Acum când clipa despărțirii domină în sufletul fiecăruia din noi, permiteți-mi

să dau citire câtorva gânduri așternute din suflet pe hârtie, căci emoțiile mă
copleșesc și nu pot vorbi liber.

Au trecut opt ani de când am început să ne jucăm rolul de elev pe această

frumoasă scenă a vieții : școala generală. Parcă mai ieri așteptam în careu cu
inima strânsă de emoție să înceapă povestea. Patru ani am fost pregătiți să
ne desfacem aripile, îndrumați spre ceea ce era mai bine pentru noi de către
doamnele învățătoare, cărora le mulțumim susținut pentru efortul depus.

Am fost preluați apoi de alți dascăli minunați, care ne-au îndrumat pașii pe
drumul cel drept și ne-au fost alături la bine și la greu. Cât de scumpă e
menirea de-a fi dascăl! Să te sacrifici pe tine pentru a-i învăța pe alţii. Vă
mulțumim din suflet pentru munca și dăruirea dumneavoastră, vă iubim și
aveți toată stima și respectul nostru!

Mulțumim în mod special doamnelor profesoare de limba română și

matematică, care își sacrifică timpul liber pregătindu-ne suplimentar pentru
examenul ce ne așteaptă.

Purtăm în suflet și în gând un respect deosebit doamnei diriginte, care ne-a

fost mereu alături și ne-a călăuzit pașii, atât în plan moral, cât și în plan
spiritual timp de patru ani. Am râs și am plâns împreună.

Conștient sau inconștient, le-am greșit mult acestor oameni deosebiți, în

fața cărora ne plecăm astăzi.

În acest moment solemn am dori să vă cerem iertare pentru clipele

neplăcute, având în suflet speranța că veți găsi îngăduirea necesară pentru a
ne accepta părerile de rău.

Să nu-i uităm astăzi pe părinții și pe cei dragi nouă, care ne-au fost aproape
și ne-au sprijinit. Le mulțumim din suflet pentru eforturile pe care le fac și
pentru grija pe care ne-o poartă.
Este un moment de sfârșit, dar și de un nou început, un moment în care noi
porți ni se deschid, în care o viață nouă ne așteaptă.

Personal, vreau să mulțumesc și colegilor, care, în toți acești ani au fost uniți,
de cele mai multe ori. Am fost o familie: și vom rămâne una! Amintirile
mereu ne vor îmbrățișa viitorul, și nu vom cădea niciodată în negrul uitării.

Să ștergem cu buretele momentele neplăcute, să rămânem doar cu

amintirile frumoase și să punem în cartea inimii flori de ”Nu-mă-uita”,
sperând că nu se vor ofili niciodată.

Visurile, aspirațiile și dorințele noastre prind contur, urmând un drum fără

cale de întoarcere, un drum care ne va duce mai aproape de formarea
noastră ca adulți, ca oameni mai buni.

Deoarece în curând ne vom despărți, aș dori să nu spunem adio ci doar

rămas bun, frumoasă școală, stimați profesori și dragi colegi, cu dorința ca
poarta școlii și ușa inimii dumneavoastră să rămână deschisă pentru noi,
atunci când ne va fi dor de cea care ne-a fost a doua casă timp de opt ani și
de dumneavoastră, care ne-ati fost ca niște părinți. Să revenim pentru a vă
împărtăși bucuriile și realizările noastre, care se datorează în mare parte
dumneavoastră, dar și atunci când vom fi triști și vom simți nevoia de
alinare.

Pentru noi, ultimul clopoțel va suna în curând. Vom lăsa locul altor generații,
care se vor bucura de toate învățăturile și atenția dumneavoastră. Să ne
promitem însă că ne vom revedea sănătoși peste zece ani, în aceeași
formulă.