1

Marea Unire de la
1918
Tema de control 1
 1

La terminarea razboiului , o noua era parea sa se impuna in viata politica , aceea a

statorniciei unor relatii internationale democratice, a egalitatii intre natiuni si a respectarii
personalitatii fiecarui popor, mare sau mic. Pe harta Europei aparusera noi state, Polonia,
Cehoslovacia, Ungaria, Austria iar altele precum Romania , Iugoslavia, isi faurisera unitatea
nationala.1
Imperiul German se prabusise si era macinat de puternice convulsii sociale. El devenise
republica iar imperiile habsburgic, tarist si turcesc se dizolvasera de asemeni. Popoarele
cereau tot mai insistent dreptul la autodeterminare, la independenta, si suveranitate. Printre
acestea se numara si Romania.2
Sfarsitul razboiului va gasi statul Roman din nou in conflict cu Germania si aliatii sai,
fapt care-i va permite participarea la Congresul de pace de la Paris alaturi de marile puteri
invingatoare in razboi. Desi pricipiul nationalitatilor va reprezenta trasatura esentiala a acestui

congres, marile puteri vor nesocoti interesele statelor mici si mijlocii din centrul si rasaritul
Europei, inclusiv Romania. Aceasta va fi considerata un stat cu interese limitate, nefiind
tratata pe picior de egalitate cu marile puteri. Mai mult, la sugestiile reprezentantilor acestora,
1
Bold Emilian , Diplomatia de conferinte , Editura Junimea, Iasi, 1991, p. 17
2
Idem , p. 18
 1

statele care-si desavarsisera unitatea nationala impreuna cu cele recunoscut infiintate, vor fi
obligate sa preia o parte a datoriei Austro-Ungariei, sa plateasca un cuantum important ce
reprezenta avutia lasata mostenire de imperiul Austro-Ungar si Otoman, si nu in ultimul rand,
sa plateasca o cota de eliberare ce reprezenta efortul economic si militar al armatei, pentru
eliberarea unor teritorii aflate sub dominatie straina.
Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi
totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei
cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 Ziua
Naţională a României.
La început a fost unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), mai apoi unirea
Bucovinei cu România (28 noiembrie 1918), iar în final unirea Transilvaniei, Banatului,
Crișanei și Maramureșului cu Țara Mamă, România (1 decembrie 1918). Cele trei uniri
formează împreună Marea Unire de la 1918.

Unirea Basarabiei cu România

”Poporul românesc n-a venit în Basarabia din afară, el aici s-a născut, aici a fost acel cazan
unde au fiert și s-au topit toate acele elemente, din cari s-a născut poporul român. Noi nu
avem unde ne duce și pe noi nimeni nu ne poate alunga din casa noastră.” (Constantin Stere,
1918)

Unirea Basarabiei cu România a fost actul politic exprimat de majoritatea locuitorilor

Basarabiei de a reveni la patria mamă, după un veac de ocupație rusească. Aceasta unire s-a
infaptuit la 27 martie 1918 in Chisinau de catre Sfatul statului prin Rezolutia Blocului
Moldovenesc.
Profitând de Revoluția rusă și de degringolada internă, rezultată din răsturnarea
regimului țarist, românii din Basarabia, sub coordonarea membrilor Partidului Național
Moldovenesc, decid să acționeze în vederea obținerii autonomiei.
Mai întâi au fost soldații basarabeni, 800 la număr, reprezentând peste 200.000 de
soldați, reuniți la congresul din 20 oct/2 noi 1917, care au decis autonomia teritorială și
politică a Basarabiei, în cadrul Rusiei – atunci, o federație democratică. S-a decis constituirea
unui organ reprezentativ, Sfatul Țării, care să fie în funcție până la alegerea prin vot universal,
direct și secret a Constituantei. Sfatul Țării a avut prima ședință la 21 noiembrie/4 decembrie
1917 și era alcătuit din 105 români, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 2
 1

găgăuzi, câte un polonez, armean și grec. La 2 dec/15 dec 1917, Sfatul Țării a adoptat o
Declarație prin care se proclama Republica Democratică Moldovenească, ca parte
componentă a Republicii Federative Rusești.
În această perioadă, teritoriul Basarabiei era dominat de anarhie, rezultată din acțiunile
soldaților ruși și bolșevicilor de pe teritoriul provinciei, care interacționau violent cu populația
autohtonă și cu noii săi lideri politici. În aceste condiții, la solicitarea Sfatului Țării, în 10
ian/23 ian 1918, armata română intră în Basarabia, pentru a restabili ordinea. Populația civilă,
în majoritatea ei, a primit cu satisfacție această intervenție. Guvernul bolșevic de la Petrograd
reacționează la această evoluție a situației din Basarabia și decide să rupă relațiile diplomatice
cu România și, în plus, hotărăște să confiște Tezaurul României, aflat la Moscova.
Beneficiind de un curent prounionist, la 27 mar/9 apr 1918, Sfatul Țării, sub
conducerea lui Ion Inculeț, a votat unirea cu România. Pentru unire au fost exprimate 86 de
voturi, 3 au fost împotrivă și au fost înregistrate 36 de abțineri. Condițiile pentru înfăptuirea
unirii constau în efectuarea unei reforme agrare și respectarea drepturilor și libertăților
cetățenești.
În 27 noi/10 dec 1918, după ce Bucovina și Transilvania decid unirea cu România,
Sfatul Țării declară unirea necondiționată a Basarabiei cu România și se dizolvă,
reprezentarea cetățenilor fiind asigurată în parlamentul României.3

Unirea Bucovinei cu România

”Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va
sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va reîntregi prin
realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan.” (Motiunea unirii, 1918)

Unirea Bucovinei cu România a fost actul politic al românilor bucovineni prin care au
decis alipirea Bucovinei la patria mamă, România.
Contextul european în care Bucovina se unește cu România este dominat de mari
prefaceri. Puterile Centrale ies înfrânte din Primul Război Mondial și capitulează rând pe
rând, spre sfârșitul anului 1918: Bulgaria în 29 septembrie, Turcia în 30 octombrie, Austro-
Ungaria în 3 noiembrie. În 3 octombrie/16 octombrie împăratul Carol I lansează un
manifest, Către popoarele mele credincioase, prin care anunța federalizarea imperiului

3
http://centenarulromaniei.ro/unirea-basarabiei-cu-romania/
 1

Austro-Ungar. Această decizie era ultima încercare de a salva de la pierire un imperiu aflat în
agonie.
Profitând de slăbiciunea imperiului, Consiliul Național Ucrainean a convocat
Adunarea Națională Constituantă, la Liov, în 19 octombrie 1918. Adunarea a proclamat
independența teritoriului ucrainean din Austria-Ungaria, inclusiv nord-vestul Bucovinei.
Reacția românilor din Bucovina a fost imediată. În 14 oct/27 oct 1918, Iancu Flondor și Sextil
Pușcariu au organizat Adunarea Națională la Cernăuți la care au participat reprezentanți ai
românilor, primari și foștii deputați ai dietei bucovinene. Adunarea a adoptat o moțiune prin
care era proclamată unirea Bucovinei integrale cu celelalte provincii românești, într-un stat
național independent. A fost înființat și un Consiliu Național, alcătuit din 50 de persoane, aflat
sub președenția lui Iancu Flondor, care să se ocupe de înfăptuirea unirii.
Câteva zile mai târziu, pe 3 noiembrie, ucrainienii bucovineni au organizat o adunare, ca
răspuns celei românești, în care au proclamat alipirea unei mari părți din Bucovina noului stat
ucrainean. În susținerea acestora, Rada de la Liov a mobilizat militari, care au luat poziții de
apărare în pozițiile cheie ale Bucovinei.
Luând act de acțiunile părții ucrainiene, Consiliul Național Român a cerut sprijin
militar Guvernului României și a convocat, pentru 15/28 noi 1918, Congresul general al
Bucovinei. La Congres au participat 74 de delegați ai Consiliului Național Român, 13 delegați
ai ucrainienilor, 7 ai germanilor, 6 ai polonezilor. Dionisie Bejan a citit în plen o Moțiune care
prezenta caracterul românesc al Bucovinei și cerea “unirea necondiționată și pentru vecie a
Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, regatul României”.
Moțiunea a fost adoptata cu entuziasm, singurii care au votat împotriva unirii cu România
fiind reprezentații ucrainieni.
Congresul a stabilit ca o delegație, formată din Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Ion
Nistor și Eudoxiu Hurmuzachi, să-i prezinte, la Iași, Regelui Ferdinand actul prin care Unirea
Bucovinei cu România era pecetluită.4

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu

România

”Noi nu ne putem închipui viața mai departe fără a fi împreună cu întreg neamul românesc și

mai bine voim moartea, decât o viață de sclav umilit, despărțit de frații săi.” (Iuliu Maniu,

4
http://centenarulromaniei.ro/unirea-bucovinei-cu-romania/
 1

1918)

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România este

evenimentul care a dus la desăvârșirea Marii Uniri din 1918.
Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăţi. Şedinţele preparatoare din cele
două zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însufleţite. Discutându-se textul
Rezoluţiei Unirii, redactat de Vasile Goldiş, unii susţineau ca Unirea să se facă pe baza
proclamării autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se adăugaseră şi delegaţii sosiţi din
Bucovina şi Basarabia, susţineau unirea fără condiţii. Socialiştii, lucrând sub influenţa
Budapestei, cereau republica şi-şi exprimau temerea de stările politice din vechiul Regat al
României. În cele din urmă s-a stabilit o înţelegere, renunţându-se la toate părţile la punctele
de vedere prea intransigente şi adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a
explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece “nu se poate ca într-o singură zi, sau într-
o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche şi să
înfăptuim una nouă”.
Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de
delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate
româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor
 1

medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai Partidului Social-Democrat

Român, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate
interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.
Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea unui mare plebiscit
popular, era afluenţa poporului. Din toate unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea
poporul cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri
tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de
bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel
mai măreţ al istoriei românilor. Spectacol simbolic şi instructiv: cortegiile entuziaste ale
românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucişau cu coloanele armatei
Mackensen care, umilite şi descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.5
Mulţimea imensă urcă drumul spre Cetăţuie printre şirurile de ţărani români
înveşmântaţi în sumanele de pătură albă şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Pe porţile
cetăţuii, despuiate de pajurile nemţeşti, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta
lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică
poporului măreţia vremurilor pe care le trăiesc.6
În acest timp, în sala Cazinei militare, delegaţii ţin adunarea. Pe podium, între
steagurile tuturor naţiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la
desăvârşirea acestui act măreţ, iau loc fruntaşii vieţii politice şi intelectuale a românilor şi
delegaţii Bucovinei şi Basarabiei, care au ţinut să aducă salutul ţărilor surori, întrate mai
dinainte în marea familie a statului român.
Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără
margini, Ştefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiş
expune trecutul plin de suferinţe şi de glorie al naţiunii române de pretutindeni şi necesitate
Unirii, Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuieşte Unirea, iar socialistul Jumanca
aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul
românesc.
Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş: „Adunarea naţională a tuturor românilor din
Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba
Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor
teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al
naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”7

5
Musat Mircea, Ardeleanu Ion, Viata politica in Romania 1918-1921, Editura Politica, Bucuresti,1976,
p 123
6
Bossy Raoul , Amintiri din viata diplomatica 1918-1940, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993, p107
7
Musat Mircea, Ardeleanu Ion, op. cit. p.127
 1

Restul rezoluţiei cuprinde programul de aplicaţie: autonomia provizorie a teritoriilor

până la întrunirea Constituantei, deplină libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare,
deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile
vieţii publice, reforma agrară radicală, legislaţie de ocrotire a muncitorimii industriale.
Adunarea naţională doreşte ca Congresul de pace să asigure dreptatea şi libertatea atât pentru
naţiunile mari cât şi pentru cele mici şi să elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea
raporturilor internaţionale. Ea salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei
austro-ungare, pe naţiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi
ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care şi-au vărsat sângele în acest
război pentru libertatea şi unitatea naţiunii române, şi în sfârşit exprimă mulţumirea şi
admiraţia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva duşmanului au scăpat
civilizaţia din ghearele barbariei.8
La sfarsitul razboiului, marile puteri au recunoscut unirea Basarabiei, Bucovinei si a
Transilvaniei cu vechiul regat, fapt care va modifica profund societatea romaneasca. Aportul
fiecarei provincii va fi decisiv in realizarea unor salturi spectaculoase in toate domeniile. De
la 8 milioane de locuitori, Romania va inregistra in 1930 ceva mai mult de 18 milioane, si de
la 197 mii km², inregistrand 294 mii km², devenind acum un stat de marime medie in Europa.
Cresterile se vor regasi si in industrie sau agricultura, cresterea industriala fiind de
235%, suprafata terenurilor agricole si a padurilor dublanduse sau chiar mai mult. Marea unire
8
Bossy Raoul , op cit, p 116
 1

de la 1918 va reprezenta incoronarea unui ideal politic, cel al realizarii unitatii nationale.
Romania va gasi acum resursele necesare dezvoltarii si modernizarii in plan social, politic si
economic mai ales. Realizarea imediata a celor doua reforme extrem de importante (agrara si
electorala) de la 1923, vor da cadrul general ce va caracteriza pentru toata perioada interbelica
statul Roman ca fiind unul cu adevarat democratic in aceasta parte a Europei.9
Toate aceste transformari importante ale societatii romanesti, nu vor reusi sa elimine
multe din lipsurile existente in cadrul societatii, ceea ce va alimenta pe viitor fie aparitia unor
curente si ideologii politice noi, fie izbucnirea unor puternice revolte sociale sau mentinerea
unei instabilitati in viata politica. Din punct de vedere intern, Romania va cunoaste acum o
faza de maxima expansiune culturala si economica, datorita in special reunirii tuturor
energiilor
In februarie 1918 universitatea din Paris adresa cuvinte de simpatie universitatilor din
Bucuresti si Iasi si isi exprima dorinta “in ziua pacii Romania sa fie recompensata pentru
curajul si pentru martiriul sau si recunoscandu-i dreptul de a uni in patria comuna elementele
separate ale natiunii romane” .
In aceeasi perioada Pichon , ministrul de externe a declarat ca “intre Romania si Franta
exista un contract pe care nimic nu-l va putea distruge ; ca si aliatii nostri – a afirmat el- nu
vom abandona Romania , care s-a legat de noi pentru apararea dreptului. Ne-a devenit astfel
sacra si am luat fata de ea angajamente pe care nu putem sa nu le indeplinim”. 10
Si in Marea Britanie se luasera pozitii noficiale in acelasi spirit. In februarie Take
Ionescu primise o scrisoare de la Arthur Balfour, ministrul de externe al Angliei care il asigura
de “cooperare cordiala ca si de sprijinul fata de Romania ale carei eforturi si suferinte pentru
cauza comuna sunt profund apreciate in Anglia “ si ca “guvernul sau va acorda intreaga sa
simpatie ca si sprijinul sau pentru principiul general privind unificarea Romaniei
De altfel si Statele Unite au afirmat intr-un articol ca guvernul se intereseaza de
aspiratiile poporului roman si ca simpatizeaza ideea unitatii nationale a tuturor romanilor si
nu va ezita sa-si exercite influenta la momentul oportun 11

9
Corivan Nicolae, Relatiile diplomatice ale Romaniei , Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1977, p 87
10
Campus Eliza, Din politica externa a Romaniei 1913-1947, Editura Politica, Bucuresti, 1980, p 187
11
Campus Eliza, op. cit. p. 188
 1

Importanta istorica a Marii Uniri din 1918

Unirea din 1918 intr-un singur stat a tuturor romanilor sa realizat ca expresie a voinței
populare pentru un context favorabil. Marea Unire din 1918 a cununat aspirațiile de veacuri
ale românilor de a viețui intr-un singur stat. Ea a fost rodul tuturor fortelor și categoriilor
sociale interne. De asemenea, au contribuit la edificarea ei o generație importantă de oameni
politici precum: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Nistor, Tache Ionescu,
Nicolae Iorga și mulți alții. În noul cadru istoric de după anul 1918 sa accelerat ritmul de
dezvoltare și modernizare a societății românești ceea ce a conferit trainicie statului Național.
Suprafata tarii a sporit de la 137 000 km² la 295 49 km², populatia de la 725000
locuitori inainte de 1918 la 18 052 896 locuitori, la recensamantul din 1930. Au marcat
cresteri importante printre altele si suprafata arabila - de la 6,6 milioane ha la 14,6 milioane
ha, suprafata acoperita cu paduri – de la 2,5 milioane de ha la 7,3 milioana de ha, reteaua
cailor ferate de la 4300 km la 11 000 km. A avut loc integrarea deplină social economică și
politică a noilor teritorii Unite cu Patria mamă progres real și eficient.12
În urma Unirii din 1918, România a ajuns să fie un stat de mărime medie în Europa,
ocupând locul 10 după suprafaţă şi locul 8 ca număr de locuitori. Ponderea Basarabiei
constituia în cadrul statului naţional unitar român 15,1% în privinţa teritoriului (44.422 din
295.049 kilometri pătraţi) şi 15, 9% în ce priveşte populaţia (2.864.402 din 18.057.029 de
locuitori). Dacă în România populaţia rurală era de 79,8%, iar ce urbană – 20,2 % , în
12
Mihai Manea, Istoria Romanilor de la 1821 la 1989, Manual pentru clasa a XII a, editura Didactica si
Pedagogica Bucureste 1995, pag . 231
 1

Basarabia populaţia rurală constituia 12,9 % , iar ce urbană – 87,1 %. De altfel, este necesar
să reţinem că şi la 1918, Chişinăul (114.896 de locuitori) era cel de-al doilea oraş ca mărime
din România, după Bucureşti (639.040 de locuitori).13

Bibliografie

1. Bold Emilian , Diplomatia de conferinte , Editura Junimea, Iasi, 1991

2. Musat Mircea, Ardeleanu Ion, Viata politica in Romania 1918-1921, Editura Politica,
Bucuresti,1976
3. Bossy Raoul , Amintiri din viata diplomatica 1918-1940, Editura Humanitas, Bucuresti,
1993
4. Campus Eliza, Din politica externa a Romaniei 1913-1947, Editura Politica, Bucuresti,
1980

5. Campus Eliza, Politica externa a Romaniei in perioada interbelica, Editura Politica ,

Bucuresti, 1975
6. Corivan Nicolae, Relatiile diplomatice ale Romaniei , Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1977
7. Mihai Manea, Istoria Romanilor de la 1821 la 1989, Manual pentru clasa a XII a, editura
Didactica si Pedagogica Bucureste 1995
8. www.centenarulromaniei.ro
9. http://www.academiaromana.ro/com , , GheorgheDuca Comunicare susţinută la sesiunea solemnă „Marea
Unire din 1918” din 28 noiembrie

13
http://www.academiaromana.ro/com , , GheorgheDuca Comunicare susţinută la sesiunea solemnă „Marea
Unire din 1918” din 28 noiembrie, pag . 2