Structura organizaţiilor internaţionale

Unitatea de învăţare nr. 2

STRUCTURA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2

2.1 Natura dreptului organizaţiilor internaţionale
2.2 Membrii organizaţiilor internaţionale
2.2.1 Dobândirea calităţii de membru
2.2.2 Pierderea calităţii de membru
2.3 Structura organizaţiilor internaţionale
2.4 Sisteme de vot în organizaţiile internaţionale
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2

22
Organizaţii şi Convenţii Maritime Internaţionale
 
 Stuctura organizaţiilor internaţionale
 
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

 Natura dreptului organizaţiilor internaţionale
 Membrii organizaţiilor internaţionale
 Structura organizaţiilor internaţionale
 Sisteme de vot în organizaţiile internaţionale

2.1 Natura dreptului organizaţiilor internaţionale

Natura dreptului organizaţiilor internaţionale poate fi explicată având în vedere caracterul

acestora ca formă specifică de cooperare a statelor şi sfera de aplicare, totodată, a dreptului
internaţional.
Coordonatele formării unei organizaţii internaţionale având la baza constituirii - un număr
de membrii, prezenţa unei structuri stabilită prin actul constitutiv şi a unui sistem de vot prin
care îi sunt conferite validitatea şi eficienţa în timp, toate aceste aspecte conduc către
afirmarea unei noi ramuri a dreptului internaţional, cel al dreptului organizaţiilor internaţionale.
Totodată, dreptul organizaţiilor internaţionale prezintă particularităţi care, determinate de
trăsăturile specifice, care iau naştere în acest domeniu, se manifestă îndeosebi prin izvoare
şi procesul său de formare, prin structura sa deosebit de eterogenă

2.2 Membrii organizaţiilor internaţionale

Calitatea unui stat de a fi membru al unei organizaţii internaţionale reprezintă un statut

juridic şi totodată o instituţie de drept internaţional care reglementează compunerea
organizaţiei ca element esenţial, aflat la baza organizării şi funcţionării acesteia pentru
îndeplinirea scopurilor propuse.
Pot fi membri ai organizaţiilor internaţionale numai statele. Totuşi, chiar unele organizaţii
internaţionale pot fi membri în alte asemenea forme de asociere. Astfel, Uniunea Europeană
deşi are caracter supranaţional se manifestă în relaţiile internaţionale ca o organizaţie.

2.2.1. DOBÂNDIREA CALITĂŢII DE MEMBRU

Condiţiile în care un stat poate dobândi calitatea de membru al unei organizaţii
internaţionale, aderând, astfel, la organizaţia respectivă, sunt prevăzute chiar în actul constitutiv al
acesteia. Aceste condiţii variază de la caz la caz:
23
Organizaţii şi Convenţii Maritime Internaţionale
 
 Structura organizaţiilor internaţionale
 
- unele organizaţii internaţionale au un caracter închis, astfel că numai statele membre
originare pot face parte din acestea, iar aderarea de noi state nu este posibilă. În acest caz. actul
constitutiv menţionează numele membrilor săi (de ex. Benelux);
- alte organizaţii internaţionale sunt deschise, fiind posibilă aderarea şi altor state fără
nici o condiţie (de ex., Autoritatea Internaţională a Fondurilor Marine).
Cea mai mare parte a organizaţiilor internaţionale se situează între aceste două extreme
şi admit noi aderări, dar cu anumite condiţii, mai mult sau mai puţin stricte, după caz.
Calitatea de membru se dobândeşte pe două căi: participarea la elaborarea documentului
constitutiv - membrii originari sau fondatori, fie prin aderare condiţionată de îndeplinirea anumitor
proceduri stipulate în actul constitutiv - membrii admişi.
Din punct de vedere juridic, nu există nici o deosebire între membrii originari şi cei admişi
ulterior.
Pe lângă membri cu drepturi depline, la activitatea organizaţiilor internaţionale pot participa şi alţi
membri asociaţi, observatori (cu statut temporar sau permanent) ori participanţi cu statut
consultativ.

2.2.2 PIERDEREA CALITĂŢII DE MEMBRU

Pierderea calităţii de membru poate să intervină:
a) ca urmare a încălcării prevederilor statutare - prin excludere (ca sancţiune), suspendarea
totală a drepturilor sau suspendarea doar a dreptului de vot sau
b) prin retragere voluntară (denunţarea tratatului constitutiv).
Suspendarea generală din drepturi are loc în caz de încălcare repetată a unor obligaţii
principale prevăzute în actul constitutiv, în timp ce suspendarea dreptului de vot poate
interveni pentru neplata pe o perioadă de timp a cotei părţi la bugetul organizaţiei.

2.3  Structura organizaţiilor internaţionale

Actul constitutiv al organizaţiei internaţionale stabileşte structura acesteia. Regula este că

orice organizaţie internaţională are un organ plenar în care se asigură reprezentarea tuturor
statelor membre şi care poartă diverse denumiri (Adunarea Generală, Congres, Conferinţă).
Organizaţiile regionale, cu caracter mai restrâns (denumite şi închise) atunci când se
întrunesc în plen, se afirmă că are loc şedinţa „Consiliului de miniştri" ori a „Comitetului de
miniştri". Autoritatea plenară se poate întruni anual ori la intervale mai mari de timp (odată la
5 ani). Uneori, organele plenare înfiinţează comisii pentru pregătirea proiectelor
documentelor care urmează să fie adoptate de organul plenar.
De asemenea, organizaţia internaţională mai poate avea organe restrânse, care de
regulă asigură pregătirile tehnice ale lucrărilor organului plenar ori asigură luarea deciziilor de
către statele cu pondere mai mare în activitatea organizaţiei.

24
Organizaţii şi Convenţii Maritime Internaţionale
 
 Stuctura organizaţiilor internaţionale
 
În structura unei organizaţii internaţionale, compusă, de regulă, din organe larg
reprezentative (Adunare, Conferinţă ş.a.), organe cu o componenţă restrânsă (Consilii,
Comitete) şi organe tehnice cu caracter de secretariat se pune problema îmbinării egalităţii în
drepturi, a condiţiilor egale de participare a tuturor statelor în organele de conducere şi de
lucru, cu necesitatea asigurării unei activităţi permanente şi eficiente a acesteia. Dacă în
organele larg reprezentative (Adunarea Generală O.N.U., Conferinţa generală UNESCO ş.a.) se
realizează o participare şi o reprezentare directă a tuturor statelor membre ca entităţi suverane,
egale în drepturi, în organele principale cu componenţă restrânsă se consacră în practică în
mod necesar principiul participării succesive a statelor membre pe baza unei echitabile
reprezentări geografice. Aplicarea acestei reguli nu exclude însă existenţa şi a unor criterii
tehnice de reprezentare.
În unele instituţii specializate, cum ar fi: OACI sau OMI compunerea Consiliilor acestor
organizaţii se realizează după mai multe criterii, în care primordiale sunt cele tehnice, care
exprimă potenţialul statelor în domeniile privind aviaţia civilă sau, respectiv, transportul
maritim internaţional.
Potrivit lui Gheorghe Moca, structura dreptului organizaţiilor internaţionale poate fi sub mai
multe aspecte. Astfel:
A. După caracterul lor, există:
a. reguli imperative pentru statele membre (privitoare ia principii, la organizare şi funcţionare, la
delimitarea competenţelor etc.);
b. reguli supletive, aplicabile numai dacă statele nu au hotărât altfel (de exemplu,
procedura de rezolvare paşnică a diferendelor cu ajutorul ONU sau al organizaţiilor
regionale, reguli de acordare a asistenţei tehnice de către organizaţii economice
internaţionale etc.).
B. După sfera de aplicare, dreptul organizaţiilor internaţionale cuprinde:
a. principii şi norme generale, valabile pentru toate categoriile de organizaţii (principii de
bază, norme privitoare la situaţia juridica a organizaţiei şi a reprezentanţilor statelor, de
încheiere a tratatelor ş.a.);
b. norme aplicabile numai unor categorii de organizaţii (de exemplu, reguli de admitere în
organizaţiile universale şi regionale, normele care reglementează relaţiile instituţiilor specializate
sau organizaţiilor regionale cu ONU etc.);
c norme proprii unei organizaţii determinate, de exemplu, procedura de vot în cadrul
Consiliului de Securitate al ONU sau regula voiului ponderat în Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondul Monetar European.
C. După conţinutul juridic al regulilor aplicabile se deosebesc:
a. principiile de bază ale organizaţiilor internaţionale;
b. norme valabile pentru domenii speciale ale relaţiilor dintre ele sau cu statele membre
(relaţiile diplomatice ale organizaţiilor internaţionale, încheierea tratatelor internaţionale,

25
Organizaţii şi Convenţii Maritime Internaţionale
 
 Structura organizaţiilor internaţionale
 
responsabilitatea, succesiunea, statutul funcţionarilor internaţionali).

2.4  Sisteme de vot în organizaţiile internaţionale

Sistemul practicat în luarea deciziilor de către organizaţiile internaţionale este votul, conform
principiului egalităţii suverane: fiecare stat membru beneficiază de un vot, voturile având aceeaşi
valoare pentru toţi membri.
În procedura de vot a unei organizaţii egalitatea în drepturi se exprimă prin regula „un stat un
vot”, ceea ce se consacră în marea majoritate a organizaţiilor internaţionale.
Ca modalităţi principale ale votului, se cunosc unanimitatea şi majoritatea. La rândul ei,
unanimitatea poate fi strictă, limitată şi fracţionată. Unanimitatea strictă se întâlneşte în cazul
organizaţiilor internaţionale închise, cu un număr limitat de membri. Unanimitatea limitată este
cerută pentru luarea deciziilor în probleme de importanţă - de exemplu - în Consiliul de Securitate
al O.N.U., ai cărui membri pot să uzeze de dreptul de veto. În acest caz, abţinerea, absenţa ori
neparticiparea la vot nu sunt considerate vot „împotriva" şi nu au efect asupra rezultatului
votului.

Test de autoevaluare 2
1. Calitatea de membru a unei organiţii internaţionale se poate
dobandi pe două căi, care sunt acestea?
2. Pierderea calităţii de membru al unei organiyaţii internaţionale
poate să intervină atunci când:
3. Comentaţi pe scurt despre sistemul de vot, referitor la luarea
deciziilor, în organizaţiile internaţionale;
.

26
Organizaţii şi Convenţii Maritime Internaţionale
 
 Stuctura organizaţiilor internaţionale
 
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele
de autoevaluare
1. participarea la elaborarea documentului constitutiv - membrii originari sau
fondatori, fie prin aderare condiţionată de îndeplinirea anumitor proceduri
stipulate în actul constitutiv - membrii admişi.
2. ca urmare a încălcării prevederilor statutare - prin excludere (ca sancţiune),
suspendarea totală a drepturilor sau suspendarea doar a dreptului de vot sau
b) prin retragere voluntară (denunţarea tratatului constitutiv
3. Sistemul practicat în luarea deciziilor de către organizaţiile internaţionale
este votul, conform principiului egalităţii suverane: fiecare stat membru
beneficiază de un vot, voturile având aceeaşi valoare pentru toţi membri

Bibliografie
1. Gheorghe Moca, Dreptul Organizaţiilor Internaţionale, Bucureşti,
2005
2. Adrian Năstase Organizarea internaţională, Universitatea Valahia,
Târgovişte, 2001
10. Ion Rus, Organizaţii şi relaţii internaţionale, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2002

27
Organizaţii şi Convenţii Maritime Internaţionale