APUS DE SOARE LA MARE

După strălucirea zilei, după ce m-am bucurat de razele fiebinţi ale soarelui, de mângâierea
valurilor calde, de nisipul încins, de adierea brizei care mai răcoreşte puţin fierbinţeala, este
momentul apusului, cu vraja sa magică…

Spectacolul apusului de soare este mereu o fascinație, De data aceasta sunt intr-un loc unde
soarele apune in mare.

Încet, încet, soarele păleşte si se transforma intr-un glob de foc ce incendiaza linia de
ingemanare a marii cu necuprinsul cerului.

Retragerea lui e lenesa, de o discreție insesizabilă, lumina e din ce în ce mai săracă, razele tot
mai subțiri. Bolta cerească e scăldată într-o beție de culori arzânde pe care ochii mei le savurează
lacomi și cu nesaț. Apa marii sclipeste in mii de nestemate stralucitoare. Pescarusii par ca
danseaza pe-o scena in flacari.

Umbrele încep să învăluie pământul, lumina lasă loc întunericului, ziua lasă loc nopţii, luna îşi
face apariţia pe cer, iar bolta cerească se împodobeşte cu un nesfârşit covor de stele.

Imi dau insa seama ca soarele apune pentru mine ca sa rasara pentru altii.