Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Relatii intre personaje

Constituind chiar substanta sau elementul cheie al operei epice, supranumit si “ fiinta de
hartie” ( R. Barthe), personajul da viata textului, dar traieste exclusiv in lumea fictiunii, pe care
o ordoneaza prin actiune. Fie ca se desprinde din realitate, fiind o valorificare a unui tip uman,
fie ca este prin excelenta imaginar, eroul se detaseaza prin fapte, dar inchide si resorturi
sufletesti. Autorul propune o serie de personaje de o complexitate aparte.

Ghita Lica Samadaul

- personajul central al operei - In raport cu Ghita, Lica speculeaza

- veridic
- complex
- incadrat in tipologia realista a avarului.
- Statutul social este modificabil, caci, la inceput,
Ghita este un cizmar nemultumit de traiul prea
saracacios. Acesta traieste cu sentimentul de
inferioritate, in ciuda faptului ca saracia reprezinta,
asa cum considera batrana, o virtute care mentine
echilibrul interior al omului si linistea vietii.
- Ghita reprezinta insa o alta generatie, de aceea are
un simt pragmatic acut, judecand lucrurile in
perspectiva « … sa ramanem aici, sa carpesc si mai
departe cizmele oamenilor, care umbla toata
saptamana in opinci ori desculti…Iaca linistea
colibei ».
- Pentru Ghita saracia este echivalenta cu lipsa
demnitatii.
- Isi modifica statutul luand in arenda hanul Moara
cu noroc si devine carciumar.
- Este foarte harnic si priceput, iar hanul este foarte
apreciat mai ales pentru calitatile hangiului.
- Bun familist, bland si intelegator, traieste in
armonie cu restul familiei.
- Degradarea sa este anuntata de stramutarea din sat.
- Spatiul blestemat este dusmanul omului, nu este un
« noroc »
- -il depersonalizeaza si il dezumanizeaza.
- Episodul semnificativ al infruntarii dintre Lica si
Ghita evidentiaza conflictul dintre doua forte la fel
de puternice : prima data, Lica vine pe neasteptate
la han, refuza sa stea de vorba cu batrana sau cu
Ana si vrea sa stie daca noul carciumar e dispus sa-i
devina supus, iar Ghita da de inteles ca nu are
veleitatile necesare pentru aceasta. Lica se
comporta ca si cum ar fi stapanul : descaleca, intra
vulnerabilitatile acestuia.
- Personajul principal devine partas la
nelegiuirile infaptuite de Samadau si de
tovarasii sai.
- Lica este personajul negativ al operei.
- Inteligenta, perseverenta, superioritatea
caracterului sunt subordonate ambitiei
exagerate, sadismului, dorintei de a face rau
oricui nu i se supune.
- Este caracterizat direct de catre narator,
inca de la prima sa aparitie. Adresarea
infatuata si autoritara este evidenta inca de la
prima intalnire cu carciumarul.
- Aspru si darz, el fascineaza si subjuga pe cei
din jurul sau : « om ca de treizeci si sase de
ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata
lunga, cu ochii mici si verzi si sprancenele
dese si impreunate la mijloc ».
- El nu incearca sa para altceva decat este,
bazandu-se pe relatiile sale si pe firea lui
neinduplecata.
- Singura urma de omenie (care iese la iveala
mai ales in fata Anei si a copiilor ei) este
tainuita cu grija sub masca cinismului.
- Lica Samadaul este un individ cu o viata
sufleteasca lineara, lipsit de profunzime si
zbucium, hotarat a nu face niciun compromis
in indeplinirea planurilor pe care si le-a
propus.
 in han, facand semn carciumarului sa-l urmeze.
Lica se autocaracterizeaza si accepta ca este un om
de temut, apoi cere sa i se spuna cine trece pe acolo
si cu ce treaba si dispare inainte ca Ghita sa poata
reactiona.

- Un alt episod important al operei surprinde actiunea

majora de complicitate cu raul prin marturia falsa:
desi stie ca Lica a parasit hanul, in noaptea in care
arendasul a fost jefuit, Ghita jura pe cruce ca acesta
“ a stat toata noaptea la carciuma”. Ghita isi pierde
astfel credibilitatea in ochii comunitatii, caci Lica
are grija sa vorbeasca tare, in asa fel incat oricine
sa-si dea seama de adevaratele relatii.

- Se remarca astfel un conflict exterior, intre Ghita si

Lica, primul neacceptand subordonarea, celalalt
impunand-o cu forta, dar si unul interior
psihologic.

- Ghita este coplesit de o sfasietoare drama

sufleteasca.
- Are atitudini tipice avarului : incercarea de a se feri
de ceilalti, bucuria la vederea banilor sau a
bunurilor acumulate pe cai necinstite.
- Patima de aur il cuprinde ca o pecingine,
dezumanizandu-l, departandu-l de tot ce a avut mai
sfant in viata sa : dragostea pentru Ana si pentru
copii.
- Personajul incepe sa traiasca un puternic complex
de vinovatie, care devine resortul actiunilor sale.
- Astfel ajunge sa jure stramb, impingand spre ocna
oameni nevinovati, o arunca pe Ana in bratele lui
Lica si in cele din urma la crima.
- Este coplesit de zbuciumul sau, de dragostea pentru
Ana si teama de Lica. Si surda lupta launtrica face
din cutezatorul de odinioara un individ hartuit si
morocanos.

- Complexitatea personajelor deriva si din

modalitatile de caracterizare.

- Ghita este caracterizat in mod direct de catre

narator, la sosirea la moara, drept: capabil sa se
bucure de frumusetea locurilor, grijuliu si protector
cu Ana, “om harnic si sarguitor”, “chibzuit”,
respectuos.
- Apoi, personajul sufera transformari morale si
comportamentale: “mai mult ursuz, se aprindea
 pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca
inainte”, “isi pierde lesne cumpatul”.
- In ziua judecatii, Ana spune despre Ghita ca “nu
mai era el, omul puternic si plin de viata”, “perii
capului ii dadusera in carunteala”.
- Tulburarile sufletesti si conflictele interioare si
exterioare il macinau. Acest aspect arata
duplicitate fata de Ana, Lica si Pintea.
- Este caracterizat in mod indirect de intamplarile
la care participa si relatiile stabilite cu alte
personaje. Acesta se instraineaza de Ana- familia
devenind un obstacol pentru el. Avea reactii
violente: “isi inclesta ghearele in umerii ei fragezi”.
Il apara pe Lica deoarece se considera mai slab
decat el si ii era teama de acesta.

- Lica Samadaul exercita o influenta negativa asupra

celor din jur. Carciumarul intelege ca “aci, la “
Moara cu noroc” nu putea sa steie nimeni fara voia
lui Lica”. Aceasta situatie ii ofera protagonistului o
singura cale, nefavorabila constiintei sale, dar
aducatoare de bani.