Teatrul Național „Mihai Eminescu” a găzduit, în perioada 20 septembrie - 1 octombrie, cea de-a

treia ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale în cadrul căreia au fost prezentate 25 de spectacole
ale teatrelor din Chișinău, București, Târgu Mureș, Iași, Bălți, Cahul, Sibiu și Craiova.

Directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”, Petru Hadârcă, a anunțat, în cadrul conferinței
de prezentare a evenimentului, „un adevărat regal teatral” pentru spectatori, adăugând că de la
prima ediție și-a dorit ca acest proiect să devină o tradiţie, astfel încât în perioada reuniunii,
teatrele româneşti să se simtă „la ele acasă”.
În programul Reuniunii Teatrelor Naționale sa pregatit si o sectiune aparte dedicată teatrului
radiofonic. Astfel, pe lângă spectacolele din scenă, sau organizat și ample discuții în jurul
fenomenului teatral în care au fost inclusi si critici de teatru, dramaturgi, jurnaliști, studenți ai
facultăților cu profil teatral.
Reuniunea Teatrelor Naționale a fost organizată de Teatrul Național „Mihai Eminescu” cu
sprijinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova, Ministerului
Culturii și Identității Naționale al României și Institutului Cultural Român.
In cadrul reuniunii au participat:
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București cu spectacolele:
„Idolul şi Ion Anapoda”
O comedie amară despre căutarea fericirii, scrisă de unul dintre cei mai importanţi dramaturgi
interbelici. Eroul piesei, un subtil raţionalist, îşi construieşte personalitatea prin iubire,
delicateţe şi printr-o încredere neclintită în puritatea valorilor morale.

„(D)efectul Placebo”
Este un spectacol caustic, care dezbate conflictul dintre natural și artificial, real și ireal, plastic
și sufletul omului bio-degradabil. Totul este reprezentat scenic într-o cheie comică, cu reflexii
dramatice dansante. Evadarea dintr-o lume reală într-una virtuală în care totul este aparent
perfect, obligă spectatorul să se întrebe care sunt lucrurile cu adevărat importante în viața
noastră bipolară, plastificată, ambalată atent precum un produs care are termen de garanție.

Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu cu spectacolele:

„Familii”
Spectacolul măsoară noțiunea de familie prin diverse probleme care, deși par comune, au
conotații existențiale pentru om și societate. Doi frați vitregi sunt nevoiți să conviețuiască
împotriva voinței lor, o tânără mamă se confruntă cu alcoolismul soțului ei, un frate și-o soră se
reîntâlnesc cu ocazia decesului mamei lor, un cuplu tânăr trece prin momente de criză.
Spectacolul chestionează conceptul de familie integrat în actualitatea secolului XXI. Urmărind
evoluția acestor familii distincte, se pun sub lupă probleme actuale de interes social general,
precum homosexualitatea, adopția, abuzul fizic și psihic, lipsa de comunicare etc.
„Oidip”
Producţia Teatrului Naţional din Sibiu este o adaptare după ”Oidip la Colonos” şi ”Oidip
Rege” de Sofocle şi surprinde prin forţa viziunii aproape cinematografice a montării regizorului
Silviu Purcărete, care îmbină realul cu imaginarul, dezvoltând o poetică a detaliilor sfâşietoare.
Este o pictură a spaimelor, a presentimentelor și a nefericirii, în spiritul marilor maeştri, o
tălmăcire actuală a unui destin de legendă.
Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova:
„Elefantul din cameră sau The Vibrator Play”
Într-un decor care amintește de cabinetul doctorului Caligari, personajele spectacolului
„Elefantul din cameră sau The Vibrator Play” descoperă sensuri nebănuite în viața lor
sentimentală... și nu numai. Doctorul Givings, autodeclarat om de știință, adorator al lui
Thomas Alva Edison, experimentează în zona sexualității reprimate, prin impulsurile electrice
ale unui aparat de el construit. Nimic altceva decât un vibrator care dă fiori doamnei Daldry,
pacienta adusă de soțul ei, domnul Daldry, un bărbat cu principii conservatoare, care se trezește
amorezat de soția doctorului. Doamna Daldry suferă de isterie, iar diagnosticul este pus rapid și
eficient de doctorul Givings. Tratată cu vibratorul minune, fie de doctor, fie de asistenta
acestuia, o femeie cu temperament... filozofic, dna Daldry redevine femeia pe care a cunoscut-o
în tinerețe domnul Daldry, dar face un coup de foudre pentru vibrator și cere ședințe tot mai
dese. Cu asemenea succese științifice, dl Givings își cam neglijează soția, dar își face timp să-i
găsească fetiței sale o doică, întrucât doamna Givings nu are suficient lapte pentru a o hrăni.
Doamna Givings își vede viața sortită eșecului: copilul ei este alăptat de altă femeie, iar
doctorul e mai preocupat de invențiile sale decât de nevoile ei. Ca urmare, își face singură
dreptate: intră în cabinetul soțului, spațiu sacrosanct și care i se refuzase până atunci, și
descoperă... vibratorul. De aici și până la situațiile comice care se declanșează în cascadă nu
mai este decât un pas. Pe care eroii spectacolului, cărora li se alătură Leo, artist „defect” tratat
el însuși de dr Givings, îl fac cu nonșalanța unor marionete mânuite de un demiurg sarcastic.
Zorii electricității și-au făcut frumos de cap!
„Exploziv”
Într-o școală cu principiul diversității, o clasă multiculturală (cu afro-americani, latino și un
evreu victimă a bullying-ului), apare noul elev, Denis care schimbă ierarhiile devenind
preferatul fetelor, mai influent decât șeful clasei, carismatic, rebel și autentic. Denis este
singurul care se revoltă, nu acceptă presiunea falsă a părinților, are curaj să-l înfrunte pe
directorul care predă lecția după carnețel, exercită fascinație inclusiv asupra psiholoagei școlii.
Spectacolul „Exploziv” este o poveste despre o vârstă fragilă – adolescența, cu visele și
nesiguranțele ei, o poveste despre prietenie și prima dragoste, despre relația părinți-copii și cea
elev-profesor, despre raporturi de putere între colegii de clasă și dorința de popularitate.
Teatrul Naţional din Târgu Mureş va prezenta spectacolele:
„O scrisoare pierdută. Prea multă vorbărire”
Piesa revine în haine contemporane, într-o lectură scenică neașteptată, susținută și de fragmente
de text original, sub titlul “Prea multă vorbărie”. Propunerea trupei Teatrului Național Tg.
Mureș, compania “Liviu Rebreanu”, este de a rediscuta acest text important al culturii noastre,
insuflându-i spiritul de azi. Cât mai rezistă azi Scrisoarea? Cum poate fi ea jucată azi? Ce știm
despre Caragiale? Cine a fost el de fapt? Ce ar spune dacă ar coborî azi printre noi? Cum ar
privi el lumea contemporană? Spectacolul demistifică personalitatea marelui dramaturg,
aducându-l alături de noi, aproape de noi. Este singurul fel de a ne păstra vii și autentici, spun
artiștii, în regia lui Gavril Cadariu și conceptul Alinei Nelega.
„Patru piesuțe politice despre dușmani”
Aici sunt prezentate patru fabule despre putere, conviețuire, frică, adevăr și minciună, în regia
lui Sebestyén Aba.
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași spectacolele:
„Goldberg Show”
Variaţiunile Goldberg sunt o farsă grotescă cu sensuri mai adânci şi străfulgerările unui umor
negru dindărătul căruia se iţeşte oroarea unor crime din trecutul mai îndepărtat sau recent.
„Seceta Roşie”
A muri de foame nu este o figură de stil. A muri prin înfometare, în chinuri infernale este
realitatea monstruoasă pe care au trăit-o basarabenii din toamna lui 1946 până în toamna lui
1947. Au fost peste douăsprezece luni de foamete, zile lungi de suferințe și de coșmar, zile în
care oamenii mureau ca muștele - copii, femei, bărbați, bătrâni, pentru că nu mai aveau ce
mânca, pentru că regimul sovietic le confiscase toate resursele de hrană. Această suferință
colectivă aproape că nu este cunoscută de români și nu este asimilată de memoria noastră
istorică. Port în mine de mult timp povara datoriei de a aduce acest subiect în scenă. De această
dată, am optat pentru un spectacol bazat pe documente, pe memoriile supraviețuitorilor din
acea perioadă adunate și arhivate în Cartea foametei de cercetătoarea și criticul de teatru,
Larisa Turea. Este un material tulburător, care de multe ori face să-ți înghețe sângele în vene și
care, prin cazurile și ororile descrise, e dificil a fi reprezentat scenic și perceput într-o sală de
teatru. La realizarea acestei misiuni i-am avut alături pe scenografa Rodica Arghir, care a
configurat detaliile istorice, coregraful Dumitru Tanmoșan, pentru expresia plastică a corpului
uman ruinat de foamete, compozitorul și interpretul Vali Boghean, împătimit de muzica
autentică și un virtuoz al improvizației. Țin să-mi exprim recunoștința actorilor, pentru resursele
sufletești arse în acest spectacol. Parafrazând o expresie celebră, insist asupra ideii că somnul
conștiinței istorice naște monștri politici și suferințe umane irecuperabile, de aceea cred că este
necesar să facem periodic aceste exerciții de memorie.
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău participă cu patru spectacole:
„În ochii tăi fermecători”
Acţiunea spectacolului “În ochii tăi fermecători" are loc, în temei, în bordeiul de pe Nistru al
locotenentului Ragaiac, la Vadul lui Vodă; se vorbeşte tulburător despre iubirea interzisă,
pătimaşă; despre setea de pur şi ideal, de necunoscut şi de nemărginire... Erotica obsesivă ce
animă opera lui Gib Mihăiescu (în interbelic, fost avocat la Chişinău, ba chiar şi consilier al
Teatrului Naţional din localitate), contrastul dintre senzual şi spiritual sunt redate dramatic în
ritm de tangou şi romanţă eternă; suntem teleportaţi către întruchiparea misterului feminin, "ru-
soaica" din lecturi sau din doar din vise. Fiecare ascunde în inimă femeia ireală,”frumoasa cu
corp”, cea"pe veci pierdută, pururi adorată", etern adulmecată în toate făpturile întâlnite în
calea vieţii.
„Copiii foametei. Mărturii”,
„Luminiţa Ţâcu împreună cu toată echipa a reuşit să desăvârşească frumuseţea – e vorba
despre fiecare dintre noi, despre fiecare bunic, străbunic care a trecut prin foamete. Am văzut
interviurile actorilor de la conferinţa de presă, ei nu joacă doar un text, ei îşi spun istoria lor,
direct legată de rude, de moartea trimisă prin înfometare în Moldova. Poate că nu ar trebui să
spun asta, dar Luminiţa Ţâcu mi-a zis că de multe ori nu reuşeau să facă repetiţii pentru că
actorilor le venea să plângă când trebuiau să spună textul. Nu e vorba doar de istorie, ci de
viaţă şi moarte. De viaţa şi moartea noastră.”
„The Lucky Strike”
Un om, legat de scaun și cu o cagulă pe cap, le spune bancuri torționarilor săi care așteaptă de
la șef, din Chicago, permisiunea de a intra în acţiune sau, pe scurt, a-i face felul. Între bancuri -
doar-doar o trece timpul - se deapănă amintiri evocând boss-ul care le este ca un tată-mentor
adulat.“O porție generoasă de afaceri murdare…echilibrând personalități caricaturale cu
elemente fioroase de gen noir”, după cum bine observau cei de la Chicago Tribune cu referinţă
la piesă.
„Casa Zoikăi”
O comedie virtuoasă și mistică; personajele visează cu ochii deschiși iluzii pariziene, spulberate
de realități crude. Deși piesa are aproape un secol (scrisă fiind în anii ‘20), montarea
vizionarului Vitalie Drucec ne arată că e actuală și astăzi, când corupția, protecționismul și
crima ne stăpânesc viețile împingându-ne spre exod.
Zoia Denisovna, femeie de afaceri organizează în apartamentul său o casă de toleranță sub
paravanul unui atelier de modă. Zoia beneficiază de înaltul patronaj al atotputernicului Boris
Semenovici Gus. Niște interlopi chinezi fac trafic de cocaină în subsolul spălătoriei și i se
strecoară Zoiei sub piele. La apogeu, unul din chinezi atacă, ucide și jefuiește nemilos și
dispare. Împrejur roiesc amenințător reprezentanți obscuri ai forțelor “de ordine”.
Teatrul Muzical-Dramatic „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul cu spectacolul:
„Se caută un mincinos”
Piesa, personajului central al căreia „mincinosul cu talent”, Theodo, „i se închină toţi
judecătorii, nemaivorbind de avocaţi”, stigmatizează moravurile din mediile politice
dintotdeauna şi de pretutindeni.
Teatrul Naţional "V. Alecsandri" din Bălți cu un spectacol-lectură.

Toate spectacolele care au fost prezentate in cadrul Reuniunii Teatrelor Nationale, au abordat
subiecte care tin de actualitate, cum ar fi: minciuna, politica, degradrea in societate, foametea
despre care citind, sau ascultind o simtim si noi, luarea in deridere, necunoasterea multor
excrocherii si altele. Toate aceste subiecte la un loc sunt realitatea in care traim.