MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL DE EXCELENTA IN ENERGETICA SI ELECTRONICA

Catedra Electrotehnică

Referat

Disciplina: Montarea si exploatarea a utilajului electric

Tema: Linii electrice subterane(LES)

Elaborat Vrajitoru Daniel

Verificat Chitoroagă Oleg

Chișinău 2019
1.LINIILE ELECTRICE SUBTERANE

1.1. Distribuţia energiei electrice

Se realizează printr-un sistem de reţele aflat în prelungirea reţelelor de transport până la

consumatori. Pe aceste reţele se găsesc staţii de reducere a tensiunii, astfel încât la consumatori acesta
să ajungă la valoarea de 10-6 KV sau 380 / 220 V.

Fig.1 Schema pentru distribuirea energiei electrice

 Distribuţia energiei electrice se executa de regulă prin linii electrice subterane (LES) sau
îngropate în elementele de constructii. Mai rar se executa şi prin linii aeriene (LEA).

Energia electrică astfel transportată trebuie să ajungă a fi utilizată de receptoarele electrice

pentru a o transforma în energie mecanică, luminoasă, termică permitand omului sa-şi desfăşoare
activitatea zilnica.

Fig. 2 Schema de distribuţie a energiei electrice la consummator

Contorul electric - reprezintă aparatul ce înregistrarează consumul de energie electrică al

consumatorului. El constituie punctul de separare între cele două reţele de distribuţie.

Tabloul electric - reprezintă un ansambiu de aparate ce asigură distribuţia energiei electrice

către receptoare. Tabloul electric general ( TG ) este tabloul cel mai important al consumatorului. Acesta
asigură distribuţia energiei către un numar de tablouri principale (TP), iar acestea la rândul lor asigură
distribuţia energiei la tablourile secundare ( TS ). Ultimele asigură distribuţia energiei electrice la
receptoare.

Coloana electrică reprezintă legatura electrică dintre două tablouri electrice.

Circuitui electric reprezintă legatura electrică dintre tabloul secundar şi un receptor (corp de
iluminat, priză electrică, motor).

1.2. LINII ELECTRICE SUBTERANE

 Liniile electrice ( reţelele ) subterane (LES) de joasă tensiune sunt reţelele a căror tensiune este
mai mică decat 1 KV. Faţă de LEA, ele au câteva avantaje importante :

 ofera o siguranţă de funcţionare mult mai mare;

 exploatarea este mai simplă;
 oferă condiţii de tehnică securităţii muncii mult mai bune;
 au un grad estetic ridicat;
Au în acelaşi timp şi câteva dezavantaje importante: localizarea şi îndepartarea unui defect se
executa mult mai dificil şi cu cost mai ridicat.

Reţelele electrice subterane, în funcţie de destinaţia pe care o au se pot clasifica în :

1. Reţele pentru distribuţia energiei electrice. Aceste reţele sunt utilizate atât pentru curent
continuu cât şi pentru curent alternativ, de înalta, medie sau joasă tensiune. LES se execută de regula,
pentru tensiuni mai mici de 35 KV. Peste această valoare se adopta LES de regulă în marile oraşe, în
incinta marilor consumatori şi în alte cazuri speciale.

2. Reţele pentru teletransmisie - utilizate instalaţiile de telefonie, telex, ceasoficare, radioficare,

avertizare de incendiu, etc.

3. Reţele pentru control şi comanda - utilizate pentru măsurare, semnalizare şi protecţie în

instalaţiile de automatizare. Sunt utilizate de asemenea în acţionarea de la distanţă a unor elemente din
instalaţiile gospodăreşti oraşeneşti sau aflate la mare depărtare în incinta unui consumator.Reţelele
electrice subterane prezintă de asemenea multe particularităţi specifice modului de amplasare care
poate fi:

 direct în sol;
 în canale nevizitabile sau vizitabile
în subsolurile construcţiilor;
 în apa de râu, fluviu, lac, dulce sau sărată;
 in galeriile din subteran;
 in mediu cu temperaturi foarte variate. În toate cazurile LES se executa din cabluri
şi accesorii pentru joncţiuni, derivaţii şi legături la tablourile electrice;

1.3. CABLURILE DE ENERGIE PENTRU LES

Sunt utilizate îndeosebi cablurile care au mantaua exterioara din pvc, plumb sau iută - se
folosesc atât armate cât şi nearmate.Cablurile cu mantaua din plumb se pot monta direct în sol uscat
sau umed. Cablurile cu mantaua din pvc se pot monta deasemenea direct în sol, in special în solurile
acide sau puternic corozive.Cand sunt supuse la eforturi mecanice rezultate din tasarea solului se
utilizează cablurile armate cu bandă din otel sau se protejează pe porţiunea expusă cu tevi de protecţie.
Cablurile cu mantaua de iută se utilizează mai ales în canalele vizitabile şi nevizitabife sau direct în
solurile uscate.

1.4. ACCESORII PENTRU JONCŢIUNI ŞI DERIVAŢII

 Principalele accesorii pentru cablurile de energie din LES sunt:

 manşoanele de legătură;
 manşoanele de derivaţie;
 cutiile terminale;
Manşoanele de legătură sunt utilizate pentru înădirea a două cabluri de-a lungul LES. În figură
este reprezentat un manşon pentru înădirea cablurilor cu manta de plumb. Acesta se compune dintr-un
manşon exterior de fontă şi un manşon de plumb.Conductoarele cablurilor se leagş intre ele cu cleme de
legatură în prelungire.

Fig.3 Manşon de legatură: a - manşon exterior din fontă, b - manşon interior din plumb

Manşoanele pentru cablurile cu mantaua din pvc sunt tot din material plastic şi au o construcţie
asemanatoare.

Mansoanele de derivaţie sunt utilizate pentru realizarea conexiuniior intre cablurile care nu sunt
în prelungire. Capetele acestor cabluri se prind în clerne de derivaţie sau nedemontabile. Cutiile
terminale sunt utilizate de cate ori este necesara protejarea faţă de mediu a capătului cablului ce a fost
dezizolat pentru a permite montarea papucilor de conductoare. Exista cutii terminale pentru unul pana
la şase cabluri. Ele se execută din tablă, silumin sau pvc.
 Cutie terminala din tablă:

a - pentru un cablu

b - pentru doua cabluri

Fig. 4 Manson de derivaţie

1.5.TEHNOLOGIA DE MONTARE A LES

Cablurile electrice ale LES de regula se monteaza direct în pamant. în marile orase existenţa
numeroaselor gospodarii de cabluri şi de alte instalaţii obliga la montarea acestora în canale special
amenajate. Acestea pot fi vizitabile sau nevizitabile. Principalele unelte şi utilaje necesare la execuţia LES
sunt urmatoarele:

1. Unelte pentru masurat-ruleta, franghie de canepa, nivela cu bula de aer

2. Unelte pentru sapat pamantul şi refacut pavajul-lopeţi, cazmale, ciocane de 5kg cu coada
lunga. ciocane pneumatice, roaba, targa de lemn, mai

3. Utilaje mecanizate pentru saparea sanţurilor

4. Utilaje pentru transportul tamburilor cu cabluri

5. Dispozitive de ridicare a tamburilor - vinciuri de 4-7 tone, arbore metalic pentru tambure de 1-
7 tone, troliu de 5 tone sau macara.

6. Unelte pentru desfacut cablul de pe tambur - clesti de cuie, ciocane, dalţi, ranga

7. Unelte pentru fasonat şi imbinat cablurile - ferastrau pentru metale, pile, cuţit de

cablu, ciocan de lipit, lampa de benzina, cositor, perii metalice, pensula, surubelniţe,
 presa hiuraulica pentru lipit papuci.

8. Unelte pentru tragerea cablurilor - ciorapi de tras cablul, role de lemn sau aluminiu şi
dispozitiv de tragere mecanizata a cablului.

Pentru montarea direct în sol a LES este necesara executarea urmatoarelor operaţii:

1. Marcarea traseului.Traseul este stabilit prin proiect, el se parcurge cu piciorul în vederea

verificarii tuturor locurilor care necesita traversari, necesita eventuale devieri pentru ocolire de
obstacole şi din loc în loc se planteaza în pamant ţarusi pentru a jalona traseul în vederea sapaturilor.

2. Executarea traversarilor pe porţiunea în care linia traverseaza un drum carosabil sau o cale
ferata se prevad pentru protecţia cablurilor, tuburi din beton, din oţel sau din pvc dur. Secţiunea
transversala a tuburilor poate fi circulara sau patrata prevazute cu goluri practicate în paralel cu linia
traseului.Pentru traversari se executa sapari pe jumatatea traversarii în asa fel incit circulaţia prin
restricţie sa se poata continua. Pentru traversarile pe sub caile ferate se foloseste metoda de forare
orizontala prin metoda manuala sau mecanica.

Fig.5 Protecţia LES la traversări:

a - cu tub de beton (metalic) circular

b - cu tub de beton pătrat cu goluri

c - secţiune printr-o traversare

 3. Executarea şanţurilor - cuprinde următoarele etape:

Se desfac pavajele utilizând ciocane pneumatice sau freze rotative şi răngi metalice.

Saparea şanţurilor la dimensiunile prevazute în proiect, se va avea în vederc ca parnantul

dislocat să se depoziteze pe o singură parte a şanţului. Consolidarea pereţilor la sanţurile adânci sau în
terenurile moi se face utilizând sprijin cu plăci de scândură de dimensiuni potrivite.

4. Derularea şi pozarea cablurilor: Tamburul cu cablul se depozitează pe o platforma şi se ridică

pe un suport tip capră pe un ax rotitor. Pentru derulare se foloseşte fie forţa umana fie un troliu mecanic
de tragere. La traseuri lungi şi cu deviaţii faţă de linia dreaptă se prevăd role de sprijin montate atat pe
fundul sanţului cât şi pe părţile laterale inspre unghiul mai mic al curburii pentru reducerea frecărilor.
Pentru pozarea cablurilor se execută aşa numitul pat de nisip adică se asigură un strat de circa 10-15 cm
grosime de nisip fin peste care se aşează cablul derulat, se completează incă un strat de 10-15 cm nisip
fin. Dacă pe acelaşi traseu se montează în paralel mai multe cabluri, acestea se distanţează cu câ e o
lăţime de cărămida care se montează din loc în loc. Deasupra patului de nisip pe toată lungimea
traseului se amplasează un strat compact de caramidă pentru protecţie şi avertizare.

Fig.6 Aşezarea rolelor pe fundul şanţului

5. Executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor

In acest scop sanţul este lărgit şi deviat faţă de traseul principal cu aproximativ un metru.
Inadirile sau joncţiunile se realizează în manşoane în condiţii igenice perfecte, toate lucrările executandu-
se sub cort indiferent de starea vremii.Lucrarea de manşonare conţine urmatoarele etape:
 formarea unei bucle ale capetelor de inadit prin care se va evita eventuala tensionare mecanică
a joncţiunii.

în şanţul prevăzut se introduce un suport tip capră prin care joncţiunea este ridicată la înaltimea
omului pe o lungime de aproximativ 0.5 m se dezizolează cele două capete de înadit;

 se execută înadirea cu cleme fixe sau demontabile (prin lipire la cald sau
 surub-piulită );
 se execută refacerea straturilor de izolaţie şi de protecţie;
 se montează semimanşonul superior;
 se toarnă pe gemuleţul de umplere masa bituminoasă sau masa galbenă de
umplere, pentru ca umplerea să se realizeze perfect, înregul ansamblu este încalzit cu
lampa de gaz;
 se montează capacul de umplere şi eticheta pe care se menţioneaza felul
cablului, tensiunea nominală, data execuţiei, manşonarii, persoana care a executat şi
raspunde de manşonare;

Fig.7 Aşezarea capetelor cablurilor pentru Îmbinarea a două cabluri:

îmbinare 1 - îmbinarea conductoarelor

2 - conductoarele cu izolaţie
3 - distanţier izolat între conducte

6. Executarea profilelor LES, astuparea şanţurilor şi refacerea pavajelor.

Dupa executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor se măsoară din nou rezistenţa de izolaţie a

cablurilor LES deoarece în timpul pozării şi tragerii prin tuburi acesta ar fi putut suferi deteriorări. Dacă
rezistentă de izoiaţie corespunde se scot din şanţ rolele de tragere şi se trece la executarea profilelor.
Aceasta constă în :

 aşezarea pe fundul şantului peste cabluri a nisipului de 10 cm înălţime. Patul de

nisip are rolul de a drena apa ce ar ajunge în zona cablului. Se execută apoi marcarea
cablurilor din 5 în 5m pentru a putea fi uşor de identificat. Aceasta se face cu benzi de
plumb sau pvc, pe care se înscriu tensiunea, secţiunea, punctele de plecare şi sosire şi
anul montării. Daca LES are mai multe cabluri paralele de tensiuni diferite în şanţ, între
acestea se executa o separare cu o caramida asezată pe lat.
  aşternerea peste cablu a unui nou strat de nisip de 10 cm grosime;
 aşezarea unui strat din cărămizi sau plăci din pvc cu rolul de a distribui uniform sarcina
mecanică. După executarea profilelor se astupă şanţul cu pământ în staturi de 2 cm bine
bătut cu maiul.Apoi se toarnă placa de beton şi se reface pavajul. La suprafaţa din 50 în
50m LES este marcată prin borne (trunchi de piramidă) pe care sunt încastrate plăcuţe
metalice pe care se înscriu tensiunea şi sectiunea cablurilor,punctele de plecare şi sosire
şi anul montării.

Fig.8 Executarea profilelor LES:

a - pentru un singur cablu

b - pentru două cabluri

c - pentru trei cabluri

7. Punerea sub tensiune şi darea în exploatare a LES

Punerea sub tensiune şi incercarile la care sunt supuse cablurile de energie ale unei LES se fac în
conformitate cu instrucţiunile prevăzute în normative şi în "caietul de sarcini al cablului" Dintre acestea
cele mai importante sunt:

o măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor;

o măsurarea rezistenţei de izolaţie;
Măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor permite depistarea unor eventuale
rezistenţe de contact marite faţă de valorile normale care pot aparea în special în manşoane de legătură
printr-o lipire incorecta, întrerupenea conductoarelor electrice pe una sau mai multe faze, contacte
electrice conductoare datorate unor defecte de izolaţie. Rezistenţa conductoarelor cablului se măsoara
cu ajutoru! punţi simple.
 Fig.9 Schema de principiu a punţii simple

Unde R1, R2, R4 şi sunt rezistenţe cunoscute iar Rx rezistenţa conductorului cablului electric,
care trebuie determinată. Între punctele C şi D se montează un galvanometru. Sistemul este conectat la
sursa de curent continuu prin intrerupatorul K. Cu ajutorul rezistenţelor reglabile R2 şi R4 se echilibrează
puntea până când prin galvanometru curentul este nul în această condiţie se scriu ecuaţiile tensiunii:

R 1 I1  R x I1  0
R 2 I1  R 4 I 2  0
R 2 I1  R 4 I 2
R 1 I1  R x I 2
R1 R x R1
 Rx  R4
R2 R4 R2

Măsurarea se realizează în general la o temperatură diferită de temperatura de referinţă de 20°

C pentru care sunt indicate valorile rezistentelor pe Km de cablu astfel incat este necesara recalcularea
valorilor măsurate pentru a putea fi comparată cu valoarea de catalog.

R 20 
R
 / km
1    20 L

Măsurarea rezistenţei de izolaţie

Încercarea la o tensiune mărita aplicând între conductor şi izolatie o tensiune de 5 ori

tensiunea nominală a cablului. În aceste condiţii o eventuală defecţiu

ne de izolaţie incipientă se va pune în evidentă clară producându-se străpungerea, aceasta se va indica

prin creşterea bruscă a curentului de fugă (de la ordinul mtcroamperilor la ordinul mili sau zecimi de
amperi ).
 Dacă cablul rezista incercarii de inaltă tensiune se trece la etapa urmatoare: măsurarea cu
megohmetrul MΩ a rezistentei de izolaţie. Pentru cabluri de joasa tensiune se folosesc MΩ de 1000 V.
Pentru cabluri de inaltă tensiune se folosesc MΩ de 2500 V.Se masoară rezistenta de

 izolatie intre conductor şi izolatie fie direct pe mansoanele de legatura fie pe cutia
terminala. O borna a aparatului MΩ se leaga la conductorul activ, cealalta borna (
minusul ) la cutia terminala ( partea metalica ).Se actioneaza butonul de masurare a MΩ
urmărind cadranul timp
 de 15 sec timp în care acul indicator nu trebuie sa-şi modifice pozitia. Pe toată perioada
montării LES se va da atenţie masurilor specifice de tehnica securităţii muncii la :
 descărcarea tamburilor cu cabluri;
 rostogolirea acestora se face numai în sensul indicat de sageată, spirele cablului
strângându-se pe tambur;
 executarea şanturilor în special în zonele care există gospodării de cabluri sau alte
conducte deja montate;
 peste şanţuri se vor prevedea podeţe pentru trecerea pietonilor sau poduri pentru
autovehicule;
 pozarea cablurilor şi executarea lucrărilor de refacere a pavajelor;
 verificările şi punerile sub tensiune ce se fac inainte de a se da în exploatare LES. La
capetele LES se execută îngrădiri, se aşează la vedere plăcuţe avertizoare sau se
posteaza persoane de pază pe toata durata verificărilor.

2.INTRETINEREA ŞI EXPLOATAREA LES

Liniile electrice subterane sunt usor de exploatat atâta timp cât nu a intervenit un defect, acesta
constând în :

 verificări periodice ale tensiunii (de fază şi linie ) în capătul de la consumator a LES;
 verificări periodice ale sarcinii LES prin măsurarea intensităţilor curenţilor;
 controlul rezistenţei de izolaţie în special dupa perioadele de suprasarcina a LES
 controlul rezistenţei electrice a conductoarelor cablului;
In cazul în care a apărut un defect pe LES acesta se scoate de sub tensiune, se identifică şi se
repară defectul şi apoi se repune sub tensiune.Se poate constata că defectele ce pot aparea în cablurile
LES au cauze foarte diferite şi se pot prezenta sub diferite forme. Acest lucru ca şi accesul greoi la locul
defect, explică dificultatea mare în întretinerea şi exploatarea LES. Pentru a determina punctul de defect
în LES se utilizează diverse metode, în funcţie de natura defectului, rezistenţa la defect, lungimea
cablului, tensiunea de utilizare a acestuia.Cateva din cele mai importane sunt:

Metoda inductivă

Această metodă se poate aplica acelor defecte în cabluri la care există un scurtcircuit clar între
cel putin doua conductoare fara intreruperea conductorului activ, daca strapungerea nu este totala se
face în prealabil o încercare la tensiune marită sub acţiunea căreia se produce un scurtcircuit clar între
conductoare.
 Fig.10 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda
inductivă

(de exemplu: scurt circuit trifazat cu punere la pamânt):

G/F - Generator de înalta frecvenţa, SO - sonda, A - amplificator, C - cască telefonică

Se alimentează două conductoare active de la un generator de inaltă frecvenţă (800-

3OOOHz),circuitul îchizându-se prin locul de defect a izolaţiei, căutarea se porneşte de la un capăt al
tronsonului de langa o cutie terminală, cu ajutorul sondei se receptionează efectul câmpului magnetic
inductor determinat de curentul din cablu, semnal care este amplificat de amplificatorul A, ajunge la o
casca audio în care se recepţionează un zgomot constant. Acest zgomot se mentine până la zona
defectului în cablu după care pe un interval de câţiva centimetri dispare total indicând astfel locul
defectului.

Metoda econometrică

Se bazează pe fenomenul de reflexie ce se produce intr-un cablu în care s-a produs un defect. Se
trimite un impuls de sondaj de la capătul cablului, acesta se reflecta la locul defectului şi impulsul poate
fi receptionat pe ecranul unui osciloscop. Se determină diferenţa de timp ∆t între momentul când s-a
inregistrat impulsul reflectat şi momentul cand a pornit impulsul de sondaj. Distanta pana la punctul de
defect este:

t
l x  Vi
2

După determinarea punctului de defect în cablu se procedează la repararea acestuia. Dacă

defectul este chiar în manşon, acesta se desfsce cu lampă de benzină. Manşoanele din pvc nu mai pot fi
refolosite, cele din plumb şi din fonta se pot recupera. Dupa îndepartarea defectului se fac masurari ale
rezistentei electrice a conductoarelor şi a izolatiei. Apoi se face incercarea la tensiune marita. Pe timpul
repararii unui cablu defect, se iau aceleasi masuri de tehnica securitatii muncii ca şi în cazul montării
cablurilor LES.

Metoda acustică

Aceasta metoda se poate aplica pentru determinarea punctului de defect, în cazu! punerii unei
faze la pamant, daca rezistenta electrica a defectului este mica. Pentru masurare intre faza defecta şi
mantaua metalica a cablului se aplica socuri de tensiune cu o anumita fregventa. Acestea produc vibratii
sonore care se propaga prin sol şi pot fi receptionate la suprafata cu stetoscop sau microfon etc. Socurile
de tensiune se pot produce utilizandu-se un transformator de inalta tensiune T, un tub electronic
(kenotron) K pentru redresare, un eclator E şi un condensator cu capacitatea C = 2- 4 pF. Deasupra
punctului de defect sunetul din cască se modifică sensibil, permiţând identificarea acestuia.

Fig.11 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cabluri prin metoda
acustica:

7- transformator de inalta tensiune, K- kenotron, E- eciator, CT- casca telefonica,

S – stetoscop

Metoda în buclă

R1 R 2

R3 R4

Aceasta se utilizează când în cablu există cel puţin un conductor lipsit de defecte şi neîntrerupt.
La unul dintre capetele conductorului lipsit de defecte SS' se leaga conductorul defect TT' prin legatura
S'T' ce se realizează din funie de cupru cu papuci de alama. La celalalt cablu se conecteaza o punte de
măsură, la care rezistenţele R1 şi R2 sunt reglabile astfel incat galvanometrul G să indice zero. Când
puntea este în echilibru există relaţia:

Distanţa până la punctul de defect este:

 R3
l x  2l
R1  R 3

ce poate fi usor determinată.

Fig.12 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda în
buclă

Pentru a se verifica daca masurarea este corecta se reface măsurarea capătul opus. Va

trebui să rezulte o distanţă până la punctul de defect egală cu:

l  lx