Medicatia osteoporozie

înseamnă "os poros". Până nu demult considerată o stare

normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în
prezent o boală, caracterizată prin reducerea densității
minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii
osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în
urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa
acestuia.
Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât
oasele normale. Ele sunt însă mai puțin dense, prin pierdere
de substanță osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor
internă, care este profund afectată - asemenea unei țesături
vechi, cu urzeala subțiată și pe alocuri ruptă.
După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din
substanța sa, un fenomen normal și natural odată cu
înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveni însă o
problemă serioasă dacă "rezerva osoasă" inițială a fost prea
mică sau dacă pierderea de substanță osoasă se face prea
repede. Rezultatul este creșterea riscului de fractură, fie
printr-o cădere obișnuită, ca în cazul încheieturii mâinii sau
șoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul
vertebrelor.
Osteoporoza o boală care afectează peste 40 la sută din
femei și 20 la sută din bărbații cu vârste de peste 50 de ani.
Factori de risc:
Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt
predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex
feminin (aprox.80% dinte pacienții cu osteoporoză sunt
femei), mai ales dacă au avut deja menopauza, și chiar și
mai mult dacă au avut-o înainte de vârsta de 45 de ani.
Alți factori de risc:
 vârsta peste 65 de ani
 tratament cronic cu corticosteroizi
 aport inadecvat de calciu alimentar
 activitate fizică insuficientă
 greutate corporală prea mică

Diagnostic:

Din motive legate de obiectivitate diagnostică, osteoporoza

este definită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca o
scădere a densității minerale osoase cu mai mult de
2,5 deviații standard față de media persoanelor tinere de
același sex, măsurată cu DEXA. Deși există posibilități de
tratament al osteoporozei, prevenția este în continuare pe
primul loc în efortul de a reduce incidența fracturilor. Datorită
legăturilor dintre densitatea osoasă și activitatea hormonală,
femeile sunt mai expuse decât bărbații, mai ales în primele
decade după menopauză.
Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin
examinarea persoanei respective, cu excepția situației în
care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a
coloanei vertebrale sau dacă a scăzut evident în înălțime.
Examinarea sângelui este de regulă normală,
iar radiografia nu poate diagnostica boala decât într-o fază
avansată, de exemplu evidențiind una sau mai multe fracturi
vertebrale.
Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de
certitudine pentru o densitate osoasă redusă este
densitometria. Aceasta se poate face prin:
 tomografie computerizată cantitativă - metodă scumpă și
greu accesibilă, nu s-a impus încă în diagnosticul de
rutină al osteoporozei
 absorbțiometrie duală (DEXA) - este o examinare

radiologică cu doză mică de iradiere, care vizualizează

șoldul, coloana vertebrală sau ambele, și reprezintă în
prezent "standardul de aur" în diagnosticul osteoporozei și
în urmărirea eficienței tratamentului
 densitometria ultrasonică - măsoară atât densitatea

osoasă, cât și calitatea osului (arhitectura și elasticitatea);

este practic un tip specializat de ecografie; fără a fi atât de
precisă ca DEXA, metoda este utilă în evaluarea riscului
de fractură, la un preț de cost mai redus și fără iradiere,
dar nu poate servi la urmărirea eficienței tratamentului
Persoanele diagnosticate cu osteoporoză pot face destul de
multe lucruri pentru a opri evoluția bolii și a evita fracturile:
 pot utiliza medicație specifică
 pot să-și asigure un aport adecvat de calciu și vitamina D
 pot să-și crească nivelul de activitate fizică
 pot să prevină căderile
 pot folosi protectoare de șold

Tratamentul osteoporozei este un tratament complex, care

vizează în principal menținerea masei osoase, scăderea riscului de
fracturi de fragilitate și a comorbidităților asociate acestora.
Tratamentul farmacologic modern al osteoporozei are la
îndemână un întreg arsenal de medicamente care influențează
metabolismul osului și intervin atât în procesul de resorbție cât și
de formare a osului. Cele mai utilizate terapii sunt raloxifenul
(care face parte din clasa SERM- modulatori selectivi de receptori
estrogenici), bisfosfonații (alendronat, ibandronat, risedronat),
derivații de parathormon, ranelatul de stronțiu, denosumsab.
Tratamentul de substituție hormonala este folosit ca o a doua
linie de tratament. Toate aceste clase de medicamente reduc
riscul fracturilor vertebrale, unele dintre ele și pe cel al fracturilor
nonvertebrale- vezi capitolul 8. Tratamentul farmacologic este
recomandat la toate femeile postmenopauză și bărbații peste 50
de ani care îndeplinesc una din următoarele condiții -fractură de
fragilitate în antecedente. La acești pacienți riscul de fractură de
fragilitate ulterioară este crescut (chiar și la cei cu scoruri DXA
neîncadrabile în categoria de osteoporoză) iar acest risc poate fi
redus prin tratament specific. -scor T ≤-2.5 DS la nivelul colului
femural, șoldului total sau coloanei vertebrale -scor T între -1 și -
2.5 DS la nivelul colului femural sau coloanei vertebrale asociat cu
o probabilitate de fractură de șold de peste 3% la 10 ani sau de
fractură majoră osteoporotică peste 20% la 10 ani (apreciate cu
ajutorul algoritmului FRAX adaptat la țara de origine)
În schimb, măsurile generale de tratament detaliate mai jos se
aplică obligatoriu tuturor categoriilor de pacienți cu masă osoasă
scăzută, indiferent dacă prezintă sau nu indicație de tratament
farmacologic.
Vitamina D simpla
- este indicat pentru asocierea frecventa a osteomalaciei,
mai ales in osteoporoza senila si profilaxia osteoporozei de
menopauza. Trebuie monitorizat nivelul seric si urinar al
calciului si se va administra cu prudenta la pacientii cu
nefrolitiaza.
1. Pacientii cu osteoporoza si osteoporoza severa (cu
fracturi de fragilitate si scor T<-2,5 DS.);
2. Pacientii cu osteopenie (scor T< -1,5 DS) dar cu factori de
risc pentru fracturi osteoporotice sau cu fracturi de fragilitate;
3. Pacientii la care masurile nonfarmacologice de preventie
sunt ineficace (DMO continua sa scada sau apar fracturi de
fragilitate).

Numele: Natali sadikov

Grupa:F1504