Manipularea

Manipularea prin TV si mass media

„Televiziunea manipulează ! “ De unde ştim ? O spune toată lumea. Şi ca acele adevăruri asupra cărora, odată
formulate, nu se mai apleacă nimeni decât cu riscul de a fi ars pe rug (pământul e plat, soarele se învârte în jurul
pământului, cu cât un lucru este mai scump, cu atât valoarea lui adevărată e mai mare), şi axioma „televiziunea
manipulează“ s-a înfipt straşnic în conştiinţele oamenilor. Deşi pentru marea masă a telespectatorilor, noţiunea de
manipulare este confuză şi le-a fost transmisă, culmea, prin mijloace massmedia, axioma aceasta a dat bătăi de cap
în primul rând ziariştilor. Din dorinţa de „obiectivitate“, jurnaliştii au început să construiască cu atâta atenţie
emisiunile încât rezultatul este, de multe ori, o capodoperă de manipulare inconştientă, care reflectă toate percepţiile,
convingerile şi motivaţiile realizatorului. Puţini ştiu exact cum şi mai ales, de ce manipulează televiziunea, prin ce
mijloace şi cu ce rezultate. Puţini se simt manipulaţi, crezând cu tărie în superioritatea lor intelectuală datorată
simplului fapt că „ştiu“ că televiziunea manipulează. E ca şi când un om nu s-ar îngrăşa mâncând dulciuri pentru
simplul fapt că ştie că dulciurile îngraşă. Cel mai greu lucru pentru un telespectator este să accepte că este manipulat
de ceea ce vede. Distrugerea încrederii în televiziune ar duce, automat, la renunţarea la aceasta şi, implicit, la
motivaţiile care îl fac să o privească: nevoia de siguranţă, de explicaţii, de sfaturi. Să nu mergem mai departe până
nu vom da o definiţie manipulării. Conform Dicţionarului de sociologie, manipularea este o acţiune de a determina
un actor social (o persoană, un grup, o colectivitate) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu
interesele iniţiatorului. Manipularea este o tehnică de propagandă, este o componentă a ei, cealaltă fiind
persuasiunea. Manipularea este o metodă prin care ideile propagate sunt acceptate de receptor şi determină formarea
unor convingeri noi şi reacţii conforme cu interesele celui care a pus în practică sistemul de propagandă. Pentru a fi
eficientă, manipularea, oricât de grosieră ar fi, trebuie să dea senzaţia telespectatorului că are deplina libertate de
gândire şi decizie

Manipularea se face în mai multe feluri. Cele mai uzitate sunt folosirea argumentelor falsificate sau folosirea unor
adevăruri parţiale aranjate în secvenţe false şi combinarea mesajului cu acele elemente care fac apel la centrele
emoţionale non-raţionale ale conştiinţei umane. În timp ce prima formă de manipulare este grosieră şi este folosită
cu grupuri mari de oameni cu nivel coborât de inteligenţă şi cultură, cea de-a doua este pusă în practică de
profesionişti care încearcă să-i influenţeze pe cei mai greu de indus în eroare cu minciuni relativ uşor de descoperit
prin folosirea logicii, a bunului simţ, al culturii şi al informaţiilor. Din păcate, şi oamenii cei mai inteligenţi sunt uşor
de stimulat într-o anumită direcţie prin acţiunea directă şi calculată asupra centrelor menţionate anterior. În ultimul
timp, prin înmulţirea fantastică a surselor de informaţii s-a apelat din ce în ce mai puţin la manipularea prin
propagarea de minciuni sau de construcţii false care cuprind adevăruri parţiale şi s-a folosit cea de-a doua tehnică,
uneori în combinaţie cu prima. De ex.: un lucru (presupus de noi fals) spus de un copil într-o emisiune de ştiri (într-
un reportaj) pare mult mai verosimil decât rostit într-un context asemănător de un matur. În ambele cazuri este vorba
de transmiterea unei informaţii false, elementul care ajută la acceptarea lui fiind specific manipulării subliminale.
Apelarea la stereotipul „copiii sunt puri, ei nu prea mint decât învăţaţi de cei mari “existent la nivel inconştient,
combinată cu stimularea centrilor de emoţionare în faţa unui copil fac mult mai uşor de transmis o informaţie falsă.
Manipularea prin desene animate
Poate ca pentru unii, desenele animate par a fi doar o simpla forma de entertainment a copiilor, insa in realitate, cel
putin, dupa cum considera unii, aceasta este o alta forma a manipulare a mintii prin metode nu foarte subtile.

Adepti ai unor teorii conspirative sunt de parere ca exista o legatura intre desenele animate si controlul mintii. In
fapt, este demonstrat ca exista multe semne si simboluri ale Illuminati in productiile celor de la Disney de care toti
copiii sunt atat de indragostiti si care la inceput par a fi nevinovate. Trecand peste asta, vorbim despre un incident
din Japonia, care a determinat episoade de greata si crize similare celor de epilepsie, in cazul a peste 700 de copii.

Se pare ca aceste convulzii au fost cauzate de un anumit episod al unei serii celebre de desene animate. O explozie
colorate in spatele unuia dintre personajele populare a folosit o lumina stroboscopica, stimuland celulele nervoase,
ceea ce a determinat convulsii, senzatii de sufocare, probleme de vedere si greata.

Se crede ca lumina stroboscopica produce un efect similar cu cel al hipnozei; se presupune ca acest caz nu a fost
primul cand persoane ce s-au uitat la televizor au suferit atacuri de tip epileptic.