Cauzele și efectele divorțului

asupra femeilor

4
 Cuprins

INTRODUCERE...............................................................................................................p.4

CAPITOLUL I- ASPECTE GENERALE...............................................................p.5

1. Definirea conceptelor de cuplu, căsătorie și familie..............................................p.5

1.1. Cuplul................................................................................................................................p.5

1.2. Căsătoria............................................................................................................................p.5

1.3. Familia..............................................................................................................................p.5

2. Noțiuni generale privind cuplul, căsătoria, familia și concubinajul..................p.6

2.1. Cuplul- între modern și antichitate....................................................................................p.6

2.2. Căsătoria- aspecte contemporane......................................................................................p.8

2.3. Familia- formare, funcții și disfuncții...............................................................................p.9

2.4. Concubinajul- tipuri de relații de concubinaj și căsătoria deschisă................................p.11

3. Divorțul- procedura divorțului..................................................................................p.13

3.1. Noțiunea de desfacere a căsătoriei..................................................................................p.13

3.2. Formele divorțului...........................................................................................................p.15

3.3. Durata procesului de divorț.............................................................................................p.17

3.4. Probele în materia divorțului...........................................................................................p.18

3.5. Data desfacerii căsătoriei și exercitarea autorității părintești..........................................p.19

4. Cauzele divorțului și efectele lui..............................................................................p.20

4.1. Motivele de divorț...........................................................................................................p.20

4.2. Efectele divorțului asupra femeilor.................................................................................p.25

CAPITOLUL II- ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII.....................p.31

2.1. Aria cercetării..................................................................................................................p.31

2.2. Metodologia cercetării....................................................................................................p.34

5
CAPITOLUL III- ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR DIN
CHESTIONARUL SOCIOLOGIC..........................................................................p.36
3.1. Influenţa relaţiilor dintre părinţii ce părăsesc cuplul asupra aspectelor emoţionale ale
copiilor lor..............................................................................................................................p.36

3.2. Influenţa separării celor doi parteneri asupra relaţiilor lor sociale.................................p.42

3.3. Decizia de divorţ a celor doi parteneri a fost influenţată şi de aspectele economice şi
sociale ale cuplului.................................................................................................................p.49

3.4. Studii de caz ................................................................................................................. p. 56

CONCLUZII....................................................................................................................p.69

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................p.71

ANEXE
Anexa 1 - Chestionar ......................................................................................................... p. 73

Anexa 2 - Tabele de frecvenţă .......................................................................................... p. 77

Anexa 3 - Tabele de corelaţie ........................................................................................... p. 90

Formulare de întocmire a Studiului de caz

Anexa 4 - Istoricul social .................................................................................................. p. 98

Anexa 5 - Ancheta socială ............................................................................................... p. 101

Anexa 6 - Raport de întrevedere .................................................................................... p. 105

Anexa 7 - Fişa de evaluare individuală ......................................................................... p. 106

Anexa 8 - Contract de intervenţie .................................................................................. p. 108

Anexa 9 - Fişa iniţială a cazului ..................................................................................... p. 109

Anexa 10 - Fişa de deschidere a cazului ....................................................................... p. 111

INTRODUCERE

6
 Divorţul reprezintă un eveniment neplăcut din viaţa unui cuplu sau a unei familii având
un impact deosebit de important asupra sănătăţii celor direct implicaţi. Atât partenerii, cât şi
copiii acestora, în cazul în care există, au de suferit poate chiar tot restul vieţii.
Prin intermediul acestei lucrări, mi-am propus să investighez care sunt cauzele și
efectele divorțului asupra femeilor. De asemenea mi-am propus să pun în evidență dacă au
existat influențe din partea familiei, a rudelor, prietenilor sau alte cunoștiințe în luarea deciziei
de a divorța, precum și dacă viața acestora s-a îmbunătățit după divorț.
Pentru a afla care au fost cauzele care au dus la luarea deciziei de a divorța, am aplicat
un chestionar a câte 21 de întrebări pe un lot de 35 de subiecți de sex feminin desfășurat pe
raza Municipiului Petroșani.
Ipotezele cercetării au fost următoarele:
1. Cu cât relaţiile dintre copiii cuplului şi părinţii care au părăsit cuplul în urma
procesului de divorţ sunt mai apropiate, cu atât mai mult influenţaţi sunt aceştia din
punct de vedere emoţional.
2. Dacă activităţile sociale ale partenerilor de cuplu au fost limitate de tensiunile
existente în familie înainte de divorţ, atunci noul statut al fiecăruia individual le poate
influenţa viaţa socială în sens pozitiv.
3. Dacă în cuplu au existat probleme de ordin social şi economic, atunci acestea
au influenţat decizia celor doi parteneri de a intenta procesul de divorţ.
Lucrarea de față cuprinde toate capitolele necesare unui demers științific și anume:
-Capitolul I- Aspecte generale, în care încerc să pun în evidență noțiunile teoretice
legate de tema de cercetare, acest lucru făcându-l pe baza unei bibliografii destul de
consistente.
-Capitolul II- Aria și metodologia cercetării, în care stabilesc aspectele tehnice ale
cercetării, făcând trecere de la noțiunile teoretice la cele practice.
-Capitolul III- Analiza și interpretarea datelor, în care încerc să demonstrez, pe baza
rezultatelor obținute cu ajutorul instrumentului sociologic (chestionarul), daca ipotezele de
cercetare pe care m-am bazat se confirmă sau nu.

CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE

1. Definirea conceptelor de cuplu, căsătorie și familie

1.1. Cuplul

7
 ”Cuplul poate fi definit ca o structură bipolară, de tip bio-psihosocial, bazată pe
interdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimulează, se susţin, se dezvoltă şi se
realizează ca individualităţi biologice, afective şi sociale, unul prin intermediul celuilalt)”
(Mitrofan I., Ciupercă C., 1998, p.58) .
Potrivit definiției, cuplul poate fi armonic, satisfăcător și stabilizator sau dizarmonic,
nesatisfăcător și distorsionat, tinzând spre disociere. Cuplurile tind să oscileze, fie către
stabilitate, coeziune şi progres, fie către instabilitate și dizolvare.

1.2. Căsătoria

Căsătoria implică o multitudine de consecințe sociale, afective, morale și juridice, care

o diferențiază de simpla viaţă de cuplu. Din punct de vedere juridic, căsătoria reprezintă
uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, încheiată cu respectarea dispoziţiilor
legale, iar din punct de vedere psihologic, ea este “o construcţie complicată, alcătuită dintr-o
serie întreagă de date subiective şi obiective, având, o natură foarte eterogenă “ (Jung C.G.,
1994, p.41) .

1.3. Familia

Familia reprezintă în orice societate, o formă de comunitate umană alcătuită din cel
puţin doi indivizi, uniţi prin legături de căsătorie şi/sau prin legături paterne. Viaţa desfăşurată
de indivizi în cadrul instituţional al familiei cuprinde două elemente esenţiale: o latură
biologică şi o latură socială. Din punct de vedere sociologic, familia reprezintă exemplul tipic
de grup primar, caracterizat prin relaţii puternice de tip ”față în față” prin asocierea şi
colaborarea intimă a tuturor membrilor ei (Mitrofan I., Mitrofan N., 1991, p.23) .

2. Noțiuni generale privind cuplul, căsătoria, familia și concubinajul

2.1. Cuplul- între modern și tradițional

Carl Gustav Jung a descoperit că fiecare om poartă în inconştient o imagine a

partenerului ideal. În fiecare bărbat există o femeie interioară, numită Anima, iar în fiecare
femeie, un bărbat interior, Animus.
ANIMA- femeia interioară din fiecare bărbat
În adolescenţă se activează în bărbat imaginea femeii interioare, care iniţiază căutarea
partenerei şi desprinderea de părinţi. Devine astfel posibilă dezvoltarea unei vieţi psihice prin
forţe proprii, într-un cuvânt, maturizarea. Anima este cea care inspiră bărbatului intuiţiile,

8
nevoia de a iubi şi de a fi iubit, de a fi apreciat, de a ocroti. De asemenea, îl face capabil de
toleranţă, acceptare şi compasiune.
ANIMUS- imaginea bărbatului din fiecare femeie
În adolescenţă se trezeşte la viaţă şi imaginea bărbatului din fiecare femeie. Activat,
acest adevărat arhetip al vieţii obligă fetiţa să devină femeie şi determină adolescenta să se
maturizeze. Bărbatul interior inspiră femeii capacitatea de a avea iniţiative, curaj, fermitate şi
spiritualitate (Jung C.G., 1994, pp.47-48) .
Există o serie întreagă de studii legate de modelul general al alegerii partenerului, cea
mai cunoscută fiind teoria stimul - valoare – rol. Astfel se pot distinge trei stadii succesive în
procesul adoptării deciziei maritale:
-stadiul stimulilor: prima impresie, bazată în primul rând pe atracția fizică, este foarte
importantă în evoluția relației.
-stadiul valorilor: este etapa în care persoanele implicate descoperă dacă atitudinile și
credințele lor sunt compatibile. Pentru că multe valori sunt în mare măsură foarte personale și
strâns legate de concepția despre sine, respingerea acestor valori este trăită ca o respingere a
persoanei.
-stadiul rolurilor: reprezintă perioada de testare a compatibilității rolurilor, stabilind cât de bine
”se potrivesc” cei doi parteneri (Mitrofan I., 1989, p.63) .
Potrivit lui Robert Sternberg, dragostea poate fi înţeleasă ca un trunghi, în care fiecare
vârf ar reprezenta una din următoarele componente: intimitate, pasiune și angajament.
Intimitatea se referă la acele sentimente din relaţie care promovează apropierea,
legătura, uniunea. Intimitatea începe cu autodezvăluirea.
Pasiunea este componenta dragostei care implică o intensă năzuinţă de uniune cu
celălalt. Pasiunea este în mare măsură expresia dorinţelor şi a nevoilor de autostimă, creştere,
dominanţă, supunere şi împlinire sexuală.
Decizia și angajamentul- aceste componente ale dragostei au două aspecte: unul pe
termen scurt şi altul pe termen lung. Perspectiva pe termen scurt reprezintă decizia de a iubi pe
cineva, pe când cea pe termen lung este angajamentul de a menţine această iubire.
Dragostea pasională este deosebit de intensă şi dominant emoţională. Funcţionează
după principiul „focului de paie”, adică se aprinde repede, arde intens şi se poate întâmpla să
se poată stinge la fel de repede precum a apărut. Potrivit specialiştilor ea ar dura între câteva
luni şi până la doi ani. Dacă se manifestă reciproc, partenerii se simt satisfăcuţi, mulţumiţi şi
veseli. Dacă se întâmplă altfel, partenerii sunt deznădăjduiţi şi chinuiţi.
Dragostea prietenească este întâlnită sub forma dragostei profunde şi de durată, cu
mare încărcătură emoţională şi menţine timp îndelungat coeziunea cuplului (Sternberg J.R.,
2010, pp.16-20) .

9
 De mii de ani, fenomenul îndrăgostirii rămâne o enigmă. Unii numesc această stare
extaz, alţii vorbesc doar de o enormă sporire a afectivităţii. Din păcate, pentru cel puţin unul
dintre cei doi îndrăgostiţi, ieşirea din această stare “ magică “ nu se produce simultan. Unul
dintre parteneri începe să se îndepărteze de celălalt. Când partenerul conştientizează
neimplicarea, intervine etapa tensiunii psihologice a cuplului ieșit din vrajă. În acest moment
la orizont apare răspântia celor două căi între care cei doi îndrăgostiţi pot alege:
a) despărţirea. Ea se produce uneori mai mult sub impactul şocului produs de constatarea că
fericirea nu este veşnică, aşa cum au crezut iniţial.
b) trecerea la următoarea etapă – dragostea maturizată, bazată pe înţelegere, echilibru şi
comunicare. Acestea înlocuiesc “ingredientele “care la început se numeau pasiune, ardere ori
visare. Partenerii depăşesc acest impas, rămân împreună şi pun alte valori la baza relaţiei lor
(Sternberg J.R., 2010, pp.42-44) .

2.2. Căsătoria- aspecte contemporane

Căsătoria şi-a pierdut mult din sensurile sale legale, religioase şi sociale. În ziua de azi,
când oamenii se căsătoresc, intră într-o uniune ce pare a fi foarte diferită de cea în care o
intraseră pe vremuri părinţii sau bunicii lor. Căsătoriile tind astăzi să fie destrămate mult mai
probabil de divorţ decât de moarte. Studiile efectuate pe această temă arată că, din nefericire,
căsătoriile sunt mai puţin fericite în zilele noastre decât au fost în ultimele decenii (Mitrofan
N., 1984, p. 49) .
Căsătoria are şase dimensiuni importante:
1. Este un contract legal. Creează obligaţii şi drepturi legale şi formale între soţi. Prin acest
contract îi ajută pe parteneri să -şi creeze legături permanente, mai stabile.
2. Este un parteneriat financiar. Într-o căsnicie “banii mei” devin “banii noştri”. Această
împărţire a proprietăţii creează o intimitate şi reciprocitate, care sunt mai dificil de realizat în
afara căsătoriei legale.
3. Este o promisiune sacră. Chiar şi cei mai puţin religioşi văd mariajul ca pe o uniune sacră,
cu implicaţii spirituale profunde.
4. Este o uniune sexuală. Ea transformă dorinţa sexuală într-un semn permanent de dragoste,
unindu-i puternic pe cei doi parteneri. Este un jurământ public de fidelitate care îi face pe toţi
să fie mai fideli, atât pe bărbaţi, cât şi pe femei.

10
5. Este o legătură personală. Reprezintă recunoașterea iubirii deschise. Ea încorporează
dorinţa de a cunoaşte şi a fi cunoscuţi de o altă fiinţă; reprezintă speranţele cele mai mari în
faptul că dragostea nu este temporară şi că nu suntem condamnaţi să hoinărim, schimbând la
nesfârşit partenerii.
6. Este începutul unei familii. Din doi străini, din punct de vedere biologic, îi transformă în
doi oameni care nu mai pot trăi unul fără celălalt. Ca legătură procreativă, ea include un
angajament de a avea grijă de copiii rezultaţi din căsnicie. Reintroduce obligaţiile tatălui sau
ale rudelor acestuia de a conştientiza importanţa copilului în sistemul familial (Mitrofan N.,
1984, pp. 52-53) .

2.3. Familia- formare, funcții și disfuncții

În societate, ca structură familială se întâlnește familia nucleu, familia extinsă și

familia poligamă. În continuare voi descrie aceste tipuri de familie.
a) Familia nucleu sau nucleară- aceasta constă din doi adulți de sex opus și proprii lor copii
sau adoptați. Există două tipuri de familie nucleu:
-familie nucleră de orientare, în care ne naștem și ocupăm statutul de copil.
-familie nucleu de procreare (conjugală), aceasta formânduse prin căsătorie și în care se obține
statutul de adult.
b) Familia extinsă- aceasta se referă la două sau mai multe familii nucleare unite prin legătura
părinte-copil incluzând și legăturile între frați și surori. Familia extinsă este numită familie
cosangvină datorită legăturilor de sânge care îi unesc.
c) Familia poligamă- aceasta presupune mai multe soții cât și mai mulți soți. Când o femeie
poate avea doi sau mai mulți soți vorbim despre poliandrie, iar când un bărbat poate avea două
sau mai multe soții vorbim despre poligenie (Mihăilescu I., 2003, pp. 160-162).
Formarea familiilor se realizează prin căsătorie. În general căsătoria constituie un
ansamblu de obiceiuri, idei și norme care definesc social modul prin care un bărbat și o femeie
se pot uni pentru a forma o familie.
Există două reguli universale în alegerea partenerului și anume:
-exogamia, prin aceasta se stabilește clasa de indivizi care nu pot fi acceptați ca parteneri
conjugali.

11
-endogamia, prin aceasta se stabilește clasa de indivizi cu care este incurajată si acceptată
căsătoria (Vlăsceanu L., Zamfir C., 1998, pp. 214-228) .
Privind alegerea partenerului există patru metode importante și anume:
-căsătoria prin rapt- are loc în societățile în care femeile sunt în număr mai mic decât bărbații.
-căsătoria prin cumpărare- aceasta implică un preț al miresei din partea bărbatului sau o zestre
din partea femeii sau familiei ei.
-căsătoria prin aranjament- familia bărbatului și a femeii aranjează căsătoria pentru ei,
considerând căsătoria o legătură socială importantă care nu poate fi lăsată la aprecierea
tinerilor imaturi.
-căsătoria prin consens sau curtea conjugală- alegerea este lăsată celor două persoane și este
considerată singurul mijloc cuvenit pentru alegerea partenerului marital (Mihăilescu I., 2003,
pp. 159-160).
Dintre funcțiile pe care familia le are amintim:
-reglementarea activității sexuale- societățiile restrâng activitatea sexuală la sistemul familial
și marital, iar tabuul incestului este o altă restricție care implică familia.
-înlocuirea membrilor societății- conform faptului că nicio societate nu poate supravițui fără a
se reproduce, restricțiile cu privire la sexualitate urmăresc asigurarea acestui proces.
-socializarea- în acest proces al socializării există o serie de factori, însă cel mai important
factor este familia, deoarece prin ea societatea își reproduce moștenirea sociala și culturala.
-plasarea socială- prin statutul asigurat de familie se obține o situație legitimă în societate,
care influențează semnificativ experiențele de viață de mai târziu (Mihăilescu I., 2003, pp.
162-163) .
Teoreticienii conflictului pun accent pe disfuncțiile vieții de familie care pot avea loc în
anumite situații:
-subordonarea femeilor- familia a subordonat femeia prin transformarea acesteia în
proprietatea bărbatului. Femeile au fost excluse de la deciziile importante din societate.
-violența în familie- ea a existat în toate timpurile, însă statisticile arată o creștere reala în
familiile din zilele noastre. Maltratarea partenerului și a copiilor are loc în toate clasele sociale
și crește odată cu problemele financiare și cu șomajul. Deseori copiii erau cei care puteau fi în
pericol din cauza soțului violent dacă victima pleca. În multe cazuri cei care maltratează au
fost la rândul lor maltratați în copilărie.

12
-perpetuarea sistemului bazat pe stratificare- în acest caz perpetuarea familiei tradiționale
nucleu tinde să reducă valoarea stilului de viață. Atunci când familia nucleu este
predominantă, unde soțul decide, iar soția îngrijește căminul, modelul nu este bun pentru
societate, deoarece limitează creativitatea și individul nu obține mai multă fericire și siguranță.
-divorțul- datorită înrăutățirii disfuncțiilor vieții de familie se ajunge la amânarea oficială a
căsătoriei. În general divorțul este cauzat de icompatibilitatea partenerilor (Mihăilescu I.,
2003, pp. 164-165) .

2.4. Concubinajul- tipuri de relații de concubinaj și căsătoria deschisă

Convieţuirea cuplului în afara căsătoriei reprezintă în timpurile noastre o formulă

frecventă a vieţii moderne şi este foarte probabil să rămână în această formă multă vreme.
Forţele demografice, economice şi culturale ale vieţii moderne au generat o stare de
fapt pe care nu putem să nu o luăm ca atare. Uniunea consensuală, departe de a fi “prietena”
mariajului, pare din ce în ce mai mult un duşman al acesteia (Waaldijik K., 1996, p. 273) .
Conform definiției “Dicționarului general al limbii române”, concubinajul este:
“conviețuirea dintre un barbat și o femeie, fără a fi uniți prin căsătorie”
(http://biblioteca.regielive.ro/referate/sociologie/concubinajul-82751.html) .
Există multe persoane care nu se căsătoresc, însă nu trăiesc singure, ci conviețuiesc cu
un partener. Nu este vorba doar de relații sexuale și afective, ci și de faptul că gospodăresc
împreună.
Există mai mulți factori care duc la creșterea accentuată a modelului coabitațional.
Explicația generală este aceea că el întrunește în mare măsură avantajele mariajului, înlăturând
costurile eventualului divorț. Opțiunea pentru concubinaj încearcă să îmbine nevoia de
dependență și identificare cu cea de autonomie, angajând implicarea afectivă dar negând
aspectul contractual al relației. Se pare că normele și valorile sistemului social actual au alterat
în așa măsură raporturile dintre sexe, încât, între căsătorie și concubinaj , indivizii aspiră și se
decid, cu tot mai mult curaj, pentru ultima. Mai mult coabitanții nu mai au nimic de câștigat
căsătorindu-se. În schimb au deseori sentimentul unei pierderi, afirma F. de Singly, căci au

13
impresia că absența unui angajament este însuși garantul relației lor, iar “a crede că separarea e
mai ușoară pentru concubini decât pentru soți, este o iluzie” afirmă G.Vincent (1985) .
2.4.1. Tipuri de relaţii de concubinaj
Sociologul Roland Johnson descrie patru categorii de coabitanţi și anume:
-relaţia de tip “acoperiş”- acest tip de relaţie de coabitare se bazează pe nevoia copleşitoare
de a fi legat de cineva. Dorinţa de a fi iubit este atât de puternică, încât mulţi vor mai degrabă
“să se stabilizeze” decât să aleagă pe cineva.
-relaţia de emancipare- acest tip apare atunci când persoana vrea să demonstreze- celor de-o
vârstă cu ea sau părinţilor săi- că este liberă să ia singură decizii, că nu poate fi constrânsă de
nimeni şi nimic. O astfel de relaţie nu încurajează cuplul să comunice sau să rezolve conflicte
şi nu evoluează către un potenţial mariaj.
-relaţia de convenienţă- este o relaţie convenabilă, din punct de vedere economic. Intenţia este
de a împărţi cheltuielile pe jumătate. Este văzută ca fiind benefică pentru tipul de cămin în
care amândoi partenerii sunt egali. Altfel, se transformă în modelul tradiţional: bărbatul
domină, femeia se supune. Este convenabilă bărbatului, dar nu şi femeii.
-relaţia de testare- este o modalitate de a “încerca apa” înainte de a se arunca în ea. Partenerii
vor sau cred că vor să se căsătorească. Vor să vadă dacă sunt compatibili, exersând mariajul
(Waaldijik K., 1996, pp. 275-277) .
2.4.2. Căsătoria deschisă
Aceasta reprezintă un model de convieţuire aflat între concubinaj şi familia nucleară.
Modelul se suprapune peste valorile şi stilul de viaţă al concubinajului dar, în acelaşi timp, se
aseamănă cu familia nucleară prin oficializare şi structură. Scopul declarat al acestei legături
este acela de a se realiza împlinirea şi satisfacţia personală, acesta fiind un aspect important de
luat în considerare. Noua formulă încearcă să înlocuiască o configuraţie depăşită sub aspectul
stilului de viaţă, model reprezentat de familia nucleară, şi să preia ceea ce este mai bun din
modelul coabitării și anume calitatea relaţiei şi fericirea partenerilor, nu stabilitatea, cu orice
preţ, a unei relaţii lipsite de satisfacţii (Waaldijik K., 1996, p. 282) .
Această flexibilitate a relaţiei este, desigur, dezirabilă, dar nu întotdeauna posibilă,
dacă luăm în considerare forţa modelelor şi a obişnuinţelor socio-culturale, filtrate moral şi
religios. Ea ar depinde, fără doar şi poate, de capacitatea soţilor de a înţelege ce semnificaţie
are “trăieşte-ţi clipa “, de a-şi asuma responsabilitatea propriei vieţi şi de a discuta matur
despre neînţelegeri, nemulţumiri şi conflicte. Compromisurile sunt astfel înţelese ca necesare

14
pentru a salva calitatea relaţiei, nu statutul de persoană căsătorită. Căsătoria deschisă nu
reprezintă o soluţie definitivă, ci o speranţă, aceea a redimensionării pozitive a relaţiilor de
cuplu. Prin acest tip de relaţie, cuplul conjugal redevine cuplu, iar legalitatea şi
instituţionalitatea îl apără de stigmate şi etichetări. În acest fel se reduce stresul cotidian,
căruia îi suntem supuşi cu toţii (Waaldijik K., 1996, pp. 284-285) .

3. Divorțul- procedura divorțului

3.1. Noţiunea de desfacere a căsătoriei

Potrivit unor autori divorţul reprezintă o instituţie juridică, care de-a lungul timpului a
provocat diferite discuţii contradictorii. Divorţul a fost cunoscut în toate orânduirile sociale,
dar cauzele lui diferă de la o grupare la alta şi de la epocă la altă epocă (Filipescu I.P.,
Filipescu A.I., 2006, pp. 230-231) .
Aproape toate legislaţiile antice cunoşteau divorţul. Despre China se spune că avea
legislaţia cea mai veche. Aici femeia era considerată un lucru fără suflet; chinezii admiteau
poligamia, iar bărbatul putea să-şi repudieze femeia dacă i-ar fi displăcut lui sau rudelor sale.
Ȋn India legile lui Manu acceptau şi divorţul în caz de adulter, sacrilegiu, tentativă de omor
asupra bărbatului. Femeia avea dreptul de a cere divorţul în cazul în care bărbatul era
bolnăvicios, impotent, criminal, dacă era plecat timp îndelungat în ţări străine. Ȋn Persia
divorţul era obligatoriu atunci când femeia era sterilă. Ȋn cazul în care divorțul se pronunța din
vina femeii, bărbatul era obligat să îi plătească o anumită sumă, iar în cazul în care femeia
ceruse divorțul, aceasta nu primea nimic. Ȋn Egipt exista o egalitate completă între femeie şi
bărbat. Divorţul şi poligamia erau admise la toate clasele sociale cu excepţia celei preoţeşti..
În dreptul roman influența religiei se resimțea mai puțin, iar primul divorț era acceptat
pentru lipsa de copii. După această concepție scopul căsătoriei era de a avea urmași, iar din
această cauză se subînțelege motivul pentru care cetățeanul roman avea tot dreptul de a cere
divorțul dacă nu avea copii. Mai târziu împărații romani au acceptat procedura divorțului și

15
pentru alte cauze decât cele de a nu avea copii (Filipescu I.P., Filipescu A.I., 2006, pp.231-
232) .
Unii autori consideră că divorțul este un proces traumatizant și nu doar un simplu
eveniment, acesta cuprinzând mai multe etape și anume:
a) Disoluția și eroziunea- manifestarea insatisfacției față de conviețuirea în cuplu reprezintă
primul indicator al disoluției căsătoriei. Motivele insatisfacției argumentate de soți sunt
infidelitatea, conflictele valorice precum și agresivitatea verbala. Femeile invocă mai frecvent
agresivitatea fizică şi alcoolismul soţilor, iar bărbaţii invocă mai frecvent insatisfacţia sexuală şi
lipsa de afectivitate. Cuplurile care au o durată mai lungă și persoanele care au un grad de
instrucție mai ridicat invocă mai frecvent dificultăţile de comunicare şi absenţa prieteniei.
b) Separarea premergătoare divorțului- în general majoritatea separărilor conduc la divorț, însă
există și seprări care nu conduc către divorț. Separarea se face și în funcție de nivelul veniturilor
dintre parteneri, de regimul juridic al proprietații familiale și în funcție de posibilitatea găsirii
unei locuințe.
c) Disoluția legală- disoluţia căsătoriei nu se poate face din punct de vedere legal fără participarea
statului. Decizia de divorț este luată de către o curte sesizată prin petiţie de unul dintre soţi.
Cererea de divorț este înaintată mai frecvent de femei decât de bărbaţi.
d) Acomodarea în perioada de după divorț- după divorț foștii soți trebuie să înceapă un nou stil de
viață : o nouă locuință, eventual și un nou loc de muncă, noi relații de prietenie, în cazul
existenței copiilor îngrijirea acestora de unul singur, în cazul femeilor acomodarea la un nivel de
trai mai scăzut, posibilitatea de refacere a vieții conjugale etc. (Vlăsceanu L. , Zamfir C. , 1998,
p.179) .
În anul 1865 potrivit Codului civil român, acțiunea de divorț putea fi solicitată de către
unul dintre soți în caz de adulter, insulte grave adresate din partea unuia dintre soți către
celălalt, supunerea unuia dintre soți la muncă forțată, încercarea de a lua viața
partenerului/partenerei. Tot în acea perioadă era admis și divorțul prin acordul partenerilor în
cazul în care erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege (Filipescu I.P., Filipescu A.I., 2006,
pp. 232-233) .
După divorţ soţii se puteau căsători din nou, dar nu împreună, însă femeia trebuia să
aştepte zece luni pentru a se recăsători. Dacă soţii divorţau din anumite cauze , se produceau
următoarele efecte:
- referitoare la bunuri- soţul contra căruia se pronunţa divorţul pierdea toate avantajele
menționate de celălalt soţ în favoarea sa fie prin contractul de căsătorie, fie după săvârşirea
căsătoriei. Partea în favoarea căreia se pronunţa divorţul păstra avantajele, iar dacă acestea nu-i

16
puteau asigura subzistenţa, tribunalul putea să-i acorde o pensie alimentară din bunurile celuilalt
soţ.
- referitoare la copii– copiii erau încredinţaţi soţului care a obținut divorţul, în afară de cazul de
mai sus, când se vor da celuilalt soţ. Tutela se putea încredinţa şi terţelor persoane, dar care nu se
puteau bucura de privilegile pe care le avea mama sau tatăl ( Filipescu I.P., Filipescu A.I., 2006,
pp. 233-234) .
Tot în acea perioadă datorită acordului soților de a divorța de bună voie, aceștia aveau
dreptul de a reglementa prin convenţie examinată de judecător tot ce se raportează la exerciţiul
puterii părinteşti, la educarea copiilor. Copiii aveau dreptul la jumătate din proprietatea tatălui
sau a mamei chiar din ziua primei declaraţii de divorţ. Dacă erau minori, părinţii păstrau până
la majoratul lor bunurile ce li se cuveneau.
În perioada comunistă, desfacerea căsătoriei avea un caracter excepţional: divorţul nu
se putea pronunţa decât atunci când “datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi
sunt atât de grav şi iremediabil vătămate, încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă
pentru cel care cere desfacerea” (Filipescu I.P., Filipescu A.I., 2006, pp. 234-235) .
Intensitatea motivelor de divorț precum și imposibilitatea de continuare a căsătoriei
erau estimate în funcție de durata căsătoriei și de interesele copiilor minori. Acțiunea de divorț
prin consensul partenerilor în acea perioadă nu era posibilă.
Codul civil din 1865 percepe divorțul ca pe o sancțiune pe când Codul familiei îl
percepe ca pe un remediu (Filipescu I.P., Filipescu A.I., 2006, p.235) .
În literatura juridică au existat mai multe definiții ale divorțului și anume:
- „divorţul reprezintă un mijloc legal pentru desfacerea căsătoriei care produce efecte în viitor”
(Harbădă M., op. cit, p.82) .
- „prin divorţ se înţelege desfacerea căsătoriei, în timpul vieţii soţilor, prin hotărâre
judecătorească, fie pentru motive temeinice care fac imposibilă continuarea căsătoriei, fie pe baza
acordului de voinţă a soţilor” (Lupșan G., 2001, p.52) .
- „divorţul reprezintă disoluţia sau ineficacitatea căsătoriei survenită în timpul vieţii soţilor, fie
datorită unor motive temeinice, imputabile soţului pârât sau ambilor soţi, fie, excepţional, datorită
dorinţei exprimate a ambilor soţi” (Corhan A., 2000, p.47) .
- „prin divorţ se înţelege desfacerea căsătoriei prin hotărâre judecătorească, la cererea oricăruia
dintre soţi” (Popescu T.R., 1965, p.235) .

3.2. Formele divorțului

În prezent în legislația românească există următoarele forme de divorț:

a) ”prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț”;

17
b) ”atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și
continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”;
c) ”la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani”;
d) ”la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea
căsătoriei” (http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
3.2.1. Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară
Prin această formă există următoarele condiții:
- Divorțul poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu
copii minori rezultați din căsătorie.
- În cazul în care unul dintre soți este pus sub interdicție, atunci divorțul prin acordul soților nu
poate fi admis.
- Prin această formă instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și
neviciat al fiecărui soț (http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
3.2.2. Divorțul prin acordul soților pe cale administrativă sau prin procedură
notarială
Prin această formă de divorț există următoarele condiții:
- În cazul în care nu există copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați,
iar soții sunt de acord cu divorțul, atunci ofițerul de stare civilă ori notarul public poate
constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț.
- Această formă de divorț poate fi constatată de notarul public și în cazul în care
există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, în cazul în care soții
cad de acord asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după
divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după
divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre
copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură
și pregătire profesională a copiilor. În cazul în care se dovedește că exercitarea în comun a
autoritătii părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului,
atunci ofițerul de stare civilă sau notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de
divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată.
-Și în acest caz, dacă unul dintre soți este pus sub interdicție, atunci divorțul prin comun acord
nu este admis (http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
3.2.3. Cererea de divorț
Cererea de divorț trebuie să cuprindă ceea ce urmărește să obțină soțul interesat prin
pronunțarea divorțului: modul de desfacere a căsătoriei respectiv din culpa exclusivă a
celuilalt soț sau din culpa ambilor soți, încredințarea copiilor minori și stabilirea pensiei de
întreținere în favoarea acestora sau dimpotrivă stabilirea unui program de vizită, numele pe
care îl vor purta soții după divorț, precum si detalierea motivelor de divorț. Prin cererea de

18
divorț se poate solicita și împărțirea bunurilor comune, dobândite de către soți în timpul
căsătoriei. Pe lângă aceste aspecte menționate, în cererea de divorț se va depune certificatul de
căsătorie în original și copii ale certificatelor de naștere a copiilor minori (în cazul în care
există) (http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
3.2.4. Divorțul din culpă
Sunt prevăzute următoarele condiții:
-”Atunci când din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și
continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”, divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește
culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. În cazul în care din probele deținute rezultă
vina ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai
unul dintre ei a făcut cerere de divorț. . Dacă vina aparține în totalitate reclamantului, atunci
soțul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat
să îl despăgubească.
-” La cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani”, divorțul se
pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se
declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa
soților. (http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
3.2.5. Divorțul din cauza stării sănătății unui soț
Conform acestei forme de divorț: ”la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face
imposibilă continuarea căsătoriei”, desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune
despre culpa soților (http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .

3.3. Durata procesului de divorț

În ceea ce privește durata procesului de divorț, trebuie specificat faptul că aceasta este
influențată pe de o parte de poziția pe care cei doi soți vor să o adopte în cursul procesului de
divorț, iar pe de altă parte de gradul de încărcare a numărului de dosare înregistrate spre
soluționare a judecătoriei competente. În cazul în care cei doi soți se înțeleg cu privire la toate
aspectele pe care le implică divorțul și anume: culpă, minori, pensie, nume, chiar și bunuri
comune, procesul de divorț poate dura minim doua termene de judecată sau înfățișări. În cazul
în care soții nu ajung la un acord, procesul de divorț se poate prelungi mai mult în funcție de
fiecare situație în parte și dacă de exemplu este prinsă și perioada vacanței judecătorești
(http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
Este importantă și precizarea faptului că odată cu judecarea unei cereri de desfacere a
căsătoriei, dacă soțul interesat insistă în cererea sa și își va susține poziția, judecătorul va

19
pronunța divorțul, chiar dacă celălalt soț se va opune sau nu se va prezenta. Prin această
atitudine adoptată se va influența durata procesului.
3.3.1. Prezența personală a părților și prezența obligatorie a reclamantului
În materie de divorț, părțile sunt obligate să se prezinte personal în fața instanțelor de fond.
Astfel părtile pot fi asistate de avocați, dar nu pot fi reprezentate de către aceștia în lipsa lor.
Prin urmare, chiar dacă soțul interesat și-a angajat un apărător, va depune personal
cererea de divorț și va avea obligația să participe la fiecare termen de judecată. Excepțiile de la
această regulă sunt strict prevăzute de lege și limitate la următoarele situații:
-”unul dintre soți execută o pedeapsă privată de libertate”
- ”este împiedicat de o boală gravă”
-”este pus sub interdicție sau are reședința în străinătate”
(http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
În aceste cazuri părțile se vor înfățișa prin mandatări. De asemenea, pentru judecata în
prima instanță, deci în fața judecătoriei, este obligatorie prezența reclamatului. Dacă la
termenul de judecată în prima instanță reclamantul lipsește nejustificat și se prezintă doar
pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută (http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .

3.4. Probele în materia divorțului

Motivele divorțului se apreciază de la caz la caz de către instanța de judecată în urma

evaluării probelor. Acestea pot fi dovedite în cadrul procesului în principal folosind proba
testimonială, fiecare dintre soți fiind în drept să propună martori și proba cu înscrisuri.
În procedura divorțului o particularitate a probatoriului o reprezintă acceptarea ca
martori a rudelor și afinilor, cu excepția descendenților, respectiv copiii soților. Aceasta este o
soluție derogatorie de la dreptul comun, deoarece se consideră că relațiile dintre soți, prin
natura lor, sunt cunoscute în special de membrii familiei.
Referitor la acest aspect, în cazul divorțurilor cu copii minori, practica instanțelor de
judecată este aceea de a audia cel puțin un martor “comun” (un martor agreat de ambele părți),
chiar și atunci când soții au ajuns la o înțelegere în ceea ce privește divorțul și încredințarea
minorilor ( http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
3.4.1. Audierea minorilor
O altă particularitate o reprezintă ascultarea copiilor minori în vederea încredințării
acestora, daca au împlinit vârsta de 10 ani. Audierea acestora se face în camera de consiliu,
fără prezența părinților sau a avocaților, iar opinia minorilor este înregistrată într-un proces
verbal care constituie un mijloc de probă. În baza prevederilor Legii 272/2004 privind
Protecția și promovarea drepturilor copilului, este posibilă și ascultarea și consemnarea opiniei

20
copilului chiar dacă acesta nu a împlinit vârsta de 10 ani, în funcție de gradul său de
maturitate.
3.4.2. Referatul de anchetă socială
În vederea pronunțării divorțului și încredințării minorilor, este obligatorie și ascultarea
autorității tutelare de la domiciliul minorilor sau de la domiciliul unde vor fi crescuți și îngrijiți
minorii, realizându-se de obicei, prin intermediul referatului de anchetă socială. Astfel
autoritatea tutelară îsi precizează părerea în scris cu privire la condițiile în care locuiesc
părinții, modul în care se îngrijesc de creșterea și educarea copiilor, urmând a face o
recomandare cu privire la încredințarea minorilor unuia dintre părinți. Cu toate că ancheta
socială este obligatorie, concluziile autorității tutelare sunt lăsate la aprecierea instanței.
( http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .

3.5. Data desfacerii căsătoriei și exercitarea autorității părintești

3.5.1. Data desfacerii căsătoriei

Aceasta se realizează astfel:
-”Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas
definitivă”.
-”Prin excepție, dacă acțiunea de divorț este continuată de moștenitorii soțului reclamant (dacă
soțul reclamant decedează în timpul procesului, moștenitorii săi pot continua acțiunea de
divorț; acțiunea continuată de moștenitori este admisă numai dacă instanța constată culpa
exclusivă a soțului pârât), căsătoria se socotește desfăcută la data decesului”.
-În condițiile menționate mai sus potrivit divorțului prin acordul soților pe cale administrativă
sau prin procedură notarială, ”căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de
divorț” ( http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf) .
3.5.2. Exercitarea autorității părintești
a. Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți
- după pronunțarea divorțului, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, în afară
de cazul în care instanța decide altfel.
b. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte
-în cazul în care există motive întemeiate, ținând cont de interesul superior al copilului,
instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
-celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a
copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
c. Exercitarea autorității părintești de către alte persoane
-în mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă
familie ori persoană, cu aprobarea acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită
drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.

21
-instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către ambii
părinți sau doar de către unul dintre ei ( http://www.dsclex.ro/coduri/cod.civil.pdf).

4. Cauzele divorțului și efectele lui

4.1. Motivele de divorț

„Divorțul a devenit un fenomen din ce în ce mai întâlnit atât în străinătate, cât și în

România. Dacă în trecut numărul desfacerilor de căsătorie era destul de mic, cuplurile găsind
soluții sau resemnându-se situației respective, acum, persoanele implicate într-o astfel de
relație consideră, probabil, că viața este mult prea scurtă pentru a suferi în tăcere”
(http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-divorțului.html) .
Chiar dacă divorțul este considerat o modalitate la îndemâna oricărui cuplu, acesta
poate să producă neplăceri în viața soților ca de exemplu: depresie, frica de a nu întemeia o
familie pe viitor sau de a avea eșec, pierderea locului de muncă, căderea în diferite vicii cu
rolul de a diminua durerea lăsată de divorț etc.
„Studiile ce au ca obiect divorțul au semnalat faptul că nici România nu a scăpat de
această nouă “modă”. Nu se știe foarte clar ce a dus la acest rezultat, cert este că din anul 2000
numărul divorțurilor pe rol a crescut din ce în ce mai mult, în 2007 înregistrându-se 167 765
astfel de cazuri” (http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-divorțului.html) .
Printre cei care divorțează cel mai des se numără persoanele vârstnice și cele care au
vârsta cuprinsă între 30-35 de ani.
Pentru a putea fi evitat un astfel de eveniment traumatizant ce poate avea loc în viața
oricărui om, trebuie analizate motivele ce duc la acest rezultat. Psihologii sunt de părere că
problemele nu apar peste noapte, ci, de regulă, pot fi sesizate înainte de căsătorie. Din cauza
lipsei adecvate de comunicare, la un moment dat aceste probleme se declanșează fără a mai
putea fi remediate.
Există numeroase motive pentru care un cuplu căsătorit poate lua hotărârea de a
divorța, însă cele mai importante motive sunt: lipsa comunicării; violența; dependența de
alcool; infidelitatea; dificultăți materiale; incompatibilitatea sexuală; plecarea unuia dintre soți
în străinătate; lipsa de maturitate; diferențele de concepții, educație sau de țeluri; intervenția
„inspirată” a părinților sau a socrilor. (http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-
divorțului.html) .
a. Lipsa de comunicare
În general o comunicare neeficientă, defectuoasă produce de cele mai multe ori
neplăcere și duce la divorț. Din momentul în care un cuplu ia hotărârea de a locui împreună,

22
au aceleași preocupări legate de căsnicie, se confruntă cu aceleași probleme financiare,
probleme legate de copil/copii (în cazul în care există) ș.a. , este absolut normal să apară
divergențe. În cazul în care soții nu știu să treacă peste aceste dificultăți și unul dintre cei doi
va rămâne cu anumite nemulțumiri, acestea se vor agrava în timp și în cele din urmă va
produce ruperea relației. Comunicarea este foarte importantă și comunicând cu partenerul
încercăm să aflăm ce anume îl nemulțumește urmând ca neclaritățile să fie lămurite
(http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-divorțului.html)
b. Violența
„Violența în familie constituie orice formă de agresiune, abuz sau intimidare, dirijată
împotriva unui membru al familiei, unei rude de sânge sau împotriva altor persoane din mediul
familial” (Rădulescu S.M., 2001, p.17). Violența nu trebuie privită doar ca o formă fizică,
deoarece poate lua mai multe forme și anume : verbală, emoțională, psihologică etc. „Violența
asupra femeii în familie cuprinde o serie de agresiuni ale partenerului (soț, fost soț, concubin,
iubit, prieten) în care sunt incluse: abuzuri fizice, agresiuni sexuale până la viol marital,
violență verbală, amenințări, distrugerea bunurilor, alungarea din locuință, urmărirea,
degradarea și umilirea, izolarea de familie și prieteni, controlul coercitiv asupra aspectelor
importante ale vieții femeii cum ar fi banii, înfățișarea fizică, relația cu familia de origine,
viața socială, locul de muncă, religia și în general asupra accesului la orice formă de de ajutor
la care ar putea apela femeia (Rădulescu S.M., 2001, p.18). Există posibilitatea ca în cazul
altor motive să fie găsite soluții pentru salvarea căsniciei, însă în cazul violenței există șanse
mici ca un partener violent, obișnuit să lovească, să vorbească urât sau să șantajeze, să își
schimbe comportamentul. În unele cazuri aceste manifestări au existat și dinainte de căsătorie,
însă speranța că situația se va schimba după căsătorie duce de cele mai mult ori la oficializarea
relației (http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-divorțului.html) .
c. Dependența de alcool
Dependența de alcool are mai multe consecințe, cea mai frecventa fiind violența. În
situația în care unul dintre parteneri ajunge să consume alcool în exces nu se mai poate implica
în viața de familie ajungând să nu mai facă parte din ea. Atât partenerul cât și copiii nu se mai
pot baza pe el ajungându-se la producerea mai multor probleme și anume: cel dependent de
alcool ajunge să aibă datorii, să producă pagube altor persoane, își pierde serviciul, ajunge să
vândă din casă pentru a-și putea cumpăra alcool etc.
d. Infidelitatea
Infidelitatea apare de cele mai multe ori ca reacţie de apărare, sau de căutare a unei
“soluţii compensatorii “, pentru o relaţie maritală nesatisfăcătoare sau disfuncţională.

23
Infidelitatea aduce în cuplul conjugal o serie întreagă de distorsiuni de rol, perturbând grav
climatul socio-afectiv conjugal, exacerbând reacţiile de gelozie, ostilitate şi ranchiună.
Urmările infidelităţii sunt tot atât de diverse pe cât sunt de diverse situaţiile şi
persoanele. Ele pornesc de la dezorganizări grave şi chiar definitive ale familiei, până la
reînnodări spectaculoase ale cuplului disfuncţional, redând forţa de regenerare a interacţiunii
maritale (Leleu G., 2003, p.44) . Nu trebuie ignorat faptul că instituției căsătoriei nu i se mai
acordă același respect, ceea ce face ca partenerii să se aventureze în diverse relații de
conjunctură, doar pentru că situația materială le permite și, mai apoi, din diverse motive, ajung
să renunțe la căsătorie (http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-divorțului.html) .

e. Dificultăți materiale
Atunci când un cuplu se confruntă cu dificultăți materiale, chiar dacă se iubesc, ajung
în situația în care se ceartă, deoarece nu le mai ajung banii pentru plătirea utilităților, pentru
cumpărături ș.a. În această situație ei ajung să se certe tot mai des, să utilizeze un limbaj
neadecvat, se poate ajunge la violență sau la alte motive pentru care nu mai există soluții de
remediere a situației existente între cei doi soți în cele din urmă aceștia ajungând să se
despartă.
f. Incompatibilitate sexuală
Intimitatea într-un cuplu este foarte importantă. În cazul în care relația de iubire dintre cei doi
este neglijată de către unul dintre parteneri, fie din dorința de a trai o altă experiență, deoarece
viața sexuală nu îl mai mulțumește, fie că viața sexuală nu era de dinainte cum se aștepta, însă
trăia cu speranța că va fi diferit după căsătorie. Dacă nici comunicarea dintre cei doi soți nu
este eficientă, atunci cu siguranță divorțul va fi pe cale să se pronunțe
(http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-divorțului.html) .
g. Plecarea unuia dintre soți în străinătate
Acest motiv este cel mai recent în situația celor care divorțează. De exemplu plecarea
în străinătate a unuia dintre parteneri pentru studii sau pentru a aduce venituri noi, afectează
relația dintre cei doi, însă afectează și modul de dezvoltare al copiilor (în cazul în care există).
Golul pe care îl provoacă plecarea unuia dintre soți și înstrăinarea de acesta nu pot fi umplute
cu nimic, nici macar cu ajutorul unei sume de bani mai mari. În cele din urmă aceștia ajung să
se separe sau să divorțeze, deoarece sentimentele de iubire nu mai sunt la fel, se răcesc sau
chiar ajung să dispară definitiv.
h. Lipsa de maturitate
În cazul în care mariajul se produce la o vârstă mai fragedă, este posibil ca problemele
ce apar pe parcurs sa fie prea mult pentru cei doi soți , iar aceștia să nu reușească să le facă

24
față. Orgoliul și imaturitatea nu îsi au locul atunci când două persoane ajung să întemeieze o
familie, însă, uneori, vârsta este cea care își spune cuvântul și poate despărți doi oameni care
se iubesc foarte mult.
i. Diferențele de concepții, educație sau de țeluri
„Un studiu recent a arătat faptul că educația similară este benefică, familiile în care cei
doi parteneri au studii superioare rezistând mai mult. De altfel, atunci când soțul și soția
evoluează diferit, au alte așteptări de la viață și ajung să aibă prieteni din cercuri mult diferite,
ruptura este iminentă” (http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-divorțului.html) .
j. Intervenția „inspirată” a părinților sau a socrilor
Este ceva normal ca după căsătorie orice cuplu să se mute în propia lor casă și să nu
mai accepte ajutorul părinților sau al socrilor, deoarece aceasta este o etapă nouă în viața lor
care presupune o responsabilitate mai mare și o acomodare la noul stil de viață. Indiferent de
cum este acest stil el trebuie acceptat și în cazul în care există nemulțumiri acestea trebuie sa
fie depășite prin forțele proprii și nu apelând la ajutorul altor persoane sau lăsând ca alte
persoane sa intervină în viața lor de cuplu. Dacă există prea multe sfaturi sau remărci care nu
sunt binevoitoare venind din partea părinților sau a socrilor, acestea nu vor face altceva decât
să îngreuneze situația celor doi parteneri ajungându-se la crearea unei tensiuni între cei doi soți
(http://www.află.ro/articole/592/10-cauze-ale-divorțului.html) .
Din punctul meu de vedere consider că toate aceste motive enumerate mai sus și
detaliate trebuie luate în considerare întotdeauna și puse într-o balanță pentru a putea fi
„cântărite” și gândite cu seriozitate maximă, deoarece, dacă într-un cuplu există aceste motive
dinainte de căsătorie, să nu se ajungă în situația în care cuplul să facă greșeala de a se căsători
ca mai apoi să ajungă să suporte consecințele mariajului și să treacă prin neplăceri, suferințe,
dezamăgiri și multe alte sentimente negative provocate de această incompatibilitate a
partenerilor.
Este foarte important ca doi parteneri să ajungă să se cunoască suficient de bine, să
ajungă la concluzia că fac o pereche potrivită, că pot forma o familie și că împreună pot trece
peste toate dificultățile la care îi supune viața. Dacă aceste aspecte nu sunt verificate din timp
și două persoane ajung în situația de a se căsători fără a ști că nu se potrivesc vor fi nevoite să
divorțeze la un moment dat, deoarece ajung să nu se mai suporte unul pe celălalt și vor regreta
situația în care a ajuns relația lor, conștientizând că dacă se cunoșteau mai bine nu ajungeau în
situația de a nu se mai suporta unul pe celălalt, de a se jigni sau chiar de a nu mai păstra
legătura între ei sub nicio formă.

25
4.2. Efectele divorțului asupra femeilor

Se spune că divorțul este suportat diferit de către femei și bărbați, însă nu este chiar
adevărat, deoarece sexul nu influențează intensitatea durerii provocate de divorț, ci, uneori,
modul în care se manifestă aceasta.
Trauma prin care trece atât femeia, cât și bărbatul poate fi la fel de intensă, însă
depinde de cât de mult s-au implicat sufletește în această relație de cuplu.
După o căsnicie eșuată, uneori, bărbații își refac viața mai repede decât femeile, însă
acest amănunt nu este o regulă, ci este un fapt care poate fi explicat prin caracteristicile
creierului (S.Indrei, Viata dupa divort, in, jurnalul.ro, 04.11.2008, http://jurnalul.ro/viata-
sanatoasa/trup-minte-suflet/viata-dupa-divort-317317.html).
“La femei predomină dezvoltarea emisferei stângi a creierului, care determină starea de
receptivitate, empatie, sensibilitate. Într-o căsnicie, femeia este aceea care întreţine emoţia,
poezia. Ea este intuitivă, se bazează pe instincte – mai mult sau mai puţin corecte. Femeia este
punctul fix, creează «cuibul» şi îl menţine, dă naştere copiilor şi se sacrifică pentru ei,
renunţând de multe ori la propria persoană. La bărbaţi predomină emisfera dreaptă a
creierului, ei sunt ancoraţi în real, sunt mai puţin receptivi şi mai puţin emotivi” (S.Indrei,
Viata dupa divort, in, jurnalul.ro, 04.11.2008, http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-
suflet/viata-dupa-divort-317317.html).
Pentru o femeie un divorț poate însemna o trecere printr-o stare de depresie prelungită,
o agățare de trecut, o retrăire a clipelor intense de fericire, care pot duce la întărirea
sentimentelor de eșec și dezamăgire. Dacă divorțul a avut loc din cauza bărbatului și anume
din cauza infidelității acestuia, atunci femeia va simți mult timp nevoia de a face comparație
între ea și „cealaltă” ceea ce poate să ducă la un dezechilibru psihic destul de grav (S.Indrei,
Viata dupa divort, in, jurnalul.ro, 04.11.2008, http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-
suflet/viata-dupa-divort-317317.html).
Legat de urmările imediate care pot apărea înainte și după divorț, pot menționa
următoarele aspecte:
-traumatizarea psihică a partenerilor în urma şirului neîntrerupt de neînţelegeri dintre ei;
-traumatizarea psihică a copiilor la începutul perioadei de divorţ când pot fi solicitaţi de către
unul dintre părinţi să fie împotriva celuilalt părinte;
- îndepărtarea copiilor de către părinţi sau de unul dintre părinţi;
- separarea de unele bunuri comune.

26
 În ceea ce privește femeia, efectele divorțului asupra sa sunt numeroase, însă cele mai
importante sunt: anxietatea, depresia, izolarea socială, stimă de sine scăzută, labilitate afectivă,
pierderea interesului pentru diferite activități, stres, tulburări de somn, stil de viață nesănătos,
boli psihice.
a) Anxietatea- „este definită ca o ”teamă fără obiect”. Persoana anxioasă este neliniștită,
îngrijorată, se simte amenințată, ”presimte” că în viitor se va întâmpla ceva rău, fără să știe
prea bine de ce anume îi este frică. Anxietatea este însoțită de simptome somatice: palpitații,
oscilații ale tensiunii arteriale, transpirație, senzația de ”nod în gât”, dureri precordiale etc.”
(Bόcsa É., 2011, p.17) . După divorț, femeia poate deveni anxioasă, deoarece nu știe ce o va
aștepta; în situații dificile nu este sigură pe ea că va reuși de una singură să treacă peste ele, îi
este frică de necunoscut, deoarece înainte avea un bărbat lângă ea, un suport pe care se putea
baza mai mult sau mai puțin, iar acum este pe cont propriu și trebuie să se confrunte de una
singură cu diferite situații, indiferent că sunt plăcute sau mai puțin plăcute. Consider că această
anxietate pe care o resimt majoritatea femeilor după un divorț este normală și în timp va putea
fi depășită.
b) Depresia- „se caracterizează printr-o dispoziție tristă, deprimată, sentimentul inutilității și
devalorizării. Gândirea unei persoane depresive se desfășoară lent și are un conținut trist”
(Bόcsa É., 2011, p.17). Depresia se manifestă printr-o stare afectivă pe care o cunosc
majoritatea oamenilor. Părerea mea este că după divorț femeia trece prin stări depresive
datorate faptului că, fie a suferit mult în căsnicie, a ținut mult la persoana de lângă ea (soțul),
fie a avut numeroase insuccese legate de căsnicie, pierderi materiale semnificative etc. Această
stare de depresie prin care trece femeia, de obicei are o durată scurtă de timp și o intensitate
mai redusă.
c) Izolarea socială- consider că izolarea socială în cazul unei femei se poate datora faptului că
aceasta, fie vrea să nu mai aibă niciun contact cu vreo cunoștiință comună sau din partea
fostului soț pentru a nu-i mai aminti de acesta, fie se va simți „arătată pe stradă cu degetul”
pentru că este o femeie divorțată și cine știe din ce motive a ajuns să divorțeze, fie că fostul soț
este violent și îi este frică de el sau pur și simplu simte nevoia de a se retrage puțin din lume
pentru a-și putea pune în ordine gândurile, sentimentele pe care le are, planurile de viitor care
le va face ș.a. Această izolare poate avea consecințe negative dacă femeia renunță la a trece
mai departe de această căsnicie eșuată, putând duce la diferite gânduri negative, mai ales în
cazul în care ajunge să se simtă vinovată de faptul că această căsnicie nu a mers din cauza ei.
Pot apărea tentative de suicid în acest caz, mai ales dacă femeia nu are pe cineva lângă ea, care

27
să o susțina pe plan emoțional. Din punctul meu de vedere orice femeie care trece printr-un
divorț nu trebuie sa recurgă la izolare, ci din contră, trebuie să aibă puterea de a trece peste și
de a-și reface viața.
d) Stimă de sine scăzută- aceasta se poate datora faptului că femeia se simte vinovată de eșecul
căsniciei, ajungând să se închidă în ea, considerând că așa este mai bine. Ea poate avea
sentimente de inferioritate, neavând încredere în ea, nu este mulțumită de sine, poate avea o
imagine de sine nefavorabilă, crede că nu este bună de nimic și, din această cauză, nici
căsnicia sa nu a mers. Chiar dacă femeia are această părere despre ea, nu înseamnă neapărat că
este adevărat, ci ea poate că este mai sensibilă, mai vulnerabilă și încearcă să ia vina asupra ei
pentru căsnicia nereușită. Indiferent de motivul pentru care a ajuns la divorț, femeia, dacă
ajunge să aibă o stimă scăzută de sine, poate fi ajutată de către membrii familiei sau de către
prieteni apropiați să treaca peste aceste sentimente negative sau poate fi ajutată de către un
terapeut care poate sa îi insufle sentimentul de autoeficiență, dându-i sentimentul de speranță
și optimism, ajutând-o să își recapete încrederea în sine și, de asemenea, ajutând-o să
depășească obstacolele grele din viața sa, redându-i speranța de a realiza schimbările necesare
pentru a avea o viață liniștită și plină de reușite pe care, cu siguranță, orice femeie dorește să o
aibă.
e) Labilitatea afectivă- a fi labil afectiv înseamnă a trece repede și de multe ori de la o stare de
depresie la o stare euforică sau chiar la mânie fără a avea un motiv real (Bόcsa É., 2011, p.17).
Femeia poate trece prin această stare după un divorț, deoarece în timpul căsniciei, cu
siguranță, a avut și momente de bucurie și de tristețe, momente pe care și le poate reaminti
oricând și în orice moment. De exemplu, după ce a divorțat, după un timp poate să meargă
într-un anumit loc, care îi poate aminti de fostul soț și, chiar dacă până în momentul de față
dispoziția sa era una bună, se poate transforma într-una foarte neplăcută sau poate fi și invers,
având o dispoziție neplăcută și, dintr-o dată, reamintindu-și ceva plăcut, dispoziția sa se
transformă într-una bună. Labilitatea afectivă este o reacție normală pe care o poate resimți
oricine care a trecut prin momente dificile. În cazul în care femeia trece prin această stare după
divorț, ea va putea depăși aceste momente atunci când va exista o concordanță între
evenimentele din jurul său și stările sale afective.
f) Pierderea interesului pentru diferite activități- în urma divorțului, femeia își poate pierde
interesul pentru diferite activități, deoarece consideră că unele activități pe care le desfășura
înainte îi amintesc de fostul soț și îi provoacă o stare de disconfort. Unele femei după ce
divorțează ajung să nu mai aibă încredere în ele și acest fapt poate duce la sentimentul de

28
ineficiență, ajungând să nu mai desfășoare unele activități, crezând că singure nu vor reuși.
Sunt de părere că orice femeie, indiferent prin ce dificultăți trece, întotdeauna trebuie să
rămâna puternică și să nu se lase influențată de nimeni în activitățile sale.
g) Stresul- „vorbim despre stres dacă o persoană care evaluează relațiile sale cu mediul are
impresia că solicitările mediului depășesc posibilitățile sale de adaptare. O situație nu este
stresantă în sine; ea devine stresantă dacă este evaluată de subiect ca fiind frustrantă sau
amenințătoare, dacă subiectul își dă seama că nu reușește să-i facă față pe baza experienței
anterioare. Cel care se află într-o astfel de situație evaluează pe de o parte caracteristicile
situației, pe de altă parte resursele proprii și mijloacele pe care le poate utiliza pentru a
înfrunta această situație” (Bόcsa É., 2007, p.131).
În opinia mea o femeie poate deveni stresată după divorț din mai multe perspective. Pe de o
parte din punct de vedere financiar, ea se poate gândi că situația materială îi va fi afectată și
nu se va putea descurca de una singură. Pe de altă parte poate deveni stresată din punct de
vedere social, considerând că va pierde orice legătură cu apropiații ei, aceștia urmând să treacă
de partea fostului soț.
h) Tulburări de somn- multe persoane care se confruntă cu situații stresante au tulburări de
somn. „Insomnia propriu zisă se caracterizează printr-o cantitate sau calitate nesatisfăcătoare a
somnului, care persistă o perioadă considerabilă de timp și din cauza căreia persoana este
obosită fizic și psihic în timpul zilei” (Bόcsa É., 2011, p.65).
Din punctul meu de vedere femeile care au dificultăți de somn în perioadele dificile de viață,
în situația de față divorțul, devin tensionate, îngrijorate, anxioase sau depresive. Aceste
tulburări de somn se datorează faptului că în perioada în care femeia era stresată nu reușea să
adoarmă, deoarece se gândea tot timpul la problemele pe care le-a avut în căsnicie, la lucrurile
neplăcute ș.a. Chiar dacă a reușit să treacă peste aceste dificultăți, ea mai poate avea tulburări
de somn, deoarece corpul ei intră într-o stare de alertă înainte de somn, mai exact se formează
niște reflexe condiționate care sunt nefavorabile somnului. Insomnia de cele mai multe ori
apare la femeile care au o vârsta mai înaintată și care au dificultăți economice. (Bόcsa É.,
2011, p.66). La femeile care au suferit fizic și psihic pe parcursul căsniciei, după divorț pot să
apară coșmarurile. „Coșmarul se caracterizează prin apariția unor vise terifiante care duc la
deșteptarea din somn, ele apar frecvent după evenimente psihotraumatizante” (Bόcsa É., 2011,
p.67).
Consider că aceste coșmaruri pot să persiste o perioadă lungă de timp în cazul în care femeia a
fost abuzată de către fostul soț, însă pot fi depășite în timp cu ajutorul unui terapeut, cu

29
ajutorul familiei, persoanelor dragi și mai ales atunci când ea va reuși să își regăsească
echilibrul psihic.
i) Stil de viață nesănătos- În urma divorțului femeia poate să ajungă să nu se mai intereseze
asupra ei, să utilizeze un stil de viață mai puțin obișnuit și mai ales nesănătos. Acest lucru se
poate explica prin faptul că poate avea o alimentație nesănătoasă, poate consuma alcool, tutun
sau chiar alte substanțe care dănuneză sănătății. De altfel dacă obișnuia să practice un anumit
sport, este posibil să își piardă interesul pentru el, iar organismul fiind obișnuit într-un anumit
ritm va începe să se deregleze, ducând la probleme serioase de sănătate. Femeia poate să
ajungă să își piardă pofta de mâncare sau din contră poate mânca foarte mult. De asemenea
poate consuma alcool, considerând că așa va uita de problemele pe care le are sau poate să
înceapă să consume tutun cu ideea că va fi mai relaxată. Toate aceste aspecte dăunează
sănătății dacă nu vor fi depășite, iar stilul de viață va fi unul dezorganizat care va duce la alte
probleme, chiar la probleme financiare, sociale, profesionale etc. Din punctul meu de vedere
acest efect negativ asupra femeii trebuie luat în serios și tratat ca atare, deoarece nefiind luat în
considerare și, crezând că va fi depășit ușor, s-ar putea transforma într-o rutină din care nu mai
poți ieși.
j) Boli psihice- “Când viaţa este dominată de regrete (ale propriilor fapte) sau condamnări (ale
partenerului de viaţă), când nu este văzut viitorul, ci numai trecutul, fiinţa nu are cum să
depăşească momentul critic” (S.Indrei, Viata dupa divort, in, jurnalul.ro, 04.11.2008,
http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/viata-dupa-divort-317317.html). Ancorarea
în trecut predispune persoana la boli psihice şi, dacă nu se intervine la timp, starea de sănătate
se poate degrada până la extrem. Pentru a putea fi evitate aceste consecințe se recomandă
inițierea unui demers terapeutic. “Acesta vizează dinamizarea resurselor emoţionale şi chiar
fizice ale persoanei pentru depăşirea momentului de criză, redimensionarea imaginii de sine,
care de multe ori este afectată. Restabilirea stimei de sine, reechilibrarea persoanei pe plan
afectiv şi motivaţional duce la reintegrarea socio-profesională a individului” (S.Indrei, Viata
dupa divort, in, jurnalul.ro, 04.11.2008, http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-
suflet/viata-dupa-divort-317317.html).
Părerea mea este că aceste boli psihice apar la acele femei care în urma divorțului nu reușesc
să treacă peste acest eveniment neplăcut, ajung într-o stare de depresie, de izolare socială,
devin vulnerabile ș.a. Beneficiând de ajutorul unui specialist unele vor reuși să treacă mai
departe, însă altele fiind atât de închise în ele sau prea ancorate în trecut nu vor reuși să

30
meargă mai departe. Cel mai mult contează dorința fiecăreia de a merge mai departe, de
motivația pe care o au să depășească acest moment.
Toate aceste efecte pe care le produce divorțul asupra femeilor pot fi de lungă durată și
greu de depășit, însă pot fi benefice asupra vieții, deoarece, învățând din aceste experiențe vor
fi acumulate noi abilități de a face față situațiilor stresante care probabil vor mai apărea pe
parcursul vieții.

CAPITOLUL II
ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Aria cercetării

Partea de cercetare a lucrării mele am desfăşurat-o pe raza Municipiului Petroşani. Am
căutat să formez un lot de 35 de subiecţi de sex feminin, care să fie compus din persoane care
au trecut prin experienţa unui divorţ, şi care prin răspunsurile lor la întrebările chestionarului
aplicat să mă poată ajuta la detalierea capitolului următor „Analiza şi interpretarea statistică a
datelor” în urma căruia să pot desprinde anumite concluzii cu privire la tema de cercetare
vizată de lucrarea mea.

31
 La formarea lotului de respondenţi am dorit să acopăr o arie cât mai mare de posibile
vârste ale persoanelor care s-au confruntat cu trauma unui divorţ, acest aspect îl voi arăta în
figura următoare:

8.57%
11.42%

11.42% 51.42%

17.14%

între 36-45 ani între 26-35 ani între 16-25 ani între 46-55 ani peste 55 de ani

Figura 1. Vârsta
Astfel am observat că procentul majoritar, de peste jumătate (51.42%), a fost format
din persoane cu vârste cuprinse între 36 şi 45 de ani. Sunt persoane care se află la maturitate,
care deşi au avut căsnicii care au numărat un număr important de ani, au decis să renunţe la
relaţiile care le-au adus anumite insatisfacţii de ordin moral, social şi material. Următorul
procent de 17,14% a aparţinut respondenţilor cu vârste cuprinse între 26 şi 35 de ani. Cei care
au decis în procente egale de 11.42% să renunţe la o căsnicie în care nu mai credeau, au avut
vârste cuprinse între 16 - 25 de ani şi 46 - 55 de ani. Cei din prima categorie de vârstă care s-
au confruntat poate prea devreme cu dificultăţile unei relaţii nepotrivite din mai multe puncte
de vedere în timp ce despre a doua categorie, pot spune că poate decizia de a divorţa a fost
luată cu mai multă maturitate. Procentul minim de 8,57% a aparţinut respondenţilor care au
rezistat în relaţia lor până ce au avut vârste de peste 55 de ani şi care au renunţat mai greu la
responsabilităţile unei familii.
Studiile celor chestionaţi le voi ilustra în graficul următor:

32
 11.42%

51.42%
37.14%

studii medii studii universitare școală generală

Figura 2. Studiile
Din acest punct de vedere, respondenţii chestionaţi au fost reprezentaţi în proporţie de
peste jumătate (51,42%), de cei care au declarat că au studii medii. Aceştia sunt absolvenţi de
liceu, care au considerat că este suficient ca educaţie pentru a putea evolua profesional. Peste o
treime din respondenţi (37,14%) au fost cei care au absolvit o formă de învăţământ superior.
Procentul minim al aceste variabile a aparţinut în proporţie de 11,42%, respondenţilor care au
absolvit doar o şcoală generală. Este cazul persoanelor care sunt mai înaintate în vârstă şi care
la acel moment al vieţii lor au considerat că această educaţie este suficientă pentru viitorul lor,
sau care nu au putut evolua din punct de vedere educaţional din cauza unor anumite greutăţi de
ordin social.
Pentru a întregi tabloul subiecţilor care au făcut obiectul cercetării mele, am dorit să
cunosc care sunt veniturile de care dispun cei care au rămas singuri în urma unui divorţ. Voi
arăta acest lucru în figura următoare:

33
 100%

80%

48,57%
60%

40%
20%
11,42% 8,57%
20%
5,71% 5,71%

0%
între 1001- între 1501- între 501-1000 peste 2000 până la 500 fără venit
1500 ron 2000 ron ron ron ron

Figura 3. Venituri
Aproape jumătate (48,57%) din respondenţi au venituri cuprinse între 1001 şi 1500 lei.
Sunt persoane din clasa de mijloc care se întreţin doar din salarii cu puţin peste media
salariului minim pe economie. Procentul următor de o cincime din cei chestionaţi (20%) a
aparţinut celor care se descurcă puţin mai bine din punct de vedere financiar, deoarece
veniturile lor se situează între 1501 şi 2000 lei. Procentul celor care au declarat că au venituri
cuprinse între 501 şi 1000 lei a fost de 11,42% din respondenţi. Aceste persoane lucrează în
funcţii fără pretenţii educaţionale şi sunt remuneraţi cu salarii minime. În procente egale de
minim 5,71% din respondenţi s-au aflat respondenţii care au declarat că „nu au venituri” sau
care au venituri „până la 500 ron” pe lună. În această situaţie se află cei care pe lângă trauma
unui divorţ se confruntă şi cu dificultăţi majore de ordin financiar. A existat totuşi şi un
procent de aproape o zecime din cei chestionaţi (8,57%) care sub aspect financiar se descurcă
foarte bine, deoarece au declarat că veniturile lor sunt „peste 2000 ron”. Pentru cei care trăiesc
în Valea Jiului această sumă poate reprezenta un venit decent în condiţiile în care este bine
contabilizat.
În concluzie, cu privire la aspectul veniturilor celor chestionaţi, pot afirma că
persoanele care au trecut printr-un divorţ, pe lângă traumele de ordin psihic pe care acesta le
aduce, se confruntă în marea lor majoritate şi cu dificultăţi de ordin financiar, deoarece
veniturile lor sunt minime pentru a face faţă nevoilor de zi cu zi.

34
 2.2. Metodologia cercetării:
Metoda utilizată în această cercetare este ancheta sociologică. Tehnica utilizată este
ancheta indirectă (în scris).
Alături de această metodă am mai folosit:
 observaţia externă - metodă de colectare a datelor cu ajutorul simţurilor (văz, auz,
miros) în vederea interferenţelor sociologice şi psihologice pentru a verifica şi relaţiile
interpersonale, comportamentele individuale şi colective, acţiunile şi activităţile,
comportamentul verbal ale persoanelor;
 documentarea prin consultarea literaturii de specialitate;
 convorbiri nondirective, prin informaţii obţinute în urma discuţiilor avute cu
persoanele care au consimţit să răspundă chestionarului aplicat, pentru a putea să îmi
formez o părere generală asupra unor comportamente legate adaptarea persoanelor la
noul lor statut în urma unui divorţ, facilitându-mi astfel orientarea instrumentului de
cercetare.
Instrumentul utilizat este chestionarul, în stabilirea întrebărilor am dorit să ţin seama
de o serie de aspecte care să favorizeze comunicarea şi să stimuleze cooperarea subiecţilor,
deoarece chestionarul utilizat reprezintă o succesiune logică şi psihologică de întrebări scrise
cu funcţie de stimuli, în raport cu ipotezele cercetării;.
Chestionarul aplicat pe cei 35 de subiecţi cuprinde 21 întrebări între care: trei sunt
întrebări factuale având drept scop identificarea subiecţilor şi 18 întrebări de opinie, percepţie,
apreciere.
Întrebările din chestionar au anumite categorii de răspuns: de tip închis la care subiecţii
au avut posibilitatea de a alege una dintre codificări dar şi cu variante libere alta/altele,şi o
întrebare liberă la care subiectul poate să răspundă cum doreşte.
Prelucrarea datelor , după ce au fost verificate, s-a efectuat în două faze:
1. prelucrarea primară, în care fiecare întrebare a fost prelucrată cu menţinerea
precodificărilor din chestionar;
2. prelucrarea secundară, care a constat în comasări de coduri pentru întrebările de opinie
şi efectuarea corelaţiilor, toate acestea fiind necesare la realizarea capitolului Analiză şi
interpretare.

35
 CAPITOLUL III
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA STATISTICĂ A DATELOR

36
 3.1. Influenţa relaţiilor dintre părinţii ce părăsesc cuplul asupra aspectelor
emoţionale ale copiilor lor
Un divorţ poate surveni în viaţa unei familii în urma mai multor motive de ordin psiho-
social şi nu în ultimul rând şi din cauza unor aspecte de ordin material. Dincolo de toate
aspectele care evidenţiază problemele cuplului, aflat în dificultate, pentru copii, divorţul este
uneori perceput ca o reală traumă, de cele mai multe ori ei se învinovăţesc pentru problemele
avute în familie. În funcţie de vârsta lor sau de gradul de afectivitate al copilului faţă de
părinţii săi, aceştia reuşesc cu greu să înţeleagă evenimentul traumatizant din viaţa lor.
Am dorit să ştiu opinia celor chestionaţi cu privire la influenţa emoţională a procesului
de divorţ asupra copiilor lor:

100%

80%
57,14%
60%

40%
17,14% 14,28% 11,42%
20%

0%
sporește nu afectează nu e cazul le întărește
labilitatea psihicul psihicul
emoțională

Figura 4. Influenţa emoţională asupra copiilor datorată divorțului

Aşa cum era de aşteptat, un procent semnificativ de aproape două treimi dintre
respondenţi (57,14%), au declarat că divorţul prin care au trecut a „sporit labilitatea
emoţională” a copiilor lor. Aceştia se aflau la vârste fragede, la care nu au putut înţelege pe
deplin dificultăţile şi problemele de cuplu cu care s-au confruntat părinţii lor, iar acum trăind
într-o familie monoparentală le este greu să înţeleagă ceea ce le rezervă viitorul din punct de
vedere emoţional. Într-un procent de 17, 14% au fost respondenţii care au spus că din punctul
lor de vedere, divorţul „nu v-a afecta psihic” latura emoţională a copiilor lor. Aceasta deoarece
copiii sunt încă prea mici pentru a realiza cu adevărat despărţirea părinţilor lor. Procentul

37
minim de 11,42% a aparţinut respondenţilor care au considerat că în urma divorţului, copiii lor
„s-au întărit psihic”. În acest caz este vorba de cuplurile aflate la maturitate, ai căror copiii au
fost destul de mari pentru a realiza că despărţirea părinţilor lor, a avut ca scop în primul rând o
recâştigare a liniştii emoţionale a fiecărui membru al fostei familii. Aceştia au putut constata
că lipsa relaţiilor tensionate dintre părinţii lor aduce un plus de confort în viaţa lor actuală.
Diferenţa procentuală de 14,28% a aparţinut subiecţilor care au declarat că „nu este cazul” să
formuleze o opinie cu privire la acest aspect, deoarece ei nu au avut copii.
În urma unui divorţ copilul este încredinţat de către instanţă unuia dintre părinţi, sau, în
funcţie de vârsta copilului, acesta poate opta alături de care părinte vrea să rămână. Aspectele
statistice privitoare la această situaţie le-am ilustrat în figura următoare:

100%

80% 62.85%

60%

40% 22.85%
14.28%
20%

0%
mamei tatălui nu este cazul

Figura 5. Încredinţarea minorilor

Aproape două treimi din subiecţi (62,85%) au răspuns că în cazul lor, copiii minori ai
familiei au fost încredinţaţi mamei. Este o decizie prin care s-a dorit o influenţă cât mai
minimă din punct de vedere emoţional a divorţului asupra copiilor minori, deoarece legătura
dintre copiii aflaţi la vârste insuficient de mature cu mamele lor, este deosebit de importantă
pentru buna dezvoltare a copilului. Peste o cincime (22,85%) din respondenţi, au declarat că,
în cazul lor copiii au fost încredinţaţi tatălui. În urma discuţiilor libere avute cu cei chestionaţi,
ei au spus că instanţa a considerat că tatăl a fost cel care le poate oferi condiţiile optime de
dezvoltare minorilor, în cazul în care, mama nu a avut venituri, a plecat din ţară sau s-a aflat în
imposibilitatea de a oferii sprijin emoţional minorilor. Diferenţa procentuală de 14,28% a
aparţinut respondenţilor care nu au avut copii pe parcursul căsniciei lor.
38
 Deşi încredinţaţi unuia dintre părinţi, este foarte important pentru dezvoltarea copiilor,
ca relaţiile dintre ei şi cei doi părinţi să se încadreze, pe cât posibil în anumite limite de
normalitate.
Această normalitate presupune în principal ca viaţa copilului să poată continua astfel
încât el să se bucure de sprijinul emoţional al ambilor părinţi. Depinde doar de atitudinea
părinţilor, păstrarea unei legături constante cu copiii lor indiferent de relaţiile lor maritale. Voi
arăta în figura următoare modul în care înţeleg părinţii ce au trecut prin trauma emoţională a
unui divorţ să păstreze relaţiile emoţionale cu copiii lor:

Figura 6. Relaţia copilului/copiilor cu celălalt părinte

Răspunsurile primite au fost variate şi au evidenţiat o gamă mai largă a relaţiilor pe
care copiii rămaşi în grija unuia dintre părinţi, le are cu părintele care lipseşte din familie.
Astfel am constatat că un procent de 17,14% din respondenţi au declarat că copiii lor se
bucură de „întâlniri regulate” cu celălalt părinte. Acesta este un lucru benefic ce contribuie la
depăşirea cât mai lentă a trăirilor emoţionale ale copilului cu privire la despărţirea părinţilor
săi. În procente egale de câte 14,28% au fost respondenţii care au declarat că între copiii lor şi
părintele plecat, au loc „întâlniri neregulate”, „nu există nici o relaţie” sau respondenţii nu au
copii. Pentru cei care nu păstrează o legătură constantă cu părintele plecat sau care a rupt orice
fel de relaţie cu acesta, este posibil ca efectele emoţionale ale divorţului să influenţeze în mod
negativ, buna dezvoltare a minorilor. Peste un sfert din cei chestionaţi (25,71%) au răspuns că
în cazul lor, legătura se păstrează pe cât posibil printr-o comunicare mediată cu ajutorul

39
telefonului sau a internetului. Un procent de 8,57% dintre părinţii plecaţi din familie,
consideră că este suficient să facă cadouri ocazionale celor mici, fără multe implicaţii
emoţionale. A existat şi un procent de 5,71% care au declarat că modul în care ei păstrează
relaţiile cu minorii familie, nu se regăsesc în chestionarul aplicat, aşa că au ales ca variantă de
răspuns „altfel”.
Orice divorţ aduce modificări esenţiale în viaţa celor implicaţi. Printre aceste poate fi
chiar şi necesitatea schimbării domiciliului. Aceasta din motive obiective, poate părintele este
nevoit să schimbe domiciliul pentru că în urma divorţului de partenerul său de viaţă nu îşi mai
poate permite întreţinerea şi costurile de la vechea adresă, poate a locuit împreună cu socrii şi
în urma divorţului trebuie să îşi găsească un domiciliu propriu, sau pot fi tot felul de alte
motive. Toate aceste schimbări pot aduce influențe negative asupra stării emoţionale a copiilor
cuplului. Copiii se vor vedea nevoiţi să îşi schimbe şcoala, profesorii, prietenii, etc. Voi arăta
câţi din respondenţii chestionaţi au fost nevoiţi să îşi schimbe domiciliul pentru a face faţă
noilor situaţii ivite în viaţa lor:

100% 80%

80%

60%

40%
11.42% 8.57%
20%

0%
da nu nu știu

Figura 7. Schimbarea domiciliului

Am constatat că procentul majoritar (80%), în acest caz a aparţinut respondenţilor care
nu îşi vor schimba domiciliul. Au răspuns astfel mamele care au rămas să aibă grijă de copiii
cuplului şi care preferă să păstreze locaţia fostei familii pentru a da o notă de siguranţă copiilor
săi. Doar un procent de 11,42% din respondenţi au răspuns că îşi vor schimba domiciliul în
urma divorţului, dar au motivat că se vad nevoiţi de anumite aspecte sociale să ia această

40
decizie. Diferenţa procentuală de 8,57% a aparţinut respondenţilor care „nu ştiu” încă dacă
vor face acest lucru.
Cei care au declarat că îşi vor schimba domiciliul au fost chestionaţi cu privire la
viitoarea lor locaţie:

100%

80%
50% 50%
60%

40%

20%

0%
altă localitate din Valea în alt județ
Jiului

Figura 8. Noul domiciliu

În urma analizei răspunsurilor primite, am putut realiza că jumătate dintre cei care
doresc să schimbe domiciliul o vor face în mod radical, deoarece au declarat că se vor muta în
alt judeţ din ţară. Este adevărat că cealaltă jumătate nu recurge la o schimbare radicală pentru
că legăturile emoţionale dintre copiii lor şi celălalt părinte să se păstreze in limite care să nu
afecteze prea drastic buna dezvoltare a acestora. Nu vor să îi îndepărteze prea mult de
părintele singur şi îşi doresc o bună comunicare cu acesta în beneficiul copiilor lor.
Am dorit să ştiu dacă, cei care au trecut prin trauma emoţională a unui divorţ, îşi
doresc o refacere a statutului lor social, poate se vor recăsători, pot îşi vor dori în viitor
extinderea viitoarei lor familii. În acest fel, în funcţie de răspunsurile primite, e posibil ca în
familie să apară o nouă persoană (partenerul de cuplu) şi nu în ultimul rând, este posibil să
apară alţi copiii care îi vor putea afecta emoţional pe copiii care deja au trecut prin divorţul
părinţilor lor. Dorinţele respondenţilor legate de extinderea familiei le-am ilustrat în figura
următoare:

41
 100%

80%
57.14%
45.71% 42.48%
60%
28.57% 25.27%
40%

20%

0%
da nu nu stiu

procreare adopție

Figura 9. Modul de extindere al familiei pe viitor

Aproape o treime din persoanele chestionate (28,57%), au răspuns că în viitor îşi
doresc să îşi extindă familia prin „procreare”. Procentele celor care neagă o mărire a familiei
prin procreare este de 45,71% iar al celor care nu doresc să adopte un copil, trece de jumătate,
deoarece răspunsurile primite în acest sens au fost de 57,14%. Dar nu toţi au fost atât de
categorici, au existat şi procente nehotărâte cu privire la aspectul extinderii familiei şi despre
procreare au spus „nu ştiu” un procent de puţin peste un sfert din cei chestionaţi (25,71%) în
timp ce un procent de 42,85% au declarat că „nu ştiu” dacă în viitor vor adopta sau nu un
copil.
În urma analizei aspectelor anterioare pot afirma că este deosebit de importantă relaţia
dintre cei doi foşti soţi asupra aspectelor emoţionale ale copiilor lor. Este important modul în
care părintele lipsă decide să păstreze legătura cu copilul sau copiii lui, este la fel de important
şi modul în care reuşeşte să păstreze această legătură emoţională şi părintele rămas alături de
copil sau de copii pentru a da acestora un sentiment de dragoste şi siguranţă pentru buna lor
dezvoltare psiho-socială.
Afirm toate acestea ca o concluzie la rezultatele analizate anterior şi care au dovedit că
mai mult de jumătate din respondenţi (57,14%) au declarat că există traume emoţionale asupra
copiilor lor, provocate de procesul de divorţ. Procentul majoritar al copiilor care au rămas
alături de mame, este majoritar (62,85%), dar şi acest lucru aduce în viaţa copilului o
problemă emoţională prin faptul că unii din părinţii divorţaţi au declarat că nu doresc
schimbări majore în viaţa copiilor lor şi nu sunt reticenţi la ideea de a-şi reface statutul social.
42
Cu toate acestea un procent semnificativ de 48.71% au declarat că nu vor alţi copii din relaţiile
următoare. Se simt obligaţi să facă faţă cerinţelor emoţionale ale copiilor pe care îi au deja şi
caută doar o relaţie liniştită şi stabilă bazată pe respect. Aşa cum am demonstrat, uneori
divorţul a impus şi o schimbare de domiciliu din diverse motive, dar părinţii în grija cărora au
rămas minorii (50%), încearcă să rămână în Valea Jiului pentru a nu modifica prea mult
mediul în care a crescut copii lor. Un proces de divorţ nu este uşor nici pentru un adult, şi
atunci cu atât mai dificil din punct emoţional este pentru copiii foştilor parteneri. Nu
întotdeauna relaţiile de după divorţ dintre părinţii care au părăsit cuplul şi copiii lor, sunt foarte
reuşite. Am constatat că păstrează legături apropiate doar un procent de 17,14% în timp ce
majoritari la acest aspect au fost cei care păstrează legăturile doar pe internet (25.71%), ceea
ce constituie un aspect îngrijorător pentru relaţiile emoţionale dintre cei implicaţi.
Astfel pot afirma că ipoteza numărul 1 conform căreia „Cu cât relaţiile dintre copiii
cuplului şi părinţii care au părăsit cuplul în urma procesului de divorţ sunt mai apropiate, cu
atât mai mult influenţaţi sunt aceştia din punct de vedere emoţional” este confirmată.

3.2. Influenţa separării celor doi parteneri asupra relaţiilor lor sociale
Pentru a crea o atmosferă cât mai destinsă pentru ca respondenţii chestionarului meu
să nu perceapă întrebările referitoare la problema lor socială ca pe un lucru greu de abordat, i-
am întrebat cum se relaxează în timpul lor liber.

43
 Figura 10. Relaxare
Din răspunsurile primite am realizat că puţin mai mult de o cincime dintre respondenţi
(22,85%) le face plăcere ca în timpul liber să fie alături de prieteni. Sunt persoane care simt
nevoia să aibă umărul unui prieten aproape şi care au nevoie de sprijin moral, fapt pentru care
în timpul liber obişnuiesc să iasă la o întâlnire sau să primească în vizită prieteni apropiaţi.
Pentru un procent de aproape o treime (28,57%) din respondenţi, relaxarea în timpul liber
presupune diverse activităţi alături de familiile lor. Aceasta deoarece spun, că alături de copiii
lor sau de proprii lor părinţi se simt liniştiţi şi în siguranţă şi toate aceste momente le aduce
mulţumire din punct de vedere emoţional. A existat un procent majoritar de 31,43% al
respondenţilor care au declarat că în timpul liber le place să stea singuri, să urmărească
emisiuni la televizor, să navigheze pe internet, etc. În aceste cazuri am putut trage concluzia că
acestor subiecţi le este greu să îşi exteriorizeze sentimentele, să comunice cu cei din jur astfel
că preferă să se relaxeze în timpul liber prin activităţi pe care le fac individual.
Un aspect important al vieţii de familie, care contribuie la întărirea relaţiilor şi a
sentimentului de apartenenţă, îl reprezintă şi petrecerea timpului de care se dispune. Tocmai de
aceea i-am întrebat despre modul de petrecere al timpului înainte de divorţ, oferindu-le spre
alegere câteva activităţi:

100%

80%

60%

40%

20%

0%
vizionare turism turism
lectură shopping vizite alte activități
filme recreativ medical

împreună cu soțul 5.71% 17.15% 34.28% 11.44% 25.72% 5.71%

de una singură 5.71% 11.44% 28.57% 11.44% 5.71% 20.00% 17.15%
nu/nu este cazul 94.29% 82.85% 54.28% 54.28% 82.85% 54.28% 77.14%

Figura 11. Timpul liber înainte de divorţ

44
 Voi încerca să scot în evidenţă activităţile pe care le făceau respondenţii în timpul liber
împreună cu partenerii de cuplu, pentru a vedea care a fost natura relaţiilor interpersonale
dintre cei doi soţi.
Astfel în urma analizei pe care am făcut-o la centralizarea răspunsurilor am putut
concluziona că: în procent de 34.28% au fost respondenţii care au declarat că în timpul liber,
pe perioada căsniciei lor îşi petreceau concediul împreună cu soţul, împreună cu copiii lor.
Doar o mică parte (11,44%) din cei chestionaţi au spus că împreună cu soţul lor făceau „turism
medical” pentru că mergeau periodic la tratamente balneare. Ieşeau împreună la cumpărături,
un procent de doar 17,15% din cei chestionaţi şi aveau alte activităţi comune un procent
minim de 5,71%. În vizite la rude mergeau doar puţin peste un sfert din respondenţi (25,72%).
Nici acasă nu îşi petreceau prea mult timp împreună cei chestionaţi, pentru că doar un procent
de 5,71% au răspuns că au vizionat filme împreună la televizor. În concluzie pot spune că
relaţiile de comunicare între cei doi parteneri de cuplu aveau serioase probleme. Spun aceasta
deoarece, am constatat că subiecţii acestui chestionar desfăşurau şi multe activităţi de unii
singuri.
Astfel am constatat că se uitau singure la filmele de la televizor, un procent de 11,44%,
mergeau singure la cumpărături aproape o treime (28,57%) chiar dacă acest lucru presupunea
transportul cumpărăturilor grele, făceau acest lucru fără sprijin. Toate acestea în timp ce un
procent important de 82,85% au răspuns că nu aveau timp nici să vizioneze un film de
răspunderile pe care le aveau în familie. În procente însemnate de 54,28% au fost respondenţii
care au declarat că nu au fost în concediu ca turişti, iar 82,85% au spus că nici nu au luat în
calcul posibilitatea unui turism medical.
Toate aceste procente ne duc la concluzia că înainte de divorţ au existat dificultăţi de
comunicare între cei doi parteneri, deoarece petreceau foarte puţin timp împreună la diverse
activităţi, sau când petreceau, aceasta se întâmpla doar pentru că locuiau sub acelaşi acoperiş
şi trebuiau să respecte anumite norme (vizite la prieteni, urmărirea programelor tv., etc.)
După ce respondenţii au trecut printr-un proces de divorţ, foarte dificil din punct de
vedere emoţional atât pentru ei cât şi pentru cei apropiaţi, au încercat să meargă mai departe
încercând să facă o schimbare in viaţa lor, măcar din punct de vedere social. Astfel am repetat
întrebarea cu privire la timpul liber, dar de această dată, timpul liber de după divorţ.
Am primit următoarele răspunsuri:

45
 100%

80%

60%

40%

20%

0%
vizionare turism turism turism alte
lectură sport shopping vizite
filme cultural recreativ medical activități

împreună cu altcineva 28.57% 17.14% 40% 42.85% 5.71% 22.85% 17.14% 42.85% 40%

de una singură 17.14% 5.71% 37.14% 57.14% 11.42% 5.71% 28.57% 34.28% 28.57%

nu/nu este cazul 54.28% 77.14% 22.85% 82.85% 71.42% 54.28% 22.85% 31.42%

Figura 12. Timpul liber după divorţ

A crescut simţitor procentul celor care au răspuns că fac cumpărăturile însoţite de

altcineva (de la 17,15 la 42,85% ). Aceasta deoarece acum merg la shopping însoţite de copiii
lor sau de alţi membri ai familiei (frate/soră, copii, părinţi, etc.) S-a accentuat la 28,57% şi
procentul celor care au activităţi de lectură împreună cu altcineva. Denotă o petrecere a
timpului liber alături de cineva care aduce un sprijin moral important pentru timpul liber al
persoanelor divorţate (temele alături de copii, etc.). S-a accentuat simţitor şi procentul celor
care merg în vizite însoţiţi la 42,85% (de la 25,72%). Dar au existat şi procente care au
dezvăluit o situaţie materială mai dificilă în urma divorţului pentru că înainte nu mergeau în
concediu doar puţin peste jumătate (54.28%) în timp ce acum spun că nu este cazul de turism
recreativ, un procent de 71,42%. Şi vizionarea unor filme „de una singură” a crescut de la
11,44% la 37,14%.
Toate aceste procente mă fac să trag concluzia că, deşi persoanele ce au trecut printr-un
proces de divorţ s-au mai liniştit din punct de vedere emoţional, la ideea că au mai mult sprijin
acum în activităţile domestice normale ale unei familii (cumpărături, vizite etc.), întâmpină
dificultăţi sub aspect financiar, pentru că veniturile s-au diminuat şi nu mai pot merge în

46
concedii, nu îşi mai pot permite alte diverse activităţi. Aceasta pentru că acum sunt parte ale
unor familii monoparentale ce presupune mai multe responsabilităţi.
Pentru că am constatat anterior lipsa petrecerii unui timp liber mai mult alături de
partenerul de cuplu, am dorit să ştiu dacă respondenţii au constatat şi ei aceste dificultăţi de
relaţionare. Şi dacă da, dacă au apelat la sprijin specializat:

Figura 13. Apelarea la terapie de cuplu

Din acest punct de vedere am constatat că doar puţin peste o treime din respondenţi
(37,15%) au declarat că au apelat la specialist, deci la „terapie de cuplu”. În aceste cazuri,
subiecţii au dorit să facă tot posibilul să repare pârghiile de comunicare între ei şi partenerii lor
de cuplu. Din nefericire, acest lucru nu le-a reuşit. Dar procentul majoritar de 62,85% au
declarat că nu au consultat un specialist şi implicit că nu au urmat nici un fel de terapie de
cuplu. S-au mulţumit să constate dificultăţile ivite în relaţia lor, au căutat să paseze vina
comunicării de la unul la celălalt şi astfel au ajuns în pragul procesului de divorţ.
Am dorit să ştiu opinia respondenţilor cu privire la noua lor viaţă, per ansamblu după
divorţ, şi am constatat că:

47
 100%

80%
57.14%
60%

25.71%
40%
17.14%
20%

0%
s-a îmbunătățit a rămas la fel s-a înrăutățit

Figura 14. Evaluarea după divorţ

Pentru un procent însemnat de peste jumătate, 57,14%, luarea deciziei unei separări
definitive a fost benefică deoarece, au mărturisit că viaţa lor după divorţ „s-a îmbunătăţit”. Aşa
cum am arătat anterior, au eliminat stresul provocat de o relaţie de cuplu dificilă şi au reuşit să
primească mai mult sprijin moral şi emoţional din partea copiilor sau a altor membrii ai
familiei lor. Pentru un procent de 17,14%, dificultăţile au rămas, deoarece au trebuit să facă
faţă noilor provocări a noului statut de persoană singură cu responsabilităţi crescute.
Îngrijorător este aspectul că pentru, mai mult de un sfert din subiecţi (25,71%), viaţa de după
divorţ s-a înrăutăţit. Aceasta pentru că au crescut anumite lipsuri materiale, a trebui să se
confrunte cu probleme legate de locuinţă, de şcoală a copiilor şi de multe altele. Toate acestea
au adus un plus de stres în viaţa respondenţilor, lucru ce a făcut ca aceştia să declare că noua
lor viaţă „s-a înrăutăţit”.
În concluzie, problemele de ordin material au rămas sau au dispărut doar în măsură
foarte mică, dar s-au schimbat semnificativ relaţiile de ordin social.
Cu privire la acest aspect, am primit următoarele răspunsuri:

48
 100%

80%

60%

40%

20%

0%
parintii prieteni colegi de
copilul/copiii fostul soț părinții dvs. frați/surori vecini alte rude
soțului apropiați serviciu
s-au îmbunătățit 51.42% 2.85% 57.14% 5.71% 31.42% 17.14% 11.42% 8.57% 28.57%
au rămas la fel 17.14% 5.71% 17.14% 22.85% 25.71% 42.85% 51.42% 57.14% 28.57%
s-au înrautățit 17.14% 45.71% 11.42% 34.28% 5.71% 20.00% 2.85%
nu este cazul 14.28% 45.71% 14.28% 37.14% 37.14% 20.00% 34.28% 34.28% 42.85%

Figura 15. Relaţiile sociale după divorţ

S-au îmbunătăţit simţitor (57,14%) relaţiile respondenţilor cu proprii părinţi. Aceasta
pentru că ei nu au mai fost limitaţi în relaţiile lor, de partenerul de cuplu şi totodată de
tensiunile existente în vechea familie. S-au îmbunătăţit relaţiile cu colegii de serviciu pentru
11,42% din subiecţi în timp ce pentru 51,42%, aceste relaţii „au rămas la fel”. Dar un procent
însemnat de 45,71% din respondenţi au răspuns că relaţiile lor cu fostul soț, „s-au înrăutăţit”.
Se pare că în aceste cazuri tensiunile persistă, în timp ce relaţiile sociale din afara cuplului s-
au îmbunătăţit (31,42% cu fraţi/surori, 51,42% cu copii, etc.).
Pot afirma în urma datelor primite şi analizate statistic că ipoteza numărul 2 a acestei
lucrări: „Dacă activităţile sociale ale partenerilor de cuplu au fost limitate de tensiunile
existente în familie înainte de divorţ, atunci noul statut al fiecăruia individual le poate
influenţa viaţa socială în sens pozitiv” s-a confirmat.

3.3. Decizia de divorţ a celor doi parteneri a fost influenţată şi de aspectele economice şi
sociale ale cuplului
Aspectele care influenţează luarea deciziei de divorţ pot influența foarte mult viitorul celor
care se confruntă cu separarea într-un cuplu. Cu privire la acest aspect, am primit următoarele
răspunsuri:

49
 100%

80%

60%

40%

20%

0%
financiară materială emoțională socială psiho-fizică alte efecte

total 17.14% 14.28% 28.57% 20.00% 11.42% 5.71%

în mare măsură 25.71% 34.28% 22.85% 31.42% 8.57% 17.14%
potivită măsură 34.28% 28.57% 22.85% 8.57% 14.28% 37.14%
în mică măsură 14.28% 11.42% 11.42% 34.28% 51.42% 28.57%
deloc 8.57% 11.42% 14.28% 5.71% 14.28% 11.42%

Figura 16. Influenţa divorţului asupra unor aspecte

Au fost afectaţi „total” din punct de vedere financiar, un procent de 17,14%, dar prin
comparaţie procentul celor influenţaţi emoţional a fost de 28,57%. „În mare măsură” şi în
„potrivită măsură” au fost afectaţi material şi financiar respondenţii acestui studiu fapt ce
confirmă cele enunţate anterior, conform cărora latura economică a noilor familii a avut de
suferit în urma procesului de divorţ. Dar au recunoscut că din punct de vedere psiho-fizic
procesul de divorţ le-a adus o influenţă „în mică măsură” în procent de 51.42%. Este cazul
persoanelor care nu au regretat decizia luată de separare şi care acum se confruntă cu noile
dificultăţi de altă natură decât cele de natură emoţională.
A existat şi un procent minim de 8.57% din respondenţi care au declarat că acţiunea de
divorţ nu le-a influenţat “deloc” situaţia financiară. Relaţiile sociale au avut şi ele de trecut
printr-o perioadă de adaptare deoarece au fost influenţaţi social “în mare măsură” un procent
de peste o treime din cei chestionaţi (31.42%). În această situaţie pot spune că partenerii
fostului cuplu au început să frecventeze alte cercuri de prieteni şi cunoştinţe decât cele avute
în perioada căsniciei, iar acum dezvoltă relaţii de comunicare socială cu persoane pe care încă
încearcă să le cunoască mai bine dar alături de care le face plăcere să petreacă timpul liber.
Un procent însemnat de 37,14% au fost şi subiecţii care au declarat că divorţul le-a
produs alte efecte „în potrivită măsură” . Sunt cei care în urma procesului de divorţ au trebuit
să rezolve o parte din problemele fostei lor familii, care au trebuit să facă schimbări

50
importante în propria lor viaţă etc. Toate aceste date mă duc la concluzia că familiile ce trec
printr-un proces de divorţ sunt influenţate în viitoarea lor viaţă de foarte multe aspecte.
Divorţul nu este un fapt total pozitiv pentru nici un cuplu. Deşi rezolvă anumite probleme de
comunicare, probleme de ordin emoţional, le aduce şi multe frământări de ordin economic
pentru noile familii monoparentale şi noi provocări cărora respondenţii sunt nevoiţi să le facă
faţă.
Pentru a acoperi de multe ori adevăratele cauze ale unui proces de divorţ, partenerii
fostului cuplu declară celor interesaţi că divorţează din nepotrivire de caracter. Această
sintagmă poate acoperi multe aspecte din viaţa de familie a celor implicaţi şi am dorit să
cunosc dacă respondenţii acestei cercetări sunt de acord cu ea:

Figura 17. Acordul cu privire la nepotrivirea de caracter

Procentul majoritar de 34.28% s-au declarat pe o linie de mijloc faţă de această
sintagmă alegând varianta de răspuns „nici acord, nici dezacord”. Au motivat acest fapt prin
grijile zilnice şi prin greutăţile cărora a trebuit să le facă faţă şi au privit problematica cu care
s-au confruntat în sens real fără a da o anume denumire a ceea ce li sa întâmplat. Au fost de
„acord” că în relaţia lor de cuplu a existat o reală nepotrivire de caracter un procent de peste
un sfert din respondenţi (25,71%). Ei au spus că de la început comunicarea din cuplul lor a
întâmpinat greutăţi, dar au ales să formeze un cuplu din motive diverse: de dragul anilor
petrecuţi anterior împreună, de dragul familiilor lor, pentru că urma venirea pe lume a unui
copil etc. „Acord parţial” a fost alegerea a 17,14% dintre respondenţi. Relaţia lor a avut şi un

51
fundament sentimental dar se pare că acesta nu a fost suficient pentru a depăşi diferenţele de
caracter ale celor doi parteneri. Tot la fel de nehotărâţi au fost şi 14.28% din respondenţi
deoarece au optat pentru varianta de răspuns „dezacord parţial”. Diferenţa procentuală de
8,57% a fost constituită din lotul celor care nu cred în sintagma nepotrivire de caracter deloc.
Problemele lor de cuplu au fost reale şi nu au găsit vreo scuză ascunsă în vreo anume sintagmă
din popor ci se consideră singurii vinovaţi că relaţia lor de familie nu a putut continua.
Cunoscând aceste opinii am dorit să ştiu dacă respondenţii pot declara ferm care a fost
principalul motiv al divorţului lor:

Figura 18. Motivul principal al divorţului

Astfel am putut să concluzionez că dificultăţile materiale au fost principalul motiv
(34.28%). Societatea zilelor noastre ne face să ne confruntăm cu serioase provocări în acest
sens şi doar cuplurile care găsesc căile de compromis reale, care au motivaţii extrem de
serioase sau care sunt sprijiniţi mai mult de familii şi de prieteni reuşesc să depăşească acest
obstacol. Îngrijorător a fost faptul că următorul procent de peste un sfert din cei chestionaţi
(25.71%), au ales să răspundă că violenţa domestică a constituit principalul motiv al
divorţului lor. Este un aspect negativ al realităţii zilelor noastre.
Cuplurile ce întâmpină dificultăţi de ordin economic în principal sau din alte motive,
ajung să se confrunte cu problematica violenţei în cuplu. Acest lucru este extrem de negativ în

52
relaţiile de cuplu dar poate constitui un motiv extrem de important în traumele suferite de
copiii cuplurilor pe termen lung. În aceste cazuri separarea poate fi un fapt benefic pentru toţi
cei implicaţi. După violenţă, următorul procent de 17.14% a aparţinut respondenţilor care s-au
confruntat cu problematica alcoolului în exces în familia lor. Acest consum dus la extrem
îngreunează comunicare şi aduce cu sine alte probleme chiar şi de ordin medical. În procente
egale de 8.57% au fost subiecţii care au ales să răspundă că motivul real al divorţului lor a fost
infidelitatea şi incompatibilitatea. Aceştia se desprind din procentele celor care au fost de
acord cu sintagma nepotrivire de caracter şi care pe parcursul relaţiei lor familiale au căutat şi
alte relaţii de ordin sentimental sau emoţional în afara propriei lor familii. Cu toate tensiunile
existente într-o relaţie de cuplu, desfacerea căsătoriei este întotdeauna o decizie greu de luat
singur. Mulţi dintre respondenţi nu au fost siguri că aceasta este soluţia care le va aduce
satisfacţia emoţională de care aveau atâta nevoie. Erau de luat în calcul foarte multe aspecte,
atât de ordin emoţional cât şi material. A trebuit cântărit fiecare aspect, considerat important şi
mai presus de toate, o astfel de decizie e greu de luat singur. Este necesar de multe ori să avem
sprijinul moral şi de ce nu financiar al celor apropiaţi.
100%

80%

60%

40%

20%

0%
prieteni colegi consilie
copilul/ fostul părinții părinții frati/sur alte
apropiaț de vecini r/terape
copiii soț dvs. sotului ori rude
i serviciu ut
în mare măsură 28.57% 65.71% 17.14% 5.71% 8.57% 5.71% 2.85% 8.57% 2.85%
potrivită măsură 8.57% 17.14% 11.42% 14.28% 2.85% 5.71% 2.85% 5.71% 2.85%
în mică măsură 5.71% 11.42% 51.42% 22.85% 11.42% 2.85% 5.71% 5.71% 2.85% 2.85%
nu este cazul 57.14% 5.71% 20.00% 57.14% 77.14% 85.71% 88.57% 94.28% 82.85% 91.42%

Figura 19. Părerilor celor care au contat în luarea deciziei de divorţ

Am constatat că atitudinea fostului soţ a contribuit în proporţie însemnată de peste
două treimi (65.71%) la luarea deciziei de divorţ „în mare măsură”. Dificultăţile de

53
comunicare între cei doi parteneri, faptul că unii au ales să fie infideli sau poate alţii se
considerau incompatibili. E posibil ca în această situtaţie să se regăsească respondenţii care s-
au confruntat cu violența domestică sau cei care cred în nepotrivirea de caracter. În mare
măsură a contat opinia copiilor în cazul a 28.57% din respondenţi. Sunt persoane care au
crezut că viitorul copiilor lor poate fi influenţat în mare măsură de atmosfera de comunicare
din familie, astfel că au ţinut cont şi de opinia lor. Părinţii respondentului au avut o influenţă
asupra deciziei de a divorţa doar „în mică măsură” în cazul a 51.42% din cei chestionaţi.
Aceasta denotă faptul că respondenţii au încercat atunci când au luat decizia de a divorţa, să
ţină cont în primul rând de opinia copiilor lor şi mai puţin de opiniile celor care trăiesc în afara
familiei, fie ei părinţi, prieteni sau vecini.
În urma divorţului în viaţa fiecărui fost partener au loc o serie de adaptări majore. Una
dintre acestea poate fi şi schimbarea locului de muncă.

Figura 20. Schimbarea locului de muncă

Schimbarea locului de muncă poate fi necesară din dorinţa de a evolua profesional, de
a avea câştiguri financiare mai satisfăcătoare, de a fi mai aproape de noua adresa sau mult alte
considerente. În acest context, am realizat în urma analizei efectuate că aproape jumătate din
respondenţi (45,71%) spun cu privire la locul lor de muncă că nu va fi schimbat cu siguranţă.
Sunt respondenţii care încearcă să păstreze pentru copiii lor un mediu cât mai familiar
pentru a nu interveni în planul emoţional al minorilor un factor de stres în plus. Peste o treime
din subiecţi (34,28%) nu ştiu foarte sigur ce va urma în viitorul lor din punct de vedere
profesional dar au ales să răspundă cu varianta „probabil nu”. Sunt persoane care nu cred că

54
vor mai progresa profesional în curând sau care nu îşi doresc neapărat schimbarea locului de
muncă, dar care sunt deschişi oricăror oportunităţi. În proporţie de 8,57% au fost respondenţii
care au spus că îşi vor schimba sau nu locul de muncă în funcţie de oportunităţile care se vor
ivi în viitor. Procentul celor care ştiu cu siguranţă că îşi vor schimba locul de muncă este egal
cu al celor care cred că este foarte probabil să facă acest lucru în viitorul apropiat şi este
exprimat prin 5,71% din respondenţi.
După ce am analizat aspectele sociale, economice sau de altă natură cu privire la
influenţa divorţului asupra vieţii de dinainte sau de după divorţ a respondenţilor, am dorit să
ştiu cum se văd ei din punct de vedere al statutului social în viitor:

100%

80%

40%
60%
34.28%
25.72%
40%

20%

0%
recăsătorită în concubinaj celibatară

Figura 21. Opinia despre viitor

Un aspect pozitiv s-a desprins din răspunsurile primite, deoarece, două cincimi din cei
chestionaţi (40%), sunt încă deschişi unei noi relaţii de căsătorie şi au declarat că ei cred că se
vor recăsători. Acest procent este majoritar şi denotă optimism din partea celor chestionaţi,
care, deşi au trecut prin trauma unei relaţii nereuşite au o atitudine pozitivă privind în viitor.
Procentul imediat următor de 34,28% aduce în atenţie pe respondenţii care sunt deschişi unei
noi relaţii dar nu îşi doresc să legalizeze acest lucru, astfel că, au declarat că se văd în viitor
implicaţi într-o relaţie de concubinaj.
Dar şi procentul celor care îşi doresc în acest moment să fie singuri în viitor a depăşit
un sfert din procentul celor chestionaţi (25,72%).

55
 Aici pot fi incluşi respondenţii care au avut probleme, motivaţii extrem de serioase ce
au dus la divorţ şi nu doresc să rişte ca istoria să se repete. Sunt persoane care au probleme cu
încrederea, persoane care tind după liniştea adusă de singurătate pentru a putea să meargă mai
departe.
Pot concluziona astfel că ipoteza numărul 3 a cercetării mele: „Dacă în cuplu au
existat probleme de ordin social şi economic, atunci acestea au influenţat decizia celor doi
parteneri de a intenta procesul de divorţ”se confirmă.

3.4. Studii de caz

STUDIU DE CAZ NR.1

Date Beneficiar: B. Ana. 34 ani

Istoricul social al beneficiarului (Anexa 4.):

Ana este divorţată de doi ani de soţul ei Marian cu care are doi copii minori, Laura de
6 ani şi Mihai de 8 ani. Ana lucrează ca îngrijitoare la o şcoală generală iar venitul său este de
740 lei pe lună. În urma divorţului, soţul său Marian a fost obligat de instanţa de judecată la
plata unei pensii alimentare lunare pentru creşterea copiilor săi minori. El a plecat din ţară şi în
prezent nu se ştie unde este, ce venituri realizează şi nu plăteşte pensie alimentară celor doi
copii. Copiii trăiesc cu mama lor în casa bunicilor materni, confort redus, într-o zonă
mărginaşă a oraşului Petroşani, unde bunicii le-au pus la dispoziţie două camere. Situaţia
materială a familiei este destul de grea deoarece unicul venit în casă este salariul mamei şi
alocaţiile celor doi copii. Situaţia acestei familii este cu atât mai grea cu cât tatăl este mereu
absent şi nu îşi plăteşte lunar obligaţiile financiare faţă de copii. Casa bunicilor în care
locuiesc cu toţii este modestă şi se poate observa lipsa banilor pentru întreţinere. Ana este în
imposibilitatea de a oferii copiilor săi un minim necesar de trai decent din lipsa veniturilor
suficiente şi pentru că nu are sprijinul tatălui celor doi copii ai săi. Pensiile părinţilor săi sunt
mici pentru că sunt pensii de boală, ambii săi părinţi fiind persoane vârstnice cu grave
probleme de sănătate. Cei doi copii ai Anei se confruntă cu probleme de adaptare la şcoală,
pentru că mereu au probleme cu colegii lor care îi denigrează din cauza problemelor lor de

56
ordin social. Ei nu au acces la internet precum colegii lor, nu pot merge mereu la şcoală cu
îmbrăcăminte de cea mai bună calitate, nu au întotdeauna toate rechizitele necesare datorită
veniturilor mici ale familiei. Ana a apelat la Serviciul de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei
Petroşani pentru a primi sprijin specializat. Aceştia au fost de acord să investigheze cazul
familiei lor şi să vadă în ce măsură o pot ajuta pe Ana. Ea se teme că neajunsurile zilnice să
nu influenţeze atitudinea copiilor săi faţă de şcoală şi să nu afecteze rezultatele acestora, să nu
îşi facă un obicei din a lipsi de la şcoală, din a minţi şi în final să nu se ajungă la un abandon
şcolar.

Nevoi identificate (Anexa 5.)

Veniturile minime ale familiei şi nevoile mult mai mari în comparaţie cu acestea, au
creat multe lipsuri celor din familie. Astfel am identificat nevoi de hrană suficientă şi de bună
calitate pentru buna dezvoltare a celor doi copii minori, nevoia de sprijin educaţional la
realizarea temelor, nevoi efective pentru a fi ajutaţi să comunice mai uşor cu cei din jur, să nu
se interiorizeze din cauza problemelor cu care se confruntă în plan personal.
Acţiuni întreprinse
Acţiunile specializate întreprinse au dorit să acorde sprijin şi să o convingă pe Ana să
le acorde mai multă atenţie celor doi copii ai săi, să încerce să acorde mai multă afectivitate şi
sprijin emoţional. Ana a fost sprijinită să realizeze un dosar de sprijin social şi a primit
informaţii despre modul în care poate fi ajutată familia sa de serviciul de asistenţă socială al
primăriei.
Metodologia utilizată
S-a folosit metoda biografică, unde am obţinut din partea personalului specializat, cât
mai multe date referitoare la situaţia Anei şi metoda observaţiei, mergând periodic la ea acasă
în realizarea unei anchete sociale. S-a folosit şi metoda investigativă, documentarea la
domiciliul familiei unde am avut o discuţie cu Ana şi cu cei doi bunici materni şi cu
învăţătoarele celor doi copii. S-au abordat tehnici specifice şi anume tehnica întrevederii în
urma căreia s-a folosit, în calitate de asistent social, instrumentele necesare ca genograma:

57
 Genograma

M.V. M.
C

V.G.
I.G.
58 ani
57 ani

Marian
36 ani Ana
34 ani

Mihai
8 ani Laura
6 ani

Legenda:
- persoană de sex feminin

- persoană de sex masculin

- relaţie echilibrată de căsătorie

58
 - relaţie foarte puternică de ataşament

- relaţie de divorţ

- persoană de sex masculin decedată

- persoană de sex feminin decedată

Am putut evidenţia în urma elaborării genogramei anterioare că Ana are 34 de ani şi

este divorţată de Marian în vârstă de 36 de ani. Ei au doi copiii minori pe Laura de 6 ani şi pe
Mihai de 8 ani. Bunicii materni sunt V.G. în vârstă de 58 de ani şi I.G. în vârstă de 57 de ani.
Bunicii paterni sunt decedaţi. De asemenea pe lângă genogramă am utilizat şi analiza
câmpului de forţe:

Analiza câmpului de forţe

(+) Forţe pozitive (-) Forţe negative

1. Dorinţa mamei de ai ajuta pe cei doi 1. Relaţie stresantă cu fostul şef

copii minori

2. Dorinţa specialiştilor din cadrul 2. Stresul veniturilor insuficiente

Serviciului de Asistenţă Socială din
cadrul Primărie de a ajuta

3. Ana acceptă să discute de două ori pe

săptămână cu consilierii din cadrul 3. Starea de sănătate precară
primăriei
4. Comportamentul său faţă de copii s-a
îmbunătăţit 4. Teama de neajunsurile de acasă

Desfăşurarea intervenţiei:
Sesizarea: Cazul a fost sesizat în luna februarie 2012, de către mama Anei care s-a
prezentat la directoarea şcolii, unde în urma discuţiilor avute a fost integrată într-un program
de consiliere. Pentru obţinerea datelor concrete despre beneficiar şi condiţiile sale de viaţă,

59
evaluarea nevoilor urgente şi pentru completarea fişei de deschidere a cazului a fost efectuată
întrevedere cu Ana.
Deschiderea cazului: În urma discuţiilor avute cu Ana, asistentul social a considerat
că era necesară intervenţia socială. S-a discutat şi cu învăţătoarele celor doi copii care au
relatat specialistului din cadrul şcolii, care este situaţia şcolară a elevilor şi s-a stabilit să
colaboreze împreună pentru ai ajuta să depăşească momentele dificile din viața lor personală
şi să renunţe la comportamentul lor verbal agresiv. Astfel s-a decis deschiderea cazului prin
completarea fişei în vederea evaluării obiective a situaţiei reale.
Etapa de evaluare iniţială: s-a realizat o analiză şi o interpretare a problemelor celor
doi elevi afectaţi emoţional şi material de divorţul părinţilor, s-a oferit ajutor şi de asemenea s-
au utilizat criterii de selecţie prestabilite de profesionist în vederea selectării potenţialilor
beneficiari, în cazul nostru Ana şi cei doi copii ai ei. În această etapă au fost utilizate
următoarele metode investigative: documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului şi
observaţia. Ca tehnici specifice au fost utilizate: tehnica întrevederii, tehnici de comunicare-
reformulare, parafrazarea şi interpretarea. Ca instrumente, în această etapa au fost utilizate:
raportul de convorbire, de vizită şi de întrunire cât şi fişa de evaluare iniţială.
Etapa de evaluare propriu-zisă: este etapa în care au fost analizate nevoile de bază a
celor doi minori, mediul lor de viaţă, gradul de implicare în procesul de educaţie sau de
instrucţie cât şi starea lor de sănătate. Pentru o evaluare corectă şi obiectivă au fost utilizaţi
itemi de tip cantitativ şi anume identificarea beneficiarului în cazul nostru Ana, cât şi ale
persoanelor apropiate (ale copiilor săi şi bunicilor materni).
Selectarea beneficiarului: În urma acestor analize, cazul Anei a fost selectat în
vederea consilierii, astfel specialiştii au elaborat un plan de intervenţie personalizat.
Intervenţia s-a desfăşurat urmând etapele stabilite de către specialistul social şi a fost
recomandat să se contureze o relaţie de colaborare proactivă şi constructivă între părţile
implicate care să ducă la un rezultat benefic şi de încredere.
Elaborarea planului de intervenţie personalizat: Demersurile specialistului social
alături de familia Anei, a propus acestora măsuri de soluţionare a problematicii sociale
existente în familia lor. La elaborarea planului de intervenţie au fost vizate respectarea
următoarelor aspecte foarte importante: identificarea resurselor individuale ale familiei ce
puteau fi utilizate; corelarea nevoilor Anei şi a nevoilor familiei sale cu resursele, cu oferta
serviciilor sociale ce le puteau fi oferite de către programul în care au fost integraţi şi totodată

60
de reţeaua socială; stabilirea strategiei de intervenţie. Planul de intervenţie trebuia să respecte
alegerile, aşteptările, scopurile pe termen scurt şi lung formulate împreună cu Ana, efectele
trebuiau explicate pe înţelesul tuturor celor implicaţi. Au fost stabilite scopurile finale care să
corespundă cu dorinţele beneficiarilor şi să fie în avantajul acestora. S-au fixat obiectivele
concrete ce puteau fi atinse, s-au stabilit şi s-au ordonat obiectivele intervenţiei sociale în
funcţie de priorităţile existente ale familiei. S-au generat strategii de intervenţie bine ancorate
în realitatea socială a familiei aflate în dificultate şi a fixat sarcinile, responsabilităţile şi
acţiunile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor.
Contractul cu beneficiarul (Ana) (Anexa8): S-au furnizat anumite servicii, numai în
contextul unei relaţii profesionale bazate pe un raport contractual semnat de ambele părţi,
contractul fiind o etapă obligatorie în munca socială şi persoana asistată. Utilizarea
contractului fiind avantajoasă deoarece el face o precizare explicită a problemelor şi scopurilor
urmărite de specialistul social şi beneficiarul lui, în cazul nostru Ana şi cei doi copii ai săi.
Realizarea intervenţiei asistenţiale: A fost pus în aplicare planul de intervenţie
individualizat pe problemele cu care se confrunta familia. Ana este înscrisă acum şi primeşte
alimente din Programul Uniunii Europene, a fost integrată într-un program de sprijin financiar
social acordat familiilor cu venituri mici, este ajutată să comunice mai bine din punct de
vedere emoţional cu cei doi copii ai săi şi astfel ea a fost ajutată pe plan afectiv şi social. Au
fost respectate strategiile de acţiune şi obiectivele planificate în acest caz şi s-a păstrat mereu
o atitudine pozitivă şi flexibilă faţă de evoluţia cazului, urmărind progresul realizat.
Monitorizarea cazului: Pe parcursul acestei intervenţii s-a verificat şi înregistrat
permanent ceea ce s-a întâmplat cu cazul susţinut din punct de vedere social. Astfel s-a
monitorizat dacă în cadrul familiei Anei, situaţia acestora s-a mai îmbunătăţit. Dacă Ana a
conştientizat situaţia copiilor săi, dacă le oferă acestora mai mult suport emoţional şi afectiv
ceea ce a dus la o îmbunătăţire a comportamentului celor doi minori.
Evaluarea finală a rezultatelor obţinute: La finalizarea acestei intervenţii,
profesionistul a putut înregistra roadele muncii sale sociale prestate în favoarea familiei Anei.
Astfel el a putut evalua calitatea prestaţiei sociale, pe tot parcursul intervenţiei cât şi gradul în
care obiectivele planificate au fost atinse. Această evaluare finală a putut clarifica metodele şi
strategiile eficiente în rezolvarea problemelor.
Monitorizarea postintervenţie: După perioada de încheiere a intervenţiei propriu-
zise, pe o perioadă de încă 2 luni, familia Anei şi ea personal au fost monitorizaţi de către

61
specialiştii ce au răspuns de acest caz, pentru a se asigura că obiectivele pe termen mediu sau
lung au fost îndeplinite.
Închiderea cazului: La încheierea acestui caz, pe baza rapoartelor a fost efectuată o
evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Concluzii: La încheierea intervenţiei s-a observat că Ana a început să comunice mai
bine cu cei doi copii, să le acorde mai multă atenţie şi să aibă mai multă răbdare cu ei,
comportamentul lor îmbunătăţindu-se şi atitudinea celor doi minori a devenit una constructivă
atât faţă de mama lor şi faţă de doamna învăţătoare şi faţă de ceilalţi colegi de la clasă.
Urmarea acestei intervenţii s-a putut observa din faptul că Ana a primit sprijin de ordin
financiar şi acest fapt a făcut-o să mai elimine din stresul maxim în care începea fiecare zi, a
devenit mai sociabilă, mai liniştită, mai înţelegătoare cu copiii săi, ei şi-au schimbat atitudinea
faţă de ea şi au devenit mai prietenoşi. Mama ei a conştientizat că trebuie să fie mai răbdătoare
şi mai înţelegătoare cu copiii pe care divorţul părinţilor i-au afectat emoţional după ce au
pierdut definitiv legătura cu tatăl lor şi s-au văzut puşi în faţa unor probleme de ordin material
neînţelese .

STUDIU DE CAZ NR. 2

Date Beneficiar: Ioana 25 ani

Istoricul social al beneficiarului:
Ioana provine din relaţia legal constituită a părinţilor săi Maria şi Costel ambii fiind
decedaţi în urma unui tragic accident de circulaţie. Ioana s-a căsătorit cu George în urmă cu
patru ani şi au împreună un copil de 3 ani, pe nume Alexandru. George lucra la o fabrică de
mobilă din oraşul Petroşani dar postul său a fost restructurat în urmă cu un an. Acesta a rămas
şomer, şi din cauza lipsurilor a căzut în patima consumului excesiv de alcool, a creat mari
tensiuni în familia sa, care au dus până la folosirea violenței domestice. Cei doi au divorţat în
urmă cu 8 luni. George nu a mai reuşit să îşi găsească alt loc de muncă şi astfel a fost pus în
imposibilitatea de a plăti alocaţie de întreţinere fostei sale soţii care nu are un loc de muncă şi
nici nu a plătit pensie alimentară copilului său de 3 ani. Copilul locuieşte împreună cu mama
sa într-o locuinţă socială pe raza municipiului Petroşani, Din cauza problemelor de ordin
social ivite în familia sa după divorţ, Ioana se vede nevoită să ceară sprijinul Biroului de
Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Petroşani. În urma dificultăţilor ivite în urma divorţului
62
Ioana a fost încadrată în programele sociale ale serviciilor de asistenţă socială din raza
localităţii de domiciliu.
După o cercetare mai amănunţită a situaţiei, s-a observat că deşi mediul familial în care
trăieşte minorul de 3 ani al familiei, acesta nu poate trece foarte uşor peste lipsa tatălui de care
întreabă mereu.
Probleme identificate:
Nevoile Ioanei sunt în principal de natură afectivă şi emoţională dar nu în ultimul rând
de natură financiară. Aceasta deoarece lipsa veniturilor, a făcut-o pe aceasta să caute în
permanenţă găsirea unui loc de muncă ce să îi aducă ei şi copilului un venit sigur. Am
identificat la Alexandru (cu ajutorul dnei. psiholog care m-a ajutat pe parcursul cercetării pe
care am întreprins-o la domiciliul Ioanei) un comportament hiperchinetic, se adaptează greu,
crize puternice de furie, se ceartă cu adulţii frecvent, se împotriveşte regulilor sau cerinţelor
adulţilor, îi agresează pe ceilalţi copii în mod intenţionat, este răutăcios şi dornic de răzbunare,
şi prezintă serioase tulburări de adaptare. Igiena lui este corespunzătoare, este bine şi normal
dezvoltat fizic şi din punct de vedere cognitiv, este corespunzător. Limbajul este bine
dezvoltat, dar are abilităţi reduse de exprimare emoţională, toleranţă scăzută la frustrări,
asimilează bine informaţiile dar nu e prea atent.
Alexandru nu realizează consecinţele comportamentului său din cauza vârstei sale însă
lipsa afectivă a tatălui îl împiedică uneori să-şi controleze emoţiile. În relaţiile cu mama sa este
nonconformist, vorbeşte mult, neîntrebat are prieteni puţini printre copiii de la blocul în care
locuieşte. Situaţia financiară a familiei este dificilă şi mama sa este înscrisă pentru primirea
unui sprijin social din partea primăriei în schimbul muncii în folosul comunităţii şi alocaţia sa.
Acţiuni întreprinse:
Ioana s-a adresat Serviciului de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Petroşani
deoarece a dorit sprijin specializat pentru a depăşi mai bine trauma emoţională majoră suferită
la despărţirea de soţul său. După ce s-a luat la cunoştinţă despre toate problemele pe care le
întâmpină Ioana şi implicit copilul ei, s-a luat decizia de a o sprijini prin integrarea acesteia
într-un program de consiliere. S-au făcut formalităţile pentru ca Ioana să poată beneficia de
alocaţia de sprijin ce se acordă familiilor monoparentale, în cazul ei.
Metodologie utilizată:
În remedierea situaţiei s-au utilizat următoarele metode: metoda biografică, unde am
obţinut date semnificative referitoare la situaţia Ioanei şi a copilului ei; metoda observaţiei,

63
unde Ioana a putut fi observată în timpul activităţilor efectuate în sprijinul comunităţii pe care
le-a efectuat pentru a putea primi ajutor social fiind vizate următoarele aspecte: capacitatea de
socializare, capacitatea de exprimare a sentimentelor negative dar şi a celor pozitive,
capacitatea de stabilire a relaţiei de ataşament, capacitatea copilului de a îndeplini anumite
sarcini adaptate vârstei sale; metoda investigativă;
Iar ca instrumente specifice de tehnică asistenţială, în acest caz s-au utilizat:
 raport de întrevedere (Anexa 6);
 istoric social (Anexa 4.);
 fişa de evaluare a situaţiei sociale (Anexa 7);
 anchetă socială (Anexa 5);
 fişă de monitorizare şi reevaluare;
Am utilizat ca tehnică specifică de lucru: genograma şi ecomapa. Astfel am identificat
în baza următoarei genograme:

Genograma Ioanei

I.O. I.D. B. Ion B.

58 ani Maria
56 ani

Ioan George
a 28 ani
25
ani

Alexandru
3 ani

Legenda: - persoană de sex feminin

- persoană de sex masculin

- relaţie echilibrată de căsătorie

64
 - relaţie foarte puternică de ataşament

- persoană decedată de sex feminin

- persoană decedată de sex masculin

- relaţie de divorţ

Rezultă faptul că, Ioana de 25 de ani provine dintr-o relaţie de căsătorie a părinţilor săi,
este divorţată de George în vârstă de 28 de ani. Din relaţia celor doi a rezultat fiul lor
Alexandru în vârstă de 3 ani. Bunicii materni sunt decedaţi iar bunicii paterni sunt Ion de 58
de ani şi Maria de 56 de ani. Între aceştia există o relaţie foarte puternică de ataşament. De
asemenea pe baza analizei ecomapei am ilustrat următoarea schemă:

Ecomapa

Psiholog

bunicii
Medicul
paterni
pediatru

Alexandr
u
3 ani

prietenii
de joacă

Legendă:
relaţie bilaterală

65
 relaţie stresanţă
relaţie încordată, dezechilibrată
relaţie unilaterală

Din schema de mai sus rezultă natura relaţiilor interpersonale ale minorului în raport cu
alţi membrii. Astfel se poate observa o relaţie bilaterală a băiatului cu bunicii săi paterni, cu
care comunică acceptabil, aceştia fiind singurele persoane de referinţă care îl poate influenţa
foarte mult. De asemenea are o relaţie unilaterală cu psihologul, există o relaţie echilibrată
unilaterală, deoarece acesta se ocupă îndeaproape de cazul lui. Cu medicul pediatru are o
relaţie stresantă, pentru că aceasta nu reuşeşte să stabilească o cale de comunicare flexibilă cu
Alexandru. Copilul are o relaţie încordată, dezechilibrată cu prietenii de joacă şi nu a stabilit
cu acesta o relaţie afectivă adecvată.
Desfăşurarea intervenţiei
Sesizarea: Cazul a fost sesizat serviciului de asistenţă socială din cadrul primăriei de
către Ioana care în urma divorţului proaspăt survenit se confruntă cu grele probleme de ordin
financiar neavând nici un venit, iar fostul ei soţ fiind în imposibilitatea de a plătii pensie
alimentară se vede nevoită să se descurce doar cu alocaţia insuficientă a copilului său. Ea a
dorit ca Alexandru, copilul cuplului de 3 ani să îşi îndrepte comportamentul dificil, atât acasă
cât şi în societate care l-a dezvoltat în urma divorţului părinţilor săi. Am obţinut date concrete
despre beneficiar şi condiţiile sale de viaţă necesare în vederea stabilirii nevoilor acestuia cât
şi pentru completarea fişei de deschidere a cazului.
Deschiderea cazului: Pentru ca intervenţia specializată să poată fi declanşată şi
pentru ca specialistul social să asigure un proces eficient de intervenţie, cea de a doua acţiune
a acestei etape a fost deschiderea cazului în vederea evaluării obiective a situaţiei reale a
situaţiei familiale a Ioanei şi a copilului său. În momentul în care aceştia au fost integraţi în
programul de consiliere a avut loc deschiderea oficială a cazului şi a fost declanşat procesul
de investigaţie şi elaborat planul de intervenţie.
Etapa de evaluare iniţială: Această etapă a implicat o analiză şi o interpretare a
problemelor Ioanei şi a copilului ei Alexandru şi a situaţiei lor deosebite, deoarece formează o
familie monoparentală dar care se confruntă cu grave dificultăţi de ordin financiar. Au fost
utilizate următoarele metode investigative: documentarea în teritoriu cu privire la specificul
cazului şi observaţia. Ca tehnici specifice au fost utilizate: tehnica întrevederii, tehnici de

66
comunicare-reformulare, parafrazarea şi interpretarea. Ca instrumente, în această etapă au fost
utilizate: raportul de convorbire, raportul de vizită şi de consiliere familială cât şi fişa de
evaluare iniţială.
Etapa de evaluare propriu-zisă: Au fost analizate de către specialişti nevoile de bază
ale copilului, mediul său de viaţă, a gradului de implicare în procesul de educaţie al copilului
din partea mamei sale, a bunicilor paterni, s-a făcut o evaluare iniţială a situaţiei prin metode
investigative (documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului). Pentru o evaluare
corectă şi obiectivă au fost utilizaţi itemi de tip cantitativ şi anume identificarea beneficiarului,
datele lui de contact, datele persoanelor apropiate (ale bunicilor săi), starea de afectivitatea a
lui Alexandru, constituind o prioritate.
Selectarea beneficiarului: În urma acestor analizelor efectuate anterior, cazul lui
Ioana a fost selectat în atenţia consilierii individuale cât şi familiale în programele sociale ale
primăriei pe raza căruia locuiesc. A fost elaborat un plan de intervenţie personalizat. Aceasta s-
a desfăşurat urmând anumite etape stabilite şi a fost recomandat să se contureze o relaţie de
colaborare proactivă şi constructivă între părţile implicate care să ducă la un rezultat benefic şi
de încredere.
Elaborarea planului de intervenţie personalizat: Demersurile pe care le-am propus
pentru soluţionarea problematicii sociale în cazul Ioanei au vizat respectarea următoarelor
aspecte foarte importante: identificarea resurselor financiare ce pot veni în sprijinul familiei,
aspectele emoţionale a copilului, corelarea nevoilor acestuia şi a nevoilor sale cu resursele, cu
oferta serviciilor sociale ce le puteau fi oferite, stabilirea strategiei de intervenţie.
Planul de intervenţie trebuie să respecte alegerile, aşteptările, scopurile pe termen scurt
şi lung formulate împreună cu beneficiarul şi cu bunicii acestuia, efectele trebuiau explicate pe
înţelesul tuturor celor implicaţi. Au fost stabilite scopurile finale care să corespundă cu
dorinţele beneficiarilor şi să fie în avantajul acestora. S-au fixat obiectivele concrete ce puteau
fi atinse, s-au stabilit şi s-au ordonat obiectivele intervenţiei sociale în funcţie de priorităţi.
Contractul cu beneficiarul: Serviciile sociale adresate Ioanei au furnizat familiei
acesteia anumite servicii, numai în contextul unei relaţii profesionale bazate pe un raport
contractual semnat de ambele părţi, contractul fiind o etapă obligatorie în munca lucrătorului
social şi persoana sprijinită conform procedurilor metodologice de centralizare. Utilizarea
contractului este avantajoasă, deoarece el face o precizare explicită a problemelor şi scopurilor
urmărite de lucrătorul social şi persoana vizată.

67
 Realizarea intervenţiei sociale: A fost pus în aplicare planul de intervenţie
individualizat pe problemele de comportament pe care le avea Alexandru faţă de familia şi
prietenii lui de joacă. Astfel el a fost ajutat din punct de vedere afectiv şi social. S-au respectat
strategiile de acţiune şi obiectivele planificate în cazul său. S-a păstrat mereu o atitudine
pozitivă şi flexibilă faţă de evoluţia cazului, urmărind progresul realizat.
Monitorizarea cazului: Pe tot parcursul intervenţiei specializate s-a verificat şi
înregistrat permanent ceea ce s-a întâmplat cu cazul pe care programul l-a susţinut din punct
de vedere emoţional, afectiv şi social. Am monitorizat dacă situaţia comportamentului
minorului s-a îmbunătăţit. Dacă bunicii lui paterni au conştientizat nevoia emoţională pe care
o are acesta, Alexandru a primit mai mult suport afectiv din partea mamei sale şi aceştia au
început să se implice mai mult în situaţia comportamentului pe care acesta îl aveau în ultimul
timp.
Evaluarea finală: La finalizarea acestei intervenţii, s-au putut înregistra roadele
muncii sociale prestate în favoarea Ioanei, a lui Alexandru şi a bunicilor săi. Astfel s-a putut
evalua calitatea prestaţiei sociale, pe tot parcursul intervenţiei cât şi gradul în care obiectivele
planificate au fost atinse. Această evaluare finală a putut clarifica metodele şi strategiile
eficiente în rezolvarea problemelor lui sociale şi de comportament ale lui Alexandru.
Monitorizarea postintervenţie: După perioada de încheiere a intervenţiei propriu-zisă,
pe o perioadă de încă 3 luni, minorul a fost monitorizat de către lucrătorul social din cadrul
primăriei ce a răspuns de acest caz, pentru a se asigura că obiectivele pe termen mediu sau
lung au fost îndeplinite.
Închiderea cazului: La această etapă, pe baza rapoartelor a fost efectuată o evaluare
a gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Concluzii: Ca urmare a întrevederilor avute între copil şi specialiştii din cadrul
primăriei, aceştia se declară mulţumiţi de evoluţia lui, acesta a devenit mai puţin agresiv cu
prietenii lui de joacă şi bunicii săi, s-a integrat mai bine în colectiv, menţionând că s-au
observat schimbări evidente, pozitive, în comportamentul acestuia pe toate planurile. La
finalizarea intervenţiei s-a observat că atitudinea lui a devenit dintr-una distructivă, una
constructivă faţă de mama sa şi faţă de bunicii săi paterni.

68
 CONCLUZII

Societatea este într-o permanentă schimbare. Persoanele tinere decid cu greu să îşi
întemeieze familii din considerente de ordin financiar în primul rând. Se gândesc în primul
rând la existenţa unui loc de muncă sau la siguranţa celui pe care deja îl au, pentru a putea
avea un confort financiar stabil. În orice relaţie de cuplu, la momentul sosirii copiilor sau al
noilor membrii, familia se confruntă cu noi provocări.
În primul rând să păstreze în limitele normale în relaţiile de comunicare între soţi, să
facă faţă nevoilor de ordin social, aspectele financiare se îngreunează şi astfel toate aceste
aspecte încearcă cu greu rezistenţa unui cuplu.
În cazul familiilor care au făcut obiectul acestei cercetări am încercat să concluzionez
care au fost aspectele influenţate în mod negativ de procesul de divorţ. Am realizat astfel că,
înainte de divorţ cuplurile aveau grave probleme de comunicare pornite de la greutăţile de
ordin financiar, aveau dificultăţi de socializare atât între ei cât şi în mediul în care trăiesc.
Făceau puţine lucruri cu plăcere împreună iar sprijinul emoţional acordat reciproc aproape că
nu mai exista. Afirm aceasta pentru că procentul celor care s-au confruntat cu violenţa
domestică a fost destul de însemnat.
Viaţa socială a fiecăruia s-a îmbunătăţit într-o mică măsură, în ideea în care, mamele
au avut mai mult timp pentru copii, să citească cu ei, să facă sport împreună şi alte activităţi
recreative. Dar situaţia economică a noilor familii monoparentale a avut de suferit, veniturile
familiei aproape s-au înjumătăţit prin faptul că acum există doar un singur venit care trebuie să
acopere toate cheltuielile şi să facă faţă şi nevoilor de ordin social.

69
 Am realizat pe parcursul cercetării că influenţa emoţională asupra copiilor cuplului
care s-a separat este destul de mare indiferent de legătura pe care aceștia o păstreză cu copiii.
În cazul în care copiii au o relație de atașament strânsă cu ambii părinți, acestora le este greu
să perceapă faptul că părinții lor vor divorța. Am ajuns la concluzia că în momentul în care
tensiunile din familie au scăzut și relaţiile sociale s-au îmbunătăţit, persoanele afectate
emoţional au putut să meargă mai departe cu mai multă uşurinţă.
Procesul de divorţ s-a constatat pentru fiecare respondent a fi o cale de recuperare a
stării de linişte, de respect sau de demnitate, stări care erau greu de recunoscut într-o atmosferă
tensionată.
Acest proces a dorit să aducă linişte emoţională în primul rând, copiilor cuplurilor
separate. Părinţii au ţinut cont de opiniile copiilor lor şi au încercat să facă cea mai bună
alegere.
Am demonstrat că prietenii, vecinii sau rudele mai mult sau mai puţin apropiate nu au
avut o mare pondere în luarea deciziei finale de a divorţa.

70
 BIBLIOGRAFIE

1. Bόcsa, É., (2007), Fundamentele psihologiei, Editura Focus, Petroșani.

2. Bόcsa, É., (2011), Psihopatologie și elemente de psihoterapie, Editura Focus, Petroșani.

3. Corhan, A., (2000), Dreptul familiei, Editura Junimea, Iași.

4. Filipescu, I.P., Filipescu, A.I., (2006), Tratat de dreptul familiei, Ediția a VIII-a revăzută și
completată, Editura Universul juridic, București.

5. Harbădă, M., (2003), Dreptul familiei și starea civilă, Editura Universității „Alexandru Ioan
Cuza”, Iași.

6. Indrei, S., Viața după divorț, în jurnalul.ro 04.11.2008, jurnalul.ro/viața-sănătoasă/trup-

minte-suflet/viața-după-divorț-317317.html

7. Jung, C.G., (1994), În lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul literar, București.

8. Leleu, G., (2003), Cum să fim fericiți în cuplu. Între fidelitate și infidelitate, Editura Trei,
București.

9. Lupșan, G., (2001), Dreptul familiei, Editura Junimea, Iași.

10. Mihăilescu, I., (2003), Sociologie generală, Editura Polirom, Iași.

11. Mitrofan, N., (1984), Dragostea și căsătoria, Editura Științifică și Enciclopedică,

București.

12. Mitrofan, I., (1989), Cuplul conjugal. Armonie și dizarmonie, Editura Științifică și
enciclopedică, București.

71
13. Mitrofan, I., Mitrofan, N., (1991), Familia de la A la Z, Editura Științifică, București.

14. Mitrofan, I., Ciupercă, C., (1998), Incursiune în psihologia și psihosexologia familiei,
Editura Mihaela Press, București.

15. Mitrofan, I., Ciupercă C., (2002), Psihologia și terapia cuplului, Editura Sper, București.

16. Popescu, T.R., (1965), Dreptul familiei, Tratat vol.I, Ediție revizuită, Editura Didactică și
Pedagogică, București.

17. Rădulescu, S.M., (2001), Sociologia violenței intrafamiliale, Editura Lumina Lex,
București.

18. Sternberg, J.R., (2010), Săgeata lui Cupidon. Cursul dragostei în timp, Triunghiul iubirii:
intimitate, pasiune, angajament, Editura Trei, București.

19. Vlăsceanu, L., Zamfir, C., (1998), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București.

20. Waaldijik, K., (1996), Coabitarea liberă a partenerilor de același sex, în Jurnalul de la
Maastricht al dreptului European și comparativ.

21. www.află.ro

22. biblioteca.regielive.ro

23. www.dsclex.ro

72
 ANEXA 1
CHESTIONAR

1. Ce vă relaxează cel mai mult?

.........................................................................................................................................................................

2. Înainte de divorţ cum vă petreceaţi timpul liber?

Împreună cu De una Nu/Nu este
Activităţi
soţul singură cazul
2.1. Lectură
2.2. Sport
2.3. Vizionare filme
2.4. Shopping
2.5. Cursuri (dans, limbi străine etc.)
2.6. Turism cultural (muzee, festivaluri, târguri
etc.)
2.7.Turism recreativ (mare, munte etc.)
2.8. Turism medical (staţiuni balneare)
2.9. Vizite la prieteni, rude
2.10. Alte activităţi________________________

3. După divorţ cum vă petreceţi timpul liber?

Împreună cu De una Nu/Nu
Activităţi
altcineva_____________ singură este cazul
3.1. Lectură
3.2. Sport
3.3. Vizionare filme
3.4. Shopping
3.5. Cursuri (dans, limbi străine etc.)
3.6. Turism cultural (muzee, festivaluri, târguri

73
 etc.)
3.7.Turism recreativ (mare, munte etc.)
3.8. Turism medical (staţiuni balneare)
3.9. Vizite la prieteni, rude
3.10. Alte activităţi______________________

4. Aţi fost afectată negativ de divorţ din următoarele perspective:

Ȋn mare Potrivită În mică
Aspecte Total măsură Deloc
măsură măsură
4.1. Financiară
4.2. Materială
4.3. Emoţională
4.4. Socială
4.5. Psiho-fizică
4.6. Alte efecte______________________

5. Sunteţi de acord că nepotrivirea de caracter a soţilor poate fi un motiv întemeiat pentru a intenta
divorţul?
5.1. acord total 5.4. dezacord parţial
5.2. acord parţial 5.5. dezacord total
5.3. nici acord, nici dezacord

6. Cum consideraţi că afectează din punct de vedere emoţional divorţul copilul/copiii?

6.1. întăreşte psihicul copilului/copiilor 6.3. sporeşte labilitatea emoţională
6.2. nu afectează psihicul copilului/copiilor 6.4. nu e cazul, nu am copil/copii

7. Copilul/copiii a/au rămas în grija:

7.1. mamei
7.2. tatălui
7.3. nu este cazul

8. Relaţia celuilalt părinte cu copilul/copiii se materializează prin:

8.1. întâlniri regulate 8.4. cadouri
8.2. întâlniri neregulate 8.5. altfel_____________________
8.3. comunicare mediată (telefon, internet etc.) 8.6. nu există nici o relaţie 8.7. nu este cazul

9. Ȋnainte de a divorţa aţi încercat rezolvarea dificultăţilor prin terapie de cuplu?

9.1. da
9.2. nu

74
10. Care a fost motivul principal al divorţului?
10.1. violenţa domestică 10.4. dificultăţi materiale
10.2. alcoolul 10.5. incompatibilitate
10.3. infidelitatea 10.6. altă cauză_______________

11. Cum evaluaţi viaţa dumneavoastră per ansamblu în urma divorţului?

11.1. s-a îmbunătăţit
11.2. a rămas la fel
11.3. s-a înrăutăţit

12. Ȋn luarea deciziei de a divorţa în ce măsură aţi ţinut cont de părerea:

Ȋn mare Potrivită În mică Nu este
Subiecţi
măsură măsură măsură cazul
12.1. Copilul/copiii
12.2. Fostul soţ
12.3. Părinţii Dumneavoastră
12.4. Părinţii soţului
12.5. Fraţi/surori
12.6.Prieteni apropiaţi
12.7. Colegi de serviciu
12.8. Vecini
12.9. Consilier/terapeut
12.10. Alte rude__________________

13. Cum au evoluat relaţiile dumneavoastră, după divorţ, cu:

S-au Au rămas la S-au
Subiecţi Nu este cazul
îmbunătăţit fel înrăutăţit
13.1. Copilul/copiii
13.2. Fostul soţ
13.3. Părinţii Dumneavoastră
13.4. Părinţii soţului
13.5. Fraţi/surori
13.6. Prieteni apropiaţi
13.7. Colegi de serviciu
13.8. Vecini
13.9. Alte rude
_______________________

14.În urma divorţului este posibil să vă schimbaţi domiciliul?

14.1. da ( se continuă cu întrebarea 15)
14.2. nu ( se trece la întrebarea 16)
14.3. nu ştiu
75
15. Unde doriţi să vă mutaţi?
15.1. în aceeaşi localitate 15.4. în alt judeţ din ţară
15.2. în altă localitate din Valea Jiului 15.5. în altă ţară
15.3. în judeţul Hunedoara

16. Credeţi că este posibilă schimbarea locului de muncă avut înainte de divorţ?
16.1. cu siguranţă da 16.4. probabil nu
16.2. probabil da 16.5. cu siguranţă nu
16.3. în funcţie de conjunctură

17.În care variantă de mai jos credeţi că vă regăsiţi?

17.1. recăsătorită
17.2. în concubinaj
17.3. celibatară

18. Pe viitor, pentru dumneavoastră care este cea mai posibilă variantă de extindere a familiei?
Variante Da Nu Nu ştiu
18.1. Procreare
18.2. Adopţie

19. Vârsta dumneavoastră în ani împliniţi este:

19.1. între 16-25 ani 19.3. între 36-45 ani 19.5. peste 55 de ani
19.2. între 26-35 ani 19.4. între 46-55 ani

20. Studiile dumneavoastră absolvite:

20.1. fără studii 20.3. studii medii
20.2. şcoală generală 20.4. studii universitare

21. Venitul dumneavoastră lunar este:

21.1. fără venit 21.4. între 1001-1500 ron
21.2. până la 500 ron 21.5. între 1501-2000 ron
21.3. între 501-1000 ron 21.6. peste 2000 ron

Observaţii:
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

76
 Anexa 2 – TABELE DE FRECVENŢĂ

1. Ce îi relaxează:
VARIANTE DE RĂSPUNS
timpul cu timpul cu familia practicare hobby- altceva Total
prietenii uri
Abs. 8 10 6 11 35
% 22.85 28.57 17.15 31.43 100

2. Petrecerea timpului liber înainte de divorţ:

Lectură:

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu soţul de una singură nu/nu este cazul Total
Abs. - 2 33 35

% - 5.71 94.29 100

Vizionare filme:

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu soţul de una singură nu/nu este cazul Total
Abs. 2 4 29 35

% 5.71 11.44 82.85 100

Shopping

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu soţul de una singură nu/nu este cazul Total
Abs. 6 10 19 35
% 17.15 28.57 54.28 100

77
Turism recreativ

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu soţul de una singură nu/nu este cazul Total
Abs. 12 4 19 35
% 34.28 11.44 54.28 100

Turism medical

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu soţul de una singură nu/nu este cazul Total
Abs. 4 2 29 35
% 11.44 5.71 82.85 100

Vizite

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu soţul de una singură nu/nu este cazul Total
Abs. 9 7 19 35
% 25.72 20 54.28 100

Alte activităţi

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu soţul de una singură nu/nu este cazul Total
Abs. 2 6 27 35
% 5.71 17.15 77.14 100

3. Timpul liber după divorţ:

Lectură:

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu de una singură nu/nu este cazul Total
altcineva
Abs. 10 6 19 35
% 28.57 17.14 54.28 100

78
Sport:

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu de una singură nu/nu este cazul Total
altcineva
Abs. 6 2 27 35
% 17.14 5.71 77.14 100

Vizionare filme:

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu de una singură nu/nu este cazul Total
altcineva
Abs. 14 13 8 35
% 40 37.14 22.85 100

Shopping

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu altcineva de una singură Total
Abs. 15 20 35
% 42.85 57.14 100

Turism cultural

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu de una singură nu/nu este cazul Total
altcineva
Abs. 2 4 29 35
% 5.71 11.42 82.85 100

Turism recreativ

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu de una singură nu/nu este cazul Total
altcineva
Abs. 8 2 25 35
% 22.85 5.71 71.42 100
Turism medical

VARIANTE DE RĂSPUNS

79
 împreună cu de una singură nu/nu este cazul Total
altcineva
Abs. 6 10 19 35
% 17.14 28.57 54.28 100

Vizite

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu de una singură nu/nu este cazul Total
altcineva
Abs. 15 12 8 35
% 42.85 34.28 22.85 100

Alte activităţi

VARIANTE DE RĂSPUNS
împreună cu de una singură nu/nu este cazul Total
altcineva
Abs. 14 10 11 35
% 40 28.57 31.42 100

4. Afectată negativ de divorţ din următoarele perspective:

Perspectivă financiară:

VARIANTE DE RĂSPUNS
total în mare măsură potrivită în mică măsură deloc Total
măsură
Abs. 6 9 12 5 3 35
% 17.14 25.71 34.28 14.28 8.57 100

Perspectivă materială:

VARIANTE DE RĂSPUNS
total în mare potrivită în mică deloc Total
măsură măsură măsură
Abs. 5 12 10 4 4 35

80
 % 14.28 34.28 28.57 11.42 11.42 100

Perspectivă emoţională:

VARIANTE DE RĂSPUNS
total în mare potrivită în mică măsură deloc Total
măsură măsură
Abs. 10 8 8 4 5 35
% 28.57 22.85 22.85 11.42 14.28 100

Perspectivă socială:

VARIANTE DE RĂSPUNS
total în mare măsură potrivită în mică măsură deloc Total
măsură
Abs. 7 11 3 12 2 35
% 20 31.42 8.57 34.28 5.71 100

Perspectivă psiho-fizică:

VARIANTE DE RĂSPUNS
total în mare măsură potrivită în mică măsură deloc Total
măsură
Abs. 4 3 5 18 5 35
% 11.42 8.57 14.28 51.42 14.28 100

Alte perspective:

VARIANTE DE RĂSPUNS
total în mare măsură potrivită măsură în mică măsură deloc Total
Abs. 2 6 13 10 4 35

81
 % 5.71 17.14 37.14 28.57 11.42 100

5. Acordul cu privire la nepotrivirea de caracter a soţilor.

VARIANTE DE RĂSPUNS
acord acord parţial nici acord, nici dezacord dezacord Total
total dezacord parţial total
Abs. 9 6 12 5 3 35
% 25.71 17.14 34.28 14.28 8.57 100

6. Dacă divorţul afectează din punct de vedere emoţional copilul/copiii

VARIANTE DE RĂSPUNS
întăreşte nu afectează sporeşte labilitatea nu e cazul, nu am Total
psihicul psihicul emoţională copil/copii
Abs. 4 6 20 5 35
% 11.42 17.14 57.14 14.28 100

7. Copilul/copiii a/au rămas în grija:

VARIANTE DE RĂSPUNS
mamei tatălui nu este cazul Total
Abs. 22 8 5 35
% 62.85 22.85 14.28 100

8. Relaţia celuilalt părinte cu copilul/copiii se materializează prin:

VARIANTE DE RĂSPUNS
întâlniri întâlniri prin cadouri altfel nici o nu este Total
regulate neregulate telefon, relaţie cazul
internet
Abs. 6 5 9 3 2 5 5 35
% 17.14 14.28 25.71 8.57 5.71 14.28 14.28 100

9. Înainte de a divorţa aţi încercat rezolvarea dificultăţilor prin terapie de cuplu?

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu Total
Abs. 13 22 35
% 37.14 62.85 100

10 . Motivul principal al divorţului

82
 VARIANTE DE RĂSPUNS
violenţa alcoolul infidelitatea dificultăţ incompatibilitate alta Total
domestică i cauză
materiale
Abs. 9 6 3 12 3 2 35
% 25.71 17.14 8.57 34.28 8.57 5.71 100

11. Evaluarea viaţii per ansamblu în urma divorţului

VARIANTE DE RĂSPUNS
s-a îmbunătăţit a rămas la fel s-a înrăutăţit Total
Abs. 20 6 9 35
% 57.14 17.14 25.71 100

12. A contat părerea:

Copilului sau a copiilor:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 10 3 2 20 35
% 28.57 8.57 5.71 57.14 100

Fostului soţ:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 23 6 4 2 35
% 65.71 17.14 11.42 5.71 100

Proprii părinţi:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 6 4 18 7 35
% 17.14 11.42 51.42 20 100

Părinţii soţului:

VARIANTE DE RĂSPUNS

83
 în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 2 5 8 20 35
% 5.71 14.28 22.85 57.14 100
Fraţi/surori:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 3 1 4 27 35
% 8.57 2.85 11.42 77.14 100

Prieteni apropiaţi:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 2 2 1 30 35
% 5.71 5.71 2.85 85.71 100

Colegi de serviciu:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 1 1 2 31 35
% 2.85 2.85 5.71 88.57 100

Vecini:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. - - 2 33 35
% - - 5.71 94.28 100

Consilier/terapeut:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 3 2 1 29 35
% 8.57 5.71 2.85 82.85 100

84
 Alte rude:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 1 1 1 32 35
% 2.85 2.85 2.85 91.42 100

13. Evoluţia relaţiilor după divorţ:

Copilul sau a copiii:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 18 6 6 5 35
% 51.42 17.14 17.14 14.28 100

Fostul soţ:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 1 2 16 16 35
% 2.85 5.71 45.71 45.71 100

Proprii părinţi:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 20 6 4 5 35
% 57.14 17.14 11.42 14.28 100

Părinţii soţului:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 2 8 12 13 35
% 5.71 22.85 34.28 37.14 100

Fraţi/surori:

VARIANTE DE RĂSPUNS

85
 în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 11 9 2 13 35
% 31.42 25.71 5.71 37.14 100

Prieteni apropiaţi:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 6 15 7 7 35
% 17.14 42.85 20 20 100

Colegi de serviciu:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 4 18 1 12 35
% 11.42 51.42 2.85 34.28 100

Vecini:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 3 20 - 12 35
% 8.57 57.14 - 34.28 100

Alte rude:

VARIANTE DE RĂSPUNS
în mare potrivită măsură în mică măsură nu este cazul Total
măsură
Abs. 10 10 - 15 35
% 28.57 28.57 - 42.85 100

14. Schimbarea domiciliului

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu ştiu Total
Abs. 4 28 3 35
% 11.42 80 8.57 100

86
15. Unde se poate schimba domiciliul
VARIANTE DE RĂSPUNS
în altă localitate din Valea în alt judeţ din tară Total
Jiului
Abs. 2 2 4
% 50 50 100

16. Posibilitatea schimbării locului de muncă avut înainte de divorţ

VARIANTE DE RĂSPUNS
cu probabil în funcţie de probabil nu cu siguranţă Total
siguranţă da conjunctură nu
da
Abs. 2 2 3 12 16 35
% 5.71 5.71 8.57 34.28 45.71 100

17. Se regăsesc în viitor:

VARIANTE DE RĂSPUNS
recăsătorită în concubinaj celibatară Total
Abs. 14 12 9 35
% 40 34.28 25.72 100

18. Posibilă variantă de extindere a familiei

Procreare:

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu ştiu Total
Abs. 10 16 9 35
% 28.57 45.71 25.71 100

Adopţie:

VARIANTE DE RĂSPUNS
da nu nu ştiu Total
Abs. - 20 15 35
% 57.14 42.85 100

19. Vârsta:
VARIANTE DE RĂSPUNS
87
 între 16-25 între 26-35 între 36-45 între 46-55 peste 55 de Total
ani ani ani ani ani
Abs. 4 6 18 4 3 35
% 11.42 17.14 51.42 11.42 8.57 100

20. Studiile:
VARIANTE DE RĂSPUNS
fără studii şcoală generală studii medii studii Total
universitare
Abs. 0 4 18 13 35
% - 11.42 52.42 37.41 100

21. Venitul lunar este:

VARIANTE DE RĂSPUNS
fără venit până la între 501- între 1001- între 1501- peste Total
500 ron 1000 ron 1500 ron 2000 ron 2000 ron
Abs. 2 2 4 17 7 3 35
% 5.71 5.71 11.42 48.57 20 8.57 100

88
 Anexa 3 – TABELE DE CORELAŢIE

Corelaţia 1: Între vârstă (întrebarea 19) şi motivele care te-au determinat să divorţezi (întrebarea 10):

Motive Total

Vârstă violenţa alcoolul infidelitatea dificultăţi incompatibilitate altă cauă

domestică materiale

abs. % abs. % abs % abs. % abs. % abs %

16 – 25 ani - - 2 50 - 2 50 - 4=100%

abs. % abs. % abs % abs. % abs. % abs %

26- 35 ani 2 33.33 1 16.66 - 2 33.33 1 16.66 - 6=100%

abs. % abs. % abs % abs. % abs. % abs %

36 – 45 ani 4 22.22 3 16.66 1 5.55 8 44.44 - 2 11.11 18=100%

abs. % abs. % abs % abs. % abs. % abs %

46 – 55 ani 2 50 1 25 - 1 25 - - 4=100%

abs. % abs. % abs % abs. % abs. % abs %

peste 55 ani 1 33.33 1 33.33 - 1 33.33 - - 3=100%

Total 9 6 3 12 3 2

89
Corelaţia 2: Între vârstă (întrebarea 19) şi cum se văd respondenţii în viitor:(întrebarea 17):

Variantă Total

recăsătorită în concubinaj celibatară

Vârstă

abs. % abs % abs. %

16 – 25 ani 3 75 1 25 - 4=100%

abs. % abs % abs. %

26- 35 ani 2 33.33 3 50 1 16.66 6=100%

abs. % abs % abs. %

36 – 45 ani 9 50 7 38.88 2 11.11 18=100%

abs. % abs % abs. %

46 – 55 ani - 1 25 3 75 4=100%

abs. % abs % abs. %

peste 55 ani 3=100%

- - 3 100

Total 14 12 9

90
Corelaţia 3: Între relaţia copiilor cu celălalt părinte:(întrebarea 8) şi cum afectează divorţul
emoţional copilul (întrebarea 6):

Traume
emoţionale
întăreşte nu afectează sporeşte nu e cazul, Total
psihicul psihicul labilitatea nu am
emoţională copil/copii
Legături după
divorţ

abs. % abs. % abs. % abs. %

întâlniri 2 33.33 1 16.66 3 50 - 6=100%
regulate

abs. % abs. % abs. % abs. %

întâlniri - 2 40 3 60 - 5=100%
neregulate

abs. % abs. % abs. % abs. %

telefon, 2 22.22 2 22.22 5 55.55 - 9=100%
internet

abs. % abs. % abs. % abs. %

cadouri - 1 33.33 2 66.66 - 3=100%

abs. % abs. % abs. % abs. %

altfel - - 2 100 - 2=100%

abs. % abs. % abs. % abs. %

nici o relaţie - - 5 100 - 5=100%

abs. % abs. % abs. % abs. %

nu este cazul - - - 5 100 5=100%

Total 4 6 20 5 35

91
Corelaţia 4: Între custodia cărui părinte a rămas copilul (întrebarea 7) şi cum afectează divorţul
emoţional copilul (întrebarea 6):

Traume
emoţionale
întăreşte nu afectează sporeşte nu e cazul, Total
psihicul psihicul labilitatea nu am
emoţională copil/copii
Custodia
minorului

abs. % abs. % abs. % abs. %

mama 4 18.18 6 27.27 12 54.54 - 22=100%

abs. % abs. % abs. % abs. %

tata - - 8 100 8=100%

abs. % abs. % abs. % abs. %

nu este cazul - - - 5 100 5=100%

Total 4 6 20 5 35

92
Corelaţia 5: Între ce statut social vor avea respondenţii (întrebarea 17)şi motivul principal al divorţului (întrebarea 10):

Motiv divorţ Total

violenţa alcoolul infidelitatea dificultăţi incompatibilita altă cauză
Statut social domestică materiale te
în viitor
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %
recăsătorită 14=100%
- - 3 21.42 8 57.14 2 14.28 1 7.15

abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

în concubinaj 2 16.66 4 33.33 - 4 33.33 1 8.33 1 8.33 12=100%
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %
celibatară 9=100%
7 77.77 2 22.22 - - - -
Total 9 6 3 12 3 2 35

93
Corelaţia 6 Între vârstă (întrebarea 19) şi evaluarea vieţii de după divorţ (întrebarea 11):

Evaluare Total
s-a a ramas la fel s-a înrăutăţit
îmbunătăţiti
Vârstă
abs. % abs. % abs. %
16-25 ani 4=100%
2 50 1 25 1 25

abs. % abs. % abs. %

26-35 ani 3 50 1 16.66 2 33.33 6=100%
abs. % abs. % abs. %
36-45 ani 18=100%
10 55.55 3 16.66 5 27.77
abs. % abs. % abs. %
46-55 ani 4=100%
2 50 1 25 1 25
abs. % abs. % abs. %
peste 55 ani 3=100%
3 100 - -
Total 20 6 9 35

94
Corelaţia 7 Între terapia de cuplu (întrebarea 9) şi evaluarea vieţii de după divorţ (întrebarea 11):

Evaluare Total
s-a a ramas la fel s-a înrăutăţit
îmbunătăţiti
Terapie
abs. % abs. % abs. %
da 13= 00%
9 69.23 2 15.38 2 15.38

abs. % abs. % abs. %

nu 11 50 4 18.18 7 31.81 22=100%
Total 20 6 9 35

95
 Motiv divorţ Total
violenţa alcoolul infidelitatea dificultăţi incompatibilita altă cauză
domestică materiale te
Studii
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %
şcoala generală 4=100%
1 25 1 25 1 25 1 25 - -

abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

studii medii 4 22.22 3 16.66 1 5.55 7 38.88 2 11.11 1 5.55 18=100%
abs. % abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %
studii 13=100%
universitare 4 30.76 2 15.38 1 7.69 4 30.76 1 7.69 1 7.69
Total 9 6 3 12 3 2 35
Corelaţia 8 Între studii (întrebarea 20) şi motivul principal al divorţului (întrebarea 10):

96
97
 FORMULARE SPECIFICE ÎNTOCMIRII STUDIULUI DE CAZ
ANEXA 4. -

ISTORICUL SOCIAL

I. Date privind identificarea beneficiarului

Numele şi prenumele

……(zz)/……(ll)/…………(aaaa)
Locul şi data naşterii
Loc. Jud.

CNP

Statut juridic/starea civilă

Domiciliul

II. Date privind familia beneficiarului

Date de identificare ale membrilor familiei

Numele şi prenumele Vârsta Ocupaţia Domiciliul

Date relevante privind familia

98
III. Date privind evoluţia beneficiarului

Informaţii despre naştere şi dezvoltare

Informaţii medicale

Activitatea şcolară

Statutul socio – profesional

Relaţia cu sistemul de protecţie/asistenţă socială

Anul/Perioada Măsura de protecţie Instituţia Măsura

permanentă

99
IV. Situaţia materială / financiară

Locuinţă/proprietăţi

Surse de venit

Probleme identificate

V. Probleme identificate

Asistent Social____________________________________
Instituţia_________________________________________

Data_____________________________________________
ANEXA 5.

Nr._______/_________________

ANCHETA SOCIALĂ

Realizată de asistentul social_______________________________________

100
Locul şi data____________________________________________________
Persoane prezente_______________________________________________
Scopul_________________________________________________________

I. Date de identificare a beneficiarului

Nume şi prenume:_______________________________________________
Locul şi data naşterii:_____________________________________________
CNP:__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________
Domiciliul legal:_________________________________________________
Domiciliul în fapt:________________________________________________
Stare civilă:____________________________________________________
Studii:__________________________Ocupaţia:_______________________
Etnia:__________________________ Religia:____________________________

II. Date despre familie:

Date despre mama(soţia)

Nume şi prenume:_______________________________________________
Locul şi data naşterii:_____________________________________________
CNP: __/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________
Domiciliul legal:_________________________________________________
Domiciliul în fapt:________________________________________________
Stare civilă:____________________________________________________
Studii:___________________________Ocupaţia:______________________
Etnia:____________________________Religia:__________________________
Date despre tata(soţul)
Nume şi prenume:_______________________________________________
Locul şi data naşterii:_____________________________________________
CNP: __/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/__/ B.I._____________________
Domiciliul legal:_________________________________________________
Domiciliul în fapt:________________________________________________
Stare civilă:____________________________________________________

101
 Studii:___________________________ Ocupaţia:_____________________
Etnia:____________________________ Religia:_______________________

Date despre copiii din familie

Nr. Nume si prenume Data Ocupatia Locul unde Observaţii
crt. nasterii se afla
copilul:fami
lie/instituţie
1
2
3
4
5

Date despre alte persoane care locuiesc la aceeaşi adresă

Nr. Nume şi prenume Vârsta Stare civilă Ocupaţie
crt.
1
2
3

III. Istoricul social al beneficiarului

______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
IV. Starea de sănătate
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

102
______________________________________________________________
______________________________________________________________

V. Situaţia materială/financiară

Locuinţa
Proprietate personală:  da  nu Numarul de camere:_______
□ Electricitate □ Apă curentă □ Încălzire □ Telefon
Starea de igienă: □ Satisfăcătoare □ Nesatisfăcătoare

Suprafaţa de teren cultivată (tipul culturii):______________________________

Animale:________________________________________________________
Alte proprietăţi:___________________________________________________

Venituri
Stabile:_________________________________________________________
Ocazionale:_____________________________________________________

VI. Relaţiile în familie şi comunitate

Relaţii în familie:__________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
Relaţiile în comunitate:_____________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________

VII. Observaţii
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
________________________________________________________________

VIII. Concluzii şi recomandări

_______________________________________________________________

103
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________
_______________________________________________________________

Asistent Social

ANEXA 6.

RAPORT DE ÎNTREVEDERE
……(zz) /……(ll) / ………… (aaaa)
Data

Locul întrevederii_______________________________________________

Durata discuţiei________________________________________________

Persoanele participante_________________________________________

Scopul________________________________________________________

104
Conţinutul

Observaţii

Concluziile întrevederii

Recomandări

Asistent Social
ANEXA 7
FIŞA DE EVALUARE INDIVIDUALĂ

I. Date personale
Nume şi prenume

Data şi locul naşterii

CNP ___/___/___/___/___/___/___/___/___/___/___/___/___/

105
Stare civilă/Statut juridic ___________________________________________

Studii_________________________Ocupaţia__________________________

Etnia ______________________ Religia ______________________________

Domiciliul _______________________________________________________
_______________________________________________________________

II. Starea de sănătate psiho-fizică

Istoric medical _______________________________________________________

______________________________________________________________________

________________________________________________________________

Starea de sănătate prezentă____________________________________________

______________________________________________________________________

_______________________________________________________________

Profilul psihologic_____________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

106
III. Istoric social

IV. Aspecte privind mediul de viaţă

V. Concluzii şi recomandări_______________________________________

Data Asistent Social

ANEXA 8

107
 CONTRACT DE INTERVENŢIE

Încheiat intre
Asistentul social____________________________________din cadrul instituţiei
________________________şi_____________________________ in calitate de
beneficiar al serviciului de asistenţă socială:

I. Obiective

II. Obligaţiile părţilor

Asistentul social

Beneficiarul

III.Durata contractului

IV.Eu__________________________________am luat la cunoştinţă că acest contract

se încheie pe o perioada determinată de timp si că nerespectarea cu buna ştiinţă a
responsabilitaţilor asumate determină încetarea intervenţiei din partea asistentului
social.

V.Data intocmirii

Semnătura beneficiar Semnătura asistent social

ANEXA 9.

108
 FIŞA INIŢIALĂ A CAZULUI

Modalitatea solicitării

Nume si prenume
Solicitant
Adresa:

Data solicitării
...... (zz)/......(ll)/............(aaaa)
Tipul cazului
 Prevenire abandon
 Plasament / încredinţare
 Asistenţa maternală
 Neglijare / Abuz
 Violenţa domestică
 Copiii străzii
 Delincvenţă juvenilă
 Persoane cu nevoi speciale / HIV-SIDA
 Persoane singure, bătrâni
 Familii vulnerabile
 Alte situaţii

Date despre beneficiar

Numele şi prenumele

Vârsta

Domiciliul în fapt

Situaţia prezentă____________________________________________________

Părinţii

Numele şi prenumele mamei____________________________________________

109
Numele şi prenumele tatălui_____________________________________________

Alte date relevante despre beneficiar____________________________________

______________________________________________________________________

Motivul solicitării_____________________________________________________

______________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

Observaţii___________________________________________________________

______________________________________________________________________

________________________________________________________________

Concluzii
□ Preluare caz de către asistent social_____________________________
□ Referire caz către instituiţia____________________________________
□ Transfer caz către serviciul____________________________________
□ Închiderea cazului ___________________________________________

Data completării fişei_____________________________

Asistent Social__________________________________

110
 ANEXA 10
FIŞA DE DESCHIDERE A CAZULUI

Tip de caz

Data referirii ……(zz) /……(ll) / …………

(aaaa)
Modalităţi de deschidere

□ Autoreferire

□ Autosesizare

□ Referire (instituţia)

□ Transfer (serviciul)

□ Alte situaţii

Informaţii privind beneficiarul

Nume şi prenume

Domiciliul

Telefon

Informaţii generale despre caz

Data deschiderii cazului

……(zz)/……(ll)/………… (aaaa)
Asistentul social care a preluat cazul

Nume, prenume: Funcţia:

Instituţia:

111