Suflet negru

Amaru-mi dulce
Sufletul mi-e rece
Viața?...un pustiu
Nu mai știu ce-i
mort,
Ce-i viu...

Timp crud, te implor

Adu-mi sclipirea
Nu-mi lăsa al morții
dor
Sa-mi curme
fericirea.

Suflet gol și rătăcit

Îmi ceri tu fericire,
Cand ai stat, ai
zăbovit
Iar acum cerșești
sclipire?.

In al umbrii morții
pas,
Sunt gata să mă las
Doar o lumina mă
salvează
Dar nici ea nu mai
vibrează.

Amintirile mi-au
rămas
Dar moartea mă
cuprinde
Ele strigă cu al
vieții glas
Ii prea târziu...
Viata?... mi se
stinge!

O moarte, am simtit
fiorul
Ce mi-a curmat dorul
Însă îi prea târziu
Să mai știu cum e să
fii viu.

Am lăsat in urma
totul
Pata răcnetului meu
rămasa-i
Dar tot nu înțelese
omul
Negura cu care mă
apăsai.