Coroana integral ceramică

PFU recomandată de elecţie pe dinţii frontali, pentru obţinerea unui efect fizionomic maxim.
Indicaţii:

 Cerinţe estetice deosebite

 Indici coronari favorabili
 Ţesut coronar restant suficient, mai ales incizal
 Dinţi frontali (cel mult premolari) cu leziuni carioase proximale sau vestibulare, nesatisfăcător
restaurate prin obturaţii cu materiale compozite
 Fracturi/ fisuri coronare limitate
 Abraziune dentară
 Leziuni de abfracţie
 Leziuni erozive
 Modificări de culoare/ formă/poziţie, pe dinţi izolaţi
 Element de agregare în punţi reduse
Contraindicaţii:

 Când este indicată altă metodă mai conservatoare: Obturaţie, Albire, Coroană ¾, Faţetă vestibulară
 Parafuncţii
 Rapoarte ocluzale nefavorabile: ocluzie adâncă, labiodontă (lipsa spaţiului protetic, forţe ocluzale
mari)
 Pe molari, sau ca element de agregare în punţi întinse (nu are suficientă rezistenţă mecanică)
 Dinţi cu indice mezio-distal mare sau grosime vestibulo-orală mică, dinte nanic
Avantaje:

 Estetică excelentă
 Transluciditate optimă
 Biocompatibilitate superioară uneori faţă de metalo-ceramică (alergie la unele metale)
Dezavantaje:

 Rezistenţă mecanică inferioară comparativ cu metalo-ceramica

 Preparaţia dintelui este neconservatoare
 Preparaţia necesită precizie, mai ales la nivelul pragului
 Nu poate fi utilizată la dinţii cu pierderi extinse de ţesut dur dentar cervical şi incizal.
 Poate abraza dinţi naturali antagonişti
Etapele preparării standard ale unui incisiv maxilar:

 Reducerea incizală recomandată →1,5-2mm

 Reducerea vestibulară (1mm) → 2 planuri: 1/3 cervicală se prepară în axul de inserţie urmărind
deretentivizarea şi obţinerea de spaţiu pentru material. 2/3 incizale se prepară paralel cu conturul
iniţial (se respectă practic morfologia dintelui)→piatra cilinidrică(1mm)
 Reducerea linguală(1mm) → 2 planuri: 1/3 supracingulară –de colet- se prepară paralel cu axul de
inserţie identic ca zona corespondentă pe vestibular. 2/3 incizale (infracingulare) se prepară concav
cu piatra pară, roată sau minge de football
 Limita cervicală: prag drept circumferenţial de lăţime uniformă pe toate feţele axiale de 1mm
nebizotat, de regulă subgingival (0,5mm)→ piatră diamantată cilinidrică (1mm) cu vârf drept
 Finisarea preparaţiei: obligatorie!!!
o Rotunjirea muchiilor
 o Netezirea suprafeţelor, inclusiv pragul → instrumentar pentru finisat (diamantat cu granulaţie
fină, freze tungsten-carbid)
Observaţii:

 Direcţia de reducere a marginii libere la frontali este raportată la poziţia antagonistului, astfel încât să
se execute forţe perpendiculare pe ceramică,suficient de groasă, în timpului contactului ocluzal în
IM.
 La dinţii laterali, reducerea ocluzală va fi uniformă de 2mm, indiferent de cuspizi.
 Pragul cervical poate fi realizat iniţial supragingival, apoi înfundat subgingival cu un instrument
special (activ doar frontal).
 Se încearcă conicizarea minimă a feţelor proximale
 Se recomandă refacerea bonturilor cu materiale fizionomice, ca şi utilizarea pivoţilor prefabricaţi din
zirconiu placaţi cu ceramică
Reducerea incizală perpendiculară pe axul lung al dintelui antagonist trebuie să asigure suficientă grosime
de ceramică pentru rezistenţă
Greşeli în prepararea dintelui:

 Reducerea insuficientă incizală/ocluzală

 Prepararea vestibulară după un plan unic (fie insuficientă fie exagerată)
 Prepararea zonei infracingulare plană sau insuficientă)
 Realizarea incorectă a pragului (lăţime insuficientă, neregulat, )
 Menţinerea de muchii ascuţite (lipsa finisării)
 Plasarea contactului ocluzal în IM în zone cu obturaţie subiacentă.
Controlul preparaţiei:

 Inspecţie
 Palpare
 Model de lucru
 Coroana provizorie
 Cheie de silicon
 Ceară, hârtie de articulaţie, suplimentar pentru ocluzal
Etape clinico-tehnice:

 Dinte integru→ amprentă pentru protezarea provizorie

 Alegerea culorii
 Prepararea dintelui
 Amprentare
 Protezare provizorie
 Realizarea în laborator a PFU faza de biscuit
 Proba şi adaptarea clinică
 Glazurarea ceramicii
 Proba a doua (dacă e necesar se face adaptarea şi lustrurea în cabinet)
 Fixarea ( adezivă)
 Control postfixare şi dispensarizare
 Faţetele ceramice vestibulare

metodă conservativă de elecţie pe dinţii frontali cu discromii, modificări uşoare de poziţie, leziuni cu
pierdere de substanţă pe faţa vestibulară
Indicaţii → pe dinţii frontali cu:

 Modificări de culoare, poziţie, formă,

 Dinţi nanici/temporari persistenţi
 Leziuni vestibulare (carii, eroziuni, displazii de smalţ,abfracţie) ce nu pot fi rezolvate satisfăcător
prin obturaţii, albire
 Diastema
 Fracturi de margine liberă (oblice sau orizontale)
 Abraziunea marginii libere
 Ca alternativă conservatoare pentru menţinerea vitalităţii la dinţii tineri cu pulpă voluminoasă
 Retracţie gingivală
Contraindicaţii:

 Similare cu cele de la coroanele integral ceramice

 Abraziune dentară accentuată
 Leziuni coronare extinse
 Igienă orală deficitară
 Indice de carie crescut
Criterii de preparare:

 Ideal prepararea este minimă (≤ 1mm) strict în smalţ. Reducerea poate fi mai importantă dacă este
necesar pentru obţinerea fizionomiei.
 Limita cervicală → subgingival (0,5mm)
 Proximal, prepararea se extinde în funcţie de fizionomie nefiind necesară totdeauna întreruperea
contactului cu dintele vecin.
 Marginea liberă se reduce circa 2mm
 În raport cu tipul de ocluzie preparaţia se extinde lingual în aşa fel încât joncţiunea dento-protetică să
fie situată la distanţă de stopul ocluzal.
Etapele clinico-tehnice:

 Alegerea culorii (dacă se reproduce)

 Amprentă pentru protezarea provizorie
 Modelare diagnostică şi simulare în acrilat
 Preparare
 Amprentare
 Protezare provizorie
 Realizarea faţetei în laborator
 Proba şi adaptarea cu ceramica neglazurată
 Proba PFU finite
 Fixarea adezivă
 Control postfixare şi dispensarizare