A REVIEW OF THE LITERATURE ON RADICALISATION AND WHAT IT MEANS

FOR TERRA
Holly F. Young, Ph.D Frederike Zwenk Ph.D Magda Rooze MA/MBA
May 2013

I. Modelul celor 12 mecanisme - McCauley și Moskalenko (2008)

Modelul acest de cercetare nu contrazice modelul Moghaddam, ci mai degrabă îl plasează

într-un context mai larg. Ei identifică trei domenii în care radicalizarea poate avea loc individual, de
grup, și masă.

NIVELUL RADICALIZĂRII
 Individual
1. Victimizare
2. Nedreptate/revendicare politică
3. Aderarea la un grup radical - panta alunecoasă - descrie procesul în care individul
manifestă un grad sporit de angajament și implicarea în raport cu grupul;
4. Aderarea la un grup radical - puterea iubirii - arată modul în care un individ este
recrutat prin familie sau legăturile de prietenie
5. Schimbări limită în grupuri care împărtășesc aceleași valori - la modul în care
contactul membrii grupării conduce la o polarizare a opiniilor membrilor grupului ca urmare a
confirmarii pe care o primesc unii de la ceilalți
 De grup
6. Coeziune extremă sub izolare și amenințare
7. Concurența pentru aceeași bază de sprijin- membrii manifestă o radicalizare accentuată,
chiar violență extremă, în dorința de a primi sprijin de la o bază limitată;
8. Concurența cu putere de stat – condensare - radicalizarea accentuată și violență
extremă vin ca răspuns la măsurile luate de stat împotriva grupării;
9. Concurența în cadrul grupului – fisiunea - facțiuni ale grupului devin mai polarizate în
comparație cu alte fracțiuni ale aceluiași grup, potențial ceea ce duce la un grad mai mare de
radicalizare;

 De masă
10. Politicile de tip Jiu-Jitsu – în care o populație se poate întări în sprijinul unui lider sau
mișcare ca urmare a unor externe;
11. Ura - în care un grup exterior este descris ca atât de îndepărtat, îcât ei devin
dezumanizați în ochii întregii populații, justificând astfel de acte de violență extremă;
12. Martiriul - în care memoria celor care au murit pentru cauza de masă este venerat și
pare să personifica cauza în sine.
 Modelul treptelor radicalizării al lui Moghaddam

Moghaddam pune accentul pe aspectele psihologice ale acestei proces.

 Parterul - Interpretarea psihologică a condițiilor materiale

Elementele cruciale ale acestei percepții sunt corectitudinea și tratamentul drept. Moghaddam
folosește expresia de "privarea percepută" pentru a descrie fenomenul psihologic prin care un
individ simte că el și ceilalți membri ai unui grup etnic, religios, politic sau profesional nu au aceleași
avantaje ca celelalte grupuri.

 Etajul I – Opțiunile percepute de a lupta împotriva nedreptăților

Percepția individului că nu este în măsură să influențeze această situație prin mijloace legitime îi
poate face să adere la demersurile de a lupta împotriva tratamentului nedrept. Pe această treaptă,
progresul unui individ spre o etapa superioară a radicalizării poate fi oprit prin oferirea accesului la
mijloace legitime prin care să ia poziție impotriva inechității percepute. Aceste mijloace legitime pot
fi, de exemplu, procedurile judiciare, sau posibilitatea de a participa la procesele democratice care
pot influența în mod pozitiv situația grupului său.

 Etajul II - Dezlocuirea agresiunii

În cazul în care aceste opțiuni nu sunt disponibile pentru el, sentimentul de nedreptate poate fi
cristalizat și accentuat încă și mai mult, conducându-l la etajul următor: "dislocarea agresiunii." În
această etapă cheie îl reprezintă percepțiile psihologice care ghidează comportamentul. În
consecință, ar putea fi disponibile, în practică, anumite căi legitime pentru mobilitatea socială iar
societatea poate fi corectă în multe privințe, dar anumite norme sub-culturale pot ghida indivizii de
a percepe societate ca fiind închisă și nedreaptă. În acest sens, modelul subliniază importanța
folosirii "puterii soft" și lupta pentru a influența sistemele normative, inclusiv în sfera comunicațiile
electronice.

 Etajul III - Angajamentul moral

La etajul al doilea, unele persoane se simt că "nedreptățile" pe care le experimentează nu pot fi
redresate prin mijloace legitime, iar aceste percepții formează baza pentru o nouă morală. Acest
lucru implică de atribuirea vinei grupului perceput ca fiind într-o poziție mai bună, și aderarea la
concepția că terorismul este moral acceptabil. Astfel, se consolidează tot mai mult gândirea de tip
"scopul justifică mijloacele ".
În această etapă, morala paralelă devine mai dezvoltată în interiorul individului, făcând-l să creadă
că o societatea ideală este realizabilă și că orice mijloace sunt justificate pentru realizarea aceasteia.
Aici are loc angajamentul persoanei față de cauza / organizația teroristă. În unele cazuri, cei care
devin dezangajați moral de societatea dominantă și angajați moral în gândirea de tip "terorismul
este justificat" sunt "lupi singuratici", sau lucrează cu doar una sau două persoane, mai degrabă
decât având legături operaționale reale cu rețele teroriste extinse. Acești "lupi singuratici" sau
teroriști "auto-generați" sunt adesea influențați în mare măsură de jihad prin site-uri web și reviste
jihadi, care includ informații detaliate despre fabricarea bombelor.

 Etajul IV - Solidificarea gândirii radicale și legitimitatea percepută a organizației teroriste

Moghaddam postulează că odată ce un individ a progresat la etajul al patrulea există puține
șansă ca el să supraviețuiască. În acest moment, organizația teroristă, împreună cu moralitatea
paralelă, au devenit un element central în viața lui de zi cu zi. Acum el funcționează ca un membru al
unei celule, prin care el primește o mare atenție pozitivă, atât de la recrutor, cât și de la liderul
celulei. În cazul lupilor singuratici, al teroriștilor "auto-generați" și a grupuri mici, consolidarea
comportamentului radical se realizează prin intermediul internetului și a site-urilor jihadiste. Acest
radicalizare este susținută de un "univers paralel", creat de individ, un univers care este complet
secret și în care vede societatea de masă ca fiind rea și o astfel țintă justificată pentru atacuri
teroriste.

 Etajul V - Actul terorist și anihilarea mecanismelor inhibitorii

In acest stadiu individul, acum un adevărat terorist, fie lup singuratic sau membru al unei celule
teroriste, percepe civilii strict în paradigma "noi și ei", justificându-și astfel violența împotriva lor.
Actul terorist se realizează prin ocolirea mecanismelor care, de obicei, îi impiedică pe oameni să își
facă rău unii altora (cum ar fi milă), prin caracterul său brus, neașteptat, și prin alimentarea
convingerii că actul este comis împotriva unui inamic al populației.