Domul romano catolic din piata unirii din Timisioara este una dintre cele mai importante catedrala

baroce din sus estul europei. Cladirea are o lungime de 55 de metri, o latime de 22 de metri,
inaltimea navei este de 17 metri iar inaltimea turnurilor 35,5 metri.

Primele clopote ale Domuluiu au fost turnat in anul 1763 iar orologiul a fost montat in 1764.

Piatra de temelie a fost asezata de catre episcopul Adalbert de Falkenstein in 6 august 1736, in acea
perioada acesta zona a pietii unirii nu era ocupata cu cladiri si nu era amenajata in forma in care o
vedem noi astazi fapt care face ca aceasta slujba a ajezarii pietrei de temelie sa se desfasioare mai
greu in sensul ca trebuia sa se ajunga in acest loc pe scanduri de lemn asezate peste terenul
mlastinos unde a inceput constructia si insasi constructia Domului ca si a multor cladiri istorice din
timisioara este asezata pe piloni de lemn care sunt batuti efectiv in terenul mlastinos ca sa dea o
stabilitate cladirii.

Incepunta in 1736 constructia domului are mai multe etape insa ea se finalizeaza sa zicem in
aprozimativ jurul anului 1772 desi Domul este consacrat ca si catedrala, deci sfintit in mod oficial abia
in 1804.

Planurile Domului sunt atribuite arhitectului Josef Emanuel Fischer von Erlach cel tanar, un arhitect
vienez renumit in epoca sa.

Turnurile Domului sunt de mai mici dimensini tocmai datorita situatie in care a fost banatul multa
vreme, o provincie adesea amenintata de periicolul otoman, chiar si dupa eliberarea sa in 1716, deci
s-a optat pentru o inlatime mai mica a turnurilor tocmai pentru ca navalitori sa nu poata repera
arealul din jurul Domului ca un areal central important al orasului si astfel sa nu poata fi supus
tirulrilor tunurilor.

Un episot interesant este si cel datat in jurul anului 1781 cand in timpul ultumului asediu otoman
asupra timisioaraei Domul a fost folosit pentru scurt timp ca si depozit pentru hrana cailor care
serveau armatei austriece. In timpul revolutie de la 1848-1849 mai precis in timpul asediului, cripta
domului a servit ca si loc de refujiu pentru multi locuitori ai orasului care si-au gasit astfel un loc de
adapost impotriva tirului tunurilor, chiar unul dintre canonici s-a refugiat impreuna cu credinciosi in
cripta domului si ca un element mai hazliu ultima s-a doriunta a fost ca sa nu fie inmormantat in
cripta domului atunci cand va murii deoarece el viu a stat destul in cripta.

Picturile domului provin in principal de la doi pictori renumiti, Sf. Gheorghe reprezentat in altarul
principal este opera lui Miahil Anghelo Unterberger si a fost ralizat in 1754 tocmai pentru aceaste
prima liturghie care a avut loc aici picturile altarelor secundare, realizate in stil baroc 6 la numar sunt
opera lui Iohan Nepucon Sheuf si sunt datate la 1772, chiar una dintre ele poarta semnatura
maiestrului si anul in care a fost realizata.

In momentul intrarii in Dom vom intalnii in dreapta si in stanga o pereche de altare secundare. In
partea dreapta intalnim altarul dedicat sfintilor ocrotitori impotriva ciumei. Sim ca im prima
jumatate a secolului al 18-lea la 1738 -1739 a avut loc in Banat cea mai mare epidemie de ciuma
cunoscuta si ain acea perioada foarte multi locuitori al orasului dar si a provinciei au cazut victime
acestei molime. In credinta catolica au existat intotdeauna sfinti ocrotitori impotriva unor boli,
calamitati sau molime si astfel exista si un grup de sfinti care ocrotesc impotriva ciumei. In aceasta
pictura din partea dreapta a intrarii in Dom sunt reprezentati in partea centrala superioara Sf.
Fecioara Maria urmata de Sf Rozalia Sf. Sebastian si de Sf Rocus trei dintre cei mai cunoscuti
ocrotitori impotriva ciumei.

In partea opusa a acestu altar intalnim altarul Sf. Ioan Nepunuc care a fost inca din primii ani ce a
urmat eliberarii de sub dominatia otomana a fost provclamat ca si patron al Banatului.

In urmatorul grup de altare secundare este cel format din vizita Sf Fecioare Maria la verisoara s-a Sf.
Elisabeta este un moment care aprare in Sf Scriptura imediat dupa momentul bunei vestiri cand Sf
Fecioara stiind ca va naste un prunc si stiind ca verisoara iei Sf. Elisabeta care desi era mai inaintata in
varsta urmeaza si ea sa nasca un fiu pe Sf Ioan Botezatorul. Urmatorul altar aflat vizavi de cel al
vizitatiuni este altarul dedicat Sf Iosif, aici fiind reprezentat in postura de muribund, nicaieri in Sf
Scriptura nu avem relatata vreun detaliu legat de moarte sfantului Iosif putem doar presupune ca
acest lucru a avut loc dar nu avem daatali din acest motiv chiar si reprezentare econografica este
una mai rara existand unai aici in Timisioara siu una la Arad la Biserica calugarulor Minoriti.

In continuare celelalte doua altare secundare sunt dedicate cel din partea dreapta cinei de taina,
pictura care are un detaliu interesant masa din centru cea in jurul careia sunt asezati Domnul Isus
inconjurat de apostoli este rotunda, element care in reprezentarea acestei scene nu este foarte des
intalnit, in partea opusa avem altarul dedicat rastigniri lui Isus, patimii si mortii Mantuitorului,
reprezentat in mod clasic, in stanga si in dreapta S-a afandu-se cei doi talhari si desigur inconjurat de
multimea care a fost prezenta la rastignirea lui Hristos. Sf Fecioara Maria si Sf Ioan sunt reprezentati
ca si statui si completeaza din exterior pictura practic.

Orga Domului, cea pe care o vedem astazi este de fapt a doua in ordine cronologica, ea este realizta
in anul 1907 la initiativa episcopului Alexander Dejefi, e ste o opera a familiei Wegenstei, renumiti
constructori de orgi din Timisioara o familia care s-a evidentiat in acest domeniu, foarte multe
instrumente gasindu-se in intreg ardealul intreg banatul, in Ungeria si chiar si la Bucuresti orga
Catedralei Sfantul Iosif este o orga realizata de familia Wegenstein.

Biserica detine un altar principal si 9 altare secundare dintre care 6 sunt realiate in stil baroc si provin
inca din perioada secolului al 18-lea, doua altare in stil neogotic au fost adaugate la mijlocul secolului
al 19-lea iar un al treilea altar la sfarsitul secolului al 19-lea , este dedicat inimi prea sfinte a lui Isus si
este realizat in stil neorenascentist din lemn masiv.

Altarele neogotice dedicate Sf Fecioare Maria si Sf Gheghard au fost ridicate in timpul episcopului
Alexander Cioioghi si vin in completarea tematicii altarelor secundare avand in vedere ca intre cele 6
altare baroce nicinul nu a fost dedicat in mod expres Sf Feciare Maria, astfel ca daca intram in Dom si
privim usor in partea stanga a altarului principal intalnim altarul Sf Fecioare Maria inconjurata de
Sfinti importanti legati de Banat si de dieceza noastra.

Oprindune asupra statuiei Sf Feciare Maria trebuie sa mentionam faptul ca statuia este realizata din
metal turnat dintr-o poesa, dintr-o parte a unui tun folosit in timpul asediului Timisioarei din vremea
revolutie de la 1848 si 1849. Acest fapt simbolizeaza practic dorinta oamenilor si a biserici de a fi
pace in aceste locuri si faptul ca nu tunurile trebuie sa vorbeasca ci dragostea lui Dumnezeu si a Sf
Fecioare Maria fata de oameni.

Statuile din stanga si din dreapta altarului principal de mari dimensiun, mai mult decat marimea
naturala reprezinta in partea dreapta a altarului principal pe Sf Carol Boromeul, iar in partea stanga
o avem pe reprezentata pe Sf Terezia de Avila. Aceste doua statui sunt prezente in in catedrala si
datorita faptului ca imparati Carol al VI-lea de Hsbrug respectiv Maria Terezia, fica imparatului Carol a
VI-lea au fost unii dintre principalii sprijinitori ai ridicarii acestei catedrale. Sfintii prezenti sunt
practic patronii de nume ai celor doi imparati, iar aceasta practica de a aseza reprezentari ale
sfintilor ocrotitori de nume, a sfintilor patronmi ai imparatilor nu este singulara in Banai ci ea se
intalneste in toate provinciile fostului Imperiu Hasburgic ci si la alte biserici mai mici din teritoriul
Banatean. Ele au fost realizata aici in Timisioara de mesteri locali.

Altarul principal in orice biserica Catolica de aceasta vechime pe care o are Domul este formata in
primul si in primul rand dintr-un tabernacol adica din locul in care se pastreaza Sfanta impartasanie.
In cazul Domului in dreapta si in stanga tabernacolului exista doua, vitrine sa le spunem asa, relicvar,
ele continand mai multe relicva ale unor sfinti. Deasupra tabernacolului este pozitionata icoana care
da si hramul Catedralei adica pe Sf Gheorghe. In dreapta si in stanga, dupa cum am spus sunt
ptrezenti Sf Carol Boromeul si Sf Terezia de Avila.

Cei care practic poarta relicvile sunt doi inger putem spune. In fata unui altar sau in partea centrala a
unei biserici catolice este prezenta intotdeauna o lampa care daca exista lumina aprinsa atesta faptul
ca Hristos in Sf Impartasanie este prezenta in tabernacol, este prezent in acea biserica, adica acea
biserica il contine pe Mantuitor in aspectul sau euharistic.

Desigur ca si celelalte obiecte de cult a catedralei, lumina vesnica, lampa vesnica si crucea
procesionala aflata in partea stanga a altarului sunt opera bijutierului Iosef Mouser un maiestru la
care imparateasa Maria Terezia a dat mai multe comenzi atat pentru casa imperiala cat si catre
bisericile sprijinite de catre casa imperiala.

Sub altarul principal al Domului exista o cripta in care dealungul viacurilor au fost inmormantati
episcopii, canonici si o serie intreaga de militari, comandanti ai cetatii Timisioara sau militari de rang
inalt. Cei mai multi insau au fost episcopi si canonicii acestei Catedrale, prima inmormntari fiind
realizata aici la 1740. Dintre canonicii inmormantati aici am putea amintii mormantul lui Eugeniu
Senclaroi care la sfarsitul secolului al 19 –lea si inceputul secolului al 20-lea a fost cunoscut atat in
Ungaria cat si in Romania ca un mare istoric.

In prezent in Dom au loc doua liturghii in fiecare zi in cursul saptamanii dimineata la 7 si un sfert si
seaar la orele 18 iun timpul iernii respectiv 18: 30 in tampul verii , iar duminica exista 4 liturghi,
dimineata la orele 9 in limba maghiara, la orele 10 in limba germana, la 11:30 in limba romana iar
seara in lomba romana.