Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu ”

Catedra otorinolaringologie

Sef catedra dr.hab., prof.univ., academician Ababii Ion

Conducătorul grupei: conf. univ. Chiaburu Anghelina

Referat

Student:Coada Daniela
Grupa M1415,
Facultatea Medicină Nr.1

Chisinau 2018
 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA NAZOSINUSALĂ
Cunoaşterea elementelor de anatomie, fiziologie şi fiziopatologie ale piramidei nazale şi ale sinusurilor
paranazale sunt indispensabile pentru înţelegerea patologiei traumatice faciale, în vederea stabilirii unui
diagnostic corect şi a instituirii unui tratament adecvat.
NASUL
Nasul este alcătuit din 3 porţiuni:
1. PIRAMIDA NAZALĂ- sau porţiunea externă
2. FOSELE NAZALE- sau porţiunea interioară
3. SINUSURILE PARANAZALE- cavităţi anexe ale foselor nazale
A.ANATOMIA PIRAMIDEI NAZALE
1. Piramida nazală
Este situată în mijlocul feţei, pe linia mediană şi se învecinează superior cu regiunea frontală,
inferior cu regiunea labială, iar lateral cu regiunile geniene şi orbitare.
Delimitare:
1. Superior: o plică cutanată transversală corespunzătoare suturii fronto-nazale
2. Inferior: planul orizontal tangent la partea mobilă a septului nazal ( subcloason).
3. Lateral: şanţul nazopalpebral şi şanţul nazogenian situat în lungul piramidei nazale.
Stratigrafia piramidei nazale:
1. Pielea;
2. Ţesutul subcutanat;
3. Planul muscular;
4. Periost-pericondru;
5. Planul osteocartilaginos.
1.Tegumentul acoperă scheletul osteocartilaginos şi are o structură asemănătoare ce tegumentul feţei,
dar cu glande sebacee mai abundente. El este:
- subţire şi mobil deasupra periostului ( superior)
- gros şi aderent la nibvelul vârfului şi areipilor nazale.
Elasticitatea şi grosimea tegumentului variază în funcţie de caliatetea şi inserţia fibrelor de colagen
dintre piele şi ţesuturile subiacente.
2. Ţesutul subcutanat este reprezentat de către o lamă fină de ţesut conjunctiv lax în zonele mobile ale
pielii (superior); lipseşte în zonele aderente ale pielii (inferior).
3. Planul muscular:
Nu acoperă toată piramida nazală.
- muşchii piramidei nazale sunt reprezentaţi de:
a. M. Procerus ( piramidal)- se inseră la nivelul glabelei şi al rădăcinii nasului ( osul prorpiu nazal şi
cartilajul nazal); are fibre verticale. Se mai numeşte m. depressor glabelli. Dezvoltarea lui dă formă
rădăcini nasului.
b. M. Ridicător al buzei superioare şi aripii nazale – se inseră la nivelul procesului frontal al
maxilarului; fibrele sale coboară subcutanat, se lăţesc şi se împart în două fascicule: medial, ce se inseră
pe cartilajul alar şi pe tegumentul suprajacent şi lateral, ce se inseră pe tegumentul dintre philtrum şi
comisura labială.
c. M. Nazal- prezintă două părţi: partea transversă ( m. compressor naris) , ce se inseră pe incizura
nazală a maxilarului ( apertura piriformă), apoi fibrele se întâlnesc cu cele de partea opusă printr-o
aponevroză la nivelul dosului nasului şi partea alară ( m. dilatator naris) ce se inseră pe faţa anterioară a
maxilarului şi au traiect spre faţa profundă a tegumentului aripii nazale.
d. M. Coborâtor al septului nazal ( m. depressor septi)- se inseră la nivelul fosetei incisive a stâlpului
medial al cartilajului alar. Conţine fibre verticale ascendente.
4. Periost-pericondru- o lamă de ţesut conjunctiv ce acoperă oasele şi cartilajele şi le leagă între ele.
 5. Scheletul osteocartilaginos format din:
Oasele:
- Oasele proprii nazale
- Apofizele ascendente ale maxilarelor ( procesele frontale)
- Procesele nazale al osului frontal
- Spina nazală anterioară
Cartilajele: sunt cartilaje hialine
- Cartilajele laterale superioare sau cartilajele triunghiulare;
- Cartilajele alare ( cartilajle laterale inferioare)-în formă de potcoavă;
- Cartilajul septal;
- Cartilajele accesorii ( 1-4 cartilaje sesamoide între cartilajele laterale superioare şi inferioare).
B. VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA PIRAMIDEI NAZALE
1.VASCULARIZAŢIA PIRAMIDEI NAZALE
a.Reţeaua arterială- provine din teritoriul carotidian extern ( prin intermediul arterei faciale ) şi din
teritoriul carotidian intern ( prin intermediul arterei oftalmice).
A. Carotidă externă- A. Maxilară- A.Infraorbitală
- A. Facială- A. Angulară
A. Carotidă internă- A. Oftalmică- A. Etmoidală anterioară
- A. Etmoidală posterioară
Din A. Facială provine A.angulară care dă ramuri alare şi ramuri septale care vascularizează regiunea
alară şi columela.
Din A. Oftalmică porneşte A. Dorsală a nasului care vascularizează dosul nasului şi feţele laterale ale
piramidei nazale
Din A. Infraorbitară pornesc ramuri nazale laterale care vascularizează dosul nasului şi feţele laterale ale
piramidei nazale.
b.Reţeaua venoasă- nu este paralelă cu reţeaua arterială, dar corespunde teritoriilor numite unităţi
arterio- venoase
Drenajul venos se face către:
Vena facială- se formează la nivelul canthusului medial prin unirea venelor supraorbitară şi
supratrohleară sub numele de vena angulară. Adună sângele venos din zona fronto-mediană a piramidei
nazale
Vena oftalmică ( interconectată cu sistemul venos etmoidal anterior) adună sângele din zona orbito-
palpebrală şi-l varsă în sinusul cavernos.
epiramidei nazale drenează limfa în:
- ganglionii submentonieri şi submandibulari
- ganglionii bucali ( situaţi pe traiectul venei faciale)
- ganglionii parotidieni
2.INERVAŢIA PIRAMIDEI NAZALE
Nervii senzitivi ( nervul trigemen) prin intermediul ramurii oftalmice şi maxilare:
Nv. Oftalmic
- ramul infratrohlear- inervează partea laterală a rădăcinii nasului
- ramuri nazale externe- inervează rădăcina şi dosul nasului până la vârful nasului
Nv. Maxilar
- Ramuri nazale externe- inervează aripa nazală
- Ramuri nazale interne- inervează vestibulul nazal
2. Fosele nazale sau cavitatea nazală
Cavitatea nazală este divizată sagital în două fose nazale prin septul nazal.
 Delimitare: se întinde de la orificiile narinare-prin care comunică cu exteriorul- până la orificiile naso-
faringiene sau choane- prin care comunică cu naso-faringele şi de la palatul osos- care o separă de
cavitatea bucală- până la lama ciuruită a etmoidului- care o separă de fosa cerebrală anterioară.
Prezintă un segment anterior ( vestibulele nazale) şi unul posterior ( fosele nazale propriu- zise).
Vestibului nazal-se întinde de la orificiul narinar până la limen nasi care corespunde marginii
superioare a cartilajului nazal inferior; de aici piela se continuă cu mucoasa nazală. Vestibulele nazale
sunt separate între ele de subclozon sau columelă şi sunt delimitate lateral de faţa internă a cartilajelor
alare. La nivelul tegumentului vestibuluilui nazal întâlnim firişoare de păr sau vibrize.
Fosele nazale propriu-zise au forma unor culoare alungite antero-posterior şi sunt separate între ele
printr-un perete medio-sagital osteocartilaginos (septul nazal).
Fiecărei fose nazale i se descriu 4 pereţi:
- Peretele superior ( tavanul fosei nazale)
- Peretele inferior ( podeaua fosei nazale)
- Peretele medial ( septul nazal)
- Peretele lateral
Peretele superior separă fosele nazale de cavitatea craniană şi este alcătuit din 3 segmente:
A. Segmentul nazo-frontal ( oblic ascendent spre posterior ) - format din oasele proprii nazale şi partea
nazală a osului frontal, cu sspina nazală a frontalului
B. Segmentul etmoidal ( orizontal) - format din lama ciuruită a etmoidului, strabătută de fibrele nervului
olfactiv
C. Segmentul sfenoidal (vertical, apoi orizontal) format din faţa anterioară şi inferioară a corpului osului
sfenoidal
Tavanul etmoidal- partea medială- este considerată arie critică.Lama laterală a lamei ciuruite a
etmoidului este cea mai subţire porţiune dintre labirintul etmoidal şi creier.Este absentă sau are maxim
0,05 mm grosime.
Peretele inferior al foselor nazale sau planşeul le separă de cavitatea bucală şi este alcătuit din:
A. Procesele palatine ale oaselor maxilare
B. Lamele orizontale ale oaselor palatine. La 2 cm de orificiul narinar este o depresiune în mucioasă de
unde începe canalul incisiv ce realizează comunicarea fiecărei fose nazale cu cavitatea bucală. Acest
canal este traversat de nervul nazo-palatin care coboară pe sept de la gaura sfeno-palatină, artera
palatină mare şi ramura septală a arterei sfenopalatine.
Acest perete este concav transversal şi plan, aproape orizontal antero-posterior.

Peretele medial este reprezentat de septul nazal şi este alcătuit din:

- lama perpendiculară a etmoidului,
- osul vomer
- cartilajul patrulater ( cartilajul septal) care are 4-8 mm grosime anterio-inferior şi 3-4 mm grosime
central
- creasta nazală a palatului dur
- creasta sfenoidală şi rostrul sfenoidal
- marginea medială a cartilajului lateral superior
- septul membranos- între cartilajul septal şi stâlpul medial al cartilajului alar
- Stâlpul medial al cartilajului alar
- cartilajul vomero-nazal
La marginea inferioară a cartilajului septal, deasupra nivelului canalului incisiv există uneori o mică
depresiune orientată anterior şi inferior ce conduce într-un canal mucos scurt şi orb ( rest al organului
vomero-nazal Jacobson), cu rol olfactiv. Dacă persistă, organul vomero-nazal îşi pierde funcţia de
olfacţie, potenţialele sale celule senzoriale fiind înlocuite de epiteliu non- senzorial.
 VASCULARIZAŢIA SEPTULUI NAZAL
Arterele septului:
1. Artera etmoidală anterioară ( ramură a arterei oftalmice din artera carotidă internă)
2. Artera etmoidală posterioară ( ramură a arterei oftalmice din artera carotidă internă)
3. Artera labială superioară (ramură a arterei faciale din artera carotidă externă)
4. Artera palatină mare (ramură din artera maxilară- ramură a arterei oftalmice din artera carotidă internă)
5. Artera sfenopalatină (ramură din artera maxilară- ramură a arterei oftalmice din artera carotidă internă).
La partea antero-inferioară a septului nazal se găseşte zona Little unde se formează prin anastomoza
acestor artere pata vasculară Kiesselbach, formată din bucle capilare lungi
Venele septului sunt tributare sistemului venos cavernos al durei mater prin intermediul următoarelor
vene:
- Venele sfenopalatine- plexul venos pterigoidian - vena maxilară
- Vena facială - vena jugulară internă
- Venele etmoidale anterioare şi posterioare- sistemul venos oftalmic- sistemul cavernos
Sinusul cavernos primeste sange de la venele faciale, prin venele oftalmice inferioara si superioara, si
primeste si sange prin venele cerebrale medii si venele sfenoidale. La randul lor, sinusurile dreneaza in
sinusul pietros inferior, iar acesta in venele jugulare.
De asemenea, are conexiuni si cu plexul pterigoidian prin intermediul venelor oftalmice inferioare,
venelor faciale profunde si venelor emisare.
Dacă foramen caecum este permeabilă unele vene pot drena pe această cale în sinusul sagital superior.
Limfaticele septului
Limfa din porţiunea anterioară a septului este drenată în ganglionii submandibulari
Limfa din porţiunea posterioară a septului este drenată în ganglionii retrofaringieni şi ganglionii
cervicali profunzi anteriori
Inervaţia senzitivă a septului
Este asigurată de ramuri ale nervilor oftalmic ( V1) şi maxilar ( V2)
1. Nervul etmoidal anterior ( ramură din nervul nazociliar din nv. V1)
2. Nervul nazopalatin ( V2)
3. Nervul alveolar antero-superior ( V2=
4. Ramurile senzitive sunt însoţite de fibre simpatice postganglionare pentru vasele de sânge şi fibre
parasimpatice postganglionare 8 din ganglionul ptergopalatin ) pentru glandele nazale.
Mucoasa septală
Este mucoasă de tip respirator în partea anterioară a septului şi mucoasă de tip olfactiv în porţunea
superioară a septului, adiacentă lamei ciururite a etmoidului.
Mucoperiostul şi mucopericondrul septal sunt separate de mucoasa ce acoperă creasta nazală a palatului
dur ( scheletul bazei septului nazal), ceea ce demonstrează originea embriologică diferită a elementelor
scheletului osos şi cartilaginos.
Epiteliul respirator este format din celule cilindrice pseudostratificate, ciliate şi celule simple, celule
stem bazale şi celule caliciforme.
- Numărul celulelor caliciforme este mai mic decât la nivelul mucoasei respiratorii ce tapetează sinusurile
paranazale; numărul acestor celule scade dinspre posterior spre anterior şi de jos în sus
- Celulele cilindricr, ciliate sau nu, prezintă pe suprafaţa acestora câte 300-400 microvili cu rol de a mări
suprafaţa mucoasei, prevenind astfel uscarea ei
- În stratul submucos se găsesc glande seromucoase cu rol în producerea de mucus
Epiteliul olfactiv este alcătuit din celule receptoare, celule de suport, celule stem bazale cu rol de
regenerare şi glande Bowman ( asigură secreţia epiteliului lfactiv)
Între epiteliul de tip respirator şi cel olfactiv există o mică zonă de tranziţie ale cărei dimensiuni variază
cu vârsta, ceea ce explică reducerea acuităţii olfactive la vîrstnici.
 Peretele lateral (peretele extern sau turbinal), este alcătuit din 3 planuri osoase
1. faţa nazală a corpului osului maxilar, procesul frontal al osului maxilar, lama pterigoidiană medială
2. osul lacrimal şi lama verticală a osului palatin
3. planul cornetelor nazale:
a. cornetul nazal inferior ( os separat)
b. cornetul nazal mijlociu ( aparţine blocului etmoidal)
c. cornetul nazal superior (aparţine blocului etmoidal)
Inconstant, putem întâlni cornetele nazale suprem şi accesor
Între faţa externă a fiecărui cornet şi peretele lateral al fosei nazale se formează nişte culoare înguste
numite meaturi nazale.
La nivelul meatelor se deschid organele vecine:
- La nivelul meatului inferior se deschide canalul lacrimo-nazal;
- La nivelul meatului mijlociu se deschid sinusurile anterioare ale feţei;
- La nivelul meatului superior se deschid sinusurile posterioare ale feţei.
a. Cornetul nazal mijlociu
Formează peretele medial al meatului nazal mijlociu
Aparţine osului etmoid
Există diferite variante anatomice în care cornetul mijlociu apare aerat în partea lui anterioară ( concha
bulosa), apul cornetului mijlociu poate fi larg şi bombat fără a fi pneumatizat, poate fi bifid, poate fi „
paradoxal conformat”( concav medial şi convex lateral, când îngustează meatul)
Inserţia cornetului nazal mijlociu:
 Segmentul anterior este articulat la creasta etmoidală a procesului prontal al maxilarului
 Segmentul posterior este articulat la creasta etmoidală a lamei perpendiculare a osului palatin
 Segmentul mijlociu are 3 porţiuni articulare:
 1/3 anterioară se inseră pe marginea laterală a lamei ciuruite a etmoidului, este acoperită de epiteliu
olfactiv;
 1/3 mijlocie trece pe sub baza craniului lateral şi se inseră pe lamina papiraceee. Este Lamela Bazală a
cornetului mijlociu ( Ground Lamella);
 1/3 posterioară se inseră pe lamina papiracee şi formează tavanul meatului mijlociu în 1/3 posterioară.

b. Cornetul nazal inferior

Formează peretele medial al meatului nazal inferior
Este os separat ca dezvoltare embriologică faţă de cornetele etmoidale
Inserţia cornetului nazal inferior:
 Segmentul anterior se articulează cu creasta conchală a maxilarului
 Segmentul posterior se articulează cu creasta conchală a lamei perpendiculare a osului palatin
 Segmentul mijlociu are 3 porţiuni articulare:
 1/3 anterioară= procesul lacrimal- se articulează la procesul descendent al osului lacrimal; se acoperă
astfel medial şanţul lacrimal, care devine canalul lacrimo-nazal
 1/3 mijlocie= procesul maxilar- se articulează cu procesul maxilar al osului palatin
 1/3 posterioară= procesul etmoidal- se articulează cu procesul uncinat

c. Cornetul nazal superior

Aparţine etmoidului.
Capul cornetului superior se proiectează înapoia recesului retrobulbar, de aceea se spune că la nivelul
său se găseşte etmoidul posterior, care se va deschide în meatul nazal superior.
 VASCULARIZAŢIA PERETELUI LATERAL
Arterele sunt reprezentate de:
- Artera etmoidală anterioră
- Artera facială
- Ramură din artera palatină descendentă
- Ramuri nazale laterale ale arterei sfenopalatine
- Artera etmoidală posterioară
Venele drenează sângele în:
- Vena sfenopalatină
- Venele etmoidale
- Sinusul sagital superior
Limfaticele drenează limfa în ganglionii subbandibulari, laterofaringieni, retrofaringieni şi cervicali
profunzi.
Inervaţia senzitivă
Nervii senzitivi ai peretelui lateral sunt reprezentaţi de:
1. Nervul etmoidal anterior
2. Nervul alveolar antero-superior
3. Ramuri nazale laterale din nervul maxilar (V2) ,via ganglionul pterigopalatin
Pereţii foselor nazale sunt căptuşiţi de mucoasa pituitară, reprezentată de un epiteliu cilindric ciliat de
tip respirator în ¾ inferioare şi cu structură senzorială în ¼ superioară, cu 3 tipuri de celule: neuronii
periferici ai nervului olfactiv, celule de susţinere cu pigment galben şi celule de înlocuire.
3. Sinusurile paranazale
Sunt cavităţi pneumatice simetrice şi bilaterale din interiorul oaselor al căror nume îl poartă acestea şi
care comunică cu fosele nazale prin orificii naturale ce se deschid la nivelul meatelor mijlocii şi
superioare de la nivelul peretelui lateral al foselor nazale.
Sinusurile paranazale sunt căptuşi de o mucoasă subţire, prelungire directă a pituitarei.
Se descriu:
- Două sinusuri frontale situate în grosimea osului frontal care se dezvoltă începând de la 5-6 ani; au
formă şi dimensiuni diferite de la individ la individ şi de la o parte la alta; sunt separate de un sept
intersinusal, care niciodată nu este perfect median
- Două sinusuri maxilare-de formă piramidală, cu baza medial şi vârful lateral - dezvoltate în osul
maxilar, începând de la naştere sau de la 1 an; au un perete anterior ( chirurgical sau jugal ) care
corespunde fosei canine, un perete superior care are raporturi cu orbita, unul intern care îl separă de fosa
nazală, unul posterior ( infratemporal) în raport cu fosa infratemporală
- Două sinusuri sau labirinte etmoidale alcătuite din 8-10 celule aflate în masele laterale ale etmoidului;
- Două sinusuri sfenoidale situate în corpul osului sfenoid şi ai căror pereţi laterali sunt în raport cu
sinusul cavernos şi cu nervul optic.
SINUSUL FRONTAL
Se găseşte în grosimea scuamei osului frontal şi a părţii orbitale a frontalului. Are forma literei „L” cu
partea verticală între compactele scuamei frontalului şi cu partea orizontală în tavanul orbital. Se poate
extinde posterior până la nivelul aripii mici a osului sfenoid.
Peretele anterior se găseşte la nivelul glabelei şi a arcului sprâncenos ( compacta osoasă externă: are 0,5-
12,5 mm grosime)
Peretele posterior corespunde polului frontal al emisferei cerebrale ( compacta osoasă internă: 0,3-4 mm
grosime)
Peretele medial este reprezentat de septul intersinusal ( peretele comun al celor două sinusuri frontale=
adeseori incomplet şi deviat de la linia mediană.
 Privit din incidenţa frontală, sinusul frontal se proiectează pe o arie triunghiulară delimitată de : nasion (
punctul median al suturii fronto-nazale), de punctul aflat la 3 cm deasupra punctului nasion şi se punctul
dintre 1/3 medială şi 2/3 lateralăe ale marginii supraorbitale.
Dimensiunile medii ale sinusului frontal sunt:
- Înălţime: 2,8-3,2 cm
- Lăţime: 2,4-2,6 cm
- Adâncime: 1,8-2 cm
- Volum: 7 ml
Secreţiile din sinusul frontal iau calea infundibulului frontal care se deschiode prin ostiumul frontal în
recesul frontal sau în infundibulul etmoidal. Ostiumul natural este situat la capătul antero-superior al
infundibulului etmoidal, imediat înapoia inserţiei anterioare a cornetului nazal mijlociu. Faţă de perewţii
sinusului frontal, ostiumul sinusal aste situat postero-medial în podeaua sinusului frontal, astfel încât
prin ostium vom observa peretele posterior al sinusului frontal.
Sinusul frontal, care se continuă cu infundibulul etmoidal formează o structură asemănătoare cu o
clepsidră. Termenul de canal fronto- nazal sau duct nazo-frontal trebuie abandonat deoarece nu se poate
demonstra existenţa unui canal cu pereţi proprii prin care sinusul frontal se poate deschide în meatul
nazal mijlociu.
Sinusul frontal este tapetat de un epiteliu de tip respirator cu un număr mic de celule şi câteva glande
sero-mucoase.
Raporturile sinusului frontal sunt :
- Inferior: orbita, labirintul etmoidal, fosa nazală
- Superior: fosa cerebrală anterioară, fanta, bulbul şi tractul olfactiv
- Medial: lama ciuruită a etmoidului şi fanta olfactivă
Vascularizaţia şi inervaţia sinusului frontal:
- Arterele: supraorbitară şi etmoidala anterioară
- Venele: vene anastomotice de la nivelul incizurii supraorbitare, către vena supraorbitală şi vena
oftalmică superioarî, vene diploice către sinusul sagital şi sinusul venos sfeno-parietal
- Limfaticele: ganglionii submandibulari
- Nervii senzitivi: nervul supraorbital ( din ramul frontal al nervului oftalmic).
Sinusul maxilar
FIZIOLOGIA PIRAMIDEI NAZALE ŞI A SINUSURILOR PARANAZALE
FUNCŢIILE PIRAMIDEI NAZALE
A. FUNCŢIA RESPIRATORIE
B. FUNCŢIA OLFACTIVĂ
C. FUNCŢIA REFLEXĂ
D. FUNCŢIA FONATORIE
E. FUNCŢIA DE PROTECŢIE- BACTERIOSTATICĂ
F. FUNCŢIA ESTETICĂ
FUNCŢIILE SINUSURILOR PARANAZALE
1. CONDIŢIONAREA AERULUI
2. REDUCEREA GREUTĂŢII CRANIULUI
3. UŞURAREA ÎNAINTĂRII CRANIULUI ÎN APĂ
4. RIGIDITATEA MECANICĂ
5. CREŞTEREA ARIEI OLFACTIVE
6. CAVITĂŢI DE REZONANŢĂ ÎN TIMPUL FONAŢIEI
 FUNCŢIA RESPIRATORIE
Respiraţia este funcţia care asigură în permanenţă oxigenul necesar metabolismului şi îndepărtează
dioxidul de carbon din organism. Fosele nazale reprezintă segmentul cel mai înalt al căilor respiratorii,
cu rolul de a modifica aerul inspirat astfel încât schimburile gazoase să nu afecteze integritatea
alveolelor pulmonare.
Pe măsură ce aerul traversează fosele nazale ,au loc 3 procese:
- Încălzilea
- Umidifierea,
- Filtrarea
- Aceste prcese reprezintă funcţia de producere a „Aerului condiţionat” de către căile aeriene superioare.
FUNCŢIA ESTETICĂ
Frumuseţea este un concept dificil de definit. Această definire se poate face prin analiza filozofică
aconceptului de frumuseţe sau prin analiza proporţiilor ideale prin măsuratori.
Analiza esteticii faciale are la bază unele reguli. Conceptele generale care stau la baza acestei analize
sunt simetria, egalitatea parţilor şi proporţiile repetitive.
Înainte de toate trebuie ştiut ca faţa umană similar întregului corp nu este simetrică, asimetriile mari
fiind vizibile şi atragâd atenţia asupra lor.
În al doilea rând echilibrul estetic al feţei necesită egalitate şi proporţionalitate între componentele feţei.
În al treilea rând simetria şi egalitatea nu sunt suficiente pentru a putea vorbi despre frumusete.
În al patrulea rând proprţionalitate componentelor feţei este cea care influentează în cea mai mare
masură mintea umană, fiind cea care influenteaza decizia atunci cand se vorbeste despre frumusete.
Din vremea Grecilor antici a fost cunoscut un concept referitor la proporţionalitate. Acest concept este
cunoscut ca “Proportia Divina” sau “Conceptul de Aur”.
Faţa umana conţine multe astfele de Proprtii Divine. Una dintre ele este impartţrea feţei în 3. 1/3
superioara linia parului-baza nasului reprezinta 1 iar cele 2/3 inferioare baza nasului-barbie
reprezinta 1,618.
La vederea frontală faţa poate fi împarţită în 3 părţi egale orizontale conform lui Leonardo da Vinci:
bărbie-vârful nasului, vârful nasului- mijlocul sprâncenelor şi mijlocul sprâncenelor-linia părului sau
linia superioară de contracţie a muşchiului frontal în cazul bărbaţilor cu calviţie.
Nasul este elementul central al feţei, orice asimetrie a lui fiind mai repede vizibilă decât a altor
componente ale feţei. Dosul nasului începe de deasupra nivelului pleoapelor superioare. Peretele lateral
se continuă pe margine superioara a orbitei formând o linie convexă care copiază conturul sprâncenei.
Ca un element de proprţionalitate al nasului – lăţimea nasului la nivelul narinelor este 70% din lungimea
nasului.
Este o funcţie „socială” importantă pentru integrarea socială a individului. Existenţa unei dismorfii
nazale poate produce probleme psihice şi sociale importante. Corectarea dismorfiilor nazale trebuie
făcută doar după o discuţie amplă şi pe deplin lămuritoare şi eventual trebuie inclusă într-un program de
intervenţii chirurgicale estetice care au drept scop reabilitarea facială. A se acorda o atenţie deosebită
pacienţilor cu probleme psihice.