ACEASTĂ APLICAȚIE ESTE DEZVOLTATĂ

ȘI FINANȚATĂ INTEGRAL DE

ROLII
 DESPRE NOI
 LINKURI UTILE
 BAZE DE DATE ÎNRUDITE
 CONTRIBUITORI
 MEMBRI FONDATORI
 ȘTIRI
 CONTACT

 ACASĂ

 CĂUTARE

 4584/2017

4584/201727-11-2017
Actiune în constatareTribunalul BUCURESTI

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VI-A CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2017
Completul compus din:
P_________ M_______ A________
Judecător E____ L______ V_____
Grefier E____ Mihăi_____

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanta-contestatoare P______ B___
România SA împotriva sentinței civile nr. 4871/29.06.2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5
București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații D______ V_____ și
D______ D____ A_______ , având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta , prin avocat, cu împuternicire avocațială
_______, Nr. xxxxxxx/2017 aflată la fila 3 dosar și intimații, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.
xxxxxx, aflată la fila 25 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, obiectul cauzei, stadiul
procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Tribunalul procedează la comunicarea către apelantă a întâmpinării formulată de intimați precum și a
înscrisurilor atașate acesteia.
La interpelarea instanței cu privire la cereri prealabile sau excepții, părțile arată că nu au cereri de formulat
și nici excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul pe probatoriu.
Apelanta, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimații, prin avocat, de asemenea, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Tribunalul încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă și utilă soluționării
cauzei și, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și precizează că instanța de
fond a pronunțat o hotărâre nelegală în ceea ce privește adaptarea contractului. Cu cheltuieli de judecată, pe
cale separată.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și arată că analiza situației financiare a
împrumutaților s-a bazat pe veniturile analizate în Ron, onerozitatea excesivă în materia impreviziunii
valutare nu se raportează nici la patrimoniul debitorului, nici la contraprestația primită de debitor, ci la
situația obligației sale anterior schimbării împrejurărilor.
TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod de procedură civilă,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE

Amână pronunțarea în cauză la data de 27.11.2017

Pronunțată în ședința publică de la 13.11.2017.

P_________, JUDECĂTOR, GREFIER,

 Jud M_______ A________ E____ L______ V_____ E____ Mihăi_____

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VI-A CIVILĂ

Cod ECLI: ECLI:RO:TBBUC:2017:017.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 4584/2017

Ședința publică de la 27 Noiembrie 2017

Tribunalul constituit din:
P_________: M_______ A________
JUDECĂTOR: E____ L______ V_____
GREFIER: A________-A______ D______

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă P______ B___ România SA
împotriva sentinței civile nr. 4871/29.06.2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul
nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații-reclamanți D______ V_____ și D______ D____
A_______ , având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2017, fiind consemnate în încheierea de ședință
de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a
amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.11.2017, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL ,

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.4871/29.06.2017 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria
Sectorului 5 București a admis în parte contestația, formulată de reclamanta P______ B___ R______ SA,
în contradictoriu cu pârâții D______ V_____, D______ D____ A_______, a constatat că cererea de dare în
plată formulată de intimați prin notificarea comunicată contestatoarei la data de 31.05.2016 nu îndeplinește
condițiile de admisibilitate pentru a stinge, prin darea în plată a imobilului ipotecat, obligațiile asumate prin
contractul de credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007, a dispus adaptarea pentru viitor a contractul de
credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007, în sensul că toate sumele datorate de intimați în temeiul
convenției de credit și devenite exigibile ulterior datei de 31.05.2016 se vor calcula la o valoare CHF egală
cu jumătate din diferența dintre cursul CHF de la momentul plății și valoarea CHF de la momentul
contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul contractării, a compensat juridic cheltuielile
de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Între creditoarea P______ B___ S.A. și debitorii pârâți D______ V_____ și D______ D____ A_______ s-a
încheiat Contractul de credit cu nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007, prin care debitorii au fost
împrumutați cu suma de xxxxxx CHF, ce urma a fi rambursată în termen de 240 luni (filele 29-32). S-au
încheiat mai multe acte adiționale între părți, după cum urmează: s-a încheiat Actul adițional nr.
1/22.09.2010 prin care s-a reeșalonat plata datoriei cu titlu de dobândă pentru perioada 30.09.2010 –
28.02.2011, contra unui comision de 1% din soldul creditului existent la data semnării, adică 1910 CHF
(filele 60-65 vol. II); Actul adițional nr. 2/10.05.2011, prin care s-a majorat cu 36 de luni perioada
contractuală contra unui comision de 250 euro (filele 66-71 vol. II); Actul adițional nr. 3/27.01.2012, prin
care s-a majorat perioada contractuală cu încă 24 de luni (filele 72-78 vol. II); Actul adițional nr.
4/30.07.2012, prin care s-a acordat o perioadă de grație contra sumei de 400 euro debitorilor (filele 79-85
vol. II); Actul adițional nr. 5/24.01.2013, prin care s-a acordat o perioadă de grație debitorilor contra unui
comision de 400 euro (filele 86-92 vol. II); Actul adițional nr. 6/29.07.2013 prin care, din nou, s-a acordat o
perioadă de grație contra unui comision de 400 euro (filele 93-100 vol. II); Actul adițional nr. 8/19.02.2014,
prin care s-a convenit același lucru (filele 101-107 vol. II) și Actul adițional nr. 8/05.06.2014, prin care s-a
stabilit marja dobânzii contractului ca fiind 4,3 puncte procentuale pe an (filele 30, 31 vol. III).
În vederea garantării împrumutului s-a încheiat între reclamantă și pârâți Contractul de ipotecă autentificat
prin încheierea nr. 652/26.10.2007de către BNP S____ R_____ I____ cu privire la imobilul situat în
apartamentul nr. 82 din București, Calea Rahovei, nr. 219, _____________, ______________, având nr.
cadastral 7070/82, înscris în CF nr. xxxxx a loc. București, sect. 5 (fila 33-35).
La data de 31.05.2016 s-a emis de către o notificare privind darea în plată către reclamantă a imobilului
ipotecat în baza Legii nr. 77/2016 (filele 26, 27).
Conform disp. 7 art. din Legea nr. 77/2016, reclamanta a formulat contestație la această notificare,
susținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și de fond ale legii pentru darea în plată a
imobilului.
În drept, conform disp. art. 4 din Legea nr. 77/2016, pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de
credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
a) creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt
definite de legislația specială;
b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro,
sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii
contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza,
amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat,
este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;
d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu
creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
Instanța a reținut că, în mod contrar susținerilor reclamantei, condițiile formale (I) pentru emiterea
notificării sunt îndeplinite, întrucât în mod evident debitorii au contractat împrumutul în calitate de
consumatori, cuantumul împrumutului nu depășește xxxxxxx euro (xxxxxx CHF), consumatorii nu au fost
condamnați pentru vreo infracțiune în legătură cu creditul (astfel cum reiese din cazierele judiciare depuse
la filele 67, 68), iar suma împrumutată, conform Cap. III, art. 4.1 din contract, a fost garantată cu o garanție
reală imobiliară asupra unui bun mobil locuință, imobil situat în apartamentul nr. 82 din București, Calea
Rahovei, nr. 219, _____________, ______________, având nr. cadastral 7070/82, înscris în CF nr. xxxxx a
loc. București, sect. 5. Destinația de locuință reiese din actele doveditoare depuse la dosarul cauzei, inclusiv
Adeverința Asociației de proprietari ____________ (fila 83), dovedind acest aspect. Instanța a reținut că
deși au fost dovedite doar cu ocazia judecării cauzei toate aceste condiții, este suficientă constatarea lor la
acest moment, atât timp cât acestea au fost îndeplinite inclusiv la momentul depunerii notificării, iar acest
aspect a avut loc în mod evident.
Instanța a reținut că interpretarea dată Legii nr.77/2016 prin Decizia nr. 623/25.10.2016 a Curții
Constituționale a României presupune analiza unor condiții suplimentare pentru a putea opera mecanismul
dării în plată a imobilului pârâților.
Astfel, prin dispozitivul deciziei s-a stabilit că prevederile din art. 11 teza I raportat la art. 3 teza a doua, art.
4, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească
verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii (II).
Instanța a reținut că impreviziunea a apărut ca o realitate social-economică determinată de schimbările
drastice și imprevizibile ale condițiilor în care urmează a fi executat un contract, prin raportare la cele avute
în vedere de părți la momentul încheierii sale. Aplicarea teoriei impreviziunii unui act juridic încheiat în
momentul în care era în vigoare Codul civil de la 1864 este fundamentată pe disp. art. 970 C.civ., conform
cărora convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres în ele
însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa. Impreviziunea
poate interveni, în principiu, în raporturile juridice născute din contracte cu executare succesivă, cum este
contractul de credit bancar încheiat între părți pentru un termen de 20 de ani.
Condițiile în care poate interveni impreviziunea urmează a fi analizate în continuare conform doctrinei și
jurisprudențe, dar ținându-se cont și de considerentele Deciziei nr. 623/25.10.2016 a Curții Constituționale
a României la par. 95-101:
Astfel, prima condiție a imprevizibilității presupune intervenirea unei situații imprevizibile sau cu efecte
imprevizibile, acel risc supra-adăugat despre care face vorbire Curtea Constituțională. Din perspectiva
rolului pe care această primă condiția îl are în aplicarea mecanismului impreviziunii contractuale, a fost
reținut ca fiind cel declanșator, fiind vorba de cauzele care generează necesitatea adaptării contractului.
A doua condiție este cea a momentului intervenirii situației imprevizibile sau al efectului asupra
contractului. Determinarea momentului este strâns legată de aspectele reliefate cu ocazia analizării primei
condiții referitoare la importanța conferită situației imprevizibile, dar acesta trebuie să fie, în mod necesar,
posterior încheierii contractului, iar obligația să nu fi fost, între timp, executată.
O a treia condiție vizează efectul produs de impreviziune asupra contractului. Efectul produs de o situație
imprevizibilă asupra contractului este rațiunea de ordin practic, economic ce a impus, de fapt, crearea
întregii teorii. Pentru a obține revizuirea contractului este necesară o anumită gravitate a efectului constatat
asupra contractului prin intervenția situației neprevăzute, executarea fiind, strict material posibilă, dar cu
costuri exorbitante în îndeplinirea obligațiilor, sau pierderi semnificative în primirea contraprestației
datorate, ambele în sarcina contractantului dezavantajat.
Ultima condiție extrasă din doctrina și jurisprudența română constă în necesitatea ca riscul determinat de o
situație imprevizibilă să nu se încadreze în categoria riscurilor asumate.
Instanța a analizat condiții expuse anterior raportat la cauza de față.
Pârâții au susținut că a survenit o situație imprevizibilă în primul rând prin aceea a avut loc o creștere a
cursului valutar. În primul rând, instanța a reținut că prin încheierea unui contract de credit într-o monedă
străină intimații pârâți și-au asumat riscul ca respectivul curs valutar să sufere modificări de-a lungul
perioadei contractuale, acesta fiind inerent oricărui contract de credit în moneda străină.
În cazul creditelor acordate în monedă străină chestiunea ce trebuie dezlegată se referă la diferența de curs
valutar ce poate fi în mod rezonabil prevăzută și acceptată de către un observator obiectiv și rezonabil, de
tipul omului prudent și diligent, respectiv cea care depășește limitele rezonabilității. În acest sens, a
considera că, indiferent de intensitatea variației monedă națională/monedă străină, debitorul consumator
este cel care și-a asumat atât riscul inerent, cât și riscul supra-adăugat ar însemna golirea de conținut a
instituției impreviziunii, ceea ce nu poate fi acceptat.
În speță, pe parcursul derulării contractului de credit, obligațiile debitorilor au devenit mai oneroase ca
urmare unei creșteri semnificative a cursului valutei în care a fost acordat creditul, iar intimații nu puteau
prevedea în mod rezonabil că această onerozitate se va transforma în suportarea unui credit aproape dublu
față de obligațiile asumate inițial (aproape 90% fiind creșterea cursului CHF/EURO din anul 2007 până în
2017).
Făcând aplicarea acestui principiu la speță, instanța a reținut că o creștere cu aproximativ 90% a cursului de
schimb valutar al monedei în care a fost acordat creditul, între data încheierii contractului de credit și data
formulării notificării, depășește limitele rezonabilității și trece în sfera unei onerozități excesive, aflându-se
pe tărâmul unui risc supraadăugat. Or, un consumator obișnuit, obiectiv și rezonabil, de tipul omului
prudent și diligent, nu își asumă o fluctuație valutară precum cea anterior menționată.
Deși intimații au susținut că nu este relevantă starea financiară a celor ce invocă impreviziunea, totuși,
astfel cum rezultă din considerentele Deciziei date de Curtea Constituțională cu nr. 623/2016, condiția
subiectivă se impune, de asemenea, a fi analizată, cu mențiunea că analiza globală a tuturor condițiilor
impreviziunii va determina decizia instanței.
Astfel, instanța a reținut că simpla împrejurare că debitorii obțin anumite resurse financiare și au
posibilitatea, mai mult sau mai puțin, de a achita ratele de credit, nu pot conduce la excluderea lor ab initio
de la aplicabilitatea teoriei impreviziunii. Prin plata ratelor de credit nu trebuie pusă în pericol însăși
existența persoanei, iar calitatea vieții nu poate fi afectată în mod grav de obligația de a plăti ratele de credit
la care nu s-au angajat inițial. Așadar, chiar în contextul în care și veniturile intimaților au crescut(acestea
s-au dublat, după cum rezultă din înscrisurile doveditoare de la filele 109-114 vol. II), se poate prezuma că
și nivelul lor de trai a crescut, iar condiția subiectivă trebuie analizată și din perspectiva traiului la care sunt
obișnuiți debitorii.
Instanța a ținut cont și de faptul că debitorii au încercat mai întâi găsirea altor soluții pentru plata creditului,
în condițiile în care au fost încheiate mai multe acte adiționale pentru reeșalonarea datoriilor, dar fiecare din
acestea au fost încheiate în dezavantaj din punct de vedere financiar pentru debitori. De fiecare dată s-a
perceput comision semnificativ pentru serviciul de a acorda termene de grație sau pentru a se extinde
perioada contractuală, fără a se restabili vreun echilibru din punct de vedere al viitoarelor prestații la care
debitorii s-au obligat.
Și în prezentul cadru procesual, debitorii au încercat să restabilească relativul echilibru contractual avut în
vedere la momentul încheierii contractului, dar negocierile dintre părți nu au avut un rezultat pozitiv (filele
47-56 vol. III), debitorii refuzând să semneze oferta băncii.
Constituind o excepție aparentă de la principiul forței obligatorii a contractului, impreviziunea reclamă
îndeplinirea condițiilor cumulative pe care instanța le-a analizat mai sus pentru a aplica mecanismul său,
verificarea acestor condiții constituind, în același timp, garanția menținerii securității circuitului civil în
calea arbitrariului. Din considerentele expuse rezultă că sunt îndeplinite condițiile impreviziunii
contractuale și astfel, în acord cu par. 98 din cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr.623/25.10.2016,
odată constatate depășirea riscului inerent contractului și survenirea celui supraadăugat, intervenția asupra
acestuia este obligatorie și trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în cel al adaptării sale noilor
condiții, ea producând efecte juridice pentru viitor, prestațiile deja executate rămânând câștigate
contractului.
Curtea constituțională a stabilit că există o ierarhie a remediilor în contextul evaluării judiciare, remedii
necesar a fi luate ca urmare a eșecului negocierii anterioare.
Instanța a reținut că nu se impune încetarea contractului, în măsura în care utilitatea socială a sa poate fi
menținută. Adaptarea contractului la noua realitate este posibilă în speță în opinia instanței, echilibrarea
obligațiilor contractuale ale părților putând fi realizată în acest fel, în sensul că sumele datorate de intimați
în temeiul acestui contract să se calculeze la o valoare a francului elvețian egală cu jumătate din diferența
dintre cursul CHF de la momentul plății și valoarea CHF de la momentul contractării, la care se va adăuga
valoarea CHF de la momentul contractării, în acest fel riscul supraadăugat să fie suportat de toate părțile
contractului.
Astfel, instanța a admis în parte contestația formulată de către reclamantă și va constata că notificarea din
data de 06.06.2016 emisă de către pârâți reclamantei nu determină efectele juridice prevăzute de Legea nr.
77/2016 prin darea în plată a imobilului ipotecat, constatând că se impune adaptarea pentru viitor a
contractul de credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007, în sensul că toate sumele datorate de intimați în
temeiul convenției de credit și devenite exigibile ulterior datei de 31.05.2016 se vor calcula la o valoare
CHF egală cu jumătate din diferența dintre cursul CHF de la momentul plății și valoarea CHF de la
momentul contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul contractării.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată pretinse de părți, văzând incidența disp. art. 453 alin. (2) teza fin.
C.proc.civ., și având în vedere că s-a dispus admiterea în partea a cererii reclamantei, pretențiile părților cu
interese contrare fiind satisfăcute în parte, instanța a constatat că se impune o compensare judiciară a
cheltuielilor efectuate cu procesul civil demarat.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta P______ B___ România S.A. prin care solicită
admiterea apelului, cu consecința schimbării in parte a sentinței atacate, in sensul respingerii adaptării
contractului de credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007 pentru viitor, in sensul calculării ratelor la o
valoare CHF egala cu jumătate din diferența dintre cursul CHF la momentul plații si valoarea CHF de la
momentul contractării.
__________________ încheiat Contractul de credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007 ("Contractul de
credit") in baza căruia Banca a acordat intimatului un credit garantat cu ipoteca asupra imobilului situat in
București, Calea Rahovei, nr. 219, ______________________________________, ("Imobilul"), prin
Contractul de ipoteca autentificat prin încheierea nr.652/26.10.2007, anexa la Contractul de credit.
La data de 31.05.2016, apelantei i s-a comunicat Notificarea, data menționata in cuprinsul codului de bare
inscripționat pe aceasta, prin care intimatul a adus la cunoștința decizia sa de a ne da in plata, in temeiul
Legii nr.77/2016, dreptul de proprietate asupra Imobilului in vederea stingerii tutu ror datoriilor izvorâte
din Contractul de credit.
In data 07.06.2016 apelanta arată că a contestat condițiile de admisibilitate ale notificării de dare in plata,
fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorul 5 București, dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX iar, prin
Sentința civila nr. 4871/29.06.2017 instanța a admis contestația formulata, a constatat ca cererea de dare in
plata formulata de intimați prin notificarea comunicata contestatoarei la data de 31.05.2016 nu îndeplinește
condițiile de admisibilitate pentru a stinge, prin darea in plata a imobilului ipotecat, obligațiile asumate prin
contractul de credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007 si a dispus adaptarea pentru viitor a contractul de
credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007, in sensul ca toate sumele datorate de intimați in temeiul
convenției de credit si devenite exigibile ulterior datei de 31.05.2016 se vor calcula la o valoare CHF egala
cu jumătate din diferența dintre cursul CHF de la momentul plații si valoarea CHF de la momentul
contractării, la care se va adaugă valoarea CHF de la momentul contractării.
Conceptul si condițiile de stabilire a impreviziunii.
Instanța de fond nu a analizat aplicabilitatea in speța a impreviziunii sub toate condițiile impuse de legiuitor
si nu a analizat in mod corect conceptul, la speța dedusa judecații.
In ce privește conceptul de impreviziune, îndeobște se retine ca acesta trebuie sa implice o «grava alterare a
echivalentei/echilibrului contractual». Aceasta alterare a echilibrului implica doua dimensiuni: una
obiectiva (circumstanțele schimbate au generat o schimbare valorica a prestațiilor contractuale in sensul
unei disproporții valorice) si una subiectiva (cea care duce la concluzia ca părțile nu ar fi încheiat contractul
sau nu l-ar fi încheiat in asemenea condiții). F___ de aceasta înțelegere a impreviziunii, apare destul de
limpede ca o devalorizare relativa a monedei naționale fata de alte monede nu poate fi considerata ca având
relevanta. Impreviziunea in aceste situații nu poate fi considerata aplicabila.
Astfel, condițiile impreviziunii, astfel cum acestea erau explicit sau implicit reținute si formulate implica:
a) posterioritatea schimbării împrejurărilor economice in care a fost încheiat contractul este îndeplinita in
toate situațiile in care intervine riscul supraadaugat;
b) imprevizibilitatea schimbării împrejurărilor;
c) neasumarea producerii riscului supraadaugat constituie o condiție mai problematica;
d) condiția formala care implica încercarea de negociere.
Întrucât in cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, in care au fost ridicate excepții de
neconstituționalitate privind Legea darii in plata, au fost analizate contracte de credit încheiate înaintea
datei de 1 octombrie 2011, cand a intrat in vigoare Codul civil, Curtea Constituționala a stabilit ca dreptul
comun in materie este Codul civil din 1864.
Pornind de la aceasta premisa, raționamentul este dezvoltat in doua direcții: mai intai, este descifrată
intenția legiuitorului de a face aplicarea instituției impreviziunii prin Legea darii in plata, iar apoi, este
consolidat conceptul de impreviziune din perspectiva dispozițiilor relevante si a principiilor cuprinse in
Codul civil din 1864.
Astfel, se observa ca Legea darii in plata "are drept obiect reglementarea acelor situații apărute in urma
crizei economice din cauza căreia debitorii nu au mai fost capabili sa isi execute obligațiile asumate prin
contractele de credit. Astfel, potrivit Expunerii de motive a legii, adoptarea acesteia a fost determinata de
ideea de echitate si impartirea riscurilor contractuale in executarea contractului de credit". Apoi se adaugă
ca, desi Legea darii in plata
Acest principiu isi găsea temeiul in art.969 din Codul civil din 1864, potrivit căruia convențiile legal făcute
au putere de lege _______________________________ putându-se revoca prin consimțământul mutual
sau din cauze autorizate de lege. El este in strânsa legătura cu teoria voluntarista a autonomiei de voința,
potrivit căreia individul liber creează dreptul, voința sa fiind suficienta pentru a explica efectele de drept ale
unui act juridic. Voința este autonoma, deoarece ea singura si independenta are forța de a genera actul
juridic, cu efectul ca dreptul obiectiv doar confirma forța juridica a voinței individuale. Cu alte cuvinte,
efectele contractului constau in nașterea, modificarea sau stingerea de drepturi si de obligații civile in
condițiile aplicării regulii pacta sunt servanda (forța obligatorie a contractului). Astfel, părțile sunt obligate
sa execute întocmai si cu buna-credinta contractul incheiat in condițiile legii aplicabile. In aceste condiții,
singura modalitate prin care efectele contractului astfel incheiat pot fi modificate o reprezintă tot acordul
pârtilor, ca o expresie a autonomiei lor de voința" (§94).
In mod judicios si convingător, teoria contractualista (voluntarista) care fundamentează atat Codul civil
francez, cat si Codul civil roman din 1864, precum si Codul civil in vigoare, este, astfel, reabilitata, după o
îndelungata critica, chiar de către autoritatea care are funcția de garant al Constituției si al funcționarii
statului de drept in România.
Autonomia de voința si libertatea contractuala nu au însa nici in Codul civil francez, nici in Codul civil
roman din 1864 (si nici in Codul civil roman in vigoare) o valoare absoluta. De la bun început, prin
adoptarea acestor Coduri, au fost precizate, fara echivoc, limitele autonomiei de voința si ale libertății
contractuale.
Instanța de contencios constituțional subliniază totodată ca "regula pacta sunt servanda poate fi supusa unor
atenuări impuse de situații ce intervin pe parcursul executării contractului, situații care nu au putut fi avute
in vedere la încheierea acestuia si care pun una dintre părțile din contract in situația de a nu-si mai putea
onora obligațiile contractuale." (paragraf 94). Se ajunge astfel la teoria impreviziunii, a cărei aplicare a fost
recunoscuta si sub imperiul Codului civil din 1864, fiind dedusa din prevederile art. 970: "Convențiile
trebuie executate cu buna-credinta. Ele obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate
urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației dupa natura sa." Mergând, cu mult curaj, pana la
limita atribuțiilor sale, Curtea Constituționala acreditează astfel o soluție care, chiar daca nu a fost unanima
in practica judiciara si in doctrina dezvoltate sub imperiul Codului civil din 1864, isi găsește îndreptățirea
in corelarea principiului forței obligatorii a contractului, cu principiul echității si cu principiul bunei-
credinte.
Desi impreviziunea este privita îndeobște ca o excepție de la principiul forței obligatorii a contractului,
Curtea Constituționala ajunge la concluzia ca este vorba doar de o aparenta excepție de la principiul
autonomiei de voința a pârtilor, respectiv, de la principiul forței obligatorii a contractului. Demonstrația
care justifica o asemenea concluzie este exemplara: "regula pacta sunt servanda presupune luarea in
considerare a unor elemente precum buna-credinta si echitatea, in condițiile schimbării fundamentale a
condițiilor de executare a contractului.
Ca principiu general, echitatea se manifesta sub doua aspecte: obiectiv - denumind principiul exactei
compensații cu implicarea egalității de tratament - si subiectiv - însemnând luarea in considerare a unei
situații particulare, de regula, slăbiciunea unei parti contractante. Rămânând la același nivel general,
funcțiile echității sunt de interpretare si de completare a normelor juridice, inclusiv a voinței exprimate a
pârtilor. Din coroborarea dispozițiilor art. 969 si art. 970 din Codul civil din 1864 rezulta doua principii
interdependente pe care se întemeiază contractul civil: puterea de lege/forta obligatorie pe care acesta o are
pentru părțile contractante, pe de o parte, si buna-credința in executarea acestuia, pe de alta parte. Puterea
de lege a contractului vizează nu numai ceea ce contractul prevede expres in clauzele sale, ci si toate
urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației, dupa natura sa (art. 970 alin. (2) din Codul civil din
1864).
Cu alte cuvinte, echitatea, corolar al bunei-credinte, guvernează contractul civil de la nașterea sa pana la
epuizarea tuturor efectelor, independent de existenta unei clauze exprese in cuprinsul contractului. Așadar,
executarea unui contract civil este legitima atat timp cat este rezultatul întrunirii cumulative a celor doua
principii (forța obligatorie si executarea cu buna-credinta), principii care nu au existenta de sine stătătoare,
ci se condiționează reciproc.
Teoria impreviziunii, fundamentata pe cele doua principii, atenuează caracterul obligatoriu al contractului,
in măsura in care, pe perioada executării acestuia, intervine o situație imprevizibila, insa niciuna dintre
părțile contractante nu abdica de la obligațiile care ii revin potrivit executării cu buna-credinta a
contractului. Așadar, echitatea, alături de buna-credința, oferă un fundament al impreviziunii, pornind de la
relația existenta ___________________________> Prin urmare, potrivit arhitecturii constituționale si
legale, in caz de neînțelegere _________________________________ situației neprevăzute (condiție
obiectiva) si a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credințe in exercitarea drepturilor si
obligațiilor contractuale ale pârtilor (condiții subiective), precum si a echității (ce presupune atat o latura
obiectiva, cat si una subiectiva) trebuie realizata cu maxima rigoare si cade in sarcina instanței
judecătorești, organ care beneficiază de garanția de independenta si imparțialitate si care, pe aceasta cale,
dobândește un rol important in determinarea condițiilor de executare a contractului. Consecința luării in
considerare a criteriului bunei-credințe constituie o lărgire a rolului judecătorului in contract, dar
securitatea juridica nu va fi pusa in pericol, intrucat intervenția judiciara este limitata de îndeplinirea
condițiilor specifice impreviziunii contractuale".
Doua comentarii sunt utile pe marginea acestei construcții logice, in care rigoarea argumentelor se imbina
armonios cu eleganta stilistica.
In primul rand, principiile fundamentale ale dreptului civil nu acționează decât rareori in mod izolat.
De cele mai multe ori, ele acționează in mod concurent, potentându-se sau temperandu-se reciproc. In
asemenea situații, adagiul specialia generalibus derogant, generația, specialibus non derogant are o sfera
restrânsă de aplicare, redusa la acele situații in care gradul de generalitate al principiilor in concurenta este
diferit. Este ceea ce instanța de contencios constituțional afirma cand ajunge la concluzia ca impreviziunea,
intemeiata pe principiul echității si pe principiul bunei-credinte, nu poate fi privita ca o excepție de la
principiul forței obligatorii a contractului, cu atat mai mult cu cat primele doua principii au un grad mai
mare de generalitate decât al treilea principiu. In realitate, principiul echității si principiul bunei-credinte nu
fac decât sa tempereze principiul forței obligatorii a contractului, sa se adauge acțiunii acestuia, astfel incat
sa întemeieze împreuna teoria impreviziunii.
In al doilea rand, acțiunea concurenta a acestor trei principii se realizează la un dublu nivel, atat la cel
normativ, impreviziunea fiind recunoscuta in dreptul obiectiv, in mod expres in Codul civil in vigoare si in
mod implicit in Codul civil din 1864, cat si la cel de aplicare a legii.
Cu privire la incidența impreviziunii, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinita, motivat, in esența, de
faptul ca valorizarea monedei creditului se încadrează in noțiunea de risc a contractului de credit. In acest
sens a apreciat ca o creștere a cursului moneda nationala-moneda străina in care a fost acordat creditul,
__________________________________ de credit si data formulării notificării, poate fi considerata ca
fiind un eveniment imprevizibil.
Pentru ca in cauza dedusa judecații sa fie aplicabila teoria impreviziunii prin schimbarea împrejurărilor,
întinderea acestora ar fi trebuit sa nu fi fost si nici sa nu fi putut fi avute in vedere de către debitor, in mod
rezonabil, in momentul incheierii contractului. De aceea, existenta acestei cerințe face ca impreviziunea sa
se deosebească de forța majora in cazul căreia imprevizibilitatea este una absoluta si insurmontabila.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 623/2016, impreviziunea intervine cand in executarea
contractului a survenit un eveniment excepțional si exterior ce nu putea fi prevăzut in mod rezonabil la data
încheierii contractului.
In acest context, Curtea retine ca determinarea împrejurărilor care justifica aplicarea impreviziunii, concept
derivând din buna-credinta care trebuie sa caracterizeze executarea contractului, trebuie realizata tinandu-se
cont de ideea de risc al contractului.
Impreviziunea vizează numai riscul supraadaugat si, in condițiile intervenirii acestuia, este menita sa
reamenajeze prestațiile la care părțile s-au obligat in condițiile noii realități economice/juridice. Ea nu are
drept scop revenirea la prestațiile de la momentul a quo al incheierii contractului de credit sau la riscul
acceptat de către parti la același moment, fiind, așadar, străina acestora.
Astfel, daca împrumutații au prevăzut posibilitatea survenirii riscului de impreviziune, inseamna ca, ori si-
au asumat aceasta consecința a contractului, ori trebuiau sa prevadă o clauza de hardship care sa rezolve
chestiunea dezechilibrului subsecvent al prestațiilor dintre parti.
Variabilitatea monedei străine ori a costurilor aferente creditului sunt previzibile, împrumutații având
cunoștința de posibilitatea variației monedei împrumutate.
Aprecierea CHF nu a intervenit in anul introducerii notificării de dare in plata ci incepand cu anii 2008-
2009, consideram astfel, ca desi motivul de impreviziune a intervenit in urma cu 7-8 ani, imprumutatii, la
acea data nu au perceput aceasta apreciere ca fiind o situație imprevizibila continuând sa isi indeplineasca
obligațiile contractuale si fara sa invedereze creditorul sub aspectul situației imprevizibile care ar urma sa
afecteze contractul.
Legiuitorul acoperă doua ipoteze in care impreviziunea nu funcționează:
a. in prima, debitorul si-a asumat expres riscul producerii unui eveniment care sa duca la dezechilibrul
contractual;
b. in a doua ipoteza, asumarea riscului evenimentului imprevizibil este dedusa pe cale de interpretare a
contractului.
Referitor la prima ipoteza, fluctuația preturilor este un fenomen care tine de esența vieții economice,
încheind contracte cu executare succesiva sau afectate de un termen de executare, in lipsa unor clauze de
indexare sau de revizuire, părțile consimt sa-si asume riscurile acestor fluctuații. Clauza rebus sic stantibus
poate fi prezumata numai in intenția uneia dintre parti, si anume a debitorului si nu se poate susține ca o
astfel de clauza s-ar subînțelege in ce privește intenția creditorului. Or, pentru interpretarea unui contract,
este insuficient sa ne referim numai la intenția uneia din parti. Interpretarea contractului se face după voința
___________________________>
In ceea ce privește aprecierea monedei CHF si ca ar reprezenta o cauza imprevizibila a majorării ratei de
credit, va solicitam sa aveți in vedere faptul ca, împrumutând o suma de bani intr-o moneda străina, pentru
o perioada considerabila de timp împrumutații si-au asumat implicit si riscul fluctuațiilor monetare, ceea ce
echivalează cu asumarea riscului schimbării împrejurărilor existente la data încheierii contractului, cu
consecința inaplicabilității teoriei impreviziunii.
Or, rațiunea acestei teorii este de a restabili echilibrul contractual, si nu de a direcționa consecințele
negative ale schimbării împrejurărilor avute in vedere la încheierea contractului către partea co-
contractanta.
Pe de-o parte, este previzibil pentru orice persoana cu o capacitate de înțelegere medie faptul ca, prin
contractarea unui credit intr-o moneda străina pe o perioada de zeci de ani, exista un risc de fluctuație a
valorii monedei respective, fluctuație determinata de contextul macroeconomic ce scapă influentei băncii.
In al doilea rand, ideea ca in conformitate cu prevederile contractuale rambursarea creditului ar urma sa se
realizeze in CHF, chiar si in condițiile aprecierii acestei monede comparativ cu moneda naționala,
fluctuația monetara fiind integrata in contract, cu consecințe asupra executării obligației contractuale astfel
asumate. Pe cale de consecința, in lipsa de dispoziție contrara, riscul creșterii valorii monedei creditului
este suportat de către debitor, in temeiul legii, dupa cum riscul deprecierii aceleiași monede este suportat de
creditor.
Interpretând a doua ipoteza si clauzele agreate de parti, executarea obligației de a plați ratele de credit in
moneda CHF, moneda afectata de variația cursului de schimb, isi găsește suportul atat in conținutul
clauzelor contractuale, cat si in dispozițiile legale din materia contractului de imprumut.
Contractul de credit reprezintă un tip de contract de imprumut de consumație cu dobânda, fiindu-i pe deplin
aplicabile prevederile legale in materie. Chiar in virtutea principiului nominalismului, imprumutatul are
obligația de a restitui exact suma imprumutata, indiferent de creșterea sau scăderea valorii banilor.
Prin urmare, legiuitorul a anticipat posibilitatea existentei unei diferente a valorii sumei imprumutate in
cazul împrumutului ce are ca obiect o suma de bani, _____________________________________ si cel al
restituirii, prin instituirea principiului nominalismului. In acest caz, suma de bani imprumutata este privita
ca o cantitate de bunuri fungibile, ce naște in sarcina imprumutatului obligația de a restitui bunuri de
aceeași cantitate si de aceeași calitate cu cele imprumutate.
Mărirea valorii CHF nu poate fi considerata ca fiind imprevizibila, fluctuația cursului de schimb nu
constituie prin sine insasi o imprejurare care sa determine modificarea contractului, având in vedere ca
variația cursului de schimb al valutelor este o noțiune general cunoscuta, putandu-se susține ca orice
persoana cunoaște posibilitatea cresterii/scaderii valorii acestora si, implicit, ca un consumator, chiar si mai
puțin avizat, isi asuma riscul aferent. Conștientizarea obligației de rambursare a creditului in cuantumul si
moneda contractata tine de îndatorirea fiecărui imprumutat de a-si asuma responsabil obligațiile născute din
raporturile contractuale in care alege sa ________________________________________ de a rambursa
ceea ce s-a primit cu titlu de imprumut (suma imprumutata) nu este sau nu ar trebui sa fie o surpriza, pentru
nicio persoana cu capacitate de exercițiu deplina (cazul debitorilor din cauza). Aceasta obligație i se
impune, normal si firesc, imprumutatului cum i se impune si responsabilitatea de a restitui la data scadentei,
valuta imprumutata in cuantumul ratei datorate (bun fungibil si consumptibil) băncii creditoare.
Faptul ca valuta s-a apreciat intr-o pondere mai mare decât a sperat imprumutatul, nu inseamna ca nu a fost
prevăzut si conștientizat de către acesta.
Doua comentarii sunt utile in legătura cu distincția dintre riscul inerent si riscul supraadăugat.
Trei elemente definesc noțiunea de risc in general. Un eveniment obiectiv viitor care schimba situația de
fapt inițiala, caracterul aleatoriu al producerii acestui eveniment si efectul sau negativ asupra celor care au
drepturi sau interese in situația inițiala. Primele doua elemente nu sunt suficiente pentru a defini noțiunea
de risc in general, intrucat evenimentul viitor aleatoriu poate aiba un efect pozitiv asupra situației de fapt
inițiale. Altfel spus, un asemenea eveniment conține in el insusi riscuri de pierdere si șanse de castig pentru
cei care au drepturi sau interese in situația inițiala.
Astfel inteleasa, noțiunea generala de risc dobândește trei accepții speciale in raporturile contractuale.
O prima accepție este prezenta in categoria contractelor aleatorii. Spre deosebire de contractele comutative,
contractele aleatorii presupun existenta unui eveniment viitor si incert in ceea ce privește producerea sa sau
data producerii sale, care influențează fie existenta, fie întinderea, fie existenta si întinderea obligațiilor
pârtilor. Este de observat ca in acest context sunt avute in vedere atat efectele pozitive, cat si efectele
negative ale evenimentului aleatoriu, el putând determina, dupa caz, șanse de castig si riscuri de pierdere
pentru una sau pentru ambele parti contractante. In plus, evenimentul viitor nu numai ca este prevăzut de
parti in momentul încheierii contractului, dar ele chiar aleg acest eveniment care va influenta fie existenta,
fie întinderea, fie existenta si întinderea obligațiilor pârtilor.
A doua accepție este utilizata in legătura cu unul dintre efectele specifice ale contractelor sinalagmatice, in
contextul imposibilității fortuite de executare a obligației uneia dintre parti. Aceasta este problema riscului
propriu-zis al contractului, soarta acestuia depinzând de soluțiile prin care se rezolva aceasta problema. In
aceasta situație, evenimentul aleatoriu (forța majora, cazul fortuit, fapta debitorului sau fapta unui tert, daca
aceste fapte pot fi asimilate forței majore sau cazului fortuit) face imposibila executarea obligației uneia
dintre parti, in mod total sau parțial, definitiv sau temporar. Din aceasta perspectiva, evenimentul aleatoriu
nu poate avea, prin ipoteza, decât un efect negativ, adică se concretizează doar intr-un risc de pierdere, nu
si intr-o șansa de castig. In aceasta accepție a noțiunii de risc nu are relevanta daca părțile au prevăzut sau
nu producerea evenimentului aleatoriu care împiedica executarea obligației.
A treia accepție este relevanta pentru intelegerea impreviziunii, iar instanța de contencios constituțional are
in vedere tocmai aceasta accepție cand vorbește de "ideea de risc al contractului" si de analizarea riscului
"dintr-un punct de vedere bivalent" (§96). In aceasta ipoteza, evenimentul aleatoriu nu determina o
imposibilitate de executare a obligațiilor uneia sau alteia dintre parti, ci o dezechilibrează.
Ca urmare, nu orice fel de schimbare a echilibrului contractual ridica problema impreviziunii. In acest sens,
Curtea Constituționala distinge _______________________ riscul supraadaugat. Primul este presupus a fi
asumat de către parti in momentul incheierii contractului, intrucat intotdeauna viitorul este insotit de
anumite elemente aleatorii. Cat timp aceste elemente nu scapă capacității de previziune a pârtilor sau nu
dezechilibrează in mod grav prestațiile contractuale ale pârtilor, ele _______________________ de risc
inerent, care nu poate fi temei al impreviziunii.
Simpla fluctuație a CHF nu reprezintă un risc supraadaugat deoarece cursul de schimb al unor valute
străine in contractele de credit in valuta incheiat pe termen lung reprezintă o constanta. Cursul fluctuează
permanent. Nu este un eveniment nici excepțional, nici imprevizibil si nici nu aduce un risc supraadaugat.
De altfel, riscul supraadaugat nu este presupus a fi fost asumat de parti in momentul incheierii contractului,
trece dincolo de capacitatea rezonabila de prevedere a contractanților si se concretizează intr-un
dezechilibru grav al raporturilor contractuale.
Rezulta din cele de mai sus ca, din punct de vedere obiectiv, impreviziunea presupune doua cerințe - un
eveniment viitor care trece dincolo de capacitatea rezonabila de previziune a pârtilor [idee care este
conținuta si in art. 1.271 alin. (3) lit. b)] si efectul de dezechilibrare grava a prestațiilor contractuale ale
pârtilor.
Diferit de aprecierea CHF, in materia contractului de credit, suma împrumutata este înscrisa in graficul de
rambursare ce face parte din contract iar, conform prevederilor convenționale privind restituirea sumei
acordate cu titlu de credit, este calculata prin aplicarea dobânzilor si a comisioanelor. Motiv pentru care, nu
putem considera ca majorarea dobânzilor si a comisioanelor constituie o cauza imprevizibila, împrumutatul
având cunoștința de majorarea debitului prin aplicarea dobânzilor ori a comisioanelor care pot varia in
funcție de prevederile legale si contractuale.
Existenta unei obligații de buna-credința in etapa executării contractelor s-a bucurat de la începuturile
dreptului civil modern de o reglementare expresa, oglindita atat in art. 970 al. 1 C.civ. (1864), cat si in art.
1134 al. 3 Cciv.fr. Aceasta reglementare a fost insa „golita" de conținut concret in doctrina clasica, întrucat
fie a fost văzuta ca o reacție târzie si clarificatoare la desueta distincție romana
__________________________ strict si cele de buna- credința, reacție care stabilea ca toate contractele
civile sunt de buna-credinta privita ca o particularizare a principiului pacta sunt servanda din art. 969 C.civ.
(1864) si art. 1134 al. 1 C.civ. fr., in sensul ca părțile, si mai ales debitorul, trebuie sa-si execute obligațiile
asa cum le-au convenit.
Buna si reaua-credința pornesc întotdeauna de la o viziune morala si echitabila a contractului, excesele
solidarismului si altruismului contractual putând fi insa atenuate de coloratura economica si utilitarista pe
care aceste doua concepte inseparabile au capatat-o in a doua jumătate a secolului al XX-lea.
In același sens, buna-credinta si echitatea sunt reguli sau principii de interpretare a clauzelor îndoielnice sau
de completare a lacunelor contractului insa, in aceasta situație nu se poate recurge la aceste principii in
prezenta clauzelor exprese, clare si precise prin care părțile au stabilit prestațiile la care se obliga si
întinderea lor.
Intr-o atare situație, este firesc ca imprumutatul sa isi asume majorările generate de deprecierea monedei in
care isi realizează veniturile fata de moneda in care a contractat creditul si cele generate de costurile
contractuale. Faptul ca una dintr-aceste ipoteze s-a produs si a depășit un prag peste care împrumutații
sperau ca nu se va trece, nu inseamna ca aceștia nu au conștientizat urmările ori ca nu si le-au asumat.
Posibilitatea aprecierii sau deprecierii monedei naționale fata de o valuta la achiziționarea unui produs al
cărui pret este determinat in valuta ori la restituirea unei sume de bani primita in valuta (cazul de fata) sunt
aspecte financiare de notorietate si nu constituie situații imprevizibile.
Prin incercarea creditorului de a obține contraprestatiile succesive impumutului acordat si prin obligarea
debitorului contractual la executarea contractului valabil incheiat, nu se realizează un abuz de drept,
deoarece convențiile au putere de lege ______________________ executate asa cum s-a convenit, potrivit
principiului pacta sunt servanda. Mai mult decât atat, avantajele economice pe care le poate obține o parte
ca urmare a dezechilibrului survenit _________________________ prestațiile celeilalte parti nu pot
constitui o imbogatire fara justa cauza pentru ca, asa zisa îmbogățire a uneia din parti isi are cauza justa in
contractul respectiv si in forța sa obligatorie.
Termenul de „risc" nu are in vedere riscul din contractele aleatorii, pentru ca asa cum am arătat,
imprumutul/creditul bancar, chiar in valuta, nu este un contract aleatoriu. De asemenea, nu are nici sensul
de risc al contractului, in intelesul art. 1634 C. civ., cand debitorul nu mai poate executa obligația din cauza
unei forte majore, a unui caz fortuit ori a altor evenimente asimilate acestora. Este evident ca legiuitorul a
avut in vedere, in principal riscul valutar, care insa nu este nici forța majora, nici caz fortuit de natura sa
exonereze total pe debitor de executarea obligației, dupa cum nici devalorizarea imobilelor nu constituie
asemenea cauze de exonerare de plata, astfel cum a reținut si Curtea Constituționala a României prin
Decizia la care am făcut referire. Chiar daca legiuitorul nu a spus-o expres, in definitiv, este evident ca au
fost avute in vedere creditele in valuta, creșterea cursului si devalorizarea imobilelor pe fondul crizei
económico-financiare. Din punctul de vedere al subscrisei, riscul valutar, privit in sensul aprecierii sau
deprecierii unei monede străine, asa cum arătat anterior, nu costituie un element al impreviziunuii pentru ca
face parte dintr-o noțiune general valabila si cunoscuta iar, cu privire la noțiunea devalorizării imobilelor,
CCR a hotărât inaplicabilitatea acesteia in spetele ce au ca obiect darea in plata.
In aceeași ordine de idei nu se poate retine împrejurarea ca impreviziunea (situația dedusa judecații) este
justificata pe conceptul de forța majora pentru ca, aceasta situație are ca efect o imposibilitate absoluta de
executare a contractului insa, o mare sau foarte mare dificultate de executare, nu poate fi asimilata forței
majore.
Intr-un climat economic ferit de fluctuații majore, incidența acestei instituții nu ar trebui sa fie frecventa si
trebuie sa reținem astfel, ca impreviziunea reprezintă o soluție extrema la care părțile trebuie sa apeleze in
cursul executării contractului.
Or, rațiunea acestei teorii este de a restabili echilibrul contractual, si nu de a directiona consecințele
negative ale schimbării împrejurărilor avute in vedere la încheierea contractului către partea co-
contractanta.
In ceea ce privește suportarea riscului valutar intr-un contract de împrumut, prin Decizia nr. 1122 din 21
februarie 2003, înalta Curte de Casație si Justiție a decis următoarele: "F___ a asigura depozitele in lei
pentru obținerea valutei necesare rambursării ratelor si dobânzilor, debitoarea a incalcat dispozițiilor art. 4
din convenție. Este adevărat ca lipsa disponibilităților valutare a determinat banca garanta sa plătească
ratele scadente din resurse proprii, urmând a fi desdăunata de clientul sau, potrivit acordului de voința al
pârtilor. De altfel, riscul contractual, privind diferența de curs valutar, nu putea aparține băncii garante, care
trebuia sa primească contravaloarea ratelor achitate in calitate de garant. In privința schimbării esențiale a
împrejurărilor avute in vedere de parti, la momentul incheierii convențiilor, se impun unele precizări.
Teoria impreviziunii trebuie recunoscuta in măsura in care obligația contractuala nu mai este susceptibila
de executare, cand imprejurarile in care trebuia executata o fac radical diferita de cea asumata prin contract.
In acest sens se apreciază, daca obligația si-a pierdut identitatea, verificându-se daca modificarea
circumstanțelor nu a fost integrata in riscul contractual. Variația circumstanțelor si, prin urmare, noile
sarcini ce afectează executarea, fac parte din riscul contractual pe care-l suporta debitorul obligației de
executat, in lipsa unei dispoziții contrare. Chiar daca relația __________________________ este
imprecisa, considerându-se modificarea circumstanțelor ca exclusa din sfera riscului, reparația este
determinata, prin interpretarea convenției, in funcție de natura contractului".
Intrucat nu exista niciun temei legal care sa permită instanței sa dispună adaptarea contractului de credit in
temeiul impreviziunii.
Solicită admiterea prezentului apel împotriva Sentinței civile nr. 4871/29.06.2017, pronunțata de
Judecătoria Sectorul 5 București, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, prin care solicitam instanței ca,
prin hotărârea ce o va pronunța, sa admită prezentul apel, cu consecința schimbării in parte a sentinței
atacate, in sensul respingerii adaptării contractului de credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007 pentru
viitor. In temeiul caracterului devolutiv al apelului va rugam sa aveți in vedere si toate celelalte aspecte
menționate la fondul cauzei.
In conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod proc. civ. solicitam obligarea intimatului la plata cheltuielilor
de judecata constând in onorariu de avocat si taxa judiciara de timbru.
In drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 77/2016, pe cele ale art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 466 si art. 470
Codul de procedura civila, precum si pe toate celelalte dispoziții legale invocate in cauza.
La data de 08.11.2017 intimații-pârâți D______ V_____ si D______ D____ A_______ , au depus
întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Susținerile apelantului sunt nefondate
In cazul in speța, premisele impreviziunii contractuale sunt intrunite Absenta culpei debitorului, aceștia si-
au indeplinit cu buna credința obligațiile contractuale, iar cand condițiile financiare personale s-au inrautatit
prin reducerea cu 25% a salariilor, au solicitat restructurarea creditului prin acte adiționale, plătind costurile
restructurării.
Absenta clauzei de restructurare a contractului, contractul de credit fiind un contract standard utilizat de
banca ce nu conține o clauza privind reevaluarea drepturilor si obligațiilor pârtilor, face aplicabila
impreviziunea.Clauza de la art1.3 lit c) privind posibilitatea modificării valutei, a duratei sau a altor condiții
ale creditului nu are natura unei clauze de adaptare.
Nominalismul monetar este preluat in contract la art.6"rambursare", principiul nominalismului monetar
nefiind inclus in sfera ordinii publice monetare nu constituie o piedica in aplicarea mecanismului
impreviziunii.
In România cursul de schimb RON/EUR RON/USD se stabilește in baza tranzacțiilor bancare, cele 2
monede dolarul american si euro având cea mai larga circulație internaționala, cursul fiind stabilit la
bursele internaționale pe baza tranzacțiilor de vanzare/cumparare efectuate cu monedele respective. Ele
servesc si ca etalon la stabilirea cursului de schimb pentru alte monede cu circulație internaționala precum
Yenul japonez, CHF s.a.
In România cursul de schimb RON/CHF se stabilește in mod indirect, pe baza cursului de schimb
EUR/CHF.
Riscul aprecierii valutei, euro sau dolarul american, respectiv al deprecierii leului in raport cu aceste
monede este un risc normal al contractului suportat, dupa caz, de către creditor, respectiv debitor.
Analiza situației financiare a împrumutaților, in vederea acordării împrumutului, s-a bazat pe veniturile
realizate in RON si echivalentul acestora in EUR,la un curs de schimb de 3,3357 RON/EUR. Acordarea
împrumutului in CHF a avut in vedere un curs de schimb de 1,659 CHF/EUR.
Ca urmare a crizei financiare din 2008, cursul de schimb CHF/EUR s-a apreciat, ajungând in 2017 in jurul
valorii de 1.07CHF/EUR .
In absenta unei cotații directe RON/CHF, operand cotația indirecta pe baza cotatiei CHF/EUR, in timp ce
EUR s-a apreciat in perioada 2007-2017 cu 34%, CHF, prin raportare la cursul de schimb CHF/EUR, s-a
apreciat in raport cu RON de la 2,0227 RON pe CHF din 2007 la 4,02 RON pe CHF in 2017, apreciere de
aproape 100%. In cazul in speța, riscul supraadaugat al contractului este dat de aprecierea CHF in raport cu
EUR.
Supraaprecierea CHF in raport cu EUR a transformat practic contractul dintr-un împrumut in CHF intr-un
împrumut in EUR, plătit insa in CHF, determinând astfel o onerozitate excesiva a prestației debitorului.
Onerozitatea excesiva in materia impreviziunii valutare nu se raportează nici la patrimoniul debitorului,
nici la contraprestația primita de debitor, ci la situația obligației sale anterior schimbării împrejurărilor.
Riscul determinat de situația de impreviziune nu se incadreaza in categoria riscurilor contractuale asumate.
Prin acceptarea in contract a rambursării creditului in moneda împrumutului, împrumutații au acceptat
riscul fluctuației cotatiei monedei ca si a dobânzii, partea variabila cotatia LIBOR la 3 luni CHF.
Riscul fluctuației avut in vedere de parti la incheirea contractului era riscul fluctuației EUR, in raport cu
care se stabilea cotatia CHF si, indirect, cotatia CHF/RON. Nicăieri din contract nu rezulta, nu este
prevăzuta suportarea riscului contractului in cazul supraaprecierii CHF in raport cu EUR, neexistand o
soluție de atribuire a lui.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului și de motivele invocate de apelanta-
contestatoare Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.4871/29.06.2017 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria
Sectorului 5 București a admis în parte contestația, formulată de reclamanta P______ B___ R______ SA,
în contradictoriu cu pârâții D______ V_____, D______ D____ A_______, a constatat că cererea de dare în
plată formulată de intimați prin notificarea comunicată contestatoarei la data de 31.05.2016 nu îndeplinește
condițiile de admisibilitate pentru a stinge, prin darea în plată a imobilului ipotecat, obligațiile asumate prin
contractul de credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007, a dispus adaptarea pentru viitor a contractul de
credit nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007, în sensul că toate sumele datorate de intimați în temeiul
convenției de credit și devenite exigibile ulterior datei de 31.05.2016 se vor calcula la o valoare CHF egală
cu jumătate din diferența dintre cursul CHF de la momentul plății și valoarea CHF de la momentul
contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul contractării, a compensat juridic cheltuielile
de judecată efectuate de părți.
Reține Tribunalul că, între creditoarea P______ B___ S.A. și debitorii pârâți D______ V_____ și D______
D____ A_______ s-a încheiat Contractul de credit cu nr. xxxxxxxxxxxx21095/26.10.2007, prin care
debitorii au fost împrumutați cu suma de xxxxxx CHF, ce urma a fi rambursată în termen de 240 luni (filele
29-32). S-au încheiat mai multe acte adiționale între părți, după cum urmează: s-a încheiat Actul adițional
nr. 1/22.09.2010 prin care s-a reeșalonat plata datoriei cu titlu de dobândă pentru perioada 30.09.2010 –
28.02.2011, contra unui comision de 1% din soldul creditului existent la data semnării, adică 1910 CHF
(filele 60-65 vol. II); Actul adițional nr. 2/10.05.2011, prin care s-a majorat cu 36 de luni perioada
contractuală contra unui comision de 250 euro (filele 66-71 vol. II); Actul adițional nr. 3/27.01.2012, prin
care s-a majorat perioada contractuală cu încă 24 de luni (filele 72-78 vol. II); Actul adițional nr.
4/30.07.2012, prin care s-a acordat o perioadă de grație contra sumei de 400 euro debitorilor (filele 79-85
vol. II); Actul adițional nr. 5/24.01.2013, prin care s-a acordat o perioadă de grație debitorilor contra unui
comision de 400 euro (filele 86-92 vol. II); Actul adițional nr. 6/29.07.2013 prin care, din nou, s-a acordat o
perioadă de grație contra unui comision de 400 euro (filele 93-100 vol. II); Actul adițional nr. 8/19.02.2014,
prin care s-a convenit același lucru (filele 101-107 vol. II) și Actul adițional nr. 8/05.06.2014, prin care s-a
stabilit marja dobânzii contractului ca fiind 4,3 puncte procentuale pe an (filele 30, 31 vol. III, dosar fond).
În vederea garantării împrumutului s-a încheiat între reclamantă și pârâți Contractul de ipotecă autentificat
prin încheierea nr. 652/26.10.2007de către BNP S____ R_____ I____ cu privire la imobilul situat în
apartamentul nr. 82 din București, Calea Rahovei, nr. 219, _____________________________, având nr.
cadastral 7070/82, înscris în CF nr. xxxxx a loc. București, sect. 5 (fila 33-35, dosar fond).
La data de 31.05.2016 s-a emis de către o notificare privind darea în plată către reclamantă a imobilului
ipotecat în baza Legii nr. 77/2016 (filele 26, 27, dosar fond).
Reține Tribunalul că, potrivit art.4 din Legea nr.77/ 2016 pentru stingerea creanței izvorând dintr-un
contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele
condiții: creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea
sunt definite de legislația specială; cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea
echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a
României în ziua încheierii contractului de credit; creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a
achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau,
indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de
locuință; consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu
creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
Or, față de probatoriul administrat în cauză, Tribunalul apreciază că prima de instanța a făcut o corectă
aplicare și interpretare a legii, astfel:
Legea nr. 77/2016 reglementează, așadar, modul de acțiune al consumatorului care dorește sa beneficieze
de prevederile acestui act normativ și nu face nicio distincție cu privire la categoriile de consumatori care
au obligația parcurgerii etapei notificării, ci se refera la toate categoriile de consumatori, reglementând
faptul ca "in vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui
executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare. "
Legea nr. 77/2016 este in concordanta cu Directiva 2014/17/UE al cărei obiectiv este de a asigura un nivel
ridicat de protecție pentru consumatorii care incheie contracte de credit pentru bunuri imobile. Potrivit art.
2 alin 1 din Directiva 2014/17/UE "Prezenta directiva nu împiedica statele membre sa mențină sau sa
introducă dispoziții mai stricte in scopul de a proteja consumatorii [...]. "
În aceeași ordine de idei, Tribunalul reține și Decizia nr. 623/2016 a Curții Constituționale prin referitoare
la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art.3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6-8, in
special art. 8 alin. (1), (3) si (5), art. 10 si ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea in plata a unor
bunuri imobile in vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum si a legii in ansamblul sau
("Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016")
Astfel, potrivit punctului 120 din Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016, "din punct de vedere
procedural, instanța judecătoreasca, in condițiile formulării contestației de către creditor sau a acțiunii in
constatare de către debitor, va verifica 'îndeplinirea condiției notificării creditorului conform celor
prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând in mod
obligatoriu teoria impreviziunii in cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8, ori in cadrul art. 9 din aceeași
lege".
In ceea ce privește condiția prevăzuta la art. 4 lit. a) din Legea nr. 77/2016 "creditorul si consumatorul fac
parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația speciala''':
Intimații sunt consumatori, respectiv persoane fizice, care au incheiat Contractul de credit ipotecar prin care
apelanta a acordat acestora un credit in valoare de 191.000 CHF , pentru achiziționarea unui imobil,
această sumă nedepășind valoarea de 250.000 EUR stabilita de Legea nr. 77/2016.
Rezulta așadar ca intimații îndeplinesc toate condițiile de admisibilitate a acestei notificări reglementate
prin art. 4 alin. 1 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 77/2016.
În ceea ce privește critica apelantei la interpretarea și aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește adaptarea
contractului, Tribunalul o apreciază ca fiind lipsită de fundament legal, în condițiile în care Decizia CCR
nr.623 obligă instanța să facă o analiză a îndeplinirii condițiilor referitoare la teoria impreviziunii.
Astfel, Tribunalul arată că, potrivit Codului Civil „părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă
executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie
datorită scăderii valorii contraprestației".
Sunt prevăzute însă și excepții de la aceste prevederi „dacă executarea contractului a devenit excesiv de
oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea
debitorului la executarea obligației". în acest caz, se precizează în Codul Civil, instanța poate să dispună
„adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile" sau
„încetarea contractului". Atât adaptarea contractului, cât și încetarea acestuia, pot fi dispuse de către
instanță numai dacă „schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului" și „nu au fost și
nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor", dacă „debitorul nu și-a asumat riscul schimbării
împrejurărilor" și dacă "debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea
adaptării rezonabile și echitabile a contractului".
Or, față de probatoriul administrat în cauză, Tribunalul apreciază ca atât evoluția cursului CHF, creșterea
ratei datorate de intimați, cât și modul în care s-au împărțit riscurile contractului, conduc la aplicarea teoriei
impreviziunii în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, în perioada de 5 ani anterior încheierii contractului
de credit evoluția cursului leu/chf a fost una relativ stabilă în sensul că fluctuațiile acesteia s-au încadrat în
limitele riscului inerent oricărui contract încheiat într-o altă monedă decât cea națională.
Tribunalul apreciază că instanța de fond, în mod corect, a stabilit că intimații nu puteau în mod rezonabil să
prevadă existența unei evoluții a cursului valutar între momentul încheierii contractului și momentul
transmiterii notificării, în sensul creșterii valorii francului elvețian într-un asemenea procent, astfel încât
survenirea unei valorizări acute a CHF în anul 2011 față de RON și față de valutele de referință determină
instanța să aprecieze că evenimentul are caracterul de imprevizibil.
Altfel spus, riscul supraadăugat este cel excepțional, adică cel care nu a putut face obiectul unei
previzionări de către niciuna dintre părți, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanților
și care ține de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul încheierii
contractului, precum valorizarea exorbitantă a monedei creditului.
Omisiunea băncii de a informa consumatorii asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen care era
previzibil pentru experții financiari ce activează în cadrul acestora, dat fiind faptul că CHF- ul este o
monedă instabilă, iar la momentul încheierii contractului valoarea acestei monede era Ia un minim istoric,
creșterea valorii față de moneda națională fiind inevitabilă, constituie o încălcare a obligației de consiliere,
sever sancționată în dreptul european și național întrucât este de natură să angajeze din punct de vedere
juridic un consumator plecând de la o imagine deformată a întinderii drepturilor și obligațiilor asumate.
Dezechilibrul major care rezultă dintr-un astfel de contract de adeziune constă în imposibilitatea,
consumatorilor de a cunoaște și anticipa mărimea obligațiilor sale. Așa cum se prevede la art. 1 din Legea
nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau
prestarea de servicii cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt
necesare cunoștințe de specialitate.
Și în privința efectului de dezechilibrare gravă a prestațiilor contractuale ale părților, Tribunalul apreciază
că instanța de fond a constatat în mod corect că, prin expunerea debitorilor consumatori la o hipervalorizare
a valutei de creditare, cu 90 %, echilibrul contractual a fost grav afectat, schimbându-se radical condițiile
de la momentul contractării.
În raport de cele reținute, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul
art.480 C.oproc.civ. va respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare P______ B___ România SA
împotriva sentinței civile nr. 4871/29.06.2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul
nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații-reclamanți D______ V_____ și D______ D____
A_______ ca nefondat.
 PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare P______ B___ România SA, CUI RO xxxxxxx,
JXXXXXXXXXXXX, cu sediul în București, șoseaua N______ T________ nr. 29-31, sector 1 și cu sediul
procesual ales la SCA ”M_______, Florov și Asociații”, cu sediul în București,
_______________________, etaj 7, sector 3, persoană însărcinată cu primirea corespondenței av.
M______ O___ Baltateanu, av. A___ Oneata, av. N______ D____, av. A______ C______, av. I____
I______ și asistenta G_______ A_____ împotriva sentinței civile nr. 4871/29.06.2017 pronunțate de
Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații-
reclamanți D______ V_____, CNP xxxxxxxxxxxx și D______ D____ A_______, CNP xxxxxxxxxxxxx,
ambii cu domiciliul în București, calea Rahovei nr. 219, _____________, _____________, sector 5 și cu
domiciliile alese la Cabinet de avocat D___ Bajan, cu sediul în București,
________________________.42, etaj 5, apt.47, sector 5 ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 noiembrie 2017.

P_________, JUDECĂTOR, GREFIER,

Judecător M_______ A________ E____ L______ V_____ A________-A______ D______

Red. M.A./11 noiembrie 2018

Dact.A.M./8 ex/07.12.2017
Judecătoria Sectorului 5 București Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX
Judecător fond A________ M_____

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer
R______ pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

 ANPC
 COPYRIGHT © 2019 ROLII


DESPRE NOI
 LINKURI UTILE
 BAZE DE DATE ÎNRUDITE
 CONTRIBUITORI
 MEMBRI FONDATORI
 ȘTIRI
 CONTACT