Comunismul romanesc

Instaurarea brutala a comunismului in Romania in primii doi ani dupa terminarea

razboiului a provocat un reflex de lunga durata.Majoritatea populatiei,terorizata de
violentele si omniprezenta sovietica,a redeprins modul de viata sub un regim de ocupatie.
Dupa instaurarea prin forta a comunismului.pentru a depasi stadiul de regim de
dominatie externa,a fost nevoie de inducerea unui sentiment de asumare a conditiei de
popor ocupat.Aceasta s-a putut asigura mai intai prin acte care au provocat frica,pentru ca
apoi,dupa consolidarea regimului de ocupatie communist,frica sa fie dublata de
posibilitatea recunoscuta a “democratiei populare” de a-si controla supusii.Cele doua faze
ale tipului de control exercitat de comunisti in Romania au fost incredintate
Securitatii,institutie care avea ca atributie,inca de la crearea ei in august 1948,asigurarea
stabilitatii si integritatii regimului communist,fiind abilitata legal cu toate mijloacele de
actiune specifice unei politii politice.
Dupa iesirea din clandestinitate,in urma loviturii de stat de la Bucuresti si in contextual
ocupatiei sovietice,Partidul Comunist Roman a militat pentru solutionarea problemei
rurale in tara,mai précis pentru realizarea unei noi reforme agrare,care sa duca la
impartirea marilor proprietati catre tarani.Nu se mentiona nimic despre colectivizarea
dupa modelul sovietic.Chiar si dupa venirea la putere a guvernului condus de Petru Groza
(1945),pe care il controlau,comunistii au continuat sa sustina ca doresc improprietarirea
taranilor,indeosebi a celor cu pamant sau cu pamant putin,precum si a sodatilor care
luptasera in campania din Vest.La 23 martie 1945 a fost legiferata reforma agrara,in urma
careia peste un milion de hectare au trecut in posesia a aproape opt sute de mii de
tarani.Colectivizarea era amanata pentru viitor,urmarindu-se mai intai neutralizarea
taranimii din punct de vedere politic si anihilarea influentei vechilor elite politice.Inainte
de a face cunostinta cu realitatea colectivizarii,taranii romani s-au confruntat cu un
fenomen care parea a fi rezervat vremurilor de razboi:prelevarile fortate de cereale,dar si
de lapte,fan,carne,cartofi s.a.m.d,acestea purtand numele de cote.
In luna martie 1949 au avut loc doua evenimente importante pentru lumea rurala din
Romania.Mai intai,au fost expropriate toate proprietatile ce depaseau 50 ha.Au facut
obiectul exproprierii nu doar pamanturile,ci si tot inventarul viu sau
mort,cladirile,instalatiile agricole,produsele agricole,precum si titlurile si participarile
decurgand din activitatea exploatarilor mosieresti.Se mai prevedea ca rezistenta sau
tainuirea bunurilor se pedepsea cu 5-15 ani de munca silnica si confiscarea averii.Drepr
urmare,mosierii si familiile acestora au fost dislocati si li s-a fixat un domiciliu
obligatoriu pe termen nelimitat in orasele unde au fost identificati.
S-a hotarat trecerea la ‘transformarea socialista a agriculturii’,adica infiintarea
gospodariilor agricole collective si limitarea ‘chiaburilor’.Prin rezolutia din 1949
chiaburii nu aveau voie sa utilizeze munca salariata si nici sa se dezvolte
economic.Acesteia avea sa ii urmeze ‘lichidarea’ taranimii instarite.Teroarea si colhozul
aveau sa faca posibil scopul ultimo al partidului in agricultura,si anume colectivizarea.La
masurile cu caracter economic luate impotriva chiaburilor in special,impotriva taranilor
in general,s-a adaugat represiunea drecta:confiscari de bunuri,violente diverse,inclusive
deportari.
Programul de sistematizare rurala si urbana ilustreaza cel mai bine regimul despotic al lui
Ceausescu.Prin sistematizare se intelege organizarea judetelor,oraselor si asezarilor
conform cerintelor actuale ale societatii sau crearea de noi asezari si de institutii
sociale,culturale si economice care sa le deserveasca.Pentru inceput,satele au fost
impartite in anumite categorii: “cu perspective” sau “viabile” si “fara perspective” sau
“neviabile”.De obicei “viabile” erau satele care mai mari,cu un statut
administrative,acestea fiind vizate pentru dezvoltare;satele “neviabile” urmau sa fie lasate
sa piara sau sa fie demolate,iar locuitorii mutati cu forta.Terenurile eliberate prin
disparitia satelor aveau sa fie folosite in agricultura,oferind astfel beneficii economice
suplimentare.In satele “neviabile” nu se faceau nicun fel de constructii importante,in timp
ce in cele “viabile” politica de concentrare a populatiei in crestere a favorizat construirea
de blocuri de patru sau cinci etaje in locul gospodariilor individuale de pamant,iar in
centru urmau sa fie construite cladiri moderne si comfortabile.
La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial,Romania era o tara cu mari diferente
regionale din punctul de vedere al dezvoltarii si urbanizarii.Tara a ramas predominant
agrara,cu mari discrepante intre sat si oras.Initial,dezvoltarea economica prin
industrializare a fost centrata asupra oraselor cu o baza industriala stabile.In cazul
Romaniei,industrializarea intensive a insemnat industrializarea
rurala,dezvoltareaeconomica fiind indreptata spre crearea de noi intreprinderi,cu
atragerea resurselor locale in zonele rurale.Telul principal al strategiei economice a
partidului era imbunatatirea nivelului de trai si crearea unor servicii publice mai bune pt.
muncitorii care se mutau in satele dezvoltate.Strategia partidului avea doua directii strans
legate: dezvoltarea regionala si ‘sistematizarea’ teritoriala.Prima era bazata pe distribuirea
regionala echitabila a dezvoltarii economice,iar a doua pe restructurarea asezarilor rurale
prin industrializarea anumitor sate si transferarea fortelor de munca.Pentru construirea
uzinelor industriale la tara si instituind servicii moderne,pastrarea terenurilor era
esentiala.In imprejurimile fiecarei localitati au fost trasate anumite perimetre si,dincolo
de acestea,era interzisa orice constructie.Satele aveau sa fie transformate in orase,iar
locuitorii,tot mai multi,erau mutati in blocuri comunale cu cateva etaje.Nu mai erau
permise gospodariile individuale,fara etaj.Fiecare oras nou trebuia sa aiba cel putin 5000
de locuitori si sa fie inzestrat cu un centru civic format din birourile autoritatilor
locale.Satele izolate sau cu un numar mic de locuitori,cu o perspective de dezvoltare
minime,erau dezafectate.Metodele de dezafectare nu erau dezvaluite.In unele
cazuri,satenii erau anuntati cu cateva luni inainte ca gospodariile le vor fi daramate,dar
aveau doar doua zile pentru a-si demola casele sau pentru a le lasa strivite de
buldozere.Multi au preferat sa lase autoritatile sa faca aceasta treaba murdara si satul a
fost ras complet de pe fata pamantului.Nu au primit nicio compensatie,intrucat locul in
care se aflasera casele intra in circuitul agricol.
Natura cinica a regimului Ceausescu era demonstrata cu sange rece de incercarile
autoritatilor locale de partid de a-I convinge pe tarani sa isi demoleze propriile case
pentru a arata strainatatii ca se conformeaza din convingere directivelor satului.
Aceasta incercare a lui Ceausescu de a moderniza lumea rurala nu a avut decat efecte
negative,aducand pagube ecologice considerabil ca urmare a excavatiunilor si
constructiilor.
Mutaţiile evocate se reflectă la fiecare nivel al discursului constituţional comunist.
Acesta propune câteva elemente de o noutate absolută, dintre care unul este reprezentat
chiar de instituirea constituţională a monopolului politic al partidului unic şi totalitar.
Crearea partidului unic muncitoresc, prin absorbţia Partidului Social Democrat, dă
naştere instrumentului pe care noua constituţie din 1952 îl va învesti cu statut privilegiat.
Constituţia din 1952 este prima ce recunoaşte şi ocroteşte acest monopol: oficializarea
legală a unei realităţi politice permite incriminarea penală a oricărei forme de conturare a
unei alternative la regimul de dictatură. n noua formulă propusă de Constituţia din 1952,
partidul unic are vocaţia de a reprezenta interesele claselor conducătoare în stat.
Edificarea totalitarismului se reflectă în limitarea severă a posibilităţii de asociere
politică. Supravegherea exercitată de PCR este,în baza constituţiei înseşi, totală. Având
calitatea de voce a poporului muncitor, partidul este legitimate politic să fie prezent în
luarea fiecărei decizii legate de evoluţia României socialiste. Rafinarea viziunii totalitare
este vizibilă în Constituţia de la 1965. Controlul partinic este dublat de inventarea unei
structuri care să mascheze prezenţa partidului unic, fără ca monopolul acestuia din urmă
să fie afectat în vreun fel. În raport cu activitatea Instanţelor de judecată, partidul a avut
grijă ca, prin dispoziţiile legislaţiei pertinente, să îşi asigure dependenţa justiţiei.
Judecătorii nu s-au bucurat niciodată de inamovabilitate, iar numirea judecătorilor în
cadrul instanţei supreme s-a realizat, potrivit legilor constituţionale din întreaga perioadă,
de către Marea Adunare Naţională, pe o perioadă determinată de timp. Astfel, s-a garantat
faptul că orice judecător al instanţei supreme va avea grijă să dea dovadă de obedienţă
faţă de regim, încât să îşi asigure prelungirea mandatului său limitat în timp. Pentru a nu
lăsa loc de posibile demarcări, Marea Adunare Naţională era şi organul care verifica
constituţionalitatea legilor, pe care, de altfel, le emitea ea însăşi. În schimbul asigurării
cadrului material de viaţă, în condiţii de planificare, comunitatea de cetăţeni renunţă la
exercitarea critică a libertăţilor individuale.Represiunea este destinată să-i sancţioneze pe
cei ce nu subscriu la clauzele întemeietoare ale noii societăţi totalitare.
Incepând cu anii ’70, Ceauşescu devine obiectul unui cult al personalităţii tot mai
deşănţat, nemaiîntâlnit în Europa de la moartea lui Stalin. În acest context, poeţii
proletcultişti joacă un rol important. Dictatorul era calificat adesea drept “geniul
Carpaţilor” sau “marele conducător”, iar consoarta sa, de altfel semi-analfabetă, drept
“savant de renume mondial” şi "mama iubitoare" a poporului.
Actiunile lui Nicolae Ceausescu i-au adus in cele din urma moartea,in urma
revolutiei din 1989.