UNIVERSITATEA „Alexandru Ioan Cuza”

FACULTATEA DE TEOLOGIE „Dumitru Stăniloae”

Postul Religios și Dieta

Importanța lor pentru viața bilogică și spirituală

Susținător:
Merlă Daniel Vasile

Iași
2019
„Iar oameni către Dumnezeu să strige din toată puterea și fiecare să se
întoarcă de pe calea lui cea rea și de la nadreptatea pe care o săvârșesc
mâinile lui”(Iona 3,8)

Poate ne întrebăm adesea unde își are originea postul, sau de ce i se oferă
o așa mare valoare.

Cu siguranță nu îl putem lega de o dată fixă, întrucât apariția lui a fost

progresivă. Deasemenea postul nu este o practică specifică doar unei religii, el a
fost practicat de secole iar principalul său aspect era legat de cermoniile
religioase în iudaism, confucianism, hinduism si islamism.

Toate religiile antice practicau postul sub diverse forme sau din diverse
motive. Egiptenii de exemplu, posteau cu scopul de a se curăți de păcate, la fel
asirienii si babilonienii. Indienii din Mexic si incasii din Peru țineau post de
căință pentru a-i multumi pe zeii lor.

Budismul si hinduismul consideră postul drept un act de austeritate si

cumpătare.

În Grecia antică, postul era perceput ca o metodă puternică de protecție

împotriva demonilor ce puteau intra in corp prin intermediul mâncării și al
băuturii, fiind totodată a manieră de ispășire si purificare a sufletului, facilitând
astfel comunicarea cu zeitățile. De altfel, Pitagora recomanda postul iar părintele
medicinii Hipocrate susținea că unul din secretele longevitătii sale îl constituie
postul.

Putem observa din cele spue anterior – potrivit revelatiei naturale – că

omul ca ființă ratională era în măsură să gândească, să judece si prin aceasta să
ajungă la anumite concluzii asupra celor ce observă că există si se petrec în jurul
său.

Ideea de post s-a menținut astfel peste tot chiar si după amestecarea
limbilor la turnul Babel, deși la unele popoare a ajuns aproape complet
desfigurată de esența sa spirituală.
 În ceea ce privește poporul iudeu, Moise a fost cel care a „restructurat”
postul dând-i o altă conotație iar mai apoi proorocii.

Evreii însoțeau postul cu rugăciune:„Și mi-am îndreptat fața către

Domnul, stăruind în rugăciune și în rugi fierbinți, cu post, cu sac si
cenușă.”(Daniel 9,3); cu mărturisirea păcatelor:„În ziua de douăzeci și patru a
acestei luni s-au adunat toți fiii lui Israel, îmbrăcați cu sac si cu capetele
presărate cu cenusă, ca să postească. Și osebindu-se cei ce erau de alt neam, au
venit de și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor.”(Neemia 9,1-
2); cu smerenia:„Apoi am îngenunchiat a doua oară înaintea Domnului, ca și
întâia oară, patruzeci de zile și patruzeci de nopti fără să mănânc pâine și fără să
beau apă;m-am rugat pentru păcatele voastre cu care ați greșit voi, făcând rău
înaintea Domnului Dumnazeului vostru și mâniindu-L.”(Deuteronom 9,18); cu
întoarcerea la Dumnezeu; cu întristarea:„Atunci toti fii lui Israel și tot poporul
au plecat si au venit la casa Domnului și au postit în ziua aceea până seara și au
adus arderi de tot și jertfă de împăcare înaintea Domnului.”(Jud.20,26); cu fapte
de milostenie.

În epoca veche testamentară se recurgea la post în vremea judecătilor lui

Dumnezeu – faimosul caz al cetății Ninive – în vreme de nenorocirii, în vreme
de pericole viitoare, în timpul suferintelor altora. Vedem că astfel postul era
condiționat de ceva anume.

Totuși deși condiționat, întoarcerea pe care o făcea poporul evreu prin post
aducea pace: „Să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea și de la faptele sale
cele urâte și veți trăi în țara pe care Domnul a dat-o vouă si părinților voștri din
veac în veac.”(Ieremia 25,5); tămăduire; călăuzire din partea lui Dumnezeu.

Venirea Mântuitorului la „plinirea vremi”(Gal.4,4) este încununarea

făgăduinței făcute de Dumnezeu protopărinților noștri (Facere 3,15).Logosul
divin luând chip omenesc desăvârșit nu dă o nouă lege ci vine să o împlinească.
Astfel El nu aduce ceva nou în post ci doar întărește ceea ce proorocii au
surprins deja „Când postiți, nu fiți ca fățarnicii, că ei își smolesc fețele ca să se
arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu însă
când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arați oamenilor că
postești,ci Tatăl tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va
răsplăti ție.”(Mt.6,16-18).
 Dacă în Legea Veche postul era însoțit de exteriorizări (țipete, bocete,
plâns,cenușă, saci), noul adus de Mântuitorul constă în retragere, interiorizare,
introspecție, toate acestea acoperite de o față vioaie.

Astfel că primii creștini insuflați de Sf. Duh înțeleg sensul adevărat al

postului ca „metodă” de purificare, de penitență spirituală și armă eficientă de
luptă împotriva „stăpânitorilor acestei lumi”.

Astăzi postul nu mai este trăit ci doar încadrat într-o definiție care îți arată
punctele pe care trebuie să le împlinești (de cele mai multe ori formal). Iată
definiția dată postului în zilele noastre:

Postul este o înfrânare pe o anumită perioadă de timp de la mâncae,

băutură, distracții, viață conjugală și alte plăceri cu scopul de a ne ruga mai
mult lui Dumnezeu.(Indrumar pentru stabilirea sănătății) Protosinghel Sofian Ardelean

Mai nou postul după cum am văzut chiar în definitie postul este mai
degrabă un regim alimentar. Omul de astăzi a devenit destul de pasiv crezând că
medicul sau ”pastila” pot să-i rezolve problemele de sănătate deși, în realitate,
lucrurile nu stau deloc așa.

”În interiorul fiecăruia dintre noi există un doctor, noi trebuie doar să-l
ajutăm să-și desfășoare activitatea”, spunea părintele medicinei, Hipocrate.
Într-u studiu realizat în anul 1925, a fost examinat corpul omului care moare din
lipsa hranei. Ce s-a constatat? Grăsimea este pierdută 97%, musculature 30%, ficatul
56%, singurul organ intact, ce rămâne integru și nemodificat până în ultima zi de viață
este creierul, sistemul nervos. Creierul este intact, iar grăsimea se pierde în proporție
de 97%? Uimitor… Iată ce declara doctorul Edward Hooker Dewey, cel ce face
analiza studiului ”Postul negru – Cheia veche și modernă a sănătății” – New York,
1927:

”Am văzut imediat în corpul uman o rezervă de hrană predigerată, și creierul

având puterea de a menține integritatea structurii în absența hranei.”
”Am înțeles, în acel moment, că a muri de foame nu era o chestiune de câteva
zile, ci de săptămâni, de luni, cu siguranță mult mai mult timp decât cel necesar
pentru revenirea dintr-o boală.”
Iată unul dintre mecanismele principale ale postului: în absența hranei,
corpul începe să funcționeze ca o rezervă de hrană, epuizează anumite părți
(grăsimile), dar alege să conserve altele, creierul și sistemul nervos.Funcțiile
neurologice sunt complet păstrate: persoana respectivă poate în continuare să
gândească, dă ia decizii, să fie mobil. Mecanismul în sine protejează și inima,
mecanism cercetat ulterior de știința medicală.
 Postul negru este o terapie practicată în spiatelele de stat din
Germania și din alte state ale lumii – Japonia, Rusia, Franța -, o tehnică ce
salvează, alături de medicina oficială, cazuri cărora acesta nu le mai poate
da o șansă de reușită. Este bine să înțelegem că o boală trebuie acceptată și
apoi pornit un război împotriva ei, cu tot efortul corpului și a minții spre
dobândirea sănătății și învingerea ei. Iar când spunem ”boală”, ne referim la:
hipertensiune,reumatism,boli de piele,ulcer,obezitate,diabet și chiar cancerul.

Iată cîteva argumente științifice ale postului negru:

1.Corpul dispune de trei carburanți pentru a funcționa:

 glucidele (zaharurile)
 proteinele (structura osoasă)
 lipidele (grăsimea)
Glucidele, carburantul esențial, se vor degrada în glucoză. Toate celulele
corpului au nevoie de glucoză pentru a funcționa: creierul care, înafara gândirii,
coordonează SNC și deci, coordonarea mișcărilor, nu se poate lipsi de ea. Fără
glucoză ”mașinăria” se oprește! Corpul are foarte puțină rezervă, în 24 de ore
stocul de glicogen este epuizat.
Proteinele nu au în primul rând rolul unui ”carburant”, fiind folosite de
organism în realizarea unor funcții indispensabile vieții: mușchii, colagenul,
enzimele etc., sunt formate din proteine. Dar, în condiții de stres, o parte a
proteinelor poate fi folosită și consumată pentru a produce glucoză, cu pericolul
pe care l-ar putea reprezenta supraconsumul. Strategia organismului este de a fi
ponderat în utilizarea lor…
Lipidele îndeplinesc funcția unor rezerve din care organismul își ia cât și
cum vrea, în caz de nevoie.
Cercetătorii diferențiază 3 faze principale în cura de post:
-Intrarea în post. În această fază, dacă organsimul epuizează rezerva de
glicogen în primele 24 de ore, fabrică una nouă, numită ”neoglicogeneză” –
folosindu-se parțial de proteinele mușchilor. Din grija de a-și păstra rezerva
proteică, ”o astfel de situație nu poate continua”, după cum scriu Beaufrere
și X. Leverve, specialiști în nutriție, de origine franceză.
-postul prelungit – care începe între a cincea și a șaptea zi, organismul va
fabrica glucoză din rezerva de lipide. Ficatul este organul în care se
realizează operațiunea: degradând acizii grași, se produc trei molecule ce
constituie un substitent al glucozei, numiți corpi cetonici. Creierul, protejat
prin bariera ce împiedică ajungerea la el a toxinelor sau a acizilor grași, odată
cu sângele, permite corpilor cetonici să ajungă la el. Organismul își
protejează astfel proteinele, furnizând creierului un alt carburant.
-ieșirea din post declanșată de ”semnalul de alarmă”.
 RDT sau ”regimul de descărcarea terapeutică” este pus la punct și
prezentat de către cercetătorii ruși ale căror studii au fost oprite în anii
comunismului, datortiă regimului politic traversat. Ulterior cercetării rusești,
tehnica este studiată și îmbunătățită în Germania de astăzi, unde se formează
structura de bază a întregii cure prin post. Există o atenție mai mare acordată
metodelor natural de îngrijire în acest stat unde se regăsesc șase catedre de
medicină naturală și de medicină integrative (care integrează medicina
tradițională medicinei convenționale).
Etapele unei regim RDT:
1. Privarea totală de hrană, 2-3 zile; ingerarea unei soluții cu sulfat
de magneziu care provoacă o curățire a intestinelor, așa pornește debutul
postului;
2. Fază de acidoză, între a 3 și a 5 zi, când senzația de foame scade treptat,
până la stingerea ei. Pot apărea amețeli, dureri de cap, diferite forme de
adaptare; limba devine albicioasă, iar nivelul zahărului din sânge ajunge
la 65% din cantitaea inițială din startul terapiei. Starea de greață se
datorează creșterii acidității din sânge, corpul începe să ardă calorii din
rezervele lipidice ale corpului. Se insistă asupra unui consum ridicat de
apă și ceai, efectuarea de exerciții fizice, cu scopul de: a respira, a ventila,
a transpira, pentru a ajuta toate organele emonctorii la eliminarea
toxinelor;
3. Faza de compensarea și de echilibru, între a 4 și a 7 zi, corpul își
restabilește echilibrului și starea pacientului se schimbă radical. Dispare
senzația de slăbiciune, se recapătă puterea fizică, iar moralul este perfect
stabilizat. Apare o pace interioar…
4. Revenirea din post se face extreme de echilibrat, cu 200ml suc de fructe,
se bea între 1l-1,1/2 de suc /zi. Tranzitul intestinal autonom reîncepe din a
doua sau a treia zi. Ritmul cardiac și temperatura cresc ușor. Între a 4 și a
7 zi după întreruperea postului apetitul este mai ridicat, alimentația putând
consta din fructe, legume, cereale integrale. Proteinele de origine animală
se introduce după cea de a 7 a zi.
Prima supă este o experineță care oscilează între sublim și spaimă. Sublimul
gusturilor care explodează într-o boltă palatină cu totul nouă, impresia gustului
fiecărui nou aliment, fiecărei bucăți de legume, ca și când ai face-o pentru
întâia data conștient”, declarația unei personae care a făcut această terapie mai
bine de 20 de zile.
Memoria imunologică se află în intestine, o demonstrează numeoasele
studii histologice ale vremii. Astfel, printr-un repaus total al tractului digestive
se realizează o resetare pe plan immunologic, lucru ce ar putea explica
eficacitatea postului în cazul bolilor autoimmune. Sistemul imunitar legat de
sistemul nostru digestiv reprezintă – în realitate – 80% din imunitatea noastră.
Odată cu oprirea alimentației (ingerarea de potențial antigen), sistemul nostru
iminitar se poate reehilibra și ocupa de șantiere precum tumori, staze celulare,
proteine degenerate sau patologice. ”Rezultatul constă într-o diminuare
spectaculoasă a inflamațiilor cronice, a manifestărilor alergice și a stării de
oboseală cronică”, scrie Francoise Wilhelmi de Toledo.
Postul, privarea de alimente, declanșează autofagia. Există concepția
greșită că trebuie sa ții un post foarte lung pentru a declanșa această stare.
Odată ce am început postul(de exemplu in timpul somnului, dupa 12 ore
de la ultima masă) se declanșează un complex de procese în corpul nostru,
inclusiv autofagia. Este adevarat însă că acest fenomen este cu atat mai
accentuat, cu cat durata postului este mai mare.
Pentru mult timp oamenii de știință și medicii nu știau cum pot
controla acest proces, cum pot activa autofagia. Asta pană în anul 2016
cand doctorul japonez Yoshinori Ohsumi a explicat cu exactitate procesele
autofagiei.
În primul rand, a aratat ca autofagia are loc în orice organism
pluricelular.
Cand organismul simte lipsa nutrienților, începe reciclarea celulelor
alterate, reciclarea proteinelor si aminoacizilor alterați.
Multă lume crede ca atunci cand postești pierzi masa musculara. În
realitate, cand postești, construiești masă musculară, din proteinele si
aminoacizii cu structura alterată. În lipsa autofagiei, acești nutrienți fie
sunt excretați, fie se acumuleaza în corp si cauzeaza o serie de afecțiuni.
Autofagia este un fenomen natural prin care celulele corpului
reciclează componentele disfuncționale. Este un fenomen de detoxifiere a
celulelor, care în lipsa nutrienților își consumă propriile resurse si
componente.
O altă metodă de dietă în zilele noastre este și metoda Gabriel.
Realitatea statistică arată că dietele restrictive nu sunt funcționale pe termen
lung. De regulă, astfel de diete care apar lunar, mai bune și mai elaborate, de
fapt, nu se adresează cauzelor reale care determină un om să crească în greutate.
Dacă organismul vostru vă forțează să mâncați mai mult și să poftiți la alimente
nepotrivite, tot ceea ce ajungeți să faceți este să vă luptați cu propriul organism.
Însă există o altă soluție: puteți folosi vizualizarea pentru a face ca mintea și
corpul vostru să lucreze împreună.
Concluzie :

În conformitate cu învățătura Mantuitorului, cu părerea unanimă a

Sfinților Părinți, ca și a unor renumiți teologi aparținători tuturor Bisericilor
Ortodoxe, postul trupesc fără postul sufletesc nu-și împlinește deplin scopul lui.
Așadar, postul religios reprezintă o implicare atat trupească cat și sufletească,pe
cand dieta reprezintă un regim alimentar,strict trupesc, recomandat fie în cazul
unei maladii, fie, mai curent, pentru menținerea stării de sănătate, pentru
păstrarea sau atingerea unei anumite greutăți corporale.