Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Comert –din nr 1

Economia de schimb este acea formă de organizare a activităţii economice, în care gospodăriile şi
atelierele, ca agenţi economici, produc bunuri, în principal, în vederea vânzării, obţinând în schimbul lor
alte bunuri necesare satisfacerii propriilor trebuinţe.

Criteriile de delimitare a sistemelor economice de schimb, desemnează aspecte care analizează gradele
de libertate ale agenţilor economici participanţi şi caracteristicile mecanismelor de reglare.

2.

a)Avantaje mecanismului export-import direct:

- oferă producătorului posibilitatea să participe la însușirea profitului comercial și să se


obțină prețuri avantajoase pe piețele externe;

- dă posibilitate producătorilor să se mențină în contact cu piața, recepționând în mod


operativ schimbările care au loc în domeniul cercetări și a prospecției pieței externe, adaptând producția
de export direct la cerințe mobile ale pieței și legătura lor cu piață externă;

- oferă posibilitatea de promovare a mărcii de fabricație și de consolidare a întreprinderii


pe piața externă;

- creează posibilități de sporite de promovare a produsului pe piață externă;

- facilitează un control mai bun asupra exportului.

b) Exportul-importul indirect: presupune separarea funcțiilor de producţie de cea de comercializare în


unități autonome, ultima putând fi preluată de una sau mai multe verigi (persoane fizice sau juridice)
care acţionează şi pe piaţa de origine şi pe piaţa externă.

Producătorul intern vinde marfa unei firme comerciale, care efectuează exportul în nume și pe cont
propriu. Utilizând exportul indirect, firma poate să debuteze pe piaţa externă cu costuri reduse și riscuri
minime.

3. Mixul de marketing urmăreşte natura şi numărul variabilelor de marketing utilizate la un anumit


moment şi modul de dozare al efortului pentru atingerea scopului/ a obiectivelor.

O abordare a conceptului de "mix de marketing" priveşte acest concept ca fiind combinaţia factorilor
endogeni, controlabili de firme, cu care se vor putea obţine pe piaţă efecte maxime, avându-se în vedere
condiţiile date.

Există atât forţe interne, cât şi forţe externe care trebuie luate în calcul:

Forţe interne: ◦ resurse tehnice, financiare, marketing

◦ structuri organizatorice

◦ metodele şi calitatea conducerii

Forţe externe: ◦ cunoaşterea şi previziunea cererii


◦ structura pieţei

◦ activităţile de marketing specifice

4. Distribuția / comercializarea prin intermediari –

• Agentul comercial – este un profesionist independent care, negociază și încheie contracte


comerciale, prestări servicii în contul și pe numele unei firme producătoare sa al unui
comerciant, fiind un prestator de servicii, care prospectează piața, vinde și înregistrează
comenzile în contul mandatarului său. Acționează pe baza contractului de mandat, nefiind
salariatul firmei pe care o reprezintă. Câștigul (venitul) său îl reprezintă comisionul. Riscul
comercial este preluat de firma producătoare (mandatar).

• Comisionarul – încheie în contul unei firme și în nume propriu o înțelegere, actele de comerț au
ca obiectiv distribuția produselor sau a serviciilor, convenite prin contractul încheiat cu o firmă
comitentă. Este o persoană independentă sau o societate (firmă), având drept câștig comisionul
sau marja realizată în urma cumpărării mărfurilor și revânzarea lor consumatorului final.
Riscurile comerciale sunt preluate în întregime de către comisionar.

• Brokerul – este un comerciant independent, fiind ”interfața” dintre vânzător și cumpărător,


rolul său fiind de a apropia cele două părți în vederea încheierii unei tranzacții comerciale.

Firma exportatoare deține informații puține despre piața de desfacere întrucât brokerul ține un
anumit secret al informației. Riscul comercial este preluat de firma exportatoare.

5.

- comerţ relaţia N-S schimburi comerciale între N (nord) ţări puternic sau dezvoltate şi S (sud) ţări în
curs de dezvoltare sau slab dezvoltate (subdezvoltate).

* reprezintă principala caracteristică, puternic polarizat (structuri polarizate); tipurile de bunuri


şi servicii care fac obiectul schimbului nu sunt aceleaşi pentru ambele sensuri.

• exp. N – predomină bunuri şi servicii cu valoare adăugată ridicată, cu grad înalt de prelucrare,
bunuri tehnologice, tehnice, de larg consum şi fidelitate.

• exp. S – predomină bunuri şi servicii cu valoare adăugată scăzută, cu grad scăzut de prelucrare –
materii prime, marfă brută.

6. Tratativele, reprezintă un șir de concesii și compromisuri, pe care negociatorii trebuie să le ofere sau
să le accepte cu măsură și abilitate, astfel încât și să se asigure prezentarea intereselor lor real în
contractul prin care se finalizează negocierea.

7. - promisiunea de contract unilateral – cel care face promisiunea se obligă să încheie contractul
prin simpla exercitare a opțiunii de către partener;