Dramaturgia lui Henrik Ibsen pe scena Europeana la rascruce de mileniu.

Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 - d. 23 mai 1906) dramaturg norvegian, considerat părintele
teatrului modern european, de asta si am ales sa vorbesc despre dramaturgia sa anume pe scena
europeana, el este unul dintre reprezentanţii de seamă ai dramei de idei din literatura mondială.
După o adolescenţă marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul din Bergan.
Obţinând o bursă de studii în Germania. Respins şi neînţeles în propria ţară, Ibsen a trăit timp de
27 de ani în străinatate, în Italia şi Germania , în principal la Roma, revenind la Oslo în anii
1890. Paradoxal, după o viaţă petrecută în exil, a primit funeralii de stat. Faima sa este aceea a
unui realist care a înlocuit restricţiile piesele "bine -făcute" ale epocii sale cu drame "naturaliste"
scrise în limbajul cotidian, cum ar fi "O casă de păpuşi" (1879).

Am ales anume aceasta tema deoarece este actuala, problemele pe care le abordeaza Ibsen sunt
intilnite si in societatea noastra, exista si astazi femei carora le este frica de sot, care nu incearca
sa-si exprime gindurile si emotiile, care prefera sa ramina inferioare societatii pentru binele
familiei, decit sa avanseze in viata profesionala. Femeile din dramaturgia lui Ibsen sunt inspirate
din viata reala. Piesa “Casa cu papusi” sau “Nora” despre care voi mentiona si in lucrarea mea,
piesa a fost scrisă cât timp dramaturgul se afla la Roma și Amalfi, în Italia, într-o vreme în
care Europa era cuprinsă de revoluții. Intriga piesei este bazată pe un eveniment din viața lui
Ibsen. În 1870, Laura Kieler i-a trimis lui Ibsen o continuare a piesei "Brand", numită "Fiicele lui
Brand" și Ibsen a fost atras de fata frumoasă și vioaie, poreclind-o "ciocârlia". A invitat-o acasă
la el și timp de două luni din vara anului 1872 ea îi vizita casa frecvent. Când s-a căsătorit doi ani
mai târziu, soțul ei a căzut bolnav și a fost sfătuit să-și ia un concediu și să plece într-un climat
cald iar Laura, așa cum și Nora face în piesă, a împrumutat în secret bani pentru a putea pleca în
excursie. Laura a falsificat o bancnotă, banca a refuzat plata, iar ea i-a spus soțului ei întreaga
poveste. Soțul a intentat divorț, i-a luat copiii și a primit-o înapoi doar după ce ea a petrecut o
lună într-un azil public. Laura și Nora au nume ce seamănă, dar poveștile lor au un punct de
cotitură. În piesa lui Ibsen, Nora nu se mai întoarce acasă, nici nu-i spune soțului de banii
împrumutați. Mai mult, Nora este cea care divorțează de soțul ei.

Importanța piesei constă în mesajul feminist care a zguduit scenele europene la premiera piesei.
Respingerea căsătoriei și a maternității de către Nora a scandalizat audiențele din acel timp. De
fapt, primele producții germane ale piesei din anii 1880 au folosit finaluri alternative, scrise de
Ibsen la cererea producătorilor.

Spiritul revoluționar și modernismul l-au influențat pe Ibsen să își aleagă un erou neobișnuit, o
casnică, în atacul său asupra valorilor clasei de mijloc. Devenind rapid subiect de bârfă în
Europa, piesa a reușit în încercarea de a provoca discuții. De fapt numeroasele feluri în care
piesa poate fi interpretată fac din O casă de păpuși o piesă atât de interesantă. Fiecare nouă
generație a avut o versiune diferită asupra cărții, de la a o vedea ca pe o critică asupra feminității,
la a o lua ca pe o alegorie Hegeliană a istoricului spirit al evoluției. De asta si am ales sa scriu
despre montarile pieselor lui Ibsen la rascruce de mileniu si anume sa pun accent pe personajul
feminin, sa fac o comparatie, ca sa gasesc diferente, caci temele sale sunt actuale si pina astazi,
iar asta poate depinde si de interpretarile in scena.

Pe atunci femeile nu trebuiau sa faca ceva impotriva sotilor sau sa decida ceva fara permisiunea
lor, asta a stirnit spiritual revolutionar al spectatorilor pentru personajul Ibsenian. S-au scris
multe critici cu referire la subiectul pieselor sale. Astazi insa femeia este indreptatita, are dreptul
sa aleaga doar ca putine dintre acestea au curajul sa paseasca peste cuvintul barbatului.

Si pina astazi subiectele din operele lui Ibsen sunt actuale, sunt sigura ca multe dintre femei se
regasesc in scrierele lui. Exista in societatea noastra femei care sunt maltratate, de la care nu se
asteapta nici o parere. Sunt femei care isi doresc sa fie fidele sotului dar defapt sunt indragostite
in alt barbat cu care s-ar putea sa fie cu mult mai fericite, aceste situatii au asemanare si cu
subiectul “Femeia Marii”, unde personajul de baza este Ellida, la fel inspirata din viata reala a lui
Ibsen, sotul se atirna altfel fata de ea dupa moartea fiului lor mai mic, apar neintelegeri si un sir
de probleme de familie. Astfel de femei ca in operele lui Ibsen se intilnesc si astazi. In general
femeia impreuna cu starile ei este o tema pusa in dezbatere cel mai des in zilele noastre.

Aceasta tema este importanta deoarece voi aduce ca exemplu mari regizori care l-au montat pe
Ibsen, in Europa la rascruce de mileniu.
 ACADEMIA DE MUZICA, TEATRU SI ARTE PLASTICE

FACULTATEA TEATRU, FILM SI DANS

SPECIALITATEA TEATROLOGIE

LUCRARE DE LABORATOR NR 1

Importanta temei “ Dramaturgia lui Henrik Ibsen pe scenele europene la rascruce de

mileniu”

A elaborat: Vizin Daniela

Profesor: Rosca Angelina

Chisinau 25.09.2017