Examenul segmentului anterior

1.Luminatul lateral – tehnica simpla de examinare a segmentului anterior ce consta in

proiectarea unui fascicul de lumina pe suprafata oculara. Exista 2 variante tehnice:

a. Luminatul lateral simplu – se plaseaza o sursa de lumina de aceeasi parte cu ochiul examinat,
sub un unghi de 450, iar intre sursa de lumina si globul ocular se interpune o lentila convergenta.

b. Luminatul lateral combinat – metoda similara, se foloseste o lupa (monoculara sau

binoculara).

Tehnica luminatului lateral se adreseaza medicului neoftalmolog; permite evidentierea

modificarilor grosiere din segmentul anterior al globului ocular.

2. Examenul biomicroscopic – permite evidentierea tuturor detaliilor structurilor din segmentul

anterior (conjunctiva, sclera, cornee, camera anterioara, iris, cristalin, vitrosul anterior). Metoda
este utilizata de medicul oftalmolog.

3. Determinarea presiunii intraoculare – exista 2 metode de masurare a presiunii intraoculare:

a. Aplanotonometria – masoara forta necesara pentru a aplatiza o suprafata standardizata.

Aplanotonometria Goldmann este considerata metoda “gold-standard” de determinare a
presiunii intraoculare.

b. Tonometria prin indentatie (tonometrul Schiotz) estimeaza presiunea intraoculara prin

masurarea deformarii corneei indusa de aplicarea unei greutati cunoscute pe suprafata
corneana.

Valoarea normala a presiunii intraoculare este cuprinsa intre 10-21 mmHg.

Aprecierea presiunii intraoculare prin metoda comparativa – presupune exercitarea unei

presiuni cu indexul de la ambele maini pe globii oculari ai pacientului, acesta avand ochii inchisi
si privind in jos. Metoda este una aproximativa si grosiera; permite evidentierea unor valori
presionale extreme (foarte crescute sau foarte scazute).

4. Gonioscopia – reprezinta examinarea unghiului camerular, zona esentiala in drenajul umorii

apoase. Gradul de deschidere a unghiului camerular este apreciat in functie de masura in care
structurile unghiului camerular sunt vizibile in cursul examinarii. In functie de tehnica folosita
exista o metoda directa si una indirecta.

5. Ecografia oculara
a. ecografia conventionala – utilizata in special in evaluarea patologiei de pol posterior, atunci
cand tulburarile de transparenta nu permit examenul fundului de ochi.

b. ecografia biomicroscopica – metoda ecografica ce utilizeaza frecvente inalte si permite

evaluarea exacta a segmentului anterior, in special a structurilor din unghiul camerular (gradul
de deschidere, relatia cu radacina irisului).

Cunoașterea completă a prezentului barem este suficientă pentru obținerea notei 8 la examenul practic
(care reprezintă 15% din nota finală). Pentru o notă superioară se vor verifica și alte noțiuni prezentate în
timpul semestrului, la lucrări practice și cursuri.