Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CHELARU Carmen Cui I e Frică de Istoria Muzicii Vol. 1 Ilovepdf Compressed PDF
CHELARU Carmen Cui I e Frică de Istoria Muzicii Vol. 1 Ilovepdf Compressed PDF
1
Bob D ylan (născut Robert Allen Zim m erm an în 24 mai 1941 la D uluth, M innesota) este un cântăreţ,
com pozitor,m uzician şipoet am erican ale căruicontribuţiiîn m uzica am ericană sunt com parabile,în faim ă şi
influenţă,cu cele ale luiStephen Foster,Irving Berlin,W oody G uthrie şiH ank W illiam s.
http://theband.hiof.no/albums/music_from_big_pink.html
Cuprins
CUI I-E FRICĂ D E ISTO RIA M UZICII ? ................................................................ 5
LIMBAJUL MUZICAL ...................................................................................... 11
DEFINIREA PRINCIPALILOR TERMENI AI LIMBAJULUI MUZICAL ................ 13
PERIODIZAREA ISTORIEI MUZICII .................................................................. 17
PREISTORIA................................................................................................... 21
CO N D IŢIILE APARIŢIEIARTEI ................................................................... 21
TRĂSĂTU RIALE ARTEIPREISTORICE ........................................................ 21
ANTICHITATEA .............................................................................................. 23
CO N SIDERAŢIIG EN ERALE........................................................................ 23
Regiunile cu cea m aiveche civilizaţie ...................................................... 23
Principalele civilizaţiiantice cunoscute.................................................... 23
O posibilă periodizare a istorieivechilor greci:........................................ 24
Rom a antică – 753 î.H.– 395 d.H............................................................. 24
Începutulcreştinism ului:......................................................................... 24
MUZICA ÎN VECH IU L EG IPT...................................................................... 25
CULTURA GRECIEI ANTICE O APARIŢIE EN IG M ATICĂ:TEATRU L AN TIC GREC . 28
ÎN CEPU TU RI............................................................................................ 28
TEATRUL VECHILOR GRECI ...................................................................... 30
Dithyramb-ul .......................................................................................... 31
Epoca de aur a teatrului antic grec, sec. VI-IIIî.H..................................... 31
Concursurile teatrale ateniene ................................................................ 33
Amfiteatrele ........................................................................................... 34
Ce cuprindeau m anifestările teatrale ?.................................................... 36
Muzica ................................................................................................... 39
Scurtă cronologie a istorieiteatruluiantic grec,sec.VI-V î.H ................... 44
CULTURA PRE-RO M ÂN Ă ............................................................................... 45
CULTURA GETO-D ACĂ............................................................................. 45
CULTURA DACO-RO M AN Ă ...................................................................... 46
RĂSPÂN D IREA CREŞTIN ISMULUI PE TERITORIUL CARPATO-DANUBIANO-
PONTIC................................................................................................... 48
RO M ÂN IIŞIAM PREN TA CULTURII LATINE ............................................... 52
EPOCA EVULUI MEDIU SECOLELE IV – XIII ..................................................... 59
CU LTU RA APU SEAN Ă (O CCID EN TALĂ)........................................................... 61
PERIOADA PRE-G REG O RIAN Ă.................................................................. 61
Liturghia ................................................................................................. 62
Plurimelodia ........................................................................................... 66
Concluzii ................................................................................................. 67
PERIO AD A G REG O RIAN Ă – SEC. VIII–X..................................................... 68
Date biografice ....................................................................................... 68
Reform a gregoriană................................................................................ 69
Cântulgregorian ..................................................................................... 69
Concluzii ................................................................................................. 75
ARS ANTIQUA, SEC. XII–XIII ..................................................................... 75
Apariţia polifoniei ................................................................................... 76
G enurişireprezentanţi........................................................................... 79
M U ZICA LAICĂ M EDIEVALĂ ..................................................................... 83
Reprezentanţi......................................................................................... 83
Limbaj muzical – ..................................................................................... 83
TEATRUL MEDIEVAL................................................................................ 84
CU LTU RA CREŞTIN Ă RĂSĂRITEAN Ă (O RIEN TALĂ).......................................... 86
IZVOARELE MUZICII BIZANTINE ............................................................... 88
CREŞTIN ISM U L ÎN TRE SECOLELE IV-XVI.................................................... 94
REN AŞTEREA SECO LELE XIV – XVI.................................................................. 99
EVENIMENTE ISTORICE GENERALE ........................................................ 100
EVENIMENTE CULTURALE ..................................................................... 102
REN AŞTEREA ÎN M U ZICĂ ............................................................................. 103
PERIO AD E ŞIREPREZEN TAN ŢI............................................................... 103
LIMBAJUL MUZICAL RENASCENTIST ...................................................... 103
Genurim uzicale renascentiste în diverse clasificări............................... 107
Estetica Renaşterii................................................................................ 116
Şcoala com ponistică veneţiană – începuturile stereofoniei.................... 118
GIOVANNI PIERLUIGI DA PALESTRINA (1525-1594) ................................ 122
ORLANDO DI LASSO (1532-1594) .......................................................... 124
CLAUDIO MONTEVERDI (1567-1643) ..................................................... 126
EVENIMENTE MUZICALE D IN PERIO AD A REN AŞTERII ............................. 128
ANEXE ......................................................................................................... 131
TERMENI MUZICALI UTILI...................................................................... 132
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................... 140
Internet ................................................................................................ 141
CUI I-E FR ICĂ D E ISTO R IA M UZICII ? Arta = „lim bajulprin care
om ulîşicom unică ideile,
N u întâm plător am ales acest titlu generic. Am concepţiile despre sine,
urm ărit în cele ce urm ează m aim ulte obiective. despre sem eniisăişidespre
universulsău.”
Înainte de a aşterne cuvinte cu ideipe hârtie,am (W. Fleming – Arte şiidei,vol.I,Ed.
încercat să ne im aginăm portretul ideal şiapoipe Meridiane, Buc. 1983, p. 11.)
cel real al celui căruia i se adresează dem ersul
nostru. Ne-am folosit în această privinţă de
experienţa acum ulată în peste un deceniu şi
jum ătate de activitate pedagogică universitară,
de practicarea „activităţii” de părinte de-a lungul
unui sfert de veac şi de diversele şi com plexele
relaţii de-o viaţă cu tinerele generaţii. N e-am
întâlnit în această privinţă cu date m ultiple,
complicate şi în perm anentă schim bare în spaţiu,
dar m aiales în tim p.
Au fost necesare în tim p m aim ulte com prim ărişi Am încercat să ţinem seam a
sinteze,în parte datorită reconsiderăriirepetate a de:
spaţiuluişiim portanţeiacordate istoriei muzicii în - ceea ce ar trebui să ştie,
planul de învăţăm ânt, în parte datorită nivelului - ceea ce ar dori să ştie,
eterogen de pregătire pre-universitară şi intere- dar şide
suluim anifestat de „beneficiarii” cursului. - ceea ce ar putea să ştie
destinatarul acestor rânduri.
Am urm ărit aşadar câteva obiective principale:
O biective urm ărite:
1. Crearea unui sistem gândire asupra fenome-
nului m uzical general, m ai m ult decât trans- sistem de gândire
miterea de inform aţii; ne-a preocupat chiar
elaborarea unor algoritm2 în înţelegerea şi
m aiales în evaluarea actului artistic.
2
Sistem de reguli,sim bolurişioperaţiipentru efectuarea de calcule.În DEX online.
6
3. Introducerea unor accesorii vizuale cât m ai
6 sugestive – reproduceri, tabele, scheme gra-
accesibilitate
fice ş.a.–,ştiut fiind că m em oria vizuală este
m ai dezvoltată decât cea abstractă, auditivă,
tactilă origustativă.Acolo unde a fost posibil,
am apelat la „îm blânzirea” rigorii ştiinţifice
prin um or,caricatură,evitarea sau explicarea
noţiunilor ermetice sau academice.
modal
tonal
sisteme de
organizare
sonoră*
atonal: serial,
melodica* matematizat
ş.a.
tema*
m uzicală
de sinteză
agogica*
Componente
elementare ritmica*
metrica*
dinamica*
timbrul*
12
12
heterofonia*
polifonia*
omofonia*
plurimelodia* monodia
(sintaxa aco m p an iată *
m u zica lă)
armonia* simfonismul*
arhitecturile
Componente sonore / formele /
structurile* textura*
complexe
muzicale
genurile
cluster*, etc.
muzicale*
estetica
m u zica lă *
DEFINIREA PRINCIPALI LOR TERMENI AI LIMBAJULUI MUZICAL
GENUL MUZICAL „Clasă de fenom ene m uzicale reunite prin consensul datelor lor
de structură şifinalitate estetică.”3
Clasificări:
I. după mijlocele utilizate şi
tipul de interpreţi: vocal; coral; instrumental; simfo-
nic; vocal-instrumental; vocal-simfonic
num ărul de interpreţi: de cam eră – duo, trio,
cvartet etc., simfonic
II. după scopul com unicării
religios; laic
III. după finalitatea estetică –
comic; tragic; dramatic; liric; funebru etc.
IV. după structura m uzicală sau tipul de limbaj muzical –
monopartite – motetul, madrigalul, liedul, uvertura,
passacaglia etc.
pluripartite – suita, simfonia, concertul etc.
şiclasificările pot continua,în funcţie de criteriile alese.
3
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienciclop.,Buc.1984,p.204.
14
14
HETEROFONIE „Form ă specială de plurivocalitate *sau plurimelodie+ care constă
4
în producerea sim ultană a uneim elodiişia variantelor ei.”
sau
sau
6 7
„distribuţie orizontală de evenimente sonore elem entare”
4
Clemansa Liliana Firca – H eterofonia în creaţia luiEnescu, Studii de muzicologie vol. IV, p. 307
5
Şt.N iculescu – Enescu şilim bajulm uzicalalsec.XX, Studii de muzicologie vol. IV, p. 92.
6
eveniment sonor = tot ceea ce provoacă o senzaţie auditivă – sunet (grup de sunete indivizibile auditiv) sau
zgomot.
7
Şt. N iculescu – Analiza fenomenologică a tipurilor fundam entale de fenom ene sonore şi raportul lor cu
heterofonia, Studii de muzicologie, vol. VIII, Ed. muz. Buc. 1972, pp. 133-134.
8
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienciclop.,Buc.1984,p.310.
9
D icţionar de term enim uzicali, Ed. şt.şienciclop.,Buc.1984,p.381.
15
(din grecescul rhein = a curge)
15
RITMICA Ordinea duratelor muzicale – sunete şipauze.
Sau
„ordinea care reglem entează durata”10
sau
„acea proprietate a unui şir de evenim ente în tim p care produce
asupra observatorului im presia unei proporţii între duratele
diferitelor evenimente sau grupuri de evenimente din care este
11
com pus şirul”
sau
„U n şir de num ere întregiîn care descoperim o lege sim plă.”12
Sau
10
Z. Vancea – Studiişieseurim uzicale, Ed. muz., Buc. 1974, p. 7.
11
Matila C. Ghyka – Estetică şiteoria artei,Ed.şt.şienciclop.,Buc.1981,p.108.
12
Idem, p. 110.
13
D icţionar de estetică generală, Ed. Politică,Buc.1972,p.324b
14
DEX online.
15
obiect sonor = sunet,grup de sunete sau alte fenom ene acustice care intră în com ponenţa evenimentelor
sonore. În D icţionar de term enim uzicali,op. cit. p. 341.
16
D icţionar de term enim uzicali,op. cit. p. 446b.
16
16
SISTEM DE Ansam blu de sunete şi intervale, aflate în interdependenţă şi
ORGANIZARE interacţiune, care funcţionează ca un întreg organizat, după
SO N O RĂ principiişireguliproprii.
17
D icţionar de term enim uzicali,op. cit. pp. 481-482.
18
M ărim e caracteristică fenom enelor periodice, fiind num eric egală cu num ărul de oscilaţii com plete (sau
cicluri) produse în unitatea de tim p (considerată de obicei de o secundă). Frecvenţa generează în m uzică
înălţim ea sunetului.
19
ton de com binaţie = sunet secundar care însoţeşte sunetele duble, avînd o frecvenţă m ai joasă. El apare
num aiîn organulauzului,este creat de acesta.U rechea şicreierulnu sînt num ainişte analizatoare;ele sînt şi
„instrum ente m uzicale”.G leb A nfilov,Fizica şiM uzica,Ed. tiner., p. 95-96.
17
PERIODIZAREA ISTORIEI MUZICII
17
Principale repere în
I. Epoca preistorică: de la apariţia conştiinţei – periodizarea artei sunetelor
până la apariţia organizăriistatale. Zonele cele
sunt reprezentate de
mai avansate – Asia O ccidentală, O rientul A-
Istoria cunoscută a um anităţii,
propiat, Africa de Nord (Egiptul). în m od specialcea a
II. Antichitatea: civilizaţiei,culturiişiartei,din
toate tim purile şide pe toate
de la apariţia statului– până la îm părţirea Im - continentele:
periului roman (395 d.H.)
I. Preistoria,apariţia luihom o
4000 î.H . – statul sumerian, regatul e- sapiens (250.000 ani – cca.
giptean, India 6000 î.H.)
2000 î.H.– China
1500 î.H.– Creta, Iudeea II. Antichitatea,
s.XIIî.H .– s. I d.H. – Grecia 6000 î.H.– s.III d.H.
s.VIIIî.H.– s. IV d.H. – Roma
III. Evul Mediu, s. III – XIV
III. Evul Mediu:de la îm părţirea Im periuluirom an
IV.Epoca m odernă tim purie,
(sec. IV d.H.) – până:
s. XV – XVIII
1. Europa de Vest / Imperiul Roman de A-
V.Epoca m odernă,s.XVIII-XX
pus – sec. IV–XIII
a. Perioada pre-gregoriană – sec. IV- (Periodizarea a fost făcută după
VIII Wikipedia, the free Encyclopedia şiO .
b. Perioada gregoriană – sec. VIII-XII D rîm ba,„Istoria culturiişicivilizaţiei”,
vol. I-II,Ed.şt.şienc.1984-1987)
(şim aideparte)
c. Ars Antiqua – apariţia polifoniei –
sec. XII-XIII
20
A se vedea şiperiodizarea generală din anexe.
Inform aţiile au fost preluate din Wikipedia, the free Encyclopedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_time_periods şi
http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=List_of_archaeological_periods&printable=yes
P artea întâi – „S trăm oşii”
Limbajul muzical
Preistoria
Antichitatea
Evul Mediu
Renaşterea
PREISTORIA
O bservarea naturiiînconjurătoare
Viaţa în grup
Conştiinţa – reacţiim ental-afective la proble-
mele puse de existenţă
TR Ă SĂ TU R I A LE A R TEI PREISTORICE
21
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.445.
ANTICHITATEA
Epoca antică are delim itări
de la apariţia statului – până la îm părţirea Im pe- diferite,în funcţie de spaţiul
riului roman (395 d.H.)
22 cultural-geografic de
referinţă.
3000 î.H. – statul sumerian, regatul egiptean,
India De ex, antichitatea este
2000 î.H.– China delim itată:
1500 î.H.– Creta, Iudeea
- în bazinulm editeranean – s.
VIIî.H .– IV d.H.
C O N SID ER A ŢII G EN ER A LE
- în Europa de nord – s. I – XI
(d.H.)
REGIUNILE CU CEA MAI VECHE - în Asia – 3000 î.H .până
CIV ILIZA ŢIE aproape de epoca m odernă
europeană
Văile fluviilor Tigru şiEufrat (care se varsă în - pe continentele am ericane şi
Golful Persic – astăziIrak,Siria,Iranulde Est, Africa de Sud – 2200 î.H.până
Kuweit)
aprox.în sec.XVI
Valea N ilului(Egipt,M area Roşie,M editerana,
Sudan, Etiopia) De altfel, istoria celorlalte
Valea Indusului (izvorăşte din H im alaia, continente a cunoscut
străbate India, Pakistan, se varsă în M area schim bărinotabile în special
Arabiei) după apariţia şiintensificarea
Valea G angelui (izvorăşte din H im alaia, contactelor cu călătorii,
străbate India,Bangladesh, se varsă în G olful cuceritorii,coloniştiieuropeni.
Bengal)
Valea Fluviului G alben / H uang H e (izvorăşte
din Tibet, străbate China de Est, se varsă în
M area G albenă)
22
VezişiO vidiu D rîm ba – Istoria culturiişicivilizaţiei, vol. I, Ed.şt.şienc.,Buc.1984,pp.18-19.
Wikipedia, the free Encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_time_periods
23
m eso = între,la m ijloc; potamo = apă curgătoare, l. gr.
24
Egiptul – 4000 î.H .
24
Creta – civilizaţia m inoică24 – 1600-1100 î.H .
Pentru istoria culturii
India – 2000 î.H .
europene,epoca de referinţă
China – 2000 î.H .
răm âne antichitatea greacă,
Iudeea – Israel (pe râul Iordan, între M area
1.pentru că ea constituie
M oartă şiEstulM editeranei) – 1250 î.H .
baza de inspiraţie a culturilor
Persia 25 – astăzi Irak, Iran, Afganistan,
europene ulterioare şi
Pakistan (între Tigru şiIndus, M area Caspică,
2.pentru că vechiigreciau
Golful Persic, Oceanul Indian) – sec.VIî.H .
lăsato inestim abilă şibogată
G recia antică – 1100 – 323 î.H . (grecii sunt
m oştenire culturală –
cuceriţide Alexandru celM are)
m aterială şispirituală –,
păstrată şistudiată până
O PO SIB ILĂ PER IO D IZA RE A ISTORIEI astăzi.
VECHILOR GRECI:
Finalul istoriei antice
perioada cretano-m iceniană (până în sec. XII europene coincide cu
î.H .); începutulcreştinism ului–
perioada hom erică (sec.XII-VIIIî.H.); devenit în continuare unuldin
perioada arhaică ( sec.VIII-V î.H .); criteriile principale de studiere
perioada attică (sec.V-IV î.H .); a istoriei, implicit a muzicii
perioada elenistică (sec.IV î.H.– I d.H.).26 europene.
24
D e la regele m itologic M inos,fiulluiZeus şialEuropei.
25
Persia s-ar traduce Ţara celor din regiunea Fars
26
Ioana Ştefănescu – O istorie a muzicii universale, vol. I, Ed. Fund. Cult. Rom., Buc. 1995, p. 42, nota 15.
27
D ata legendară a fondăriiRom ei.V eziW .Flem ing – Arte şiidei, vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 149.
28
Îm părţirea Im periuluiîn zona de Apus şicea de Răsărit.
25
29
313 – Îm păratul Constantin cel M are dă
25 Edictul de la Milano, privind libertatea
credinţeicreştine
381 – Îm păratul Theodosius I (346-395 d.H.)
declară creştinism ulreligie de stat în Im periul
Roman
395 – Acelaşi îm părat Theodosius I îm parte
Imperiul în cele două zone – de Apus şi de
Răsărit pentru a putea fim aiuşor controlat în
interior şi apărat de atacurile tot mai
am eninţătoare ale barbarilor.30
M U ZICA ÎN V EC H IU L EG IPT
29
Constantin cel M are conduce Im periulbizantin între anii306-337. În 324-330 stabileşte capitala la Bizanţ,
oraş ce-ipoartă num ele – Constantinopol.
30
http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm,
http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html
31
Laic = lumesc, ne-religios
32
Cântare resposorială = dialog între un solist şiun grup de cântăreţi.
33
Cântare antifonică = dialog între două grupuride cântăreţi.
26
Egiptul a dezvoltat toate cele trei grupe de instru-
26
mente muzicale:
34
http://www.aldokkan.com/mp3/mp3.htm
27
2000 Pe teritoriulD anem arceise află în uz instrum ente asem ănătoare trom petei.
În ansam blurile instrum entale egiptene sunt incluse instrum ente de percuţie.
În G recia,m uzica face parte din viaţa cotidiană; se dezvoltă genurile vocalşi
teatral. Apar rapsozii – cântăreţiam bulanţi.
35
http://www.classicalworks.com/his.pages/early.his.htm
CULTURA GRECIEI ANTI CE
O A PA R IŢIE EN IG M A TICĂ : TEA TR U L
ANTIC GREC
ÎN C EPU TU RI
36
D e la num ele regelui m ycenian A treus. Legendele legate de num ele său, al fam iliei şi urm aşilor săi sunt
pline de violenţă,om orurişiincest. D e aceea,zeiiau blestem at întregulneam alAtrizilor.
37
„D racon, M iltiade, Tem istocle,Alcibiade… sunt rând pe rând exilaţi… H esiod este asasinat.Exilulîlloveşte
atât pe Alceu,cât şipe Teognis,atât pe Xenofon,cât şipe H erodot.Însuşi Fidias este proscris,ca şiTucidide
şi poate Eschil. Socrate e nevoit să bea cucută. A naxagora, Platon, Lisias fug din Atena, pentru a nu fi
surghiuniţi de ea. Aristotel de asemenea, pentru a nu fi osândit la m oarte. Euripide, se zice, este sfâşiat de
nişte fem eifurioase.” Elie Faure – Istoria artei,Arta antică, Ed. Meridiane, Buc. 1970., p. 180-182.
30
deasupra. N u văd nici un neajuns în asta, de
vreme ce sunt oameni. Dar atunci cum de au
putut trece drept zeiatâta vrem e?”38
38
Elie Faure, op. cit. p. 182
31
Practicile cele mai controversate ale cultului cu-
prindeau dansurierotice şim anifestăriemoţionale
care mergeau până la isterie şipierderea cunoştin-
ţei. Aceste stări euforice erau denumite ecstasis.
Extazul reprezenta un important concept al
vechilor greci, care vedeau în teatru o cale către
crearea celor mai profunde stări em oţionale. Dio-
nysiac, hysteria, catharsis sunt de asemenea ter-
m eninăscuţidin cultulzeului trac.
DITHYRAMB-UL
39
falus = organ sexualm asculin.D e la Phallos,zeulfecundităţiim asculine,la vechiigreci.
32
oraşe-state, reprezentând principalele triburi au-
tohtone. Celm aiputernic oraş-stat era Atena, cu
aprox. 150.000 de locuitori. Atunci şi acolo s-a
născut din cultul lui Dionysos, ceea ce astăzi de-
numim teatru.
Actorişicântăreţiîn teatrulantic
grecesc
41
Harta vechii Grecii & Tracia
40
William Fleming – Arte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 52.
41
http://www.princeton.edu/~markwoon/Myth/myth-maps.html;
http://www.webwinds.com/thalassa/ancgreecemap.htm ; http://plato-dialogues.org/tools/gk_wrld.htm
33
AMFITEATRELE
42
http://plato-dialogues.org/tools/attica.htm triburile Atticii.
43
grado = treaptă, it. Fiecare dintre treptele cu scaune sau bănci, dintr-un amfiteatru, stadion etc. Vasile
Breban – D icţionar generalallim biirom âne,Ed.şt.şienc.,Buc.1987,p.423.
44
D em .U rm ă – Acustică şim uzică,Ed.şt.şienc.,Buc.1982,p.84.
35
Ex:
Teatrulantic „H erodes
Atticus” de la Atena
găzduieşte din iunie până în
septembrie, un festival
impresionant, cu spectacole
de operă şibalet,concerte
simfonice, multimedia, rock
Multe din vechile amfiteatre s-au păstrat aproape intacte.În ş.a.
zilele noastre se organizează spectacole şifestivaluriîn
incinta lor.
(http://www.helsun.gr/hf02.asp )
45
Cuvintele teatru şi amfiteatru derivă din grecescul theatron, care desem na stâlpii de lem n ce m arcau
pantele din jurulzoneiîn care aveau loc m anifestările.
46
„D upă o evaluare a luiPlaton,în Banchetul.” Guy Rachet – Tragedia greacă, Ed. Univers, Buc. 1980, p. 184.
36
47
Acropole în tim pulluiPericle
47
http://plato-dialogues.org/tools/acropol.htm
48
Ovidiu D rîm ba – Etapele tragediei greceşti, studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide – Perşii,
Antigona, Troienele, Ed. tineretului, Buc. 1968, p. 8.
37
obicei tineri care tocm ai îşi încheiaseră perioada
de pregătire pentru a deveni soldaţi. Concepţia
ateniană despre educaţie prevedea învăţarea cân-
tului şi a dansului de la vârste foarte fragede.
Efortul depus de corişti pe parcursul unui spec-
tacol complet – o trilogie şi o piesă satirică – era
comparabil cu cel al sportivilor de la jocurile o-
lim pice. În analiza sa asupra dram ei greceşti,
N ietzsche com enta: „… scena,îm preună cu acţiu-
nea era fundam entalşiiniţialconcepută doar ca o
viziune, singura realitate este tocmai corul, cel
care dă naştere viziunii şi vorbeşte despre ea cu
întregul sim bolism al dansului, sonului şi verbu-
49
lui.”
49
William Fleming – Arte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 63
38
fiîm părţit de doisau chiar m aim ulţi actori, ca în
Oedipus la Colona de Sofocle.
50
„D ar deşi teatrul grec este un com plex de cântece corale, dansuri în grup, acţiune m im ată şi dialog,
alcătuind un întreg coordonat, poezia răm âne întotdeauna factorul dram atic central.” W illiam Flem ing –
Arte şiidei,vol. I, op. cit. p. 55
51
după William Fleming, op. cit., p. 63
39
cor şiprotagonist;
exodus, punctul culm inant şi deznodă-
m ântul.
MUZICA
52
„D atele despre m uzica vechilor grecitrebuie culese din diferite surse – referiri literare ocazionale, poezie,
teatru, reprezentări ale instrum entelor m uzicale şi ale interpretării m uzicii în opere de pictură şi sculptură,
tratate de teorie şicâteva m ostre foarte fragm entare de m uzică ce ne-au parvenit.” W illiam Flem ing – A rte şi
idei, op. cit. p. 62
41
Tragedia şi com edia antică greacă reprezintă pri-
mele forme complexe de artă sincretică cunoscu- M uzica în cadrultragediei
te în istoria culturii. Ideea com binării m ai m ultor
arte va revenila sfârşitulRenaşterii(sec.XVI-XVII)
şiva purta num ele de operă.
53
William Fleming, op. cit. p. 55
54
în teatrulelisabethan însă m uzica nu va m aiavea aceeaşipondere şiim portanţă ca în celantic grec.
55
Inform aţiile au fost preluate din: G uy Rachet – Tragedia greacă, Ed. Univers, Buc. 1980; ELAC Guide to
Greek Theatre, form ă electronică, 1996-1997; Didaskalia, studiu electronic, 2002; The Festival and the
Theatre of Dionysus, studiu electronic; William Fleming – Arte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983; Ioana
Ştefănescu – O istorie a muzicii universale, vol. I, Ed. Fund. Cult. Rom ., Buc. 1995; O vidiu D rîm ba – Etapele
tragediei greceşti, studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide – Perşii, A ntigona, Troienele, Ed.
tineretului, Buc. 1968.
43
Sofocle
56
Amfiteatrul Epidaurus
56
Epidaurus (Epidauros) era un m ic oraş (polis) în G recia antică, în G olful Saronic (situat în S-E Greciei
continentale).În Wikipedia, http://www.cultureguide.gr/events/index.jsp ,
44
D upă O vidiu D rîm ba – Etapele tragedieigreceşti, studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide –
Perşii,Antigona,Troienele, Ed. tineretului, Buc. 1968, pp. 235-238.
Pisistrate, tiranul Atenei, instituie clasică.
534 concursurile de tragedie. Sofocle câştigă întrecerile dram atice
442
Câştigătorulprim ului concurs este cu Antigona, cea de-a 32-a tragedie a
poetul tragic Thespis. sa.
525 Se naşte la Eleusis,Eschil Sofocle com andă o flotilă de 30 de
440
521 D arius devine îm păratulperşilor corăbii,sub conducerea luiPericle,în
expediţia insuleiSam os.
518 Se naşte poetulliric Pindar
Prima victorie a lui Euripide în
Este adoptat sistemul ca la
întrecerile dram atice de la Atena.
502 concursurile dram atice să concureze
treipoeţi,fiecare prezentând o Este prezentată tragedia Alcesta de
438
trilogie tragică,urm ată de o piesă Euripide.
satirică (cu satiri) M nesicles construieşte Propileele pe
437-434
497 Se naşte Sofocle Acropole.
495 Se naşte Pericle Războiulpeloponeziac,între Atena şi
431
Sparta.
490 Lupta de la Marathon. Armatele
ateniene îiînfrâng pe perşiiconduşi Este prezentată tragedia Medeea de
430
de Darius I. Euripide.
486 Prim a călătorie a luiEschilîn Sicilia Moare Pericle.
429
480 Se naşte Euripide. Este prezentată tragedia Oedip Rege
de Sofocle.
Victoria de la Salamina. Flota regelui
persan Xerxes este distrusă de greci. Se naşte Platon.
428
La lupte participă şiEschil. Este prezentată tragedia Hipolit de
Este prezentată tragedia Perşiide Euripide.
472
Eschil. Este prezentată com edia Norii de
423
470 Se naşte filozofulSocrate. Aristofan.
470-465 Primele opere ale sculptorului Fidias. Este prezentată tragedia Electra de
413
Euripide.
Prima victorie a lui Sofocle la
468 Este prezentată tragedia Filoctet de
concursurile dramatice de la Atena. 409
Sofocle.
Este prezentată tragedia Ceişapte
467 Euripide părăseşte Atena,plecând la
contra Tebei de Eschil. 408
curtea regelui Macedoniei.
Comedia este adm isă oficialîn cadrul
460 406 Moare Sofocle.
concursurilor dramatice.
Este prezentată tragedia Orestia de Moare Euripide.
458
Eschil. Este prezentată tragedia postum ă
456 Moare Eschil. 405 Ifigena în Aulida de Sofocle.
456-447 Fidias sculptează Zeus din Olimpia. Este prezentată com edia Broaştele
de Aristofan.
Sunt prezentate primele tragedii ale
455 Este prezentată tragedia postum ă
lui Euripide.
404 Oedip la Colonos de Sofocle.
450 Se naşte Aristophan.
Sfârşitulrăzboiuluipeloponeziac.La
ArhitectulIctinos construieşte
447-436 Atena se instituie „tirania celor 30”.
Parthenon-ul
444 Cratinos dă com edieiform a sa
CULTURA PRE-R O M Â N Ă
CULTURA GETO-D A C Ă
57
Textele din acest capitol se bazează pe lucrarea lui G rigore G eorgiu - Istoria culturii rom âne m oderne,
Bucureşti,2000,pp.36-42,studiu în form ă electronică.Imaginile au fost preluate de pe site-ul
http://www.geocities.com/cogaionon/pictures.htm#SARMIZEGETUSA%20REGIA%20-
%20the%20sacred%20area
58
B. P. Hasdeu, Istoria critică a rom ânilor,Bucureşti,Editura M inerva,1984
59
Vaile Pârvan,Getica, O protoistorie a Daciei,Bucureşti,Editura M eridiane,1982
60
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică,1980
46
le atribuia o înaltă concepţie m orală şiidealistă,o
viziune religioasă „henoteistă” (credinţa într-un
singur zeu suprem ),depăşind concepţia politeistă
a grecilor şia popoarelor din jur,viziune care ar fi
pregătit terenul pentru acceptarea creştinism ului
61
monoteist .
62
Imperiul roman cu statele vecine.
CULTURA DACO-R O M A N Ă
61
Vaile Pârvan,Getica, O protoistorie a Daciei,Bucureşti,Editura M eridiane,1982,pp 81-100.
62
http://wps.ablongman.com/wps/media/objects/262/268312/art/figures/KISH106.jpg
47
nsă între dacişirom anisub aspect econom ic,reli-
gios, com ercial şi cotidian, im punerea noilor for-
Influenţe rom ane în Dacia:
me administrative şijuridice,prezenţa continuă a
- relaţiieconom ice
armatei rom ane şi a funcţionarilor im periali în
- relaţiisociale
posturi cheie, îm păm ântenirea veteranilor, orga-
- lim ba latină vulgară
nizarea vieţiiurbane şia şcolilor,răspândirea cre-
- cultura latină
dinţelor, a obiceiurilor şi a sim bolurilor rom ane,
toate acestea au avut ca rezultat transformarea
radicală a m odului de viaţă al dacilor, adoptarea
în decursul câtorva generaţii a tiparelor culturale
şi de civilizaţie ale cuceritorilor rom ani, tipare ce
exercitau şi o atracţie asupra elem entului autoh-
ton.
63
Ioan-Aurel Pop, Rom âniişiRom ânia,Bucureşti,Editura FundaţieiCulturale Rom âne,1998,p 32.
48
m enţinut, reuşind să se cristalizeze într-o nouă
realitate:poporulrom ân”64.
65
D acia în cadrulIm periuluirom an,anul106 d.H .
64
Adolf Armbruster, Rom anitatea rom ânilor.Istoria uneiidei,Bucureşti,Editura Enciclopedică,1993,p.17.
65
http://www.tlfq.ulaval.ca/axl/europe/images/roumanie-dacie-map.jpg
66
Acest lucru a fost apreciat de Papa Ioan Paul al II-lea în vizita pe care a efectuat-o în Rom ânia,în m ai1999,
când a afirm at că este bucuros să păşească pe păm ântulrom ânesc,întrucât “naţiunea rom ână s-a născut în
acelaşitim p cu evanghelizarea sa”; prin vizita sa,a m aispus suveranul pontif, a dorit “să aducă un om agiu
poporului rom ân şi rădăcinilor sale creştine care coboară, după tradiţie, la opera de evanghelizare a
49
perioada de formare a poporului nostru coincide
cu epoca de extindere a creştinism ului în zona În sec.II-IV (d.H.),în Dacia
carpato-dunăreană şiîn im periulrom an. rom ană pătrunde
creştinism ul.
„Spre deosebire de alte popoare vecine,în istoria
cărora este consem nată o dată precisă a creştină- Între sec.IV-XIII, au loc
riilor oficiale, noi am prim it Creştinism ul pe par- invaziile nomade:
cursul unei perioade de tim p, însum ând prim ele goţii,hunii,gepizii,avarii,
secole ale ereicreştine, proces ce a avut loc atât slavii, pecenegii, cumanii,
prin convertiriindividuale,cât şiprin lucrare m isi- tătarii
onară, săvârşindu-se paralel cu procesul entoge-
nezeipoporuluirom ân”67.
Apostolul Andrei este primul
Creştinarea tim purie a com unităţilor daco-roma-
m isionar creştin cunoscut în
ne este confirm ată de cercetările istorice, m ai
D acia Pontică (Dobrogea).
vechişim ainoi,care au relevat faptulcă Apostolii
Andrei, Filip şi Pavel au întreprins călătoriim isio-
nare în acest spaţiu, iar Apostolul Andrei, fratele
luiPetru,a răspândit creştinism ulîn D acia Pontică.
Este un fapt cert că în prim ele cinci secolele ale
erei creştine, noua religie avea în spaţiul dobro-
gean, dar şi pe am bele m aluri ale D unării de jos,
instituţiiconsolidate,iar episcopiide aiciau parti-
cipat la vestitele Sinoade ecumenice (precum cel
din 325) şila m arile confruntăriteologice din “pe-
rioada de aur” a patristicii.
Creştinism ul a devenit religie recunoscută oficial
de im periulrom an în anul313,sub Constantin cel Sf. Apostol Andrei
M are, la circa 40 de ani după retragerea arm atei
şi a adm inistraţiei rom ane din D acia. Constantin
recucereşte o parte im portantă din teritoriulde la
nord de D unăre,reconstruind unele cetăţidin zo-
Apostolului Andrei, fratele lui Simon Petru”. Faptul că poporul rom ân a prim it învăţătura creştină chiar din
m om entul naşterii sale ca popor este confirm at de o serie de docum ente arheologice şi scrise. Izvoarele
antice (Eusebiu de Cezareea, Istoria bis, III,1),dar şitradiţia nescrisă consem nează faptulcă “în M acedonia,
în Thracia şi în ţinuturile de la D unăre”, “în Scythia”, în M oesia superioară, în D obrogea de azi, învăţătura
creştină a fost răspândită de A postolul A ndrei, fratele A postolului Petru, cel care a întem eiat Biserica din
Rom a,alcăruiurm aş spiritualeste chiar actualulPapă Ioana PaulalII-lea.
67
Nestor Vornicescu, Prim ele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV -XVI, Craiova, Editura Mitropoliei
Olteniei, 1984, p. 27.
50
nă.Valul lui Traian (cunoscut şisub denum irea de
Brazda lui Novac), ce străbate O ltenia şiM untenia
Creştinism ulde tip latin,sec.
– ridicat cu scopulde a apăra limes-ul nordic, po-
IV-VI
sesiunile rom ane din stânga D unării – este consi-
derat de unii istorici ca aparţinând acestei epoci.
Schimburile econom ice şiculturale între nordulşi
sudulD unăriicontinuă intens şiîn secolele urm ă-
toare,fapt atestat de docum entele istorice şim ai
ales de circulaţia literaturiicreştine în zonă,litera-
tură scrisă în lim ba latină.
68
Inform aţiile despre aceştiscriitorisunt preluate din N estor Vornicescu,op. cit., pp 33-98.
69
U nii cercetători îl identifică pe D ionisie Exiguul cu faim osul scriitor şi teolog creştin D ionisie Areopagitul
(num it şi Pseudo D ionisie Areopagitul), cel care a avut o influenţă profundă asupra gândirii creştine,
îndeosebiasupra luiM axim M ărturisitorul(+ 662),Tom a d’Aquino (+ 1274),D ante (+ 1321).V ezidezbaterea
acestei ipoteze la Mihai Diaconescu, Istoria literaturii dacoromane, Bucureşti, Editura Alcor Edim pex, 1999;
52
Exiguul este apreciată de specialişti drept una
esenţială pentru im punerea viziunii creştine asu-
Dionisie Exiguul, sec. VI
pra lum ii.Eleste celcare a tradus din greacă în la-
tină num eroase scrieri ale Sfinţilor Părinţi şi cel
care a sistem atizat cronologia creştină,întocmind,
în 525,prim ulcalendar creştin,pe când se afla la
Rom a, unde a fost apreciat în chip deosebit pen-
tru erudiţia sa.
R O M Â N II ŞI AMPRENTA CULTURII
LATINE
vezi şi G heorghe D răgulin, Contribuţii fundam enatle la realizarea profilului spiritual-creştin al poporului
rom ân,articolîn “Cotidianul”,26 februarie 2000,p.9.
70
Nicolae Iorga, Istoria Rom ânilor, vol. I, Partea a II-a, Sigiliul Romei, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi
enciclopedică,1988,pp 16-22.
53
precedat de un îndelung proces de rom anizare,în
care factorii econom ici şi culturali-lingvistici au
Fondul latin al culturii
acţionat tem einic, subteran şi nespectaculos,
rom âne:
netezind acţiunea m ilitară a Rom ei, prin care
aceste teritoriiau fost incluse în hotarele im periu-
lui. Acest fenomen de adâncim e s-a petrecut fără Lim ba rom ână
a fi„pom enit în izvoare care se ocupau num aide
evenimente politice”71 şielexplică caracterulatât
de unitar al lim bii rom âne. S-a constituit astfel
(alături de „Rom ania” apuseană, „din care s-au
desfăcut naţiile franceză, italiană, spaniolă şi
portugheză”),o „Rom anie orientală”,ce reprezin-
tă sinteza dintre factorul autohton şi cel rom an,
“Rom anie” din care se vor desprinde popoarele
balcanice, dar num airom ânii vor păstra în form e
consistente de viaţă m oştenirea acestei„romani-
tăţiorientale”,adică sigiliul Romei, care a fost im-
pus acestor spaţiişipopoare. Când vor răm âne în
afara limes-ului im perial, aceste form aţiuni vor
continua să-şipăstreze lim ba şielem ente de civili-
zaţie consolidate de câteva secole,precum şicon-
ştiinţa apartenenţei lor la tiparul rom an, inclusiv
în m ediul im periului bizantin de m ai târziu. De
aceea, pentru a lăm uri geneza poporului rom ân,
care reprezintă rom anitatea orientală, este nece-
sară o lăm urire asupra „vieţiişiactivităţiiîntregu-
luielem ent rom an în Răsărituleuropean”.
71
Idem, p. 18.
54
a strigat, „în lim ba sa părintească”, către un ca-
marad al său să se întoarcă pentru a-şi ridica de-
Creştinism ulrom ânesc
saga căzută de pe cal.Expresia torna, torna, fratre
timpuriu
a fost auzită şide alţisoldaţişia fost interpretată
drept un ordin de retragere. În consecinţă, între-
gul regiment s-a retras,provocând confuzie,astfel
că bătălia a fost pierdută.Istoriciiau dedus din re-
latarea evenim entului că soldaţii arm atei bizanti-
ne au înţeles sensulexpresieide m aisus,ceea ce
înseam nă că ceim aim ulţidintre eivorbeau o lim -
bă rom anică. D ar num aipoporulrom ân a păstrat
şia dezvoltat în acest spaţiu o lim bă rom anică.
72
Nicolae Iorga, Istoria Rom ânilor,vol. I, Partea a II-a, Sigiliul Romei, op. cit, p. 26.
55
lui bizantin Vasile al II-lea, iar după anul 1000
m enţiunile referitoare la romanitatea poporului
rom ân devin foarte frecvente în docum entele
epocii73. Term enul„vlah”
73
Adolf Armbuster, Op. cit., p. 18.
74
Ibidem, pp 19-
56
utilizarea termenilor de Ţară (pentru statele feu-
dale rom âneşti), Legea Ţării (pentru regulile de
organizare), ţăran (om al locului, locuitor al sate-
lor, în sens generic, indiferent de starea materi-
ală) sau, ulterior, acela de boieri de ţară.
Terminologia juridică originară,de sorginte latină,
a supravieţuit form elor im puse de lim ba slavonă
în EvulM ediu.
75
Ideea va fi reluată de N icolae D ensuşeanu - care scrie o lucrare m onum entală în 1913, D acia preistorică
(vezi ediţia publicată de Editura Meridiane, 1986) - pentru a dem onstra că spaţiul nord-dunărean al D aciei
era un ţinut m itic şifabulos,de unde au m igrat spre sud triburile care vor întem eia civilizaţia Eladei(ionienii,
57
Vasile Pârvan,în lucrarea sa fundam entală Getica,
din 1926, va reconstitui cu instrum entele ştiinţi-
fice ale vremii sale istoria Daciei preromane, ajun-
gând la ideile pe care le-am expus. Vasile Pârvan
aheii, dorienii), ducând cu ei elem ente m itologice (“titanii”) şi eroii civilizatori de tip O rfeu, A polo, num it şi
hiperboreanul.
76
În prelungirea acesteiidei,uniianaliştipoliticisusţin că Rom ânia este şiîn condiţiile contem porane o “ţară
de frontieră” între O ccident şiRăsărit,între spaţiulN A TO şiRusia. G eopoliticieniio num esc “zona gri”,zonă
în care se întâlnesc num eroase m odele culturale şispirituale,creştine şinecreştine (ortodoxia,catolicism ul,
protestantism ul şi islam ul, pragm atism ul occidental şi fatalism ul asiatic etc.), dar şi influenţe geopolitice
diverse. D upă teoria politologuluiam erican Sam uelH untington,Rom ânia ar fio “ţară sfâşiată” sub aspectul
58
77
Im periile O rientale în jurulanului600 î.H .
VoievodulD ragoş,
descălecătorulM oldovei
tendinţelor ei culturale. Iată cum unele tem ele ce privesc etnogeneza rom ânilor sunt traduse azi în ecuaţii
geopolitice.
77
http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/oriental_empire.jpg
EPOCA EVULUI MEDIU
SECOLELE IV – XIII
Perioada pre-gregoriană
Perioada gregoriană
Ars Antiqua
PERIOADA PRE-G R EG O R IA N Ă
78
baptisteriu = capelă pentru botezuri
79
Basilica - gr. basileus = rege. Clădire ce servea ca loc de judecată şi de adunare a negustorilor în forum ul
rom an.Creştinism uls-a folosit de aceste clădirica lăcaşuride rugăciune sau a clădit altele în acest stil.
Petit Larousse, Librairie Larousse, Paris 1966, p. 106b; R. Ciobanu – M ic dicţionar de cultură religioasă, Ed.
H elicon,Tim işoara 1994,p.34.
62
divine dintre D um nezeu şi om , iar lira clasică,
datorită coardelor eiîntinse pe un cadru de lem n,
a fost reinterpretată de Sfântul Augustin ca sim-
bolizând trupulrăstignit alluiH ristos. Orfeu reuşi-
se prin m uzica sa să coboare în Infern şisă învingă
moartea. De aceea Hristos este frecvent arătat
cântând la liră,iar la Sant’Apollinare N uovo elstă
pe un tron cu speteaza în form ă de liră.”80
LITURGHIA
Liturghia creştină – gen
M area creaţie şi m ijlocul atotcuprinzător realizat muzical-dramatic cu
în această epocă pentru a reda transcendentul a destinaţie religioasă.
fost liturghia81 . Conţinutul de idei, acţiunea şi
succesiunea riturilor la Constantinopol, Ravenna, În form ă închegată este
Roma şiîn alte centre au determ inat în bună m ă- atribuită sfinţilor Vasile cel
sură planurile arhitectonice, simbolismul mozai- M are şiIoan G ură de Aur,la
curilor, ca şi form ele sculpturale şi m uzicale. În Bizanţ,în sec.IV şidevine
perioada aceasta, roadele unor generaţii de vieţi principala slujbă creştină în
contem plative şi active s-au transform at în struc- Biserica Răsăriteană.
80
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 181
81
gr. leitos = obştesc, ergon = lucrare. „Cel m ai im portant serviciu divin al bisericii creştine, constituită pe
fondul tradiţiilor locale din Ierusalim , A ntiohia, Alexandria, Rom a, Cartagina, Lyon, Ravenna şi luând form a
definitivă la Bizanţ, prin reform ele lui Vasile cel M are şi Ioan G ură de A ur, în sec. IV.” D icţionar de term eni
muzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.270.
63
turi mature.Conţinutula secole de gândire teore-
tică s-a îm binat cu strădania practică a nenum ăra- Sf.Ioan G ură de Aur
te generaţiide scriitori,constructori,decoratorişi (Chrisostomul), 347-407 d.H. –
muzicanţi,dând naştere liturghieibizantine în Ră- episcop şipredicator creştin,
sărit şisintezeiluiG rigore celM are în Apus.Litur- care a trăit în Siria şila
ghia a devenit cu timpul nu doar un serviciu reli- Constantinopol(Bizanţ).A fost
gios,cio form ă de artă ce dezvăluie intense aspi- num it „G ură de Aur” pentru
raţiiale spirituluium an. elocvenţa,erudiţia şiputerea
de a convinge şiim presiona
„Stilulpaleocreştin rom an şicelbizantin constitu- credincioşii.A fost sanctificat
iau răspunsurila nevoia de noi forme verbale, vi- şiinclus în grupulcelor Trei
zuale şiauditive de expresie. În am bele cazuriîn- Ierarhiortodocşi,alăturide
registrăm o trecere de la m ijloace m enite să re- Vasile celM are şide G rigore
dea lum ea reală la altele,alcăror rolera să evoce Teologul.
viziuni transcendente. Prin poezia limbajului, prin (în W ikipedia,the free Encyclopedia,
coregrafia mişcării şi gesticii, prin m elodiile so- http://en.wikipedia.org/wiki/St_John
lemne ale cântuluiliturgic, fascinanta dram ă a u- _Chrysostom)
manităţii,întruchipată în liturghie,se juca pe sce-
ne m ăreţe, prevăzute cu o vastă gam ă de deco-
ruri,costum e şiaccesoriicreate de m âinile dibace
ale celor mai buni artiştişim eşteşugari aivrem ii.
Liturghia este un spectacol continuu, care nu du-
rează doar câteva ore,cise desfăşoară cu variaţii
regulate odată cu succesiunea sărbătorilor solem-
ne ori pline de veselie, de-a lungul săptăm ânilor,
lunilor şi anotimpurilor calendaristice, de-a lungul
deceniilor,secolelor şim ileniilor.”82
Sf.Ioan G ură de Aur
82
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, op. cit. p. 183.
64
cent trezit la viaţă,cu energia luiinepuizabilă şicu
im aginaţia fecundă, a dat naştere stilului roma-
nic 83 , stil ce şi-a atins m aturitatea între anii
1000-1150.
Abaţia Cluny
83
„Termenul romanic, propus în 1824 de arheologul francez Arcisse de Caum ont pentru a indica arta
secolelor XI şi XII, sugera analogia cu procesul de form are a lim bilor rom anice, aplicat dom eniului artei,
ţinând să sublinieze reinserarea arhitecturii acestor secole în tradiţia rom ană. Era într-adevăr un om agiu
adus tradiţiilor clasice (recuperate în tim pul epocii carolingiene), dar depăşind spaţiul Im periului rom an –
întrucât realizările stilului rom anic se extind din Scandinavia până în D alm aţia, şi din A nglia până în
Transilvania,Spania şiItalia.” O .D rîm ba – Istoria culturiişicivilizaţiei,vol.III,Ed. şt., Buc.1990,p.353,nota
42.
65
84
La proiectarea corului unei biserici abaţiale se
făcea totulpentru a crea am bianţa acustică în ca-
1054 – Are loc Marea
re urm a să se cânte neîntrerupt.Bolţile curbe ale
Schism ă,prim excom unicarea
plafonuluişim area varietate de unghiuriform ate
85 reciprocă dintre cardinalul
de pereţiiam plelor transepturi ,ca şiadâncim ea
H ubert şiM ihailCerularius,
navei dădeau cântului un tim bru specific. Sonori-
Patriarhul de Constantinopol.
tatea unuicor m onahalde câteva sute de vocide-
Se creează astfeldouă centre
venea astfel impresionantă.
organizatorice şiideologice
ale religieicreştine în Europa:
Biserica Răsăriteană
(Ortodoxă),condusă de
Patriarhul de Constantinopol
şiBiserica Apuseană
(Romano-Catolică),condusă
de Papa de la Roma.
86
Catedrala gotică
84
Corul = zona din jurul altarului principal.
85
Transept = galerie transversală a unei biserici, care separă corul de nava principală şi care form ează în
planul de ansam blu al bisericii, braţul crucii. La m arile catedrale existau două transepturi, inegale ca
dimensiuni.
86
http://www.helicon.co.uk/online/datasets/samples/education/images.htm
66
interior, catedrala se transform a într-o vastă sală
ce răsuna de voci unite în rugăciuni, de predici
sau de cântări.
PLURIMELODIA
Plurimelodia –
Spaţiulvast alcatedralei medievale a creat condi- am optat pentru acest termen
ţiile apariţieiplurimelodiei – în prim a eiform ă de pentru a include principalele
existenţă, polifonia liniară. G ândirea polifonică tipuri de discurs muzical
conţine în germ enele eiprincipiulspaţial,apariţia simultan: polifonia, omofonia,
uneinoiform e de spaţiu m uzical. Tot în acest tip m onodia acom paniată,
de spaţiu arhitectural s-a născut, în secolele heterofonia,sim fonism ul ş.a.
XV-XVI, polifonia im itativă.
Plurimelodia – prin tipul numit
Toate acestea,îm preună cu o deosebit de bogată heterofonie – are origini vechi
înveşm ântare sculpturală şialte podoabe străluci- şinecunoscute. Din studierea
toare au stârnit critici din partea unor prelaţi ai culturilor prim itive de astăzi,
vrem ii, precum Sfântul Bernard, care scria: „vă- s-au identificat momente
zând aceste costisitoare, deşi m inunate deşertă- plurim elodice întâm plătoare,
ciuni,oam eniisunt m aicurând îndem naţisă ofere în cadrulinterpretării
daruri, decât să se roage… Care crezică este m e- colective.
nirea tuturor acestora ? Căinţa penitenţilor, ori
Ca modalitate de organizare
adm iraţia celor ce le privesc ?”87
m uzicală conştientă şi
Sfântă m ânie, căci în m ijlocul acestui luxuriant intenţionată însă,
spaţiu vizual,răsuna o m uzică concepută cu m axi- plurimelodia – sub forma
mum de economie de mijloace: coralul grego- polifoniei – a apărut în
rian - izoritmic88, monodic, diatonic, vocal! Europa apuseană,în jurulsec.
al XII-lea.
87
W. Fleming, op. cit. p. 195.
88
„Izoritm ie = în m uzica polifonică,adoptarea de către toate vocile a unuim odelritm ic repetat.” G. Denizeau
– Să înţelegem şisă identificăm genurile m uzicale, Ed. Meridiane, Buc. 2000, p. 248.
67
CONCLUZII
Missa –
Apare Missa (principala slujbă creştină a zilei, în
se identifică până la un punct
biserica apuseană) – s. IV. Missio sau dimissio
cu liturghia creştină.
(lat.) = trim itere,încheiere.Când slujba se încheia,
term enuldesem nează însă
preotul pronunţa sintagm a Ite missa est (Plecaţi,
principala slujbă creştină din
slujba s-a încheiat!) celor de altă credinţă,
89 Biserica Apuseană.
cerându-le astfelsă părăsească biserica.
Elem entuldistinctiv îl
Pe teritoriul Imperiului Roman apar mai multe constituie în speciallim ba
rituricreştine,după zone cultural-geografice: latină de cult,spre deosebire
de liturghie,care este oficiată
roman (Roma), în lim ba greacă.Excepţie o
ambrozian (Milano, Italia), face prima parte a missei –
beneventin (Benevent, Italia), Kyrie eleison (Doamne
gallican (Franţa actuală), m iluieşte),care păstrează
gelasian (Germania actuală), până astăzitextulgrecesc.
mozarab (Spania actuală),
bizantin, oriental. Părintele m isseicatolice este
considerat Papa Grigore cel
Lim bile de cult:greacă,latină Mare (sf. sec. VI - încep.sec.
VII),care păstrează schem a
Cântare m onodică,vocală,m odală liturghiei.
Crearea uneinotaţiim uzicale – im precisă,neclară,
nr. redus de semne
89
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.294.
PER IO A D A G R EG O R IA N Ă – SEC. VIII–X
DATE BIOGRAFICE
90
Apocrisiar = (gr. apokrisis = răspuns)în Im periulbizantin,ofiţer însărcinat să ducă răspunsurile îm păratului.
Sau nunţiu papal= am basador alpapei.A.G astoué – Arta gregoriană,Ed. muz. 1967, p. 22.
69
R EFO R M A G REG O R IA N Ă
CÂ N TU L G R EG O RIA N
91
„Cuvântul scola în lim bajul juridic latin înseam nă o asociaţie de persoane având aceleaşi interese
profesionale. Există o scola a notarilor şi una a m ilitarilor… Toţi clericii studenţi form ează Scola lectorum
(lector = lector, grad bisericesc şi student). Im portanţa crescândă a cântului liturgic l-a făcut pe Iustinian
*îm păratul Bizanţului, n.n.+ să creeze un nou organism , cu câţiva ani înainte ca sfântul G rigore să ajungă la
Constantinopol… Puţin după aceea, Scola cantorum apare în istorie ca o vădită im itaţie a corului M arii
Biserici [Sf. Sofia, n.n.] de la Constantinopol. Crearea Scolei şipublicarea repertoriuluirom an ise atribuie în
unanim itate,prin tradiţie,sfântuluiG rigore celM are.” A. G astoué – Arta gregoriană, Ed. muz. Buc. 1967, p.
29.
70
remarcabil – să se adapteze sensului unui text
literar; el exprim ă bucuria, doliul, suplicaţia; în
m odurile care îi sunt proprii, el are m odulaţii ce
corespund m işcărilor gândirii. D ar această parte
expresivă – care n-ar putea fi suprim ată decât
suprim ând pur şi sim plu orice m uzică – este
subordonată,fără un relief care să atragă atenţia;
este dom inată de un caracter m ai general şi m ai
92
im portant.” (Jules Com barieu)
93
„Cântulgregorian – notează O vidiu D rîm ba – nu
cunoaşte ceea ce num im noiazi«expresivitate» –
cu alte cuvinte: tonuri patetice, variaţii ritm ice,
surprizele im aginaţiei, m omentele spontane ale
sensibilităţii;nim ic din ceea ce fusese propriu m u-
ziciiantice greceşti.Este o succesiune uniform ă ca
durată de sunete.
92
O .D rîm ba – Istoria culturiişicivilizaţiei,vol.III,Ed.ştiinţifică,Buc. 1990, p. 571.
93
Istoria culturiişicivilizaţiei,vol. III, op. cit., p.571.
71
94
Fragment dintr-un manuscris gregorian autentic
95
Fragment din prima parte a Missei de tip gregorian – Kyrie
94
http://www.chantgregorien.com/images/Cantate.jpg
95
A. G astoué – Arta gregoriană, Ed. muz. Buc. 1967 p. 28
72
96
Introitus din prim a dum inică a Adventului
96
A.G astoué – op.cit.pp.90÷91.Introitus = „cânt procesionalcu caracter antifonic,extras de obiceidintr-un
psalm şicântat de cor la începutulm isselor.” D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.244.
Advent = cerem onie creştină care are loc în ultim ele patru săptăm ânidinaintea Crăciunului.În A Glossary of
Popular Music Terms,
http://www.austinsymphony.org/music/index.asp?LT=A
73
Scurtă analiză a textului m uzical
98
Imnul Sf. Ioan
97
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, Ed. Merdiane, Buc. 1983, p. 205.
98
http://www.catholicculture.org/lit/activities/view.cfm?id=1113
75
ţe,dram a liturgică ş.a.
Structura missei gregoriene: Introitus, Kyrie,
G loria, G radual, Alleluia, Scvenţa, Credo,
Ofertorium, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei.99
Estetică – minimum de mijloace / maximum Im punerea cântăriigregoriene
de sensuri are loc în s.VII– XI,m aiîntâi
în RegatulFranc (în tim pul
domniei lui Carol cel Mare, sf.
CONCLUZII
s. VIII- încep.s.IX),apoiîn
Cristalizarea reform ei iniţiate de Papa Anglia.
Grigore cel Mare – s. VII – IX
Grigore cel Mare (590-604) – impune limba
latină, stabileşte cântările creştine obligatorii
(Antifonarul)
U lterior sim plifică m elodia, reduce num ărul
de moduri, sunt eliminate instrumentele mu-
zicale din serviciul religios.
M odalităţide cântare –
psalmodiere (solo),
cântare în grup,
cântare antifonică (dialog între 2 grupuri),
cântare responsorială (dialog solo-grup)
Modurile – sunt preferate cele diatonice;
sunt eliminate treptat cele cromatice 100 şi
enarmonice101.
Apare orga. (s. VIII)
Apar prim ele m anifestăride polifonie (m ijl.s. O rgă m obilă din sec.XV . În faţă se
IX) - organum află claviatura,iar în spate două m ici
Inventarea solm izaţiei şi a notaţiei pe burdufuri pentru pom pat aerulîn
tuburi
portativ (G uido d’Arezzo,s.XI)
(http://www.concertartist.info/organhist
ory/history/hist002.htm#images ).
99
http://en.wikipedia.org/wiki/Gregorian_Modes
100
M oduricrom atice = m oduricare au în com ponenţa lor şisecunde m ărite.
101
M oduri enarm onice = m oduri care au în com ponenţa lor şi m icro-intervale (intervale m ai m ici decât
semitonul).
76
Condiţii
atunci:
102
D icţionar de term eni m uzicali, v. Bibliografia, p. 41. Şi în http://www.answers.com/topic/ars-antiqua ,
http://www.classicalscore.com/gothicera.htm#Franconian ,
http://www.geocities.com/papandrew/outlines/grout03.html
77
103
diatonizare = elim inarea secundelor m ărite şia m icro-intervalelor. Impunerea sistemului modal bazat pe
tonuri şisemitonuri.
104
Prim ulcare a intuit seria arm onicelor naturale a fost m atem aticianul, m uzicianulşifilozofulgrec Pitagora
(cca. 580-500 î.H .), „efectuând prim ele cercetări asupra vibraţiei lor, asupra sunetelor m uzicale, asupra
legilor care le guvernează.” D em U rm ă – Acustică şim uzică,Ed.şt.şienc.,Buc.1982,p.129.
V.şicap.introductiv despre Limbajul muzical.
105
A.G astoué, Ed. muz. 1967, pp. 102-103.
78
106
Izoritmia , am bitusul redus şi intervalele
m elodice m ici(specifice intonăriivocale,în grup),
diatonism ul,tim bruluniform ,cântarea m onodică,
uniformitatea dinam ică – iată tot atâtea atribute
care au dus treptat, dar inevitabil la conştientiz-
area şi în scurt tim p chiar la voluptatea cântării
plurim elodice sim ultane.N u întâm plător s-a optat
m ai întâi pentru consonanţele perfecte – octave,
cvinte şi cvarte simultane – prim ele din şirul ar-
monicelor naturale, cu care urechea era deja o-
bişnuită în am bianţa plină de rezonanţă a cate-
dralei medievale.
106
izoritmie: iso = acelaşi(gr.) – ritm ică cu durate sim ilare.http://www.dolmetsch.com/defsi.htm
107
Prim ele m enţiuni docum entare despre o orgă m are, instalată în catedrala W estm inster din Londra,
datează din prim a jum ătate a sec. al X-lea. Instrum entul avea 400 de tuburi şi 40 de clape. Sursa de aer
provenea de la 26 m iciburdufuri. D ar m enţiuni despre circulaţia acestuiinstrum ent în Europa apar încă din
sec. VIII.
În V .Bărbuceanu – D icţionar de instrumente muzicale, Ed. muz., Buc. 1992, p. 186.
108
A.G astoué - – A rta gregoriană,op. cit. p. 102.
109
Afirm aţia îiaparţine luiW illiam Flem ing,în lucrarea A rte şiidei, vol. I, op. cit. p. 270.
79
D acă m eşterii m edievali au avut cunoştinţe
precise despre acustica vastelor construcţii pe
care le ridicau nu se ştie. M ai curând credem că
se foloseau de intuiţie, de experienţe acumulate
de generaţii, de secrete păzite cu străşnicie şi
transm ise doar la cei m ai înzestraţi dintre ei. D in
această cauză, aceste secrete s-au pierdut în cele
din urm ă110.
Şcoala de la N otre Dam e –
grup de călugărim uzicienice
G EN U R I ŞI REPREZEN TA N ŢI au activat pe lângă Catedrala
N otre D am e din Paris,în
Ars Antiqua reprezintă m uzica Europei apusene
perioada 1170-1250 (sf. sec.
din perioada EvuluiM ediu târziu, cuprinsă aprox.
XII – prima jum. a sec. XIII).
între m ijlocul.sec.XIIşiîncep.sec.XIV (cca.1170-
1310), perioadă în care centrul m uzical cel m ai Sunt cunoscuţidin acest grup
cunoscut, care a adoptat, experim entat şi călugăriiLeoninus şi
dezvoltat prim ele form e de polifonie a fost Şcoala Perotinus (numele sunt
de la N otre D am e din Paris.În m od convenţional, latinizate, conform obiceiului
Ars Antiqua se referă num aila m uzica religioasă. vremii).
110
„D intre lucrătoriipe şantierele m arilor catedrale,ceim airespectaţişim aibine rem uneraţierau cioplitorii
de piatră fină,urm aţide zidari,care aşezau piatra.U neoriam bele operaţiierau efectuate de acelaşim eşter –
de aici termenii: freestone mason, simplificat freemason (engl.), devenit în franceză franc-m açon. De la
începutulsec.XIV,aceştia erau organizaţidupă regulifoarte precise şistricte,bazate pe criteriiprofesionale.
Erau elaborate statute cu am enzipentru abaterişipentru lucrările defectuos executate. Statutele interziceau
divulgarea secretuluiprocedeelor de lucru,prevedeau durata ucenicieişim ulte alte regulietice profesionale.
Stricteţea păstrării secretelor profesionale explică necunoaşterea astăzi a m ultora dintre tehnicile de
construcţie practicate în acele vrem i, care au dus la crearea m inunilor arhitectonice ale stilului gotic.
Expresia franc-m açon, niciodată folosită în Evul M ediu, a apărut în sec. XVIII; francm asoneria speculativă,
introdusă prin 1725 din A nglia în Franţa, a adoptat-o fiindcă evoca esoterism ul şi secretul cunoştinţelor şi
solidaritatea asociaţiilor (loji) de zidari de pe şantierele m edievale.” O . D rîm ba – Ist. cult… , vol. III, Ed. şt. şi
enc. 1990, p. 462, nota 226.
80
rea ritm ică a cântărilor gregoriene, creându-se
m oduri ritm ice, cu rol de sistem e de m ăsurare a
duratelor. Ex111: Formule sau moduri ritmice
folosite în Ars Antiqua:
Principalele genuri m uzicale religioase cu scriitură
preponderent polifonică: organum, conductus,
motet.
111
http://www.answers.com/main/ntquery;jsessionid=wuk26lad6hwa?tname=rhythmic-
mode&curtab=2222_1&hl=ars&hl=antiqua&sbid=lc02a
112
din latinescul conducere = a însoţi
81
diverse alte cântări religioase sau laice) num it
tenor, creat pe baza unor formule (moduri) ritmi- Ars Antiqua coincide cu
ce. O a 2-a voce num ită motet. Iniţial, textulm o- construirea marilor catedrale
tetului cuprindea 1-2 cuvinte în lim ba latină,care gotice
erau „ţinute” de voci (de aici şi denum irea genu-
lui: de la francezul mot = cuvânt). Tenor-ul putea
fi intonat de instrumente. Vocea a 3-a – triplum –
avea text diferit. De multe ori motetul avea text
latin închinat Fecioarei,iar triplum – text francez,
laic, de dragoste.
113
Manuscris polifonic de la Toledo (Spania)
113
http://www.spanisharts.com/musica/i_polifonia.html
82
114
O rganum .Form ă prim ară de polifonie (fragm ent) .
D eşiindependenţa m elodică a
vocilor creşte,izoritm ia se
m enţine.
115
O rganum înflorit (fragm ent .
114
A.G astoué, op. cit. p. 105.
115
idem
M U ZICA LA IC Ă M ED IEV A LĂ
R EPREZEN TA N ŢI
LIMBAJ MUZICAL
H ans Sachs,cizm ar,poet şicântăreţ
german, 1494-1576,
melodica – m odală,sim plă,uşor de m em orat, personajîn dram a M aeştriicântăreţi
cu text sau caracter dansant din N ürnberg de Wagner (1868)
ritmica – sim plă, sim etrică (dans) ori depen-
116
D icţionar de termeni muzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.502
84
dentă de text (cântece,balade etc)
dinamica – sim plă, constantă, urm ărind
sem nificaţia textului
Adam de la Halle, 1237-1288,
timbre – vocal-instrumentale, solist cu
truver,poet şicântăreţ
acompaniament, toate grupele de
francez din perioada Ars
instrum ente (coarde,suflat,percuţie)
Antiqua.
monodie sau/şi m onodie acom paniată
Autor al piesei de teatru cu
(form e sim ple);poate şiheterofonie
m uzică „Jeu de Robin et
forme – strofice, rondo, libere (balada,
M arion”.
epopeea)
genuri – laic; liric (cântece de dragoste),epic
(balade, cântece eroice/chanson de geste),
dramatic (pastorala)
estetică –
creatorii muzicii de curte
realizează circulaţia repertoriului
într-un teritoriu vast
realizează schim bul de influenţe –
între zone culturale, între generaţii,
între surse (populară–cultă–
religioasă)
im pun genuri şi m aniere
interpretative datorită folosirii
(parţial, num ai de către cei instruiţi
– nobilii)a notaţieim uzicale.
TEATRUL MEDIEVAL
117
aliteraţie = repetarea uneiconsoane sau a unuigrup de consoane în cuvinte care se succed,producând un
efect de armonie a textului. Le Petit Larousse 2003,ed.electronică.
118
(lat. Saturnalia) Sărbători rom ane foarte libertine, dedicate zeului Saturn, care aveau loc odată cu
solstiţiulde iarnă.Le Petit Larousse 2003,ed.electronică.
CU LTU R A CR EŞTIN Ă R Ă SĂ R ITEA N Ă
(O R IEN TA LĂ )
Im periulBizantin în 1265119
119
http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/byzantine_empire_1265.jpg
87
cultul Bisericii creştine din prim ele trei veacuri şi
din secolele urm ătoare.”120
120
E.Branişte – Liturgica teoretică,Ed.Instit. biblic şide m isiune ortodoxă,Bucureşti,1978,p. 24.A m redat
acest scurt citat m ai degrabă pentru a ilustra principiul ortodoxiei creştine şi m ai puţin pentru a susţine
traducerea lui în fapt. D orinţa de păstrare a form elor de cult de la începuturile creştinism ului este cea care
deosebeşte ortodoxia de celelalte culte şi confesiuni creştine (catolic, protestant şi neo-protestant) şi m ai
puţin realitatea practică a serviciului religios. Şi aceasta din două m otive principale: 1) nu putem decât
presupune cum se rugau prim iicreştini;şi2) nim eninu se poate opune evoluţieiistorice.
121
Reform a iniţiată de arhim andritul H risant a vizat sim plificarea cântării, a sistem ului teoretic şi a notaţiei
neum atice,precum şio m aievidentă pătrundere a influenţelor m uziciiapusene.V ezişiG h. Ciobanu – Studii
de etnom uzicologie şibizantinologie,vol.I,Ed.m uz.1974,p.393,nota 69.Am preluat această viziune asupra
evoluţieim uziciicreştine orientale din prelegerile profesoruluiG heorghe Ciobanu,susţinute la Piatra N eam ţ,
în iulie 1979, în cadrul cursurilor de vară la Vacanţele m uzicale. Profesorul Ciobanu afirm a: „Periodizarea
trebuie făcută nu după notaţie (aşa cum apare în lucrările de specialitate, n.n.) – deşiexistă o legătură între
evoluţia notaţieişicea a m uziciipropriu-zise – cidupă m uzica însăşi.”
122
Semnele se numesc neume şiindică intervalulm uzical,nu sunetul,ca în notaţia apuseană m odernă.
88
XIX
5. perioada hrisantică – 1814 - prezent123
123
Gh. Ciobanu – Studii de etnom uzicologie şibizantinologie, vol. I, Ed. muz., Buc. 1974, p. 428.
124
Sintagm a se referă la perioada istorică de după dispariţia Im periuluibizantin (după 1453).
125
Tactul irmologic = preponderent silabic,adică corespondenţă sunet–silabă.
126
Tactul stihiraric = m elism atic într-o m ică m ăsură,adică 2-4 sunete–silabă.
127
Tactul papadic = stil apărut în perioada post-bizantină, ca influenţă turco-perso-arabă. Cântare intens
ornam entată,având în desfăşurarea m elodică şisferturide ton.
89
128
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, op. cit. p. 176.
90
riental şi occidental – atitudine pe care am
putea-o caracteriza drept spiritualitate „centrifu-
Istoria creştinism ului
gă” în cazuloccidentaluluişi„centripetă” în celal
răsăritean:
orientalului. Ceea ce însă putem constata este
I.Începuturi– estul imperiului
simplitatea – sau celpuţin dorinţa de simplitate –
rom an,în regiunile de cultură
în m uzica creştină orientală,m anifestată prin pă-
greacă.
strarea cântăriim onodice şivocale.
II. Epoca romano-bizantină –
„M uzica bizantină n-are nimic comun cu muzica sec. IV-XI. Au loc 7 Concilii
grecilor antici.Raporturim aistrânse a avut cu cea ecum enice,în sec.IV-VIII.
ebraică – datorită legăturilor intim e dintre III. Constituirea Bisericii
ebraism şi creştinism ul prim itiv – şi derivând în creştine răsăritene – sec. XI,
linie directă din Antiohia.«Prim ulîm prum ut făcut odată cu M area Schism ă –
de creştinism din religiile anterioare a fost fo- sec.XV,căderea
losirea cântuluiîn cultuldivin» (Jules Com barieu). Constantinopolului (1453)
U niicreştinidin prim ele tim puriau fost îm potriva IV.Creştinarea populaţiilor
cântului – care însă s-a introdus în biserică slave şia sud-estului
datorită virtuţilor (...) pe care le inspiră credincio- european.În sec.IX,m isionarii
şilor:m uzica le aduce o înaltă bucurie sufletească, KirilşiM etodiu,fraţicălugări
îi ajută să reţină m ai uşor şi să sim tă m i profund de origine slavă,sunt trim işi
textele sacre, le inspiră un sentim ent de iubire a de îm păratulbizantin M ihail
aproapelui etc.”129 III,în teritoriile M oraviei.
U rm ează ruşii,beloruşii,
La începuturile sale,m uzica bizantină de cult pre- ucrainenii.KirilşiM etodiu
zenta o m are sim plitate,exprim ată prin diatonism , traduc Biblia în slavonă.
cântare silabică, num ăr redus de cântări etc. V. Epoca post-bizantină.
D upă secolulX: Apariţia bisericilor ortodoxe
s-a ornam entat tot m aim ult, trecând treptat autocefale (cu adm inistraţie
de la cântarea silabică la cea m elism atică, autonom ă):greacă,rusă,
au apărut genurile cromatic 130 şi enarmo- arm eană,coptă etc.
nic131,
a apărut notaţia neum atică,ce a făcut posibi-
lă m ărirea considerabilă a num ăruluişitipuri-
lor de cântări ş.a.m .d..
129
O .D rîm ba – Istoria culturiişicivilizaţiei,vol.II,Ed.şt.şienc.,Buc.1987,p.214.
130 de
gen crom atic = (în cântarea bizantină) m onodie cu 2 m ărite
131
gen enarm onic = (în cântarea bizantină) m onodie cu m icro-intervale / sferturi de ton.
91
Această ornam entare nu va atrage însă schim bări
fundamentale de-a lungul secolelor. „Explicaţia
Figuri importante ale Bisericii
poate fi găsită în concepţia lui Pseudo-Dionisie,
ortodoxe,în dom eniulm uzical
pentru care arm onia este un ecou al frum useţii
teoretic:
divine, revelată – prin intermediul sfinţilor –
compozitorilor de imnuri liturgice. Ca atare, Ion Damaschinul, 676-749,
acestora nu le este îngăduită am biţia originalităţii născut la D am asc şim ort
şia inovaţiilor,ci– asemenea pictorilor de icoane lângă Ierusalim. Este autorul
– ei trebuie să lucreze pe aceleaşi arhetipuri, pe unor scrieri privind dogmele
modele revelate, transmise prin tradiţie.”132 bisericeşti,precum şial
lucrăriiintitulate „O ktoih” –
teoria celor 8 moduri (ehuri)
principale ale muzicii
bizantine de cult.
132
O .D rîm ba, op. cit. p. 215.
133
Nicolae Lungu – Vecernierul… , op.cit. pp. 17-18
92
D ar şi existenţa uneigândirim uzicale arheti-
pale,care trece de graniţele tim puluişispaţi-
ului.
134
Hrisant (Chrysanthos) din Madyt (cca. 1770-1846), Grigore Protopsaltul şi H urm uz H artofilax sunt
consideraţireform atorii notaţiei din m uzica creştină ortodoxă. În esenţă, reform a a constat în sim plificarea
neum elor bizantine, care la începutul veacului al XIX-lea deveniseră atât de num eroase şi încriptate, încât
num ai cântăreţii foarte iniţiaţi puteau să le înţeleagă sem nificaţia corectă. Cei trei ierarhi au redus şi
sim plificat aceste sem ne,punând bazele aşa-num iteinotaţiineo-bizantine,aflate în practică şiîn prezent.
Dimitri Conomos – Orthodox Byzantine Music, 1990-1996,
www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article7069.asp.
93
O explicaţie ar fi istoria însăşi a Europei –
urcuşurile şi coborâşurile m arilor puteri, sferele
de influenţă ale diverselor culturi– dar şispiritua-
litatea apuseană m aidinam ică – „centrifugă” – în
contrast cu cea răsăriteană,m aiinteriorizată,m ai
statică – „centripetă”, trăsături valabile mereu,
până în zilele noastre. N u se poate pretinde că
două zone precum O ccidentul şi O rientul euro-
pean – separate de diferenţe incontestabile de
clim ă, m ediu geografic, stare econom ică, cultu-
rală,supuse unor influenţe distincte – să gândeas-
că şi m ai ales să sim tă la fel, chiar dacă adoptă
acelaşi„trunchi” religios.Creşterea considerabilă,
după secolul al XIV-lea, a amprentei
turco-perso-arabe asupra vieţii sociale, spirituale
SfântulIoan D am aschinul
laice şi religioase din Im periul bizantin aflat în
declin, odată cu ascensiunea Im periului otom an
este evidentă, făcându-se sim ţită sub cele m ai
variate forme.
135
Im periulotom an în perioada 1451-1481
135
http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/ottoman_emp_1451_81.jpg
94
Îm păratulTheodosius I(346-395
381 d.H .) declară creştinism ulreligie de
stat în Imperiul Roman
Acelaşiîm părat Theodosius I
395 îm parte Im periulîn cele două zone
– de A pus şide Răsărit.
Ravenna,sub îm păratulH onorius,
402 devine capitala Imperiului roman
de Apus
Căderea Im periuluirom an de Apus
476
sub germ aniiconduşide Odoacru
Regatulfranc se converteşte la s. VI-IX – notaţia ekphonetica în m uzica creştină
496
creştinism răsăriteană
D om nia îm păratuluiIustinian,epo-
527-565
ca de aur a Imperiului bizantin
532-562 Construcţia catedraleiSf. Sofia la Constantinopol
587 Spania se converteşte la creştinism
Belizarie,generalulîm păratului
534-540
Iustinian,cucereşte Italia
535-604 Grigore I cel Mare,reform atorulcultuluicreştin
apusean.D evine papă în anul590.
136
Datele au fost preluate din Larousse,cronologia universală, Ed.Lider,Buc.f.a.; O .D rîm ba – Istoria culturii
şicivilizaţieivol.III,Ed.ştiinţifică,Buc.1990;W .Fleming – A rte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983.
95
137
A.G astoué – Arta gregoriană, Ed. muz. 1967, p. 34.
138
Apariţia orgii în Europa de apus este sem nalată după anul 757. Îm păratul Bizanţului, Constantin V îi
trimite cadou regeluifrancilor Pepin celScurt un asem enea instrum ent. D upă V .Bărbuceanu – D icţionar de
instrumente muzicale, Ed. muz., Buc. 1992, p. 186
139
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, 1983, p. 204.
140
V.Bărbuceanu – Dicţionar de instrum ente m uzicale,op. cit. p. 186
96
1194-1220-12
Catedrala gotică din Chartres (Franţa)
30-1513
1202-04 Cruciada IV
ÎnceputulascensiuniiIm periului
1299
otoman
141
http://portal.chaminade-stl.com/Portals/87/renaissance%20italy.jpg
101
Melodica
142
A se consulta şiWikipedia, the free Encyclopedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Renaissance_music#Genres
104
Sistem ul m odal diatonic renascentist cunoaşte o
evoluţie:
Dinamica
Timbre
143
Ceim aivestiţilutiericrem onezi:fam ilia Amati a activat între anii1550-1740; familia Guarneri – sec. XVII-
XVIII; Antonio Stradivari (1644-1737).
144
Prim ele m enţiuni docum entare despre o orgă m are, instalată în catedrala W estm inster din Londra,
datează din prim a jum ătate a sec. al X-lea. Instrum entul avea 400 de tuburi şi 40 de clape. Sursa de aer
provenea de la 26 m iciburdufuri. D ar m enţiuni despre circulaţia acestuiinstrum ent în Europa apar încă din
sec. VIII. În V. Bărbuceanu – D icţionar de instrum ente m uzicale, Ed. m uz., Buc. 1992, p. 186. V ezi şi anexa
Creştinism ulîntre secolele IV-XVI.
145
A.G astoué - – A rta gregoriană,op. cit. p. 102.
146
Afirm aţia îiaparţine luiW illiam Fleming,în lucrarea A rte şiidei, vol. I, op. cit. p. 270.
106
Polifonia.
147
InteriorulCatedraleiSan M arco din Veneţia
Giovanni Gabrieli
147
1554?-1612
http://academic.wsc.edu/finearts/bonds_c/stmarksint.jpg
107
Spre sfârşitul sec. XVI – revine în atenţie şi
monodia acom paniată
Armonia
148
O altă ipoteză susţine originea term enuluimotet din verbul latin m overe = a m işca.
109
petrecere.
149
Motetul avea form ă strofică .
149
form a strofică = secţiune m uzicală care se repetă,căpătând m ereu text nou (o nouă strofă) .
150
liturgic = legat de slujba religioasă a zilei.
151
A se consulta Wikipedia, the free Encyclopedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Motet#Renaissance_motets
110
cantus firmus şio linie m elodică superioară.
Clavecin
Harpa
Madrigalul
152
G. Denizeau – Să înţelegem şisă identificăm genurile m uzicale, Ed. Meridiane, Buc. 2000, pp. 58-59.
153
prima prattica = stilulpolifonic sever,tradiţional,de tip palestrinian
112
Renaşterii târzii, care a coincis cu începuturile
Barocului, madrigalul a căpătat dimensiuni mai
am ple, reunind în discursul său muzical structuri
diverse, de la recitativ, la monodie, duo, trio, cor,
155
precum şielem ente ale stiluluiconcertant.
M aeştriaigenuluide
madrigal renascentist:
156
Andrea Gabrieli – madrigal (fragment)
Missa
154
seconda prattica = scriitură polifonică m ailiberă,cu tratarea vocilor extrem e ca liniiprincipale – procedeu
care va face trecerea către m onodia acom paniată specifică operei.
155
G. Denizeau, op. cit., p. 59. Stil concertant = sau concertato, derivând din concertare = a rivaliza, a-şi
disputa ceva. Tip de discurs m uzical specific Barocului. Se întâlneşte m ai ales în m uzica instrum entală şi
constă în dialogul dintre două grupe de interpreţi,având din ce în ce m ai frecvent ca suport arm onic basso
continuo (sau pe scurt continuo).
156
http://www.sheetmusicplus.com/store/smp_inside.html?cart=71309044736&item=3163662&page=02
113
biserica apuseană,începând din s.IV.
157
Term enulcom portă câteva precizări.În lim ba rom ână există două form e acceptate (DEX online): a) m isă =
„Com poziţie m uzicală polifonică pentru cor şi solişti, scrisă pe textul liturghiei, care se cântă în tim pul
serviciului religios catolic. – Din lat. m issa.”
b) m esă = „(La catolicişiluterani)Liturghie.– Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.”
În lim ba engleză (care ne-a servit drept principal m ijloc de inform are), apar de asem enea două form e
(W ebster’s O nline D ictionary): a) mass = „The celebration of the Eucharist (in the Roman Catholic Church and
some Protestant Churches).” Sim ilar cu mesa (Celebrarea îm părtăşaniei în biserica rom ano-catolică şi în
unele culte protestante).
b) missa = „The service or sacrifice of the Mass.” (Săvârşirea,serviciulmesei).
Sensurile sunt foarte apropiate, dar în literatura m uzicală apar am bele variante. D e pildă, cataloage
internaţionale num esc lucrările de M ozart KV 427 în do m inor – Mass şi KV 317 în do m ajor – Coronation
Mass,în tim p ce piesa KV 220 în do m ajor este denum ită Missa brevis.
Vom considera aşadar atât sensurile din lim ba rom ână, cât şi cele din lim ba engleză relativ sinonim e şi le
vom utiliza ca atare.
114
D um nezeu din înaltulcerurilor
Credo – Credo in unum D eum = Cred în unul
Instrumente renascentiste:
Dumnezeu
Sanctus – Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus
D eus Sabaoth = Sfânt,sfânt,sfânt,Dom nul
Savaot
Agnus Dei – Agnus Dei qui tollis peccata
m undi= M ielulDom nului,care izbăveşti
păcatele lum ii
158
G. Denizeau, op. cit., pp. 40-41.
115
îm binând polifonia, om ofonia, m onodia
acom paniată, apoi simfonismul. În această etapă,
Instrumente renascentiste:
m issa este cu precădere vocal-instrum entală.
G enul prim eşte totodată, to m ai m ult, destinaţii
precise – de cult, de concert. În celdin urm ă caz,
libertatea de conţinut şi form ă devine tot m ai
mare, fantezia compozitorului – tot mai
neîngrădită. M ărturie stau m issele de H aydn şi
Mozart, Missa Solemnis de Beethoven, Messa da
requiem de Verdi ş.a.
159
Machaut – pagină din M issa de la N otre D am e
159
http://www.sheetmusicplus.com/store/smp_inside.html?cart=71309044736&item=1055785&page=01
117
ESTETICA R EN A ŞTER II
160 Instrumente renascentiste:
„Renaşterea a fost pentru artiştiuna din m arile
epoci ale tehnicii, pe care o învăţau în atelierele
m aeştrilor la care îşi făceau ucenicia: artistul
izolat,care să lucreze în singurătate num aipentru
el, nu exista… în prim ul rând era un artizan în
serviciul unei clientele, care îşi form ula cu
exactitate exigenţele.
160
vezi sus – generalităţi
161
Ovidiu Drimba – Istoria culturiişicivilizaţiei,vol.4,Ed.ştiinţifică,Buc.1994,p.483.
162
Idem, p. 75
163
Ibidem, p. 77
118
Sfera vastă a universuluim istic creştin,dar şi
cea la fel de vastă a spaţiului acustic al
Instrumente renascentiste:
catedralei au făcut posibile naşterea în m od
firesc a conceptelor de simultaneitate şi
verticalitate în m uzică.
164
Musica mensurabilis = „m uzică m ăsurată” (lat.). Duratele cantus planus-ului(cântăriigregoriene) erau la
început neprecizate, fiind lungite sau scurtate în funcţie de ritm ul şi accentele textului. A pariţia cântării pe
m ai m ulte voci a necesitat un sistem de notaţie care să exprim e durata relativă şi înălţim ea fiecărei note,
sincronizând astfelvocile.(D icţionar de term enim uzicali, op. cit. p. 314).
165
N otaţia diastem atică = (gr. diastematikos = interm itent, prin intervale). În această notaţie, configuraţia
m elodiei, cu succesiunea ei de sunete m ai joase şi m ai înalte, durate etc. este clară ochiului dintr-odată,
graţie poziţieirelative a unor sem ne num ite,în diferite subsisteme, neume (gr. pneuma = vânt,suflu),figuri
sau note. Cele m ai vechi notaţii diastem atice sunt cea neum atică a cântului gregorian şi cea bizantină.
(D icţionar de term enim uzicali, op. cit. p. 328).
166
Cori spezzati = coruri„despărţite”.D ispunere în spaţiu (stereofonic)a grupurilor de voci.
119
spectacolul popular, cu vechi răm ăşiţe ale cultu-
rilor pre-creştine,generând diferite form e de artă
Instrumente renascentiste:
laică sincretică.
167
D icţionar de term enim uzicali,op.cit.p.514.Cele m aiim portante figuriale şcoliim uzicale veneţiene sunt:
Adrian Willaert (1490-1562), Gioseffo Zarlino (1517-1590), Andrea Gabrieli (1510-1585), Claudio Merulo
(1533-1604), Giuseppe Guami (1535-1611), Giovanni Gabrieli (1555-1612), Giovanni Croce (1557-1609).
Compozitorul Claudio Monteverdi a activat la San Marco în calitate de m aestru de capelă între anii 1613-
1643.
120
Reprezentanţii şcolii renascentiste veneţiene
dezvoltă ideea pluralizării vocilor în scriitura
Instrumente renascentiste:
pentru cor dublu şi spaţializat în tribune diferite.
Efectul sonor al stereofoniei corului dublu
spaţializat, prin alternări şi răspunsuri, l-au
obţinut printre prim ii Adrien W illaert şi discipolul
său, Andrea G abrieli. N epotul lui Andrea,
Giovanni Gabrieli, a creat efecte stereofonice
sim ilare în dom eniul instrum ental, prin sonate
piano ed forte şi prin canzone, interpretate de Box trumpet
mici grupuri de instrumente de coarde şi de
168
suflat .
168
O. Varga – TraculO rfeu şidestinul muzicii, Ed. muz. 1980, p. 159.
169
stil policoral = tehnică com ponistică de la sfârşitul sec. al XVI-lea, care utilizează două sau m ai m ulte
grupuricorale,între care apar contraste dinam ice,tim brale etc.
121
linie corală separată,opusă coruluiîntreg,
solo vocalcontra cor întreg (stilresponsorial),
instrumente opuse vocilor,
contraste între instrum ente,
alternanţe de vociînalte şijoase,
alternanţe de niveluri dinam ice slabe şi tari
(efect de ecou),
alternanţe de elem ente continue şi
fragmentare,
acorduri compacte, pe de-o parte, cu
întreţeserea contrapunctică a num eroaselor
linii melodice, pe de alta,
acorduri sacadate, în contrast cu fluenţa
contrapunctică.
170
Concerti... per voci e stromenti... W. Fleming – Arte şiidei,vol. II, op. cit. p. 22.
GIOVANNI PIERLUIGI DA PALESTRINA (1525-1594)
Date biografice
1580 Răm âne văduv, intenţionează să devină preot, dar în anul urm ător se
căsătoreşte cu o văduvă bogată.
1594, M oare la Rom a,în culm ea forţeicreatoare.Este înm orm ântat în Basilica
februarie San Pietro din Roma. Din nefericire, capela care-iadăpostea m orm ântul
a fost dem olată cu ocazia renovăriiCatedraleiSan Pietro.
123
Creaţia
Stilul palestrinian
contrapunctul palestrinian
respinge crom atism ele şi
urm ează îndeaproape regulile
im puse de Zarlino în lucrarea
sa teoretică Le institutioni
harm oniche;între acestea:
disonanţele trebuie pregătite,
aduse pe tim pineaccentuaţişi
rezolvate pe tim piaccentuaţi.
171
Manuscris palestrinian
171
http://www.ibiblio.org/expo/vatican.exhibit/exhibit/e-music/images/music15.jpg
ORLANDO DI LASSO (1532-1594)
Date biografice
1545- Face parte din anturajul lui Ferdinand Gonzague, viceregele Sardiniei, supus
1549 al Îm păratului Carol Q uintul, locuind în această calitate o perioadă la
Palermo, apoi la Milano.
1570 Prim eşte titlu nobiliar. I se publică cea m ai m are parte din creaţie încă din
timpulvieţii,sem n alrecunoaşteriivaloriide com pozitor.
172
dogm atic = care ţine de dogm e;propriu dogm elor.Care respectă fără discernăm ânt dogm ele;cu atitudine
lipsită de discernăm ânt faţă de dogm e.În DEX online.
173
Tehnica policorală, adoptată de com pozitorii renascentişti de la Veneţia, în frunte cu A ndrea G abrieli şi
nepotul său G iovanni, precum şi de Claudio M onteverdi, constă în prezenţa a 2 sau m ai m ultor grupuri de
interpreţi(voci,instrum ente sau com binate),aşezate în locuridiferite ale catedralei,de obiceiîn .Catedrala
San Marco din V eneţia,prin arhitectura şiconfiguraţia sa interioară,oferea condiţiiideale,în specialacustice,
pentru acest tip de interpretare. Aici existau de asem enea două orgi dispuse de o parte şi de cealaltă a
altarului principal. Tehnica de interpretare policorală (cunoscută şisub num ele de cori spezzati) reprezintă o
prim ă form ă de stereofonie.
174
Term enulnu prezintă sem nificaţiiunanim acceptate de m uzicologi,cercetătorişiistorici.
175
fără acom paniam ent instrum ental.
CLAUDIO MONTEVERDI (1567-1643)
Date biografice
de şefalm uziciide curte.
1605 N aşterea fiuluisău
Massimiliano
1607 Prezentarea piesei Orfeo în
carnaval.
Este ales membru la
Accademia degli Animosi.
M oare soţia sa Claudia.
1608 Premiera operei Arianna
1610 Călătoreşte la Rom a.
Missa in Illo Tempore,
Claudio Monteverdi
Veneţia
1613 Prim eşte funcţia de dirijor la
1567 N aşterea luiClaudio Catedrala San Marco,
Monteverdi la Cremona Veneţia.
1589 sau Al doilea volum de madrigale, 1626 M assim iliano obţine diplom a
1590 Veneţia de medic.
Orfeo de Monteverdi, una din primele opere din istoria seconda pratica – scriitură
muzicii. polifonică m ailiberă,cu
tratarea vocilor extreme ca
Volumul 8 de madrigale intitulat Madrigali dei
linii principale – procedeu care
guerrieri ed amorosi (M adrigalele războinicilor şi
îndrăgostiţilor,1638) cuprinde paginile considera- va face trecerea către
m onodia acom paniată
te cele mai valoroase ale genului. Madrigalul
specifică operei.
monteverdian face trecerea de la polifonia moda-
lă renascentistă la m onodia acom paniată a Baro-
cului.
128
CANTUS FIRMUS m elodie dată, (lb. latină). M elodie care îşi are originea în
cântarea gregoriană. Deasupra ei şi sub ea se adaugă alte
melodii, componente ale polifoniei liniare, conform unor reguli
stricte – melodice şiarm onice.
sau concertato, derivând din concertare = a rivaliza, a-şi
CONCERTANT (STIL) disputa ceva. Tip de discurs muzical specific Barocului. Se
întâlneşte m ai ales în m uzica instrum entală şi constă în
dialogul dintre două grupe de interpreţi,având din ce în ce m ai
frecvent ca suport armonic basso continuo (sau pe scurt
continuo).
ORGANUM gen polifonic, vocal, modal diatonic din Ars Antiqua, compus
din 2 linii melodice: un cantus firmus (cântare gregoriană) şi
ta ta
repetarea acestui la 4 sau 5 perfectă superioară. În
asem enea cazuri, începutul şi finalul se făceau pe unison. Se
nota num ai vocea inferioară (vox principalis), iar cea
superioară era im provizată („după ureche”) de cântăreţi (vox
organalis). Cu timpul, au fost notate ambele voci, acestea
constituind prim ele partituripolifonice.Era,se pare,acceptată
şidublarea uneivocicu instrum ente.
INTERNET
176
Prin aşezarea unei sintagm e între ghilim ele, m otorul va întoarce acele pagini în care se regăseşte
sintagm a aşa cum a fost introdusă; în lipsa ghilim elelor, m otorul va întoarce acele pagini pe care se găsesc
cuvintele scrise,nu neapărat în succesiune directă.
143
Adrese internet: recomandate
Periodizare
http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm
http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html
Antichitate -
http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm
http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html
http://www.aldokkan.com/mp3/mp3.htm
http://www.classicalworks.com/his.pages/early.his.htm
http://www.princeton.edu/~markwoon/Myth/myth-maps.html
http://www.webwinds.com/thalassa/ancgreecemap.htm
http://plato-dialogues.org/tools/gk_wrld.htm
http://plato-dialogues.org/tools/acropol.htm
http://www.cultureguide.gr/events/index.jsp
http://www.cultureguide.gr/events/details.jsp?Event_id=37320&catA=1
Evul Mediu
http://www.chantgregorien.com/images/Cantate.jpg
http://byzantium.seashell.net.nz/articlemain.php?artid=mapbase_1092
http://www.anastos.nd.edu/text/2a_map.htm
http://www.classicalworks.com/his.pages/jesusto1000.htm
http://www.classicalworks.com/his.pages/1000to1300.htm
http://historymedren.about.com/gi/dynamic/offsite.htm?site=http://www.thoughtlin
e.com/byznet/1180.htm
Renaştere
http://www.twingroves.district96.k12.il.us/Renaissance/VirtualRen.html
http://www.ibiblio.org/wm/paint/glo/renaissance/
http://de.wikipedia.org/wiki/Renaissance
http://witcombe.sbc.edu/ARTHLinks2.html