Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale din

Prahova, sat care azi îi poartă numele. Învaţă la Ploieşti: şcoala primară cu
institutorul Bazil Drăgoşescu. Se înscrie apoi la Conservatorul din Bucureşti.
După moartea tatălui în 1870, se stabileşte la Bucureşti, unde munceşte din
greu pentru a-şi întreţine familia: până în 1878 a fost copist, sufleor, corector şi
gazetar, apoi cronicar dramatic şi traducător.
În 1878, Mihai Eminescu, marele prieten, cu care soarta i-a împletit adeseori
paşii, îl atrage în redacţia ziarului Timpul şi îl introduce la Junimea.
În 1905, primind o moştenire care-i echilibrează situaţia financiară, se
autoexilează la Berlin împreună cu întreaga familie.
Ion Luca Caragiale trece în nefiinţă în noaptea de 8 spre 9 iunie 1912. Este
adus în ţară şi înhumat la cimitirul Bellu, alături de Eminescu.

A scris: comedii - O noapte furtunoasă schiţe - Vizită…

- O scrisoare pierdută - D-l Goe
- D-ale carnavalului - Amicii
drame - Năpasta - Mitică
nuvele - O făclie de Paşte - Lanţul slăbiciunilor
- În vreme de război -Bubico
- Două loturi -Inspecţiune

"Mă-ntorc şi văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduţi şi cu drăgălaşa

lui figură strâmbată. Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul
cade lat.
- Vai de mine! Ţipă mama. E rău copilului!… Ajutor! Moare copilul!"
Vizită… de Ion Luca Caragiale