PROPOZIŢIILE SUBORDONATE

TIPUL PROPOZIŢIEI
SUBORDONATE / TERMENI REGENŢI ELEMENTE DE ÎNTREBĂRI CONTRAGERE / EXPANSIUNE -
DEFINIŢIE RELAŢIE EXEMPLE
Predicativa (PR) – a. pronume relative: cum este (ce El va ajunge ce şi-a dorit.
îndeplineşte în frază Verbul copulativ (a fi, a deveni, cine, ce, a cui, cui. este), cine este
funcţia de nume predicativ a se face, a ajunge, a rămâne, a subiectul?, care Nelămurirea lui cui să-i ceară socoteală.
al unui verb copulativ din însemna, a părea). este lucrul,
propoziţia regentă. fiinţa, ideea etc. Subiectul era a cui compunere este mai
desemnată de reuşită.
subiect? Întrebarea mea era cărui copil să-i dau
b. adjectiv pronominal această carte.
relativ: cărui Cartea este a oricui o citeşte.
c. pronume nehotărât: Câştigătorul este orice copil ajunge
oricine, orice etc. primul.
d. adj. pronominale
nehotărâte: orice, Întrebarea este cât vei cheltui acolo.
oricare etc. Întrebarea este dacă va reuşi.
e. adverbe relative: El a rămas ca şi când n-ar fi auzit de asta
unde, când, cum niciodată.

1

Subiectiva (SB) – a. verb personal:
îndeplineşte în frază Câştigă cine aleargă mai bine.
funcţia de subiect al b. verb impersonal la orice
propoziţiei regente. diateză: trebuie, este, se
întâmplă, se zice, se cuvine, se
cade, se spune, se pare, (îi) este
dat, (îi) este scris etc.
c. verb personal devenit
impersonal: place, rămâne,
ajunge, pasă, vine etc.
d. expresie verbală
impersonală: e bine, e rău, e
(precum), cât. Observaţii:
f. conjuncţii 1. Propoziţia subordonată predicativă
subordonatoare: că, să, stă, de obicei, după verbul din regentă,
ca…să, dacă, de etc. dar poate sta şi înainte, dacă se insistă
g. locuţiuni asupra celor comunicate prin PR.
conjuncţionale Cum e floarea de cireş era fata moşului.
subordonatoare: ca şi
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.
cine?, ce? Observaţii:
a. pronume relative: 1. Regenta unei subiective poate fi
cine, ce, a cui, cui. intercalată în subordonată:
b. adjectiv pronominal
relativ: cărui Urmele lăsate în zăpadă e posibil să se
c. pronume nehotărât: vadă şi mâine.
oricine, orice etc.
d. adj. pronominale Fiecare elev trebuie să-şi pregătească
nehotărâte: orice, zilnic lecţiile.
oricare etc. Observaţii:
e. adverbe relative: 1. Subiectiva poate sta atât înaintea
unde, când, cum regentei, cât şi după aceasta.
2
 frumos, e uşor, e greu, e posibil,
e cu putinţă etc.
e. adverb sau locuţiune
adverbială predicativă: desigur, ca…să, dacă, de etc.
bineînţeles, fireşte, probabil,
poate, fără-ndoială, de bună
seamă, cu siguranţă etc.
Atributiva (AT) – are în a. substantiv
frază funcţia sintactică de b. pronume
atribut al unui substantiv, a c. numeral
unui pronume sau al unui
numeral din prop. regentă.
(precum), cât. Cine va încerca, acela va câştiga.
f. conjuncţii Dacă nu zice nimic înseamnă că este de
subordonatoare: că, să, părerea noastră.
Ceea ce făcea el era să ne anunţe data
g. locuţiuni plecării.
conjuncţionale
subordonatoare: ca şi
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.
care?, ce fel Observaţii:
a. pronume relative: de?, 1. Atributiva stă întotdeauna după
cine, ce, a cui, cui. al, a, ai, ale cui? termenul regent, de obicei imediat după
b. adjectiv pronominal acesta, fiind deseori intercalată.
relativ: cărui 2. Atributiva nu se desparte prin virgulă
c. pronume nehotărât: de regentă.
oricine, orice etc. 3. În situaţia în care aduce o explicaţie
d. adj. pronominale suplimentară (atributivă explicativă),
nehotărâte: orice, atributiva se desparte prin virgulă de
oricare etc. regentă.
e. adverbe relative: Îşi va cumpăra cartea, pe care şi-o
unde, când, cum doreşte.
3

Completiva directă (CD) a. verb tranzitiv:
– îndeplineşte funcţia Spune-i ce vrei.
sintactică de complement b. locuţiune verbală
direct în frază. N-a băgat de seamă că ai plecat.
c. interjecţie predicativă
Uite că vine.
(precum), cât.
f. conjuncţii
subordonatoare: că, să,
ca…să, dacă, de etc.
g. locuţiuni
conjuncţionale
subordonatoare: ca şi
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.
a. pronume relative: ce?, pe cine? Observaţii:
cine, ce, a cui, cui. 1. Propoziţia subordonată completivă
b. adjectiv pronominal directă stă, de obicei, după regentă.
relativ: cărui Pentru evidenţiere, poate fi aşezată şi
c. pronume nehotărât: înaintea regentei.
oricine, orice etc. Pe oricine întâlnea, întreba despre
d. adj. pronominale accident.
nehotărâte: orice,
oricare etc.
e. adverbe relative:
unde, când, cum
(precum), cât.
4
 f. conjuncţii
subordonatoare: că, să,
ca…să, dacă, de etc.
g. locuţiuni
conjuncţionale
subordonatoare: ca şi
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.
Completiva indirectă (CI) a. verb predicativ cui? Observaţii:
– îndeplineşte în frază Mă gândesc la ce mă interesează. a. pronume relative: pentru cine / 1. Propoziţia subordonată completivă
funcţia sintactică de b. locuţiune verbală cine, ce, a cui, cui. ce?; de cine / indirectă stă, de obicei, după termenul
complement indirect. Îmi pare rău că n-ai venit. b. adjectiv pronominal ce?; despre cine regent. Pentru evidenţierea ei poate fi
c. adverb relativ: cărui / ce?; la cine / aşezată înaintea regentei.
E rău de cine minte. c. pronume nehotărât: ce?; cu cine / 2. Când stă după regentă nu se desparte
d. adjectiv oricine, orice etc. ce? prin virgulă de aceasta, iar dacă stă
El este mândru de ce a realizat. d. adj. pronominale înaintea acesteia se desparte prin
e. interjecţie nehotărâte: orice, virgulă.
E vai de cine nu învaţă carte. oricare etc.
e. adverbe relative:
unde, când, cum
(precum), cât.

5

Circumstanţiala de loc,
(locala, CL) - îndeplineşte
în frază funcţia sintactică
de complement
circumstanţial de loc.
a. verb
Plec unde mi-ai spus.
b. locuţiune verbală:
Ai luat-o la fugă unde ai văzut
cu ochii.
c. interjecţie:
Hai unde am stabilit.
f. conjuncţii
subordonatoare: că, să,
ca…să, dacă, de etc.
g. locuţiuni
conjuncţionale
subordonatoare: ca şi
cum, ca şi când, după
cum, de parcă.
a. pronume relative: unde?, de Observaţii:
cine, cui. unde?, până 1. Propoziţia subordonată locală poate
b. adjective unde?, încotro?, avea în regentă ca element corelativ
pronominale relative: pe unde? adverbul de loc acolo.
ce, oricine, oricare etc. Ne vom plimba pe acolo pe unde au fost
c. pronume şi adjective plantate flori.
pronominale 2. În mod obişnuit, propoziţia
nehotărâte: oricine, subordonată locală stă după propoziţia
oricare regentă. Ea poate fi intercalată sau să
d. adverbe relative: stea înaintea regentei.
unde, încotro. 3. Când se află după regentă, locala nu
e. adverbe nehotărâte: se desparte prin virgulă de aceasta.
oriunde, oriîncotro. Înaintea regentei se desparte prin virgulă
6

Circumstanţiala de mod a. verb
(modala, CM) - El vorbeşte cum a fost învăţat.
îndeplineşte în frază b. locuţiune verbală:
funcţia sintactică de Ea se dă de-a rostogolul precum
complement circumstanţial i-a văzut pe colegii ei.
de mod. c. adverb
El cântă frumos după cum ştie
mai bine.
d. adjectiv
El este deştept precum este şi
tatăl lui.
atunci când nu se insistă asupra ei şi are
în regentă un adverb corelativ.
Intercalată în regentă, locala se desparte
prin virgulă, doar dacă este înaintea
predicatului.
Alerg pe unde s-au trasat liniile albe.
a. adverbe relative: cum?, în ce fel?, Observaţii:
cum, precum, cât. în ce mod?, în 1. Propoziţia subordonată modală
b. locuţiuni ce chip?, cât? poate avea în regentă ca elemente
conjuncţionale corelative adverbe şi locuţiuni
subordonatoare: după adverbiale: aşa, astfel, atât, întocmai.
cum, ca şi cum, ca şi 2. Topica modalei este liberă: poate sta
când, de parcă, pe măsură înaintea regentei, după regentă sau poate
ce, fără să etc. fi intercalată în regentă. Modalele
introduse prin locuţiunile conjuncţionale
de parcă şi de cum stau întotdeauna
după regentă.
3. Atunci când modala stă înaintea
regentei, se desparte prin virgulă, dacă
are un corelativ în regentă, iar atunci
7
 când este intercalată se izolează prin
virgule, dacă este aşezată înaintea
predicatului.

Circumstanţiala de timp a. verb a. adverbe relative: când?, de Observaţii:

(temporala, CT) - Plec la ţară când voi fi în când, cât, cum. când?, până 1. Propoziţia subordonată temporală
îndeplineşte în frază concediu. b. adverbe nehotărâte: când?, cât timp? poate avea în regentă ca elemente
funcţia sintactică de b. locuţiune verbală oricând, oricât. corelative adverbe şi locuţiuni
complement circumstanţial Va fi băgat în seamă când va fi c. conjuncţia până: adverbiale: atunci, şi, cum, imediat.
de timp. matur. d. locuţiuni Atunci a sosit când tu tocmai ai ieşit.
c. adverb conjuncţionale 2. Propoziţia subordonată temporală
Acum când citeşte are imaginaţie subordonatoare: înainte are topică liberă: poate sta înaintea
bogată. ca… să, îndată ce, regentei, după aceasta sau poate fi
d. adjectiv imediat ce, după ce, pe intercalată în regentă.
Supărat de când era mic dată ce, în timp ce, cât 3. Circumstanţiala temporală se
cauzează neplăceri celor din jur. timp, câtă vreme, ori de desparte prin virgulă atunci când nu
câte ori etc. exprimă o circumstanţială esenţială,
e. pronume şi adj. atunci când este antepusă şi are un
pronominale relative şi corelativ sau atunci când este intercalată
nehotărâte: cine, cui, şi este aşezată înaintea predicatului din
cât, oricine, oricare. regentă.

8
Circumstanţiala de cauză
(cauzala, CZ) -
îndeplineşte în frază
funcţia sintactică de
complement circumstanţial
de cauză.
Circumstanţiala de scop
(finala, CS) - îndeplineşte
în frază funcţia sintactică
de complement
circumstanţial de scop.
a. verb a. conjuncţii din ce cauză?, Observaţii:
Nu a reuşit, fiindcă nu a învăţat subordonatoare: din ce pricină? 1. Propoziţia subordonată cauzală
deloc. fiindcă, că, deoarece, poate avea în regentă ca elemente
b. locuţiune verbală căci, întrucât, dacă. corelative adverbe şi locuţiuni
Nu a băgat de seamă, deoarece a b. locuţiuni adverbiale: apoi, atunci, de aceea,
fost neatent. conjuncţionale pentru aceea, de asta, de aceasta.
c. adjectiv subordonatoare: din 2. Circumstanţiala de cauză poate sta
Maria este bucuroasă, pentru că cauză că, din pricină că, înainte sau după regentă.
a obţinut punctaj mare la de vreme ce, din moment 3. Cauzala se desparte, în general, prin
olimpiadă. ce, pentru că. virgulă de regentă, indiferent de locul pe
c. adverbe relative: care îl are faţă de aceasta.
cum, unde.
a. verb a. conjuncţii cu ce scop?, în Observaţii:
El s-a dus în oraş ca să cumpere subordonatoare: să; ca ce scop? 1. Propoziţia subordonată finală poate
fructe. să; de avea în regentă ca elemente corelative
b. locuţiune verbală b. locuţiuni adverbe şi locuţiuni adverbiale: anume,
A luat-o la goană ca să nu fie conjuncţionale: pentru înadins, de asta, pentru aceea.
prins. ca să 2. Circumstanţiala de scop stă înainte
c. interjecţie sau după regentă.
Hai ca să nu ne vadă nimeni. 3. Când stă înaintea regentei, finala se
desparte prin virgulă de aceasta. Când
9
 este după regentă, se desparte prin
virgulă doar dacă se subliniază că nu
este un element esenţial în frază.
4. Circumstanţialele de scop introduse
prin de şi să nu se despart prin virgulă
de regentă. Întotdeauna se desparte prin
virgulă, indiferent de topică, finala care
deţine în regentă un corelativ.

10