BAZELE GENERALE ALE

TEORIEI, METODICII ŞI
PRACTICII JOCULUI DE
BASCHET
 C ONC EPTUL DE S PR E B AS C HE T

Cunoaşterea multilaterală şi în acelaşi timp în

profunzime a unui domeniu constituie o necesitate şi totodată
o condiţie pentru eficienţa acţiunilor celui care activează în
domeniul respectiv.
Pentru specialiştii cu cea mai înaltă calificare,
extinderea şi aprofundarea continuă a cunoaşterii propriului
domeniu de activitate se impune şi mai mult, deoarece
acestor specialişti le revine şi sarcina de a contribui creator
la dezvoltarea domeniului în care lucrează.
Sistemul de cunoştinţe în domeniul baschetului – ne
referim nu numai la informaţia teoretică, ci şi la deprinderile
şi priceperile tehnico-tactice şi metodice – trebuie considerat
ca un sistem deschis care se îmbogăţeşte, se diversifică şi se
aprofundează continuu.
 Ca şi alte activităţi ale vieţii sociale – ca să nu mai
vorbim de activitatea sportivă – baschetul poate fi
considerat din unghiuri, de pe poziţii şi după criterii diferite.
De cele mai multe ori această diversitate de criterii
pune în evidenţă numai o latură a jocului, şi aceasta, la
rândul ei, tratată unilateral; este diferenţă între punctul de
vedere al unui spectator, mai mult sau mai puţin avizat care
asistă întâmplător la un meci, şi acela al unui specialist; este
diferenţă chiar între punctele de vedere ale diverşilor
specialişti (antrenor – jucători, arbitru – jucător – antrenor
etc.).
Concluziile şi respectiv, cunoştinţele achiziţionate,
tratate integrativ, constituie ceea ce denumim
CONCEPTUL despre baschet, al cărui conţinut cu diferitele
lui ipostaze îl vom expune în cadrul CURSULUI DE
METODICA JOCULUI DE BASCHET.
 PR AC TIC A, ME TODIC A Ş I TE OR IA
JOC ULUI DE B AS C HE T
Indiferent de ipostaza sub care baschetul este considerat,
factorul prim l-a constituit şi-l constituie în continuare
PRACTICA jocului de baschet şi necesităţile acesteia.
Practica jocului s-a dezvoltat şi perfecţionat generând în
mod necesar: activităţi şi măsuri organizatorice (echipe, cluburi,
competiţii), alte activităţi speciale şi specialişti corespunzători
prin care să se asigure perfecţionarea continuă a practicii
baschetului, cum sunt de exemplu antrenamentul şi respectiv
antrenorii, arbitrajul respectiv arbitrii, constructorii de terenuri
şi de instalaţii şi materiale specifice etc..
Practica baschetului.
Aşa cum am arătat, practica baschetului nu trebuie să se
limiteze la joc, deşi acesta rămâne elementul primordial, ci
trebuie extinsă la activitatea de baschet, respectiv la domeniul
acestuia. În cadrul activităţii practice, un rol important îl ocupă
organizarea şi arbitrajul, activităţi aferente jocului, dar care
reprezintă activităţi practice.
 Forme de activitate practică din domeniul
baschetului: meci oficial şi amical; jocuri şcoală,
de antrenament şi verificare; antrenament; lecţie;
joc redus; sport complementar, agrement sportiv;
organizare echipă – secţie - club; F.I.B.A., M.T.S.,
F.R.B., colegii şi comisii; sistem competiţional;
organizarea pregătirii, perfecţionării şi
promovării specialiştilor; construcţii şi
amenajări.
Dintre aceste activităţi o mare dezvoltare a
căpătat-o în mod necesar pregătirea jucătorilor şi
echipelor, aceasta asigurând şi condiţionând
eficienţa şi succesul individual şi colectiv în
meciuri.
 Astfel a apărut un subdomeniu nou al
practicii, cu implicaţii teoretico-metodice,
respectiv instruirea şi antrenoratul care, la
rândul lor au determinat apariţia unor persoane
specializate, respectiv instructorii – antrenorii,
dar o dată cu instruirea şi instructorii a apărut
METODICA, forma iniţială şi empirică a
acesteia.
Deci practica a fost cea care dezvoltându-se
impetuos prin perfecţionarea conţinutului
tehnico-tactic al jocului, a cuprins şi specializat
un număr mereu crescut de persoane (în
principal jucători, dar şi instructori, arbitrii şi
organizatori) şi implicit sectoare noi de activitate
subsumate practicii.
 Metodica baschetului.
Parte integrantă a teoriei baschetului, metodica
exprimă şi valorifică funcţia aplicativă a acesteia. Ea
reprezintă ceea ce pentru diversele obiecte de învăţământ
reprezintă didactica specială.
Metodica baschetului preia şi adaptează la specificul
baschetului principiile, metodele şi mijloacele generale ale
pedagogiei, ca ştiinţă a educaţiei.
Metodica baschetului cuprinde principii, metode şi
mijloace specifice instruirii şi antrenamentului în baschet. Ea
constă din cunoştinţele, priceperile şi deprinderile necesare
tehnologiei instruirii, antrenării şi educării jucătorilor şi
echipelor, activitate pe care nu greşim dacă o numim
antrenorat. Antrenoratul reprezintă funcţia practică a
metodicii, concretizată în conducerea procesului instructiv-
educativ.
 Metodica are sarcina de a forma antrenorii şi pe ceilalţi
specialişti ai domeniului, înarmându-i cu, cunoştinţe (fundamentate
ştiinţific), dar şi cu priceperi şi deprinderi privind aplicarea în
practică a tehnologiei pregătirii jucătorilor şi echipei, precum şi a
tehnologiei activităţii în celelalte sectoare ale practicii (de exemplu
arbitrajul, organizarea).
Dacă înarmarea cu, cunoştinţe se realizează, în principal, prin
studiu (în general teoretic) şi cercetarea ştiinţifico-metodică,
dobândirea priceperilor şi deprinderilor tehnologice se realizează
prin activitate concretă, practică, respectiv prin aşa numita practică
pedagogică specială.
Principalele capitole ale metodicii baschetului sunt: metodica
selecţiei; principiile, mijloacele şi metodele de antrenament integral
dar şi separat pentru fiecare factor al acestuia, pregătirea fizică,
tehnică, tactică, psihologică, teoretică; aparatura ajutătoare de
instruire şi metodica utilizării acesteia; planificarea; metodica
arbitrajului; practica pedagogică de antrenor şi de arbitru; metodica
organizării competiţiilor.
 Perfecţionarea jocului a fost şi îi este inerent schimbul
de experienţă efectuat cu ocazia fiecărui meci. Acest schimb de
experienţă continuu, ca şi dezvoltarea celorlalte sectoare
aferente practicii, a impus generalizarea acesteia, a practicii
înaintate, prin TEORIE.
La început teoria jocului a cuprins aspectele tactice,
tehnice şi arbitrajul, urmat imediat de încercări de
generalizare a metodelor de pregătire şi în continuare, a
experienţei din celelalte sectoare ale practicii baschetului.
În paralel, practica propriu-zisă a jocului şi în special
influenţele practicării acestuia au început să fie studiate de
unele ştiinţe biologice şi pedagogice, deja constituite. Aceste
ştiinţe studiau numai anumite aspecte ale practicării jocului,
din punctele lor de vedere particulare (morfo - funcţionale,
pedagogice), nu numai ca generalizare a practicii înaintate, ci şi
ca explicare a acesteia.
 Teoria baschetului.
Incontestabil, activitatea de baschet constituie o realitate
obiectivă şi implicit, un domeniu particular de cunoaştere.
Studierea acestui domeniu particular revine, în principal,
baschetului în ipostaza lui de disciplină ştiinţifică sportivă
aplicativă. Reflectarea conceptuală a activităţii de baschet revine
TEORIEI BASCHETULUI în calitate de parte constitutivă a
disciplinei ştiinţifice sportive aplicative.
Teoria baschetului constituie un ansamblu de cunoştinţe,
organizate într-un sistem logic, coerent, care descrie şi explică
domeniul baschetului.
Teoria baschetului trebuie considerată ca un sistem deschis,
dinamic, complex, adaptiv şi în anumite limite, anticipativ. În acest
sens menţionăm că teoria preia şi generalizează nu numai ceea ce îi
furnizează practica înaintată şi cercetarea ştiinţifică proprie, ci şi
numeroase elemente aparţinând altor ştiinţe şi activităţi cu care se
află în corelaţie şi pe care le adaptează la necesităţile baschetului.
Preluarea acestor elemente se face atât direct, dar mai ales
nemijlocit, prin ştiinţa educaţiei fizice şi sportului şi prin ramurile
acesteia, ştiinţa antrenamentului sportiv, teoria şi metodica
jocurilor sportive.
 Conţinutul, principalele sarcini şi probleme ale teoriei
baschetului:
studiul conţinutului şi structurii jocului;
studiul şi optimizarea tehnicii şi a tacticii;
explicarea şi descoperirea legităţilor activităţii de baschet;
precizarea şi formularea sistemului categorial al
baschetului ca disciplină ştiinţifică sportivă aplicată;
generalizarea practicii înaintate şi perfecţionarea continuă
a acesteia;
adaptarea la baschet a cuceririlor ştiinţei educaţiei fizice şi
sportului, precum şi generalizarea rezultatelor cercetării proprii;
prezentarea şi interpretarea istoricului jocului;
selecţia;
perfecţionarea regulamentului şi arbitrajului;
pregătirea specialiştilor.
 O condiţie pentru acordarea statutului de ştiinţă sau de
disciplină ştiinţifică particulară este aceea ca respectiva activitate să
aibă şi un sistem categorial propriu, respectiv o terminologie,
precizarea acestuia permite interpretarea unitară a noţiunilor cu
care se operează.
Acesta a fost începutul conturării unei noi ipostaze a
baschetului, cea mai recent constituită, aceea de DISCIPLINĂ
ŞTIINŢIFICĂ, în principal aplicativă, aplicativă nu numai pentru
joc, ci şi pentru întregul domeniu, pentru activitatea de baschet
considerată ca activitate socială.

Prezentarea făcută (de la practică la organizare, la metodică,

la teorie şi cercetare ştiinţifică) am considerat-o necesară pentru o
interpretare ştiinţifică a ipostazelor care se integrează conceptului
de baschet, punând accent pe ipostaza de disciplină ştiinţifică
sportivă aplicativă. Totodată această recapitulare a încercat să
marcheze principalele momente, succesiunea şi interferenţa
acestora, geneza diferitelor sectoare ale domeniului, pe care le
apreciem ca părţi constitutive ale acestuia, respectiv: PRACTICA,
METODICA şi TEORIA JOCULUI DE BASCHET.
 DOME NIUL JOC ULUI DE B AS C HE T
Joc sportiv colectiv
de echipă
inventat
Sport Disciplina sportivă
- de întrecere - competiţii sportive:
- de masă - naţionale
- de performanţă - internaţionale
- de mare performanţă
Mijloc al educaţiei fizice Disciplină de învăţământ
- realizează funcţiile - obiect de învăţământ
educaţiei fizice
Sport complementar Spectacol sportiv
- utilizat în metodologia - competiţie–spectatori
antrenamentului - virtuozitate în regim de
dinamism motric
Disciplină ştiinţifică sportivă aplicată investigată prin:
- documentare
- metoda observaţiei
- metoda statistică
- metoda experimentului
- metoda testelor
- analiza rezultatelor
- metoda convorbirii
- metoda interviului
- metoda anchetei
 Joc s portiv colectiv

Ca primă şi totodată definitorie accepţiune

care trebuie să caracterizeze conceptul despre
acest joc o menţionăm pe aceea care arată că
baschetul este un joc sportiv colectiv, făcând
parte din categoria jocurilor sportive inventate.
Calitatea sa de joc sportiv îl încadrează ca
domeniu specializat al culturii şi educaţiei
sportive, al civilizaţiei sportive. Fiind un joc
sportiv de echipă, baschetul, - ca şi celelalte jocuri
sportive colective - este în primul rând o formă de
activitate socială organizată.
 S port
Din punctul de vedere al activităţii, al practicii
sportive globale, care nu face diferenţieri între sporturi şi
jocuri sportive, baschetul poate fi considerat şi ca sport.
Într-adevăr, din acest punct de vedere, baschetul se
încadrează în sfera generală a noţiunii de sport, definit ca o
activitate specifică de întrecere în care se valorifică intensiv
formele de practicare a exerciţiilor fizice în vederea
obţinerii de către individ sau colectiv a perfecţionării
posibilităţilor morfo - funcţionale şi psihice, concretizate
într-un record, o depăşire proprie a partenerului.
Din acest punct de vedere – ca sport – considerăm că
baschetul poate fi practicat ca sport de masă, sport de
performanţă şi de mare performanţă. În acest context,
menţionăm aria foarte mare de practicare a acestui sport, el
putând fi practicat la toate vârstele atât de bărbaţi, cât şi de
femei.
 Dis ciplină s portivă
Considerarea baschetului ca sport, alături de
celelalte sporturi, îi conferă în acelaşi timp statut şi,
implicit, denumirea de disciplină sportivă.
Statutul de disciplină sportivă îi este conferit de
cadrul organizatorico-sportiv instituţionalizat pe plan
naţional şi internaţional, alături de alte numeroase
discipline sportive care compun sfera noţiunii de
activitate sportivă.
Amintim aici ca o condiţie “sine qua non” pentru
atribuirea statutului de disciplină sportivă este aceea să
existe cadrul organizatorico-sportiv instituţionalizat pe
plan naţional al disciplinei sportive în cauză şi totodată
aceasta să fie aderată la organul internaţional de
coordonare şi conducere a acelei discipline sportive în
relaţiile sportive internaţionale, respectiv la federaţia
internaţională.
 Baschetul românesc, alături de alte peste 220 de ţări ale
căror federaţii sunt afiliate la F.I.B.A., are statut de disciplină
sportivă, deoarece în ţara noastră există o bază instituţională pentru
activitatea de baschet, constând din:
Unităţi sportive constituite din echipe grupate în secţiile
cluburilor şi asociaţiilor sportive, unde jucătorii, legitimaţi, se
pregătesc organizat şi participă în cadrul unui sistem competiţional
la concursuri oficiale interne, instituite în vederea obţinerii de titluri
de campioni naţionali pentru categoria respectivă sau calificării
echipei pentru o categorie superioară (minibaschet, U 14, U 16, U
18, U 20, diviziile “B” şi “A”);
Existenţa Federaţiei Române de Baschet – organ central cu
statut de persoană juridică, afiliat la F.I.B.A., care conduce şi
coordonează activitatea unităţilor de baschet, asigură aplicarea
unitară a regulilor de joc aprobate de F.I.B.A. şi întreţine relaţii
statutare cu aceasta şi cu federaţiile naţionale din alte ţări;
Existenţa şi participarea la competiţii internaţionale, sub
egida F.I.B.A., a echipelor reprezentative constituite special în
vederea acestei participări, precum şi a echipelor de club.
 Mijloc al educaţiei s portive ş i fizice
Considerarea baschetului ca mijloc al educaţiei fizice, alături de
celelalte sporturi şi jocuri sportive, reprezintă, implicit, recunoaşterea
funcţiei formative a acestuia.
Această funcţie constituie o componentă deosebit de importantă
a conceptului despre baschet, calitate oficializată în programele de
educaţie fizică şcolară. Această dimensiune modernă, integrată educaţiei
fizice tradiţionale, a condus la realizarea unei trăsături de unire între
educaţia fizică şi educaţia sportivă, aceasta din urmă reprezentând în
esenţă utilizarea sporturilor şi jocurilor sportive un numai pentru
realizarea obiectivelor sportului de performanţă, ci şi pentru realizarea
obiectivelor şi funcţiilor educaţiei fizice.
Din aceste considerente baschetul este considerat ca mijloc, nu
numai al educaţiei sportive sau al educaţiei fizice, ci şi ca unul dintre
mijloacele tipice ale educaţiei sportive şi fizice moderne, deoarece el
contribuie la integrarea socială a copiilor.
Considerat sub acest aspect educaţional, baschetul contribuie la
realizarea funcţiilor educaţiei sportive şi fizice dintre care enumerăm:
întărirea sănătăţii (funcţia sanogenetică sau sanotrofică), dezvoltarea şi
educarea calităţilor motrice (a capacităţii motrice) şi psihice, la
dezvoltarea fizică normală şi la educarea prin sport a spiritului de
colectiv şi de competitivitate, precum şi a capacităţii de autoorganizare şi
autoconducere.
 S port complementar
Calitatea de sport complementar este o consecinţă a valorii
lui educative, respectiv a influenţelor sale asupra calităţilor motrice
şi psihice, inclusiv aspectele morale şi de voinţă.
Dintre toate jocurile sportive, baschetul este cel mai frecvent
utilizat ca sport complementar, un numai de metodologia
antrenamentului celorlalte sporturi, dar şi în cea a celorlalte jocuri
sportive. Alături de atletism, este sportul complementar care se
recomandă a fi practicat în toate perioadele antrenamentului, deci şi
în cea competiţională. Această recomandare se bazează, între altele,
pe faptul că influenţele sale asupra motricităţii, psihicului şi
funcţiilor organismului sportivilor pot fi potenţate în funcţie de
obiectivele metodice ale etapei de antrenament respective. În afara
influenţelor pozitive arătate, baschetul prezintă şi avantajul de a
putea fi practicat şi sub forma unui joc simplificat ca număr de
jucători şi eventual, ca suprafaţă a terenului de joc. Poate fi
practicat nu numai ca mijloc de pregătire fizică generală, dar şi ca
exerciţiu de încălzire generală şi ca mijloc de odihnă şi recreere
activă şi sportivă.
 S pectacol s portiv
Caracteristica de spectacol sportiv, cu statut de notă specifică
integrate în conceptul despre baschet, nu este specifică numai acestui
joc sportiv, fiind comună tuturor sporturilor în care competiţiile pot
fi vizionate de spectatori. Nu este locul să explicăm psihologia
spectatorului şi de aceea subliniem numai obligaţia morală a
antrenorilor şi jucătorilor ca echipa să fie astfel pregătită, încât
prestaţia lor din meciuri să aibă şi caracteristicile unui spectacol care
să contribuie la cultura şi educaţia pe plan sportiv a spectatorilor.
Desigur că referirea privind latura educativă a baschetului
considerat ca spectacol sportiv implică şi aspectul etic-sportiv, aşa
numitul fair - play, în spiritul căruia, prin comportamentul lor, prin
forţa convingătoare a exemplului, jucătorii să contribuie la educarea
spectatorilor în acest spirit.
Desigur, cu doza inevitabilă de subiectivism, putem considera
că eleganţa şi virtuozitatea mânuirii mingii într-un regim de mare
dinamism motric, la care se adaugă dramatismul alternării succesului
în înscrierea de puncte de către fiecare echipă pe parcursul a numai
câteva zeci de secunde şi în final scorurile mari care ajung la 100 de
puncte marcate de fiecare echipă, fac din baschet unul dintre cele mai
atractive jocuri şi implicit spectacole sportive.
 Dis ciplină ş tiinţifică s portivă aplicată
Considerarea baschetului ca disciplină ştiinţifică sportivă
aplicată priveşte în principiu pe toţi specialiştii domeniului şi
îndeosebi pe profesorii de educaţie fizică şi antrenorii care, prin
pregătirea lor şi investigaţiile pe care le fac în cadrul activităţii
practice, oferă noutăţi teoretice, practice şi metodice în acest
domeniu, alăturându-se celorlalţi specialişti ai domeniului
ştiinţei şi sportului.
Iată argumentele care pledează pentru conferirea acestui
statut de disciplină ştiinţifico-sportivă aplicativă:
făcând abstracţie de faptul că baschetul reprezintă o
practică socială cu caracter ludic şi cultural-sportiv, el constituie
un domeniu al realităţii obiective, deci un domeniu care poate, a
fost, este şi trebuie studiat şi investigat ştiinţific.
Activitatea de baschet constituie domeniul de investigaţie
al disciplinei ştiinţifice sportive denumită BASCHET.
 Dis ciplină de învăţământ
Această ultimă ipostază a baschetului trebuie încorporată
conceptului despre acest joc sportiv şi are aplicabilitate în unităţile de
învăţământ care formează şi califică pe specialiştii cu calificări
superioare – de diferite niveluri – în baschet, respectiv institutul şi
secţiile de educaţie fizică, şcolile de antrenori şi chiar unele cursuri de
instructori.
Este vorba deci de unităţile de învăţământ în care sunt
pregătiţi: profesorii de educaţie fizică-antrenori, antrenorii de baschet,
cercetătorii ştiinţifici în domeniu şi profesorii de educaţie fizică.
Absolvenţii acestor unităţi de învăţământ trebuie să cunoască toate
ipostazele aferente conceptului de baschet. Ei trebuie formaţi, teoretic
şi practic, cu, cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, în principal
metodologice, necesare formării şi perfecţionării jucătorilor şi
echipelor care activează în toate eşaloanele baschetului de performanţă
şi de masă. Ca obiect de învăţământ baschetul are ca scop instruirea
elevilor –studenţilor pentru a-l practica în vederea obţinerii unor efecte
educative privind dezvoltarea şi pregătirea fizică, precum şi pentru
educaţia şi cultura lor sportivă.
 C ATEG OR IILE JOC ULUI DE
B AS C HET
Pe plan mondial şi european, se desfăşoară competiţii pentru
diferite nivele de instruire în jocul de baschet. Pentru fiecare
categorie, F.I.B.A. (Federaţia Internaţională de Baschet Amator), are
competiţii, reguli de desfăşurare, organisme conducătoare,
regulament propriu.
SENIORI
Este fără discuţii, cea mai populară categorie, cele mai
înalte nivele competiţionale, Jocuri Olimpice şi Campionate
Mondiale.
Vârsta: orice vârstă.
Sexul: bărbaţi şi femei.
Competiţii: Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale;
Campionate Continentale; Campionate Naţionale, Campionate
Regionale.
Echipament: echipamentul de joc şi instalaţiile sunt
aprobate de F.I.B.A..
Mingea: numărul 7 pentru bărbaţi şi 6 pentru femei.
Regulament de joc: aprobat de F.I.B.A..
Organisme conducătoare:
pentru competiţii internaţionale: F.I.B.A.;
pentru competiţii naţionale: Federaţiile Naţionale.
 JUNIOR I
Categoria juniorilor este probabil cea
care practică baschetul cel mai incitant, acesta
fiind mai atletic şi mai dinamic.
Vârsta: 18 ani şi mai mici.
Sexul: bărbaţi şi femei.
Competiţii: Campionate Mondiale;
Campionate Continentale; Campionate
Naţionale, Campionate Regionale.
Echipament: echipamentul de joc şi
instalaţiile sunt aprobate de F.I.B.A.
Mingea: numărul 7 pentru bărbaţi şi 6
pentru femei.
Regulament de joc: aprobat de F.I.B.A
Organisme conducătoare:
pentru competiţii internaţionale:
F.I.B.A.
pentru competiţii naţionale: Federaţiile
Naţionale
 C ADEŢI
Acesta este momentul în care baschetul
practicat de către copii devine un lucru serios.
Categoria cadeţilor este prima categorie în care
jucătorii pot participa la competiţii internaţionale
oficiale.
Vârsta: 16 ani şi mai mici.
Sexul: bărbaţi şi femei.
Competiţii: Campionate Continentale;
Campionate Naţionale, Campionate Regionale,
Campionate Locale.
Echipament: echipamentul de joc şi
instalaţiile sunt aprobate de F.I.B.A.
Mingea: numărul 7 pentru bărbaţi şi 6
pentru femei.
Regulament de joc: aprobat de F.I.B.A
Organisme conducătoare:
pentru competiţii internaţionale: F.I.B.A.
pentru competiţii naţionale: Federaţiile
Naţionale
 MINIB AS C HET
Minibaschetul este baza în realizarea
principiilor educaţionale, care dau
posibilitatea copiilor să se dezvolte psihic,
intelectual şi social prin practicarea jocului
de baschet
Vârsta: 12 ani şi mai mici.
Sexul: bărbaţi şi femei (mixed
games).
Competiţii: Jocuri educaţionale (în
cadrul şcolilor).
Echipament: În aer liber, în sală, pe
terenuri cu dimensiuni variabile.
Mingea: numărul 5.
Regulament de joc: Regulament de
joc pentru minibaschet
Organisme conducătoare: F.I.B.A.
Mini-Basketball
 B AS C HET PE PLAJĂ “B EAC H
B AS K ETB ALL”

Baschetul pe plajă este deosebit de solicitant

din punct de vedere fizic, jucat pe nisip. Jocul s-a
„născut” acum trei decenii, pe terenul de educaţie
fizică a şcolii Gulf Shores.
Vârsta: toate vârstele de la 10 ani.
Sexul: copii (fete şi băieţi), adulţi (femei şi
bărbaţi)
Competiţii: Turnee de cartier, Turnee
regionale, Campionate regionale, Turnee mondiale.
Teren: teren cu nisip, doua coşuri, linii de
margine, zona de protecţie si minge oficiala de
baschet pe plaja.
Regulament: Regulamentul WBBA (vezi
www.beachbasketball. com), se joaca pe un teren
sportiv circular, fără panouri, fără repuneri din
afara terenului, cu acţiune continua, se înscriu trei
puncte din afara semicercului si doua puncte din
interiorul lui
 B AS C HETUL ÎN S C AUN C U R OTILE
„WHEELC HAIR B AS K ETB ALL”
Acest tip de baschet a fost inventat în 1946 de
către jucătorii de baschet, care, după rănile din timpul
războiului, doreau să experimenteze din nou emoţia unui
sport atletic într-un mediu de echipă. Acesta se practică în
peste 80 de ţări de către peste 25000 de bărbaţi, femei şi
copii cu o deficienţă fizică care îi împiedică să joace în
picioare baschet.
Vârsta: toate vârstele.
Sexul: bărbaţi, femei şi mixt.
Competiţii: Jocuri Olimpice, Campionate
Mondiale, Campionate Continentale, Campionate
Naţionale, Campionate Regionale şi Campionate Locale.
Echipament: echipamentele aprobate de F.I.B.A.
Regulament : regulamentul baschetului în scaun
cu rotile este extras din regulamentul F.I.B.A. cu diferenţe
specifice datorate jucătorului aflat în scaunul cu rotile.
Organisme guvernante: I.W.B.F. – Federaţia
Internaţională de Baschet în Scaun cu Rotile. I.W.B.F. este
recunoscută ca atare de F.I.B.A. şi de International
Paralympic.
 B AS C HETUL DE S TR ADĂ / 3 LA 3
„S TR EE T B ALL / 3 ON 3”
Baschetul de stradă este practicat,
în special, ca un sport de timp liber,
jucătorii pot concura unii împotriva
celorlalţi în cadrul turneelor desfăşurate
în aer liber.
Vârsta: toate vârstele.
Sexul: bărbaţi şi femei.
Competiţii: Turnee desfăşurate în
aer liber – timp liber.
Teren: jumătate de teren de
baschet şi un coş.
Regulament: poate varia în funcţie
de organizatori.
 B AS C HETUL LIC EEAL / UNIVER S ITAR
„C OLLEG E / UNIVER S ITY B AS K ETB ALL”
În mod tradiţional, în S.U.A., baschetul
este un sport liceeal / universitar foarte popular.
Asociaţia Internaţională a Colegiilor de Atletism
(N.C.A.A.) este organismul guvernant al tuturor
sporturilor din colegii şi universităţi. Baschetul
nu joacă un rol atât de important în colegiile şi
universităţiile din afara Statelor Unite, totuşi îşi
păstrează încă tradiţia unui sport tipic liceeal /
universitar.
Vârsta: peste 17 ani.
Sexul: băieţi şi fete.
Competiţii: Campionate Mondiale,
Campionate Naţionale, Campionate Locale,
Campionate Regionale.
Echipament: teren, tabele de scor şi
panouri aprobate de F.I.B.A..
Regulament: se aplică regulamentul
F.I.B.A.
Organisme guvernante: Comitetele
sportive universitare.
 B AS C HETUL PENTR U PER S OANELE C U
DEFIC IENŢE DE AUZ - „DEAF B AS K ETB ALL”
Baschetul pentru persoanele cu deficienţe
de auz (total sau parţial incapabile să audă cu una
sau ambele urechi), bărbaţi şi femei, este practicat
încă din 1920. Jocul actual se practică cu acelaşi
regulament, supunându-se F.I.B.A.
Vârsta: toate vârstele
Sexul: bărbaţi şi femei
Competiţii: Turnee olimpice de baschet ale
deficienţilor de auz, Campionate Mondiale,
Campionate Continentale, Campionate Naţionale,
Campionate Regionale şi Locale.
Echipament: teren şi panouri aprobate de
F.I.B.A.
Regulament: regulamentul F.I.B.A.
Organisme guvernante: Organizaţia
D.I.B.F. (Federaţia Internaţională de Baschet a
Deficienţilor de Auz) a fost fondată în anul 1998 şi
recunoscută în mod oficial de către Congresul
Comitetului Internaţional al F.I.B.A.
 „B ANK S HOT B AS K ETB ALL”

Acest tip de baschet este adresat jucătorilor

cu o incapacitate de a juca în colectiv. Acesta nu
implică alergarea, driblingul, săritura sau
contactul corporal şi se bazează exclusiv pe
îndemânarea şi precizia de a arunca la coş.
Vârsta: toate vârstele
Sexul: bărbaţi şi femei
Regulament: sunt stabilite „staţii” de
aruncare. Jucătorii trebuie să arunce mingea la
coş din trei poziţii diferite pentru a trece la
următoarea „staţie”.