urmează următoarea termi-
nologie:
• o aplicaţie f : Ω → Rk o vom numi funcţie vectorială iar aplicaţiile fi = Pi ◦ f
componenetele ei scalare sau, mai simplu, componenetele ei;
• o aplicaţie f : Ω → R pentru Ω ⊂ Rm o vom numi funcţie scalară sau uneori,
mai simplu, funcţie;
• o aplicaţie liniară va fi o aplicaţie A : Rm → Rk liniară;
• o aplicaţie liniară A : Rm → R o vom numi funcţie liniară.
Definiţie. Fie Ω ⊂ Rm o mulţime deschisă, f : Ω → Rk o funcţie vectorială
şi x0 ∈ Ω. Spunem că f este diferenţiabilă ı̂n x0 dacă există o aplicaţie liniară
A : Rm → Rk astfel ca
f (x0 + h) − f (x0 ) − A (h)
(8.2.2) lim = 0.
h→0 khk
O aplicaţie liniară A verificând (8.2.2) se numeşte diferenţială a funcţiei vecto-
riale f.
Notând
f (x0 + h) − f (x0 ) − A (h)
(8.2.3) ω x0 ; h = ,
khk
pentru h 6= 0 şi ω (x0 ; 0) = 0, relaţia (8.2.2) este echivalentă cu
f x0 + h − f x0 = A (h) + ω x0 ; h ,

(8.2.4)
pentru h ∈ Rm suficient de mic (a.ı̂. x0 + h ∈ Ω), unde
ω (x0 ; h)
(8.2.5) lim = 0.
h→0 khk
Sau notând
ω (x0 ; h)
(8.2.6) α x0 ; h = ,
khk
pentru h 6= 0 şi α (x0 , 0) = 0, relaţia (2.4) este echivalentă cu
f x0 + h − f x0 = A (h) + khk α x0 ; h ,

(8.2.7)
unde
lim α x0 ; h = 0 .

(8.2.8)
h→0
Precizare. Normele considerate, exceptând cazurile când se fac alte menţiuni,

vor fi normele euclidiene şi vor fi notate toate cu acelaşi simbol k·k , care
va fi folosit şi
pentru norma corespunzătoare a unei aplicaţii liniare A ∈ L Rm , Rk . Bineı̂nţeles,
că prin considerarea altor norme (obligatoriu echivalente cu normele Euclid, cf. T.
4.11.8, Cap. 4) se ajunge la aceiaşi noţiune de diferenţială, proprietăţile topologice
(ca de exemplu continuitatea, convergenţa) păstrându-se prin trecerea la o normă
echivalentă.

Propoziţia 8.2.1. (Unicitatea diferenţialei). Dacă A, B ∈ L Rm , Rk sunt
diferenţiale ı̂n x0 ∈ Ω ale funcţiei f : Ω → Rk atunci A = B.
Demonstraţie. Să presupunem A 6= B. Rezultă că
ε := kA − Bk > 0.
Deoarece
f (x0 + h) − f (x0 ) − A (h) f (x0 + h) − f (x0 ) − B (h)

h
(B − A) = − → 0,
khk khk khk
pentru h → 0 există un δ > 0 astfel ca

m
h ε
(8.2.9) ∀h ∈ R , 0 < khk ≤ δ ⇒ (B − A) < .
khk 2
Deoarece pentru orice u ∈ Rm cu kuk = 1 avem kδ uk = δ kuk = δ şi kδδ uk

u
=
u
kuk
= 1 rezultă

δu < ε = kA − Bk ·

k(A − B) (u)k = k(B − A) (u)k = (B − A)

kδ uk 2 2
Ţinând cont de formula (8.1.22) obţinem contradicţia
kA − Bk
k(A − B)k = sup {k(A − B) (u)k : u ∈ Rm , kuk = 1} ≤ ·
2
2
Are loc un şi analog al Propoziţiei 7.1.4 din Cap. 7.
Propoziţia 8.2.2. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n x0 atunci f este continuă ı̂n
x0 .
Demonstraţie. Conform relaţiei (8.2.7) avem

f (x) = f x0 + A x − x0 + α x0 ; x − x0 x − x0 ,

cu lim0 α (x0 ; x − x0 ) = 0. Deoarece A este continuă, lim0 A (x − x0 ) = 0 şi din

x→x x→x
relaţia de mai sus obţinem lim0 f (x) = f (x0 ) , ceea ce este echivalent cu continui-
x→x
tatea funcţiei f ı̂n x0 . 2
Pentru diferenţiala unei funcţii vectoriale vom folosi aceiaşi notaţie ca şi ı̂n cazul
scalar (Cap. 7, §1)
A = f 0 x0 = df x0 ,

(8.2.10)
respectiv
A (h) = f 0 x0 (h) = df x0 (h) , h ∈ Rm .

(8.2.11)
8.2.2. Exemplu - diferenţiala aplicaţiei de inversare. Am văzut ı̂n Teo-

rema 8.1.19 că mulţimea Linv m m
m a aplicaţiilor liniare inversabile din Lm,m = L(R , R )
este deschisă ı̂n Lm,m şi că aplicaţia de inversare H : Linv inv
m → Lm definită de
H(A) = A−1 , A−1 ∈ Linv

m ,
este continuă pe Linv

m . Demonstrăm acum mai mult, şi anume că ea este diferenţiabilă.
Propoziţia 8.2.3. Aplicaţia de inversare H este diferenţiabilă pe Linv

m şi diferenţiala
0
ei ı̂n fiecare punct A ∈ Linv
m este aplicaţia liniară H (A) : Lm,m → L m,m dată de
(8.2.12) H0 (A)(H) = −A−1 HA−1 , H ∈ Lm,m .

Demonstraţie. Trebuie să arătăm că
k(A + H)−1 − A−1 + A−1 HA−1 k
(8.2.13) lim = 0.
H→O kHk
Din egalităţile
(A + H)−1 − A−1 + A−1 H A−1 =

= (A + H)−1 I − (A + H)A−1 + (A + H)A−1 HA−1

h 2 i
= (A + H)−1 I − I − HA−1 + HA−1 + HA−1
2
= (A + H)−1 HA−1 ,
rezultă, ţinând cont de (8.1.63), că pentru kA−1 k · kHk < 1 este adevărată inegali-
tatea

−1 −1 2
(A + H) (HA )

−1 −1 −1 −1
k(A + H) − A + A HA k kA−1 k3 · kHk
= ≤ ,
kHk kHk 1 − kA−1 k · kHk
deci (8.2.13) are loc. 2
8.2.3. Matricea lui Jacobi. Fie f = (f1 , ..., fk ) : Ω → Rk , unde Ω ⊂ Rm este

deschisă, o funcţie vectorială de componente fi : Ω → Rm , 1 ≤ i ≤ k.
Să presupunem că f este diferenţiabilă ı̂n x0 ∈ Ω, şi fie A = df (x0 ) ∈ L Rm , Rk
diferenţiala ei ı̂n x0 .
Scriind
A (h) = (A1 (h) , ..., Ak (h)) , h ∈ Rm ,
rezultă că Ai = Pi ◦ A : Rm → R sunt funcţii liniare pentru 1 ≤ i ≤ k.

Propoziţia 8.2.4. Fie A = (A1 , ..., Ak ) ∈ L Rm , Rk , f = (f1 , ..., fk ) : Ω ⊂
Rk , Ω → Rm deschisă şi x0 ∈ Ω.
Următoarele afirmaţii sunt echivalente.
1. Funcţia vectorială f este diferenţiabilă ı̂n x0 şi df (x0 ) = A.
2. Funcţiile scalare fi sunt diferenţiabile ı̂n x0 şi dfi (x0 ) = Ai , 1 ≤ i ≤ k.
Demonstraţie. Să presupunem că f este diferenţiabilă ı̂n x0 şi df (x0 ) = A.

Atunci
f x0 + h − f x0 = A (h) + khk α x0 ; h ,

(8.2.14)
unde
lim α x0 ; h = 0.

(8.2.15)
h→0
Notând fi = Pi ◦ f, Ai = Pi ◦ A şi αi (x0 ; ·) = Pi ◦ α (x0 ; ·) , 1 ≤ i ≤ k, relaţiile

vectoriale (ı̂n Rm ) (2.12) şi (2.13) sunt echivalente fiecare cu k relaţii scalare
fi x0 + h − fi x0 = Ai (h) + khk αi x0 ; h ,

(8.2.16)
respectiv
lim αi x0 ; h = 0 ,

(8.2.17)
h→0
pentru orice i, 1 ≤ i ≤ k. Relaţiile (8.2.16) şi (8.2.17) arată că funcţia fi este
diferenţiabilă ı̂n x0 şi că dfi (x0 ) = Ai , pentru orice i, 1 ≤ i ≤ k. 2
Conform P. 7.1.5 din Cap. 7, diferenţiala Ai = dfi (x0 ) a funcţiei fi ı̂n x0 se
reprezintă ı̂n forma
m
0
X ∂fi 0
x hj , ∀h = (h1 , ..., hm ) ∈ Rm ,

(8.2.18) Ai (h) = dfi x (h) =
j=1
∂xj
pentru 1 ≤ i ≤ k.
Cele k egalităţi scalare sunt echivalente cu următoarea egalitate matricială
  ∂f1 ∂f1 
A1 (h) h1
  
∂x1
· · · ∂xm
(8.2.19) A (h) =  ..  =  ...  ... 
. 
∂fk ∂fk
Ak (h) ∂x1
· · · ∂xm (x0 )
hm
(După cum am mai spus, elementele din Rm , respectiv Rk , le considerăm vectori
linie sau vectori coloană ı̂n funcţie de necesităţile de moment).
Matricea
 ∂f1 ∂f1 
∂x1
· · · ∂x m
Jf x0 =  . . .

(8.2.20) 
∂fk ∂fk
∂x1
· · · ∂xm (x0 )
o numim matricea lui Jacobi ataşată funcţiei f ı̂n punctul x0 .
Sumarizând cele de mai sus putem enunţa următorul rezultat.
Teorema 8.2.5. Dacă funcţia f = (f1 , ..., fk ) : Ω → Rk , Ω ⊂ Rm deschisă, este
diferenţiabilă ı̂n punctul x0 atunci există derivatele parţiale
∂fi 0
(8.2.21) x 1 ≤ j ≤ m, 1 ≤ i ≤ k
∂xj
şi diferenţiala A = df (x0 ) a funcţiei f ı̂n punctul x0 acţionează după formula
A (h) = Jf x0 h ,

(8.2.22)
unde Jf (x0 ) este matricea lui Jacobi dată de (8.2.20).
Observaţie. În formula (8.2.22), A (h) şi h sunt vectori coloană.

Din P. 8.2.4 de mai sus şi T. 7.1.15, Cap. 7, obţinem
Propoziţia 8.2.6. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f = (f1 , ..., fk ) : Ω → Rk şi x0 ∈ Ω.
∂fi
Dacă există derivatele parţiale ∂xj
(x) , 1 ≤ i ≤ k, 1 ≤ j ≤ m, ı̂ntr-o vecinătate
U ⊂ Ω a lui x şi sunt continue ı̂n x0 atunci funcţia vectorială f este diferenţiabilă
0
ı̂n x0 .
8.2.4. Diferenţiala compusei a două funcţii vectoriale. Considerăm următoarea
situaţie:
Ω1 ⊂ Rm , Ω2 ⊂ Rn mulţime deschise;
f = (f1 , ..., fk ) : Ω1 → Rk ; g = (g1 , ..., gn ) : Ω2 → Ω1 ;
u0 ∈ Ω2 x0 = g (u0 ) ∈ Ω1 .
Atunci este adevărat următorul rezultat.
Teorema 8.2.7. Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n x0 = g (u0 ) şi funcţia g
este diferenţiabilă ı̂n u0 atunci funcţia compusă f ◦ g este diferenţiabilă ı̂n u0 şi este
adevărată formula
(f ◦ g) u0 = f 0 g u0 ◦ g 0 u0 .

(8.2.23)
Demonstraţie. Să notăm A = f 0 (x0 ) = f 0 (g (u0 )) şi B = g 0 (u0 ) . Atunci
f x0 + h − f x0 = A (h) + α (h) ,

(8.2.24)
unde
α (h)
(8.2.25) lim = 0,
h→0 khk
şi
g u0 + v − g u0 = B (v) + β (v) ,

(8.2.26)
unde
β (v)
(8.2.27) lim = 0.
v→0 kvk
(Relaţiile (8.2.24) şi (8.2.26) sunt adevărate pentru h şi v ı̂n vecinătăţi convenabile
ale lui 0, i.e. pentru h şi v suficient de mici ı̂n normă).
Rezultă
f g u0 + v − f g u0 =

= A g u0 + v − g u0 + α g u0 + v − g u0

= A (B (v) + β (v)) + α g u0 + v − g u0

= AB(v) + A(β(v)) + α g u0 + v − g u0 .

Din (8.2.27)
A(β(v))
lim = 0.
v→0 kvk
Teorema va fi demonstrată dacă arătăm că

α (g (u0 + v) − g (u0 ))
(8.2.28) lim = 0.
v→0 kvk
Scriem
(8.2.29)
kα (g (u0 + v) − g (u0 )) k kα (g (u0 + v) − g (u0 )) k kg (u0 + v) − g (u0 ) k
= · ·
kvk kg (u0 + v) − g (u0 ) k kvk
Deoarece funcţia g este continuă (fiind diferenţiabilă) limv→0 kg(u0 +v)−g(u0 )k =
0, de unde ţinând cont de (8.2.25), rezultă
kα (g (u0 + v) − g (u0 )) k
lim = 0.
v→0 kg (u0 + v) − g (u0 ) k
Relaţiile
kg (u0 + v) − g (u0 ) k

kB(v) + β(v)k v kβ(v)k
= ≤ B + ≤ kBk + 1,
kvk kvk kvk kvk
adevărate pentru v suficient de mic (posibil conform (8.2.27) arată că cel de-al doilea
factor din (8.2.29) este mărginit, deci (8.2.28) este adevărată. 2
Consecinţa 8.2.8. În ipotezele Teoremei 8.2.7, matricele Jacobi corespunzătoare
diferenţialelor funcţiilor f ◦ g, f şi g sunt legate prin relaţia
Jf ◦g u0 = Jf g u0 · Jg u0 .

(8.2.30)
Demonstraţie. Rezultă din T. 8.2.7., formulele (8.2.22) şi (8.1.14). 2
Consecinţa 8.2.9. Fie Ω1 ⊂ Rn , Ω2 ⊂ Rm deschise, f : Ω1 → R şi g =
(g1 , ..., gn ) : Ω2 → Ω1 . Să notăm cu u = (u1 , ..., um ) variabila ı̂n Rm , deci f = f (u) =
f (u1 , ..., un ) şi cu x = (x1 , ..., xm ) variabila ı̂n Rm , deci g (x) = g1 ((x) , ..., gn (x)) .
Fie x0 ∈ Ω1 şi u0 = g (x0 ) ∈ Ω2 . Dacă f este diferenţiabilă ı̂n u0 şi g este
diferenţiabilă ı̂n x0 atunci derivatele parţiale şi diferenţiala funcţiei compuse
ϕ (x) = f (g (x)) = f (g1 (x) , ..., gn (x))
sunt date de formulele
∂ϕ 0
Pn ∂f 0 ∂gj 0
a) ∂x (x ) = j=1 ∂uj (g (x )) ∂xi (x ) , 1 ≤ i ≤ n
(8.2.31) i
b) dϕ (x0 ) = nj=1 ∂u ∂f
(g (x0 )) · dgj (x0 ) .
P
j
Demonstraţie. Matricile Jacobi ale funcţiilor ϕ, f şi g sunt date de

0
∂f ∂f
Jf u = ,··· ,
∂u1 ∂un (u0 )
 ∂g1 ∂g1 
∂x1
· · · ∂x m
Jg x0 =  · · · · · · · · · 

∂gn ∂gn
∂x1
· · · ∂x m (x0 )

∂ϕ ∂ϕ
J ϕ x0 =

, ...,
∂x1 ∂xm (x0 )
Egalitatea matricială Jϕ (x0 ) = Jf (u0 ) Jg (x0 ) ne dă

 ∂g1 ∂g1 
∂x1
· · · ∂xm
∂ϕ ∂ϕ ∂f ∂f  ··· ··· ··· 
, ..., = ,··· ,
∂x1 ∂xm (x0 ) ∂u1 ∂un (u0 ) ∂gn ∂gn
∂x1
· · · ∂xm (x0 )
care este echivalentă cu cele m egalităţi scalare (8.2.31).

Formula (8.2.31).b) rezultă din (8.2.31).a). Într-adevăr, pentru h = (h1 , ..., hm ) ∈
m
R avem
m m X n
X ∂ϕ 0 X ∂ϕ ∂gj 0
dϕ x0 (h) = g x0

x hi = x hi =
i=1
∂x i i=1 j=1
∂u j ∂x i
n m
X ∂ϕ 0
X ∂gj 0
= g x x hi =
j=1
∂uj i=1
∂xi
n
X ∂ϕ
g x0 · dgj x0 ,

=
j=1
∂uj
ceea ce este echivalent cu (8.2.31).b). 2

Observaţie. Formula (8.2.31).a) a fost demonstrată şi ı̂n Cap. 7, T. 7.1.9,
ı̂n condiţii puţin mai generale - s-a presupus că f este diferenţiabilă ı̂n u0 şi că
∂gi
componentele scalare gi ale funcţiei g admit derivate parţiale ∂x j
(x0 ) , 1 ≤ j ≤ m,
1 ≤ i ≤ n.
De asemenea diferenţiabilitatea şi formula de calcul pentru diferenţiala unei
funcţii compuse de forma celei din Consecinţa 8.2.8 a fost demonstrată şi ı̂n Capitolul
7, Teorema 7.1.16.
8.2.5. Diferenţiala aplicaţiei inverse. Este vorba despre următorul rezultat:

Teorema 8.2.10. Fie U, V mulţimi deschise ı̂n Rm , f : U → V, x0 ∈ U şi
y = f (x0 ) ∈ V. Presupunem că
0
(i) f : U → V este bijectivă şi f −1 : V → U este continuă ı̂n y 0 ;

(ii) f este diferenţiabilă ı̂n x0 şi f 0 (x0 ) este inversabilă.
Atunci f −1 este diferenţiabilă ı̂n y 0 şi
−1
f −1 y 0 = f 0 x0

(8.2.32)
Demonstraţie. Să notăm A = f 0 (x0 ) . Rezultă
f x0 + u − f x0 = A (u) + ω (u) ,

(8.2.33)
unde
ω (u)
(8.2.34) lim = 0.
u→0 kuk
Pentru v ∈ Rm suficient de mic, astfel ca y 0 + v ∈ V, să notăm

h (v) := f −1 y 0 + v − f −1 y 0 .

(8.2.35)
Din condiţia (i) rezultă

(8.2.36) lim h(v) = 0.
v→0
Deoarece x0 = f −1 (y0 ), din (8.2.35) rezultă

f −1 (y0 + v) = x0 + h(v),
de unde, aplicând funcţia f, se obţine
y0 + v = f (x0 + h(v)) = f (x0 ) + A(h(v)) + ω(h(v)),
adică
v = A(h(v)) + ω(h(v)) .
−1
Aplicând acum A obţinem
h(v) = A−1 (v) − A−1 (ω(h(v))),
sau, echivalent,
f −1 y 0 + v − f −1 y 0 = A−1 (v) − A−1 (ω(h(v))).

Demonstraţia va fi ı̂ncheiată dacă arătăm că

A−1 (ω(h(v)))
(8.2.37) lim = 0.
v→0 kvk
Scriem
kA−1 (ω(h(v)))k kA−1 (ω(h(v)))k kh(v)k
= · ·
kvk kh(v)k kvk
Din (8.2.36) şi (8.2.34)
kA−1 (ω(h(v)))k

−1 ω(h(v))
lim = A
lim = 0,
v→0 kh(v)k v→0 kh(v)k
deci, (8.2.37) subzistă dacă arătăm că kh(v)k/kvk este mărginită pentru v suficient
de mic.
Din v = A(h(v)) + ω(h(v)) rezultă

kvk h(v) − kω(h(v))| ≥ 1 − 1 1
≥ A

−1 −1
= ,
kh(v)k kh(v)k kh(v)k kA k 2kA k 2kA−1 k
dacă v este suficient de mic pentru ca
kω(h(v))k 1
≤ ·
kh(v)k 2kA−1 k
Rezultă
kh(v)k
≤ 2kA−1 k.
kvk
2
Observaţie. In demonstraţie am folosit inegalitatea
1
kA(x)k ≥ kxk,
kA−1 k
valabilă pentru orice aplicaţie liniară inversabilă.
Intr-adevăr, aceasta rezultă din relaţiile

kxk = kA−1 (A(x))k ≤ kA−1 kkA(x)k.
8.2.6. Teoreme de medie. Teoremele de medie pentru funcţii vectoriale se
pot formula numai cu inegalităţi. Următorul exemplu arată că o egalitate de tipul
f (b) − f (a) = f 0 (ξ) (b − a) ,
unde ξ ∈ [a, b] , nu este posibilă ı̂n general.
Exemplu. Fie f : [0, 2π] → R2 , f (t) = (cos t, sin t) .
Rezultă f (2π) = f (0) = (1, 0) , deci f (2π) − f (0) = (0, 0) .
Pentru orice t ∈ ]0, 2π[ , f 0 (t) este aplicaţia liniară
f 0 (t) = (− sin t, cos t) : R → R2 ,
definită prin
f 0 (t) (h) = (−h sin t, h cos t) , h ∈ R.
Considerând R2 echipat cu norma Euclid, din P. 8.1.11, obţinem
p
kf 0 (t)k = cos2 t + sin2 t = 1, ∀t ∈ ]0, 2π[ .
Dacă ar exista ξ ∈ ]0, 2π[ astfel ca
f (2π) − f (0) = f 0 (ξ) (2π) = 2π (− cos ξ, sin ξ) ,
am obţine contradicţia
0 = k(0, 0)k = k2π (− cos ξ, sin ξ)k = 2π .
Înainte de a trece la enunţul teoremei de medie pentru funcţii vectoriale facem
câteva precizări. Fie I ⊂ R un interval deschis şi
f = (f1 , ..., fk ) : I → Rk
o funcţie vectorială diferenţiabilă. Diferenţiala ei ı̂ntr-un punct t ∈ I se identifică,
cu vectorul
f 0 (t) = (f10 (t) , ..., fk0 (t))
considerat ca o aplicaţie liniară de la R la Rk acţionând după regula
f 0 (t) (h) = h (f10 (t) , ..., fk0 (t)) , h ∈ R.
Norma aplicaţiei liniare f 0 (t) coincide cu norma vectorului f 0 (t)
kf 0 (t)k = k(f10 (t) , ..., fk0 (t))k .
(vezi P. 8.1.11).
Pentru funcţii compuse ϕ (t) = f (g (t)) (vezi diagrama) are loc formula
ϕ0 (t) = f 0 (g (t)) (g 0 (t)) .

Într-adevăr dacă A = f 0 (g (t)) şi B = g 0 (t) = b ∈ Rm atunci C = A ◦ B va fi
aplicaţia liniară de la R la Rk determinată de vectorul A (b) , deoarece
(A ◦ B) (h) = A (B (h)) = A (h · b) = h · A (b) , ∀h ∈ R .
m
Teorema 8.2.11. Fie a, b ∈ R , a < b şi f : [a, b] → R , g : [a, b] → R .
Dacă
(i) f şi g sunt continue pe [a, b] ,
(ii) f şi g sunt diferenţiabile pe ]a, b[ ,
(iii) kf 0 (x)k ≤ g 0 (x) ∀x ∈ ]a, b[ ,
atunci
(8.2.38) kf (b) − f (a)k ≤ g (b) − g (a) .
Demonstraţie. Fie ε > 0 arbitrar. Vom arăta că
(8.2.39) kf (b) − f (a)k ≤ g (b) − g (a) + ε (b − a) + ε ,
de unde, pentru ε ↓ 0, obţinem inegalitatea (8.2.38).
Să vedem, pentru ı̂nceput, ce putem scoate din condiţia (ii) . Fie z ∈ ]a, b[ .
Deoarece

f (x) − f (z)
lim = kf 0 (z)k şi lim g (x) − g (z) = g 0 (z) ,
x→z x−z x→z x−z
există δ > 0 astfel ı̂ncât ]z − δ, z + δ[ ⊂ ]a, b[ şi

(i) kf 0 (z)k − 2ε ≤ f (x)−f (z)
≤ kf 0 (z)k + 2ε ,

x−z
(8.2.40)
(ii) g 0 (z) − 2ε ≤ g(x)−g(z)
x−z
≤ g 0 (z) + 2ε ,
pentru orice x ∈ R verificând 0 < |x − z| < δ.
Dar atunci

f (x) − f (z)
≤ kf 0 (z)k + ε ≤ g 0 (z) + ε ≤ g (x) − g (z) + ε + ε .
x−z 2 2 x−z 2 2
Rezultă că, pentru orice z ∈ ]a, b[ există δ > 0 astfel ca z + δ < b şi
(8.2.41) kf (x) − f (z)k − (g (x) − g (z)) − ε (x − z) ≤ 0 ,
pentru orice x, z < x < z + δ.
Să considerăm acum funcţia ϕ : [a, b] → R definită de
(8.2.42) ϕ (x) := kf (x) − f (a)k − (g (x) − g (a)) − ε (x − a) − ε, x ∈ [a, b] .
Având ı̂n vedere condiţia (i) funcţia ϕ va fi continuă.
A := {x ∈ [a, b] : ϕ (x) ≤ 0} .
Deoarece ϕ este continuă, mulţimea A este ı̂nchisă. Rezultă că
c := sup A
aparţine mulţimii A, deci
(8.2.43) ϕ (c) ≤ 0.
Deoarece ϕ (a) = −ε < 0 există δ, 0 < δ < b − a astfel ca
ε
ϕ (x) < − < 0 ∀x ∈ [a, a + δ] ,
2
ceea ce implică [a, a + δ] ⊂ A, deci

c ≥ a + δ > a.
Vom arăta că
c = b.
Într-adevăr, presupunând c < b rezultă a < c < b şi conform cu (8.2.41) va exista
x, c < x < b astfel ca
kf (x) − f (c)k − (g (x) − g (c)) − ε (x − c) ≤ 0 .
Rezultă
ϕ (x) = kf (x) − f (a)k − (g (x) − g (a)) − ε (x − a) − ε
≤ kf (x) − f (c)k − (g (x) − g (c)) − ε (x − c) +
+ kf (c) − f (a)k − (g(c) − g(a)) − ε(c − a) − ε
≤ ϕ(c) ≤ 0 .
Obţinem contradicţia
x ∈ A şi x > c = sup A .
Rezultă c = b, deci b ∈ A ceea ce este echivalent cu (8.2.39). 2
Putem acum enunţa teorema de medie pentru funcţii vectoriale.
Teorema 8.2.12. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f : Ω → Rk o funcţie vectorială şi
a, b ∈ Ω, astfel ca segmentul
[a, b] = {a + t (b − a) : t ∈ [0, 1]}
să fie conţinut ı̂n Ω. Dacă
(ii) ∀x ∈ ]a, b[ există f 0 (x) ,
atunci
(8.2.44) kf (b) − f (a)k ≤ kb − ak sup {kf 0 (ξ)k : ξ ∈ ]a, b[} =
= kb − ak sup {kf 0 (a + t (b − a))k : t ∈ ]0, 1[} .
Demonstraţie. Considerăm funcţia ϕ : [0, 1] → Rk definită prin
(8.2.45) ϕ (t) := f (a + t (b − a)) , t ∈ [0, 1] .
Funcţia ϕ va fi diferenţiabilă pe ]0, 1[ şi
(8.2.46) ϕ0 (t) = f 0 (a + t (b − a)) (b − a) ,
şi
(8.2.47) kϕ0 (t)k ≤ kϕ0 (a + t (b − a))k kb − ak ≤ M kb − ak ,
unde
(8.2.48) M = sup {kf 0 (a + t (b − a))k : t ∈ ]0, 1[} .
8.3. (TIL) ŞI (TFI) 391
Considerând funcţia g : [0, 1] → R definită prin g (t) = M kb − ak t, inegalitatea

(8.2.47) este echivalentă cu
kf 0 (t)k ≤ g 0 (t) ,
pentru orice t ∈ ]0, 1[ . Aplicând Teorema 8.2.11 obţinem
kϕ (1) − ϕ (0)k ≤ g (1) − g (0) ,
kf (b) − f (a)k ≤ M kb − ak ,
adică are loc (8.2.44). 2
8.2.7. Aplicaţii de clasă C p . Fie Ω ⊂ Rm deschisă şi f = (f1 , ..., fk ) : Ω → Rk ,

o funcţie vectorială diferenţiabilă ı̂n Ω. Putem defini aplicaţia
f 0 : Ω → L Rm , Rk , x 7→ f 0 (x) , x ∈ Ω .

(8.2.49)
Dacă aplicaţia f 0 este continuă spunem că funcţia f este continuu diferenţiabilă
ı̂n Ω, sau de clasă C 1 .
Folosind Consecinţa 8.1.13 şi Teorema 8.2.5 obţinem
Teorema 8.2.13. Fie Ω ⊂ Rm deschisă şi f = (f1 , ..., fk ) : Ω → Rk o funcţie
vectorială.
Funcţia f este continuu diferenţiabilă ı̂n Ω dacă şi numai dacă derivatele parţiale
ale componentelor scalare
∂fi
(8.2.50) (x) 1 ≤ j ≤ m 1 ≤ i ≤ k,
∂xj
există şi sunt continue ı̂n Ω.
Pentru p ∈ N spunem că f = (f1 , ..., fk ) : Ω → Rk este de clasă C p dacă există
derivatele parţiale
Dα fi (x) , ∀α ∈ Zm
+ , |α| = α1 + · · · αm ≤ p.
ale funcţiilor fi , 1 ≤ i ≤ k, şi sunt continue ı̂n Ω.
8.3. Teorema de inversare locală şi teorema funcţiei implicite

Vom demonstra acum două teoreme fundamentale ale calculului diferenţial cu
numeroase şi profunde aplicaţii ı̂n numeroase domenii ale matematicii ca, de exem-
plu, geometria diferenţială, ecuaţiile diferenţiale şi cu derivate parţiale.
8.3.1. Teorema de Inversare Locală (TIL). Fie U ⊂ Rm deschisă. Ream-

intim că o funcţie vectorială g = (g1 , ..., gk ) : U ⊂ Rk se numeşte 1
de clasă C pe U
0 m k
dacă g este diferenţiabilă pe U şi aplicaţia g : U → L R , R este continuă, ceea
∂gi
ce este echivalent cu existenţa şi continuitatea tuturor derivatelor parţiale ∂x j
(x) ,
x ∈ U, 1 ≤ i ≤ k, 1 ≤ j ≤ m.
Fie U şi V două submulţimi deschise ale spaţiului Rm . O aplicaţie f : U → V se

numeşte difeomorfism (de clasă C 1 ) dacă
(i) f este de clasă C 1 pe Uşi bijectivă,
(8.3.1)
(ii) funcţia inversă f −1 : V → U este şi ea de clasă C 1 pe V.
Demonstrăm mai ı̂ntâi următorul rezultat de caracterizare a difeomorfismelor.
Teorema 8.3.1. Fie U, V ⊂ Rm deschise şi f : U → V o aplicaţie de clasă C 1 .
Presupunem că
(i) f 0 (x) este un izomorfism liniar de la Rm la Rm , pentru orice x ∈ U ;
(ii) f este bijectivă şi inversa ei f −1 : V → U este continuă pe V.
Atunci f este difeomorfism de clasa C 1 ı̂ntre U şi V.
Demonstraţie. Să notăm g = f −1 . Conform Teoremei 8.2.10, g este diferenţiabilă
pe V şi
−1
(8.3.2) g 0 (y) = (f 0 (g (y))) , ∀y ∈ V.
Mai rămâne să demonstrăm că g este de clasă C 1 , adică continuitatea aplicaţiei
g 0 : V → Linv
m .
Deoarece aplicaţiile
f 0 : U → Linv
m , g : V → U şi
H : Lm → Lm , H (A) = A−1
inv inv
sunt continue (vezi T. 8.1.19) şi, conform formulei (8.3.2),

g0 = H ◦ f 0 ◦ g
rezultă că g 0 este continuă, deci g este de clasă C 1 şi f este un difeomorfism. 2
Observaţie. Continuitatea diferenţialei g 0 : V → Lm,m se poate obţine şi
apelând la T. 8.2.13 şi C. 8.1.13 şi luând ı̂n considerare faptul că matricile Jacobi
ale funcţiilor f şi g sunt legate prin relaţia
(8.3.3) Jg (y) = (Jg (g (y)))−1 , ∀y ∈ V.
(Rezultă din (8.3.2) şi faptul că MA−1 = (MA )−1 pentru orice aplicaţie liniară in-
versabilă A : Rm → Rm ).
∂fi
Deoarece f = (f1 , ..., fm ) este de clasă C 1 pe U derivatele parţiale ∂x j
vor fi
funcţii continue pe U, pentru toţi i, j ∈ {1, ..., m} .
Fie x0 ∈ U fixat. Deoarece f 0 (x0 ) este inversabilă rezultă că este inversabilă şi
Jf (x0 ) deci determinantul ei
∆f x0 = det Jf x0

este nenul. Dacă |∆f (x0 )| = a > 0 atunci deoarece

∆f (x) = det Jf (x)
8.3. (TIL) ŞI (TFI) 393
∂fi
este o funcţie continuă de x (având ı̂n vedere continuitatea funcţiilor ∂x j
şi formula
de calcul a determinantului), rezultă că există o vecinătate U0 ⊂ U a lui x0 astfel ca
a
(8.3.4) |∆f (x)| ≥ ..., ∀x ∈ U0 .
2
În calculul inversei matricei

∂fi
Jf (x) = (x)
∂xj 1≤i≤m; 1≤j≤m
∂fi
intervin complemenţii algebrice a∗ij (x) ai elementelor ∂x j
(x) care sunt tot funcţii
continue de x.
Din continuitatea funcţiei g există o vecinătate V0 ⊂ V a lui y 0 astfel ca
(8.3.5) g (y) ∈ U0 , ∀y ∈ V0 .
Din (8.3.4) şi (8.3.5) rezultă continuitatea ı̂n y 0 a aplicaţiilor
1
(8.3.6) y→ a∗ (y) , y ∈ V0 , 1 ≤ i, j ≤ m .
∆f (g (y)) ij
deci şi a aplicaţiei g 0 (y) = (f 0 (g (y)))−1 având matricea
1
(8.3.7) Jg (y) = J ∗ (g (y)) ,
∆f (g (y)) f
unde am notat cu Jf∗ adjuncta matricei Jf .
Teorema 8.3.2 (Teorema de Inversare Locală (TIL)). Fie Ω ⊂ Rm deschisă,
f : Ω → Rm o funcţie vectorială, x0 ∈ Ω şi y 0 = f (x0 ) . Presupunem că sunt
verificate condiţiile:
(i) f este diferenţiabilă ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 şi diferenţiala f 0 este continuă
ı̂n x0 ;
(ii) aplicaţia liniară f 0 (x0 ) : Rm → Rm este inversabilă.
Atunci există mulţimile deschise U ⊂ Ω cu x0 ∈ U şi V ⊂ Rm cu y 0 ∈ V astfel ca
f să fie un omeomorfism de la U la V. Funcţia inversă g : V → U este diferenţiabilă
ı̂n y 0 şi
−1
g0 y0 = f 0 g y0

(8.3.8) .
Dacă ı̂n plus, f este de clasă C 1 pe o vecinătate a lui x0 atunci există vecinătăţile
U 0 ⊂ Ω a lui x0 şi V 0 a lui y 0 astfel ca f să fie un difeomorfism de clasă C 1 ı̂ntre U 0
şi V 0 .
Vom prezenta două demonstraţii ale acestui rezultat fundamental.
Demonstraţia Ia. Presupunem mai ı̂ntâi că
x0 = 0 şi y0 = 0,
deci f : Ω → R satisface f (0) = 0. Fie A = f 0 (0) ∈ L(Rm , Rm ). Prin ipoteză A
m
este un izomorfism liniar de la Rm la Rm .

Pentru y ∈ Rm fixat definim aplicaţia Φy : Ω → Rm prin
Φy (x) = x + A−1 (y − f (x)), x ∈ Ω.
Observăm că
Φy (x) = x ⇐⇒ f (x) = y.
Aplicaţia Φy este diferenţiabilă şi
Φ0y (x) = I − A ◦ f 0 (x) = A−1 A − f 0 (x) , x ∈ Ω,

unde I este aplicaţia identică de la Rm la Rm , I(x) = x, x ∈ Rm .

Fie 0 < q < 1 fixat. Din continuitatea aplicaţiei f 0 ı̂n 0 există r > 0 astfel ı̂ncât
B(0, r) ⊂ Ω şi
∀x ∈ B(0, r), kf 0 (x) − f 0 (0)k ≤ q/kA−1 k.
Rezultă
kΦ0y (x)k ≤ kA−1 k · kf 0 (x) − f 0 (0)k ≤ q,
şi deci, din Teorema de Medie (Teorema 8.2.12),
(8.3.9) kΦy (x1 ) − Φy (x2 )k ≤ kx1 − x2 k sup kΦ0y (x)k ≤ q kx1 − x2 k,
x∈[x1 ,x2 ]
pentru toţi x1 , x2 ∈ B(0, r).

Fie
(1 − q)r
δ := > 0.
kA−1 k
Arătăm că pentru orice kyk < δ,
kxk ≤ r ⇒ kΦy (x)k < r,
adică, Φy este o contracţie a bilei B(0, r).
Intr-adevăr, dacă kyk < δ şi kxk ≤ r, atunci
kΦy (x)k ≤ kΦy (x) − Φy (0)k + kΦy (0)k
(1 − q)r
≤ qkxk + kA−1 kkyk < qr + kA−1 k = r.
kA−1 k
Din Teorema lui Banach de Punct Fix (Teorema 4.10.1), pentru orice y ∈ Rm
cu kyk < δ există un unic xy ∈ B(0, r) a.ı̂.
Φy (xy ) = xy ⇐⇒ f (xy ) = y.
Din kxy k = kΦy (xy )k < r rezultă kxy k < r. Luând V := B(0, δ) şi U := f −1 (V )∩
B(0, r), rezultă că f este o bijecţie ı̂ntre U şi V . Notând cu g = f −1 : V → U inversa
funcţiei f , obţinem, ţinând cont de (8.3.9),
kx1 − x2 k − kA−1 k kf (x1 ) − f (x2 )k ≤ kx1 − x2 − A−1 f (x1 ) − f (x2 ) k =

= kΦy (x1 ) − Φy (x2 )k ≤ qkx1 − x2 k,

ceea ce implică
kA−1 k
kx1 − x2 k ≤ kf (x1 ) − f (x2 )k,
1−q
8.3. (TIL) ŞI (TFI) 395
pentru toţi x1 , x2 ∈ U ⊂ B(0, r). Punând yi = f (xi ), i = 1, 2, această ultimă

inegalitate poate fi rescrisă ı̂n forma
kA−1 k
kg(y1 ) − g(y2 )k ≤ ky1 − y2 k,
1−q
pentru toţi yy , y2 ∈ V = B(0, δ). Prin urmare, g satisface o condiţie Lipschitz pe V ,
deci este continuă (chiar uniform continuă), ceea ce arată că f este un omeomorfism
ı̂ntre U şi V.
Diferenţiabilitatea funcţiei inverse f −1 şi validitatea formulei (8.3.8), rezultă din
Teorema 8.2.10.
Cazul general se reduce uşor la cel considerat aplicat mulţimii deschise Ω̃ =
−x0 + Ω, funcţiei f˜ : Ω̃ → Rm , definită prin f˜(x0 ) = f (x0 + x0 ) − f (x0 ), x0 ∈ Ω̃.
Observăm că
f˜(x0 ) = f (x0 + x0 ) − f (x0 ), x0 ∈ Ω̃, ⇐⇒ f (x) = f˜(x − x0 ) + f (x0 ), x ∈ Ω.
Dacă f˜ realizează un omeomorfism ı̂ntre vecinătăţile deschise Ũ şi Ṽ ale lui
0 ∈ Rm , atunci f este un omeomorfism ı̂ntre vecinătăţile deschise U = x0 + Ũ şi
V = Y0 + Ṽ ale lui x0 , respectiv y0 .
Pentru a demonstra ultima afirmaţie a teoremei, să presupunem că f este clasă
C 1 ı̂ntr-o vecinătate U1 ⊂ Ω a lui x0 şi că f 0 (x0 ) este inversabilă.
Conform primei părţi a teoremei există vecinătăţile deschise U ⊂ U1 a lui x0 şi
V a lui y 0 astfel ca f să stabilească un omeomorfism ı̂ntre U şi V.
Din continuitatea aplicaţiei f 0 pe U rezultă că există o vecinătate U 0 ⊂ U1 a lui
x0 astfel ca
0
f (x) − f 0 x0 <
1
(f 0 (x0 ))−1

pentru orice x ∈ U 0 . Conform Propoziţiei 8.1.20.2, f 0 (x) va fi inversabilă pentru

orice x ∈ U 0 . Notând
V 0 = f (U 0 ) ⊂ f (U ) = V
şi ţinând cont de Teorema 8.3.1, rezultă că f stabileşte un difeomorfism de clasă C 1
ı̂ntre U 0 şi V 0 .
Demonstraţia IIa. Vom prezenta ı̂ncă o demonstraţie a acestui rezultat im-

portant.
I. f 0 (x0 ) = I
unde cu I notăm aplicaţia identică pe Rm , I (x) = x, x ∈ Rm .
Deoarece diferenţiala f 0 a funcţiei f este continuă ı̂n x0 , există un număr r > 0
astfel ca
1
kf 0 (x) − Ik < , ∀x ∈ B x0 , r ,

(8.3.10)
2
unde B (x0 , r) = {x ∈ Rm : kx − x0 k ≤ r} .
Notând
g (x) := f (x) − I (x) , x ∈ Ω ,
rezultă
g 0 (x) = f 0 (x) − I ,
şi (3.9) devine
1
kg 0 (x)k <
∀x ∈ B x0 , r .

(8.3.11)
2
Aplicând teorema de medie pentru funcţii vectoriale (T. 8.2.12) funcţiei g rezultă
1
kg (x1 ) − g (x2 )k ≤ kx1 − x2 k ,
2
sau, echivalent,
1
(8.3.12) kf (x1 ) − f (x2 ) − (x1 − x2 )k ≤ kx1 − x2 k ,
2
0
pentru orice x1 , x2 ∈ B (x , r) .
Din (8.3.12) obţinem inegalităţile
(i) kf (x1 ) − f (x2 )k ≥ 21 kx1 − x2 k
(8.3.13)
(ii) kf (x) − f (x0 )k ≥ 12 kx − x0 k ,
valabile pentru orice x1 , x2 şi x ı̂n B (x0 , r) .
Demonstrăm mai ı̂ntâi că
r
B y0, ⊂ f B x0 , r .

(8.3.14)
2
Trebuie să arătăm că pentru orice y ∈ B y 0 , 2r există x ∈ B (x0 , r) astfel ca

f (x) = y sau, echivalent
(8.3.15) y + x − f (x) = x.
y 0 , 2r

Fie y ∈ B fixat. Considerăm aplicaţia
φ : B x0 , r → Rm

definită prin
(8.3.16) φ (x) = y + x − f (x)
pentru x ∈ B (x0 , r) . Egalitatea (8.3.15) este echivalentă cu
(8.3.17) φ (x) = x ,
deci x este un punct fix al aplicaţiei φ. Pentru a demonstra existenţa acestui punct
fix vom aplica Teorema lui Banach de punct fix (T. 4.10.1, Cap. 4). În acest scop
vom arăta că φ este o contracţie a spaţiului metric complet B (x0 , r) .
Arătăm mai ı̂ntâi că φ aplică B (x0 , r) ı̂n B (x0 , r) . Într-adevăr, pentru x ∈
B (x0 , r) , având ı̂n vedere (8.3.12) şi faptul că y 0 = f (x0 ) , obţinem

φ (x) − x0 = y − y 0 + x − x0 − f (x) − f x0

≤ y − y 0 + f (x) − f x0 − x − x0

r 1
< + x − x0 ≤ r .
2 2
8.3. (TIL) ŞI (TFI) 397
Deci
φ (x) ∈ B x0 , r ∀x ∈ B x0 , r .

(8.3.18)
Să arătăm că φ este o contracţie. Aplicând din nou inegalitatea (8.3.12) putem
scrie
1
kφ (x1 ) − φ (x2 )k = kx1 − x2 − (f (x1 ) − f (x2 ))k ≤ kx1 − x2 k ,
2
1
ceea ce arată că φ este o contracţie de coeficient 2 < 1. Conform Teoremei lui Banach
de punct fix există x ∈ B (x0 , r) astfel ca x = φ (x) . Având ı̂n vedere (8.3.18) rezultă
x ∈ B (x0 , r) .
Acum suntem ı̂n măsură să definim vecinătăţile U şi V.
Fie
r
0 −1
B y0,

(8.3.19) U := B x , r ∩ f ,
2
şi
r
(8.3.20) V := B y 0 , .
2
Din (8.3.13).(i) rezultă că f este injectivă pe B (x0 , r) , deci şi pe B (x0 , r) .
Din injectivitatea funcţiei f pe B (x0 , r) rezultă că ea stabileşte o corespondenţă
biunivocă ı̂ntre B (x0 , r) şi f (B (x0 , r)) .(Mai exact restricţia f |B(x0 ,r) : B (x0 , r) →
f (B (x0 , r)) este o bijecţie).
Din definiţiile (8.3.19) şi (8.3.20) ale mulţimilor U şi V rezultă că f stabileşte o
corespondenţă biunivocă ı̂ntre U şi V (mai exact, f |U : U → V este o bijecţie). Să
notăm cu
g:V →U
inversa acestei aplicaţii şi să demonstrăm mai ı̂ntâi că g este continuă pe V.
Fie y1 , y2 ∈ V şi fie x1 , x2 ∈ U ⊂ B (x0 , r) astfel ca
yi = f (xi ) ⇐⇒ xi = g (yi ) ,
pentru i = 1, 2. Din (8.3.13)(i) obţinem
kg (y1 ) − g (y2 )k = kx1 − x2 k ≤ 2 kf (x1 ) − f (x2 )k = 2 ky1 − y2 k ,
ceea ce demonstrează că g este continuă pe V (este chiar Lipschitziană, deci uniform
continuă).
Să arătăm acum că g este diferenţiabilă ı̂n y 0 şi că
g 0 y 0 = I.

Fie y ∈ B y 0 , 2r = V şi x = g −1 (y) ∈ U ⊂ B (x0 , r) . Rezultă f (x) = y şi

deoarece f (x0 ) = y 0 , g (y 0 ) = x0 , putem scrie

kg (y) − g (y 0 ) − (y − y 0 )k
(8.3.21) =
ky − y 0 k
kg (y) − g (y 0 ) − (f (g (y)) − f (g (y 0 )))k kg (y) − g (y 0 )k
= · .
kg (y) − g (y 0 )k ky − y 0 k
Din continuitatea funcţiei g, lim g (y) = g (y 0 ) şi, deoarece f 0 (g (y 0 )) = f 0 (x0 ) =

I, rezultă
kg (y) − g (y 0 ) − (f (g (y)) − f (g (y 0 )))k
(8.3.22) lim0 = 0.
y→y kg (y) − g (y 0 )k
Din (8.3.13).(ii), folosind notaţiile x = g (y) , x0 = g (y 0 ) , obţinem
y − y 0 ≥ 1 g (y) − g y 0 ,

2
deci
kg (y) − g (y 0 )k
(8.3.23) ≤ 2.
ky − y 0 k
Având ı̂n vedere (8.3.22) şi (8.3.23), din (8.3.21) obţinem
kg (y) − g (y 0 ) − (y − y 0 )k
lim0 = 0,
y→y ky − y 0 k
0
ceea ce arată că g (y) = I.
Cazul II. f 0 (x0 ) = A unde A ∈ L (Rm , Rm ) este inversabilă.
Considerăm aplicaţia F : Ω → Rm definită prin
F (x) = A−1 ◦ f (x) , x ∈ Ω.

Atunci F este diferenţiabilă pe o vecinătate a lui x0 şi

F 0 (x) = A−1 ◦ f 0 (x) .
În particular
F 0 x0 = A−1 ◦ f 0 x0 = A−1 ◦ A = I ,

deci cele demonstrate ı̂n cazul particular I sunt aplicabile funcţiei F. Rezultă că
există vecinătăţile deschise U ⊂ Ω a lui x0 şi W ⊂ Rm a lui z 0 = F (x0 ) astfel ca
restricţia lui F la U (pe care o notăm tot cu F ) să fie un omeomorfism ı̂ntre U şi
W. Notăm cu G : W → U inversa aplicaţiei F restrânsă la U.
Fie
V = A (W ) ,
şi
g:V →U
definită prin
g (A (z)) = G (z) , ∀z ∈ W ,
sau echivalent
g (y) = G A−1 (y) , ∀y ∈ V .

(8.3.24)
Rezultă că g este continuă şi deoarece
F = A−1 ◦ f ⇐⇒ f = A ◦ F ,
vom avea
f (g (y)) = f G A−1 (y) = A F G A−1 (y) = A A−1 (y) = y ,

8.3. (TIL) ŞI (TFI) 399
pentru orice y ∈ V, şi

g (f (x)) = G A−1 (f (x)) = G (F (x)) = x ,

pentru orice x ∈ U.
Rezultă că g este inversa aplicaţiei f : U → V , deci f stabileşte un omeomorfism
ı̂ntre U şi V.
Diferenţiala funcţiei g va fi dată de
g 0 (y) = G0 A−1 (y) ◦ A−1 .

(8.3.25)
Deoarece G0 (z 0 ) = I (conform cazului I) şi y 0 = A−1 (z 0 ) , vom avea
−1
g 0 y 0 = G0 A−1 y 0 ◦ A−1 = G0 z 0 ◦ A−1 = A−1 = f 0 x0

.
Deci prima afirmaţie a Teoremei este demonstrată.
Cazul III. Pentru demonstrarea faptului că ı̂n cazul când, ı̂n plus, f este de
clasă C 1 ı̂ntr-o vecinătate U1 ⊂ Ω a lui x0 , atunci f este este un difeomorfism
de clasă C 1 ı̂ntre două vecinătaţi deschise U 0 a lui x0 şi V 0 a lui y 0 , vezi sfârşitul
demonstraţiei precedente. 2
8.3.2. Teorema Funcţiei Implicite (TFI). Fie Ω ⊂ Rm+n deschisă şi F =
(F1 , ..., Fn ) : Ω → Rn o funcţie vectorială. Deoarece
Rm+n = Rm × Rn
punctele din Rm+n le vom nota prin (x, y) unde x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rm şi y =
(y1 , ..., yn ) ∈ Rn , deci funcţia F va fi notată prin F (x, y) pentru (x, y) ∈ Ω.
Considerăm matricile
 ∂F1
· · · ∂F 1

∂y1 ∂yn
(i) Fy0 (x, y) =  . . . 
∂Fn ∂Fn
∂y1
· · · ∂yn
(8.3.26)  ∂F ∂F1
(x,y)
∂x1
1
· · · ∂xm
(ii) Fx0 (x, y) =  . . . 
∂Fn ∂Fn
∂x1
· · · ∂xm (x,y)
Ne interesează ı̂n ce condiţii asupra funcţiei F ecuaţia
(8.3.27) F (x, y) = 0
poate fi rezolvată univoc ı̂n raport cu y. Evident soluţia va fi o funcţie de x (con-
siderat ca parametru), deci ne interesează existenţa unei funcţii ϕ : I → J astfel
ca
(8.3.28) F (x, y) = 0 ⇐⇒ y = ϕ (x)
pentru orice (x, y) ∈ I × J ⊂ Ω. În particular, funcţia ϕ, numită funcţie implicită,
definită de ecuaţia (8.3.27) verifică relaţia
(8.3.29) F (x, ϕ (x)) = 0 ,
pentru orice x ∈ I.
Vom considera vecinătăţi ale punctelor x0 ∈ Rm şi y 0 ∈ Rn definite de norma lui

Cebâşev
kzk∞ = max {|z1 | , ..., |zk |} ,
pentru z = (z1 , ..., zk ) ∈ Rk . Deci

I = x ∈ Rm : x − x0 ∞ ≤ r = x01 − r, x01 + r × ... × x0m − r, x0m + r ,

şi
J = y ∈ Rn : y − y 0 ∞ ≤ r0 = y10 − r0 , y10 + r0 × ... × yn0 − r0 , x0n + r0 .

Mulţimile I şi J sunt cuburi (hipercuburi) ı̂n Rm şi Rn iar produsul lor I × J va
fi un paralelipiped ı̂n Rm+n care este vecinătate a punctului (x0 , y 0 ) .
De asemenea, după cum am ameninţat deja ı̂n §1, pentru simplificarea scrierii,
vom identifica aplicaţiile liniare cu matricile lor. Deci ı̂n formulele (8.3.26), Fy0 (x, y)
este şi o aplicaţie liniară de la Rn la Rn iar Fx0 (x, y) este o aplicaţie liniară de la Rm
la Rn . Vom folosi notaţia
A◦B
pentru a indica că este vorba de compunerea aplicaţiilor liniare A şi B, respectiv
A·B
când este vorba de produsul matricilor corespunzătoare acestor aplicaţii.
Teorema funcţiei implicite are următorul enunţ.
Teorema 8.3.3 (Teorema Funcţiei Implicite (TFI)). Fie Ω ⊂ Rm+n = Rm × Rn
deschisă şi F = (F1 , ..., Fn ) : Ω → Rn o funcţie vectorială notată F (x, y) , pentru
(x, y) ∈ Ω, şi fie (x0 , y 0 ) ∈ Ω.
Presupunem că sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
(i) F (x0 , y 0 ) = 0;
(8.3.30) (ii) F este de clasă C 1 ı̂ntr-o vecinătate U ⊂ Ω a lui (x0 , y 0 ) ;
(iii) Fy0 (x0 , y 0 ) este inversabilă.
Atunci există:
I = x ∈ Rm : x − x0 ∞ < r şi J = y ∈ Rn : y − y 0 ∞ < r0

(8.3.31)
cu I × J ⊂ U şi o funcţie ϕ : I → J de clasă C 1 astfel ca
(i) F (x, y) = 0 ⇐⇒ y = ϕ (x) , ∀ (x, y) ∈ I × J
(8.3.32) −1
(ii) ϕ0 (x) = − Fy0 (x, ϕ (x)) ◦ Fx0 (x, ϕ (x)) ∀x ∈ I.
Demonstraţie. Intenţionăm să aplicăm Teorema de Inversare Locală (TIL),
T. 8.3.2. Pentru aceasta definim
f : Ω → Rm+n
prin
(8.3.33) f (x, y) := (x, F (x, y)) = (x1 , ..., xm , F1 (x, y) , ..., Fn (x, y))
pentru (x, y) ∈ Ω.
8.3. (TIL) ŞI (TFI) 401
Din ipotezele teoremei, funcţia f este continuu diferenţiabilă ı̂n U şi diferenţiala
ei este dată de
 
1 0 ··· 0 0 ··· 0
 0 1 ··· 0 0 ··· 0 
 .. .. .. .. ..
 
 . . . . .


(8.3.34) f 0 (x, y) =  0 0 ··· 1 0 ··· 0 
 
 ∂F1 ∂F2 ∂F1 ∂F1
 ∂x1 ∂x2 · · · ∂x · · · ∂F 1

∂y ∂y
m 1 n

 
 ... 
∂Fn ∂Fn ∂Fn ∂Fn ∂Fn
∂x1 ∂x2
· · · ∂xm ∂y1 ∂yn (x,y)
Ţinând cont de (8.3.30).(iii) şi de (8.3.34) obţinem

det f 0 x0 , y 0 = det Fy0 x0 , y 0 6= 0 ,

deci aplicaţia liniară f 0 (x0 , y 0 ) este inversabilă. Conform (TIL), există vecinătăţile
deschise U 0 a lui (x0 , y 0 ) şi W 0 a lui z 0 = f (x0 , y 0 ) astfel ca restricţia f la U 0 (notată
tot cu f ) să fie un difeomorfism de clasă C 1 .
Din (8.3.30).(i) şi (8.3.33) obţinem
z 0 = f x0 , y 0 = x0 , F x 0 y 0 .

Fără a restrânge generalitatea putem presupune

W 0 = I0 × J0 ,
unde
I 0 = x ∈ Rm : x − x0 ∞ < r0 şi J 0 = {y ∈ Rn : kyk∞ < r0 } .

Să notăm cu P şi Q proiecţiile spaţiului Rm+n pe Rm , respectiv Rn , definite prin

P (x, y) = x şi Q (x, y) = y ,
pentru (x, y) ∈ Rm+n = Rm ×Rn . Dacă g : W 0 → U 0 este inversa funcţiei f : U 0 → V 0
atunci ţinând cont de definiţia (8.3.33) a funcţiei f vom avea
(x, y) = f (g (x, y)) = f (P g (x, y) , Qg (x, y)) .
Rezultă
(i) P (g (x, y)) = x ,
(8.3.35)
(ii) F (x, Qg (x, y)) = y ,
pentru orice (x, y) ∈ I 0 × J 0 .
În particular
(8.3.36) F (x, Qg (x, 0)) = 0 ,
pentru orice x ∈ I 0 .
Definim funcţia ϕ : I 0 → Rn prin
(8.3.37) ϕ (x) = Qg (x, 0) , x ∈ I 0 .
Relaţia (8.3.36) devine
(8.3.38) F (x, ϕ (x)) = 0, ∀x ∈ I 0 .
Reciproc, dacă pentru (x, y) ∈ I 0 × J 0 = W 0

F (x, y) = 0 ,
atunci
f (x, y) = (x, F (x, y)) = (x, 0) ,
de unde, ţinând cont că g este inversa funcţiei f, obţinem
(x, y) = g (f (x, y)) = g (x, 0) .
Rezultă
y = Qg (x, 0) = ϕ (x)
ceea ce arată că ϕ este funcţia implicită definită de ecuaţia
F (x, y) = 0 .
În plus funcţia ϕ este continuă.
Diferenţiabilitatea funcţiei ϕ şi calculul diferenţialei

Fie ϕ = (ϕ1 , ..., ϕn ) . Explicitând relaţia vectorială (8.3.38) obţinem sistemul de
n relaţii scalare
F1 (x, ϕ (x)) = 0
(8.3.39) ..
.
Fn (x, ϕ (x)) = 0
verificate identic pentru x ∈ I 0 . Calculând derivatele parţiale ı̂n raport cu x1 , ..., xk
obţinem sistemul
Pn ∂F1 ∂ϕi ∂F1
i=1 ∂yi · ∂xk = − ∂xk
(8.3.40) ..
.
Pn ∂Fn ∂ϕi ∂F1
i=1 ∂yi · ∂xk = − ∂xk , k = 1, 2, ..., m .
Ţinând cont de egalitatea

 ∂ϕ1 ∂ϕ1 
∂x1
··· ∂xm
ϕ0 (x) =  . . . 
∂ϕn ∂ϕn
∂x1
··· ∂xm (x)
şi de notaţiile (8.3.26) sistemul (8.3.40) se scrie matricial ı̂n forma

(8.3.41) Fy0 (x, ϕ (x)) · ϕ0 (x) = Fx0 (x, ϕ (x)) .
Din F (x0 , y 0 ) = 0 rezultă ϕ (x0 ) = y 0 şi deoarece det Fy0 (x0 , y 0 ) 6= 0 putem pre-
supune că det Fy0 (x, y) 6= 0 ı̂ntr-o vecinătate U1 a lui (x0 , y 0 ) . Folosind continuitatea
funcţiei ϕ, mai putem presupune
(x, ϕ (x)) ∈ I1 × J1 ⊂ U1 , ∀x ∈ I1 ,
I1 şi J1 fiind cuburi deschise cu centrele ı̂n x0 respectiv y 0 .
8.3. (TIL) ŞI (TFI) 403
Atunci pentru orice x ∈ I1 matricea Fy0 (x, ϕ (x)) va fi inversabilă şi din (8.3.41)
obţinem
−1 0
(8.3.42) ϕ0 (x) = − Fy0 (x, ϕ (x)) Fx (x, ϕ (x)) .
Egalitatea matricială (8.3.42) se transpune ı̂n limbajul aplicaţiilor liniare core-
spunzătoare:
−1
(8.3.43) ϕ0 (x) = − Fy0 (x, ϕ (x)) ◦ Fx0 (x, ϕ (x)) .
Faptul că ϕ0 este de clasă C 1 rezultă din faptul că F a fost presupusâ de clasă
1
C , ceea ce este echivalent cu continuitatea tuturor derivatelor parţiale
∂Fi ∂Fi 1 ≤ k ≤ m,
, , 1≤i≤n
∂xk ∂yj 1 ≤ j ≤ n,
din formula (8.3.42) şi din continuitatea aplicaţiei de inversare (T. (8.1.19)).
Teorema funcţiei implicite este complet demonstrată. 2
8.3.3. Echivalenţa dintre (TFI) şi (TIL). Noi am demonstrat mai ı̂ntâi
(TIL) şi apoi din aceasta am dedus (TFI). Se poate urma o cale inversă (şi nu sunt
puţini cei care o fac) şi anume, să demonstrăm mai ı̂ntâi (TFI) şi apoi să obţinem
ca o consecinţă (TIL).
Arătăm cum se poate deduce (TIL) din (TFI).
Propoziţia 8.3.4. (TFI) ⇒ (TIL)
Demonstraţie. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, f = (f1 , ..., fm ) : Ω → Rm , x0 ∈ Ω, y 0 =
f (x0 ) . Să presupunem că sunt verificate ipotezele (TIL) (T. 8.3.2).
Vom arăta că concluziile (TIL) pot fi obţinute aplicând (TFI) unei funcţii con-
venabil alese.
Fie
F : Ω × Rm → Rm
definită prin
(8.3.44) F (x, y) := f (x) − y = (f (x) − y1 , ..., fm (x) − ym ) ,
pentru (x, y) ∈ Ω × Rm .
Vom avea  ∂f1 ∂f1 
∂x1
··· ∂xm
Fx0 (x, y) =  · · ·  = f 0 (x)
∂fm ∂fm
∂x1
··· ∂xm (x)
şi  
−1 0 ··· 0
0 −1 ··· 0 
Fy0 (x, y) = 

 = −Im .
 ··· ··· ··· ··· 
0 0 · · · −1
Din ipotezele (TIL) rezultă că
F x x0 , y 0 = f 0 x0

este inversabilă. Aplicând (TFI) funcţiei F cu rolurile variabilelor lor x şi y inversate
rezultă că ecuaţia
F (x, y) = 0
poate fi rezolvată ı̂n raport cu x ı̂ntr-o vecinătate deschisă U1 × V a lui (x0 , y 0 ) ,
unde U1 şi V sunt vecinătăţi deschise ale lui x0 respectiv y 0 . Deci există o funcţie
de clasă C 1
g : V → U1
astfel ca
(8.3.45) F (x, y) = 0 ⇐⇒ x = g (y)
pentru orice (x, y) ∈ U1 × V. Ţinând cont de (8.3.44) obţinem
(8.3.46) f (x) = y ⇐⇒ x = g (y) ,
pentru orice (x, y) ∈ U1 × V.
Fie U = g (V ) . Din (8.3.46) rezultă că funcţiile
f :U →V şi g : V → U
sunt inverse una alteia. Într-adevăr, dacă x ∈ U atunci există y ∈ V astfel ca
x = g (y) . Deci (x, y) ∈ U × v ⊂ U1 × V şi x = g (y) . Din (8.3.46) rezultă y = f (x) ,
deci
g (f (x)) = g (y) = x .
Reciproc, pentru y ∈ V, x = g (y) ∈ U ⊂ U1 şi din (8.3.46)
f (x) = y ⇐⇒ f (g (y)) = y .
Mai trebuie să arătăm că U este deschisă. Fie x ∈ U şi fie y ∈ V astfel ca
x = g (y) . Rezultă
f (x) = f (g (y)) = y ∈ V.
Deoarece V este deschisă şi f : Ω → Rm este continuă va exista o vecinătate
deschisă Ux ⊂ Ω a lui x astfel ca
f (Ux ) ⊂ V ⇐⇒ ∀x0 ∈ Ux f (x0 ) ∈ V.
Rezultă
x0 = g (f (x0 )) ∈ g (V ) = U, ∀x0 ∈ U
deci Ux ⊂ U. Rezultă că U este deschisă ı̂n Rm .
Calculul diferenţialei funcţiei g

Aplicând formula (8.3.32).(ii) (cu x şi y inversaţi) obţinem
−1 −1
g 0 (y) = − (Fx (g (y) , y))−1 ◦ Fy0 (g (y) , y) = − (f 0 (g (y))) ◦ (−Im ) = (f 0 (g (y))) ,
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia Propoziţiei 8.3.4. 2
8.3. (TIL) ŞI (TFI) 405
8.3.4. Funcţii vectoriale de clasă C p . Fie f = (f1 , ..., fk ) : Ω → Rk o funcţie

vectorială definită pe o mulţime deschisă Ω ⊂ Rm . Reamintim (vezi sfârşitul §8.2)
că funcţia f se numeşte de clasă C p (unde p ∈ N) dacă există derivatele parţiale
Dα fi (x) , ∀α ∈ Zm
+, |α| = α1 + ... + αm ≤ p
şi sunt continue ı̂n Ω.

Atât teorema de inversare locală cât şi teorema funcţiei implicite se pot extinde
la aplicaţii de clasă C p .
O aplicaţie f : U → V de clasă C p , bijectivă şi cu inversa de clasă C p se numeşte
difeomorfism de clasă C p ı̂ntre mulţimile deschise U, V ⊂ Rm .
Începem prin a prezenta această variantă pentru Teorema 8.3.1
Teorema 8.3.5. Fie U, V ⊂ Rm deschise şi f : U → V o aplicaţie de clasă C p .

Presupunem că:
(i) f 0 (x) este un izomorfism liniar de la Rm la Rm , pentru orice x ∈ U ;
(ii) f este bijectivă şi inversa ei f −1 : V → U este continuă pe V.
Atunci f este un difeomorfism de clasă C p .
Demonstraţia rezultă din consideraţiile făcute după demonstraţia Teoremei 8.3.1.

Dacă f este de clasă C p atunci toate funcţiile din (8.3.6) vor fi de clasă C p ı̂ntr-o
vecinătate deschisă V0 a lui y 0 , ceea ce arată că funcţia inversă g este de clasă C p .
Având ı̂n vedere Teorema 8.3.5, teorema de inversare locală admite şi ea următoarea
variantă.
Teorema 8.3.6. Fie f : Ω → Rm o funcţie vectorială definită pe o mulţime

deschisă Ω ⊂ Rm , x0 ∈ Ω şi y 0 = f (x0 ) . Presupunem
(i) f este de clasă C p ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 ;
(ii) f 0 (x0 ) este inversabilă (ca aplicaţie liniară de la Rm la Rm ).
Atunci există vecinătăţile deschise U ⊂ Ω şi V ⊂ Rm a lui x0 respectiv y 0 , astfel
ca f să fie un difeomorfism de clasă C p ı̂ntre U şi V.
Având ı̂n vedere Teorema 8.3.6, şi teorema funcţiei implicite (T. 8.3.3) poate fi
formulată ı̂n varianta C p :
Teorema 8.3.7. În ipotezele Teoremei 8.3.3, dacă funcţia F este de clasă C p
ı̂ntr-o vecinătate U ⊂ Ω a lui (x0 , y 0 ) atunci există vecinătăţile deschise (care pot fi
luate cuburi) I şi J ale lui x0 respectiv y 0 şi o funcţie ϕ : I → J de clasă C p astfel
ca
F (x, y) ⇐⇒ y = ϕ (x)
pentru orice (x, y) ∈ I × J. Adică, dacă funcţia F este de clasă C p atunci şi funcţia
implicită ϕ definită de ecuaţia
F (x, y) = 0
este de clasă C p .
8.4. Extreme condiţionate. Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

8.4.1. Condiţii necesare. Fie Ω ⊂ Rm deschisă, k < m şi f, g1 , ..., gk : Ω → R
, k + 1 funcţii.
Studiem extremele funcţiei f pe mulţimea
(8.4.1) G = {x ∈ Ω : gi (x) = 0, i = 1, ..., k} .
0
Un punct x ∈ G se numeşte maxim (minim) local condiţionat al funcţiei f dacă
există o vecinătate U a lui x0 (vecinătate ı̂n Rm ) astfel ca
(8.4.2) f (x) ≤ (x0 ) (respectiv f (x) ≥ f (x0 ))
pentru orice x ∈ U ∩ G.
Funcţia f se numeşte funcţie scop iar funcţiile gi funcţii de legătură. Relaţiile
(8.4.3) gi (x) = 0, i = 1, ..., k
se numesc relaţii de legătură sau restricţii. Deci căutăm extremele funcţiei f supusă
restricţiilor (8.4.3). Să notăm cu
(8.4.4) g = (g1 , ..., gk ) : Ω → Rk
funcţia vectorială corespunzând restricţiilor gi .
Teorema 8.4.1. (Regula multiplicatorilor lui Lagrange).
Presupunem că funcţiile f, g1 , ..., gk sunt de clasă C 1 ı̂n Ω şi că x0 ∈ G este
astfel ı̂ncât rangul matricei Jacobi a funcţiei vectoriale g ı̂n x0
 ∂g1 ∂g1 ∂g1 
∂x 1
· · · ∂x k
· · · ∂x m
Jg x0 =  . . .

(8.4.5) 
∂gk ∂gk ∂gk
∂x1
· · · ∂x · · · ∂x 0
k m (x )
să fie k.
Dacă x0 este punct de extrem condiţionat al funcţiei f atunci există k numere
reale λ0 = (λ01 , ..., λ0k ) ∈ Rk astfel ca
f 0 x0 = λ01 g 0 x0 + · · · + λ0k gk0 x0 .

(8.4.6)
Observaţie. Egalitatea matricială (8.4.6) este echivalentă cu un sistem de m
egalităţi scalare
∂f ∂g1 0 ∂gk 0
x0 = λ01 x + · · · + λ0k

(8.4.7) x , j = 1, ..., m.
∂xj ∂xj ∂xj
Demonstraţia Teoremei 8.4.1. Presupunem că minorul principal al matricei
(8.4.5) este cel din stânga şi ı̂l notăm
∂g1 ∂g1
∂x · · · ∂x
D (g1 , ..., gk ) 0 1 k
(8.4.8) x = · · · · · · 6= 0
D (x1 , ..., xk ) ∂gk · · · ∂gk
∂x1 ∂xk (x0 )
şi că x0 este punct de maxim local.

Conform Teoremei Funcţiei Implicite (T. 8.3.3) sistemul
(8.4.9) gi (x1 , ..., xk , xk+1 , ..., xm ) = 0, i = 1, ..., k.
8.4. EXTREME CONDIŢIONATE 407
poate fi rezolvat ı̂n raport cu variabilele x1 , ..., xk . Mai exact, notând

x(k) = (x1 , ..., xk ) şi x(m−k) = (xk+1 , ..., xm )
vor exista vecinătăţile deschise (cuburi)
U = B∞ x0(k) , r ⊂ Rk V = B∞ x0(m−k) , r0 ⊂ Rm−k

ale punctelor x0(k) respectiv x0(m−k) şi funcţiile continuu diferenţiabile
ϕi : B∞ x0(m−k) , r0 → B∞ x0(k) , r

astfel ı̂ncât punctul x(k) , x(m−k) ∈ U × V verifică sistemul (8.4.9) dacă şi numai
dacă
(8.4.10) xi = ϕi (xk+1 , ..., xm ) , i = 1, ..., k.
Notăm ϕ = (ϕ1 , ..., ϕk ) şi considerăm funcţia F definită de

(8.4.11) F (xk+1 , ..., xm ) = f ϕ1 x(m−k) , ..., ϕk x(m−k) , xk+1 , ..., xm =

= f ϕ x(m−k) , x(m−k) .
Rezultă că x0(m−k) este un punct de maxim local necondiţionat al funcţiei F ı̂n cubul

B∞ x0(m−k) , r0 , deci conform Teoremei lui Fermat (T. 7.4.1, Cap. 7) derivatele sale
parţiale vor fi nule ı̂n acest punct:
∂F 0
(8.4.12) x(m−k) = 0 j = k + 1, ..., m .
∂xj
Ţinând cont de regula de derivare a funcţiilor compuse obţinem
k
∂F 0 X ∂f ∂ϕi 0 ∂f
x0 x0 = 0, j = k+1, ..., m .

(8.4.13) x(m−k) = x(m−k) +
∂xj i=1
∂xi ∂xj ∂xj
Înlocuind funcţiile ϕi ı̂n sistemul (8.4.9) obţinem identităţile

(8.4.14) gi ϕ1 x(m−k) , ..., ϕk x(m−k) , x(m−k) = 0, i = 1, ..., k ,

0 0
verificate pentru orice x(m−k) ı̂n B∞ x(m−k) , r .

Având ı̂n vedere (8.4.10), ϕ x(m−k) , x(m−k) = (x1 , ..., xk , xk+1 , ..., xm ) = x ∈
U × V pentru orice x(m−k) ∈ V = B∞ x0(m−k) , r0 .
Derivând identităţile (8.4.14) ı̂n raport cu xj obţinem identităţile
k
X ∂gi ∂ϕl ∂gi
(8.4.15) (x) · x(m−k) + (x) = 0, j = k + 1, ..., m ,
l=1
∂xl ∂xj ∂xj
verificate pentru orice x(m−k) ∈ B∞ x(m−k) , r0 , unde

x
= ϕ x
(m−k) , x
(m−k) . În
0 0 0 0
particular ele vor fi verificate pentru x(m−k) şi x = ϕ x(m−k) , x(m−k) . Rezultă

∂ϕ1
că, pentru k + 1 ≤ j ≤ m, derivatele parţiale ∂xj
x0(m−k) , ..., ∂ϕ
∂xj
k
x 0
(m−k) verifică
∂g1 0 ∂ϕ1 0 ∂g1 0 ∂ϕk 0 ∂g1 0

(8.4.16) x x(m−k) + · · · + x x(m−k) = − x
∂x1 ∂xj ∂xk ∂xj ∂xj
···
∂gk 0 ∂ϕ1 0 ∂gk 0 ∂ϕk 0 ∂gk 0
x x(m−k) + · · · + x x(m−k) = − x
∂f ∂ϕ1 0 ∂f ∂ϕk 0 ∂f
x0 x0 x0

x(m−k) + · · · + x(m−k) = −
(Ultima egalitate rezultă din (8.4.13). Deci sistemul (8.4.16) este compatibil şi,
deoarece determinantul primelor k ecuaţii este
D (g1 , ..., gk ) 0
x 6= 0 ,
D (x1 , ..., xk )
el va avea rangul k. Conform teoremei lui Kronecker-Capelli şi matricea extinsă
 ∂g1 ∂g1 ∂g1

∂x1
· · · ∂x k
− ∂xj
 ··· 
 
 ∂gk · · · ∂gk − ∂gk 
 ∂x1 ∂xk ∂xj 
∂f ∂f ∂f
∂x1
· · · ∂xk
− ∂xj 0 (x )
are tot rangul k, pentru k + 1 ≤ j ≤ m. Primele k linii fiind liniar independente

rezultă că linia k + 1 este o combinaţie liniară a primelor k linii, deci există numerele
λ01 , ..., λ0k ∈ R astfel ca
∂f ∂g1 0 ∂gk 0
x0 = λ01 x + · · · + λ0k

(8.4.17) x
∂x1 ∂x1 ∂x1
(8.4.18) ...
∂f ∂g1 0 ∂gk 0
x0 = λ01 x + · · · + λ0k

x
∂xk ∂xk ∂xk
∂f ∂g1 0 ∂gk 0
x0 = λ01 x + · · · + λ0k

x ,
∂xj ∂xj ∂xj
Deoarece λ0 = (λ01 , ..., λ0k ) este univoc determinat din primele k ecuaţii rezultă
că ele nu depind de j, k + 1 ≤ j ≤ m. Deci există λ0 = (λ01 , ..., λ0k ) ∈ Rk astfel ca să
aibă loc (8.4.7). 2
8.4.2. Funcţia lui Lagrange (sau Lagrangianul). Este funcţia

(8.4.19) L : Ω × Rk → R
definită prin
(8.4.20) L (x, λ) = f (x) − λ1 g1 (x) − · · · − λk gk (x)
pentru x ∈ Ω şi λ = (λ1 , ..., λk ) ∈ Rk .
Soluţiile (x, λ) ale sistemului

∂L
∂xj
(x, λ) = 0, j = 1, ..., m
(8.4.21)
gi (x) = 0 i = 1, ..., k.
se numesc puncte staţionare (x) respectiv multiplicatori (λ) . Sistemul (8.4.21) este
echivalent cu sistemul
∂L
∂xj
= 0 j = 1, ..., m
(8.4.22) ∂L
∂λi
= 0 i = 1, ..., k.
Din Teorema 8.4.1 rezultă
Consecinţa 8.4.2. Dacă x0 este extrem condiţionat al funcţiei f atunci există
multiplicatorii λ0 = (λ01 , ..., λ0k ) ∈ Rk astfel ca să fie verificat sistemul (4.21) .
8.4.3. Condiţii suficiente. Considerăm sistemul
(8.4.23)
∂g1 0 ∂g1 0 ∂g1 ∂g1
x0 + · · · + x0 dxm =0

x dx1 + · · · + x dxk +
∂x1 ∂xk ∂xk+1 ∂xm
...
∂gk 0 ∂gk 0 ∂gk ∂gk
x0 + · · · + x0 dxm =0

x dx1 + · · · + x dxk +
∂x1 ∂xk ∂xk+1 ∂xm
şi presupunem din nou
D (g1 , ..., gk ) 0
x 6= 0.
D (x1 , ..., xk )
Rezultă că din sistemul (8.4.23) diferenţialele dxi , 1 ≤ i ≤ k pot fi exprimate
univoc ca şi combinaţii liniare de diferenţialele dxk+1 , ..., dxm .
Considerăm funcţia lui Lagrange
L x, λ0 = f (x) − λ01 g1 (x) − · · · − λ0k gk (x)

(8.4.24)
Deoarece dxi (h) = hi pentru h = (h1 , ..., hm ) ∈ Rm rezultă că diferenţiala de
ordinul doi a unei funcţii φ de m variabile x = (x1 , ..., xm ) poate fi scrisă ı̂n forma
m
X
2 0
φ00xi xj x0 dxi dxj

(8.4.25) dφ x =
i,j=1
Într-adevăr
m
X m
X
2 0
φ00xi xj 0
φ00xi xj x0 dxi (h) · dxj (h)

dφ x (h) = x hi hj =
i,j=1 i,j=1
m
pentru orice h = (h1 , ..., hm ) ∈ R .
Diferenţialele funcţiilor compuse.

Vom avea nevoie şi de următoarele reguli de derivare ale funcţiilor compuse.
Presupunem că f (y) este o funcţie de variabila y = (y1 , ..., yk ) ∈ Ω2 ⊂ Rk şi g =
(g1 , ..., gk ) : Ω1 → Ω2 este o funcţie derivabilă x = (x1 , ..., xm ) ∈ Ω1 ⊂ Rm , Ω1 , Ω2
deschise.
Considerăm funcţia compusă f ◦ g : Ω1 → R definită prin

(f ◦ g) (x) = f (g (x)) , x ∈ Ω1 .
Propoziţia 8.4.3. Fie x0 ∈ Ω1 şi y 0 = g (x0 ) .
1. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n y 0 şi g este diferenţiabilă ı̂n x0 atunci f ◦ g este
diferenţiabilă ı̂n x0 şi
k
X
0
fy0 i y 0 · dgi x0 .

(8.4.26) d (f ◦ g) x =
i=1
2. Dacă f şi g sunt de clasă C 2 ı̂n vecinătăţi convenabile ale punctelor y 0 şi x0
atunci f ◦ g este de clasă C 2 şi
k
X k
X
2 0
fy00i yj 0 0 0
fy0 i y 0 d2 gi x0 .

(8.4.27) d (f ◦ g) y = y dgi x dgj x +
i,j=1 i=1
Demonstraţie. 1. Formula (8.4.26) a fost deja demonstrată (vezi formula

(8.2.31).b)).
2. Pentru o funcţie arbitrară F este adevărată egalitatea
m
X
d 2 F x0 = Fx00l xp x0 dxl dxp .

(8.4.28)
l,p=1
Luând F = f ◦ g şi ţinând cont de regulile de derivare ale funcţiilor compuse,

obţinem
k
X ∂gi
Fx0 l (x) = fy0 i (y) (x) , unde y = g (x) ,
i=1
∂x l
şi
k X
k k
X ∂gi ∂gj X ∂ 2 gi
Fx00l xp (x) = fy00i yj (y) (x) (x) + fy0 i (y) .
i=1 j=1
∂xl ∂xp i=1
∂x p ∂x l
Înlocuind expresia derivatei Fx00l xp (x0 ) ı̂n (8.4.28) obţinem după unele grupări
P
convenabile (şi permise de regulile de calcul cu simbolurile )
k m
! m !
X X ∂g i
X ∂gi
d2 F x0 = fy00i yj (y) x0 dxp +

dxl
i,j=1 l=1
∂x l p=1
∂x p
k m
!
2
X X ∂ gi
fy0 i y 0 x0 dxp dxl

+
i=1 l,p=1
∂x p ∂x l
formulă echivalentă cu (8.4.27). 2

În cazul extremelor condiţionate, condiţiile suficiente de extrem sunt date de:
Teorema 8.4.4. Fie (x0 , λ0 ) o soluţie a sistemului (8.4.22) (echivalent cu (8.4.21)).
Presupunând funcţiile f şi g1 , ..., gk de clasă C 2 ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 să notăm
(8.4.29) Φ (x) = f (x) − λ01 g1 (x) ...λ0k gk (x) , x∈Ω
şi fie
m
X
2 0
φ00xi xj x0 dxi dxj

(8.4.30) dΦ x =
i,j=1
diferenţiala de ordinul doi a funcţiei Φ. Să notăm cu A forma pătratică obţinută din
d2 Φ (x0 ) prin ı̂nlocuirea diferenţialelor dx1 , ..., dxk ı̂n funcţie de dxk+1 , ..., dxm din
sistemul (8.4.23).
Atunci
1. A pozitiv definită ⇒ x0 punct de minim condiţionat;
2. A negativ definită ⇒ x0 punct de maxim condiţionat.
Demonstraţie. Folosim notaţiile din demonstraţia Teoremei 8.4.1. Având ı̂n
vedere identităţile (8.4.14) putem scrie (cf. (8.4.11))

F x(m−k) = f ϕ x(m−k) , x(m−k)
k
X
λ0l gl ϕ x(m−k) , x(m−k)

= f ϕ x(m−k) , x(m−k) −
l=1
0

= L ϕ x(m−k) , x(m−k) , λ ,

pentru orice x(m−k) ∈ B∞ x0(m−k) , r0 .
Considerăm funcţia:

Ψ x(m−k) = ϕ1 x(m−k) , ..., ϕk x(m−k) , xk+1 , ..., xm ,

(i) Ψi x(m−k) = ϕi x(m−k) i = 1, ..., k,
(8.4.31)
(ii) Ψi x(m−k) = xi i = k + 1, ..., m .
Rezultă
dΨi = dϕi , d2 Ψi = d2 ϕi , i = 1, ..., k,
dΨi = dxi , d2 Ψi = 0, i = k + 1, ..., m .
Folosind funcţia Ψ rezultă
k
X
λ0l gl Ψ x(m−k) .

F x(m−k) = f Ψ x(m−k) −
l=1

Deoarece x0 = Ψ x0(m−k) şi d2 Ψi = 0, i = k +1, ..., m, aplicând formula (8.4.27)
obţinem
m
X
2 0
fx00i xj x0 dΨi x0(m−k) dΨj x0(m−k) −

d F x(m−k) =
i,j=1
k m
X X ∂ 2 gl
λ0l x0 dΨj x0(m−k) dΨj x0(m−k) +

(8.4.32) −
l=1 i,j=1
∂xi ∂xj
k k
!
X ∂f X ∂gl 0
x0 − λ0l d2 Ψi .

+ x
i=1
∂xi l=1
∂xi
Ţinând cont de egalităţile (8.4.7)

k
∂f X 0 ∂gl 0
(8.4.33) x0 − λl x = 0, i = 1, ..., k.
∂xi l=1
∂x i
Diferenţiind identităţile (8.4.14) şi ţinând cont de formula (8.4.26), obţinem ı̂n
punctul x0(m−k) egalităţile:
k m
X ∂gi 0 0
X ∂gi 0
(8.4.34) x dϕj x(m−k) + x dxj = 0, i = 1, ..., k.
j=1
∂xj j=k+1
∂xj

0
Sistemul(8.4.34) poate fi rezolvat univoc ı̂n raport cu dϕj x(m−k) . Dar acest
lucru este echivalent cu rezolvarea sistemului (8.4.23) ı̂n raport cu dx1 , ..., dxk .
Calculând diferenţiala a doua a funcţiei Φ (x) obţinem
m
X
2 2 0
fx00i xj x0 dxi dxj −

d Φ = d L x, λ =
i,j=1
k m
X X ∂ 2 gl
λ0l x0 dxi dxj .

−
l=1 i,j=1
∂xi ∂xj
Forma pătratică A se obţine din d2 Φ prin ı̂nlocuirea difereţialelor dx1 , ..., dxk cu
expresiile lor ı̂n funcţie de dxk+1 , ..., dxm obţinute prin rezolvarea sistemului (8.4.23).
La acelaşi rezultat
seajunge ı̂nlocuind ı̂n (8.4.32) (ţinând cont şi de (8.4.33),
diferenţialele dϕi x0(m−k) cu expresiile lor ı̂n funcţie de dxk+1 , ..., dxm obţinute prin
rezolvarea sistemului (8.4.34).
Dacă
A = d2 F x0(m−k)

(8.4.35)
este pozitiv definită atunci x0(m−k) este punct de minim local necondiţionat al funcţiei
F ı̂n bila B∞ (x0(m−k) , r0 ) ⊂ Rm−k . După cum am văzut ı̂n demonstraţia Teoremei
8.4.1 acest lucru este echivalent cu faptul că x0 = (ϕ(x0(m−k) ), x0(m−k) ) este un punct
de minim condiţionat pentru funcţia f.
Dacă A este negativ definită se raţionează analog pentru a deduce că x0 este un
punct de maxim condiţionat pentru funcţia f.
8.4.4. Exemple.
1. Distanţa de la un punct la un plan
Vom demonstra formula (7.5.8) din Cap. 7.
|(Ax1 + By1 + (z1 + D))|
(8.4.36) d = d (A, π) = √
A2 + B 2 + C 2
folosind metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Deci avem de minimizat funcţia

f (x, y, z) = (x − x1 )2 + (y − y1 )2 + (z − z1 )2
ı̂n ipoteza că (x, y, z) aparţine planului π dat de ecuaţia
(8.4.37) Ax + By + Cz + D = 0.
Scriem ecuaţia (8.4.37) ı̂n forma
A (x − x1 ) + B (y − y0 ) + C (z − z1 ) + Ax1 + By1 + Cz1 + D = 0.
Funcţia lui Lagrange va fi
L = (x − x1 )2 + (y − y1 )2 + (z − z1 )2 −
−λ [A (x − x1 ) + B (y − y1 ) + C (z − z1 ) + Ax1 + By1 + Cz1 + D]
L0x = 2 (x − x1 ) − λA = 0
L0y = 2 (y − y1 ) − λB = 0
L0z = 2 (z − z1 ) − λC = 0
A (x − x1 ) + B (y − y1 ) + C (z − z1 ) + Ax1 + By1 + Cz1 + D = 0.
Scoţând x − x1 , y − y1 , z − z1 din primele trei ecuaţii şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia a
patra, obţinem
2 (Ax1 + By1 + Cz1 + D)
λ= .
A2 + B 2 + C 2
Înmulţind prima ecuaţie cu x − x1 , a doua cu y − y1 , a treia cu z − z1 şi adunând
obţinem (presupunând (x, y, z) punct staţionar):
2·f (x, y, z) = λ [A (x − x1 ) + B (y − y1 ) + C (z − z1 )] = −λ (Ax1 + By1 + Cz1 + D)

deci
2 (Ax1 + By1 + Cz1 + D)
2d2 =
A2 + B 2 + C 2
şi prin urmare
|Ax1 + By1 + Cz1 + D|
d = d (A, π) = √ .
A2 + B 2 + C 2
Proiecţia punctului A (x1 , y1 , z1 ) pe planul π va avea coordonatele
x0 = x1 + λA2
= x1 − Ax1A+By 1 +Cz1 +D
2 +B 2 +C 2 ·A
0 λB Ax1 +By1 +Cz1 +D
y = y1 + 2 = y1 − A2 +B 2 +C 2 · B
z 0 = z1 + λC
2
= z1 − Ax1A+By 1 +Cz1 +D
2 +B 2 +C 2 ·A
2. Să se găsească valoarea maximă şi minimă a funcţiei
f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2
ı̂n sfera plină
Ω · x2 + y 2 + z 2 ≤ 100
Căutând extremele locale situate ı̂n interiorul domeniului Ω :
int(Ω) = (x, y, z) : x2 + y 2 + z 2 < 100 .

Condiţiile necesare ne dau

fx0 = 2x = 0 x=0
fy0 = 4y = 0 ⇐⇒ y = 0 .
fz0 = 6z = 0 z=0
Se vede că O (0, 0, 0) este minimul absolut al funcţiei f.
Alte extreme locale ı̂n int(Ω) nu mai există.
Pentru a studia extremele situate pe frontiera
F r Ω = (x, y, z) : x2 + y 2 + z 2 = 100

a domeniului Ω aplicăm metoda multiplicatorilor lui Lagrange.

L = x2 + 2y 2 + 3z 2 − λ (x2 + y 2 + z 2 − 100)
L0x = 2x − 2λx = 0
L0y = 4y − 2λy = 0
L0z = 6z − 2λz = 0
x2 + y 2 + z 2 = 100.
Pentru λ1 = 1 obţinem y1 = z1 = 0 şi x1 = 10 x01 = −10
f (10, 0, 0) = f (−10, 0, 0) = 100.
Pentru λ2 = 2 obţinem x2 = z2 = 0 şi y2 = 10 yz0 = −10
f (0, 10, 0) = f (0, −10, 0) = 200.
În fine dacă λ3 = 3 atunci x1 = y1 = 0 şi z1 = 10 z10 = −10
iar
f (0, 0, 10) = f (0, 0, −10) = 300.
Deci
min {f (x, y, z) : x2 + y 2 + z 2 ≤ 100} = 0
max {f (x, y, z) : x2 + y 2 + z 2 ≤ 100} = 300.
Minimul este atins ı̂n 0 (0, 0, 0) iar maximul ı̂n punctele A (0, 0, 10) şi A0 (0, 0, −10) .
3. Extremele funcţiei
f (x, y, z) = xyz
supusă legăturilor
x2 + y 2 + z 2 = 1 şi x + y + z = 0
Rezolvare. Funcţia lui Lagrange va fi
L = xyz − λ x2 + y 2 + z 2 − 1 − µ (x + y + z) .

Punctele staţionare şi multiplicatorii se obţin din sistemul

L0x = yz − 2λx − µ = 0 x
L0y = zx − 2λy − µ = 0 y
L0z = xy − 2λz − µ = 0 z
x2 + y 2 + z 2 = 1
x+y+z =0
Adunând primele trei ecuaţii obţinem (ţinând cont de ultima ecuaţie)

xy + yz + zx = 3µ.
Ridicând la pătrat ultima ecuaţie şi ţinând cont de penultima ecuaţie rezultă
2 (xy + yz + zx) = −1
deci
1
µ=− .
6
Scăzând primele două ecuaţii şi apoi ultimele două obţinem ecuaţiile
(y − x) (z + 2λ) = 0
(z − y) (x + 2λ) = 0
care conduc la situaţiile:
1. x = y 2. x = y 3. z = −2λ 4. z = −2λ
z=y x = −2λ z=y x = −2λ
3x2 = 1
Prima situaţie conduce la contradicţia:
3x = 0
Cazul 2. Din ultima ecuaţie obţinem z = 4λ. Înlocuind x = y = −2λ şi z = 4λ
ı̂n penultima ecuaţie rezultă
1
24λ2 = 1 λ1 = √
2 6
λ2 = − 2√1 6 .
1
Pentru λ1 = √
2 6
obţinem

x1 = y1 = − √16 z1 = √2
6 A1 −1 √2
− √16 , √ , 6 .
6
Pentru λ2 = − 2√1 6 obţinem

x2 = y 2 = √1 z2 = − √26 A2 −2
√1 , √1 , √ .
6 6 6 6
Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi pentru

1
λ1 = √
2 6
µ = − 61 x1 = y1 = − √16 z1 = √2
6
L0x2 = −2λ1 = − √16

L00y2 = −2λ1 = − √16
L00z2 = −2λ1 = − √16
L00xy = z1 = √26
L00xz = y1 = − √16
L00yz = x1 = − √16
Deci
1
d2 L = − √ dx2 + dy 2 + dz 2 − 4dxdy + 2dxdz + 2dydz

(8.4.38)
6
Diferenţiind relaţiile de legătură obţinem
2x1 dx + 2y1 dy + 2z1 , dz = 0 −dx − dy + 2dz = 0
⇐⇒
dx + dy + dz = 0 dx + dy + dz = 0
Rezultă dz = 0 şi dy = −dx. Ţinând cont de aceste condiţii diferenţiala de

ordinul doi a funcţiei lui Lagrange devine
√
d2 L = − 6dx2 < 0
deci avem un punct de maxim de valoare

1 1 2 2 1
M1 = f − √ , √ , √ = √ = √ .
6 6 6 6 6 3 6
Pentru
1 1 1 2
λ2 = − √ µ=− x2 = √ = y2 z2 = − √
2 6 6 6 6
obţinem
1
d2 L = √ dx2 + dy 2 + dz 2 − 4dxdy + 2dxdz + 2dydz .

6
Diferenţiind relaţiile de legătură obţinem
2x2 dx + 2y2 dy + 2z2 , dz = 0 dx + dy − 2dz = 0
⇐⇒ .
dx + dy + dz = 0 dx + dy + dz = 0
Din nou dz = 0 şi dy = −dx, deci
√
d2 L = 6dx2 > 0
şi avem un minim local

1 1 −2 1
M2 = f √ , √ , √ =− √ .
6 6 6 3 6
Cazurile 3 şi 4 se obţin din Cazul 2 prin permutări circulare ale variabilelor
x, y, z.
Observaţie. Forma pătratică (8.4.38)
1
d2 L (h) = − √ h21 + h22 + h23 − 4h1 h2 + 2h1 h3 + 2h2 h3

6
nu este nici pozitiv definită şi nici negativ definită. Într-adevăr, ea poate fi scrisă ı̂n
forma
1
d2 L (h) = − √ (h1 + h2 + h3 )2 − 6h1 h2 .

6
Pentru h1 = h2 = a > 0 şi h3 = −2a obţinem
√
d2 L (a, a, −2a) = 6a2 > 0
iar pentru h1 = a > 0, h2 = −a, h3 = 0 obţinem
√
d2 L (a, −a, 0) = − 6a2 < 0.
Rezultă că eliminarea unor diferenţiale din (8.4.38) (inându-se cont de relaţiile
de legătură) este esenţială pentru verificarea condiţiilor suficiente de extrem.
4. Să se găsească semiaxele cuadricei de ecuaţie:
(8.4.39) Ax2 + By 2 + Cz 2 + 2Dxy + 2Eyz + 2F xz = 1
Rezolvare. Pătratele lungimilor semiaxelor vor fi valorile extreme ale funcţiei

f = x2 + y 2 + z 2
ı̂n ipoteza că (x, y, z) verifică ecuaţia de legătură (4.38) .
L = x2 + y 2 + z 2 − λ Ax2 + By 2 + Cz 2 + 2Dxy + 2Eyz + 2F xz − 1 .

Punctele staţionare şi multiplicatorii λ se determină din sistemul

1 0
L
2 x
= x − λ (Ax + Dy + F z) = 0
1 0
(8.4.40) L
2 y
= y − λ (By + Ez + Dx) = 0
1 0
L
2 z
= z − λ (Cz + F x + Ey) = 0
Înmulţind prima ecuaţie cu x, a doua cu y, a treia cu z, adunându-le şi ı̂nând
cont de (8.4.39) obţinem
x2 + y 2 + z 2 = λ.
Sistemul omogen (8.4.40) trebuie să admită soluţii netriviale (x, y, z) ceea ce este
echivalent cu anularea determinantului său, adică

1 − λA −λD −λF

(8.4.41) −λD 1 − λB −λE = 0

−λF −λE 1 − λC
Presupunând
A D F

∆ = D B E 6= 0

F E C
vom arăta că ecuaţia (8.4.41) are toate rădăcinile reale. Într-adevăr dacă λ = α + iβ
este o rădăcină complexă atunci sistemul (8.4.40) va avea o soluţie netrivială
x = x1 + ix2 , y = y1 + iy2 , z = z1 + iz2 .
Înlocuind ı̂n (8.4.40) şi efectuând calculele obţinem din prima ecuaţie

A (αx1 − βx2 ) + D (αy1 − βy2 ) + F (αz1 − βz2 ) = x1 −x2
.
A (αx2 + βx1 ) + D (αy2 + βy1 ) + F (αz2 + βz1 ) = x2 x1
Înmulţind prima ecuaţie cu −x2 , a doua cu x1 şi adunându-le, obţinem
β A x21 + x22 + D y12 + y22 + F z12 + z22 = 0.

analog din a doua şi a treia ecuaţie a sistemului (8.4.40) obţinem

β [D (x21 + x22 ) + β (y12 + y22 ) + E (z12 + z22 )] = 0
β [F (x21 + x22 ) + E (y12 + y22 ) + C (z12 + z22 )] = 0.
Deoarece determinantul ∆ a fost presupus nenul şi
x21 + x22 + y12 + y22 + z12 + z22 > 0 ,

rezultă β = 0 deci λ = α.
8.4.5. Extremele funcţiilor implicite. Fie Ω ⊂ Rm+1 = Rm × R deschisă şi

F : Ω → R o funcţie de clasă C 1 , notată cu F (x, y) pentru x = (x1 , ..., xm ) ∈ Rn şi
y ∈ R astfel ca (x, y) ∈ Ω. Fie (x0 , y0 ) ∈ Ω astfel ca F (x0 , y0 ) = 0.
Dacă
Fy0 x0 , y0 6= 0

atunci există o funcţie implicită f : U → I, U ⊂ Rm vecinătate deschisă a lui x0 şi

I un interval deschis ce conţine pe y0 , definită de ecuaţia
(8.4.42) F (x, y) = 0.
Adică
(8.4.43) F (x, f (x)) = 0, ∀x ∈ U.
Ne interesează extremele funcţiei f. Derivând (8.4.41) ı̂n raport cu xi obţinem
∂F ∂F 0
(8.4.44) + f =0
∂xi ∂y xi
şi, prin urmare,
Fx0 i (x, y)
fx0 1 (x) = − .
Fy0 (x, y)
Punctele staţionare se determină din sistemul
F (x, y) = 0
(8.4.45)
Fx0 i (x, y) = 0, i = 1, ..., m
Fie (x0 , y0 ) o soluţie a sistemului (8.4.45). Rezultă
y0 = f (x0 )
fx0 i (x0 ) = 0, i = 1, ..., m .
Pentru a vedea dacă este maxim sau minim apelăm la condiţiile de ordin 2 -
semnul diferenţialei d2 f (x) . Pentru aceasta trebuie să presupunem că funcţia F
este de clasă C 2 ı̂ntr-o vecinătate a lui (x0 , y0 ) .
Diferenţiind identitatea (8.4.43) (folosind P. 8.4.3) obţinem
m
X ∂F ∂F
dxi + df = 0 .
i=1
∂xi ∂y
Diferenţiind ı̂ncă odată rezultă
m X m m m
X ∂ 2F X ∂ 2F X ∂ 2F
(8.4.46) dxj dxi + df dxi + dxi df +
i=1 j=1
∂xi ∂xj i=1
∂xi ∂y i=1
∂y∂xj
∂F 2
+ d f = 0.
∂y
Ţinând cont că df (x0 ) = 0, şi din (8.4.46) obţinem
m
X ∂ 2F ∂F 0 2
x0 , y0 dxi dxj + x , y0 d f x0 = 0 ,

i,j=1
∂xi ∂xj ∂y
deci
m
1 X ∂ 2F
d2 f x 0 = − 0

x , y0 dxi dxj .
Fy0 (x0 , y0 ) i,j=1 ∂xi ∂xj
Observaţie. Pentru calculul formal, ı̂n locul notaţiei f pentru funcţia im-
plicită folosim tot litera y, convenind (ca şi ı̂n alte situaţii similare) ca ea să aibă o
semnificaţie dublă
- de variabilă a funcţiei F ı̂n notaţia Fy0
∂y
- de funcţie de x ı̂n notaţiile dy, ∂x etc.
Exemplu.
1. x2 + y 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 10 = 0
Notând cu F (x, y, z) membrul drept al ecuaţiei de mai sus şi considerând z =
z (x, y) obţinem prin derivare ı̂n raport cu x şi cu y
2x + 2zzx0 − 2 − 4zx0 = 0 ⇒ zx0 = x−1
2−z
2y + 2zzy0 + 2 − 4zy0 = 0 ⇒ zy0 = y+1
2−z
.
Egalând zx0 şi zy0 cu zero obţinem x = 1, y = −1 care ı̂nlocuite ı̂n ecuaţia iniţială
ne conduc la ecuaţia ı̂n z
z 2 − 4z − 12 = 0
cu soluţiile z1 = −2 şi z2 = 6.
Obţinem punctele A1 (1, −1, −2) şi A2 (1, −1, 6) .
Diferenţiind ecuaţia iniţială obţinem
2xdx + 2ydy + 2zdz − 2dx + 2dy − 4dz = 0
sau echivalent
xdx + ydy + zdz − dx + dy − 2dz = 0.
Diferenţiind ı̂ncă odată obţinem relaţia
dx2 + dy 2 + dz 2 + zd2 z − 2d2 z = 0.
Ţinând cont că dz = 0 (ı̂n punctele considerate staţionare) obţinem
dx2 + dy 2
d2 z = .
2−z
În A1 (1, −1, −2) obţinem
dx2 + dy 2
d2 z = >0
4
deci este un punct de minim.
În A2 (1, −1, 6) obţinem
dx2 + dy 2
d2 z = <0
−4
deci este un punct de maxim.
Interpretare geometrică. Ecuaţia considerată poate fi pusă ı̂n forma
(S) : (x − 1)2 + (y + 1)2 + (z − 2)2 = 16.
Rezultă că această ecuaţie reprezintă o sferă de centru C (1, −1, 2) şi rază 4.
Punctele A1 , A2 sunt ”polii” sud şi nord ai acestei sfere.
Mai observăm că punctele cu Fz0 = 2z − 4 = 0 sunt cele cu z = 2, deci de pe
cercul obţinut prin intersecţia sferei (S) cu planul z = 2 (”ecuatorul” ı̂n limbajul
geografic folosit şi mai sus) sunt puncte critice, ı̂n sensul că ı̂n nici o vecinătate a
unui astfel de punct nu putem defini z ca funcţie univocă de (x, y) .
În emisfera nordică (z > 2) , funcţia implicită este
q
z = 2 + 16 − (x − 1)2 − (y + 1)2
iar ı̂n emisfera sudică (z < 2) ea este dată de

q
z = 2 − 16 − (x − 1)2 − (y + 1)2 .
8.5. Teorema rangului. Dependenţă funcţională

8.5.1. Determinanţi funcţionali. Fie Ω ⊂ Rm deschisă şi f = (f1 , ..., fn ) :
Ω → Rn o funcţie vectorială diferenţiabilă. Matricea Jacobi a acestei funcţii va fi
 ∂f1 ∂f1 
∂x1
· · · ∂x m
(8.5.1) Jf (x) =  · · · ··· 
∂fn ∂fn
∂x1
· · · ∂x m (x)
Un minor al matricei (8.5.1) ı̂l numim determinant funcţional şi ı̂l notăm
∂fi ∂f

∂xj1
1
· · · ∂xji1
D (fi1 , ..., fik ) k
(8.5.2) (x) = · · · ··· ,

D (xj1 , ..., xjk ) ∂fik ∂f
· · · ∂xijk

∂x
j 1 k (x)
unde 1 ≤ i1 < ... < ik ≤ n, 1 ≤ j1 < ... < jk ≤ m şi k ≤ min {m, n} .
În cazul m = n
D (f1 , ..., fm )
(x) = det Jf (x)
D (x1 , ..., xm )
este Jacobianul transformării f = (f1 , ..., fm ) : Ω → Rm , cu Ω ⊂ Rm deschisă.
Există o serie de formule remarcabile referitoare la determinanţii funcţionali,
asemănătoare cu cele referitoare la derivatele funcţiilor. De exemplu, dacă f =
(f1 , ..., fm ) : Ω1 → Rm , Ω1 ⊂ Rm deschisă, este o funcţie de y = (y1 , ..., ym ) ∈ Ω1
şi g = (g1 , ..., gm ) : Ω2 → Ω1 , Ω1 ⊂ Rm deschisă, este o funcţie vectorială de
x = (x1 , ..., xm ) ∈ Ω2 , atunci putem defini funcţia compusă
h (x) = (f ◦ g) (x) = (f1 (g (x)) , ..., fm (g (x)) , x ∈ Ω2 ) .
Determinantul funcţional al acestei transformări şi calculează după regula
D (h1 , ..., hm ) D (f1 , ..., fm ) D (g1 , ..., gm )
(8.5.3) (x) = (g (x)) · (x) ,
D (x1 , ..., xm ) D (y1 , ..., ym ) D (x1 , ..., xm )
8.5. TEOREMA RANGULUI 421
sau cu o notaţie mai puţin riguroasă, dar mai uşor de manevrat (şi de reţinut),
D (h1 , ..., hm ) D (h1 , ..., hm ) D (y1 , ..., ym )
(8.5.4) = · .
D (x1 , ..., xm ) D (y1 , ..., ym ) D (x1 , ..., xm )
Formula (8.5.3) se obţine din regula de derivare a funcţiilor compuse care ne dă
egalitatea matricială
Jh (x) = Jf (g (x)) · Jg (x) .
Trecând la determinanţi obţinem
det Jh (x) = det Jf (g (x)) · det Jg (x) ,
care este tocmai formula (8.5.3).
Tot aşa, ţinând cont de regula de diferenţiere a inversei g = f −1 a unei funcţii
f : Ω → Rm , Ω ⊂ Rm deschisă
Jg (y) = (Jf (g (y)))−1 ,
obţinem pentru funcţia inversă g formula
D (g1 , ..., gm ) 1
(8.5.5) (y) = D(f1 ,...,fm )
,
D (y1 , ..., ym ) (g (y))
D(x1 ,...,xm )
sau considerând
yi = yi (x) ⇐⇒ xi = xi (y) , 1 ≤ i ≤ m ,
putem scrie
D (y1 , ..., ym ) 1
(8.5.6) = D(x1 ,...,xm )
.
D (x1 , ..., xm )
D(y1 ,...,ym )
Formulele (8.5.4) şi (8.5.6) sunt similare cu cele din calculul fracţiilor considerând
formal expresiile D (y1 , ..., ym ) , D (x1 , ..., xm ) etc. ca nişte entităţi de sine stătătoare.
Pentru alte proprietăţi ale determinanţilor funcţionali se poate consulta Fihtenholţ
(1963), vol.I, p.405-410.
Fie Ω ⊂ Rm deschisă şi fi : Ω → Rm , 0 ≤ i ≤ k, k + 1 funcţii scalare definite
pe Ω. Notăm cu f = (f0 , f1 , ..., fk ) : Ω → Rk+1 funcţia vectorială corespunzătoare.
Spunem că funcţiile f0 , f1 , ..., fk sunt funcţional dependente ı̂ntr-o vecinătate U a
unui punct x0 ∈ Ω dacă există o funcţie continuă F : V → R , definită pe o mulţime
V ⊂ Rk+1 , cu f (U ) ⊂ V, astfel ca F să nu fie identic nulă pe f (U ) şi
(8.5.7) F (f0 (x) , f1 (x) , ..., fk (x)) = 0 ∀x ∈ U .
Spunem că funcţia f0 depinde funcţional de funcţiile f1 , ..., fk dacă există o
funcţie continuă G : V1 → R , V1 ⊂ Rk , astfel ca
(8.5.8) f0 (x) = G (f1 (x) , ..., fk (x)) , ∀x ∈ U ,
unde U ⊂ Ω este o vecinătate a unui punct x0 ∈ Ω cu (f1 (x) , ..., fk (x)) ∈ V1 ,
∀x ∈ U.
8.5.2. Teorema rangului. Înainte de a enunţa acest rezultat vom face câteva
convenţii. Fie m, n ∈ N şi k ∈ N, k≤ min {m, n} . Vom indica printr-un indice
inferior notaţia unui element generic al acestui spaţiu. De exemplu
Rm
x pentru x = (x1 , ..., xm )
Rm
y pentru y = (y1 , ..., yn ) .
Vom scrie
Rm = Rm k m−k
(u,v) = Ru × Rv
unde
u = (u1 , ..., uk ) , v = (v1 , ..., vm−k ) , (u, v) = (u1 , ..., uk , v1 , ..., vm−k ) .
Vecinătăţile unui punct (u0 , v 0 ) ∈ Rku × Rm−k
v le vom lua de forma
W =U ×V cu U ⊂ Rku vecinătate lui u0 şi
V ⊂ Rm−k
v vecinătate lui v 0 .
Acest lucru este posibil ı̂ntotdeauna lucrând, de exemplu, cu bile ı̂n metrica lui
Cebâşev. În acest caz
B∞ u0 , r = u01 − r, u01 + r [× · · · ×] u0k − r, u0k + r ,

B∞ v 0 , r = v10 − r, v10 + r [× · · · ×] vm−k

0 0

− r, vm−k +r ,
şi
u0 , v 0 , r = B∞ u0 , r × B∞ v 0 , r .

(8.5.9) B∞
Teorema 8.5.1. (Teorema rangului).
Fie Ω ⊂ Rm n 0
x deschisă, f = (f1 , ..., fn ) : Ω → Ry o funcţie vectorială, x ∈ Ω,
k ∈ N , k ≤ min {m, n} , p ∈ N .
Presupunem:
(i) f de clasă C p ı̂n Ω ;
(ii) pentru orice x ∈ Ω matricea Jacobi Jf (x) a funcţiei f are rangul k .
Presupunând că minorul principal (de rang k) este cel situat ı̂n colţul din stânga
sus al matricei Jf (x) , sunt adevărate următoarele afirmaţii.
1. Există vecinătăţile U1 ⊂ Ω a lui x0 , W = U × V ⊂ Rku × Rm−kv a unui punct
0 0 k m−k p
(u , v ) ∈ Ru × Rv şi un difeomorfism ϕ : U1 → W de clasă C astfel ca aplicaţia
G := f ◦ ϕ−1 : U × V → Rny să aibă forma
(8.5.10) G (u, v) = (u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) , (u, v) ∈ W ,
unde funcţiile
(8.5.11) gi : U → R, k + 1 ≤ i ≤ n ,
sunt de clasă C p ı̂n U.
2. Funcţiile fk+1 , ..., fn sunt dependente funcţional de funcţiile f1 , ..., fk ı̂n U1 ,
legăturile fiind realizate de funcţiile gj de clasă C p din (8.5.10):
(8.5.12) fj (x) = gj (f1 (x), . . . , fk (x)), j = k + 1, . . . , n .
3. Notând cu S imaginea vecinătăţii U1 prin f

(8.5.13) S = f (U1 ) ,
mulţimea S admite reprezentarea
(8.5.14) S = {(u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) : u ∈ U } .
4. Mai mult, notând cu g : U → Rn funcţia
(8.5.15) g (u) = (u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) , u ∈ U ,
rezultă că g este un omeomorfism ı̂ntre U şi S.
Demonstraţie. 1. Presupunem că minorul principal al matricei Jf (x) (de
rang k) este cel din stânga sus
D (f1 , ..., fk )
(8.5.16) ∆k (x) = (x) 6= 0, x ∈ Ω.
D (x1 , ..., xk )
Considerăm aplicaţia ϕ : Ω → Rku × Rm−k
v definită prin
(8.5.17) (u, v) = ϕ (x) = (f1 (x) , ..., fk (x) , xk+1 , ..., xm ) , x ∈ Ω
pentru u = (u1 , ..., uk ) , v = (v1 , ..., vm−k ) .
Matricea Jacobi a acestei transformări va fi
 ∂f1 ∂f1 ∂f1 ∂f1
· · · ∂x ···

∂x1 k ∂xk+1 ∂xm
 ... 
 ∂f 
 k · · · ∂fk ∂fk
··· ∂fk 
(8.5.18) Jϕ (x) =  ∂x1 ∂xk ∂xk+1 ∂xm  ·
 0
 ··· 0 1 ··· 0 

 ... 
0 ··· 0 0 ··· 1 (x)
Rezultă
det Jϕ x0 = ∆k x0 6= 0.

Aplicând teorema Funcţiei Implicite (T. 8.3.3) funcţiei ϕ rezultă existenţa vecinătăţilor
deschise U1 ⊂ Ω a punctului x0 şi W = U × V ⊂ Rku × Rm−k v a punctului
u0 , v 0 = f1 x0 , ..., fk x0 , x0k+1 , ..., x0m

astfel ı̂ncât ϕ să fie un difeomorfism de clasă C p ı̂ntre U1 şi W (luăm W, U şi V
cuburi de forma (8.5.9).
Considerăm aplicaţia
G = f ◦ ϕ−1 : U × V → Rny ,
şi arătăm mai ı̂ntâi că G este de forma
(8.5.19) G (u, v) = (u1 , ..., uk , Gk+1 (u, v) , ..., Gn (u, v)) .
Într-adevăr, pentru (u, v) ∈ U × V există x ∈ U1 (x = ϕ−1 (u, v)) astfel ca
(u, v) = (u1 , ..., uk , v1 , ..., vm−k ) = ϕ (x) = (f1 (x) , ..., fk (x) , xk+1 , ..., xm ) .
Rezultă
vi = fi (x) , 1 ≤ i ≤ k,
şi
G (u, v) = f ϕ−1 (u, v) = f (x) = (f1 (x) , ..., fk (x) , fk+1 (x) , . . . , fn (x)) .

Înlocuind fi (x) cu ui , 1 ≤ i ≤ k, obţinem (8.5.19).

0
Deoarece aplicaţia f 0 (x) are rangul k şi (ϕ−1 ) (u, v) este un izomorfism liniar de
la Rm la Rm , rezultă că şi aplicaţia
0
G0 (u, v) = f ϕ−1 (u, v) ◦ ϕ−1 (u, v)

are tot rangul k, ceea ce este echivalent cu faptul că matricea Jacobi JG (u, v) a
aplicaţiei G are rangul k, pentru orice (u, v) ∈ W.
Ţinând cont de (8.5.19) obţinem
1 ··· 0 0 ··· 0
 
 ··· 
 0 1 0 ··· 0
 

JG (u, v) =  ∂Gk+1
 ∂u ··· ∂Gk+1 ∂Gk+1
··· ∂Gk+1 
 .
 1 ∂uk ∂v1 ∂vm−k 
 ··· 
∂Gn
∂u1
· · · ∂G
∂uk
n ∂Gn
∂v1
··· ∂Gn
∂vm−k (u,v)
Ţinând cont de definiţia rangului unei matrici, obţinem

∂Gj
(8.5.20) (u, v) = 0 1 ≤ i ≤ m − k; k + 1 ≤ j ≤ n; (u, v) ∈ U × V .
∂vi
Deoarece U şi V sunt de forma (8.5.9), putem aplica P. 7.1.17, Cap. 7, pentru a
deduce că funcţiile Gj nu depind de variabilele v1 . . . , vm−k , adică
Gj (u, v) = Gj u, v 0 , ∀ (u, v) ∈ U × V, k + 1 ≤ j ≤ n .

Definim g : U → R prin
gj (u) = Gj (u, v 0 ) , u ∈ U, k + 1 ≤ j ≤ n ,
gi (u) = ui , 1 ≤ i ≤ k ,
g = (g1 , ..., gk , gk+1 , ..., gn ) .
Rezultă
f ϕ−1 (u, v) = (u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) = g (u) ,

(8.5.21)
pentru u = (u1 , ..., uk ) ∈ U, adică are loc (8.5.10).
2. Notând ϕ−1 (u, v) = x, din (8.5.21) obţinem egalitatea
(f1 (x) , ..., fk (x) , fk+1 (x) , ..., fn (x)) = (u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) .
Rezultă ui = fi (x) şi
(8.5.22)
f (x) = f1 (x) , ..., fk (x) , gk+1 f(k) (x) , ..., gn f(k) (x) = g (f1 (x) , ..., fk (x)) ,
unde f(k) (x) = (f1 (x) , ..., fk (x)) , x ∈ U1 .
Prin urmare
(8.5.23) fk+1 (x) = gk+1 (f1 (x) , ..., fk (x))
fn (x) = gn (f1 (x) , ..., fk (x)) , x ∈ U1 .
Relaţiile (8.5.23) arată că funcţiile fk+1 , ..., fn depind funcţional de funcţiile
f1 , ..., fk ı̂n vecinătatea U1 , legăturile fiind realizate prin funcţiile gj , k + 1 ≤ j ≤ n,
de clasă C p .
3. Ţinând cont de definiţia funcţiei G şi de (8.5.10) obţinem
S = f (U1 ) = f ϕ−1 (U × V ) = G (U × V )

= {(u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) : u ∈ U } ,

deci are loc şi (8.5.14).
4. În fine să arătăm că funcţia g : U → S,
g (u) = (u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) ,
este un omeomorfism.
Evident g este o funcţie continuă şi injectivă. Ţinând cont de (8.5.14) rezultă că
pentru y ∈ S există u ∈ U astfel ca
y = (u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) = g (u) ,
ceea ce arată că g este şi surjectivă.
Definim h : S → Rk prin
h (y1 , ..., yk , yk+1 , ..., yn ) = (y1 , ..., yk ) .
Dacă y ∈ S = f (U1 ) atunci există x ∈ U1 astfel ca y = f (x) .
Din (8.5.14) rezultă că există u = (u1 , ..., uk ) ∈ U astfel ca
(8.5.24)
y = (f1 (x) , ..., fk (x) , fk+1 (x) , ..., fn (x)) = (u1 , ..., uk , gk+1 (u) , ..., gn (u)) = g (u) .
Rezultă
(8.5.25) h (y) = u ∈ U ,
deci
h:S→U,
şi, evident, h este continuă.
Din (8.5.24) şi (8.5.25) rezultă
(8.5.26) h (g (u)) = u, u ∈ U .
Reciproc, dacă y = (f1 (x) , ..., fk (x) , fk+1 (x) , ..., fn (x)) ∈ S, pentru x ∈ U1
ţinând cont de (8.5.22) vom avea
(8.5.27)
g (h (y)) = g (f1 (x) , ..., fk (x)) = (f1 (x) , ..., fk (x) , fk+1 (x) , ..., fn (x)) = y .
Relaţiile (8.5.26) şi (8.5.27) arată că h este inversa funcţiei g.
Remarca 8.5.2. Considerând aplicaţia ψ : Rny → Rnw dată de
w1 = y1 , . . . , wk = yk , wk+1 = yk+1 − gk+1 (y1 , . . . , yk ), . . . , wn = yn − gn (y1 , . . . , yk ) ,
funcţia ψ ◦ f ◦ ϕ−1 realizează o corespondenţă de la U × V la Rnw de forma
w1 = u1 , . . . , wk = uk , wk+1 = 0, . . . , wn = 0 .
În ipotezele Teoremei 8.5.1 vom numi mulţimea Σ = f (Ω) suprafaţă (sau vari-
etate) de dimensiune k ı̂n spaţiul Rn . Rezultă că local această suprafaţă admite o
parametrizare după o vecinătate

U = u : u − u0 ∞ < r ⊂ Rkn .

Prin aceasta ı̂nţelegem că orice punct y 0 = f (x0 ) ∈ , unde x0 ∈ Ω, are o

P
vecinătate V1 astfel ca
S = V1 ∩ Σ
să fie omeomorfă cu U. Observăm că putem lua ı̂ntotdeauna ı̂n loc de U cubul
Ik = u ∈ Rk : kuk∞ < 1 = ]−1, 1[k .

Într-adevăr aplicaţia
u0 = Ψ (u) = u0 + ru
este un difeomorfism (de clasă C ∞ ) de la I la U.
Situaţia din Teorema 8.5.1 poate fi ilustrată pe următorul desen:
Deci S este omeomorfă cu ”pătratul” U ⊂ Rku .

De exemplu ı̂n R3 o suprafaţă de dimensiune 2 este o suprafaţă propriu zisă iar
o suprafaţă de dimensiune 1 este o curbă.
O suprafaţă se numeşte netedă dacă admite o parametrizare de clasă C 1 . Dacă
funcţiile care o definesc sunt de clasă C p atunci spunem că suprafaţa este netedă de
clasă C p .
8.5.3. Consecinţe ale Teoremei Rangului. Menţionăm mai ı̂ntâi următoarea
consecinţă
Consecinţa 8.5.3. Ne situăm ı̂n ipotezele Teoremei 8.5.1.
Dacă ı̂n fiecare punct din Ω matricea Jf (x) are rangul n atunci imaginea fiecărei
vecinătăţi a unui punct x ∈ Ω este o vecinătate a punctului f (x) .
Cu alte cuvinte, f este o aplicaţie deschisă, adică imaginea oricărei submulţimi
deschise a lui Ω este o mulţime deschisă ı̂n Rn :
U ⊂ Ω deschisă =⇒ f (U ) deschisă ı̂n Rn .
Demonstraţie. Dacă rangul matricei Jf (x0 ) este egal cu n, deci k = n, atunci
aplicaţia (8.5.15) devine
g (u) = (u1 , ..., un ) ,
deci avem egalitatea
S=U,
şi U este o vecinătate a punctului u = (f1 (x0 ) , ..., fn (x0 )) .
0
2
Mai prezentăm şi următorul criteriu de dependenţă funcţională.
Teorema 8.5.4. Considerăm un sistem de funcţii fi : Ω → R , 1 ≤ i ≤ n, unde
Ω ⊆ Rm este deschisă şi să presupunem că rangul matricei Jacobi Jf (x) a funcţiei
vectoriale f = (f1 , ..., fn ) : Ω → Rn este k ı̂n fiecare punct x ∈ Ω.
Atunci
1. Pentru k = n funcţiile f1 , ..., fn sunt funcţional independente ı̂n vecinătatea

fiecărui punct x ∈ Ω.
2. Pentru k < n, funcţiile sunt funcţional dependente, n − k din ele depinzând
funcţional de celelalte k, şi anume de cele pentru care matricea
 ∂f ∂fi1

i1
· · ·
 ∂x1 ∂xm
. . .

 
∂fik ∂fik
∂x1
· · · ∂xm
are rangul k.
Demonstraţie 1. Fie F (y1 , ..., yn ) o funcţie continuă astfel ca
F (f1 (x) , ..., fn (x)) = 0 ∀x ∈ U 0 ,
unde U 0 ⊂ Ω este o vecinătate a unui punct x0 ∈ Ω.
Conform Consecinţei 8.5.3, există o vecinătate U1 ⊂ U 0 astfel ca V = f (U ) să
fie vecinătate ı̂n Rn a punctului y 0 = f (x0 ) .
Rezultă
F (y1 , ..., yn ) = 0 ∀y = (y1 , ..., yn ) ∈ V.
2. Presupunem
D (f1 , ..., fk ) 0
x 6= 0 .
D (x1 , ..., xk )
Aplicând Teorema Rangului (Afirmaţia 2) funcţiei vectoriale f = (f1 , ..., fn ) ,
rezultă că există funcţiile
gi : U → R, k + 1 ≤ i ≤ n ,
astfel ca să aibă loc egalităţile (8.5.12). Rezultă că funcţiile fk+1 , ..., fn sunt funcţional
dependente de f1 , ..., fk . Dacă f este de clasă C p ı̂n Ω atunci şi funcţiile gi care re-
alizează legăturile sunt de clasă C p .
8.5.4. Difeomorfisme de formă simplă. Vom prezenta, urmând tratatul lui

Zorič, vol. 1, câteva rezultate importante referitoare la aplicaţiile diferenţiabile.
Numim un difeomorfism g : U → Rm definit pe o mulţime deschisă U ⊂ Rm
simplu (sau de formă simplă) dacă este de forma
g(x) = (x1 , . . . , xj−1 , gj (x), xj+1 , . . . , xm ), pentru x = (x1 , . . . , xm ) ∈ U ,
adică modifică doar una din coordonatele punctului x.
Teorema 8.5.5. Dacă f : Ω → Rm este un diffeomorfism definit pe o mulţime
deschisă Ω ⊂ Rm , atunci pentru orice punct x0 ∈ Ω există o vecinătate deschisă
U ⊂ Ω a lui x0 şi difeomorfismele simple g1 , . . . , gm : U → Rm a.ı̂. f = g1 ◦ · · · ◦ gm .
Demonstraţie. Vom demonstra prin inducţie asupra numărului k de argumente
modificate de un difeomorfism f. Pentru k = 1, f este difeomorfism simplu şi pro-
prietatea este adevărată.
Presupunem că ea este adevărată pentru orice difeomorfism g care modifică

k − 1 argumente. Fie f un difeomorfism care modifică k argumente pe care, pentru
simplitate, ı̂l presupunem de forma
f (x) = (f1 (x), . . . , fk (x), xk+1 , . . . , xm ), pentru x = (x1 , . . . , xm ) ∈ Rm .
Deoarece f este difeomorfism, Jacobianul lui ı̂n orice punct x ∈ Ω este nenul.
Dar atunci
∂f1 ∂f1 ∂f1 ∂f1

∂x1 . . . ∂xk ∂xk+1 . . . ∂xm

∂f1 ∂f1
...
∂x . . . ∂x
∂fk . . . ∂fk ∂fk

∂fk
1 k
= ∂x1 ∂xk ∂xk+1
. . . ∂xm
∆ = ... 6= 0 ,

∂fk . . . ∂fk
0 ... 0 1 ... 0
∂x1 ∂xk (x) ...

...

0 ... 0 0 ... 1 (x)
pentru orice x ∈ Ω. Rezultă că nu toţi minorii de ordin k − 1 din ∆ sunt nuli. Din
nou, pentru simplificarea scrierii, presupunem că minorul principal de ordin k − 1
(cel din colţul stânga sus) este nenul şi considerăm funcţia g : Ω → Rm
u dată de
g(x) = (f1 (x), . . . , fk−1 (x), xk , . . . , xm ), pentru x = (x1 , . . . , xm ) ∈ Rm .

Deoarece
∂f1 ∂f1 ∂f1 ∂f1

∂x1 ... ∂xk−1 ∂xk
... ∂xm

...

∂f1 . . . ∂f1

∂fk−1 ... ∂fk−1 ∂fk−1
... ∂fk−1 ∂x1 ∂xk−1
∂x1 ∂xk−1 ∂xk ∂xm
= ... 6= 0 ,

0 ... 0 1 ... 0

∂fk−1 ∂fk−1
... ∂x1 . . . ∂xk−1 (x)

...

0 ... 0 0 ... 1 (x)
rezultă că aplicaţia g are Jacobianul nenul pentru orice x ∈ Ω. Prin urmare există
o vecinătate deschisă U ⊂ Ω a lui x0 şi o vecinătate deschisă V ⊂ Rm 0
u a lui g(x )
a.ı̂. g să fie un difeomorfism ı̂ntre U şi V . Fie g −1 = ((g −1 )1 , . . . , (g −1 )m ) : V → U
inversa aplicaţiei g.
Considerăm aplicaţia h = f ◦ g −1 . Din egalitatea
(u1 , . . . , um ) = g(g −1 (u)) = (f1 (g −1 (u)), . . . , fk−1 (g −1 (u)), (g −1 )k (u), . . . , (g −1 )m (u)) ,
rezultă
fi (g −1 (u)) = ui , 1 ≤ i ≤ k − 1, şi (g −1 )i (u) = ui , k ≤ i ≤ m .
Dar atunci
h(u) =f (g −1 (u)) = (f1 (g −1 (u)), . . . , fk−1 (g −1 (u)), fk (g −1 (u)), (g −1 )k+1 (u), . . . , (g −1 )m (u))
=(u1 , . . . , uk−1 , fk (g −1 (u)), uk+1 , . . . , um ) ,
pentru orice u = (u1 , . . . , um ) ∈ V, ceea ce arată că h este un difeomorfism simplu.
Dar atunci f = h ◦ g, şi funcţia g modifică doar k − 1 coordonate, deci, conform
ipotezei de inducţie, ea se scrie ca o compunere de difeomorfisme simple, ceea ce
ı̂ncheie verificarea pasului de inducţie şi demonstraţia teoremei. 2
8.5.5. Lemele lui Hadamard şi Morse. Fie U ⊂ Rm deschisă şi f : U → R

o funcţie diferenţiabilă. Un punct x0 ∈ U se numeşte punct critic pentru f dacă
f 0 (x0 ) = 0.
Fie f ∈ C 2 (U, R). Numim hessian al funcţiei f ı̂n punctul x0 matricea lui Hesse
2
∂ f 0
(x ) .
∂xi ∂xj 1≤i,j≤m
Un punct critic x0 ∈ U al unei funcţii f ∈ C 2 (U, R) se numeşte punct critic

nedegenerat dacă matricea lui Hesse are determinantul nenul ı̂n x0 .
Teorema 8.5.6 (Lema lui Morse). Fie Ω ⊂ Rm 3
x deschisă şi f ∈ C (Ω, R).
Dacă x0 ∈ Ω este un punct critic nedegenerat al funcţiei f atunci există vecinătăţile
deschise V a lui 0 ∈ Rm 0
y , U ⊂ Ω a lui x şi un difeomormism g : V → U a.ı̂.
f ◦ g(y) = f (x0 ) − y12 + . . . yk2 + yk+1

2 2

+ . . . ym ,
pentru orice y = (y1 , . . . , ym ) ∈ V.
Demonstraţia se bazează pe lema lui Hadamard.
Lema 8.5.7 (Lema lui Hadamard).
1. Fie U ⊂ Rm o vecinăte deschisă a lui 0 ∈ Rm şi f ∈ C p (U, R), p ≥ 1.
Dacă f (0) = 0, atunci există funcţiile gi ∈ C p−1 (U, R), i = 1, . . . , m, a.ı̂.
egalitatea
Xm
f (x) = xi gi (x) ,
i=1
să fie adevărată pentru orice x = (x1 , . . . , xm ) ∈ U.
2. Dacă f (0, x2 , . . . , xm ) = 0, pentru orice (x2 , . . . , xm ) ı̂ntr-o vecinăte W ⊂
Rm−1 a lui 0 ∈ Rm−1 a.ı̂. {0} × W ⊂ U, atunci există o vecinătate V ⊂ R
a lui 0 ∈ R a.ı̂. V × W ⊂ U, şi o funcţie g1 ∈ C p−1 (V × W, R), astfel ca
egalitatea
f (x) = x1 g1 (x)
să aibă loc pentru orice x ∈ V × W .
Demonstraţie. 1. Pentru x ∈ U considerăm funcţia ϕ(t) = f (tx1 , . . . , txm ) =
f (tx), t ∈ [0, 1]. Rezultă
m
X ∂f
ϕ0 (t) = xi (tx),
i=1
∂x i
deci Z 1 m Z 1
0
X ∂f
f (x) = ϕ(1) − ϕ(0) = ϕ (t)dt = xi (tx)dt .
0 i=1 0 ∂xi
R1∂f
Conform teoremei de derivare sub semnul integralei, funcţiile gi (x) = 0 ∂xi
(tx)dt
sunt de clasă C p−1 pentru toţi i ∈ {1, . . . , m}.
Afirmaţia 2 se demonstrează analog lucrând cu funcţia
ψ(t) = f (tx1 , x2 , . . . , xm ), t ∈ [0, 1] .
2
Demonstraţia Lemei lui Morse (Teorema 8.5.6).
Demonstraţia I. Este adaptată după Brian Conrad (Stanford University) şi se

găseşte la adresa
http://math.stanford.edu/conrad/diffgeomPage/handouts/morselemma.pdf
Efectuând o translaţia x 7→ x − x0 şi schimbând funcţia f cu f − f (x0 ) putem

presupune f (0) = 0.
Reducând forma pătratică d2 f (0) la forma canonică şi efectuând eventual o
schimbare liniară a variabilelor şi a funcţiei f prin −f , putem presupune, fără a
2
restrânge generalitatea, că ∂∂xf2 (0) > 0.
1
Ţinând cont de faptul că funcţia f este de clasă C p cu p ≥ 3, rezultă că există
r > 0 a.ı̂.
∂ 2f
(8.5.28) (x) > 0 ,
∂x21
pentru orice x ∈ (−r, r)m .
Considerăm funcţia de clasă C p−1
∂f
H(x) = (x) .
∂x1
Deoarece
∂H ∂ 2f
(0) = (0) > 0 ,
∂x1 ∂x21
din Teorema Funcţiei Implicite (Teorema 6.3.3) există δ, c > 0 şi o funcţie g :
(−δ, δ)m−1 → (−c, c) de clasă C p−1 cu g(0) = 0 a.ı̂.
(8.5.29) H(g(x2 , . . . , xm ), x2 , . . . , xm ) = 0 ∀(x2 , . . . , xm ) ∈ (−δ, δ)m−1 ,
relaţie echivalentă cu
(8.5.30) H(x1 , x2 , . . . , xm ) = 0 ⇐⇒ x1 = g(x2 , . . . , xm ) ,
pentru orice (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ (−c, c) × (−δ, δ)m−1 .
Ţinând cont de continuitatea funcţiei g, putem presupune că (8.5.30) este adevărată
pentru un 0 < c < r, r fiind cel pentru care subzistă (8.5.28).
Pentru (a2 , . . . , am ) ∈ (−δ, δ)m−1 fixaţi considerăm funcţia f (x1 , a2 , . . . , am ), x1 ∈
(−c, c). Ţinând cont de (8.5.29) şi (8.5.28) rezultă
∂f ∂ 2f
(g(a2 , . . . , am ), a2 , . . . , am ) = 0 şi (g(a2 , . . . , am ), a2 , . . . , am ) > 0 ,
∂x1 ∂x21
ceea ce arată că funcţia f (·, a2 , . . . , am ) are un punct de minim unic x1 = g(a2 , . . . , am )
ı̂n intervalul (−c, c). Prin urmare
(8.5.31) k(x1 , x2 , . . . , xm ) := f (x1 , x2 , . . . , xm ) − f (g(x2 , . . . , xm ), x2 , . . . , xm ) ≥ 0 ,
pentru orice (x1 , x2 , . . . , xm ) ∈ (−c, c) × (−δ, δ)m−1 .
Presupunând că există o funcţie h de clasă C p−1 a.ı̂. k(x) = h2 (x), atunci, din
(8.5.31),
(8.5.32) f (x) = h2 (x) + F (x2 , . . . , xm ) ,
unde F (x2 , . . . , xm ) = f (g(x2 , . . . , xm ), x2 , . . . , xm ).
Este adevărată egalitatea
h2 (x1 , 0, . . . , 0) = f (x1 , 0, . . . , 0) − f (g(0, . . . , 0), 0, . . . , 0) = f (x1 , 0, . . . , 0) ,
deoarece g(0) = 0 şi f (0) = 0. Deci h(0) = 0 şi scriind dezvoltările Taylor ale
funcţiilor h şi f ı̂n vecinătea lui 0, rezultă
(c1 x1 + c2 x22 + . . . )2 = x21 + . . . ,
∂h
ceea ce implică c21 = 1, deci ∂x1
(0) ∈ {±1}.
Considerăm transformarea ϕ dată de
y1 = h(x), y2 = x2 , . . . , ym = xm .
∂h
Deoarece det(Jϕ (0)) = ∂x 1
(0), rezultă că Jacobianul transformării ϕ este nenul,
deci, conform Teoremei de Inversare Locală (teorema 8.3.2), ϕ este un difeomorfism
ı̂ntr-o vecinătate a lui 0 ∈ Rm . Folosind această transformare a variabilelor, relaţia
(8.5.32) ne arată că funcţia f are expresia y12 + F (y2 , . . . , ym ) ı̂n noile coordonate
y1 , y2 , . . . , ym .
Demonstraţia se ı̂ncheie printr-un procedeu inductiv - aplicăm acelaşi procedeu
funcţiei F .
A rămas să demonstrăm existenţa funcţiei h.
Considerăm transformarea ψ dată de
x01 = x1 − g(x2 , . . . , xm ), x02 = x2 , . . . , x0m = xm .
Jacobianul ei este det(Jψ (0)) = 1, deci ψ este un difeomorfism ı̂ntr-o vecinătate
a lui 0 ∈ Rm ceea ce arată că ψ realizează o schimbare de coordonate. Notând cu
K(x01 , x2 , . . . , xm ) funcţia k ı̂n noile coordonate rezultă K(0, x2 , . . . , xm ) =
k(g(x2 , . . . , xm ), x2 , . . . , xm ) = 0 pentru (x2 , . . . , xm ) ı̂ntr-o vecinătate a lui 0 ∈
Rm−1 . Conform Lemei lui Hadamard (Lema 8.5.7.2)
(8.5.33) ˜ 0 , x2 , . . . , xm ) ,
K(x01 , x2 , . . . , xm ) = x01 I((x 1
unde I˜ este de clasă C p−2 . In limbajul funcţiei k această egalitate ia forma

(8.5.34) k(x1 , x2 , . . . , xm ) = (x1 − g(x2 , . . . , xm ))I(x1 , x2 , . . . , xm ) ,
unde I este de clasă C p−2 .
Repetând raţionamentul de mai sus rezultă că pentru (a2 , . . . , am ) ∈ (−δ, δ)m−1
fixat, funcţia k(·, a2 , . . . , am ) are un minim unic ı̂n intervalul (−c, c), anume punc-
tul x1 = g(a2 , . . . , am ) şi valoarea acestui minim este 0. De asemenea derivata
∂2k
a doua verifică ∂x 2 (g(a2 , . . . , am )) > 0. Rezultă că dezvoltarea Taylor ı̂n acest
1
punct ı̂ncepe cu termenul de gradul doi care are coeficient pozitiv. Aceasta implică
faptul că ı̂n egalitatea (8.5.34) I(g(a2 , . . . , am ), a2 , . . . , am ) = 0, care transpusă ı̂n
(8.5.33) ne dă I(0, ˜ a2 , . . . , am ) = 0. Apelând din nou la Lema lui Hadamard obţinem
˜ 01 , x2 , . . . , xm ) = x01 J(x
I(x ˜ 0 , x2 , . . . , xm ), deci
1
˜ 01 , x2 , . . . , xm ) ,
K(x01 , x2 , . . . , xm ) = (x01 )2 J(x
√
unde J˜ este de clasă C p−3 şi J(0)
˜ > 0. Rezultă că K este o funcţie de class̆ C p−3 ı̂n
jurul originii 0 ∈ Rm . Funcţia k care se obţine printr-un difeomorfism (transformare
de coordonate) din K va avea aceleaşi calităti.
Demonstraţia II.
După:
J. Milnor, Morse theory, Princeton University Press, Princeton, N.J., 1963.

(vezi şi Zorič, vol. 1).
Presupunem din nou că punctul critic este x0 = 0 (deci f 0 (0) = 0) şi f (0) = 0.
Aplicând Lema lui Hadamard rezultă
m
X
f (x) = xi gi (x) ,
i=1
unde funcţiile gi sunt de clasă C p−1 .

Deoarece
m
∂f X ∂gi
(x) = gj (x) + xi (x) ,
∂xj i=1
∂x j
∂f
rezultă gj (0) = ∂xj
(0) = 0. Aplicând din nou Lema lui Hadamard rezultă
m
X
gj (x) = xk hk,j (x) ,
k=1
pentru j = 1, . . . , m, deci funcţia f se poate scrie ı̂n forma

m
X
(8.5.35) f (x) = xi xj hi,j (x) .
i,j=1
unde funcţiile hi,j sunt de clasă C p−2 . Inlocuind eventual hi,j cu (hi,j + hj,i )/2 putem
presupune hi,j = hj,i pentru toţi i, j = 1, . . . , m.
Obesrvăm că
∂ 2f
(0) = 2hi,j (0), i, j = 1, . . . , m .
∂xi ∂xj
Printr-o schimbare de coordonate ı̂nţelegem un difeomorfism ϕ definit pe o
vecinătate deschisă a lui 0 ∈ Rm a.ı̂. ϕ(0) = 0. Notând
y = ϕ(x) ⇐⇒ x = ϕ−1 (y)
rezultă că expresia funcţiei f ı̂n sistemul de coordonate y va fi

Xm
˜ −1
f (y) = f (ϕ (y)) = yi yj h̃i,j (y) ,
i,j=1
−1
unde h̃i,j (y) = hi,j (ϕ (y)).
Ţinând cont de regula de diferenţiere a funcţiilor compuse, Hessianul
2
∂ f
Hf (0) = (0) ,
∂xi ∂xj 1≤i,j≤m
se transformă după regula

Hf˜(0) = Jϕ (0)t Hf (0)Jϕ (0) ,
unde cu Jf (0)t notăm transpusa matricei lui Jacobi corespunzătoare difeomorfismu-
lui ϕ = (ϕ1 , . . . , ϕm ),
∂ϕi
Jϕ (x) = (x) .
∂xj 1≤i,j≤m
Rezultă că matricea lui Hesse Hf˜(0) corespunzătoare funcţiei f˜ va avea deter-
minantul nenul.
Presupunem din nou
∂ 2f
(0) 6= 0 .
∂x21
Din continuitatea derivatelor parţiale de ordinul 2, rezultă că există o vecinătate
2
U ⊂ Rm a lui 0 ∈ Rm a.ı̂. ∂∂xf2 (x) 6= 0 pentru orice x ∈ U , şi, mai mult, această
1
∂2f
derivată are acelaşi semn cu pentru orice x ∈ U.
∂x21
(0)
Efectuăm transformarea de coordonate ϕ dată de
m
!
h1,i
q X
y1 = |h1,1 | x1 + xi
i=2
h1,1
y2 =x2 , . . . , ym = xm .
p
Jacobianul ei ı̂n 0 va fi det(Jφ (0)) = |h1,1 (0)| > 0, deci ϕ este un difeomorfism
ı̂ntr-o vecinătate a lui 0 ∈ Rm .
Observăm că
2
(
x21 h1,1 + 2 m
P 1
Pm
2 i=2 x1 xi h1,i + h1,1 ( i=2 xi h1,i ) dacă h1,1 (0) > 0
y1 = m 1 m 2
−x21 h1,1 − 2 i=2 x1 xi h1,i − h1,1 ( i=2 xi h1,i )
P P
dacă h1,1 (0) < 0 .
de unde rezultă că expresia funcţiei f ı̂n noile coordonate y = (y1 , x2 , . . . , xm ) va fi
m m
!2
X 1 X
f˜(y) =y12 + xi xj hi,j (ϕ−1 (y)) − xi hi,j (ϕ−1 (y))
i,j=2
h1,1 i=2
m
X
=y12 + xi xj h̃i,j (y) .
i,j=2
ı̂n primul caz şi de forma

m m
!2
X 1 X
f˜(y) = −y12 + xi xj hi,j (ϕ−1 (y)) − xi hi,j (ϕ−1 (y))
i,j=2
h1,1 i=2
ı̂n al doilea.
In ambele czauri rezultă că ea este de forma
X m
˜ 2
f (y) = ε1 y1 + yi yj h̃i,j (y) ,
i,j=2
unde ε1 = sign(h1,1 (0), deci suma care urmează după y12 depinde numai de coordo-
natele y2 , . . . , ym .
Continuând procedeul prin inducţie matematică obţinem rezultatul final. 2
Completare.
Ilustrăm procedeul ı̂n cazul m = 3. Fie
f (x) =x21 h1,1 (x) + 2x1 x2 h1,2 (x) + 2x1 x3 h1,3 (x)
+ x22 h2,2 (x) + 2x2 x3 h2,3 (x) + x23 h3,3 (x) .
Presupunem h1,1 (0) > 0, deci h1,1 (x) > 0 pe o vecinătate U a lui 0 ∈ R3 .
Considerăm schimbarea de variabilă y = ϕ(x) dată de

h1,2 (x) h1,3 (x)
q
y1 = h1,1 (x) x1 + x2 + x3
h1,1 (x) h1,1 (x)
y2 =x2 , y3 = x3 .
Rezultă
1
y12 = x21 h1,1 (x) + 2x1 x2 h1,2 (x) + 2x1 x3 h1,3 (x) + (x2 h1,2 (x) + x3 h1,3 (x))2 ,
h1,1 (x)
deci expresia funcţiei f ı̂n sistemul de coordonate y = (y1 , y2 , y3 ) va fi
f˜(y) = y 2 + y 2 h̃2,2 (y) + 2y2 y3 h̃2,2 (y) + y 2 h̃3,3 (y) .
1 2 3
Presupunând h̃2,2 (0) > 0 facem transformarea

z1 =y1 , z3 = y3 ,
!
h̃2,3 (y)
q
z2 = h̃2,2 (y) y2 + y3 .
h̃2,2 (y)
Rezultă
z22 = y22 h̃2,2 (y) + 2y2 y3 h̃2,3 (y)
deci f˜ devine
g(z) = z12 + z22 + z32 g̃3,3 (z) .
Efectuând ultima transformare
w1 =z1 , w2 = z2 ,
q
w3 =z3 |g̃3,3 (y)|
8.6. APLICAŢII GEOMETRICE - CURBE ŞI SUPRAFEŢE 435
obţinem forma canonică

F (w) = w12 + w22 + ε3 w32 ,
unde ε3 = sign(g̃3,3 (0)).
Remarci 8.5.8. 1. In general obţinem o expresie
F (w) = ε1 w12 + ε2 w22 + ε3 w32 ,
unde ε1 = sign(h1,1 (0)) şi ε2 = sign(h̃2,2 (0)).
2. Cum justificăm faptul că putem presupune h1,1 (0) 6= 0? Presupunând că
x21 nu apare ı̂n dezvoltarea (8.5.35), deoarece determinantul matricei lui Hesse al
funcţiei f ı̂n 0 este nenul, rezultă că x1 trebuie să apară ı̂n alt termen, de exemplu
cel care conţine h1,j , deci h1,j (0) 6= 0. Efectuând schimbarea de coordonate ϕ dată
de
y1 =x1 − xj , yj = x1 + xj ,
yi =xj pentru i ∈ {1, . . . , m} \ {1, j} ,
rezultă
x1 xj = y12 − y12 ,
deci ı̂n expresia funcţiei f ı̂n noul sistem de coordonate apare termenul y12 h1,j (ϕ−1 (y))
şi h1,j (ϕ−1 (0)) = h1,j (0) 6= 0.
8.6. Aplicaţii geometrice - Curbe şi suprafeţe

Suprafeţe netede ı̂n R3
Pot fi date
I. Explicit
(8.6.1) z = f (x, y) ,
unde funcţia f este de clasă C 1 ı̂n Ω.
II. Implicit
(8.6.2) F (x, y, z) = 0 ,
unde F este o funcţie reală de clasă C 1 , definită pe o mulţime deschisă W din R3 . Se
presupune că pentru orice (x, y, z) ∈ W una din derivatele Fx0 , Fy0 , Fz0 este nenulă,
sau echivalent, rangul matricei Jacobi
JF = Fx0 , Fy0 , Fz0

este 1.
De exemplu dacă Fz0 (x0 , y0 , z0 ) 6= 0, atunci conform Teoremei Funcţiei Implicite
ecuaţia (8.6.2) poate fi rezolvată ı̂n raport cu z ı̂ntr-o vecinătate U a lui (x0 , y0 ) ,
deci ajungem din nou la forma (8.6.1).
z = f (x, y) , (x, y) ∈ U.
III. Parametric
Suprafaţa este dată de

x = f (u, v)
(8.6.3) y = g (u, v)
z = h (u, v)
unde (u, v) ∈ U, U o mulţime deschisă ı̂n R2u,v . Se presupune că funcţiile f, g, h sunt
de clasă C 1 ı̂n U şi că matricea
 0 
fu fv0
 gu0 gv0 
h0u h0v
are rangul doi ı̂n orice punct (u, v) ∈ U.
Dacă, de exemplu 0
fu fv0
gu gv0 , 6= 0
0
atunci din Teorema de Inversare Locală (T. 8.3.2) primele două ecuaţii pot fi rezol-
vate ı̂n raport cu (u, v) pentru a obţine
u = ϕ (x, y)
v = ψ (x, y)
şi obţinem din nou forma explicită a ecuaţiei suprafeţei.
z = h (ϕ (x, y) , ψ (x, y)) , (x, y) ∈ U1 ⊂ R2

Observaţie
Forma explicită (8.6.1) este un caz particular al formei parametrice (8.6.3) şi
anume 
 x=u
y=v
z = f (u, v) , (u, v) ∈ Ω ⊂ R2 .

Curbe ı̂n plan
I. Parametric

x = f (t)
(8.6.4)
y = g (t)
unde f, g sunt funcţii reale de clasă C 1 definite pe un interval I din R .
II. Explicit
(8.6.5) y = f (x) , x ∈ I ,
unde f este de clasă C 1 . Curba reprezentativă este graficul funcţiei f.
III. Implicit
(8.6.6) F (x, y) = 0 ,
unde F : W → R este o funcţie de clasă C 1 definită pe un deschis W ⊂ R2 . Se
presupune că pentru orice (x, y) din W una din derivatele Fx0 sau Fy0 este nenulă.
Dacă Fy0 (x0 , y0 ) 6= 0 atunci ecuaţia (8.6.6) poate fi rezolvată ı̂n raport cu y ca funcţie
x ı̂ntr-o vecinătate I × J ⊂ W a punctului (x0 , y0 ) , şi ajungem la forma explicită
(8.6.5).
Observaţie. Ecuaţia (8.6.2) se ı̂nţelege ı̂n sensul că ea determină o mulţime
S ⊂ R3 prin
S = {(x, y, z) ∈ W : F (x, y, z) = 0} .
La fel ecuaţia (8.6.6) determină o curbă γ ı̂n R2 .
Curbe netede ı̂n spaţiu
I. Parametric
(8.6.7) x = f (t)
y = g (t)
z = h (t) , t ∈ I
unde f, g, h sunt funcţii de clasă C 1 pe un interval I ⊂ R.
II. Implicit
Considerăm curba ca intersecţia a două suprafeţe date implicit

F (x, y, z) = 0
(8.6.8)
G (x, y, z) = 0
unde F, G sunt funcţii de clasă C 1 definite pe un domeniu D din R3 .
Se presupune că rangul matricei
0
Fx Fy0 Fz0

G0x G0y G0z
este doi ı̂n fiecare punct (x, y, z) ∈ D. Dacă, de exemplu
D (F, G)
6= 0
D (y, z)
ı̂n (x0 , y0 , z0 ) atunci, conform Teoremei Funcţiei Implicite, sistemul (8.6.7) poate fi
rezolvat ı̂n raport cu y, z ca funcţii de x şi ajungem la ecuaţiile parametrice
x = t
y = g (t)
z = h (t) , t ∈ I.
Plan tangent la o suprafaţă. Normala la suprafaţă
Presupunem că suprafaţa este dată explicit de ecuaţia (8.6.1). Fie (x0 , y0 ) ∈ Ω
şi z0 = f (x0 , y0 , z0 ) , A (x0 , y0 , z0 ) ∈ S.
Planul tangent ı̂n A va avea ecuaţia (vezi Cap. 7, § 1):
(8.6.9) z − z0 = fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) + fy0 (x0 , y0 , z0 ) (y − y0 ) .
Vectorul
→
− 0
N fx (x0 , y0 ) , fy0 (x0 , y0 ) , −1

este normal la planul tangent, deci normala va avea ecuaţia

x − x0 y − y0 z − z0
(8.6.10) 0
= 0 = ·
fx (x0 , y0 ) fy (x0 , y0 ) −1
Dacă suprafaţa este dată implicit
(8.6.11) F (x, y, z) = 0 ,
cu Fz0 (x0 , y0 , z0 ) 6= 0, atunci funcţia implicită z = f (x, y) definită de (8.6.11) va
avea derivatele
F 0 (x0 , y0 , z0 ) Fy0 (x0 , y0 , z0 )
fx0 (x0 , y0 ) = − x0 , fy0 (x0 , y0 ) = − 0 .
Fz (x0 , y0 , z0 ) Fz (x0 , y0 , z0 )
Înlocuind ı̂n (8.6.9) şi (8.6.10) obţinem ecuaţia planului tangent
(8.6.12) (x − x0 ) Fx0 (x0 , y0 , z0 )+(y − y0 ) Fy0 (x0 , y0 , z0 )+(z − z0 ) Fz0 (x0 , y0 , z0 ) = 0 ,
şi a normalei
(x − x0 ) y − y0 z − z0
(8.6.13) = 0 = 0 ·
Fx0 (x0 , y0 , z0 ) Fy (x0 , y0 , z0 ) Fz (x0 , y0 , z0 )
În fine, dacă suprafaţa S este dată parametric prin ecuaţiile (8.6.3) şi
D (f, g)
(u0 , v0 ) 6= 0 ,
D (u, v)
atunci rezolvând primele două ecuaţii ı̂n raport cu u, v găsim
u = ϕ (x, y)
v = ψ (x, y)
şi ecuaţia explicită a suprafeţei va fi
z = h (ϕ (x, y) , ψ (x, y)) = Φ (x, y) .
Derivatele parţiale vor fi
(8.6.14) zx0 = h0u ϕ0x + h0v ψx0
zy0 = h0u ϕ0y + h0v ψy0 .
Din sistemul
f (ϕ (x, y) , ψ (x, y)) = x
g (ϕ (x, y) , ψ (x, y)) = y
obţinem prin derivare ı̂n raport cu x şi cu y
0 0
fu ϕy + fv0 ψy0 = 0
0 0
fu ϕx + fv0 ψx0 = 1
0 0 0 0 .
gu ϕx + gv ψx = 0 gu0 ϕ0y + gv0 ψy0 = 1
Determinantul sistemului este
D (f, g)
∆= 6= 0.
D (u, v)
Rezultă
gx0 −fx0
ϕ0x = ϕ0y = ,
∆ ∆
−gu0 f0
Ψ0x = , Ψ0y = u ·
∆ ∆
Înlocuind ı̂n (8.6.14) obţinem

0 1 0 0 0 0 1 gu0 gv0
(8.6.15) zx = (h g − hv gu ) = − 0
∆ u v ∆ hu h0v
0
1 1 h h0v
zy0 = (−h0u fv0 − h0v fv0 ) = − u0

·
∆ ∆ fu fv0
Deoarece planul tangent are ecuaţia dată de (8.6.9)
z − z0 = zx0 (x − x0 ) + zy0 (y − y0 ) ,
ţinând cont de (8.6.15), obţinem ecuaţia planului tangent la o suprafaţă dată para-
metric ı̂n forma
D (g, h) D (h, f ) D (f, g)
(8.6.16) (x − x0 ) + (y − y0 ) + (z − z0 ) = 0,
D (u, v) D (u, v) D (u, v)
şi a normalei
x − x0 y − y0 z − z0
(8.6.17) D(g,h)
= D(h,f ) = D(f,g) ,
D(u,v) D(u,v) D(u,v)
toţi determinanţii funcţionali fiind calculaţi ı̂n (u0 , v0 ) .

Observaţii. 1. Din simetria formulelor (8.6.12), (8.6.13), (8.6.16) şi (8.6.17)
rezultă că ele rămân valabile ı̂n ipoteza
|Fx0 | + Fy0 + |Fz0 | > 0 ,

respectiv
fu0 gu0 h0u

rg = 2.
fv0 gv0 h0v
2. La ecuaţiile normalelor dacă numitorul este 0 se ia şi numărătorul 0.
3. Ecuaţia (8.6.16) este echivalentă cu

x − x0 y − y0 z − zo
0
(8.6.18) fu
0 gu0 h0u = 0.
0 0

fv gv hv
Tangenta şi planul normal la o curbă
Considerăm o curbă dată parametric
γ: x = x (t)
y = y (t)
z = z (t) ,
unde f, g, h sunt funcţii de clasă C 1 definite pe un interval I ⊂ R . Fie t0 ∈ I şi
A (x0 , y0 , z0 ) punctul corespunzător de pe curba γ.
Dacă M (x (t) , y (t) , z (t)) este un punct pe γ atunci secanta AM va avea ecuaţiile
x − x0 y − y0 z − z0
(AM ) : = = ,
x (t) − x (t0 ) y (t) − y (t0 ) z (t) − z (t0 )
sau echivalent
x − x0 y − y0 z − z0
x(t)−x(t0 )
= y(t)−y(t0 ) = z(t)−z(t0 ) ·
t−t0 t−t0 t−t0
Pentru t → t0 obţinem ecuaţia tangentei (AT ) ı̂n A la curba γ având ecuaţiile
x − x0 y − y0 z − z0
(8.6.19) 0
= 0 = 0 .
x (t0 ) y (t0 ) z (t0 )
Planul normal la curba γ este planul care trece prin A şi este perpendicular pe
tangenta (AT ) . Rezultă că el va avea ecuaţia
(8.6.20) x0 (t0 ) (x − x0 ) + y 0 (t0 ) (y − y0 ) + z 0 (t0 ) (z − z0 ) = 0.
Să considerăm acum curba γ dată implicit prin ecuaţiile
γ : F (x, y, z) = 0
G (x, y, z) = 0.
Vom arăta cum putem scrie ecuaţia tangentei la curba γ aplicând Teorema
Funcţiei Implicite (T F I) .
Fie (x0 , y0 , z0 ) ∈ γ. Considerăm funcţia vectorială Φ : Ω → R2 definită prin
Φ (x, y, z) = F (x, y, z) , G (x, y, z)
pentru (x, y, z) ı̂ntr-un domeniu Ω ⊂ R3 . Presupunând F, G de clasă C 1 , rezultă că
şi Φ va fi de clasă C 1 .
Notăm v = (y, z) . Atunci (cu notaţiile din T. 8.3.3)
0
Fy Fz0
0
0 Fx 0
Φx = Φv = .
G0x G0y G0z
Presupunem
D (F, G)
Φ0v (x0 , y0 , z0 ) inversabilă ⇐⇒ ∆ = 6= 0 (ı̂n (x0 , y0 , z0 )) .
D (y, z)
Conform (T F I) există un interval deschis I ⊂ R cu x0 ∈ I, un dreptunghi
∆ ⊂ R2 cu (y0 , z0 ) ∈ ∆, I × ∆ ⊂ Ω şi funcţia vectorială de clasă C 1
ϕ = (ϕ1 , ϕ2 ) : I → R2
astfel ca
Φ (x, ϕ1 (x) , ϕ2 (x)) = 0, ∀x ∈ I.
Diferenţiala funcţiei ϕ se calculează după formula
0 −1 0
Fy Fz0
0
0 ϕ1 (x) 0 −1 0 Fx
ϕ (x) = 0 = − (Φv )x Φx = − 0 0 .
ϕ2 (x) Gy Gz G0x
Rezultă
G0z −Fz0 Fx0 G0z Fx0 − Fz0 G0x

0 1 1
ϕ (x) = − =− .
∆ −G0y Fy0 G0x ∆ −G0y Fx0 + Fy0 G0x
Prin urmare

1 Fz0 Fx0 1 D (F, G)
(8.6.21) ϕ01(x) = =
∆ G0z G0x ∆ D (z, x)

Fx0 Fy0

0 1 1 D (F, G)
ϕ2 (x) = = .
∆ G0x G0y ∆ D (x, y)
Parametrizarea curbei γ va fi
x = t
y = ϕ1 (x)
z = ϕ2 (t) .
Ţinând cont de (8.6.21) ecuaţiile tangentei ı̂n (x0 , y0 , z0 ) la γ, dată de (8.6.19),
iau forma
x − x0 y − y0 z − z0
(8.6.22) D(F,G)
= D(F,G) = D(F,G) .
D(y,z) D(z,x) D(x,y
Ecuaţia planului normal va fi

D (F, G) D (F, G) D (F, G)
(8.6.23) (x − x0 ) + (y − y0 ) + (z − z0 ) = 0,
D (y, z) D (z, x) D(x, y
sau, ı̂ntr-o formă echivalentă

x − x0 y − y0 z − z0
Fx0 Fy0 Fz0

(8.6.24) = 0.
0 0
G0z

Gx Gy
Curbe conţinute ı̂ntr-o suprafaţă
Fie Ω ⊂ R2 şi F : Ω → R o funcţie diferenţiabilă. Graficul ei va fi o suprafaţă ı̂n
3
R :
S = GF = {(x, y, F (x, y)) : (x, y) ∈ Ω} .
Ecuaţia suprafeţei (S) se scrie mai scurt
z = F (x, y) .
O curbă netedă pe suprafaţa (S) este o curbă
γ : x = ϕ1 (t)
y = ϕ2 (t)
z = ϕ3 (t) , t ∈ I ,
astfel ca γ ⊂ S, adică
(8.6.25) ϕ3 (t) = F (ϕ1 (t) , ϕ2 (t)) , t ∈ I.
Fie t0 ∈ I, x0 = ϕ1 (t0 ) , y0 = ϕ2 (t0 ) , z0 = ϕ3 (t0 ) .
Tangenta la curba γ ı̂n punctul A0 (x0 , y0 , z0 ) are ecuaţiile
x − x0 y − y0 z − z0
(8.6.26) 0
= 0 = 0 .
ϕ1 (t0 ) ϕ2 (t0 ) ϕ3 (t0 )
Derivând relaţia (8.6.25) obţinem relaţia

(8.6.27) ϕ03 (t0 ) = Fx0 (x0 , y0 ) ϕ01 (t0 ) + Fy0 (x0 , y0 ) ϕ02 (t0 ) .
Planul tangent la suprafaţa (S) ı̂n punctul A0 (x0 , y0 , z0 ) are ecuaţia
(8.6.28) z − z0 = Fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) + Fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 ) .
Folosind proprietăţile proporţiilor derivate, din (8.6.26) obţinem
z − z0 Fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) + Fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 )
(8.6.29) = .
ϕ03 (t0 ) Fx0 (x0 , y0 ) ϕ01 (t0 ) + Fy0 (x0 , y0 ) ϕ02 (t0 )
Ţinând cont de (8.6.27), numitorii din egalitatea (8.6.29) sunt egali, deci şi
numărătorii vor fi egali. Rezultă
z − z0 = Fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) + Fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 ) .
Am arătat că daca (x, y, z) verifică ecuaţiile (8.6.26) ale dreptei tangente d ı̂n A0
la curba γ ⊂ S atunci el verifică şi ecuaţia planului tangent π ı̂n A0 la suprafaţa S,
adică d ⊂ π.
Deci are loc
Propoziţia 8.6.1. Dacă curba netedă γ este situată pe suprafaţa netedă S atunci
tangenta ı̂ntr-un punct A0 la curba γ este conţinută ı̂n planul tangent ı̂n A0 la
suprafaţa S.
Referitor la planul tangent la o suprafaţă se mai poate demonstra următoarea
proprietate.
Propoziţia 8.6.2. Fie f : Ω → R , Ω ⊂ R2 deschisă, o funcţie diferenţiabilă şi
A0 (x0 , y0 , f (x0 , y0 )) un punct pe suprafaţa (S) : z = f (x, y) .
Fie M (x, y, f (x, y)) un punct pe suprafaţa (S) şi π planul tangent la suprafaţa
(S) ı̂n A0 . Atunci
d (M, π)
(8.6.30) lim = 0.
M →A0 ,M ∈(S) kAo M k
Demonstraţie. Prin M → A0 , M ∈ (S) , ı̂nţelegem (x, y) → (x0 , y0 ) . Din

diferenţiabilitatea funcţiei f obţinem
f (x, y) − f (x0 , y0 ) (x0 , y0 ) − fy (x0 , y0 ) (y − y0 )
(8.6.31) lim q = 0.
(x,y)→(x0 ,y0 )
(x − x0 )2 + (y − y0 )2
Planul tangent ı̂n A0 la (S) are ecuaţia
π : z − z = fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 ) .
Distanţa de la M (x, y, f (x, y)) la π este dată de (8.4.36)
(8.6.32)
f (x, y) − f (x0 , y0 ) − fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) − fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 )
d (M, π) = q 2 ·
0 2 0
(fx (x0 , y0 )) + fy (x0 , y0 ) + 1
Deoarece
q
kA0 M k = (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (f (x, y) − f (x0 , y0 ))2 .
Rezultă
(8.6.33)
d (M, π) f (x, y) − f (x0 , y0 ) − fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) − fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 )
= q
kA0 M k
(x − x0 )2 + (y − y0 )2
q
(x − x0 )2 + (y − y0 )2
=q · r·
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (f (x, y) − f (x0 , y0 ))2
1
·q 2 ·
0 2 0
(fx (x0 , y0 )) + fy (x0 , y0 ) + 1
Deoarece
q
(x − x0 )2 + (y − y0 )2
0< q ≤ 1,
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (f (x, y) − f (x0 , y0 ))2
din (8.6.31) şi (8.6.33) rezultă (8.6.30). 2
Observaţie. Propoziţiile 8.6.1 şi 8.6.2, constituie argumente suplimentare ı̂n
favoarea acceptării planului dat de ecuaţia
(8.6.34) z − z0 = fx0 (x0 , y0 ) (x − x0 ) + fy0 (x0 , y0 ) (y − y0 )
ca plan tangent la suprafaţa
(8.6.35) (S) z = f (x, y) .
În M. Nicolescu 1958, vol.II, p.446, relaţia (8.6.30) este luată ca definiţie a plan-
ului tangent, demonstrându-se că suprafaţa (S) , de ecuaţie (8.6.35) admite plan
tangent ı̂n (x0 , y0 , f (x0 , y0 )) dacă şi numai dacă f este diferenţiabilă ı̂n (x0 , y0 ) . În
acest caz planul tangent are ecuaţia (8.6.34).
8.7. Exerciţii şi probleme

E.1. Funcţia f (x, y) = (ex cos y, ex sin y) , (x, y) ∈ R2 este continuu diferenţiabilă
pe R2 şi are Jacobianul
∆ (f ) = det Jf (x, y) = 1, ∀ (x, y) ∈ R2 .
Funcţia f nu este inversabilă pe R2 .
Acest exemplu arată că neanularea determinantului lui Jacobi nu este suficientă
pentru injectivitatea funcţiei f (vezi T. 8.3.2).
E.2. Să se determine extremele condiţionate ale următoarelor funcţii:
1. f = xyz x2 + y 2 + z 2 − 3 = 0 .
x2 y2 z2
2. f = x2 + y 2 + z 2 a2
+ b2
+ c2
=1 (a > b > c > 0)
3. f = xy 2 z 3 x + 2y + 3z = c x > 0, y > 0, z > 0, a > 0
4.
f = xy + yz, x2 + y 2 = 2
y + z = 2, x > 0, y > 0, z > 0 .
E.3. Să se determine valorile maximă şi minimă ale funcţiilor următoare ı̂n
domeniile indicate
1. f = x2 + y 2 − 12x + 16y x2 + y 2 ≤ 25
2. f = x + y + z x2 + y 2 ≤ z ≤ 1
E.4. Să se determine extremele funcţiilor implicite definite de următoarele
ecuaţii:
1. x2 + y 2 − xz − yz + 2x + 2y + 2z − 2 = 0 z = z (x, y)
.
2. x4 + y 4 + z 4 − 2a2 (x2 + y 2 + z 2 ) = 0
E.5. Aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange să se rezolve următoarele
probleme geometrice:
1. Să se determine dreptunghiul de arie maximă ı̂nsris ı̂ntr-o elipsă.
2. Să se găsească dreptunghiul de perimetru dat 2p care prin roatţie ı̂n jurul
uneia din laturi generează un corp de volum maxim.
3. Într-o semisferă de rază R să se ı̂nscrie un paralelipiped dreptunghic de volum
maxim.
4. Într-un con circular drept să se ı̂nscrie un paralelipiped dreptunghic de volum
maxim.
5. a) Să se găsească distanţa de la punctul A (−1, 2) la parabola y = 2x2 −3x+1.
2 2
b) Aceiaşi problemă pentru punctul A (−1, 3) şi elipsa x4 + y9 = 1.
6. Să se determine triunghiul de arie maximă ı̂nscris ı̂ntr-un cerc şi având
perimetrul dat.
7. Să se determine aria elipsei de intersecţie a cilindrului
x2 y 2
+ 2 = 1 cu planul Ax + By + Cz = 0.
a2 b
cu planul
Ax + By + Cz = 0.
Bibliografie
Autori clujeni
1. M. Balázs, Analiză matematică, Litografiat UBB Cluj 1983.
2. M. Balázs, J. Kolumbán, Matematikai analizis, Ed. Dacia, Cluj 1978.
3. W. W. Breckner, Analiză matematică. Topologia spaţiului Rn , UBB Cluj-
Napoca, 1985.
4. G. Călugăreanu, D.V. Ionescu, Curs de analiză matematică, Litografiat
UBB Cluj, vol.I şi II, Cluj 1957.
5. I. Maruşciac, Analiză matematică, UBB Cluj (2 volume) I (1980), II (1983).
6. A. Ney, Curs de analiză matematică (2 volume) UBB Cluj, I (1972), II
(1974).
7. E. Popoviciu, Analiză matematică, UBB Cluj 1974.
8. T. Popoviciu, Curs de analiză matematică, (3 volume) UBB Cluj, I (1970),
II (1972), III (1974).
9. T. Popoviciu, Despre cea mai bună aproximare a funcţiilor continue prin
polinoame, Monografii Matematice, Fascicula III, Cluj 1937.
10. D. D. Stancu, Curs şi culegere de probleme de analiză numerică, UBB Cluj
1977.
11. Culegere de probleme de analiză matematică, Elaborată de Catedra de Analiză
Matematică UBB Cluj 1977.
12. Culegere de probleme de analiză matematică şi geometrie, (P. Ciceo, J.
Kolumbán, A. Mărcuş, A. Vasiu) UBB Cluj.
Cursuri şi tratate existente ı̂n limba română.
Autori români
1. Analiză matematică (2 volume) EDP Bucureşti 1980.
2. Nicu Boboc, Analiză matematică, Univ. Bucureşti, 1988.
3. I. Colojoară, Analiză matematică, EDP Bucureşti, 1983.
4. Gh. Marinescu, Analiză matematică, (2 volume) Ed. Academiei, Bucureşti,
1984.
5. C. Meghea, Bazele analizei matematice, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică
Bucureşti, 1997.
6. M. Nicolescu, Analiză matematică, (3 volume) I (1957), II (1958), III (1960),
Ed. Tehnică, Bucureşti.
7. S. Olariu, A. Halanay, S. Turbatu, Analiza matematică, EDP Bucureşti,1983.
8. Gh. Sireţchi, Calculul diferenţial, Univ. Bucureşti, 1983.
9. Gh. Sireţchi, Calculul diferenţial şi integral, (2 volume) I. Noţiuni funda-
mentale; II. Exerciţii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
10. O. Stănăşilă, Analiză matematică, EDP Bucureşti, 1981.
11. S. Turbatu, D. Ştefănescu, Calculul diferenţial şi integral - Curs şi culegere
de probleme, Univ. Bucureşti, 1986.
Traduceri
1. G. M. Fihtenholţ, Calculul diferenţial şi integral (3 volume) I (1963), II
(1964), III (1965), Ed. Tehnică Bucureşti. (traducere din l. rusă).
2. B. R. Gelbaum, J. M. H. Olmsted, Contraexemple ı̂n analiză, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1973 (traducere din l. engleză).
3. A. O. Gelfond, Calculul cu diferenţe finite, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1956
(traducere din l. rusă).
Tratate ı̂n limbi străine
1. G. Chilov (Şilov), Analyse mathématique (3 volume), Mir Moscow, 1973.
2. J. Dieudonné, Elements d’analyse (in 9 volume), Gauthiers-Villars Paris
1960–1982 (unele din ele sunt traduse ı̂n engleză, germană şi rusă).
Pentru nivelul introductiv este esenţial primul volum (de fapt, cel mai pop-
ular):
Fondements de l’analyse modernes, Gauthies-Villars, Paris 1963 (publicată
original ı̂n engleză: Foundations of Modern Analysis, Academic Press, New
York 1960).
3. V.A. Ilin, V.A. Sadovnic̆y, Bl. Sendov, Analiză matematică (2 volume),
Moscova şi Sofia, 1987 (ı̂n l. rusă).
4. K. Königsberger, Analysis, I und II (2 volume) Springer V Berlin, 1993.
5. I. I. Liashko, A. K. Bojarc̆uk, Ja. G. Gaj, A. F. Kalaida, Analiză matematică
(2 volume) Kiev 1983 (ı̂n l. rusă).
6. S. M. Nikolskij, A course of mathematical analysis (2 volume), Mir Moscow,
1977.
7. W. Rudin, Principles of mathematical analysis, Mc Graw New York 1967.
(există şi traducere ı̂n l. rusă Moscova 1976).
8. L. Schwartz, Cours d’analyse (2 volume), Hermann Paris 1967.
9. V. A. Zoric̆, Analiză matematică (2 volume) Moscova 1981 (ı̂n l. rusă,
traducere ı̂n l. engleză, Springer 2004).
Culegeri de probleme
1 D. M. Bătineţu, Probleme de matematică pentru treapta a II-a de liceu,
Şiruri, Ed. Albatros, Bucureşti, 1979.
2. G. N. Berman, A problem book in mathematical analysis, Mir Moscow 1977.
3. C. Crăciun, Exerciţii şi probleme de analiză matematică, Univ. Bucureşti
1984.
4. M. Craiu, M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, EDP
Bucureşti 1976.
5. B. P. Demidovici, Culegere de probleme şi exerciţii de analiză matematică,
(traducere din l. rusă) EDP Bucureşti 1956 (Există o ediţie a 9-a completată
ı̂n l. rusă şi variante pentru Institutele Politehnice ı̂n engleză şi franceză,
Traducere ı̂n l. maghiară (Dyemidovics), Budapesta 1974, iar pe Internet
se găsesc aşa numitele volume Anti-Demidovici conţinând rezolvările prob-
lemelor. Rezolvările problemelor din Demidovici se găsesc şi ı̂n două volume
ı̂n l. rusă publicate la Kiev, 1977 şi 1998).
6. N. Donciu, D. Flondor, Gh. Simionescu, Algebră şi analiză matematică,

Culegere de probleme (2 volume) EDP Bucureşti 1978.
7. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică, Culegere de prob-
leme (2 volume) EDP Bucureşti 1978.
8. B. Gelbaum, Problem book in analysis, Springer Verlag Berlin 1982
9. G. Polya, G. Szegö, Aufgaben und Lehrsätze aus der Analysis (2 volume),
Ediţia I, Dover, New York 1945, Ediţia II, Springer 1954. Are numeroase
reeditări şi traduceri ı̂n engleză Springer 1972 (reeditare 1998) şi ı̂n rusă,
1956.
10. C. Popa, V. Hiriş, M. Megan, Introducere ı̂n analiza matematică prin exerciţii
şi probleme, Ed. Facla, Timişoara 1976.
11. S. Rădulescu, M. Rădulescu, Teoreme şi probleme de analiză matematică,
EDP Bucureşti, 1982.
12. Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral (ı̂n 3 volume), vol.I
(1964) de L. Aramă şi T. Morozan; vol.II (1966), III (1967) de E. Câmpu
şi Gh. Bucur, Ed. Tehnică.
13. Probleme de analiză matematică (coordonator M. Roşculeţ), Ed. Tehnică,
Bucureşti 1993.
Algebră liniară
1. I. Creangă, C. Haimovici, Algebră liniară, Ed. de Stat Didactică şi Peda-
gogică, Bucureşti, 1962.
2. D. Duca, Algebră I, UBB Cluj-Napoca, 1992.
3. I. M. Gelfand, Lecţii de algebră liniară, Ed. Tehnică, Bucureşti 1953.
4. Gh. Pic, Algebră superioară, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966.
5. G. E. Şilov, Analiză matematică. Spaţii finit dimensionale, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
View publication stats

Cobzas CalcDif2012Romanian PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cobzas CalcDif2012Romanian PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Mathematical analysis (Differential calculus)

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Capitolul 1. Elemente de logică matematică şi teoria mulţimilor 5

Capitolul 2. Corpul ordonat al numerelor reale 51

Capitolul 3. Serii numerice 127

3.1.2. Operaţii cu serii 132

Capitolul 4. Spaţii metrice 159

4.7.2. Continuitate globală 204

Capitolul 5. Funcţii reale de o variabilă reală 245

5.4.4. Regula lui l’Hopital 257

Capitolul 6. Aproximarea funcţiilor prin polinoame 275

Capitolul 7. Calculul diferenţial al funcţiilor de m variabile 313

7.1.5. Continuitatea unei funcţii diferenţiabile 317

Capitolul 8. Calculul diferenţial al funcţiilor vectoriale 361

8.3.2. Teorema Funcţiei Implicite (TFI) 399

Despre matematică şi matematicieni

Reamintim o afirmaţie celebră.

Traducerea ei ı̂n franceză ar suna cam aşa

Cantor a créé le nombre entiers et le reste c’est Dieudonné.1

In prezentarea materialului ne-am străduit să menţinem la un nivel minim inter-

Cluj-Napoca, 5 iunie 1997 S. Cobzaş

Prefaţă la ediţia electronică

Ştefan Cobzaş, ANALIZĂ MATEMATICĂ (Calculul diferenţial), Presa Univer-

Cluj-Napoca, 5 octombrie 2012 S. Cobzaş

Adăugiri faţă de ediţia tipărită.

• Subsecţiunea 4.2.4 (despre metrici echivalente) a fost modificată;

Elemente de logică matematică şi teoria mulţimilor

1.1. Calculul propoziţional

1) Variabilele sunt formule propoziţionale;

10. Legea silogismului

1.1.3. Axiomatizarea calculului propoziţional. Pornind de la conceptul de

∀xQ (x, y) şi ∀yQ (y, y)

Grupele I - IV constituie axiomele calculului propoziţional iar grupa V este

a) Prima regulă de cuantificare

”Orice polinom din P∗ (C ) are o rădăcină ı̂n C ”

Remarcăm faptul că există un curent matematic - constructivismul – unde astfel

1.3.2. Despre intuiţionism. Analiza fundamentelor aritmeticii, efectuată de

Axiomele logicii intuiţioniste (R.Heyting 1930)

1.3.3. Exemplu de logică trivalentă. Deşi reuşeşte să formalizeze o bună

1.4. Elemente de teoria mulţimilor

Dificultăţile legate de utilizarea conceptului de infinit au fost semnalate ı̂ncă din

Observăm că, prin definiţie, notaţia A ⊂ B nu exclude cazul de egalitate a

sau, ı̂n particular,

Observaţie. De fapt Axioma V este o schemă de axiome, pentru fiecare predi-

Existenţa acestei mulţimi rezultă din Axiomele IV şi V. Într-adevăr, notând

În cazul a două mulţimi avem

Diferenţa a două mulţimi şi complementara

1.4.3. Alte axiome. Vom completa axiomele eneunţate cu ı̂ncă câteva.

Teorema 1.4.1. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la operaţiile

(o situaţie de comutativitate a operaţiilor ∪ şi ∩).

1.4.6. Observaţii şi comentarii referitoare la axiomatica teoriei mulţimilor.

(I) Z (x) , x ∈ y şi x = y

obiecte determinat de o funcţie predicativă. Deci orice funcţie predicativă defineşte

A. Fraenkel şi Y. Bar - Hillel, Foundations of Set Theory, Amsterdam 1958.

1.5.2. Mulţimi numărabile. Mulţimile echivalente cu N le vom numi numărabile

1.5.3. Exemple de mulţimi numărabile. 1. Mulţimea Z+ = {0, 1, 2, ...} a

Rezultă M infinită şi M ⊂ N . Pentru o mulţime P de numere naturale notăm

A1 : a1,1 a1,2 a1,3 ...

b) Reuniunea unui număr finit de mulţimi numărabile este o mulţime numărabilă.

A1 a1,1 a1,2 a1,3 . . .

1.5.5. Ordonarea numerelor cardinale - Teorema lui Schroeder-Berstein.

f : A0 → A şi g : B → B 0 . Rezultă că ψ = g ◦ ϕ ◦ f este o injecţie de la A0 la B 0 .