TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ

Iarna este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate.

Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al
bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului.

Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru.

Cele mai răspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al
Crăciunului şi de sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi
tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, pluguşorul,
sorcova, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii,
căluşerii) .

Se spune că în seara de Ajun se deschid cerurile şi cei evlavioşi(stapaniti de

evlavie,religiosi ) pot auzi glasurile îngerilor.

Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu prinderea Postului Crăciunului (15

noiembrie) şi ţin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie).. Reperele mai importante sunt: Postul
Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza şi Sfântul Ioan.

Un obicei foarte cunoscut este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie
de Ignat, adică în 20 decembrie.

În acea zi se pregătesc bucatele tradiţionale pentru Crăciun: cârnaţi, cartaboşi, jumări,

slănină sau suncă, etc..

Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul

zorilor uliţele satelor răsunau de glasul micilor colindători. În oraşe întâlnim colindători
odată cu lăsarea serii şi până în miez de noapte.

Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Bradul care
este veşnic verde simbolizează viaţa.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi,
copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa
că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Jocul "caprei. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă
rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor -
invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul "caprei".
 "Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra
capului un băţ în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră.

Asemanator cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul” -urmărea fertilizarea şi

purificarea solului şi a gospodăriei.

Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui
astfel de animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii.

,,Steaua" este un colind care începe din prima seară a Crăciunului şi se încheie la
Bobotează.

De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte

la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui
Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

Pluguşorul copiilor este tot un obicei străvechi agrar. În ajunul Anului Nou, cetele de
copii intră din casă în casă să ureze, purtând bice (harapnice) din care pocnesc, buhaie (un
instrument specific), clopoţei, tălăngi etc

Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie.

Aparține obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor.
Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în
jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

Sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite
vigoare și tinerețe celui vizat