PSIHOLOGIA DURERII

Definiție:

Durerea este o “experiențã senzorială și emoțională neplăcută determinată

sau relaționată cu leziuni tisulare sau descrisă în termeni ce se refera la astfel de
leziuni” – conform IASP (International Association for the Study of Pain)

Metode de abordare ale durerii:

 fiziologică: mod de transmitere, receptori implicați, procese biochimice

 semiologică: localizare, iradiere, caracteristici, intensitate, condiții de
apariție / ameliorare
 comportamentală: comportamentele ce exprimă / însoțesc durerea
respectiv o ameliorează
 subiectivă: gânduri, reacții emoționale, interpretare

Diferențierea durere acută – durere cronică

Durerea acută
 are o durată de mai puțin de 6 luni
 are semnificația de pericol iminent
 este însoțită de anxietate asociată

Variante clinice:
 Durere superficială:
o localizare la nivelul tegumentelor sau mucoaselor
o este de scurtă durată
o este bine localizată
o are caracter ascuțit

1
 Durere profundă:
o localizare la nivelul mușchilor sau membranelor
o este persistentă
o mai greu localizabilă
o are caracter de arsură

Durerea cronică
 are o durată de peste 6 luni
 localizată la nivelul organelor interne
 în general are caracter presional
 produce un discomfort important
Variante clinice:
 Durere cronică recurentă
o episoade dureroase repetate separate de interval liber
o are intensitate crescută
 Durere cronică constantă
o are intensitate variabilă
 Durere cronică progresivă
o are intensitate crescândă

Teorii ale durerii

1. Teoria modelului nespecific (Weddel, 1962)

 nu exista căi specifice de percepere a durerii
 durerea este datorată stimulării intense a unor receptori nespecifici
2. Teoria specificității (von Trey, 1985)
 există stimuli specifici pentru terminații specifice
 există căi specifice de transmisie
3. Teoria porții de control (Melzack&Wall, 1965)
 Existența la nivelul coarnelor dorsale ale măduvei a unui mecanism neuronal
specific – ”poartă de control ”

2
 o fibrele groase nonnociceptive – închid poarta blocând percepția
durerii
o fibrele subțiri nociceptive – deschid poarta determinând percepția
durerii
 Mecanismul neuronal specific deschide poarta:
o dacă stimulii depășesc un anumit prag
o când interpretarea centrală a informației este ca fiind dureroasă în
funcție de experiența individului
o în cazul reacțiilor emoționale negative

Factori psihosociali ce influențează percepția durerii

Sexul : femeile sunt mai sensibile la durere decât bărbații, fapt dovedit prin
frecvențã mai mare a durerilor nonpatologice raportate de femei
Vârsta: influențează modul de percepere și raportare a durerii
Diferențele etnice: latinii sunt mai expresivi în exprimarea durerii / nordicii
sunt mai stoici
Diferențele personalității :
 Introverții: mai reactivi la durere – prag mai scăzut al sensibilității dureroase
 Convingerile negative legate de evenimente potențial dureroase determină
o supraestimare a durerii
 Persoane abuzate în copilărie determină o personalitate predispusă la
durere
 Persoanele cu incapacitate de exprimare verbală a sentimentelor negative
resimt nevoia de pedeapsă în legătură cu orice sentiment de vinovăție

Managementul durerii

Managementul durerii acute

 Metode fizice : căldură, acupunctură, stimulare transcutanată
 Metode farmacologice : antiinflamatoare, opioizi, analgezice locale,
antidepresive, timostabilizatoare
3
 Metode psihologice : tehnici de relaxare, hipnoză

Managementul durerii cronice

 Introducerea treptată a exercițiilor fizice
 Creșterea activităților cotidiene
 Îmbunătățirea dispoziției psihice prin terapie psihologică
 Reducerea treptată a medicației și înlocuirea acesteia cu tehnici de relaxare