DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA GLUCIDELOR DIN HRANĂ

Glucidele = una dintre cele mai importante surse de energie pentru

organismul animal. Pentru un adult, ~60% E metabolică este furnizată de
glucidele din hrană.

Digestia şi absorbţia glucidelor din hrană

Cavitatea bucală: α-amilaza salivară începe hidroliza amidonului. Timpul

scurt petrecut de alimente în c.b. împiedică hidroliza totală a amidonului.

Digestia glucidelor ajunse în intestin

Amidonul
α-amilaza pancreatică Maltoză maltaza α-glucoza
Glicogenul

Lactoza Lactaza din mucoasa intest α-glu + βgal

Sucroza
(zaharoza) Sucraza din muc. Intest α-glu + βfru

Absorbţia glucidelor se face numai sub formă de OZE la cele mai multe specii.
Excepţie – rumegătoarele – sub acţiunea microorganismelor din rumen, glucoza şi
celelalte oze sunt transformate în acizi graşi cu catenă scurtă (acizi graşi volatili)!
Transportul glucozei din celulele mucoasei intestinale în sânge este facilitat de prezenţa
unor molecule proteice specializate (transportori de glucoză)
Moleculele transportor de G de la nivelul creierului, eritrocitelor, sunt independente de
prezenţa insulinei; s-au mai identificat molecule-transportor dependente de insulină,
localizate, în special, în membrana celulelor hepatice, membrana celulelor musculare,
membrana adipocitelor, membranele epiteliului renal, membranaele celulelor β-
pancreatice.
 Digestia şi absorbţia glucidelor în intestin

Catabolismul intracelular al glucozei

• Glicoliza - succesiunea de reacţii prin care G este degradată până la ac.
piruvic, dacă celula are mitocondrii şi este aprovizionată cu suficient O2
şi până la ac. lactic, dacă celula nu are mitocondrii sau se află în deficit
de O2.
• Toate reacţiile glicolizei sunt catalizate de enzime localizate în citosol.
• Deşi prin glicoliză se obţine o cantitate mică de energie (ATP), această
cale metabolică este singura prin care celulele care nu au mitocondrii pot
obţine ATP (eritrocite, celule retiniene, celulele epiteliului renal)
• Reacţia de transformare a ac. piruvic în ac. lactic este necesară pentru
continuarea glicolilzei, deoarece permite refacerea coenzimei NAD+.
• Ac. lactic, acumulându-se în celule, determină scăderea pH-ului,
inactivarea enzimelor implicate în glicoliză şi celula este incapabilă să
continuie efortul ceea ce determină apariţia crampelor musculare
• Pentru a preveni acumularea de ac. lactic în celule, acestea îl transferă în
plasmă, care îl transportă la ficat.
• Hepatocitul posedă echipamentul enzimatic necesar tranformării ac.
lactic în glucoză (gluconeogeneză) – proces anabolic (cu consum de
ATP).
• Acumularea ac. lactic în sânge, fie ca urmare a unui efort anaerob intens,
fie datorită incapacităţii ficatului de a-l prelua şi metaboliza, conduce la
o stare patologică (acidoză metabolică, acidoză lactică)

BILANŢUL ENERGETIC AL DEGRADĂRII ANAEROBE A GLUCOZEI

• Glicoliza este controlată prin două puncte-cheie de către enzimele allosterice

hexokinaza şi fosfofructokinaza, care sunt inhibate de cantităţile mari de ATP din
citosol.

• Inhibiţia glicolizei este indusă şi în scop terapeutic, prin intermediul unor

medicamente, întrucât blochează metabolic dezvoltarea celulelor tumorale
(chimioterapiei).
• Efectul toxic al unor otrăvuri, în special al compuşilor cu arsen (arseniţi şi
arseniaţi) : la situsurile de formare a ATP-ului iau locul radicalilor fosforici, rezultă
compuşi stabili, care nu mai pot elibera E conţinută.
• Acţionează lent, otrăvirea are loc prin expunerea îndelungată la substanţa toxică.
Depistarea se face prin analiza firelor de păr.

• Pentru ca etapele glicolizei să poată continua după ce celula este aprovizionată cu

suficient O2, trebuie ca ac. piruvic să fie transferat în mitocondrie, unde parcurge
etapele ulterioare oxidative ale catabolismului, dar în acelaşi timp să aibă loc şi
reoxidarea coenzimei NADH(H+).
• Membrana mitocondrială internă nu permite transferul liber nici al ac. piruvic, nici
al coenzimei NADH(H+).

• Ac. piruvic trece din citosol în mitocondrie sub acţiunea unui complex enzimatic
supramolecular, localizat în membrana mitocondrială internă.