Sunteți pe pagina 1din 15

[ascunde]

Vă invităm să participați la concursul Wikimedia CEE Spring.


Săptămâna aceasta sunt promovate articolele propuse de
wikipediștii din Ucraina, Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina.
Alergie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Vedeți: Indicații!

Alergia (greacă: αλλεργία, reacție diferită) este o reacție anormală, Alergie


disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar al unui
Cod ICD-10: T|78|4|t|66
organism, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții
normali. Specialitatea medicală care se ocupă cu studiul bolilor în care Cod ICD-9: 995.3
sunt implicate procese alergice se numește Alergologie și Imunologie
Clinică.
Articol principal: medicină.

Cuprins

 1Istoric
o 1.1Antichitatea
o 1.2Evul Mediu
o 1.3Epoca modernă
 2Terminologie
 3Clasificare
 4Cauze
 5Simptomatologie
o 5.1Simptome locale
o 5.2Simptome sistemice
 6Epidemiologie
 7Teste alergologice
o 7.1Teste cutanate
 7.1.1Avantajele testelor cutanate
 7.1.2Dezavantajele testelor cutanate
o 7.2Teste serologice
 7.2.1Avantajele testelor serologice
 7.2.2Dezavantajele testelor serologice
o 7.3Teste hematologice
 7.3.1Intoleranțele (sensibilitățile) alimentare
 7.3.2Metoda testului ALCAT
 8Tratament
o 8.1Tratamentul specific
o 8.2Tratamentul nespecific
 9Vezi și
 10Referințe
 11Bibliografie
 12Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]


Antichitatea[modificare | modificare sursă]
Diverse aspecte ale bolilor alergice au fost remarcate și menționate încă din antichitate. În secolul al
IV-lea î.e.n., Hippocrate menționează faptul că anumite alimente, deși sănătoase și hrănitoare în
principiu pentru majoritatea oamenilor, pot provoca îmbolnăviri la un număr mic de persoane. În
secolul I î.e.n., filozoful și poetul roman Lucretius scrie în Despre natura lucrurilor că ceea ce este
bun pentru unii poate fi otrăvitor pentru alții. În secolul al II-lea e.n., Galen menționează reacții
anormale provocate de anumite plante, fără a încerca să găsească explicația acestui fenomen.
Evul Mediu[modificare | modificare sursă]
La jumătatea secolului al XVI-lea, reacțiile la agenți externi încep să atragă atenția, fiind semnalate
câteva cazuri de febră de trandafir (de fapt febra de fân). În 1565, chirurgul italian Leonardo Botallo
descrie pentru prima oară simptomele febrei de fân, pornind de la observațiile efectuate asupra unui
pacient căruia trandafirii îi provocau strănut, mâncărimi nazale și dureri de cap. Tot în secolul al XVI-
lea, alt medic italian, Pietro Andrea Mattioli, descrie cazul unui pacient care se îmbolnăvea ori de
câte ori venea în contact cu pisici.

Clemens von Pirquet (1906)

Epoca modernă[modificare | modificare sursă]


În secolul al XIX-lea, medicul britanic John Bostock descrie (în 1819) manifestările clinice ale febrei
de fân (rinita alergică), care va fi numită o vreme catarul lui Bostock, fiind considerată apanajul
claselor mijlocii și superioare.
Termenul actual de alergie a fost introdus în medicină de pediatrul vienez Clemens von Pirquet, în
1906. El a observat că pacienții tratați cu ser anti-difteric obținut de la cai prezentau simptome ale
unei boli care nu avea nici o legătură cu difteria. Corpul pacientului reacționa diferit - prezenta o
reacție alergică.
Inițial, termenul de alergie era echivalent cu termenul de hipersensibilitate. Ulterior, pe măsura
progresului cunoștințelor științifice din domeniul imunologiei, termenul de alergie a suferit modificări
în sens restrictiv. S-au diferențiat hipersensibilitatea imunologică și hipersensibilitatea non-
imunologică. În cadrul hipersensibilității imunologice s-au diferențiat hipersensibilitatea imunologică
de tip alergic (față de antigenele exogene, numite alergeni) și hipersensibilitatea imunologică de tip
auto-imun (față de antigenele endogene, numite auto-antigene, care sunt structuri proprii ale
organismului, percepute în mod patologic ca antigene de către sistemul imunitar).
Astăzi, termenul de alergie este restrâns la hipersensibilitatea imunologică de tip alergic.
Terminologie[modificare | modificare sursă]

Procesul de degranulaţie în alergie -- 1- antigen; 2 - anticorp IgE; 3 - receptor FcεRI ; 4 - mediatori


preexistenţi (histamine, proteaze, chemochine, heparina); 5 - granule; 6 - celule mast; 7 - mediatori nou formaţi
(prostaglandine, leucotriene, tromboxane, PAF)

Terminologia aferentă bolilor alergice este foarte variată. WAO (World Allergy Organization)
recomandă adoptarea unei nomenclaturi globale adresată afecțiunilor alergice. Terminologia
propusă de Nomenclatura Revizuită pentru Boli Alergice, publicată de Academia Europeană de
Alergologie și Imunologie Clinică (EAACI, după inițialele în limba engleză), a fost revizuită de World
Allergy Organizationîn Nomenclatura Revizuită pentru Boli Alergice pentru Utilizare Globală,
publicată în anul 2004.

 Alergie: Alergia este o reacție de hipersensibilitate a unui organism,


inițiată prin mecanisme imunologice. Alergia (reacția) poate fi
mediată prin anticorpi sau prin celule ale sistemului imunitar.
 Hipersensibilitate: Hipersensibilitatea determină simptome sau
semne obiective reproductibile, inițiate prin expunere la un stimul
bine definit, care este tolerat de subiecții normali.
 Hipersensibilitate non-alergică: Hipersensibilitatea non-alergică este
termenul preferat pentru a descrie hipersensibilitatea în care
mecanismele imunologice nu pot fi dovedite.
 Alergene: Alergenele sunt antigene ce produc reacții alergice.
Majoritatea alergenelor sunt proteine, frecvent cu lanțuri laterale
glucidice, dar, în cazuri mai rare, sunt alergene glucidele pure,
substanțele chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau
formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel).
 Atopie: Atopia reprezintă tendința personală și/sau familială, de
obicei apărută în copilărie sau adolescență, de a deveni sensibilizat
și de a sintetiza anticorpi de tip IgE, ca răspuns la o expunere la
doze mici de alergene, de obicei proteine.
Termenii atopie și atopicsunt rezervați pentru a descrie
predispoziția genetică pentru sensibilizare mediată IgE
la alergene prezente în mod obișnuit în mediul înconjurător, la care
este expusă întreaga populație, dar care, la majoritatea indivizilor,
nu determină răspuns prelungit de anticorpi tip IgE.

Clasificare[modificare | modificare sursă]


Gell și Coombs definesc 4 tipuri de reacții de hipersensibilitate imunologică, în funcție de elementele
sistemului imunitar implicate în producerea lor:

 Hipersensibilitate de tip I , anafilaxic (mediată prin anticorpi de tip


IgE, numiți și reagine)
 Hipersensibilitate de tip II, citotoxic (mediată prin anticorpi de tip IgG
sau IgM)
 Hipersensibilitate de tip III, prin complexe imune solubile (mediată
prin complexe imune antigen-anticorp de tip IgG)
 Hipersensibilitate de tip IV, întârziată, mediată celular
prin limfocitele T.

Cauze[modificare | modificare sursă]

Amestec de polen de diferite plante, vizualizat prin MEB. Polenul este un alergencomun.

Dermatophagoides pteronyssinus
Acarian din praful de casă. Reziduurile și chitina sa sunt alergene obișnuite în mediul casnic

Alergiile sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din mediul
extern) numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și, mai
rar, glucide pure, substanțe chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă),
precum și unele metale (de exemplu crom și nichel).
Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori din mediul extern:

 factori fizici: căldura, frigul (crioalergene)


 factori chimici: substanțe chimice, substanțe folosite în industria
alimentară, medicamente, produse
cosmetice, veninuri de animaleși insecte, latex etc.
 factori
biologici: bacterii, virusuri, paraziți, toxine microbiene, insecte, polen
, fructe (căpșuni, zmeură, kiwi, ananas, etc.) praf, fulgi, păr și
scuame de animale, seruri heterologe, vaccinuri etc.

Simptomatologie[modificare | modificare sursă]


Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau
sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele
de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (așa-numitele organe țintă: pielea și
mucoasele, aparat respirator și aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de
intensitate și severitate variabilă, uneori chiar letale. Reacții sistemice apar și atunci
când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecții, perfuzii, transfuzii, mușcături
sau înțepături de animale etc.).
Simptome locale[modificare | modificare sursă]

 Cutanate: prurit, erupții cutanate și eritem de diverse tipuri,


angioedem.
 Oculare: prurit, tumefacție și eritem al pleoapelor, înroșirea
conjunctivei și lăcrimare.
 Oto-rino-laringologice: strănut, obstrucție nazală, rinoree apoasă,
răgușeală, tuse; senzație de urechi înfundate, otalgie și diminuarea
auzului (prin drenaj insuficient al tubei lui Eustachio).
 Pulmonare: jenă respiratorie, tuse, wheezing, dispnee.
 Digestive: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale.
Simptome sistemice[modificare | modificare sursă]

 Alterarea stării generale: cefalee, febră, vertij, stare de rău.


 Simptome cardio-vasculare: hipotensiune arterială, sincopă, stop
cardio-respirator.

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]


Frecvența alergiilor a crescut în ultimii 30 de ani, iar uneori cifrele sunt de-a dreptul alarmante: în
SUA, de exemplu, aproape jumătate dintre americani sunt sensibili la unul sau mai mulți alergeni.[1]

Teste alergologice[modificare | modificare sursă]


Testele alergologice au ca scop depistarea alergenului implicat în declanșarea unei reacții alergice.
Se folosesc în mod uzual trei tipuri de teste: cutanate, serologice și hematologice, ultimele două fiind
executate în laboratoarele de specialitate.
Teste cutanate[modificare | modificare sursă]

Test cutanat pe antebraţ

Test cutanat pe spate


Se bazează pe folosirea unei doze mici de alergen, care se amplasează pe piele sau se injectează
intradermic pentru a urmări dacă apare o reacție alergică locală. Sunt disponibile trei tipuri de teste
cutanate:

 Testul prick: se plasează pe piele o picătură de soluție diluată de


alergen și se efectuează scarificarea sau înțeparea tegumentului
subiacent, pentru a permite pătrunderea soluției în piele. Testul este
pozitiv pentru alergenul respectiv dacă apare o indurație sau
înroșire pruriginoasă a pielii la locul de contact.
 Testul intradermic: Se injectează intradermic o cantitate mică de
soluție diluată de alergen și se urmărește dacă apare sau nu o
reacție inflamatorie locală, similară cu cea descrisă la testul prick.
Este un test mai sensibil decât testul prick, dar cu un procent mai
mare de reacții fals pozitive.
 Testul patch: se aplică pe piele un plasture pe care s-a plasat o
doză mică de alergen și se menține pe piele timp de 24-72 de ore,
urmărind apariția reacției cutanate locale.
Avantajele testelor cutanate[modificare | modificare sursă]

 sunt ușor de realizat la domiciliu, sau în cabinetul medical și nu


necesită utilaj complicat și costisitor;
 au o sensibilitate mai mare față de anumite tipuri de alergene, cum
sunt cele ale dermatitelor de contact;
 rezultatele sunt disponibile în 24-48 de ore după încheierea testării.
Dezavantajele testelor cutanate[modificare | modificare sursă]

 Sunt teste invazive și


 provoacă urticarii și jenă la locul reacțiilor pozitive;
 există pericol de infectare a plăgilor de testare;
 prezintă riscul de a declanșa o reacție alergică severă,
numită anafilaxie, care poate merge pâna la șoc anafilactic și
deces. Deși astfel de accidente sunt rare, acest tip de teste
necesită disponibilitatea asistenței medicale de urgență, în
eventualitatea apariției reacțiilor cu potențial fatal;
 sunt influențate de administrarea anumitor medicamente
(antidepresive, antihistaminice ș.a.) și de aceea nu pot fi folosite la
bolnavii la care nu este posibilă întreruperea medicației;
 nu pot depista alergiile la diverse alimente, pentru care poate fi
necesară efectuarea unor investigații suplimentare;
 interpretarea lor este influențată de prezența unor afecțiuni
dermatologice preexistente (eczeme, urticarie etc.)
Teste serologice[modificare | modificare sursă]
Un aparat automat de testare serologică de IgE specific - Laboratorul de imunologie diagnostică a
bazei Lackland U.S. Air Force

Alergenele specifice IgE (imunoglobulina de tip E) (cod CPT: 86421 pentru <5 antigeni, CPT:
86422 pentru 6+ antigeni) sunt teste indirecte, bazate pe detectarea și titrarea
în sânge a anticorpilor de tip IgE produși de organism ca răspuns față de un alergen specific.[2]Spre
deosebire de determinarea titrului de IgE totală [3], care nu este diagnostic pentru o alergie, titrul
de IgE specifică poate folosi ca referent diagnostic calitativ și cantitativ al stării alergice a
pacientului.[4]
Există două tipuri de teste de identificare a alergenelor, în funcție de metoda de măsurare,
radiometrică (radioactivă) sau colorimetrică/fluorometrică: RAST (radioallergosorbent test -
radioimunoabsorbție („RAST Test” este Marca Depusă a concernului «Pharmacia») , teste de
imunocaptare, de imunofluorescență, testarea antigenică multiplă simultană și reacția ELISA
(imunoabsorbția enzimelor linkate). Un test serologic se consideră pozitiv dacă titrul (concentrația)
IgE pentru un tip specific de alergen este de peste 4 ori mai mare față de valorile normale.
Spre deosebire de testele cutanate, ale căror rezultate pot fi interpretate subiectiv, gen «da», «nu»,
«dubios», testele serologice dau rezultate cantitative, cu posibilitatea de a calcula statistic pertinența
testului, sensibilitatea și specificitatea (testele de calcul binar „2x2", sau
curba ROC (engleză Relative Operating Characteristic curve).[5] Pe baza unor studii pe un mare
număr de analize testele serologice dau o sensibilitate de aproximativ 70.8% și o pozitivitate
predictivă de 72.6%.[6]
Avantajele testelor serologice[modificare | modificare sursă]

 Se pot folosi în cazurile în care, din diverse motive, nu se pot


efectua teste cutanate (boli dermatologice preexistente, anafilaxie
severă în antecedente, medicație care nu poate fi întreruptă etc.).
 Nu sunt afectate de administrarea de medicamente (de ex.
antidepresive, antihistaminice) și se pot folosi la bolnavii la care nu
se poate întrerupe medicația pentru a efectua testarea.
 Nu prezintă risc de a provoca reacții alergice, nefiind teste invazive.
Se pot folosi și la persoanele care au prezentat reacții alergice
severe în antecedente.
 Se pot folosi pentru depistarea alergiei față de latex (înainte de
intervenții chirurgicale, dacă au existat expuneri frecvente în
antecedente).
 Sunt mai eficiente în depistarea alergiilor alimentare, respiratorii, la
substanțe chimice și medicamentoase, etc., comparativ cu testele
cutanate.
 Scăderea titrului de IgE după un tratament de desensibilizare
demonstrează eficiența tratamentului.
 Față de numărul relativ redus de antigeni care pot fi folosiți la
testele cutanate, testele serologice controlează peste 700 de
alergeni.
 Promptitudine - laboratoarele moderne pot elibera sute de rezultate
serologice în câteva ore.
 Sunt mai sensibile decât testele cutanate (uneori testele cutanate
pot fi fals-pozitive, iar testul serologic negativ).
Dezavantajele testelor serologice[modificare | modificare sursă]

 Necesită laboratoare specializate, dotate cu aparataj performant și


sub un eficient control de calitate.
Teste hematologice[modificare | modificare sursă]
Analizele de laborator hematologice ALCAT (engleză : ALCAT
Test, http://www.alcat.com/aboutus.php) sunt relativ recente și se execută în mai puțin de 20 de țări
(SUA, Anglia, Germania, Danemarca, Israel, Italia, Mexico, Spania ș.a.. Aceste analize
hematologice, centrate pe alergiile provocate de alimente spară alergiile
alimentare de intoleranțele(sensibilitățile) alimentare.
Intoleranțele (sensibilitățile) alimentare[modificare | modificare sursă]
Spre deosebire de alergiile alimentare, care sunt caracterizate prin reacții acute la contactul cu un
alergen, cascada alergică pe substrat histaminic, care poate duce la șoc anafilactic și
deces, intoleranțele (sensibilitățile) alimentare (și chimice) se referă la imposibilitatea congenitală a
organismului de a tolera alimente și factori din mediul inconjurător, care duce la activarea cronică a
sistemului imunitar, cu o sintetizare excesivă de mediatori inflamatorii, însoțită de procese
inflamatorii cronice: turburări digestive, migrene, obezitate, stare de oboseală cronică, urticarie, boli
de piele, artrite ș.a.
Analizele hematologice se bazează pe reacția acompaniată de degranulația celulelor mast și a
globulelor albe bazofile, proces mediat de imunoglobulina E (IgE).
Metoda testului ALCAT[modificare | modificare sursă]
Se prelevează pe anticoagulant o mică priză de sânge periferic venos din care se face o
numărătoare de globule albe, apoi se adaugă un extras purificat și standardizat de substanță
chimică, sau aliment incriminat. După o scurtă incubație se repetă numărătoarea de globule,
urmărind procesul de degranulare. Analiza se execută cu un aparat automat dedicat acestui test.
Producătorii testului ALCAT au standardizat un barem de peste 300 alimente, substanțe chimice și
alți factori cu potențial inflamatoriu.

Tratament[modificare | modificare sursă]


Tratamentul antialergic este un tratament complex, care poate include măsuri specifice sau
nespecifice. Tratamentul medicamentos constituie numai o parte din măsurile terapeutice care se
pot aplica în cazul unei alergii.
Tratamentul specific[modificare | modificare sursă]
Tratamentul specific al alergiei vizează alergenul sau anticorpii.
1) Măsuri terapeutice care vizează alergenul: îndepărtarea
alergenului sau evitarea contactului cu acesta.

 Regim dietetic, în cazul alergiilor alimentare, cu suprimarea


alimentului incriminat sau doar bănuit. Cele mai cunoscute
alimente alergizante sunt: laptele de vacă și derivatele sale,
preparatele ce conțin ouă, arahide, nuci, susan, mac, acaju,
soia, pește, cerealele ce conțin gluten (grâu, secară, orz), unele
fructe (kiwi, căpșuni, ananas, cocos), ciocolata, cafeaua,
alcoolul. Modul de preparare al alimentelor este de asemenea
important: de exemplu prăjirea poate crește efectul alergizant al
unor alimente (semințe, nuci, alune și mai ales arahide). Se vor
evita deci prăjelile, rântașurile, cremele.

 Chimioterapie antimicrobiană, antifungică sau antiparazitară,


pentru îndepărtarea alergenului în cazul unor endoalergii
(infecții microbiene sau fungice, infestații parazitare).
Există și situații în care alergenul nu poate fi identificat sau nu se
poate elimina total din mediul de viață al bolnavului, iar contactul cu
acesta nu poate fi evitat.
2) Măsuri terapeutice care vizează anticorpii:
hiposensibilizarea specifică.
Tratamentul nespecific[modificare | modificare sursă]
Are ca scop diminuarea sau eliminarea consecințelor imediate
ale reacției alergen-anticorp (eliberarea și fixarea mediatorilor
chimici), sau combaterea fenomenelor patologice de la nivelul
organelor țintă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]


 Medicina integrativă
 Alergie la apă

Referințe[modificare | modificare sursă]


1. ^ Mașina anti-alergică ajută persoanele sensibile să
depășească mai ușor „sezonul polenului”, 18 aprilie
2013, Descoperă, accesat la 20 aprilie 2013
2. ^ en Hamilton, RG and Adkinson MF: „Clinical Laboratory
Methods in Allergic Disease", Lab Management, 30-50, 1983
3. ^ Op. cit. 12:37-50
4. ^ en Kerkhof M, Dubois AE, Postma DS, Schouten JP, de
Monchy JG (2003). „Role and interpretation of total serum
IgE measurements in the diagnosis of allergic airway disease
in adults”. Allergy. 58 (9): 905–11. doi:10.1034/j.1398-
9995.2003.00230.x. PMID 12911420.
5. ^ en Signal detection theory and ROC analysis in psychology
and diagnostics : collected papers; Swets, 1996
6. ^ en Vidal C, Gude F, Boquete O; et al. (2005). „Evaluation
of the phadiatop test in the diagnosis of allergic sensitization
in a general adult population”. Journal of investigational
allergology & clinical immunology. 15 (2): 124–
30. PMID 16047713.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]


 en Jacobs, David S, Kasten, Bernard L, Demott, Waine R,
& Wolfson, William L.: Laboratory Test Handbook, ed. Lexi-
Comp/Mosby, p. 369,405, 1988.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Portal Medicină

 EAACI: Definirea termenilor în alergologie


 Sfatulmedicului.ro: Teste alergologice
 Dr. Cristina Mambet: Alergia - o problemă pentru tine?, Info
medical Synevo, 25.08.2004, actualizat 25.01.2008
 en American College of Allergy, Asthma and Immunology
 en American Academy of Allergy, Asthma & Immunology
 en Asthma and Allergy Foundation of America – patient
advocacy organization
 en Allergy & Asthma Network Mothers of Asthmatics
 en American Board of Allergy and Immunology – ABAI
establishes qualifications and examines physicians to
become recognized specialists in allergy and immunology
in the U.S.
 en Allergy UK
 en The Anaphylaxis Campaign
 Din ce cauze se pot agrava alergiile, 20 mai 2012, Alina
Boghiceanu, Adevărul
 Știți cum să vă feriți de boli? Azi: Alergia la medicamente,
26 noiembrie 2009, Amos News
 Știți cum să vă feriți de boli? Azi: Alergiile alimentare, 30
noiembrie 2009, Amos News
[ascunde]

Medicină
 Istorie
Chirurgie
irurgie cardiacă

irurgie cardiotoracică

perație colorectală

irurgia ochilor

irurgie generală

urochirurgie

irurgie orală și maxilo-facială

perație ortopedică

perație chirurgicală

orinolaringologie (ENT)

irurgie pediatrică

irurgie plastică

ervenție chirurgicală pentru reproducere

irurgie Oncologică
irurgia toracică
perația de transplant

auma chirurgicală

ologie
drologie

irurgie vasculară
Medicină internă
ergie / Imunologie

giologie

rdiologie

docrinologie

stroenterologie
patologie

riatrie

matologie

edicina spitalicească

ală infecțioasă
frologie

ncologie

eumologie

umatologie
Obstetrică și ginecologie
necologie

ncologie ginecologică

edicină maternă-fetală

bstetrică

docrinologia și infertilitatea reproducerii

oginecologie
Diagnostic medical
diologie
diologie intervențională

edicină nucleară

tologie
tologia anatomică

tologie clinică

imie clinică

unologie
topatologie
crobiologie medicală

edicina de transfuzie
Alte specialități
edicina de dependență

biatrie

estezie

rmatologie

edicina de dezastru

edicina scufundării

edicină de urgență
edicina maselor

edicină de familie
edic generalist

edicina spitalicească

estezie și terapie intensivă

netică medicală

urologie
urofiziologie clinică

edicina muncii

talmologie
edicină orală

anagementul durerii

grijire paliativă

diatrie
onatologie

edicina Fizică și de Reabilitare (PM&R)

ofilaxie

ihiatrie

nătate Publică
dioterapie

edicină reproductivă

edicină sexuală

edicina somnului

edicină sexuală

edicina de transplant
edicină tropicală
edicina de călătorie
nerologie
cultatea de medicină

ențiat în Medicină și Chirurgie

ențiat în Științe Medicale

ster de Medicină

ster de Chirurgie

ctor în medicină
ctor de Medicină Osteopatică

ctorat de Medicină și Filosofie (MD-PhD)


dicină alternativă

dicină paramedicală
matologie

dichiură

ioterapie

nomedicina

cologie moleculară

dicina personalizată

dicină tradițională
dicină veterinară

dic
dic primar

oria medicinei
 Carte

 Categorie

 Commons

 Wikiproiect

 Portal Medicină

 Contur
Categorii:
 Mentenanță CS1: Utilizare explicită a lui et al.
 Boli alergice
 Imunologie
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 ‫العربية‬
 Български
 English
 Español
 हिन्दी
 Bahasa Indonesia
 Русский
 Українська
 中文
Încă 84
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 20 ianuarie 2019, ora 00:01.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și
distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii
la Termenii de utilizare.

 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Dezvoltatori

 Cookie statement

 Versiune mobilă