Oțelul este un aliaj ce conține ca elemente principale fierul și carbonul, având un conținut de

carbon sub 2,2%. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,2% carbon se numesc fonte. Oțelurile
sunt materialele cu cea mai largă utilizare în industrie. Proprietățile lor pot să varieze în limite
foarte largi, în funcție de conținutul de carbon și de alte elemente de aliere.
În funcție de conținutul în elemente de aliere, oțelurile se împart în:

 oțeluri nealiate (numite și oțeluri carbon), care conțin ca elemente principale doar fierul și
carbonul
 oțeluri aliate, care pe lângă fier și carbon conțin și alte
elemente: nichel, crom, molibden, vanadiu etc.
În condiții de echilibru, cei mai importanți constituenți ai oțelurilor nealiate
sunt ferita, austenita, cementita și perlita.
Pentru a îmbunătăți cât mai mult duritatea și rezistența oțelurilor, acestea se supun de regulă
unor tratamente termice cum ar fi călirea sau nitrurarea. Scopul final al unor asemenea
tratamente este de obicei obținerea martensitei.