Concepte ocluzale

Ocluzia normală→Angle

 Se defineşte în funcţie de parametrii morfologici standard evaluaţi prin rapoartele interacadice în IM

(cheia Angle)
 Clasificarea Angle:
o Clasa I ocluzie neutrală
o Clasa II ocluzie distalizată
o Clasa III ocluzie mezializată
o Clasa IV forme mixte
Ocluzia funcţională→Zarb,Thompson(1975)
Nu se intervine prin terapie ocluzală specifică dacă:

 Există stabilitate ocluzală

 Masticaţia/fonaţia/fizionomia sunt satisfăcătoare
 Sunt absente semne de suferinţă parodontală marginală de cauză ocluzală: retracţie gingivală /pungă
parodontală/mobilitate patologică
 Sunt absente semne muscularesau articulare: mialgii, artralgii, zgomote
 Concepte ocluzale
Ocluzia biologică→Becker,et. co. (2000)
Principii recomandate la ajustarea ocluzală şi restaurările protetice:

 Absenţa interferenţelor pe traseul RC-IM

 Absenţa contactelor dento dentare nelucrătoare în mişcările excentrice
 Contacte de tip cuspid-fosă
 Cel puţin un contact pe dinte
 Ghidaj canin/de grup în lateralitate
 Eliminarea fremitusului
Teoria ocluziei echilibrat balansată:
Premiza teoretică iniţială:

 mişcările mandibulei cu contacte dento-dentare se fac numai prin rotaţie,

 Feţele ocluzale şi marginile libere sunt aşezate pe suprafaţa unei calote sferice (Teoria Monson)
Păstrarea contactelor dento-dentare în toate mişcările mandibulei (propulsie şi lateralitate)
Contraargumente:

 Masticaţia se efectuează bilateral alternativ

 Mişcarea Bennett este dovada faptului că mandibula nu face doar rotaţie şi deci, se pierde contactul
dento-dentar în anumite momente ale mişcării.
 Pentru a se menţine echilibrul dinamic în sectorul frontal ar trebui să existe ocluzie labiodontă sau
overbite minim.
 Teoria este valabilă doar la edentatul total protezat adjunct.
 La dentiţia naturală: ciclul masticator are forme variabile individual; overbite mare → mutilarea
sectorului frontal; apar forţe nocive≠ axul lung la dinţii posteriori în mişcările excentrice.
Teoria ocluziei protejate mutual:
În poziţii centrice (IM, RC) dinţii laterali sunt în contact şi asigură protecţia sectorului frontal, unde pot
exista contacte slabe sau chiar inocluzie.
În mişcările excentrice (propulsie şi lateralitate), dinţii frontali sunt în contact (ghidaj anterior sau canin) şi
asigură protecţia dinţilor laterali care sunt în inocluzie.
Teoria gnatologică→Mc Colum(1926)
Etapa I:

 Point centric
 Contacte tripodice
 Deglutiţia totdeauna în RC
Are la bază conceptul ocluziei balansate, aplicat atât la dinţii naturali cât şi la dinţii artificiali
Etapa II:

 Absenţa contactelor posterioare în propulsie

 Ghidaj canin în lateralitate
Se renunţă la conceptul ocluziei balansate şi se trece la ocluzia protejată mutual.
Teoria funcţionalistă→Clyde Schuyler(1929)
Adoptă de la început conceptul ocluziei protejate mutual.
Etapa I :

 Point centric
 Absenţa contactelor posterioare în propulsie
 Absenţa contactelor nelucrătoare în lateralitate
 Ghidaj de grup lateral cu canin în lateralitate
Etapa II: Pankey, Mann (1960)

 Long centric
 Absenţa interferenţelor pe traseu RC-IM
Posselt (1968) confirmă caracterul funcţional al long centricului.
Teoria Yankelson
Ocluzia reală→ocluzia miocentrică

 stare de echilibru muscular,fără spasme, fără contacte premature

 Determinată cu miomonitorul
 Contacte vârf cuspid-fund fosă
 Pentru triturare numai mişcări verticale
 Mişcările de lateralitate fără contacte dento-dentare, considerate interferenţe.
Ocluzia restauratorie ideală:

 Stopuri ocluzale stabile la DVO

 Dezocluzia dinţilor laterali în mişcările mandibulare cu componentă orizontală
 Ghidaj anterior/canin în mişcările mandibulare cu componentă orizontală
 Curbe de ocluzie funcţionale
 Contacte dento-dentare care să asigure LC
 Modelarea anatomică a suprafeţelor ocluzale, conturului axial şi a contactelor proximale
 Materiale de restaurare antagoniste cu proprietăţi mecanice asemănătoare
Ocluzia terapeutică : o nouă relaţie ocluzală construită terapeutic, ce înlocuieşte o RMM ocluzală
nefuncţională.
Atitudine conservatoare:

 Menţinerea contactelor ocluzale preexistente

 Restaurarea coronară nu trebuie să reproducă aspectul ocluzal identic anterior protezării, ci să asigure
rapoarte ocluzale optime.
Atitudine reorganizatoare:

 Există o ocluzie nefuncţională

 Se proiectează o ocluzie nouă,terapeutică
Criteriile ocluziei funcţionale (Ene, Ioniţă)

 Stopuri ocluzale stabile, simultane şi multiple în RC şi IM.

 Ghidajul anterior armonizat cu mişcările mandibulei şi posibilităţile ATM.
 Dezocluzia dinţilor laterali pe partea nelucrătoare în propulsie
 Dezocluzia dinţilor laterali pe partea nelucrătoare în lateralitate.
 Absenţa interferenţelor lucrătoare în lateralitate, indiferent de tipul ghidajului.
Stopuri ocluzale stabile ,simultane şi multiple în RC şi IM
SO stabile→

 Mereu aceleaşi, în acelaşi loc

 După stabilirea contactului dento-dentar mandibula să nu derapeze transversal sau frontal, inclusiv
pe traseul RC-IM
 Importanţa practică: forţe ocluzale în axul lung al dintelui, care asigură solicitarea funcţională a
ligamentelor parodontale şi implicit a osului alveolar.
SO instabile→atitudinea terapeutică diferă:

 Neintervenţie(inocluzia frontală compensată prin interpoziţia limbii)

 Intervenţie terapeutică când:
o Refacera protetică implică dinţii frontali
o Există semne de instabilitate ocluzală
 migrarea vestibulară a frontalilor
 SO I şi II instabile, absente, cu risc de instabilizare.
SO multiple:

 Repartizarea presiunilor ocluzale pe cât mai mulţi dinţi

 Atriţie (uzură) uniformă la toţi dinţii.
SO simultane:

 Condiţie esenţială pentru a fi şi multiple.

 Contact prematur în RC (IM)→ocluzie în 2 timpi.
Contact prematur în RC:

 Cu devierea anterioară a mandibulei → MUDL

 Cu devierea spre obraz a mandibulei → BULL
 Cu devierea spre limbă a mandibulei → LUBL
Regula : direcţia de derapare a mandibulei din RC spre IM este dictată de versantele dintelui maxilar
implicat în conflictul ocluzal.
Ghidaj anterior armonizat cu mişcările funcţionale ale mandibulei şi posibilităţile ATM.
GA lin (panta incisivă lină) → mişcări de mastciaţie predominent orizontale
GA abrupt (panta incisivă abruptă) → mişcări de masticaţie predominent verticale
Lipsa de armonie între morfologia / poziţia dinţilor (incisivii) şi posibilităţile ATM determină
fixarea mandibulei de către muşchi în locul ligamentelor articulare → spasme, dureri
Dezocluzia tuturor dinţilor cuspidaţi în mişcarea de propulsie
De ce ?

 Dinţii cuspidaţi nu participă la incizie

 Forţele ocluzale (de incizie) sunt dirijate în afara axului lung al acestor dinţi
 Condilii nu sunt fixaţi în cavitatea glenoidă
De ce dinţii frontali pot susţine incizia?

 Departe de punctul de aplicare al forţei (inserţia musculară) şi punctul de sprijin (ATM)

 Suport osos dens, rădăcină lungă
 Proprioceptori adaptaţi la solicitările ocluzale
Fenomenul /Diagonala Thielemann:

 Interferenţă nelucrătoare în propulsie→ molar de minte fără antagonist sau ultimul molar prezent pe
arcadă
 Efectele interferenţei posterioare apare la incisivi:
o vestibularizare/ rotire
o Moblitate patologică (traumă ocluzală)
o Migrare verticală
o Stabilizare într-o nouă poziţie
 M3 mandibular→ IC (IL) maxilar în diagonală
 M3 maxilar → IC (IL) maxilar din acelaşi cadran
Sindromul molarului de 6 ani mandibular:

 Edentaţia precoce de M1 mandibular produce :

o Mezioversiune M2, M3
o Linguoversiune M2, M3
o Distoversiune PM2
o Migrarea verticală a antagoniştilor
 Apar interferenţe nelucrătoare în propulsie/lateralitate → efecte asupra incisivilor:
o Diastemă, treme, mobilitate patologică, osteoliză
Dezocluzia dinţilor cuspidaţi pe partea nelucrătoare în mişcarea de lateralitate
De ce ?

 Majoritatea forţelor ocluzale sunt dirijate pe partea lucrătoare

 Mandibula se deplasează spre partea lucrăroare
 Condilul orbitant nu este sprijinit ferm în ATM
 Apar solicitări ocluzale în afara axului lung
 Apar solicitări suplimentare, nefuncţionale şi ilogice ale muşchilor → oboseală musculară
 Pacientul resimte discomfort şi mandibula încearcă să evite aceste contacte printr-o mişcare atipică
antero-laterală
Absenţa interferenţelor la dinţii cuspidaţi pe partea lucrătoare în mişcarea de lateralitate, indiferent de
tipul ghidajului
De ce ?

 Forţele ocluzale se transmit în afara axului lung

 Forţele ocluzale au intensităţi mari
 Dinţii cuspidaţi sunt situaţi aproape de punctul de sprijin (ATM) şi punctul de aplicare a forţelor
(inserţia musculară)
Cauzele ILL:

 Migrări postextracţionale
 Restaurări necorespunzătoare, care realizează ghidaje incorecte
 Tratamente ortodontice incorect conduse
 Realizarea protetică a unei morfologii ocluzale necorespunzătoare:
o Cuspizi vesibulari prea înalţi
o Cuspizi linguali mandibulari prea înalţi
o Versante externe cuspizi vestibulari mandibulari prea groase
o Versante interne cuspizi vestibulari maxilari prea groase
o Ghidaj canin sau antero-lateral prea deschis (lin)
Concluzii
Nu toate criteriile ocluziei funcţionale pot fi întâlnite simultan la toţi indivizii.
Depistarea precoce prin examen ocluzal a obstacolelor ocluzale evită apariţia traumei ocluzale în
structurile ADM
Restaurările coronare, directe sau indirecte trebuie să respecte aceste principii pentru o funcţionare
ocluzală optimă, static şi dinamic.
Nerespectarea principiilor de ocluzie funcţională conduce la apariţia ocluziei de necesitate/de obişnuinţă
şi creează premize pentru declanşarea, întreţinerea şi agravarea TCM.