Elefantul Roşu

IV
Multe zile am mers eu după urmele celor doi elefanţi. Negrul m-a însoţit.
Într-o noapte am vrut să studiez „Elefanţii Roşii” şi am rămas în apropierea
lor. Luna strălucea. Eu m-am culcat sub un salcîm şi ţineam puşca în mînă. Atunci
elefantul s-a culcat liniştit nu departe de mine. Peste ceva timp mi-a fost rece. Eu
m-am învălit într-o pătură, am aşezat puşca lîngă mine şi am holbat ochii. Curînd
am adormit strîns. Doar razele solare calde m-au trezit. Eu am tresărit: unde a fost
elefantul? Eu nu-l puteam găi nicăieri.
Deodată brusc au trăsnit crengile din spatele meu. Eu m-am văzut şi am
tresărit: un gigant cu urechi mari şi cu ochi răi şi roşii venea spre mine. Elefantul a
simţit prezenţa mea şi m-a considerat inamic. Eu ştiam că el era orb, şi că pe dînsul
îl mîna înainte doar instinctul. În ultimul moment eu am sărit din urmă la un copac,
şi atunci el a fugit pe lîngă mine.
Treptat eu m-am calmat, eu am aşteptat mult. Brusc eu am auzit din nou
furia lui. Însă