Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Informaticianul american Joseph Carl Robnett Licklider (1915 -1990), una
dintre cele mai de seamă personalităţi din istoria IT, în lucrarea sa Man-Computer
Symbiosis, arunca o scurtă privire în viitor, spre o lume în care reţele de
computere, conectate prin linii de comunicaţie de bandă largă, vor îndeplini
funcţiile unor biblioteci imense. Iar în 1962, Licklider şi Welden Clark au publicat
o lucrare intitulată "On-Line Man Computer Communication", ce oferea una
dintre primele viziuni ale unei lumi "înfăşurate" într-o reţea informatică globală.
Pentru ei, acesta era viitorul, pentru noi, reprezintă deja realitatea pe care o trăim.
Anii 1960 şi 1970 au reprezentat o perioadă crucială în dezvoltarea reţelelor
de transmisie de date; în aceeaşi epocă, reţele similare, de mici dimensiuni, au fost
instalate în Marea Britanie (Mark I), în Franţa (CYCLADES), în SUA (Merit
Network).
2
Un protocol de reţea realizat în 1974 (RFC 675 - Specification of Internet
Transmission Control Program), de către Vinton Cerf, Yogen Dalal şi Carl
Sunshine,conţinea cuvântul internet, prescurtare de la internetworking.
Internetul este o reţea unitară de computere şi alte dispozitive cu adrese
computerizate, toate conectate între ele şi operând coordonat graţie unui ansamblu
standardizat de protocoale de transfer de date.
3
Internetul a devenit un nou vehicul al comunicării electorale, după
exemplul publicității permițând partidelor politice să controleze mesaje trimise și
să-l adreseze direct alegătorilor fără a-l mai supune filtrului jurnalistic. Acest nou
mijloc de comunicare face posibilă difuzarea rapidă a unui volum mare de
documente la preț scăzut, oferă vizibilitate partidelor mici, neglijate sau ignorate
de mass-media și permite o comunicare activă între partide și cetățeni, doar că în
unele țări numărul alegătorilor care au acces la internet este oarecum limitat.
4
cantitatea de unități informative, viteza de încărcare, prezența de tehnologie
interactivă.
În abordarea retorică se consideră ceea ce se comunică și mai ales cum se
comunică. Conținutul site-ului devine adevărata și propria unitate de analiză: se
analizează stilul, forma, imaginea, semnificatul, apelul, limbajul, temele.
În cadrul abordării socio-culturale, site-ul web este considerat drept un
element ce face parte inerentă dintr-un proces social mai complex. Caracteristicile
de răspuns sunt la fel de importante precum fenomenul însuși, dimensiunea
apreciată este interiorul și exteriorul spațiului virtual, fără soluție de continuitate.
Paralel cu observarea campaniei online a unui partid politic, se vor analiza și
bazele sale electorale, nivelul de competiție a campaniei electorale, atitudinea
presei.
Societatea cablată , metaforă invocată de Bernard Miege 1
reprezintă
spectru real , dar tragic ( în viziunea autorului ) al impactului produs de noile
tehnologii în comunicare. Cultul internetului este o formulă care pare a supralicita
avantajele oferite de rețea, sugerând, pe de o parte, pragmatica unui fenomen, iar
pe de altă parte rolul de intermediar în relațiile sociale pe care arogă astăzi rețelei,
susținătorii modernismului tehnologic.
Oferind lumii internetul, comunitatea științifică i-a dăruit infrastructura
tehnică a unei inteligențe colective care este cea mai frumoasă descoperire a sa.
Ea a transmis astfel celorlalți cea mai bună invenție a sa, aceea a propriului său
mod de sociabilitate, a etalonului său uman și a comunicației sale. 2
1
Miege, Bernard- Societatea cucerită de comunicare, Ed. Polirom, Iași, 2000.
2
Breton, Philippe- cultul internetului, Ed. C.N.I „ Coresi „S.A, 2001.
5
1.4 Potențialul politic al internetului
6
și confruntare a unor idei noi, a unor moduri de gândire și nu în ultimul rând un
loc de înțelegere a punctelor de vedere exprimate de ceilalți.
Internetul constituie o modalitate deosebit de sugestivă de vitalizare a
acțiunii colective, de mobilizare politică, deoarece facilitează regruparea politică,
permițând indivizilor animați de un interes comun, dar izolați să intre în contact
și să formeze un grup de apărare sau de presiune. Totodată, internetul diminuează
costurile de coordonare care frânează în mod normal angajarea politică a
indivizilor, sprijinindu-i să se pună de acord și să elaboreze o strategie de acțiune,
fără a deplasa din zona de origine. În acest sens, internetul poate favoriza
emergența unor noi forțe politice sau sociale, care până la acea dată erau marcate
de absența unei structuri eficiente de coordonare.
Internetul favorizează o interacțiune mai strânsă între guvernanți și
guvernați, în sensul că poate servi drept suport unei mai mari transparențe a
acțiunii publice. Această transparență reprezintă în același timp condiția, mijlocul
și scopul democrației, permite verificarea respectării principiilor însăși ale
democrației, corespunde unui drept de control al societății civile asupra sistemului
politic și este de natură să amelioreze calitatea proceselor de decizie. În această
perspectivă, accesul mai larg la informație și la datele publice pe care îl permite
internetul, trebuie să fie în consens cu nevoia de transparență, susținută de voință
politică, codificată prin legi care să definească precis natura datelor publice ce
trebuie conservate sub formă electronică precum și modalitățile de consultare a
acestora. Pe această latură a relațiilor mai strânse dintre guvernanți și guvernați se
înscrie și aprecierea, potrivit căreia internetul constituie un instrument prin care
aleșii și guvernanții pot cunoaște mai bine solicitările și punctele de vedere ale
cetățenilor. În acest sens, au fost create site-uri web cu scopul de a colecta
solicitările sau revendicările populației în legătura cu anumite informații,
probleme, proiecte și de a inaugura un dialog „electronic” cu guvernanții.
7
II. INTERNETUL ÎN LUME
8
zone cu potențial sporit:strângerea de fonduri, atragerea voluntarilor și
comunicarea internă cu alți militanți din campanie și externă cu alegătorii.
9
telefoanele mobile și pe internet să nu se sperie de reacția forțelor de ordine și să
continue protestele. Mișcarea era activă pe Facebook încă din 2008, cu apeluri la
grevă.
Tot prin intermediul internetului s-au organizat studenții și activiștii din
Yemen care au reușit să adune mii de persoane la manifestații, în capitala Sanaa,
cu apelul ” Saleh, urmează exemplul lui Ben Ali ”. La fel ca președintele tunisian,
cel yemenit confiscase puterea de peste 30 de ani, iar țara sufocată de sărăcie și
șomaj a devenit un spațiu prielnic pentru celule teroriste al-Qaeda. Revoluția din
Tunisia i-a inspirat pe blogerii arabi din tot Orientul Mijlociu care postau încă de
la primele semne de revoltă: ” Tunisienii au dovedit că este posibil ca un dictator
arab să fie înlăturat”, ” nu am crezut să văd vreodată așa ceva într-o țară arabă ”,
” Asistăm la schimbarea istoriei !”.
După ce protestele tunisienilor au avut ca efect fuga președintelui Zine al-
Abidine Ben Ali și site-urile de socializare și blogurile din Asia Centrală s-au
contaminat cu spiritul revoluționar. Oamenii au început să găsească asemănări
între situația din Tunisia și cea din țările lor, să debordeze de speranță că modelul
tunisian poate fi aplicat și în alte părți.
Odată cu dezvoltarea industriei internetului au apărut și activități conexe
care oferă o alternativă și chiar posibilitatea de a avea acces la informație:
e-learning, audio-learning cu ajutorul audiobooks, cât și branșa numită e-
commerce- comerțul electronic prin care ofertanții de mărfuri și servicii dispun
de o piață de desfacere enormă.
În prezent, internetul oferă accesul la o piață globală a mai multor afaceri
mici și mijlocii care fără aportul internetului nu ar avea posibilitatea de a se adresa
unor clienți la scară planetară, astfel internetul a devenit și un important mediu de
afaceri.
Accesul simplu și ieftin la internet are și o consecință negativă și aceea că
nimeni nu poate garanta corectitudinea utilizatorului. Există o gamă largă de
programe dăunătoare care pot aduce prejudicii importante. Astfel anumite state
10
de pe glob care interzic, centurează sau restricționează populației accesul la
internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie, de exemplu Coreea de
Nord, China.
În țara condusă de cel mai totalitar regim, telefoanele inteligente,
convorbirile internaționale și internetul sunt destinate doar celor din jurul liderului
Kim Jong Un. Internetul este înlocuit cu o rețea internă, care are drept scop
principal preamărirea conducătorilor. Un jurnalist BBC a dat publicității modul în
care funcționează comunicațiile din Coreea de Nord: oamenii de rând pot accesa
doar o reţea cibernetică naţională de date, numită "Kwangmyong", controlată de
guvern. Controlul este atât de strict încât s-a ajuns în situația în care mai mulți
redactori au fost trimişi în tabere de corecţie pentru că au făcut greşeli gramaticale
în anumite articole.
Pentru a afla informații din afara țării, nord-coreenii își procură ilegal
telefoane chinezești și stick-uri cu informații. Multe dintre acestea sunt trimise din
Coreea de Sud, prin intermediul unor baloane. "Telefoanele mobile sunt ascunse
în pungi de plastic şi îngropate pe dealuri, în afara oraşelor sau comunelor, numai
pentru a fi folosite o singură dată pentru un apel care nu trebuie să depăşească
două minute, dacă individul nu vrea să fie prins de detectoarele celularelor de care
dispune Ministerul Securităţii de Stat", a dezvăluit presa vestică. Tot fraudulos, în
țară au fost introduse DVD-uri, cititoare de tip MP3 şi dispozitive USB. Cu toate
acestea, aproximativ 95% din populaţie nu deţine telefoane mobile şi nici acces la
Internet.
11