Nr.

1:

1. Comerţul exterior, care presupune o activitate în cadrul căreia cumpărătorii şi vânzătorii se găsesc
în ţări diferite. Este vorba de exportatori care întâlnesc importatorii fiecare dintre aceștia fiind
considerați ne-rezidenți.

2. Limitele mecanismului export-import direct, decurg din:

- cheltuieli de comercializare ridicate care fac ca numai de la un anumit nivel al

vânzărilor în străinătate exportul direct să devină rentabil;

- riscurile specifice activității de comerț exterior se răsfrâng direct asupra

producătorului;

- este necesar constituirea unor servicii (compartimente) profilate pe activități

internaționale, și încadrarea de personal de specialitate, ceea ce necesită o structură organizatorică
adecvată cu costuri și riscuri în plan managerial.

3. Forţe interne: ◦ resurse tehnice, financiare, marketing

◦ structuri organizatorice

◦ metodele şi calitatea conducerii

4. Eficienţa comerţului exterior

Dată fiind legătura tot mai strânsă care se manifestă în economia mondială contemporană între
creşterea economică în fiecare ţară şi comerţul ei exterior, o însemnătate deosebită capătă realizarea
cu o eficienţă economică cât mai ridicată a raporturilor economice externe.

Eficienţa comerţului exterior, ca una din formele de bază ale eficienţei economice, exprimă raportul
dintre ansamblul efectelor acestei activităţi înregistrate în economia naţională şi eforturile, respectiv
cheltuielile ocazionate pentru realizarea lor.

5. Agentul comercial – este un profesionist independent care, negociază și încheie contracte

comerciale, prestări servicii în contul și pe numele unei firme producătoare sa al unui comerciant,
fiind un prestator de servicii, care prospectează piața, vinde și înregistrează comenzile în contul
mandatarului său. Acționează pe baza contractului de mandat, nefiind salariatul firmei pe care o
reprezintă. Câștigul (venitul) său îl reprezintă comisionul. Riscul comercial este preluat de firma
producătoare (mandatar).

6. comerţ relaţia N-N prezintă caracteristică diferită (comerţ între ţări dezvoltate și puternic
dezvoltate economic).

* nu poate fi explicat pe baza principiului avantajului comparativ;

* este prin excelenţă, un comerţ de tip intra industrie (ţările exportatoare şi cele
importatoare au acelaşi tipuri de bunuri economice)

* ţările industriale din axa N practică un comerţ dual sub aspectul

- comerţ polarizat cu alte ţări din S

- comerţ intraindustrial între ele (N cu N)

7. Concesia – reprezintă renunțarea unilaterală de către una din părți la una sau mai multe avantaje,
sau poziții susținute, în scopul creării condițiilor pentru înțelegere. Ele reprezintă o simplă
”stratagemă”.

8. Proiectele de contract – obiectiv al negocierii, prin care se permite obținerea dreptului de a

formula primul mențiunile contractuale și utilizarea controlului asupra redactării contractului. În
funcție de natura tranzacției și interesele lor, părțile pot opta pentru un ”contract lung” sau pentru
un ”contract scurt”.

acordurile de negociere – părțile se angajează să poarte tratative, fără a putea fi obligate de a se

ajunge la un acord.