SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE

SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

Cuprins:

 Instituția judecătorului de supraveghere a privării de libertate – noțiune, scurt istoric,

sediul reglementării, desemnare, statut, natura juridică a activității.
 Aspecte de drept comparat.
 Principalele atribuții cu caracter administrativ-jurisdicțional și administrativ
 Evidența activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate
 Sesizări cu caracter administrativ jurisdicțional (sesizare, primire, modalități de
soluționare a plângerilor, încheierile, comunicarea acestora, contestațiile).
 Intervenția în cadrul procedurii refuzului de hrană
 Acordarea audiențelor persoanelor private de libertate
 Unificarea practicii judiciare în materia executării pedepselor și măsurilor privative de
libertate

Prezenta lucrare, intitulată Rolul și atribuțiile judecătorului de supraveghere a privării de

libertate aduce în prim plan supravegherea și controlul exercitate de către un magistrat-judecător
asupra modului de executare a pedepselor și măsurilor educative privative de libertate. În pofida
interesului major pentru aspectele care interesează executarea pedepselor privative de libertate, în
mod special drepturile persoanelor aflate în detenție, problema controlului legalității desfășurării
acestora a fost cercetată în țara noastră destul de puțin și doar în articole și studii de o mai mică
întindere. În acest sens, am încercat, într-o manieră deloc exhaustivă, să identificăm elementele
legale care circumstanțiază activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate,
evidențiind rolul acestuia de garant al legalității activităților desfășurate în locurile de deținere.
În accepţiunea sa juridică, libertatea reprezintă o valoare socială promovată, dezvoltată şi
ocrotită de normele juridice, astfel personalitatea fiecărui om găsindu-şi afirmarea în libertăţile
consacrate şi asigurate de ordinea de drept. În doctrină se realizează o diferență între ”drepturi” și
”libertăți”, utilizându-se prioritar noțiunea de ”drepturi” pentru a se desemna drepturile omului în
general și sintagma ”libertăți publice” pentru a desemna drepturile cetățeanului în general. 1În
doctrină, se face distincție între libertatea ca atribut al persoanei umane, și libertatea, ca drept
fundamental al cetățeanului. Prima are în vedere posibilitatea de mișcare (sensul restrâns al
noțiunii), în timp cea a doua vizează un complex de drepturi recunoscute și garantate prin
Constituție.

1
Nicolae Purdă, Protecția drepturilor omului, Editura Lumina Lex, București, 2001, pag. 21.
1
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

Pedepsele privative de libertate ridică o serie de probleme în executarea lor, întrucât

pentru cei care le execută mediul carceral dezvăluie două tipuri de necesități: de adaptare la
normele și valorile specifice acestui cadru de viață și de evoluție ulterioară a personalității 2 .
Pedepsele privative de libertate ridică o serie de probleme în executarea lor, întrucât pentru cei
care le execută mediul carceral dezvăluie două tipuri de necesități: de adaptare la normele și
valorile specifice acestui cadru de viață și de evoluție ulterioară a personalității3. Pentru prima
dată în legislația noastră, Legea privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate
este însoțită de un Regulament de organizare a activității judecătorului de supraveghere a privării
de libertate, adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii4.
Scopul principal al existenței instituției judecătorului de supraveghere a privării de
libertate este acela al garantării dreptului la libertate în sensul aceea asigurării că nimeni nu este
lipsit de libertatea sa în mod arbitral, cele două noțiuni – de siguranță și libertate – făcând corp
comun pentru protejarea libertății individuale 5 . Nefiind un drept absolut, dreptul la libertate
urmează a se realiza în coordonatele impuse de ordinea de drept, iar în cazul unei atitudini
deviante, autorităţile publice sunt îndreptăţite să ia măsuri care afectează grav libertatea
individuală: percheziționarea, reţinerea, arestarea preventivă şi aplicarea unor pedepse6, dar și
arestul la domiciliu, ultima măsură preventivă introdusă în legislația procesual penală română.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este un magistrat desemnat de
preşedintele curţii de apel în a cărei rază teritorială funcţionează un penitenciar, un centru de
reţinere şi arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un centru educativ ori un centru
de detenţie şi supraveghează şi controlează legalitatea în executarea pedepselor şi a măsurilor
preventive privative de libertate. Pe perioada desemnării în această calitate, judecătorul nu
îndeplineşte alte activităţi decât cele stabilite prin Legea nr. 254/2013 (art. 9 din lege). Noţiunea

2
Silviu Gabriel Barbu, Alexandru Șerban, Drept execuțional penal, ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2008, pag.
31.
3
Aurel Ciobanu-Dorde, Gabriela Mazilu, Mihai Selegean, Drepturi și libertăți fundamentale în jurisprudența
C.E.D.O., Editura All Beck, București, 2005, pag. 101.
4
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 89/2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare a
activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate, publicată în Monitorul Oficial nr. 77 din 31 ianuarie
2014.
5
Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, Editura Universul Juridic, București,
2015, pag. 582.
6
Constantin Sima, Alexandru Țuculeanu, Dorin Ciuncan, Arestarea preventivă, Editura Lumina Lex, București, 2002,
pag. 162.
2
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

utilizată de noua lege este mai completă, atât timp cât acest judecător are în competenţă şi
măsurile preventive privative de libertate, care nu sunt pedepse.
Pentru a înţelege noţiunea de judecător de supraveghere a privării de libertate, trebuie
pornit de la menirea profesiei de judecător. în literatura juridică s-a subliniat că judecătorul este
acela care exercită funcţia de a judeca, de a pronunţa dreptul cu ocazia unei contestaţii, de a
împărţi justiţia cu prerogative suverană aparţinând statului. Judecătorul trebuie să cântărească
drepturile şi interesele fiecărei părţi, fără să ţină seama de consideraţiuni străine procesului,
oricare ar fi ele.
În art. 5 parag. 3. Convenţia europeană a drepturilor omului nominalizează Judecătorul cu
trimitere indubitabilă la judecătorul de scaun. în sensul de funcţionar de stat care judecă un
proces, trasează un litigiu, adică exercită o funcţie jurisdicţională, fiind independent fată de
executiv în oricare dintre statele contractante.
Aceşti judecători nu sunt delegaţi de penitenciare, ci ei sunt desemnaţi pentru îndeplinirea
unor atribuţii specifice în interiorul puterii judecătoreşti, nefăcând parte din autorităţile publice
ale căror acte le supraveghează şi le controlează sub aspectul conformităţii cu legea, astfel încât,
potrivit statutului lor constituţional şi legal, fac parte din puterea judecătorească. îndeplinind însă
atribuţii speciale, reglementate de legea privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de
libertate.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu face parte din personalul
penitenciarului sau al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, astfel că între el şi personalul de
conducere din aceste instituţii nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci, dimpotrivă,
dispoziţiile emise în scris şi motivat de el sunt obligatorii, conform legii, pentru întreg personalul
din penitenciar.
Preşedintele curţii de apel desemnează, anual, grefieri şi grefieri supleanţi pentru
asigurarea desfăşurării activităţii la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
Prezentul proiect are drept scop analiza instituţiei judecătorului de supraveghere a privării
de libertate în reglementarea oferită de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin
raportare la legislația secundară, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal (aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 157 din 10 martie 2016) și Regulamentul

3
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE

de organizare a activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate (aprobat

prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 89/2014), dar și la cea principală în
materie penală, Codul penal și Codul de procedură penală, precum și Ordinului MJ nr.432/C din
5 februarie 2010 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind evidenţa nominală şi statistică a
persoanelor private de libertate aflate în unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor.7
România, la fel ca alte țări din estul european, a adoptat instituția judecătorului care
supraveghează legalitatea executării pedepselor abia după 1990, prin Legea nr. 275/2006, deși
sistemul penitenciar are o istorie bogată pe meleagurile românești. Prima lege care reglementează
în detaliu executarea pedepselor a fost legea închisorilor, adoptată la data de 1 februarie 1874, de
regele Carol I, în care era reglementat modul de executare a pedepsei, fiind implementat regimul
auburnian de deținere (regimul mixt, în care deținuții erau ținuți la comun în timpul zilei și
separat în timpul nopții), totodată prevăzându-se și înființarea de închisori pentru minori, pentru
prima dată menționându-se obligația de educație morală a cestora din urmă.
Prima măsură legislativă română care a concentrat într-un cadru unic imperativele și
regulile de executare a măsurilor și pedepselor implicând privarea de
libertate a fost Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de
organele judiciare în procesul penal8, care a abrogat prevederile Legii nr. 23/1969 și a altor acte
normative anterioare, a adus la zi legislația execuțional penală a României cu prevederile în
materie din cadrul normelor europene. Una dintre cele mai importante garanții a principiului
legalității executării pedepselor privative de libertate a reprezentat-o consacrarea instituției
judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care, potrivit art. 6
alin. 3 din lege, avea rolul de a supraveghea și controla asigurarea legalității în executarea acestor
pedepse și de a exercita celelalte atribuții stabilite prin lege.
Instituția judecătorului de supraveghere a privării de libertate este reglementată în titlul al
II-lea din Legea nr. 254/2013 9 , intitulat ”judecătorul de supraveghere a privării de libertate”,

7
Publicat în Monitorul Oficial nr. 157/11 martie 2010
8
Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în
procesul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 627 din 20 iulie 2006
9
Legea nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 514 din 14 august 2013.
4
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
stabilind că acesta își desfășoară activitatea în penitenciare, centre de reţinere şi arestare
preventivă, centre de arestare preventivă, centre educative şi de detenție și al cărui principal rol îl

constituie supravegherea și controlul legalității executării pedepselor, a măsurilor

educative și a măsurilor preventive privative de libertate. Se observă în primul rând că legiuitorul
a răspuns criticilor realizate de doctrină cu privire la denumirea acestui judecător, înlocuind
sintagma de ”judecător delegat pentru executarea pedepselor” cu cea de ”judecător de
supraveghere a privării de libertate”, care definește mai bine rolul și atribuțiile acestuia. Este
prezentată modalitatea de desemnare a judecătorului de supraveghere a privării de libertate,
instituindu-se și obligativitatea desemnării în aceleași condiții și a unuia sau mai multor supleanți,
precum și a unui grefier care să îl ajute în desfășurarea activității, rolul judecătorului de
supraveghere a privării de libertate și principalele sale atribuții, calificate de legiuitor ca atribuții
administrative și administrativ-jurisdicționale, pentru a înlătura opiniile divergente exprimate în
doctrină în baza Legii nr. 275/2006. Din examinarea sumară a atribuțiilor judecătorului de
supraveghere se remarcă intenția clară a legiuitorului de a asigura un control imediat și eficient,
de către o persoană care îndeplinește toate condițiile de independență și imparțialitatea reliefate
de jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, cu privire la respectarea dispozițiilor legale
în materia executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate. Potrivit legii,
judecătorul de supraveghere a privării de libertate se pronunță printr-o încheiere, ca act procesual
care cuprinde soluția sa, în urma deliberării, respectiv urmare a verificării și evaluării materialului
probator al cauzei, pe fondul cererii/plângerii, încheieri care sunt executorii atât pentru persoana
privată de libertate cât și pentru administrația locului de deținere (penitenciar, centru educativ,
centru de detenție, centru de reținere și arestare preventivă).
Ne propunem prezentarea pe scurt a unor aspecte de drept comparat privind judecătorul
de supraveghere a executării pedepselor, așa cum această instituție este reglementată în Italia,
Spania, Germania și Franța, ca state cu o importanță deosebită în cadrul U.E.
 Italia- Giudici di sorveglianza
Magistratul de supraveghere (până în 1986, numit judecător de supraveghere) în sistemul
judiciar italian este un organism monocrat cu atribuții legate de executarea pedepsei. Acesta
desfășoară activități de supraveghere privind penitenciarele italiene și monitorizează punerea în
aplicare a tratamentului celui condamnat și de încarcerare, în conformitate cu principiile
consacrate prin Constituție și regulamentele penitenciare, prin vizite și audierea persoanelor

5
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
private de libertate. Judecătorul de supraveghere se instituie prima dată prin legea reformei
penitenciare nr. 354 din 26 iulie 1975, punând în aplicare art. 27 din Constituție. Rolul său s-a

extins la multe aspecte legate de drepturile persoanelor private de libertate în timpul

executării pedepsei, inclusiv acordarea și gestionarea alternativelor la sancțiunile privative de
libertate, atât pentru partea finală a pedepsei, cât și înainte de executarea ei. În timp ce în alte
sisteme se consideră că executarea pedepsei, chiar și o pedeapsă privativă de libertate, este de
natură pur administrativă, în Italia a fost considerat necesar să se legalizeze pe deplin.
 Spania- El juez de vigilancia penitenciaria
Este un sistem judiciar specializat- un singur magistrat integrat în jurisdicția penală cu
funcții de monitorizare, de luare a deciziilor și de consiliere, responsabil pentru executarea
pedepselor privative de libertate, în conformitate cu principiul legalității, care este responsabil
pentru supravegherea activității penitenciarului, garantarea drepturilor tuturor persoanelor private
de libertate, indiferent de situația lor, și corectarea eventualelor abuzuri și abateri care pot apărea
de Administrație cu privire la acestea, în conformitate cu preceptele regimului penitenciar.
Sistemul penitenciar spaniol nu dispune de o procedură autonomă precum și de o proprie ordine
jurisdicțională, astfel că judecătorul de supraveghere a privării de libertate este integrat în
normele procedurale penale, având competențe stabilite în temeiul art. 94 din Legea organică a
sistemului judiciar, iar funcția de judecător de supraveghere este compatibilă cu performanța de
pe o altă poziție în cadrul unui organ autonom zonal.
 Germania- Richter Überwachung Freiheitsberaubung
Judecător responsabil de privarea de libertate se referă la un termen tehnic din legea
germană privind procedura penală. Aceasta este definită de Legea germană privind procedura
penală (GVG). În acest sens, judecătorul este un magistrat unic, cu funcție de bază într-un
tribunalul districtual. Hotărârile judecătorului sunt contestate și revocate. Recursul are loc în fața
instanței districtuale, revizuirea în fața instanței regionale superioare.
 Franța- Le juge de l`application des peines, J.A.P.
În Franța, judecătorul de executare a sentințelor (JAP) este un judecător specializat al
instanței de judecată responsabilă de monitorizarea condamnaților din interiorul și din afara
penitenciarului. Instituția a fost creată în 1958. Acesta corespunde instanței în executarea
pedepselor, instanțele de prim grad de executare a pedepselor (judecătorul de executare a
pedepselor, executarea sentințelor de condamnare, această instanță fiind competentă la sancțiuni

6
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
mai mari sau egale cu zece ani și al căror total este mai mare sau egal cu trei ani). Dispozițiile
referitoare la jurisdicțiile aplicării sentințelor sunt articolele 712-1 până la 712-22 din Codul de

procedură penală, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 În conformitate cu articolul 712-1

paragraful 1 al Codului de procedură penală, "Judecătorul executor al pedepsei și instanța de
executare a pedepsei constituie instanțele de judecată a aplicării primului grad în condițiile
prevăzute de lege, să stabilească principalele modalități de executare a pedepselor privative de
libertate sau a anumitor restricții de libertate, prin îndrumarea și controlul condițiilor de aplicare a
acestora. "
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate are, în principal, următoarele atribuții10:
 Atribuții cu caracter administrativ-jurisdicțional:
 soluționează în termenul prevăzut de lege plângerile deținuților privind exercitarea
drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013;
 soluționează plângerile privind stabilirea și schimbarea regimurilor de executare a
pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate;
 soluționează plângerile deținuților privind aplicarea sancțiunilor disciplinare;
 Atribuții cu caracter administrativ:
 acordă audiențe persoanelor private de libertate;
 exercită atribuțiile prevăzute de lege referitoare la procedura refuzului de hrană;
 participă, în calitate de președinte, la ședințele comisiei pentru liberare condiționată;
 participă, în calitate de președinte, la procedura de înlocuire a măsurii internării în centrul
de detenție sau în centrul educativ cu măsura educativă a asistării zilnice;
 participă, în calitate de președinte, la procedura de acordare a liberării din centrul educativ
sau de detenție;
 participă, în calitate de președinte, la procedura pentru continuarea executării măsurii
educative privative de libertate în penitenciar;
 acordă avizul pentru recoltarea probelor biologice, în vederea testării persoanei
condamnate, în cazul în care există indicii că aceasta a consumat substanțe stupefiante,
alcool ori substanțe toxice sau a ingerat fără prescripție medicală medicamente de natură a
crea tulburări de comportament;
 efectuează controale la fața locului, în locurile de deținere.

10
Conform art.9 din Regulamentul privind organizarea activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate
7
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
Asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate și a legalității în executarea
pedepselor și a măsurilor privative de libertate de către judecătorul de

supraveghere a privării de libertate se realizează prin exercitarea atribuțiilor pe care le-am

enumerat.
În cadrul fiecărei unități penitenciare, pentru evidența activității judecătorului de
supraveghere a privării de libertate, se înființează11:
 Registrul general, care cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; data primirii
plângerii, sesizării, cererii, informării; numele și prenumele persoanei condamnate sau
denumirea emitentului; obiectul plângerii, sesizării, cererii, informării; numărul dosarului
din registrul pentru plângerile cu caracter administrativ-jurisdicțional, dacă este cazul; alte
mențiuni.
 Opisul alfabetic, care cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; numele și prenumele
persoanei; numărul sesizării și data înregistrării acesteia în registrul general; obiectul
sesizării.
 Registrul pentru plângerile cu caracter administrativ-jurisdicțional, în care sunt
înregistrate cererile/sesizările/plângerile care sunt soluționate prin încheiere, cu
următoarele rubrici: numărul curent; data primirii sesizării; numărul dosarului; numele și
prenumele persoanei private de libertate; soluția pronunțată de judecătorul de
supraveghere a privării de libertate; numărul și data încheierii pronunțate; data
comunicării încheierii către penitenciar; data comunicării încheierii persoanei condamnate
de către penitenciar; data formulării contestației; data trimiterii contestației și a dosarului
către instanță; soluția instanței; numărul de dosar și de sentință; data restituirii dosarului
de către instanță.
 Registrul de încheieri, care cuprinde următoarele rubrici: numărul încheierii; data
pronunțării încheierii; numele și prenumele persoanei private de libertate; numărul
dosarului din registrul pentru plângerile cu caracter administrativ-jurisdicțional; soluția.
 Mapa de încheieri, în care se atașează un exemplar al încheierilor pronunțate de
judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în ordine cronologică.

11
Vezi în acest sens și Gabriela Nicoleta Chihaia, Rolul și activitatea judecătorului de supraveghere a privării de
libertate, Editura Universul Juridic, București, 2018, pp.101-103
8
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
 Registrul de audiență, care cuprinde următoarele rubrici: numărul și data cererii de
audiență; datele de identificare a persoanei condamnate; numărul cererii de audiență și
data înregistrării acesteia în evidența penitenciarului, dacă a fost primită prin intermediul
administrației penitenciarului; data audienței; obiectul cererii; modul de rezolvare.

 Mapa pentru cererile de audiență, în care sunt arhivate cererile de audiență și care
conține toate documentele aferente acestei proceduri.
 Registrul privind refuzurile de hrană, care cuprinde următoarele rubrici: numărul curent;
numele și prenumele persoanei aflate în refuz de hrană; data și ora sesizării judecătorului
de supraveghere a privării de libertate; data și ora declarației persoanei condamnate;
motivele invocate pe scurt; măsurile legale dispuse sau propunerile formulate de
judecătorul de supraveghere a privării de libertate; observații; data și ora de ieșire din
refuz de hrană.
 Mapa privind refuzurile de hrană, care va conține documentele aferente acestei
proceduri.
 Registrul de controale efectuate în locurile de deținere de către judecătorul de
supraveghere a privării de libertate, în care se menționează constatările acestuia cu privire
la condițiile de detenție, măsurile considerate necesare, modalitatea în care au fost
transmise administrației penitenciarului și dacă acestea au fost duse la îndeplinire.
 Mapa privind informările transmise de administrația penitenciarului referitoare la
utilizarea și încetarea utilizării oricărui mijloc de constrângere, informările privind
decesele și celelalte tipuri de informări.
 Mapa privind avizele solicitate de administrația penitenciarului.
 Registrul de predare-primire a corespondenței, în care se consemnează pe bază de
semnătură toată corespondența primită sau expediată de/către biroul judecătorului de
supraveghere a privării de libertate.
Sesizarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se poate realiza fie prin
intermediul serviciului de evidență a persoanelor private de libertate, fie în mod direct de către
persoanele private de libertate cu ocazia diferitelor proceduri care implică audierea acestora.
Persoanele condamnate pot depune plângerile direct pe secția de deținere, de unde sunt transmise
cel târziu a doua zi biroului judecătorului de supraveghere a privării de libertate, însoțite de

9
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
documentele întocmite de administrația penitenciarului referitoare la aspectele care au format
obiectul acestor sesizări.
La primirea cererilor judecătorul de supraveghere a privării de libertate întocmește o
rezoluție, olograf sau prin completarea unui formular-tip, care cuprinde data primirii, dacă
sesizarea este depusă direct de persoana privată de libertate, ori, după caz, data depunerii sesizării

pe secția de deținere, obiectul cererii și termenul de soluționare. Data menționată

constituie dată certă 12
. După stabilirea obiectului, sesizările cu caracter administrativ-
jurisdicțional se înregistrează, în ordinea primirii, în Registrul general și Registrul de sesizări cu
caracter administrativ-jurisdicțional, precum și în opisul alfabetic.
La primirea plângerilor, judecătorul de supraveghere a privării de libertate fixează, de
regulă, un termen de soluționare, în funcție de numărul lucrărilor înregistrate săptămânal, de ziua
stabilită pentru ședințele comisiei de liberare condiționată, de exercitarea altor activități sau de
activitatea la alte locuri de deținere
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este obligat să asculte persoana
condamnată dacă motivele invocate prin plângere vizează exercitarea drepturilor reglementate de
Legea nr. 254/2013 sau aplicarea unei sancțiuni disciplinare. Ascultarea are loc în biroul
judecătorului de supraveghere a privării de libertate sau într-un spațiu special din incinta locului
de deținere, de regulă, în prezența grefierului, respectându-se condițiile de confidențialitate, cu
asigurarea securității judecătorului și grefierului. Prezentarea persoanelor condamnate în vederea
audierii de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate se realizează, de regulă, în
baza unui tabel nominal.
Declarația este tehnoredactată de către grefier, la dictarea judecătorului de supraveghere a
privării de libertate, și este semnată de persoana condamnată, grefier și judecător. În lipsa
grefierului, declarația este consemnată de către judecător, fiind semnată de judecător și persoana
audiată. Declarația poate fi consemnată și olograf, pe un formular, sau chiar scrisă, personal, de
către persoana condamnată.
În vederea soluționării sesizării, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate
proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau a oricărei altei persoane care

12
Dată calendaristică marcând momentul din care existenţa unui înscris sub semnătură privată nu mai poate fi
contestată de către terţi şi care este considerată a fi pentru aceştia adevărata dată a acelui înscris.
10
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
desfășoară activități în sistemul penitenciar. În același scop, se pot solicita rapoarte, lămuriri
scrise de la lucrători din penitenciar, se pot efectua cercetări la fața locului.
După administrarea probelor, judecătorul de supraveghere a privării de libertate
întocmește o încheiere motivată prin care soluționează plângerea, care are două părți. Prima parte
cuprinde: numărul dosarului, numele judecătorului de supraveghere și denumirea penitenciarului,
numărul și data încheierii, obiectul cauzei și data sesizării, numele persoanei private de libertate,
motivele invocate și probele administrate, situația de fapt reținută, motivarea soluției și arătarea

temeiurilor de drept care justifică soluția. Partea a doua cuprinde: soluția pronunțată,
mențiunea că aceasta este supusă contestației, termenul în care poate fi formulată contestația și
instanța căreia i se adresează, data pronunțării, semnătura judecătorului.Încheierea este semnată
de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate și de către grefier, dacă este prezent
când se soluționează cauza.Încheierea se întocmește în 5 exemplare. Dintre acestea un exemplar
este păstrat la mapa de încheieri, unul se depune la dosarul cauzei, iar celelalte 3 exemplare se
comunică administrației penitenciare care ia măsuri pentru ca un exemplar să fie înaintat
reprezentanților penitenciarului în vederea exercitării dreptului de a formula contestație, altul să
fie înmânat persoanei private de libertate și ultimul să fie depus la dosarul individual al persoanei
private de libertate.
Contestațiile împotriva modului de soluționare a plângerilor formulate se depun pe secția
de deținere, acestea fiind înaintate, prin adresă, judecătorului de supraveghere a privării de
libertate, cel târziu a doua zi. După înregistrarea în registrul pentru sesizările cu caracter
administrativ-jurisdicțional, contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei,
în termen de două zile de la primirea acestora, pe bază de adresă. Dosarul cauzei și contestațiile
depuse se transmit instanței prin poșta administrației penitenciarului.
După soluționarea cauzei și redactarea hotărârii, judecătoria restituie dosarul Biroului
judecătorului de supraveghere a privării de libertate, împreună cu un exemplar al hotărârii
pronunțate.
Din analiza practicii judiciare cu privire la încălcarea drepturilor persoanelor private de
libertate se constată cu există o jurisprudență neunitară referitoare la soluțiile dispuse de
judecătorul de supraveghere a privării de libertate sau de instanță, în cazul în care admit astfel de
plângeri/contestații 13 . Unii judecători de supraveghere/instanțe se limitează la a constata o

13
Ioan Chiș, Drept execuțional penal, Editura Universul juridic, București, 2013, pag. 166
11
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
încălcare a dreptului reclamat de persoana privată de libertate, fără a dispune, în mod distinct, și
obligarea administrației penitenciarului la remedierea acestuia. Alte instanțe, constatând
încălcarea unui drept al persoanei private de libertate, au dispus înlăturarea situației care a dus la
această încălcare, prin obligarea administrația penitenciarului să ia anumite măsuri.
Ca o garanție pentru desfășurarea în mod echitabil a procedurilor, se prevede în mod
expres că persoana privată de libertate este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de
către judecătorul de supraveghere a privării de libertate precum și faptul că acesta poate proceda

la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei altei persoane care desfăşoară
activităţi în sistemul penitenciar, în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor în care s-ar fi comis
abaterea disciplinară de care este acuzată persoana privată de libertate14.
Adresele emise de penitenciar prin care se solicită avizul judecătorului de supraveghere a
privării de libertate pentru recoltarea de probe biologice de la persoanele condamnate cu privire
la care există indicii că au consumat substanțe stupefiante, alcool ori substanțe toxice sau au
ingerat fără prescripție medicală medicamente de natură a crea tulburări de comportament,
primesc dată certă și sunt înregistrate în Registrul general, Registrul de corespondență și în
Opisul alfabetic. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate se pronunță asupra avizului
prin încheiere care se întocmește în dublu exemplar. Un exemplar al încheierii se comunică
administrației penitenciarului, iar altul se atașează la solicitare și se păstrează în mapa privind
avizele solicitate de penitenciar.
În vederea verificării aspectelor sesizate de persoanele condamnate cu privire la condițiile
de detenție, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face controale în
penitenciar15. Administrația unității de deținere are obligația de a acorda judecătorului sprijinul
necesar unor astfel de acțiuni. Dacă în urma controalelor efectuate au rezultat deficiențe care
trebuie remediate, constatările judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică,
prin adresă, directorului penitenciarului.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri privind măsurile
pe care le consideră necesare pentru remedierea situației. Rezultatul verificărilor se consemnează,
pe scurt, în Registrul de controale efectuate în penitenciar, în care se menționează, pe lângă
constatările judecătorului de supraveghere a privării de libertate cu privire la condițiile de

14
Ibidem, pag.167
15
Ioan Chiș, Alexandru Bogdan Chiș, Executarea sancțiunilor penale, Editura Universul Juridic, București, 2015,
pag.74
12
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
detenție, modalitatea în care acestea au fost transmise administrației penitenciarului și, dacă este
cazul, măsurile propuse și informarea cu privire la eventuala ducere la îndeplinire a acestora.
Adresele prin care penitenciarul îl informează pe judecătorul de supraveghere a privării de
libertate cu privire la folosirea mijloacelor de imobilizare și a armamentului, cazarea temporară a
persoanelor condamnate în camera de protecție și supravegherea prin intermediul camerelor de
luat vederi, transferarea deținuților în centrele de reținere și arestare preventivă ce funcționează în
subordinea Ministerului Afacerilor Interne, necesară activității organelor judiciare, decesul și

situațiile în care persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori
integritatea corporală se păstrează în mapa privind informările transmise de administrația
penitenciarului și se înregistrează în Registrul general și Opisul alfabetic.
Dacă informările penitenciarului sunt incomplete sub aspectul motivelor care au
determinat luarea măsurilor prevăzute în alineatul precedent, judecătorul de supraveghere a
privării de libertate poate solicita informații suplimentare.
Pe parcursul executării pedepsei, unii condamnaţi pot recurge la forme de protest faţă de
administraţia penitenciarului, ajungându-se chiar la declararea așa-numitei greve a foamei
(refuzul de hrană, reglement de art. 54-55 din Legea nr. 254/2013) de către o persoană privată de
libertate, care poate pune în pericol sănătatea acesteia. De fapt, condamnatul îşi manifestă
protestul pentru anumite nemulţumiri privind regimul penitenciar. Nemulţumirea sa poate fi
reală, dar poate fi şi expresia unei ambiţii exagerate, a unei încăpăţânări sau a unei neînţelegeri
sau necunoaşteri a unor stări de lucruri16. Documentele întocmite în procedura refuzului de hrană
se introduc în dosarul individual al persoanei private de libertate. Modelul formularului prevăzut
de procedura refuzului de hrană se aprobă de directorul general al Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor, după consultarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate.
Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară, fiind un drept al condamnatului,
recunoscut chiar şi în plan internaţional17.
Înștiințarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se face de către directorul
penitenciarului, imediat ce acesta a aflat despre existența refuzului de hrană, în scris, cu
precizarea motivelor refuzului de hrană și a măsurilor dispuse în caz de urgență de administrația

16
William Gabriel Brînză, Drept execuțional penal. Legea nr. 254/2013. Comentarii și jurisprudență, Editura
Universul Juridic, București, 2015, pp. 17-18.
17
Radu Chiriță (coord.), Arestarea și detenția în jurisprudența CEDO, Editura Hamangiu, București, 2012, pag.45
13
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
locului de detenție. După terminarea programului de lucru înștiințarea se realizează prin notă
telefonică.
După primirea înștiințării, judecătorul de supraveghere a privării de libertate este obligat
să asculte persoana condamnată, dacă motivele invocate vizează stabilirea sau schimbarea
regimului de executare a pedepselor privative de libertate, exercitarea drepturilor persoanelor
condamnate ori aplicarea unei sancțiuni disciplinare, urmând a soluționa, prin încheiere, aspectele
sesizate. Dacă persoana condamnată își menține intenția de a rămâne în refuz de hrană și după
ascultarea acesteia, judecătorul de supraveghere a privării de libertate ia măsurile necesare pentru

soluționarea aspectelor care sunt de competența sa. Plângerea vizând aspecte în legătură
cu dispozițiile art. 39, 40, 56 și 104 din Legea nr. 254/201318, formulată de persoana condamnată
cu ocazia audierii, se înregistrează în evidențele corespunzătoare și se soluționează conform
procedurii prevăzute de Legea nr. 254/2013.
În cazul în care aspectele sesizate sunt de competența administrației penitenciarului,
judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri directorului
penitenciarului privind măsurile considerate necesare. Dacă persoana condamnată refuză să dea
declarație, judecătorul de supraveghere a privării de libertate încheie în acest sens un proces-
verbal.
În cazul în care persoana condamnată, în urma audierii, renunță la forma de protest,
judecătorul de supraveghere a privării de libertate încunoștințează, prin adresă, pe directorul
penitenciarului despre ieșirea din refuz de hrană. La adresă se anexează originalul declarației de
ieșire din refuz de hrană, o copie a acesteia atașându-se la mapa privind refuzurile de hrană.
La încetarea formei de protest, administrația penitenciarului este obligată să îl informeze
pe judecătorul de supraveghere a privării de libertate, prin adresă, la care se atașează declarația de
ieșire din refuz de hrană.
În baza dreptului de petiționare19, fiecare persoană condamnată are posibilitatea de a se
adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Persoanelor
condamnate li se asigură posibilitatea de a fi ascultate de judecătorul de supraveghere a privării
de libertate, fără prezența personalului locului de deținere care asigură paza, atunci când

18
Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, schimbarea acestui regim, exercitarea
drepturilor persoanelor condamnate și plângerea împotriva hotărârilor Comisiei de disciplină.
19
Dreptul de petiţionare este prevăzut de art. 51 din Constituţie, art. 44 din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene şi art. 63-64 din Legea nr. 254/2013.
14
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
administrația unității de deținere apreciază că judecătorul sau grefierul nu sunt supuși unui risc cu
privire la integritatea lor fizică. În situația în care administrația unității de deținere apreciază că
există un risc cu privire la integritatea fizică, persoana condamnată poate fi
ascultată fără prezența personalului locului de deținere numai în situația în care
judecătorul confirmă în scris că nu este necesară prezența personalului locului de deținere.
Solicitările de audiență sunt înscrise pe formulare tipizate, puse la dispoziția persoanelor
condamnate de către administrația penitenciarului, sau sunt formulate olograf de către acestea și
prezentate cel târziu în ziua următoare judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

Ascultarea persoanelor care au solicitat primirea în audiență se face în baza planificării

întocmite de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în funcție de numărul solicitărilor
și propriul program de activitate, ținând cont și de prezența efectivă a persoanei condamnate în
penitenciar. În penitenciarele cu o rată mare de populare, judecătorul de supraveghere a privării
de libertate are un program de audiență prestabilit, care se aduce la cunoștința persoanelor
condamnate. Acest program poate fi modificat în funcție de activitățile pe care judecătorul de
supraveghere a privării de libertate trebuie să le desfășoare într-o anumită săptămână. În cazuri
urgente se poate fixa termen pentru audiere în aceeași zi.
Dacă aspectele sesizate cu ocazia primirii în audiență pot forma obiectul unei sesizări cu
caracter administrativ-jurisdicțional, judecătorul de supraveghere a privării de libertate întreabă
persoana condamnată dacă formulează plângere. În această situație, cererea de audiență se
consideră actul de sesizare, se înregistrează în registrul general și registrul pentru plângerile cu
caracter administrativ-jurisdicțional și se formează dosar fără a se lua separat o declarație scrisă
persoanei condamnate. Dacă aspectele sesizate nu au fost consemnate în scris cu ocazia audierii,
se procedează la luarea declarației, apoi se urmează procedura specifică obiectului sesizării.
Aspectele învederate de către petenți se consemnează, pe scurt, în Registrul pentru cererile de
audiență, după completarea celorlalte rubrici, iar cererile se păstrează într-o mapă separată. La
mapa pentru cererile de audiență se păstrează și adresele și răspunsurile primite de judecătorul de
supraveghere a privării de libertate.
Unificarea practicii judiciare constituie un deziderat generat de necesitatea asigurării
securităţii juridice prin evitarea pronunţării unor hotărâri divergente privind probleme identice.

15
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
În acest sens sunt şi cele reţinute în recentul Raport al Comisiei Europene către
Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul
mecanismului de cooperare şi de verificare20.
Desigur, nu poate fi omisă jurisprudenţa CEDO în această privinţă21, fără a fi necesar a
relua argumentele care au condus Curtea la concluzia că practica judiciară neunitară este de
natură să aducă atingere principiului securităţii juridice şi să readucă încrederea publicului în
sistemul judiciar.
În acest sens, au fost remarcate în acelaşi Raport al Comisiei eforturile Consiliului
Superior al Magistraturii pentru realizarea unor mecanisme administrative de unificare a practicii

judiciare care să fie complementare cu mecanismele legale şi să ofere acestora totodată

suport documentar, precum şi eforturile Institutului Naţional al Magistraturii în domeniul
formării profesionale a magistraţilor. De asemenea, a fost remarcată activitatea desfăşurată de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care „şi-a perfecţionat şi mai mult practica utilizării solicitărilor
de pronunţare a unor hotărâri preliminare şi a recursului în interesul legii în vederea unificării
jurisprudenţei”.
În sensul unificării practicii judiciare în materia analizată, prezentîm o serie de aspecte.
Astfel, vicepreședintele curții de apel sau un judecător desemnat de către acesta răspunde de
organizarea întâlnirilor trimestriale ale judecătorilor de supraveghere a privării de libertate
desemnați la penitenciarele, centrele de reținere și arestare preventivă, centrele de arestare,
centrele educative ori centrele de detenție care funcționează în raza teritorială a acestei instanțe,
în care vor fi dezbătute problemele de drept care au generat o practică neunitară.
La aceste întâlniri participă și judecători de la instanțele în circumscripția cărora
funcționează un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare
preventivă, centru educativ ori centru de detenție. În cadrul întâlnirilor periodice se va urmări să
fie analizată practica acestor instanțe și să fie discutate noile reglementări și modul de interpretare
a acestora.
Instanțele în a căror rază teritorială se află un penitenciar sau un alt loc de deținere
identifică problemele de drept rezolvate neunitar de către judecătorii propriei instanțe în materia

20
Bruxelles, 28.1.2015 COM(2015) 35 final (http://ec.europa.eu/cvm/docs/com_2015_35_ro.pdf).
21
Cauza Beian c. României (nr. 1), cauza Ştefan şi Ştef c. României.
16
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
executării pedepselor și măsurile privative de libertate, pe care le comunică curții de apel, în
vederea discutării în cadrul întâlnirilor.
Persoana care răspunde de organizarea întâlnirilor trimestriale ale judecătorilor de
supraveghere a privării de libertate este ajutată de către grefierul documentarist care are
următoarele atribuții:
identifică și centralizează problemele de practică neunitară în materia executării
pedepselor și măsurile privative de libertate, sesizate de instanțele inferioare din raza
curții de apel, precum și dintre cele identificate în practica altor instanțe, din raza
diferitelor curți de apel;
întocmește nota trimestrială în care sunt incluse toate problemele de drept sesizate de
instanțele inferioare care au condus la pronunțarea unor soluții diferite, doctrina juridică
relevantă și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului;

întocmește minuta în care se consemnează opiniile exprimate la întâlnirile organizate

conform art. 53 și argumentele expuse, precizând, dacă este cazul, decizia majorității
judecătorilor.
Materialul se comunică celorlalte curți de apel pentru a fi difuzat judecătorilor de
supraveghere a privării de libertate și va fi pus în discuția judecătorilor la întâlnirea următoare.
Semnalarea unei probleme de practică neunitară ivite la nivelul unei curţi de apel în
această problemă, sau între două curţi de apel ar constitui o ocazie pentru celelalte instanţe să îşi
verifice propria jurisprudenţă şi totodată o atenţionare pentru un moment viitor, la care alte
instanţe s-ar confrunta cu aceeaşi problemă de drept, cu privire la existenţa unor opinii diferite
referitoare la respectiva problemă de drept, ceea ce ar favoriza dezbateri profesionale cu
consecinţe favorabile asupra unificării practicii judiciare.22
Orice încălcare a regulilor stabilite atât prin Legea nr. 254/2013, prin Regulamentul de
aplicare a acesteia, cât și prin regulamentul de ordine interioară a locului de deținere conduce la
sancționarea persoanei private de libertate. Legea nr. 254/2013 prevede în mod expres, atât
obligaţiile persoanelor condamnate (în art. 81), cât și interdicțiile pe care acestea le au în perioda
detenției (în art. 82). Procedura de aplicare a sancțiunilor disciplinare este una reglementată în
detaliu de dispozițiile legale, tocmai pentru a nu da naștere arbitrariului, având în vedere

22
Institutul Naţional al Magistraturii – Programul de formare continuă a judecătorilor şi procurorilor pentru anul
2018 aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 83/2018.
17
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
finalitatea acesteia, interzicerea unor drepturi persoanelor private de libertate aflate în detenție și
chiar izolarea acestora, sancțiuni cu impact puternic asupra persoanelor private de libertate.
Pentru fiecare abatere disciplinară poate fi aplicată o singură sancţiune disciplinară,
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 prevăzând și faptul că nicio persoană privată de
libertate nu poate fi sancţionat disciplinar de două ori pentru aceeaşi faptă (art. 220 alin. 1),
conform principiului non bis in idem, care se aplică și în această materie.
Deși nu foarte extinsă, jurisprudența Curții Costituționale vine să confirme reglementarea
specială a executării pedepselor și măsurilor privative de libertate, determinată, pe de o parte de
importanța acesteia în ansamblul societății noastre, în atingerea dezideratelor pentru care au fost
instituite și sunt aplicate de către instanțele de judecată sancțiunile privative de libertate, iar, pe
de altă parte, de necesitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv a celor din legea
fundamentală a statului pe perioada în care persoanele se află în stare de detenție.

Așa cum s-a arătat în doctrină, în faza executării pedepselor, rolul judecătorului de
supraveghere a privării de libertate evidențiază legătura dintre puterea judecătorească și
administrarea executării pedepselor, dintre punerea în executare a unei hotărâri judecătorești
definitive și trecerea la executarea concretă a conținutului mandatului de executare.
Din examinarea atribuțiilor judecătorului de supraveghere se observă intenția legiuitorului
de a asigura un control imediat și eficient, de către o persoană care îndeplinește. toate condițiile
de independență și imparțialitatea reliefate de jurisprudența Curții europene a drepturilor omului,
cu privire la respectarea dispozițiilor legale în materia executării pedepselor și a măsurilor
educative privative de libertate. Deși instituția judecătorului de supraveghere a privării de
libertate nu este clar definitivă și reglementată de lege, existența unei persoane specializate în
supravegherea și controlul legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate
este imperios necesară.
Fără o istorie bogată, așa cum aceasta există în alte state europene, instituția judecătorului
specializat în supravegherea și controlul executării pedepselor și măsurilor privative de libertate
și-a câștigat și în legislația noastră un loc binemeritat, în prezent fiind de neconceput ca
legalitatea executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate să nu se afle sub
directa sa verificare.

18
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
Rolul acestuia vine să consolideze și să exprime ferm poziția legiutorului român pentru un
control eficient al modului în care persoanele minore sau majore private de libertate execută
sacțiunile privative de libertate, în acord cu dispozițiile legale, în vederea respectării drepturilor
pe perioada detenției.
Activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate este reglementată în mod
detaliat de Legea nr. 254/2013 și de Regulamentul de organizare a activității judecătorului de
supraveghere a privării de libertate, ambele delimitând atribuțiile administrativ-jurisdicționale ale
acestuia de cele administrative, prevăzând în mod expres că judecătorul de supraveghere a
privării de libertate nu are decât atribuțiile stabilite prin cele două acte normative.
Am arătat în analiza noastră și faptul că atribuţiile administrativ-jurisdicţionale se exercită
în cadrul procedurilor speciale prevăzute în lege şi se finalizează printr-un act administrativ-
jurisdicţional, denumit încheiere.
În exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate
audia orice persoană, poate solicita informaţii ori înscrisuri de la administraţia locului de deţinere,

poate face verificări la faţa locului şi are acces la dosarul individual al persoanelor private
de libertate, la evidenţe şi orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea
atribuţiilor prevăzute de lege.
Încheierile judecătorului de supraveghere a privării de libertate devenite executorii,
precum şi dispoziţiile scrise date administraţiei locului de deţinere în procedura refuzului de
hrană, potrivit legii, sunt obligatorii.
În conţinutul legii se arată că judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită
atribuţii administrative şi admi-nistrativ-jurisdicţionale (art. 9 alin. (2). Cu alte cuvinte, acest
judecător desfăşoară o activitate administrativă când exercită supravegherea şi controlul
legalităţii executării pedepselor, când prezidează comisia pentru liberarea condiţionată, precum şi
în procedura refuzului de hrană, şi o activitate jurisdicţională. când soluţionează plângerile
persoanelor private de libertate privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege sau privind
aplicarea sancţiunilor disciplinare, plângerile privind schimbarea regimului de executare a
pedepsei În primul rând, procedura nu este una publică - accesul în penitenciar fiind strict limitat
nefiind permis accesul publicului. În al doilea rând, examinarea de către judecător nu se face în
condiţii de contradictorialitate, deoarece legea îl obligă să audieze persoana privată de libertate,
însă fără a fi prezent şi a i se lua concluzii reprezentantului penitenciarului. În al treilea rând,

19
SĂNDULESCU (MUSTAȚĂ) RAMONA ELENA ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE JUDECĂTORULUI DE
SUPRAVEGHERE A STĂRII DE LIBERTATE
potrivit art. 9 alin. (4) din lege, procedura nu prevede propunerea şi administrarea de probe, cu
excepţia faptului că, în exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul de supraveghere a privării de
libertate poate audia orice persoană, poate solicita informaţii ori înscrisuri de la administraţia
locului de deţinere, poate face verificări la faţa locului şi are acces la dosarul individual al
deţinuţilor, la evidenţe şi orice alte înscrisuri sau înregistrări necesare pentru exercitarea
atribuţiilor prevăzute de lege.
Ca o garanție procesuală, în plus, încheierile judecătorului pot fi atacate cu contestaţie la
judecătorie de către persoanele private de libertate şi de către reprezentanţii penitenciarului.

20