UAUIM

POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B

2014-2015

Tema: ”Art Nouveau.

Opera lui Gaudi - Casa Mila.”

”Fie că e vorba de creațiile artiștilor germani, austrieci sau olandezi,

noi eram cu toții mult mai legați decît bănuiam de un fel
de romantism care nu ne permitea încă să considerăm
forma ca ornament.”
Henri Van de Veldi

Într-o atmosferă dominată de estetica zgîrie-norilor ce se răspîndeau cu o forță

uluitoare aduncînd noutatea școlii de la Chicago, continentul European condus de ideile lui
J.Ruskin și W.Morris a resimțit o necesitate inedită de readucere a ”meșteșugului” în
arhitectură.

Mișcările suscitate de estetică socială a celor doi critici erau tentate să reacționeze
atît împotriva industrializării, care suina din punctul lor de vedere bunul gust, cît și împotriva
academismului victorian, creînd ateliere în spirit romantico-medieval, destinate să
regenereze arta prin artizanat și să producă obiecte frumoase pentru marele public.

Dar orientate excusiv spre decorație și respingînd mașinismul – baza civilizației

moderne, artizanul modern pe care-l preconizaseră a apărut în economia modernă drept cel
mai mare lux. În timp ce experiențele de avangardă ale americanelor în domeniul artelor
vizuale, lipseau mediul de o nouă căutare, lumea europeană, în frunte cu artiștii germani,
vienezi, olandezi luptau împotriva convenționalismului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și
căutau forme artistice viabile.

Fenomenul de ”a construi” ce odată cu secolul inginerilor a întors spatele

artei,formei decorative, condiției fromosului raportat la raționamente exact, și-a regăsit cale
de întoarcere.

Forma cum considera Sullivan : ”urmează funcțiunea ”, căci acolo unde funcțiunea nu
se schimbă, nici forma nu trebuie să se schimbe, și-a preschimbat fața, devenind o artă
purificată, o formă-ornament, deschizînd noi drumuri în artă de totală ruptură de orice
formă de abordare istoricistă cunoscută pînă atunci.

Dacă formele primitive grecești, transformate în ordine universale, născute din

structuri primitive de paianță, furnizează fondul oricărei decorații arhitecturale începînd cu
Renașterea , venise timpul ca noua arhitectură din fier și sticlă, care se dezvoltase
UAUIM
POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B
2014-2015

neobservată în cazul gărilor și clădirilor industriale, renăscute sub tutela lui Paxton, să-și
creeze propriul stil ornamental.

Însăși termenul de Art Nouveau a fost introdus pentru a desemna stilul care a fost
dezvoltat între anii 1890-1905. Denumit Art Nouveau în Franța, Jugendstil în Germania,
Sezession în Austria, Liberty în Italia, Modernismo în Spania, Nieuwe Kunst în Olanda și
Secesionism în Polonia, această mișcare funcționa totuși conform acelorași principii
moderniste considerate de Giulio Carlo Argan ca fiind:

 Tematica naturalistă(flori și animale)

 Folosirea de motive iconice stilistice și chiar tipologice, derivate din arta japoneză
 Utilizarea unor elemente morfologice ca arabescurile liniare și cromatice, prezența de
ritmuri bazate pe curbe și variante ale acestora(spirale, volute, etc.)și predilecția în
ceea ce privește culoarea pentru tentele reci, liniștite, transparente, asonante,
dispuse în mod plat sau venate, irizate, sfumate.
 Neacceptarea proporționării sau a echilibrului simetric și căutarea de ritmuri
”muzicale” cu marcate în înălțime sau lățime și înclinate spre ondulări și sinuozități.
 Evindentă, constanta comunicare prin empatie a unui sens de agilitate, elasticitate,
ușurință, tinerețe, optimism.
UAUIM
POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B
2014-2015

Unul dintre cei mai reprezentativi

arhitecți ai perioadei, este Antoni Gaudi-
arhitect spaniol care a adoptat principiile Art
Nouveau-ului, renunțînd la suprafețele plane,
la simetrie, precum și la liniile și unghiurile
drepte în favoarea unor forme organice.
Antoni Placid Gaudí i Cornet, s-a născut la 25
iunie 1852 la Reus, Catalonia, dar și-a realizat
studiile și operele la Barcelona, în Catalonia.
Ca tânăr arhitect, Gaudi a fost inspirat
de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze
modele gotice și remarcându-se prin
originalitatea și fantezia sa.

Casa Mila, construită între 1905-1910, reprezintă un bloc mare de apartamente de

locuit, situat în Barcelona la intersecție între două bulevarde, care pare la prima vedere
executat dintr-un material maleabil. Formată, de fapt, din doua case care se interconectează
doar prin intermediul fațadelor și acoperișului, acest edificiu este dotat cu intrări separate și
doua curți interioare care funcționează separat.
UAUIM
POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B
2014-2015

Blocul a fost proiectat de Gaudi,dezvoltîndu-se pe cinci nivele cu doua curți

interioare și, deși a fost construit din piatră cioplită, zidurile par să se unduiască, iar coșurile
mari se înalță pe spirale ascuțite. Această casă, este de fapt un manifest al epocii, prin care
maestrul catalan la cultura Einfuhlung-ului și a Art Nouveau-ului, precum si la cea a
simbolismului. El regîndește spațiul într-o manieră inedită.

El gîndeşte timpurile: trecut, prezent şi viitor, o arhitectură ca un cîmp de imanenţă şi

de iminenţă. El și-a dorit mult prea adesea să nu se reţină din ea decît puterea sa de retenţie
tocmai a evenimentelor trecute. S-a dorit mult prea adesea să se reducă arhitecturalitatea la
monumentalitate.

Ceea ce ar însemna că arhitectura n-ar fi doar o artă funebră, ci, în plus, şi o artă
moartă, admiţînd că monumentele aparţin pe de-a-ntregul trecutului.

Or, un loc viu unde se joacă, se încrucişează şi se compară astăzi existenţele n-ar fi
mai puţin arhitectură decît marea piramidă de la Gizeh. E nevoie, în prezent, să se revină la o
arhitectură a prezentului, la acele locuri unde evenimentul ar putea surveni, cum spune
Nietzsche, „cu paşi de porumbel”.

Însă între „arhitectură-monument” şi „arhitectură-eveniment” e loc pentru o

arhitectură ordinară,cea a lui Gaudi, un miracol de discreţie, care edifică condiţiile locuirii
cotidiene şi care nu e mai puţin arhitectură, ci, mai curînd, e arhitectură într-o măsură mai
mare decît cele mai spectaculoase manifestări ale artei de a construi: "O clădire măreață
trebuie să înceapă cu nemasurabilul, trebuie să treacă prin mijloacele măsurabile atunci cînd
este proiectată, iar la final trebuie să fie nemasurată."(Louis Kahn)

Această arhitectură, care trece neobservată, e cea pe care filosofia şi-a dat arareori
osteneala s-o ia în considerare. E vorba aici de a repara un fel de nedreptate. Anestezia
gînditorilor, indiferenţa lor faţă de spaţiile pe care le ocupă nu se poate explica decît prin
prejudecata metafizică pentru care gîndirea nu-şi are locul nicăieri, şi că, deci, contează prea
puţin atenţia acordată „condiţiilor spaţiale ale gîndirii”.

Un alt nume pe care l-a primit Casa Mila este “La Pedrera” – cariera de piatra,
datorită fațadei sale exterioare ce aduce cu o stîncă. Exista multe terorii referitoare la sursa
de inspirație a lui Gaudi cînd a proiectat La Pedrera- de la valurile oceanului pînă la anumiți
munți.

Indiferent de izvorul de inspirație ce a stat la baza creării acestei capodopere,

clădirea pare o sculptură plină de contraste între zonele cu piatră pală și cele cu fier închis la
culoare, de curbe și concavități.
UAUIM
POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B
2014-2015

Datorită acestui joc subtil, arhitectura lui Gaudi este percepută ca o sculptură de cea
mai inaltă calitate întrucît, cum spunea însăși arhitectul: ”Arhitectura este aranjament de
lumină, pe cînd sculptura este joc de lumină”.

Gaudi a utilizat lumina naturală ca pe una din principalele surse arhitecturale și a

experimentat adesea noi tehnici artizanale , pentru a obtine o mai mare varietate de tonuri
luminoase .

Balcoanele sunt din fier forjat și au fost proiectate de un prieten al lui Gaudi, Josep
Maria Jujol, care a mai colaborat și în alte ocazii cu celebrul arhitect. Fiecare dintre
balustrade este diferită de celelalte, dîndu-I un aspect indimenticabil.

Gaudi a conceput o multitudine de obiecte în fier forjat :

grilaje,balustrade,porți,lămpi,și alte elemente care au contribuit la realizarea unui spațiu cu
caracter modernist.

În multe dintre aceste cazuri,fierul a fost combinat cu sticla sau cărămida aparentă
pentru a produce un efect unic. Antoni Gaudi a utilizat adesea sticla atît în delimitarea
spațiului cît și ca element decorativ .

Vitraliile sunt prezente constant în lucrările moderniste, acestea adoptînd adesea

culori calde, care fiind folosite ca elemente decorative pentru galerii ferestre și uși, dadeau
un alt înteles spațiului locuibil.

În loc de a reprezenta teme relgioase proprii restaurărilor gotice, acestea se remarca

prin abundența culorilor realizînd forme geometrice sau organice cît și motive florale sau
animale cu un evident scop ornamental : "Pădurile au fost primele temple ale lui Dumnezeu și în
păduri oamenii au avut prima lor idee despre arhitectură."( James C. Snyder, Introducere în
arhitectură)
UAUIM
POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B
2014-2015

De fapt, tot acest concept și-a avut începuturile în una dintre cele mai renute teorii
ale matematicii despre numere.

Formele „Carierei”, cum îi spun barcelonezii ,au crescut organic, curbele sînt spirale
logaritmice. Peste tot poate fi intuit Şirul lui Fibonacci. Studiind creşterea populaţiilor de
iepuri, celebrul matematician italian a descoperit o lege a creşterii naturale, descrisă de şirul
următor: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13… , mai precis F(n) = F(n-1) + F(n-2), cu n> 3.

Cu alte cuvinte, fiecare membru al şirului este o sumă dintre tatăl şi bunicul său! Şi,
cel mai interesant, raportul dintre doi termeni ai şirului, de la al 14-lea termen în sus, este,
inevitabil, 1,61803..., un număr iraţional, care i-a făcut pe pitagoreici să-şi smulgă părul din
cap. Imposibil de cunoscut pînă la ultima zecimală (are o infinitate!), acest număr, denumit
„Phi” sau „Numărul de Aur”, se regăseşte peste tot în natură, reglînd creşterea.

Cochilia unui melc îl conţine (este raportul dintre înălţime şi lungime), valurile mării
iau forma spiralei lui Fibonacci ,seminţele florii soarelui se aşează după două spirale ale lui
Fibonacci, la fel solzii de pe aripile fluturelui.

Gaudi ştie asta – ceramica sa nu e plasată întîmplător, nici pereţii nu sînt mai aplecaţi
decît trebuie! Şi spune: „A crea ceva constă a-ţi pune propria lege în acord cu Legea Creaţiei.
Creaţia continuă şi Creatorul se serveşte de creaturile lui. Cei care studiază legile naturii,
intenţionînd să le folosească în propria creaţie, colaborează cu Creatorul. Originalitate
înseamnă întoarcerea la origini”.
UAUIM
POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B
2014-2015

Arhitectura sa este profund influențată de cea gotică și de estetica orientală, aceasta

putînd fi observată și din înclinația sa spre forme sculpturale non-figurative, folosirea pietrei
și fierului bazîndu-se pe elemente naturale, precum și imitarea formelor naturale precum
stîncile, stalactictele, trunchiurile de copaci.

"Orice mare arhitect este îin mod necesar - un mare poet.

El trebuie sa fie un măreț și original interpret al timpului său,
zilelor sale, vîrstei sale."
Frank Lloyd Wright

Gaudi este un individ puternic și debordant, capabil să se contopească cu tradițiile ,

cu fidelitatea stilurilor arhitecturale istorice, cu dorința de a placea unei burghezii euforice
cum era cea a anilor 1900 și să recreeze însăși esența arhitecturii , reconsiderînd la fel de
bine atît gusturile, cît și materialele, procedurile, tehnicile, sistemele de calcul, reperele
geometrice.

El nu propunea să se ștearga tot ce a existat inaintea lui, ci să intreprindă o aventura

personală bazată pe o intuiție lucidă care îi permite să conducă spre mai bine operele sale
într-o manieră independent și originală, cu dominate resurse arhitecturale, cît și stilistice și
tehnice,căci cum spunea Daniel Libeskind: "A face o arhitectura semnificativă nu înseamnă
să parodiezi istoria ci să o formulezi cu claritate."

În decorarea lucrărilor sale folosește elemente clasice, heraldica mediavală,

simbolosm relogios și o imagistică realistă a naturii.

Unul dintre apartamente, în întregime alcătuit din forme stranii, remarcându-se prin
mânerele de uşă executate manual şi prin detaliile originale, a fost dotat cu mobilier de
epocă, multe dintre piese fiind desenate de însuşi Gaudí. Acesta este unicul apartament
disponibil vizitatorilor, a cărui proprietar este Mila. La cumpăna dintre veacuri, Art Nouveau-
ul a influențat nu numai ornamentica arhitecturală, ci și mobilierul, bijuteriile, sticlăria,
țesuturile. Acestea încep să fie primite în expoziții, pînă atunci rezervate doar artelor nobile.
O astfel de expoziție inedită a devenit astăzi și casa Mila.
UAUIM
POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B
2014-2015

Pe terasa de pe acoperiş se află coşuri şi guri de aerisire, care seamănă cu nişte

războinici medievali.Pereții exteriori sunt înveliți cu niște elemente mozaicale. Mozaicul a
fost numit „o formă de artă insolită“, o „tehnică ornamentală impresionantă“ şi una dintre
„cele mai durabile forme ale artei decorative ce a supravieţuit din antichitate şi până în zilele
noastre“. Artistul italian Domenico Ghirlandaio, care a trăit în secolul al XV-lea, l-a numit
„adevărata pictură pentru veşnicie“.

La rîndul său, Gaudi nu lipsești nici una ditre operele sale de această pictură
”rupestră”: "Ornamentația a fost, este și va fi policromă. Natura nu ni se arată într-un obiect
monocrom, total uniformîin privința culorii – nici în vegetație, nici în geologie, nici în
topografie, nici în regatul animalelor. Întotdeuna contrastul coloristic este mai mult sau mai
puțin vivace, și pentru acest motiv trebuie să coloram total sau în parte fiecare element
arhitectural."( Antoni Gaudí )

Artistul şi istoricul de artă italian Giorgio Vasari, care a trăit în secolul al XVI-lea, a
scris: „Mozaicul este cea mai durabilă pictură din câte există. Alte picturi pălesc cu timpul,
dar mozaicul nu-şi pierde strălucirea odată cu trecerea vremii“. Da, măiestria cu care au fost
lucrate multe mozaicuri încântă ochiul. Mozaicul este într-adevăr o pictură în piatră
fascinantă!
Casa are un sistem de ventilație naturală, ceea ce face ca aerul condiționat să fie
inutil. În planurile lui Gaudi casa a fost prevăzută cu un lift, cu toate acestea liftul nu a fost
construit în clădirea pînă mult mai tîrziu. Structura casei a fost realizată în așa mod, încît la o
necessitate de a face o restaurare, pereții interior pot fi mutate.O construcție din beton-oțel,
care nu necesită pereți portanți face acest lucru posibil.
UAUIM
POPA ADRIANA MARIA , ATELIER 21 B
2014-2015

Bibliografie:

 ”Istoria Artei”, E.H. Gombrich

 ”Dicționar de curente picturale”, Larousse
 ”Introducere în artă”, Arthur F. Johnes
 ”Philosophie et architecture”, Verdier
 ”Istoria Arhitecturii Moderne” Sorin Vasilescu