DREPT URBANISTIC

02_FORMAREA ISTORICĂ A DREPTULUI

URBANISMULUI ÎN ROMÂNIA
LECT. DR. ARH. SIMONA MUNTEANU
• PLANIFICAREA SPAȚIALĂ – ARE PUTERE PRIN CADRU LEGAL ȘI REGLEMENTĂRI SPECIFICE–
ESTE PARTE A CADRULUI DE FUNCȚIONARE A FIECĂRUI STAT

• SISTEMELE DE PLANIFICARE LA NIVEL GLOBAL SUNT DIFERENȚIATE

– STRUCTURILE NAȚIONALE SPECIFICE CADRULUI DE LEGIFERARE
– CULTURĂ ADMINISTRATIVĂ ȘI URBANĂ

• FACTORI DE DIFERENȚIERE:
– CADRUL DE LEGIFERARE [FORMA JURIDICĂ A DREPTULUI DE PROPRIETATE] –
FAMILII DE LEGIFERARE
– STRUCTURI ADMINISTRATIVE [FORMA DE GUVERNARE] – FAMILII
ADMINSTRATIVE
IN BAZA FACTORILOR DE
DIFERENȚIERE → 5 SISTEME LEGALE ȘI
ADMINISTRATIVE IN EUROPA [FAMILII]

DIFFERENȚE ADMINISTRATIVE BAZATE PE:

• DEZVOLTAREA ISTORICĂ
• MOD DE GÂNDIRE AL DREPTULUI
• SURSELE DREPTULUI
• IDEOLOGIE

DIFFERENȚE ALE SISTEMULUI LEGAL

BAZATE PE:
• FORMA DREPTULUI COMUN /PRIVAT
• FORMA DREPTULUI
CONSTITUȚIONAL/PUBLIC
SISTEMUL DE DREPT URBAN ÎN ROMÂNIA / PARTE A SISTEMULUI EST EUROPEAN

Viața urbană si reglementările juridice aferente

acesteia s-au manifestat cu întârziere în spațiul
românesc , având un decalaj semnificativ față de
restul Europei

Formarea acestora s-a realizat în etape, din care

cele mai semnificative momente sunt:
ETAPA MEDIEVALĂ
• Reglementări și norme de drept predominant agrare și orale

• Bazate pe cutume / pe obișnuință și pe tradiții

• Organizarea comunității și a teritoriului se bazează pe obștea

vicinală, sătească sau teritorială

• Aceasta reprezenta o comunitate de muncă a cărei trăsătură

caracteristică o constituie teritoriul și nu rudenia

• Normele de ordonare a spațiului se concentrează pe lotizări,

drept de defrișare, pe reguli de alocare a activităților
economice (pășunat, agricultură etc) și pe reguli fiscale
ETAPA FANARIOTĂ • 1774 – apar primele preocupări de natură edilitară în orașe –
canale de evacuare ape, alimentare cu apă (cișmele publice)

• Primele reguli juridice care se adresează orașelor sunt

preponderent administrative

• Problematica abordată privea stabilirea perimetrului orașului,

definirea traseului străzilor și configurarea clădirilor

• Organizarea spațiului rămâne tributară obiceiului locului și a

tradiției comunității, bazate exclusiv pe exercitarea dreptului
de proprietate și pe modul de amplasare a clădirii pe teren

• 1804 – noile clădiri trebuie realizate obligatoriu din zidărie

(regulă impusă din nevoia protecției împotriva incendiilor)
ETAPA FANARIOTĂ

• 1831 (Muntenia) și 1832 (Moldova) – au fost adoptate

Regulamentele Organice
– Măsuri de unificare și modernizare a cadrului juridic general
– Noi structuri administrative ale orașelor
– Definirea statutului terenurilor urbane
– Apariția statutului de arhitect al orașului și sarcinile ce îi revin
– Apare noțiune de permis/autorizație de construire care este emisă de
arhitect

• 1847 – marele incendiu din București determină apariția

Regulamentelor pentru alinieri și clădiri
– se adresează executanților clădirilor
– Nu au referiri la probleme de natură urbanistică precum alinierea clădirilor
ETAPA STATULUI
PREMODERN • Unirea Principatelor Române și reformele promovate de AI Cuza
au condus la reglementarea aspectelor privind dezvoltarea
urbană

• Actele normative cu impact semnificativ:

– 1864 – Legea comunală – organizarea administrativă a orașelor
– 1864 – Legea pentru adoptarea sistemului metric de măsuri și greutăți
– 1856 – Legea pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică
– 1856 – Codul Civil

• Dobândirea de către București a statutului de capitală a

Principatelor Unite din 1889 a determinat atât o masivă
expansiune a construcțiilor cât și o presiune investițională
pentru a asigura toate dotările administrative și economice
necesare
ETAPA STATULUI
PREMODERN • Reglementările urbanistice iau caracter normativ (de lege) și se
orientează către:
– Modalități de construire
– Regulamente de construcții și alinieri – de ex București 1874, valabil până în
1929 când C Sfințescu realizează o a doua versiune
– Regulamentele impun pentru prima dată reprezentarea grafică a relației
dintre teren și construcție
– Noi reglementări privind eliberarea autorizațiilor de construire condiționate
de realizarea în prealabil a tuturor lucrărilor edilitare necesare
– Noi reglementări privind salubritatea construcțiilor, obligativitatea de
împrejmui proprietatea
– Reguli clare privind materialele permise pentru construcție și cerințe de
dotare și echipare a acestora

• Regulamentele de construcții și alinieri au reprezentat primul

instrument novator al legislației românești în domeniul
urbanismului
ETAPA STATULUI
MODERN
• 1918 - Marea Unire a condus la coagularea unui teritoriu extins
cu identitate și tradiții administrative, fiscale și de morfologie
urbană extrem de diferite

• Nevoia de reformare a întregului pachet de legislație datorat

acestei diversități a reprezentat factorul determinant pentru
apariția reglementărilor de drept urbanistic
– Reforma agrară - 1921
– Apariția noii Constituții – 1923
– Reforma administrativa și unificarea administrativă – 1925-1929

• In această perioadă se cristalizează câteva din principiile,

instrumentele și conceptele cu care lucrăm și astăzi
• Apare obligativitatea realizării planului de
sistematizare pentru fiecare comună - ex:
Planul de sistematizare a Bucureștiului în 1935 –
D. Marcu, G.M. Cantacuzino, R. Bolomey, I.
Davidescu, T. Radulescu

• O primă variantă a fost abordată în 1919 de

Cincinat Sfințescu sub denumirea „Studiu asupra
Planului general de sistematizare al capitalei”
care a fundamentat „Anteproiectul de lege
asupra stabilirii, construirii, dezvoltării si
sistematizării comunelor”
• Principiile de dezvoltare urbană promovate de
planurile de sistematizare erau:
– determinarea limitei maxime de dezvoltare a
orașelor
– Stabileau măsuri de realizare a tuturor lucrărilor
edilitare necesare
– Planurile erau realizate de serviciul tehnic al
localității
– Locuitorii puteau adresa comunei întâmpinări
referitoare la plan și la care primeau răspuns
– Planurile erau aprobate de comună prin act
normativ propriu
– Lucrările făra autorizație de construire erau
desființate de autoritatea comunală
– Efectul principal al planurilor a fost aplicarea
exproprierii pentru cauză de utilitate publică
pentru realizarea tuturor lucrărilor de
modernizare propuse
• Exemplu de lucrări de utilitate publică propuse
prin „Studiu asupra Planului general de
sistematizare al capitalei” din 1919 - actuala
Piață a Universității
• Exemplu de lucrări de utilitate publică propuse
prin Planul de sistematizare din 1935 – trasarea
și modernizarea Căii Victoriei
• Exemplu de lucrări de utilitate publică
propuse prin „Studiu asupra Planului
general de sistematizare al capitalei” din
1919 - Piața Victoriei (realizată) sau
amenajarea pietonalului în colonadă pe
strada Lipscani (nerealizată)
ETAPA STATULUI
MODERN • La mijlocul anilor 30 s-a concretizat relația între planul de
sistematizare și regulamentul de construire

• Planul de sistematizare enunța liniile generale de dezvoltare a

orașului iar regulamentul conținea toate prevederile și detaliile
necesare operaționalizarii sale, ambele fiind supuse revizuirii
periodice

• Pentru București, acest regulament se realizează în 1937, fiind

structurat pe capitole organizate pe problematica diversă a
procedurilor efective necesare, precum:
– Zonificarea orașului
– Normele dreptului de a clădi – se instituie certificatul de aliniere și regim,
act premergător eliberării autorizației de construire pentru clădirile noi
(acesta se menține până în anii 50, după care dispare până în 1991)
– Norme privind estetica urbană
 ETAPA
URBANISMULUI • Schimbarea sistemului politic si administrativ al României dupa
„PLANIFICAT” al doilea război mondial a determinat o modificare profundă a
reglementărilor cristalizate în perioada interbelică

• Expresia juridică a noii orânduiri s-a manifestat prin câteva acte

principale:
– Decretul 222/1950, Decretul 144/1958
• Îngrădirea dreptului de proprietate
• Scoaterea terenurilor din circuitul civil – naționalizare, confiscare,
cooperativizare
• Aplicarea excesivă a exproprierii
– Legea 58/1974 – legea sistematizării
• Restrângerea perimetrului localităților pentru „folosirea optimă a
pamântului”
• Instrumente: schițe de sistematizare, detalii de sistematizare, studii
de amplasament
ETAPA ACTUALĂ • După 1991, schimbarea sistemului politic a condus din nou la o
perioadă de tranziție normativă în domeniu

• Mare parte din legislația care a constituit fondul juridic al

reglementărilor privind urbanismul a fost abrogată și parțial
înlocuită pe parcursul a 10 ani – 1991 -2001

• În prezent ne aflăm în momentul în care s-a demarat acțiunea

de codificare a domeniului și de revizuire profundă a legislației
care a fost modificată/revizuită în permanență în acești 26 de
ani
„IZVOARELE” DREPTULUI Dreptul urbanistic se bazează, ca toate celelalte ramuri
ale dreptului, pe un cadru de acte normative
URBANISMULUI structurate pe paliere de importanță

LEGEA FUNDAMENTALĂ – STABILEȘTE PRINCIPIILE DE

CONSTITUȚIE BAZĂ
ORGANICE, ORDINARE
LEGE STABILESC CONCEPTE PE DOMENII DE ACTIVITATE

ADOPTĂ METODOLOGII, DETALIAZĂ

MODUL DE APLICARE A LEGII
ACTE GUVERNAMENTALE

ACTE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CADRU NORMATIV CU CARACTER /

LOCALE SPECIFIC LOCAL
CONSTITUȚIA • Nu abordează direct problemele urbanismului si ale
dezvoltării localităților

• Conține prevederi referitoare la:

– Organizarea administrativă
– Domeniul public și domeniul privat
– Dreptul de proprietate și limitarile impuse asupra acestuia
care sunt implicite în normele de drept urbanistic
LEGEA • Există legi care reglementează direct domeniul:
– Legea 350/2001 privind urbanismul și amenajarea teritoriului
– Legea 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor
– Legile de aprobare a parților Planului de Amenajare a Teritoriului
Național
– Legea 10/1995 privind calitatea în construcții
• Și legi conexe, care reglementează drepturile individuale,
limitările acestora, organizarea statului și a comunitătilor,
domeniiile complementare urbanismului (mediu,
dezvoltare, expropriere, transport și mobilitate, servicii
publice etc)
• Din acestea, Codul Civil fundamentează dreptul de
proprietate și aspecte fundamentale în raport cu individul și
comunitatea